PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE

ELECTROCUTARE
ELECTROCUTAREA
-AGRESIUNEA ELECTRICĂ

DEFINIȚIE:
-Agresiunea electrică este urmată de manifestări
locale și de manifestări sistemice și presupune
trecerea nemijlocită a curentului electric prin
țesuturi.
-Locul de pătrundere și ieșire a curentului
electric sunt totdeuna însoțite de leziuni specifice.
-Astfel, la locul de intrare denumit și marcă de
intrare se constată de obicei o escară profundă de
întindere mică, în timp ce la locul de ieșire a
curentului electric pot fi văzute leziuni tisulare
extinse. 
Gravitatea leziunilor produse este funcție de:
- intensitatea curentului,
- tensiunea,
- rezistența pe care o opune tegumentul,
- natura curentului.
Electrocutarea

•         Electricitate (curent alternativ):

–       casnică
–       industrială
•         Fulgerare (curent continuu)

1
 Factori care influenţează severitatea:
•         Tipul de curent şi traseul acestuia prin corp
–       alternativ (AC) - mai frecvent FV
–       continuu (DC) - mai frecvent asistolă

•         Tensiunea curentului
•         Intensitatea curentului eliberat
•         Rezistenţa la  curentul electric
•         Zona şi durata contactului
Fulgerare
•         Depolarizarea miocardului
–       asistolie sau FV
•         Paralizia muşchilor respiratori poate provoca
stop respirator
•         Leziuni  neurologice extinse

MANIFESTĂRI LOCALE:

- Arsura electrică.

- Coagularea intravasculară.

- Miozita necrozantă avasculară.

MANIFESTĂRI GENERALE:

- În cazul agresiunii electrice este extrem de

importantă calea urmată de curentul electric,
deoarece consecințele curentului electric asupra
organelor interne, în special asupra organelor vitale
2
- creier și inimă - sunt în funcție de drumul parcurs
de acesta în organism.

Electrocutarea poate fi urmată de:

-hemiplegie,
-atrofie-optică,
-afazie,
-rinichi de șoc (blocaj renal),
- leziuni digestive, necroză pancreatică, ulcer de
stres;
- unele circuite, ca de exemplu mână-mână,
favorizează arsura, cu leziuni foarte grave;

- alte circuite, cum ar fi mână stângă-picior drept,

favorizează electrocutarea, interesând inima;

Efectele electrocutării se manifestă prin:

- contractura mușchilor și rigiditatea întregului

corp, care nu se poate elibera singur de sub
elementul electric atins, aflat sub tensiune,

- rigiditatea cutiei toracice împiedică mișcările

respiratorii și apare sincopa respiratorie, urmată de
sincopa cardiacă.

3
 CONDUITA DE URGENȚĂ ÎN
ELECTROCUTARE:
Siguranţa salvatorului
•         Întrerupeţi sursa de curent electric
•         Curentul de înaltă tensiune poate:
–       să producă arc electric
–       să se răspândească prin sol
- Îndepărtarea accidentatului de sub acțiunea
curentului:

-Verificarea nivelului de conștiență;

-Evaluarea primară : ABC
-Evaluarea secundară: D,E
- Abord venos periferic/central, instituirea unei
soluții perfuzabile,

- Pentru refacerea masei respiratorii: soluție

clorurată izotonă;

- Pentru prevenirea insuficienței renale acute, la

indicația medicului adm. MANITOL, corectarea
acidozei se face cu soluție de bicarbonat de sodiu
8,4%;
- La pacienții cu conștiența păstrată, agitați, se vor
administra sedative cu rol tranchilizant,
decontracturant;
- Tratamentul local al leziunilor (arsura): pansament
(chiar la locul accidentului)

4
 - Supravechere permanentă a FV, EKG.

