MODUL ECONOMIA ÎNTREPRINDERII

CAPITOLUL: RESURSE ȘI PROCESE ECONOMICE

LECȚIA: TIPURI DE RESURSE

O întreprindere, indiferent de dimensiune, formă de proprietate sau profil de activitate,

nu poate funcționa fără existența resurselor. Resursele întreprinderii se concretizează în
potențialul material, financiar, uman și informațional.

A. Resursele umane reprezintă salariații întreprinderii, personalul de conducere și cel

de execuție. Resursa umană este resursa cea mai importantă a firmei, deoarece este
singura resursă inovatoare, creatoare, generatoare de idei și de celelalte resurse. O
importanță deosebită o au și relațiile de muncă care se stabilesc în cadrul
firmei(relații organizatorice) între angajați.

Legătura dintre resurse umane și obiectivele firmei:

- Motivare corectă și eficientă a angajaților(din punct de vedere material(salariu, prime,

stimulente, etc) sau nematerial(aprecierea în fața colegilor, etc))
- Nivelul de instruire și perfecționare al angajaților
- Stabilirea numărului optim de angajați din cadrul firmei-nici prea mulți, nici prea
puțini
- Existența unor relații normale între angajați
B. Resursele financiare cuprind toate mijloacele bănești ale firmei, indiferent de
forma acestora, lei sau devize. Pentru a desfășura orice activitate, firma are nevoie
bani(resurse/mijloace financiare) atât la începutul activității cât și pe parcursul
timpului.

Resursele financiare pot fi:

- Proprii-din reinvestirea profitului

- Atrase-
 a)prin împrumuturi de la alte firme prin amânarea plății facturilor către
furnizori, procedeu cunoscut sub denumirea de credit comercial sau de la
instituții bancare(credit bancar);

b)cooptarea de noi asociați care vor aduce noi elemente la capital;

c)accesare fonduri nerambursabile sau rambursabile prin proiecte europene,
etc

C. Resurse materiale sunt reprezentate de componentele fizice ale firmei: clădiri,

utilaje și echipamente pentru protecție, materii prime și materiale, combustibili și
resurse energetice.

Materiile prime reprezintă bunurile asupra cărora se acționează în cadrul proceselor de

producție de către angajați, în vederea obținerii produselor și serviciilor necesare societății.

Materiile prime se pot împărți în două categorii:

- De bază: acestea se regăsesc în produsul finit după procesul de producție(ex. carne,

făină, etc)
- Auxiliare: acestea nu se regăsesc în produsul finit, ajută producția și se degradează în
timpul acesteia.

Resursele energetice reprezintă cantitatea de energie care poate fi utilizată într-o anumită
perioadă de timp, prin folosirea unor surse energetice neregenerabile(petrol, cărbuni, gaz, etc)
sau regenerabile(energia solară, energia eoliană, hidro-energia, energia geo-termală).

Sursele regenerabile devin tot mai căutate și folosite atât în domeniul casnic cât și în cel
industrial.

Clădirile, element al capitalului fix(active imobilizate corporale), participă la mai multe

cicluri de producție și își transmit valoarea treptat asupra bunurilor sau serviciilor.

Utilajele de producție constau în: mașinile, instalațiile, mijloacele de transport, uneltele,

aparatele, echipamentele și accesoriile destinate realizării procesului de producție. Ele
participă la mai multe procese de producție, iar valoarea lor se recuperează treptat prin prețul
produselor vândute. Utilajele pot fi specializate sau universale.
 D. Resurse informaționale cuprind ansamblul informațiilor, cunoștințelor și
abilităților pe care întreprinderea le folosește pentru a profita de oportunitățile
apărute pe piață, pentru a crește rentabilitatea.

Aceste resurse furnizează conducerii firmei date și informații necesare conducerii firmei cu
maximă eficiență. De multe ori supraviețuirea unei afaceri depinde de obținerea unor
informații legate de piață, de consumatori, de prețuri, surse de aprovizionare, de concurență,
etc.

Clasificarea informațiilor:

1. După destinație:
 De intrare (beneficiarii informației sunt managerii și ceilalți angajați ai firmei)
 De ieșire(beneficiarii informațiilor sunt clienții și furnizorii firmei)
2. După gradul de prelucrare:
 Primare(informații brute, neprelucrate)
 Intermediare-care au suferit diverse modificări
 Finale – informații prelucrate
3. După direcția de circulație:
 Ascendente – de pe nivel inferior către nivel superior
 Descendente – de la nivel superior la nivel inferior
 Orizontale – între posturi aflate pe același nivel ierarhic
4. După proveniența lor:
 Endogene – provin din interiorul firmei, se referă la activitățile comerciale,
financiare, contabile, de cercetare, etc)
 Exogene – provin din afara firmei, decizii ale guvernului, legi, studii și cercetări
de piață, etc.
5. După modul de exprimare:
 Orale
 Scrise
 Audio-vizuale
6. După necesitatea lor:
 Imperative – informații obligatorii, formale
  Non-imperative – informații facultative, nu sunt formale

Resursele de timp sau resursele temporale

Timpul este o resursă valoroasă, o raritate, el nu mai revine, consumat fără a obține ceva de
valoare devine o pierdere. Din punct de vedere economic orice activitate are nevoie de un
interval de timp pentru a se realiza. Este nevoie de timp pentru a proiecta, elabora și realiza
un proiect, pentru a produce, pentru a vinde, pentru a convinge, a negocia.

Caracteristici:

- Timpul este limitat, nu poate fi produs, nu poate fi compensat.

- Este o resursă ireversibilă, nerecuperabilă, nestocabilă.
- Nu este opțional. Toți consumăm timp, eficient sau irosit.
- Orice activitate este consumatoare de timp.
- Valoarea timpului este dată de eficiența activității desfășurate.
- Timpul este același pentru TOȚI.

Bibliografie

- Bădilă D., Economia întreprinderii, Editura Universității ”Lucian Blaga” din Sibiu,
2016
- Capota V.,  Petre T, Simionescu S, Iordache G,  Dorin V, Comerț – Manual pentru
clasa a IX-a (filiera tehnologica profil Servicii), editura CD Press, București, 2010