Infruntarea instinctului de pradator (capitolul 1)

Au trecut cateva luni, dar totul e omnipresent, amintirea acelei zile ma bantuie, nu ma
lasa sa traiesc! De cand m-a gasit Carlisle, zacand fara vlaga, dandu-mi ultimul suflu in
propriul elixir al vietii. Fusesem violata si batuta, fara mila, de Royce (logodnicul meu) si patru
prieteni ai lui, tratata ca ultimul om. Carlisle m-a dus la el acasa, vazand ca nu mai poate face
nimic pentru a ma salva, a hotarat sa-mi mai de-a o a doua sansa. Eram prea tanara sa nu mai
fiu printer cei vi. Dar acum sunt? O intrebare la care doar sufletul meu sfaramat intr-o oglinda
de sentimente poate raspunde.

Mi-au mai ramas doar amintirile cu familia Verei, precum si ce-a cu Royce din ultima
mea noapte ca om.

Prin fapta lui, Royce m-a transformat intr-un monstru fara suflet, cu inima plina de ura
si ranchiuna, blestemata pentru eternitate.

M-am hotarat sa cobor din camera, ca sa nu-mi mai amintesc aceea noapte dureroasa,
care mi-a marcat viata. Am coborat cu pasi relativ inceti din camera, incercand sa-mi limpezesc
mintea intetosata de atatea ganduri bulversante, cand i-am auzit pe mama si fratele meu

discutand despre ultima melodie compusa de el.

-Rosalie, draga mea, trebuie sa asculti asta,ma cheama dragastos Esme, luandu-ma
bland de mana. I-am putut adresa ca raspuns doar un zambet amar si o privire recunoscatoare,
nu eram in stare de mai mult.

-De fapt…vroiam sa ies putin la aer…

 -Te pot insoti? Intreaba dulce, dandu-mi o suvita la o parte, asezand-o dupa ureche.

-De fapt, vroiam sa fiu singura… Am admis stanjenita, privind in jos, departandu-ma
vijelios de toata bunatatea pe care o raspandea, fara ca macar sa-si de-a seama, ma coplesea
prezenta ei…

-Rose, draga mea, te simti bine? A spus incet Esme.

-Da, mama… Din cauza gandurilor care ma tot chinuiau, n-am mai suportat s-o vad pe
mama ingrijorandu-se si am rupt-o la fuga in padure.

-Rosalie, stai! Unde te duci?

-Mama, las-o… are nevoie sa fie singura…

-Edward, inca este in primele luni de viata si pana acum, ea nu a gustat sange uman,
daca face ceva necugetat sau pateste ceva n-o sa mi-o iert niciodata, mai bine mergem dupa
ea.

-Nu! Este mai bine asa… cand se va linisti, o sa se intoarca.

-Dar, ce s-a intamplat?

-Este inca foarte afectata de ceea ce s-a intamplat atunci, amintirile alea nu-I dau
pace.

-Fetita mea! Ofta Esme. Cand se intoarce Carlisle, vorbim cu el, trebuie s-o ajutam
cumva pe Rose sa treaca peste accea intaplare nefericita.

-Da.

Am alergat cateva sute de kilometric, de mult timp nu-I mai auzisem pe mama si Edward
vorbind. Am dat peste o turma de caprioare, iar instinctual de pradator si-a spus cuvantul. Dupa
ce am terminat cu ele, am continuat alergarea, nestiind unde ma indrept, dar ceva ma oprit
brusc, un parfum dulce de sange uman, l-am urmat pana am ajuns la un urs care ataca un
baiat. Inca invaluita de mirosul sangelui, m-am
napustit asupra ursului, care vroia sa-mi manance prada. Dupa ce am terminat cu ursul, mi-am
indreptat atentia spre baiatul care zacea intr-o balta de sange, apropriindu-ma de el, am vazut
uimitoarea asemanare cu Henry, fiul Verei. Avea parul negru, cret, gropite in obraji chiar sic
and se stramba de durere. In acel moment au dat navala peste mine o multime de sentimente si
amintiri la ca nu stiam cum sa reactionez. M-am indeparta putin de baiat, tinandu-mi respiratia,
pentru a-mi reveni, nu mi-a luat mult ca sa stiu ce sa fac, baiatul acesta are ceva special, trebuie
sa-l salvez. L-am luat in spate si am inceput sa alerg spre casa, incercand sa ignor sangele care
curgea pe mine, facandu-ma uneori sa-mi pierd concentrarea, dar am rezistat tentatiei, cu
ajutorul amintirilor cu Henry si dorinta de a-l salva pe baiat. Intrand vijelios pe hol, i-am strigat
pe toti.