Resuscitarea
•         BLS şi ALS precoce
•         Intubaţie precoce dacă faţa/gâtul prezintă arsuri
•         Paralizia musculară poate persista  30 min
după şocurile cu voltaj ridicat
Criterii de internare
•         Stop cardiac
•         Pierderea stării de conştienţă
•         Modificări ECG
•         Arsuri şi leziuni ale ţesuturilor moi

5
 PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE ÎNEC

DEFINIȚIE:
Înecul este un accident extrem de grav provocat de
inundarea căilor aeriene cu apă; asfixia (stopul
respirator) este urmată de stopul cardiac.
Se cunosc două mecanisme prin care înecul
generează moartea: 
 - înecul propriu-zis prin submersie;
- hidrocutarea sau moartea subită la contactul cu
apa (fără aspirație de lichid)
La acestea se mai pot adăuga: 
- traumatismele grave sub apă sau la suprafața apei
(traumatisme craniene, toracice, abdominale etc);
- accidente acute mortale survenite întâmplător în
timpul înotului (IMA, AVC, criză epileptică etc.)
Cauzele care pot provoca înecul pot fi:
         trecerea bruscă de la temperatura ambiantă la
temperatura scăzută a apei care poate crea o stare
de șoc numită „hidrocuție”;
         căderea pe plex sau pe regiunea genitală după o
săritură în apă de la înălțime mare;
         inhibiția prin panică emotivă;
Imersia şi submersia

•         Imersia – capul deasupra apei

6
–       hipotermie
–       instabilitate cardiovasculară
•         Submersia – capul sub apă
–       asfixie
–       hipoxie – stop cardiac secundar

•         Înecul- deces în decurs de 24 ore de la

submersie-aspirație de lichid (înecatul albastru)

Tablou clinic:
- apnee reflexă - cu spasm glotic,
- dispnee- stare de agitație cu: inundarea plămânilor
cu apă, HTA, tahicardie, pierderea cunoștinței,
- stopul respirator cu relaxare musculară,
- stop cardiac

PRIMUL AJUTOR LA ÎNECAȚI:

Salvarea din apă
•         Minimalizarea riscului salvatorilor
•         Suspicionaţi lezarea coloanei vertebrale
•         Menţinerea pacientului în poziţie orizontală
•         Nu începeţi resuscitarea în apă decât dacă
sunteţi instruiţi pentru aceasta
     Se va examina rapid:
- dacă există respirație spontană
- dacă există puls al artera carotidă
Evaluare primară: A,B,C

7
 Evaluare secundară: D,E
Se execută manevre de resuscitare cardiorespiratorie
la nevoie.
Căile aeriene şi respiraţia
•         Precauţii:  posibila leziune a coloanei vertebrale
•         Administraţi oxigen 100% 
•         Nu încercati să “drenaţi plămânii”
•         Voma este un fenomen frecvent
•         Intubaţia precoce dacă pacientul este inconştient
Caile aeriene si respiratia
•         Ventilatia trebuie inceputa cat mai rapid posibil,
în condiții de siguranță pentru salvator (in apa de
adancime mica sau la mal)
•         Se deschide calea aeriana si se administreaza
ventilatii timp de 1 minut
•         Daca victima poate fi adusa la mal in mai putin
de 5 min. se continua ventilatiile
•         Daca distanta este mai mare, se ventileaza incă
1 minut si se incearca aducerea cat mai rapida  a
victimei la mal
Circulaţia
•         Atenţie la bradicardia extremă
•         “Hipovolemie” provocată de înlăturarea
presiunii hidrostatice exercitată de apă, asupra
organismului, în timpul imersiei
•         Fluide  intravenos
•         Sonda nazogastrică
•         Nu are importanţă dacă fenomenul s-a petrecut
în apă dulce/sărată.

