Opera ”Baltagul” de Mihail Sadoveanu este un roman interbelic ce se încadrează în

tradiționalism.Romanul este specia genului epic, în proză, de dimensiuni mari, cu personaje numeroase
și complexe și cu o acțiune ce se desfășoară pe mai multe planuri narative.Opera se încadrează în
tradiționalism, curent literar apărut la începutul secolului al XX-lea, care apără și promovează tradiția
văzută ca o însumare a valorilor arhaice.Creația lui Sadoveanu este considerată ca fiind ”probabil
singurul roman obiectiv” (Nicolae Manolescu) al scriitorului, aducând o formulă românească inedită în
peisajul epocii interbelice: prin amestecul de roman realist și narațiune arhetipală pe un scenariu
polițist.Opera a fost publicată în anul 1930, fiind scrisă în doar 17 zile.

Titlul romanului este unul simbolic, ”baltagul” fiind unealta cu două tăișuri, cu unul înfăptuindu-se
crima, iar cu celălalt răzbunarea, pe care o va realiza Gheorghiță cu ajutorul acestuia.De asemenea
cuvântul ”baltag” provine din grecescul ”labrys”, care înseamnă labirint, făcând astfel trimitere la mitul
labirintului, mit ce se conturează și la nivelul acțiunii, ilustrând drumul șerpuit pe care îl parcurge Vitoria
Lipan în căutarea soțului său.

Tema romanului face referire la drumul parcurs de Vitoria Lipan în căutarea adevărului, în ceea ce
privește moartea soțului ei, urmată de săvârșirea dreptății prin pedepsirea vinovaților.De asemenea în
roman se mai găsesc și alte teme specifice creației Sadoveniene și anume: natura, iubirea, viața
pastorală, călătoria.În același timp, romanul urmărește prezentarea monografiei satului moldovenesc de
munte, cu obiceiurile legate de transhumanță și de alte evenimente importante din lumea satului de
munte, cum ar fi ritualurile de nuntă, botez și înmormântare.

Structura romanului este de 16 capitole, fiind scris de către Sadoveanu în doar 17 zile.Valoarea
deosebită a romanului este evidențiată în numeroasele interpretări care i s-au dat.”Baltagul” a fost
considerat ca fiind roman de dragoste, roman inițiatic, roman mitic, roman polițist sau roman
monografic.

Timpul și spațiul sunt determinate, acțiunea se petrece în satul de oieri Măgura Tarcăului din zona
Moldovei, pe teritoriul județelor de astăzi Neamț și Suceava, la sfârșitul secolului al XIX-lea.Spațiul în
care se desfășoară acțiune se mărește odată cu călătoria celor două personaje, Vitoria și Gheorghiță,
aceștia străbătând multe localități în căutarea lui Nechifor Lipan: Vatra Dornei, Bicaz, Călugăreni, Cruci,
Suha și Sabasa.Timpul derulării acțiunii este vag precizat prin anumite repere temporale ”aproape de
Sf.Andrei”, ”în Postul Mare”, ”10 martie”.

Acțiunea romanului este simplă, subiectul având un singur fir epic care urmărește drumul parcurs
de Vitoria Lipan și fiul ei Gheorghiță în căutarea soțului dispărut.