-Mama, tata, Edward, venitit repede! Am strigat,cum am intrat pe usa.

-Ce este.. Rose..? A spus tata cu greutate vazandu-l pe baiat, iar in spatele lui erau
mama si Edward.

Toata familia a ramas nemiscata.

-Tata, l-am gasit atacat de un urs, nu am putut sa-l omor… nu-mi pot explica de ce,
dar te implor, salveaza-l Carlisle!

-Esme, Edward, ramaneti cu Rose… Le-a spus tata, disparand cu baiatul, la etaj.

-Rosalie, ce-a fost in capul tau? A spus Edward, enervat.

-Edward, las-o! Nu il putea lasa sa moara, merita o a doua sansa. L-a certat mama.

-Frate, intelege ca ceva imi spunea sa-l iau… Nu am putut temina, pentru ca am fost
oprita de Edward.
 -Da stiu, amintirile tale, care ma calc ape nervi, mereu le ai in minte.

-Fiule, de ce te comporti asa cu sora ta? Inainte de a devein ca noi sti bine prin ce a
trecut, nu-i putem sterge aceea amintire…

-Lasa-l, Esme, Edward stiu foarte bine ca nu ma suporti, dar acest baiat este special, n-
ai de unde sa sti asta, imi dau seama ca n-ai avut niciodata acest sentiment.

-De unde sti tu, ce am simtit eu…

Un tipat de durere, ne opreste cearta, facandu-ma sa inghet, simtind un fior ciudat,

trecandu-mi prin tot corpul. Am urcat toti trei si l-am vazut pe baiat intans pe masa, iar tata
langa el. Am vazut ca nu mai era plin se sange, Carlisle a avut grija de asta. Auzindu-ne in
sfarsit, baiatul intoarce capul spre mine cu privirea care implora sa opresc durerea. M-am
apropriat incet de el si l-am luat de mana, spunandu-I ca totul se va temina curand. Tinandu-l de
mana simteam cum ceva se schimba in mine, parca acele amintiri nu mai erau atat de puternice.
Nu-mi puteam explica sentimentul.

-Nu am avut alta alternativa, am mai distrus o viata... A spus tata, trist.

-Dragule, ai facut tot ce ti-a stat in putinta, i-a spus mama, sarutandu-l pe obraz.

-Deci, Rose, cum s-a intamplat? Ma intreaba tata. Intrebarea lui m-a scos din transa in
care intrasem privindu-ma ochi in ochi cu baiatul.

-Pai… am fost sa iau putin aer si totul s-a transformat intr-o vanatoare de caprioare,
dupa l-am intalnit pe baiat si restul il sti deja…

-Kitty… in fine acum ce conteaza este ca esti acasa si l-ai scapat si pe baiat. Sunt
mandru de tine, draga mea!
 -Tatal tau are dreptate, sa nu mai faci asta, ne-ai speriat. Mi-a spus mama lunadu-ma in
brate si sarutandu-ma pe oraz.

-Iertati-ma si multumesc, ca sunteti alaturi de mine.

Bucurie…dezvaluiri…tristete…bucurie (capitolul 2)
-Tata, crezi ca va mai dura mult?

-Rose, acum cateva ore l-am muscat o sa mai dureze cam o zi,depinde de organismul
lui.