8
Înecul în apă dulce
Apa fiind mai puțin concentrată-hipotonă- față de
sânge se caracterizează prin trecerea apei din sacii
alveolari în spațiul intravascular, fapt care
determină următoarele consecințe:
- Hemodiluție cu creștere a volumului circulant
și încărcarea inimii drepte(duce la apariția
EPA)
- Hemoliză ceeace duce la anemie, hipoxie,
hiperpotasemie.
Înecul în apă sărată
Apa sărată pătrunsă în alveolele pulmonare
fiind mai concentrată în săruri decât sângele –
hipertonă- va atrage apa plasmatică în alveolele și
căile aeriene, producând de la început EPA.
Apare scăderea masei sanguine, hemoconcentrația
(cu tulburări de conducere)

9
 PRIMUL AJUTOR ÎN INSOLAȚIE

DEFINIȚIE:
- Insolația este consecința expunerii prelungite
sau necontrolate la soare.
- Survine prin acțiunea directă a razelor solare
asupra capului neprotejat.
Expunerea de durată la soare determină o congestie
a vaselor meningeale și cerebrale, însoțită de edem
cerebral (hipertensiune intracraniană, cu semne
meningiene) sau hemoragii cerebrale.

MANIFESTĂRI CLINICE:
 - cefalee, amețeli, fotofobie, dureri ale globilor
oculari, congestia feței, neliniște;
 - grețuri, vărsături, inapetență, diaree
  - înroşirea pielii şi senzaţie de uscăciune,
  - dificultăţi de respiraţie,
  - transpiraţie abundentă,
  - stări de confuzie, de nelinişte şi anxietate,
  - ritm cardiac accelerat,
  - convulsii,
  - pierderea conştiinţei- coma insolației grave

PRIMUL AJUTOR:
- Scoaterea victimei de sub influența razelor solare;
- Verificarea nivelului de conștiență;
- Evaluarea primară: A,B,C;
- Monitorizarea FV și vegetative;

10
- Se aplică comprese reci frunte/pachete de gheață
(ajută la retrocedarea edemului cerebral), pe
abdomen, pe gât și în axile, locuri unde vasele de
sânge mari se găsesc la suprafața tegumentului.

Se interzice introducerea pacientului într-o baie de

gheață;
- Oxigenoterapie;
- Hidratarea prin perfuzii: glucoză 5% sau ser
fiziologic, ser Ringer în funcție de TA și patologie
asociată;

- În caz de colaps: administrăm la indicația

medicului EFEDRINĂ, pentru combaterea hTA și a
bronhospasmului; HHC
- Combaterea edemului cerebral prin diureză forțată
cu Manitol asociat cu Furosemid;
- Combaterea acidozei, hipotensiunii, tulburărilor
hidroelectrolitice;
- Tratarea arsurilor.

11
 INTOXICAŢIA
Intoxicatii
Un agent toxic este o substanta ce cauzeaza stari de
rau sau chiar moartea atunci când este :
 - mâncata,
 - bauta,
 - inhalata,
 - injectata
 - absorbita chiar in cantitati relativ mici.
Intoxicatia poate fi clasificata dupa modalitatile de
patrundere in organism.
Agentul toxic poate patrunde in corp prin patru cai
principale:
 · Ingestia are loc atunci când un agent toxic
patrunde in organism oral si este absorbita din
sistemul digestiv.
 · Inhalarea are loc atunci când agentul toxic intra in
organism pe gura sau pe nas si este absorbita la
nivelul mucoasei din sistemul respirator.
 · Injectarea apare atunci când agentul toxic
patrunde in corp printr-un mic orificiu al pielii si
este raspândita prin sistemul circulator. Aceasta
poate fi rezultatul unei intepaturi de insecta,
muscaturi de sarpe sau folosirea intentionata a
unui ac hipodermic pentru injectarea substantelor
toxice in organism.
 · Absorbtia are loc atunci când un agent toxic
patrunde in organism prin pielea intacta si se
raspândeste in corp prin sistemul circulator.  

