Clasa a X-a

Tema: Marea migraţie a popoarelor şi declinul lumii antice.

1. Criza sistemului roman şi formele ei de manifestare.
În secolele III-V, în Imperiul Roman se manifesta criza politică prin decăderea autorităţii imperiale, a
aparatului administrativ şi a potenţialului militar. Încercările unor împăraţi de a redresa situaţia nu au dat
rezultate.
Împăratul Diocleţian a introdus o nouă formă de guvernămînt – dominatul – prin care se întăreau atributele
puterii centrale.
Pentru a asigura conducerea imperiului şi succesiunea la tron, împăratul a creat tetrarhia (guvernarea în
patru). Pentru apărarea graniţelor şi menţinerea ordinii interne s-a făcut o nouă împărţire administrativă şi o
reformă militară. Se introduce o fiscalitate excesivă. Pentru combaterea speculei s-au introdus preţuri
maximale.
Reformele au fost continuate de Constantin cel Mare. Acesta a despărţit puterea civilă de cea militară, a
înfiinţat noi funcţii înalte ocupate de comites (însoţitori). Senatul, ca organ politic, a fost desfiinţat. Sub raport
social Constantin i-a legat pe coloni de glie, pe meşteşugari de meserie, iar pe orăşeni de oraşul lor natal. Pe
plan religios, prin edictul de la Milano (313), a consolidat creştinismul ca religie de stat. Constantin a construit
o nouă capitală pe locul coloniei greceşti Bizantion (330), denumită Constantinopol.
În 395, împăratul Teodosius I împarte imperiul între fiii săi. Orientul, cu capitala la Constantinopol, îi
revine lui Arcadius, iar Apusul, cu capitala la Roma, lui Honorius.
Criza politică a contribuit la adîncirea crizei social-economice.
În Apus oraşele şi viaţa urbană încep să decadă; comerţul stagnează, atelierele meşteşugăreşti produc tot
mai puţin. Economia capătă caracterul rural. Oraşele, ameninţate de barbari, se depopulează. Marea proprietate
funciară ia proporţii nemaiîntîlnite. Marii proprietari acaparau pămînturile celor sărăciţi sau îndatoraţi şi se
retrăgeau pe latifundii, care încep să fie înconjurate cu ziduri. Pe aceste proprietăţi atelierele meşteşugăreşti
produceau tot ce era necesar consumului intern, devenind unităţi economice închise. Astfel se face trecerea de
la economia de schimb la economia naturală. Criza se manifestă şi în domeniul financiar. Lipsa monedei fiind
tot mai acută, împăraţii stabiliseră ca dările şi retribuţia funcţionarilor să fie plătite în natură.
Criza se caracterizează prin nerentabilitatea muncii sclavilor. Numărul lor scăzînd, producţia cu sclavi
stagna. De aceea, mulţi dintre ei sunt transformaţi în coloni.
Marii proprietari devin aproape independenţi. Folosind din ce în ce mai mult în locul sclavilor coloni şi
ţărani liberi, aceşti latifundiari vor forma treptat o forţă socială nouă.
În acelaşi timp în Imperiul Roman de Răsărit economia era în plin avînt. Continuau să se menţină oraşe
mari cu o intensă viaţă meşteşugărească şi comercială. Marile latifundii şi munca cu sclavi nu înlocuiseră
munca producătorilor liberi, iar răspîndirea muncii colonilor a dus la creşterea productivităţii muncii în
agricultură.
2. Apariţia germenilor societăţii medievale.
Reformele împăraţilor romani nu au putut opri procesul de destrămare a societăţii antice şi trecerea spre o
nouă formă de societate, cea medievală. Acest proces a fost accelerat şi prin apariţia unor noi relaţii între ţăranii
liberi şi marii proprietari funciari, relaţii cunoscute sub denumirea de patronat. Toţi cei apăsaţi se puneau sub
ocrotirea unor oameni puternici, consideraţi patroni. Ei cedau pămîntul pe care-l aveau, dar continuau să-l
lucreze, plătind toate obligaţiile şi prestînd toate serviciile stabilite de patron. Cu timpul însă, patronii i-au
transformat şi pe aceşti ţărani în coloni, accelerînd astfel procesul de dispariţie a ţărănimii libere.
Principalele populaţii migratoare care au atacat Imperiul Roman în secolele III-V au fost: goţii, hunii,
vandalii. Provinciile dunărene şi cele de la Rin, apoi Galia, Hispania, Britania, Africa şi chiar Italia au fost
cucerite rînd pe rînd de aceşti migratori.
În 476 ajunsese împărat în Imperiul Roman de Apus Romulus Augustulus, un copil de 13 ani. Comandantul
unor mercenari de neam germanic, Odoacru l-a detronat şi s-a proclamat rege al Romei. Cu căderea Romei se
sfîrşeşte istoria Imperiului Roman de Apus.
O dată cu Imperiul Roman de Apus s-a prăbuşit şi societatea antică.