-Auzi, de unde atata interes pentru un necunoscut?

-Nu stiu Edward, dar trezeste ceva in mine ce nu pot explica....ar trebui sa vezi ce
gandesc....

-Bine, bine.....mama, tata eu ies putin sa ma plimb nu mai suport…. aceasta

tensiune.A spus Edward dandu-si ochii peste cap.

-Bine dragule, sa fi atent.I-a spus mama dupa ce la sarutat pe obraz.

-Da, promit sa nu aduc pe nimeni acasa. A spus el ironic.

-Edward......

-Ce ironic esti fratioare.Am spus enervata.... sper sa te intalnesti si tu cu vreun urs....
 -Carlisle, eu ma duc jos nu mai suport sa vad cum se chinuie baiatul asta pana se
transforma.

-Vin cu tine iubito. Rose hai si tu jos putin n-o sa se intample niminc si oricum trebuie sa
te schimbi, esti murdara de sange.

-Nu tata, voi ramane langa el si ma voi schimba cand te vei intoarce tu dupa ce o linistesti
putin pe mama...ca sa ramai cu el.

-Bine draga mea, nu stau mult mai poti rezista la mirosul dupa tricou?

-Da, Carlisle....am rezistat atatia kilometri cand era proaspat, deci voi rezista si acum.
Du-te dupa Esme, te astepta.

Tata a plecat, iar eu am ramas singura cu omul.Din cand in cand se mai zvarcolea de
durere si arsuri dar continuam sa-l tin de mana si sa-l privesc, sufeream si eu odata cu el.
Privindu-l incontinuu imi dadeam seama ca semana si mai mult cu Henry coplesindu-ma din nou
acele sentimente..care ma faceau confuza. Dar ele au disparut odata ce a intrat tata pe usa si
vine langa masa.

-Incepe sa se schimbe, deja culoarea ochilor a inceput sa se faca rosie, va fi un vampir

foarte puternic avand in vedere cat este de mare. Rose te comporti foarte ciudat in preajma
acestui tip....

-Tata, acest baiat imi aduce aminte de fiul celei mai bune prietene dupa vremea cand
eram om si mai este si un sentiment ciudat, o dorinta de a-l proteja.

-....da .... nu stiu ce sa spun....Mi-a spus examinandu-ma.

-Edward a venit?

-Nu, cred ca vaneaza. Dute sa-ti faci un dus si sa te schimbi, nu o sa plec de langa el si
oricum va veni si mama ta.

-Bine Carlisle, multumesc!

Am fugit repede in camera mea sa-mi fac un dus si sa ma schimb pentru a reveni. Am
terminat dusul in cateva minute, am luat un tricou si niste pantaloni scurti pe mine si m-am
intors in camera unde avea loc transformarea. Se intorsese si Edward de la plimbare sau
vanatore, erau toti acolo.

-Cum se mai simte? Cand m-am uitat la el, am vazut ca deja pielea ii era alba si ochii rosi.

-Este mai bine, nu mai dureaza mult. Mi-a spus tata cu un zambet pe fata.

Am mai stat cateva ore acolo, pierduse-m notiunea timpului, dintr-o data Carlisle spune
ca trebuie sa plece la spital.

-Daca este ceva ma sunati si ma intorc.A spus tata in timp ce iesea pe usa stiind ca vom
auzi chiar daca eram la etaj.

Am stat toti trei langa baiat, iar cand a venit Carlisle baiatul se simtea deja mult mai
bine.

-Maine mi-am luat liber de la spital, pentru ca vom merge la vanatoare, impreuna cu
baiatul.

-Da tata, dar eu am vanat ieri, nu-mi mai este sete. A spus plictisit Edward.

-Fiule, trebuie sa mergem cu el, este un nou nascut si daca le lasam pe Rose si Esme nu-i
vor putea tine piept daca se intampla ceva.

Nu mergem sa vanam noi cretinule, mergem pentru el ca sa nu faca ceva oribil. Am gandit
enervata la culme pe fratele meu ca sa nu ma auda mama sau tata si sa se supere ca iar ne
certam.