12
 Agentul toxic poate fi introdus in corp pe diferite
cai, dar unele efecte ale intoxicatiei organismului pot
fi foarte asemanatoare.
 Diagnosticul si tratamentul pacientilor ce au fost
intoxicati incepe cu o analiza minutioasa.
 Daca suspectati intoxicatia, obtineti istoricul
amanuntit de la pacient sau de la cei din apropierea
sa.
Atentie la orice indicii vizuale ce ar putea indica un
contact al pacientului cu un agent toxic.  
Acestea includ :
 - urme de substante pe fata si gura pacientului
(in cazul ingestiilor),
 - pe pielea acestuia (absorbtii),
 - intepaturi de ac (injectarii)
 - urme de muscaturi
 - detresa respiratorie (inhalari).
Semne si simptome - Intoxicatii in general
 · Istoricul: ingerarii, inhalarii, injectarii sau
absorbtiei unui agent toxic
 · Respiratia: dificultati in respiratie sau frecventa
respiratiilor scazuta
 · Digestiv: greata sau voma, dureri abdominale,
diaree
 · Sistemul nervos central: inconstienta sau status
mental alterat, dilatarea sau constrictia pupilelor,
convulsii
 · Altele: salivatie excesiva, transpiratie, cianoza,
recipiente goale.
ATENTIE
13
 Evaluati in ansamblu situatia pentru a determina
daca este sigur sa intrati. Siguranta salvatorului!
 Fiti atenti la mirosuri. cautati ambalaje in
apropierea pacientului.
Daca sunteti de parere ca scena este nesigura, stati la
o distanta minima de siguranta si apelati la
servicii specializate de asistenta.
 Un agent toxic ingerat este administrat pe cale orala.
 Peste 80 % din cazurile de intoxicatie sunt cauzate
de ingestie. Deseori sunt arsuri chimice, mirosuri
sau pete in jurul gurii.
 Pacientul ar putea prezenta greata, voma, dureri
abdominale sau diaree.
 Simptome intârziate pot fi:
- respiratii ineficiente sau anormale,
- pierderea constientei sau
- crize convulsive.
Semne si simptome- Intoxicatii prin ingestie
 · halena neobisnuita
 · decolorari sau arsuri in jurul gurii
 · greata sau voma
 · dureri abdominale
 · diaree
 · alte semne si simptome generale prezentate
anterior
Tratamentul ingerarilor agentilor toxici
Pentru a trata o persoana ce a ingerat un agent
toxic:
 · Identificati agentul toxic.

