Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALĂ DIN
MOLDOVA
FACULTATEA DREPT
REFERAT
ARMOLOGIA CRIMINALISTICĂ
ASPECTE GENERALIZATOARE
Chișinău 2020
CUPRINS
Introducere în domeniul armologiei...............................................................3
Primul compartiment al armologiei: Balistica judiciară...................... 4-9
Al doilea compartiment al armologiei: Cercetarea armelor albe.........9-10
Al treilea compartiment al armologiei: Exploziologia și Concluzia.. 10-12
Bibliografie.......................................................................................................12
Anexe............................................................................................................13-16
2
Activitatea infracțională reprezintă o amenințare de o gravitate deosebită, actualmente cu
tendința de a se repeta pregnant în societate, care lezează – prin intermediul mijloacelor
întrebuințate de făptuitor, interesele vitale ale unor grupuri mari de oameni, ale unor state și chiar
ale întregii umanități. Progresul tehnico-științific a facilitat cu părere de rău și dezvoltarea
infracțională a metodelor și uneltelor utilizate în săvârșirea crimelor. Cu toate că armele au fost
inventate încă de timpuriu, studierea nemijlocită a criminalității privind implicarea acestora s-a
materializat, relativ recent. Acest fapt este datorat însăși acestei evoluții a științei, a
tehnnologiilor comiterii de infracțiuni, ce necesită și elaborarea concomitentă a unui mecanism
de studiere, contracarare, și implicit crearea de dispozitive ce vor putea investiga aceste crime.
Este controversată problema care-și propune să stabilească dăcă studiul armelor de foc și,
în primul rând, al urmelor împușcăturii întâlnite pe corpul victimei, ar aparține criminalisticii sau
medicinii legale. Deocamdată literatura de specialitate întreprinde toate eforturile de a realiza o
anumită legătură, apropiere dintre cele două puncte de vedere contradictorii, organele judiciare –
reprezentați de experții criminaliști și cealaltă tabără – medicii legiști. Un lucru e sigur – ambii
subiecți trebuie să colaboreze în vederea aflării adevărului în procesul penal [1]. În plus, cu toate
că criminalistica posedă un obiect de studiu propriu, aceasta nu se poate dezvolta desinestătător,
fără un suport informațional din partea altor științe, lucru întâlnit și în cazul altor obiecte. Acest
argument este susținut în continuare de doctrină, care accentuează necesitatea existenței unei
strânse legături între criminalistică și chimie, fizică, medicina legală, biologie etc.
3
Revenind la aspectul general al armologiei, menționăm structura tripartită a acestei
ramuri a tehnicii criminalistice, formată din:
4
împușcături delictuoase și în rezultat sunt implicate leziuni, distrugeri, acestea pot fi analizate,
studiate, cercetate din punct de vedere criminalistic. În acest sens, practica criminalistică obține
un ansamblu vast de cunoștințe, este îmbogățit concomitent și cadrul doctrinar al criminalisticii,
care întocmește metode, mijloace, procedee noi de contracararea a unui nou pericol social.
5
În funcție de modul de fabricare, deosebim arme industriale și arme atipice. Cele
industriale sunt produse conform tehnologiilor specifice anumitor sisteme și modele de arme.
Armele atipice pot fi și ele de tip industrial sau ansamblate din detalii improvizate, doar că
specificul lor constă în faptul că au suferit modificări importante construcției lor, cea mai
frecventă alterare fiind retezarea țevii sau patului armei, fapt ce le-a conferit și denumirea de
arme rudimentare.
După destinație, deosebim arme militare (de luptă), arme de vânătoare, arme circumscrise
evenimentelor sportive. Criteriul lungimii țevii distinge o importantă clasificare a armelor, țeava
armei fiind acel tub de oţel care dirijează mişcarea glontelui, imprimându-i un imbold de rotaţie.
Ea este compusă din camera de detonare, con de racordare şi zona ghintuită. După forma
canalului țevei, deosebim ţevi ghintuite, ţevi lise şi ţevi combinate. Țeava asigură precizia de
bătaie și, dacă este ghintuită, imprimă pe proiectil notabile urme pentru identificarea armei. În
actualele arme există, de regulă, 4 sau 6 ghinturi orientate în dreapta sau stânga. Astfel deosebim
arme cu țeavă scurtă, cu țeavă medie și cele lungi. Un reprezentat din fiecare categorie ar fi
revolverul, pistoale-automate, carabine [5]. Un alt exemplu elocvent ar fi și pistoletele, ce
constituie cea mai răspândită armă de luptă de format mic. Ele diferă după calibru și numărul
cartușelor din magazia aflată în mânerul armei, caracteristici tehnice de construcție a țevii, a
mecanismului de închidere și altele. Principiul funcționării rezidă în introducerea primului cartuș
în țeavă, după care vor urma trageri succesive ulterior fiecărei apăsări pe trăgaci. Acest fapt este
datorat mecanismului de tragere, ce asigură în mod automat expulzarea și aruncarea tubului ars și
reîncărcarea pistolului cu un alt cartuș.