-Si tu crezi ca o sa te poti stapani Rosalie cand o sa-l vezi vanand? Ii raspunde
Edward...gandului meu.

-Fratioare, am alergat cu el in spate plin de sange cateva sute de kilometri, voi reusi sa
ma abtin si oricum am vanat acum doua zile.

Mama isi da seama ca am spus ceva in gand care la suparat pe Edward, in timp ce tata era
ocupat cu baiatul.

-Copii nu va mai certati, ne-a spus Esme incercand sa calmeze spiritele.

-El a inceput mama, de cand l-am adus pe acest tanar mai rau nu ma poate suferi.
 -Rose, fratelui tau ii este frica ca acest baiat nu se va putea controla si ne va da de gol in
fata oamenilor, iar atunci vor intervenii Volturii si ne vor omora pe toti. Mi-a spus Carlisle
luand-o de mijloc pe Esme.

-Nu se va intampla asta, si eu i-am omorat pe Royce si pe prietenii lui in Ronchester si nu

le-am baut sangele.

-Nu... nu ai facut-o, pentru ca nu vroiai sa-i ai in tine pentru eternitate. A spus Edward
enervat in timp ce iesea pe usa. Ma duc la televizor.

-Bine fiule, dar linistestete.

Dupa cateva ore tata il cheama pe Edward.

-Esme, Rose stati in spatele meu si a lui Edward. Fiule sa-mi spui daca vrea sa faca ceva,
este important sa stim din timp, pentru a-l opri.

-Da, Carlisle.

Tanarul se ridica dupa masa si se uita la noi, Edward si Carlisle erau in pozitie de atac si
asteptau reactia lui.

-Stati linistiti nu va voi face rau, dar imi este foarte sete de sange. Ne-a spus baiatul foarte
confuz, privindu-si corpul alb ca marmura.

-Stiu, vrei sange, deoarece acum esti un…. vampir, nu te puteam salva altfel erai prea
grav ranit daca nu faceam asta mureai, am facut-o si pentru fiica mea care m-a rugat sa te
salvez. I-a spus Carlisle aratand cu mana spre mine.

-Un vampir? A spus uimit baiatul… Ce nepoliticos sunt ma numesc Emmett McCarty.

-Buna, am zis fiecare pe rand si dupa ne-am prezentat. Primul a fost tata.

-Eu sunt Carlisle Cullen, ea este sotia mea Esme, iar ei sunt copii nostri adoptivi Edward
si Rosalie.

Baiatul isi fixeaza privirea pe mine cu ochii lui frumosi de un rosu aprins si imi zambeste
dulce.

-Tu esti fata care m-a salvat, multumesc.

 -A fost o nimica toata, am spus eu rusinata.

-O.K... hai sa mergem la vanatoare, lui Emmett ii este foarte sete.A spus Edward.

-Da, asa este si ce o sa vanam?Intreaba Emmett entuziasmat.

-Mai intai il lasam pe Carlisle sa se duca primul ca sa nu fie oameni prin preajma... de
data asta i-am luat-o inainte lui Edward.

Tata sare pe geam si dispare in padure. Se luminase deja afara, soarele era acoperit de
nori si incepuse sa ploua.

-Dar de ce sa nu fie oameni prin preajma? A intrebat Emmett.

De aceasta data mama a fost ce-a care i-a raspuns.

-Noi nu suntem ca ceilalti vampiri, nu mancam oameni, ne hranim doar cu animale, nu

vrem sa fim niste monstri.

-Aha... si va este bine asa hranindu-va doar cu sange de animele?

-Da, dar este ca si cum un om ar trai doar cu tofu, te saturi dar niciodata nu esti
satisfacut.

De jos ne striga tata, Edward si Esme sar primii, eu il asteptam pe Emmett sa sara.

-Emmett nu o sa se intample nimic, tuturor ne-a fost frica prima data. Ii spune tata bland.