14
 · Sunati la centrul de informare toxicologica,
sistemul medical de urgenta
 pentru instructiuni si urmati instructiunile primite.
Asigurati un transport prompt catre cea
mai apropiata unitate spitaliceasca.
 Inainte de a trata o persoana ce a ingerat un agent
toxic, incercati sa identificati substanta ingerata.
Intrebati familia pacientului sau persoane din
apropierea sa si cautati ambalaje goale cum ar fi
sticlute goale de medicamente care ar putea indica
substanta ingerata.
 Intoxicatii accidentale pot apare la persoane de
toate vârstele. In trecut rata mortalitatii din cauza
intoxicatiilor accidentale a fost maxima la copii cu
vârsta sub 4 ani.
 Astazi moartea cauzata de intoxicatii accidentale
apare preponderent la adulti cu vârste cuprinse intre
25 si 44 ani, in principal datorita abuzului de
medicamente si substante ilegale.
Alcoolul este cel mai folosit drog.
 Intoxicatia cu alcool apare la orice vârsta si are
implicatii numeroase in mortalitatea de orice cauza:
crime, sinucideri, accidente rutiere etc.
 Afectiunile care se confunda usor cu abuzul de
alcool sunt:
- hipoglicemia,
- coma diabetica,
- traumatismele cerebrale,
- socul traumatic si alte intoxicatii.
 Nu spuneti :“alt betiv’’
15
 sub aceasta halena se poate ascunde o afectiune
grava
 acest drog poate declansa el insusi o anumita
patologie
 transportati pacientul cât mai repede la un spital,
pentru a fi investigat de specialisti.
Simptomatologia intoxicatiilor cu alcool este
asemanatoare, dar leziunile difera major in functie
de tipul de alcool ingerat.
Intoxicatia cu alcool metilic poate fi mortala de
multe ori sau urmata de sechele neurologice grave,
permanente. 
Semne si simptome ale intoxicatiei cu alcool etilic:
 · alterarea starii de constienta pâna la inconstienta
 · tulburari de comportament de la agitatie la delir
 · scaderea atentiei, a timpului de reactie
 · tulburari de vorbire
 · tulburari de echilibru
 · varsaturi
 · tulburari respiratorii prin scaderea amplitudinii si
a frecventei respiratorii
 · tahicardie 
Sevrajul alcoolic
. Daca o persoana este dependenta de alcool si apoi
este privata brusc de acest drog, apar simptomele
sevrajului care pot evolua pâna la o stare foarte
grava care se numeste ”delirium tremens”.
 Simptome :- agitatie psiho-motorie,
- tremuraturi,
- confuzie,
16
 - halucinatii,
- afectare digestiva,
- durere toracica,
- febra.
Simptomatologia apare dupa 3-4 sau chiar 7 zile de
la stoparea brusca a alcoolului.
Pacientul necesita ingrijiri de specialitate, de aceea
transportati-l rapid la spital. 
 DROGURILE
In zilele noastre tot mai multe persoane abuzeaza de
droguri, fie medicamente, fie alte substante.
Modalitatile de intoxicare pot fi prin :
-ingestie,
- inhalare sau
- injectare.
 Ca salvator nu veti putea preciza poate tipul
drogului, dar e foarte important sa analizati bine
scena, cautând indicii care pot stabili tipul drogului.
 Cel mai frecvent acestea se impart in :
-stimulante,
-depresante,
- halucinogene si
- inhalatorii.
Drogurile stimulante (afecteaza sistemul nervos
central) Acestea sunt amfetaminele si cocaina.
Persoanele care au consumat acest tip de drog sunt
nelinistite, irascibile si vorbesc mult
 Amfetaminele stimuleaza sistemul nervos central,
având ca efect cresterea performantelor intelectuale,
scad nevoia de somn si diminueaza pofta de mâncare.
17
 Cocaina induce o stare euforica. Alt nume al sau
este “coke” iar cocaina sintetica – crack.
Persoanele aflate sub influenta acestor droguri trebuie
supravegheate medical pâna la disparitia simptomelor.
 Drogurile depresante includ: barbiturice,
tranchilizante, opiacee, marijuana.
O supradoza din aceste droguri poate determina stopul
respirator!
 Drogurile halucinogene includ: derivate de acid
lisergic, LSD (Dietilamida acidului lisergic), PCP
(Phenilciclidina), peyota, mescalina si unele tipuri de
ciuperci.
Persoanele care le consuma au iluzii vizuale si
auditive. Ulterior persoanele intoxicate vor avea
probleme in a diferentia lumea reala de cea
imaginara.
PCP-ul are ca efect si anestezia. Persoanele care-l
consuma nu vor simti durere, de aceea se pot rani.
Dozele mari de PCP determina convulsii, coma chiar
accident vascular cerebral.
 Drogurile inhalatorii sunt substante chimice volatile
(diluant, gazolina, produse de curatat, lacuri si unele
tipuri de carburanti). Persoanele pun aceste
substante in pungi si inhaleaza. Unele efecte sunt
starile de lesin, convulsiile, chiar fibrilatia
ventriculara si stopul cardiac.
 Administrati Oxigen, monitorizati Semnele Vitale si
Transportati victima de urgenta la spital.
Daca persoana intoxicata este comatoasa se
transporta in Pozitie laterala de siguranta.
18
 Tratamentul supradozajului de droguri
 Evaluati scena,
 Asigurati resuscitarea cardiorespiratorie de baza
daca este cazul,
 Monitorizati semnele vitale,
 Protejati victima de potentiale leziuni secundare;
 Linistiti-l si chemati ajutor.
Incercati sa nu-i clasificati drept “o alta
supradoza”; in spatele acesteia poate dezvolta o
afectiune grava;
Stati de vorba cu pacientul, asigurati-l ca intelegeti
suferinta lui.
Drogurile injectabile pot determina stari de
moleseala, ameteala, febra.
Victimele pot fi contaminate cu virusul hepatitei
B,C, HIV. Cautati semnele de injectare,
Asistati pacientul si transportati-l la o unitate
sanitara.
 Monoxidul de carbon (co)
 Fumul de incendiu
 Intoxicarea prin inhalare apare daca o substanta
toxica este inspirata si absorbita de plamâni.
 Unele substante toxice cum ar fi monoxidul de
carbon, sunt foarte periculoase dar nu iritante.
Monoxidul de carbon (co)
 Este un gaz inodor (fara miros), incolor si insipid
(fara gust) ce nu poate fi detectat cu simturile
noastre normale. Se gaseste in gazele de esapament,
in mine si ia nastere atât in mediul industrial in
procesele tehnologice, cât si in cel casnic. In locuinte
19
 ia nastere acolo unde sunt spatii inchise, insuficient
ventilate sau unde exista deficienta in evacuarea
gazelor de ardere.
 Alte gaze toxice precum vaporii de clor si amoniacul
sunt foarte iritante si produc tuse si insuficienta
respiratorie severa. Aceste gaze pot fi clasificate ca
iritante.
Semne si simptome generale - agenti toxici inhalati
 · detresa respiratorie
 · ameteala
 · tuse
 · durere de cap (cefalee)
 · raguseala
 · confuzie
 · dureri toracice
 · alte semne si simptome generale prezentate
Una din cele mai frecvente cauze ale intoxicarii cu
monoxid de carbon sunt instalatiile de incalzire cu
combustie, insuficient ventilate. CO este prezent
in fum.
Semne si simptome - intoxicatia cu co
 · dureri de cap (cefalee)
 · ameteli, greturi, varsaturi
 · pacientul este dezorientat, obnubilat
 · tulburari de vedere
 · scaderea fortei musculare
 · pierderea constientei pâna la coma
 · tenta visinie a pielii
 Formele usoare ale intoxicatiei cu CO prezinta
semne si simptome asemanatoare racelii sau gripei.
20
 Daca gasiti mai multi pacienti ce prezinta toate
aceste simptome (mai ales iarna) suspectati o
intoxicatie cu CO si scoateti-i afara din cladire sau
vehicul.
Conduita de urmat:
 · scoaterea cât mai rapida a pacientului din mediul
toxic
 · evaluarea functiilor vitale ale pacientului
 · oxigenoterapie prin masca, debit mare
 · monitorizarea functiilor vitale: respiratii, puls,
tensiunea arteriala, saturatia de oxigen si
urmarirea evolutiei lor
 · transportul la o unitate spitaliceasca
Intoxicatia cu fum
 Deseori integrate intr-un tablou asociat cu arsuri si
traumatisme, intoxicatia cu fum de incendiu este
cauza cea mai frecventa de mortalitate si
morbiditate a victimelor de incendiu.
Manifestari clinice:
 · cefalee,
 · agitatie,
 · tulburari de constienta,
 · depozite de funingine la nivelul orificiilor nazale, a
gurii si a faringelui,
 · tuse,
 · dispnee,
 · voce ragusita.
Conduita de urmat:
 Protectia personala este deosebit de importanta.

