Nietzche considera ca oamenii de stiinta si lucratorii in filozofie nu sunt unul si acelasi lucru cu

filozofii, pentru ca filozoful este omul care a trecut deja prin toate aceste ipostaze de la care nu s-
a oprit, precum au facut-o servitorii sai. El sustine ca trebuie sa se aplice legea "fiecare partea
sa", in sensul ca filozoful si ceilalti trebuie considerati exact asa ca ce sunt, nici cu mai multe
insusiri, nici cu mai putine.

El spune ca filozoful adevarat trebuie sa traiasca complex, sa treaca prin situatii, intamplari
diferite si radicale chiar ca domeniu pentru a acumula cat mai multe experiente ce-i vor permite o
cunoastere profunda, ce-i vor oferi o viziune de ansamblu din care va putea vedea si analiza clar
toate "intinderile".

Dar menirea filozofului nu este de a acumula aceste cunostinte, ci aceste cunostinte sunt doar
treptele ce trebuiesc parcurse pentru ca el sa-si indeplineasca adevarata sa menire:aceea de a
crea, de a crea valori. Iar in crearea acestor valori filozofii vor trebui sa depuna o munca asidua
pentru a scoate la lumina cele mai importante adevaruri ale tuturor timpurilor, adevaruri ce se cer
a fi facute intelese si puse in practica. Filozoful trebuie sa "triumfe asupra intregului trecut", sa-l
sedimenteze si sa aduca la viata ce e vital din intamplarile lui pentru atingerea adevarului in
prezent si viitor.

Insa "adevaratii filozofi" trebuie sa porunceasca, sa stabileasca directii pentru ceea ce e de facut.
Ei traseaza liniile viitorului pe baza cunostintelor ce au triumfat de-a lungul timpului, ei determina
scopurile ce trebuiesc atinse. Adevarata lor menire, deci, este creatia, imaginatie bazata pe
viziunea de ansamblu a trecutului si viitorului ce poate fi pusa in aplicare. Aceasta activitate de
creatie poate fi deci considerata legiferare.

Deci, ideea de filozof legiutor se bazeaza pe aceea ca menirea filozofului este de a crea, creatie
ce se bazeaza pe adevarurile sedimentate de filozofi de-a lungul vremii, adevaruri imuabile, ce-i
permit filozofului sa aiba o viziune de ansamblu asupra a ceea ce a fost si asupra a ceea ce
trebuie sa fie, ce-l ajuta sa stabileasca directii ce trebuiesc urmate pentru atingerea adevarului.

Avand in vedere ca un legiuitor trebuie sa tina seama de realitatile prezente dintr-o societate
pentru a legifera cat mai util, filozoful acumuland deja si intelepciunea trecutului are un atuu in
stabilirea unor reguli ce se vor dovedi operative.