Baiatul se trage in spate de langa mine si sare pe geam, aud un chicot de ras.

-Hai, Rosalie si tu, ma striga el.

Ma arunc si eu pe geam. Odata ce toti eram jos Carlisle ii mai spune o data ce sa faca daca
cumva da peste un om. Dupa asta toti am intrat in padure, alergam unul langa altul pana cand
am simtit miros de caprioare. Emmett se opreste brusc cand le vede si se uita la tata, iar acesta
incuviinteaza din cap in semn ca da. Il vad pe
tanar in pozitie de atac si concentrat pe caprioare, Carlisle ne face semn sa ramanem pe loc si
sa-l lasam doar pe el. Ne uitam toti atenti la el cand dintr-o data l-am vazut cum sare si doboara
patru caprioare dintr-o lovitura si incepe sa se hraneasca din ele. Toti ramaseseram uimiti nu
mai vazusem niciodata un vampir atat de puternic, nici Carlisle care statuse cu Volturii nu
vazuse asa ceva.

Dupa ce Emmett a terminat vanatoarea ne-am intors acasa.

-Rosalie dar tu de ce ai ochii cam de aceeasi culoare cu ai mei, iar ei ii au auri?

-Sunt inca o nou nascuta, am doar cinci luni de cand am devenit vampir intr-un an si ceva o
sa am si eu culoarea ochilor la fel ca a lor.

-Si Emmett ce vrei sa faci acum? Vrei sa ramai cu noi sau pleci pe cont propriu? Daca
faci asta trebuie sa fi foarte atent sa nu te vada lumea la soare sau sa vanezi in public,
deoarece si noi vampirii avem niste regi ai lumii noastre si te vor distruge daca nu respecti
aceasta regula.

Emmett se uita confuz la noi.

-De ce sa nu ma vada lumea la soare...?

-Iti voi arata eu cand va fi soare de ce nu iesim afara atunci, o sa fi uimit. Am spus pe un
ton dulce si bland.

Toti erau uimiti cum ma schimbasem de cand venise Emmett, devenisem alta persoana, nu
mai eram trista si suparata din contra chiar zambeam si se vedea ca din inima,care din pacate
nu o mai aveam.

-Da iti va arata regina frumusetii...a spus Edward ironic.

 -Fiule termina, nu mai rade pe seama surorii tale.L-a mustrat tata. Emmet se uite nestiind
ce se intampla cand la mine, cand la Edward.

-Hahaha Edward nu mai pot de ras, ce glumet esti.

-Nu o suport pentru ca ma enerveaza gandurile ei si faptul ca face totul pe dos.

-Dar de unde sti ce gandeste? L-a intrebat Emmett.

-Pai, eu am o putere, pot citi gandurile.

-Oau... e super sa sti tot ce gandesc ceilalt, ma uimiti dabea astept sa vad ce mai ascunde
aceasta lume de care nu stiam nimic inafara de ce se scrie in carti.

-Nu este super credema, sa le auzi gandurile tuturor, mai ales celor care gandesc foarte
josnic si sti la ce ma refer,i-a spus lui Emmett,intorcandu-si privirea spre mine, dar asta ne
ajuta atunci cand lumea incepe sa observe ca au trecut cativa ani si noi aratam la fel, atunci
plecam in alta parte.

-Aha....Carlisle m-ai intrebat ce vreau sa fac de acum incolo.... vreau sa raman cu voi, nu
vreau sa devin un monstru care omoara oamenii nevinovati.

-Bine, bun venit in familie fiule.

-Multumesc, tata.

Esme il i-a in brate si il pupa pe obraz, Carlisle si Edward l-au imbratisat, eu nu stiam ce
sa fac si cum sa reactionez. Pana la urma ma duc la el si il imbratisez.

-Bun venit fratioare, i-am spus timida.