21
 Evaluarea nivelului de constienta si a functiilor
vitale (ABc), dupa ce victima a fost scoasa din
mediul toxic.
Transportul cât mai urgent la spital cu administrare
de oxigen, precoce, in concentratii crescute.
Pacientii inconstienti se transporta in pozitia laterala
de siguranta.
Tratamentul intoxicatiei cu gaze inhalate:
 Primul pas este scoaterea victimei din apropierea
sursei de gaz.
Daca pacientul nu mai respira, incepeti o
respiratie gura la masca.
Daca acesta respira, administrati-i cantitati mari
de oxigen. Orice persoana ce a inhalat gaze toxice
trebuie transportata de urgenta la o unitate medicala
pentru examinari ulterioare deoarece pot fi reactii
intârziate la agentul respectiv.
 In unele situatii primul ajutor este evacuarea
oamenilor. Daca sunteti chemat intr- o situatie de
scurgeri masive de gaz toxic (sau alte materiale
periculoase) s-ar putea sa trebuiasca sa evacuati un
numar mare de persoane pentru a preveni raniri
ulterioare.
Odata facut acest lucru, incepeti sa tratati evacuatii
dupa necesitati. Daca este vorba despre un numar
mare de victime este necesara alertarea tuturor
institutiilor ce trebuie sa intervina: pompieri,
apararea civila, sevicii de urgenta prespitalicesti.
 Doua cauze majore de intoxicare prin injectare sunt:

22
 - muscaturile sau intepaturile cauzate de animale
si
- injectiile cu substante toxice
 Intoxicatiile-concluzii
 Intoxicatia voluntara (intentionata) are de obicei
ca scop declarat suicidul. Tratamentul este in
functie de tipul de drog. Aceste persoane au
nevoie, pe lânga tratamentul medical si de
tratament psihiatric; insa pacientii pot fi refractari
la aceasta sugestie, de aceea trebuie tratati cu
blândete si diplomatie.
 Toxicele pot fi ingerate, inhalate, injectate sau
absorbite.
 Abuzul de alcool, supradozele de droguri si tentativa
de suicid sunt de asemenea tratate.
 Desi nu veti putea identifica intotdeauna substanta
toxica, puteti trata simptomele pacientilor.
 Când aveti de examinat un pacient intoxicat,
urmariti pasii de evaluare a pacientului
Acordati o atentie deosebita sigurantei personale si
nu intrati intr-un mediu periculos fara a avea
pregatirea si echipamentul necesar.

23
 CONDUITA DE URGENȚĂ IN CAZ DE
INTOXICAȚIE CU CIUPERCI
Intoxicatia cu ciuperci 
In formularea diagnosticului de intoxicatie cu
ciuperci necomestibile un important rol il are
recunoasterea de catre pacient (eventual de anturaj)
ca a consumat ciuperci salbatice. 
Intoxicatiile se deosebesc dupa timpul aparitiei lor:
intoxicatiile „fulgeratoare” de la 15 minute pina la 2
ore dupa ingerare, si intoxicatii intarziate – de la 5
pina la 72 ore.
 Semnele de intoxicatie cu ciuperci sunt:
         dilatatia vaselor fetei si la nivelul decolteului,
ceea ce va determina inrosirea tegumentului zonelor
respective;
         greturi, varsaturi;
         dureri abdominale,
         diaree,
         sete si uscaciunea mucoaselor (perceptibila la
nivelul mucoasei gurii - apare senzatia de gura
uscata sau salivatie abundenta
         cefalee (durere de cap);
         dureri abdominale;
         tulburari de vedere;
         furnicaturi ale membrelor (parestezii);
         agitatie psiho-motorie;
         diaforeza (transpiratie)
         slabiciune generala, ameteli
         intetirea respiratiei si pulsului, scaderea
tensiunii arteriale,
24
         creșterea temperaturii corpului
         ingustarea pupilelor, dereglarea vederii.

In intoxicatiile puternice sunt posibile:

 dereglari de constiinta, halucinatii auditive si
vizuale;
 convulsii, excitatie motorie, tremor

 pierderea cunostintei, colapsul, coma.

Masuri de prim ajutor in intoxicatia cu ciuperci:

• transport de urgenta la spital;
• monitorizarea si mentinerea functiilor vitale pe
timpul transportului la unitatea medicala (se
urmaresc si eventual se sustin respiratia, pulsul,
tensiunea arteriala);
   abord venos și instituirea unei perfuzii cu ser
fiziologic pentru creșterea TA
• provocarea de varsaturi;
• administrarea de carbune medicinal (10-20 de
comprimate odata);
• purgative saline (se administreaza sulfat de
magneziu: 30 g in 300 ml. de apa);
• masuri de eliminare a toxicului efectuate doar in
unitate spitaliceasca:
• efectuarea de spalatura gastrica cu apa abundenta
sau cu apa si carbune medicinal.

25
         supravegherea permanentă a pacientului,
reevaluarea FV și vegetative.