Prima parte a romanului este constituită de capitolele I-IV, care cuprind expozițiunea și
intriga.Incipitul descrie o cosmogonie populară, spusă uneori de Nechifor Lipan la nunți și cumetrii, care
constituie legenda privind rânduielile pe care Dumnezeu le-a stabilit pentru toate neamurile omenești,
după facerea lumii.În expozițiune este prezentată o scurtă monografie a satului Măgura Tarcăului și o
schiță a portretului fizic al Vitoriei.Intriga cuprinde frământările Vitoriei, care stând singură pe prispă și
torcând își amintește cu drag de soțul ei Nechifor ca fiind un om bun și cinstit.Aceasta se gândea la el,
care plecase de mult timp la Dorna după oi și nu se mai întoarse.Vitoria hotărăște să facă pregătiri
pentru a porni într-o călătorie în căutarea soțului ei.Pe plan social, se conturează monografia unui sat de
munte, unde tradiția nu permite abateri de la legile nescrise.În viața acestei societăți arhaice, biserica și
practica magică coexistă. Înaintea plecării, Vitoria se supune unui ritual de purificare ținând post negru
12 vineri.Aceasta merge împreună cu fiul ei Gheorghiță la biserică pentru a se închina la icoana Sfintei
Ana, vinde lucruri pentru a face rost de bani de drum, merge la Piatra-Neamț să înștiințeze autoritățile și
sfințește baltagul pe care il va da lui Gheorghiță.

Partea a doua cuprinde capitolele V-XIII, constituind desfășurarea acțiunii, în care ne este
prezentat drumul parcurs de Vitoria și de fiul ei, până la găsirea rămășițelor lui Nechifor Lipan.Pentru
Gheorghiță această călătorie are rolul unei inițieri, romanul căpătând un caracter de bildungsroman.Ei
reconstituie traseul lui Nechifor, făcând o serie de popasuri: la hanul lui Donea de la gura Bicazului, unde
apar primele semne legate de trecerea lui Nechifor pe acele meleaguri, la crâșma domnului David de la
Călugăreni; la moș Pricop și baba Dochia din Farcașa, la Vatra Dornei, de unde află că Nechifor a
cumpărat 300 de oi și că mai era însoțit de doi ciobani.Vitoria își continuă drumul spre Păltiniș, Broșteni,
Borca apoi la Sabasa.Un amănunt foarte important este că în călătoria ei asistă la un botez, la Cruci și la
o nuntă la Borca.Succesiunea acestor evenimente esențiale din viața omului îi dau de gândit Vitoriei,
aceasta anticipând ritualul de înmormântare din final.După popasul de la Crucea Talienilor, Vitoria
coboară pe celălalt versant al muntelui, în satul Suha.Ajunsă aici, Vitoria iese din întunericul misterului și
descoperă că asasinii sunt Calistrat Bogza și Ilie Cuțui.Călătorește înapoi până la Sabasa pentru a cere
ajutorul lui Iorgu Vasiliu, pentru a putea demonstra adevărul în ceea ce privește uciderea lui Nechifor
Lipan.Tot în Sabasa îl găsesc și pe câinele Lupu, care o conduce pe Vitoria și pe fiul ei Gheorghiță în râpa
unde se aflau osemintele și hainele lui Nechifor.Vitoria îl pune pe Gheorghiță să păzească osemintele
răposatului său tată, pentru ca ea să poată pleca să anunțe autoritățile.Acest lucru reprezintă punctul
culminant în maturizarea lui Gheorghiță, acesta petrecând o noapte întreagă în râpa unde se aflau
osemintele tatălui său.

Partea a treia cuprinde capitolele XIV-XVI și prezintă sfârșitul drumului, ancheta poliției,
înmormântarea lui Nechifor și demascarea vinovaților.Punctul culminant al romanului este plasat în
scena parastasului, unde Vitoria, dând dovadă de o inteligență și o tenacitate ieșită din comun, îi
dezvăluie pe cei doi vinovați, prin reconstituirea fidelă a scenei crimei, surprinzând astfel pe toată lumea,
chiar și pe ucigașii Ilie Cuțui și Calistrat Bogza.Cuțui își recunoaște vina și se predă poliției, însă Bogza
devine agresiv și este lovit de către Gheorghiță cu baltagul chiar în creștetul capului găsindu-și astfel
sfârșitul.Vitoria Lipan devine astfel prima femeie justițiar din literatura română.

In concluzie, Romanul “Baltagul” de Mihail Sadoveanu apartine realismului mitic deoarece este
un roman realist in sensul cel mai propriu.