-Multumesc surioara, atunci ne-am intalnit din nou privirile, in acel moment mi-a trecut
din nou prin tot corpul fiorul care l-am avut prima data cand l-am vazut si simteam niste fluturi
in stomac, era foarte ciudat.Ceilalti au inceput sa chicoteasca, atunci ne-am dat seama ca eram
inca imbratisati. Ne-am indepartat putin si ne-am zambit dulce.

-Sper sa nu va dezamagesc si sa fiu un fiu si un frate bun, inca o data multumesc ca nu

m-ati lasat sa mor...
 -Nu noua trebuie sa ne multumesti ci lui Rosalie ea te-a adus la noi si a rezistat sa nu te
omoare. A spus tata mandru aratand spre mine.

-Iti multumesc mult, Rosalie.

-Cu placere,i-am spus eu pe nerasuflate, zambind.

-Pot sa va intreb ceva, adica este ceva mai personal?

-Da, sigur Emmett acum faci parte din familie, i-a spus dragastos Esme.

-Voi cum ati devenit vampiri?

Toti s-au uitat spre mine stiind prin ce am trecut eu. Cand i-am auzit intrebarea toata
fericirea pe care o simteam in acel moment s-a naruit si ma cuprindea din nou suferinta si

tristetea care o simteam inainte de al intalni.

-Voi incepe eu primul, a spus tata , dar te rog ceva cu Rose trebuie s-o luam mai usor
pentru ca la ea a fost mai delicat, daca nu-ti poate spune acum o sa-ti povesteasca cand se va
mai linisti.

-Bineinteles, Rosalie daca nu ai puterea necesara sa-mi spui acum voi astepta pana vei fi
pregatita tinand cont ca avem la dispozitie o eternitate.

-Multumesc pentru intelgere Emmett, va multumesc tuturor, acum va rog sa ma scuzati

dar nu ma simt bine, sunt in camera mea daca aveti nevoie de ceva.

-Draga mea vrei sa vin sa stau cu tine? M-a intrebat mama.

-Esme povesteste-i si lui Emmett si vino dupa, te rog chiar trebuie sa vorbesc cu
cineva. Uitandu-ma cu o privire trista spre Edward, el stia foarte bine ce este in mintea mea in
acel moment, dar nu zicea nimic pentru a nu ma rani pe mine zicand tot si oricum se comporta
cu mine este fratele meu si il iubesc neconditionat.

-Iubito incepe tu prima ca dupa sa te duci la Rose!

Dupa ce mama a inceput sa povesteasca am fugit repede in camera mea, trantind usa dupa
mine, trebuia sa fac ceva cu aceste amintiri oribile. De fiecare data cand se intampla sa-mi aduc
aminte de aceea noapte le simteam mainile nenorocitilor alora pe corpul meu, era infiorator. M-
am intins pe pat sa privesc luna.

-Bine, voi spune povestea mai pe scurt. Emmett eu am fost pacienta lui Carlisle acum
multi ani, adica cu ceva timp inainte sa ma transforme in vampir. Am ramas insarcinata si am
pierdut copilul.Dupa acest incident neplacut intrasem intr-o depresie puternica. Intr-o zi am
iesit sa ma plimb, si am ajuns pe marginea unei stanci, ma gandeam ca nu mai am pentru ce
trai si m-am aruncat dupa aceea stanca.Am ajuns la spitalul unde lucra Carlisle in stare
grava, asistentii ma dusesera direct la morga spitalului, atunci m-a gasit Carlisle si ma
transormat. Asta este povestea mea.

-Imi pare rau mama, daca stiam nu va mai intrebam, am mai facut-o si pe Rosalie sa se
simta rau, imi pare rau.

-Stai linistit dragule tot trebuia sa afli. Scuzati-ma eu ma duc la Rose.

Stand in pat uitandu-ma la cerul inorat si confundata in amintri si sentimente nici n-am
auzit-o pe mama intrand in camera si asezandu-se langa mine in pat.

-Rose..... draga mea vrei sa vorbim?Cand m-am intors la ea si m-a vazut cum aratam s-a
speriat eram la fel ca atunci cand m-a adusese Carlisle acasa. Cu aceeasi privire.