26
CONDUITA DE URGENŢĂ ÎN LIPOTIMIE

LIPOTIMIA (lesinul) este o forma atenuata de

sincopa, in care pierderea de cunostinta nu este
totala, iar functiile vitale nu sunt complet
suprimate.Poate avea o durata mai lunga, fiind
intotdeauna reversibila.
Lipotimiile nu reprezinta, in general, o stare grava
prin sine, dar pot fi revelatoare pentru o anumita
boala care necesita terapie de urgenta (hemoragie,
perforatie digestiva, infarct miocardic, traumatisme
cerebrale, dezechilibru hidroelectrolitic etc).

Diagnosticul diferential al lipotimiilor se face cu:

epilepsia, vertijul, coma, starea de soc, isteria,
spasmofilia etc.

Pierdera cunostintei poate fi determinata de

urmatoarele grupuri de afectiuni:
-boli cardiovasculare
-boli ale SNC (sistem nervos central)
-factori patologici cu actiune reflexa asupra SNC sau
a inimii
-intoxicatii si tulburari metabolice

In general pierderea cunostintei este favorizata de :

- labilitate neuro-vegetativa, psihica, surmenaj,
dereglari hormonale, anemii, HTA, ateroscleroza,
ortostatism, caldura, aglomeratie, mese abundente.

27
Examenul obiectiv:
-tegumente-plagi, hematoame(traumatisme),
paloare(hemoragii) culoare roz (intox. cu CO2) etc.
-aparat respirator-tulburari respiratorii sub aspectul
frecventei, amplitudinii(boli cardiace, leziuni
nervoase, embolie pulmonara), semne de condensatie
pulmonara sau colectie pleurala(pneumopatii acute,
embolie pulmonara), pneumotorax.
-aparat cardiovascular-tahicardie, bradicardie(bloc
a.v.), fibrilatie atriala, sufluri(stenoza aortica,
stenoza mitrala), hta, HTA, colectie
pericardica(pericardita acuta), etc.
-abdomen-se pot releva semne ale hemoragiei
interne, perforatie, ileus mecanic, pancreatita acuta
-aparat neurologic-tulburari ale reflexelor, semne de
tumora cerebrala, AVC, traumatism, encefalopatii.

Conduita de urgenta in lipsa unui diagnostic

etiologic:

- Formarea unei impresii generale asupra cazului;  

Atenţie: SALVATORII MORŢI NU SALVEAZĂ
VIEŢI!
- Asumarea responsabilităţii în legătură cu deciziile
de a interveni; 
Atenţie: A NU AGRAVA STAREA PACIENTULUI!
- Verificarea stării de constienţă;
- La pacienţii conştienţi: asigurarea confortului fizic
şi psihic al pacientului, explicarea necesităţii
tehnicilor, obţinerea consimţământului.
28
- Evaluarea primară:
- Deschiderea cailor aeriene, eliberarea căilor
aeriene şi menţinerea căilor aeriene deschise, la
nevoie;
- Monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative;
- Evaluarea statusului neurologic: SCOR
GLASGOW
- La nevoie abord venos + instituirea unei perfuzii
- Tratamentul etiologic-adresat bolii de baza;
- Evaluarea secundară: "Din cap până în picioare" -
pentru a evidenţia plăgile, leziunile,
echimozele,contuziile, traumatismele produse în
timpul căderilor;
- Dacă se impune efectuăm toaleta plăgilor, oprirea
hemoragiilor etc.;
- La pacienţii traumatizaţi prin cădere, luăm măsuri
de imobilizare a coloanei vertebrale (poziţia capului
în ax, dacă nu avem la îndemână guler cervical);
- Reevaluarea FV. şi vegetative.
IMPORTANT!
- Daca pierderea de cunostienta a survenit intr-o
imprejurare bine stabilita, fara ca bolnavul sa
prezinte semne de afectiune organica, internarea nu
este necesara.
- Internarea este intotdeauna necesara daca este
vorba de prima lipotimie cu tulburari grave, chiar
daca dupa criza nu se constata modificari
patologice.Internarea mai poate fi impusa de boala
presupusa (infarct miocardic, embolie pulmonara,

29
diabet zaharat, intoxicatii, tulburari paroxistice de
ritm, hipoglicemie, spasmofilie).

30