Un alt criteriu temeinic este după modul de funcționare. Deosebim arme neautomate,
arme semiautomate, arme automate. Armele neautomate se caracterizează prin faptul că energia
gazelor este utilizată doar pentru a iniția mișcarea proiectilului, dezavantajul fiind necesitatea
scoaterii manuale a tubului ars din armă și reîncărcarea ei, de asemenea în mod manual și apoi,
apăsarea pentru fiecare foc a trăgaciului. Exemple din această categorie ar fi anumite arme
militare cu țeava lungă, armele de vânătoare cu țeava lisă, diverse arme de tir. Armele
semiautomate sunt un pic mai dezvoltate și avantajoase, deoarece acestea folosesc energia
gazelor atât la punerea în mișcare a proiectilului, cât și pentru eliminarea tubului ars și
reîncărcarea armei cu un nou cartuș. Construcția acestor tipuri de arme facilitează împingerea
6
închizătorului în spate de către forța gazelor, care aruncă tubul ars și revine la poziția inițial
datorită arcului său, cu un nou cartuș din magazie, către camera de explozie, iar pentru o nouă
tragere, este necesară bineînțeles, o altă apăsare pe trăgaci. Armele automate sunt cele mai
moderne tipuri de arme, fiind concomitent și cele mai rentabile. Acestea folosesc presiunea
gazelor, ca și cele semiautomate, însă beneficiază de proprietatea tragerii focurilor în serie printr-
o singură apăsare pe trăgaci, numărului focurilor variind în funcție de durata menținerii degetului
pe trăgaci [5].
Lăsând deoparte aspectul armei, analizând mai târziu subiectul urmelor acestora, consider
binevenit tălmăcirea asupra obiectului provocator de daune, leziuni, omoruri – munițiile armelor
de foc. Acestea sunt cartușele, care se diferențiază conform caracteristicilor canalului țevii
armelor pentru care sunt destinate, apoi după calibrul acestora, cât și după destinația acestora.
Există cartușe pentru armele cu țeava ghintuită și cartușe destinate armelor cu țeava lisă. Cele
pentru țeava ghintuită sunt diferite ca volum, formă, cantitate, calitate, fiind constituite din
următoarele părți componente: glonț, tub, capsă, pulbere.
7
Pulberea este acel praf de pușcă care prin ardere dezvoltă o cantitate impunătoare
de gaze. După compoziția chimică, deosebim pulbere neagră și coloidală.
Pulberea neagră se compune în proporție de 70-80% din azotat de potasiu, restul
este sulf și cărbune. Pulberea coloidală are proprietăți balistice superioare celei
negre (sau cu fum), fiind formată din nitroglicerină, piroxilină și alte substanțe
secundare. Pulberea coloidală este utilizată la majoritatea armelor cu țeava
ghintuită. Indiferent de tipul pulberii, gazele, manifestând o presiune mare, pun în
mișcare proiectilul, eliminându-l în final pe canalul țevii.
9
dispozitiv de mânuit, a unui limitator ce previne alunecarea mâinii de pe mâner și evită pericolul
de autorănire.
Expertiza criminalistică a armelor albe se atestă atunci când organul judiciar dispune de o
armă albă militară, civilă sau de vânătoare confecționată industrial, determinarea apartenenței ei
realizându-se prin depistarea elementelor caracteristice privind locul, timpul fabricării, tipul,
destinația, seria. Ansamblul datelor pentru efectuarea expertizei se preiau inițial de pe suprafața
armei, indicate de către producător. La locul descoperirii armei, ea se fotografiază de nod și de
detaliu, redându-se raportul armei cu victima, cu obiectele corp-delict și urmele infracțiunii din
spațiul respectiv. Ambalarea armei se face cu precauție, pentru a nu altera urmele de mâini,
sânge, fibre textile etc [2]. În fața expertizei se elucidează dacă obiectul în cauză este sau nu
armă albă, tipul constructiv și modul de fabricare al acestuia.
10
brizante, ce prezintă riscul survenirii unor detonări. Dispozitivele
hazardate sunt instalațiile destinate nimicirii în masă a ființelor,
provocând adevărate masacre umane. Împreuna cu ființele prezente
vătămate, ele distrug și diverse obstacole din apropiere, fie prin schije
sau unde de șoc. Actualmente, se practică utilizarea mecanismelor de
inițiere de tip electric, cu efect întîrziat sau instant.
Natura exploziei
Stabilirea epicentrului exploziei
Estimarea încărcăturii de substanță explozivă
Estimarea razei preliminare de acțiune (puterea exploziei)
11
de declanșare a exploziei, iar prezența suplimentară a unor fire de cablu, surse de alimentare
confirmă cele menționate, conferind o veridicitate sporită. Expertizele exploziologiei descriu:
În concluzie domeniul armologiei este unul foarte vast, fiind imposibil abordarea acestuia
în întregime în cadrul unui simplu referat. Complexitatea acestei ramuri este una nemaiîntâlnită,
ce oferă informații ample, autentice, necesare cercetării aspectului criminal privind utilizarea
armelor și elaborarea concomitentă de metode, mijloace de combatere, în vedere stopării acestei
fărădelegi.
Bibliografie:
12
FIG. 1 – ARME ALBE
13
FIG. 2 – ARMĂ CU ȚEAVĂ LUNGĂ FIG. 3 – PISTOL CALIBRU 7.35mm
14
FIG. 7 – PĂRȚILE CARTUȘULUI CU ALICE SAU MITRALII: 1 – TUBUL, 2 –
PULBEREA, 3 – GARNITURA DE CARTON, 4 – BURA, 5 – ALICELE SAU
MITRALIILE, 6 – RONDELA, 7 – CAPSA
15
FIG. 8 – GRENADA DE MÂNĂ „F1”
16