-Rosie, draga mea spune-mi ce te macina, poate te pot ajuta cu ceva.

-Nu ma poti ajuta cu nimic mama,nimeni nu poate decat daca imi poti sterge din minte
aceea noapte nenorocita.

-Rose.....

Mama statea langa mine in pat, am luat-o brusc in brate, o pup si imi pun capul pe
picioarele ei. Langa ea ma simteam protejata si emana liniste.
 -Mama ,sa nu ma lasi niciodata te rog, imi pare rau ca ma comport atat de urat dar in
mine totul e zdrobit si o sa-mi ia ceva timp ca sa ma pot reface.

-Draga mea, nu te voi lasa niciodata, niciunul dintre noi nu o va face acum faci parte
din familie, iar noi avem grija de familie.

-Multumesc mama, te iubesc atat de mult, i-am spus sarind dupa gatul ei.

-Fetita mea... ma mangaie pe cap si ma saruta pe obraz.

Auzim un ciocanit la usa si o voce care ma uimit.

-Rose, Esme eu sunt, pot intra? L-am auzit pe Edward intreband.

-Intra.... i-am spus cu o tristete vizibila in voce.

-Rosalie am auzit fara sa vreau conversatia dintre voi doua, imi pare rau ca m-am
comportat ca un mitocan, te rog iarta-ma.

Si eu si mama am ramas uimite, Edward nu este genul de baiat care sa-si ceara scuze prea
usor.

-Scuzele sunt acceptate fratioare i-am spus imbratisandu-l.

-Multumesc mult surioara, o sa treci peste asta, esti foarte puternica si fizic si psihic, mi-a
spus facandu-mi cu ochiul.

Nu a durat mult si au venit si tata impreuna cu Emmett. Cum l-am vazut pe noul membru al
familiei am simtit din nou fluturi in stomac.

-Hei Rose te simti mai bine?

-Da, multumesc de intrebare, acum stiind ca nu sunt singura, ma simt mai bine.

-Vad ca nu mai sunteti suparati unul pe altu, a spus tata uitandu-se la mine si la
Edward, zambind.

-Asa este, chiar daca ne mai certam uneori tot tinem unul la altul. Edward a zambit la
mine, i-am raspuns si eu la fel.
 -Am auzit ca maine este soare si oricum trebuie sa vanam. Ce zici Rose imi arati cum
suntem la soare?

-Ar trebui sa mergem cu totii....A spus Esme.

-Nu, mama, a intrerupt-o Edward, lasa-i sa se duca amundoi, oricum le pot auzi
gandurile la cateva mile departare in special pe cele ale lui Rosalie, pentru ca m-am obisnuit
cu ele.

-Fiule esti sigur? Eu voi fi la spital, daca se va intampla ceva veti fi doar voi trei.

-Da, tata, sunt sigur.

-Deci maine mergem decat noi doi, am spus pe nerasuflate.

-O sa ne distram, o sa vanam si voi vedea cum aratam la soare dar cel mai bine este ca
voi fi langa tine,a spus Emmett aruncandu-mi o privire seducatoare.

Nu am fost in stare sa mai spun ceva, fluturii au luat-o razna in stomacul meu, am avut
puterea doar sa zambesc si sa la capul in jos rusinata, nu stiam ce se intampla cu mine
intotdeauna am fost admirata de oameni... Au inceput toti sa chicoteasca la reactia mea.

Am coborat toti jos sa ne uitam la televizor daca nu dormeam nu prea aveam ce sa

facem. Carlisle s-a asezat langa Esme luand-o in brate iar Edward langa Esme, eu statea pe
cealalta canapea dar langa mine a venit si s-a asezat Emmett. Toti se uitau zambind la noi. Intr-
un fel ma simteam bine ca eram in centrul atentiei dar nu stiam ce se intampla cu mine cand
Emmett era prin preajma.

Ne-am uitat la televizor pana dimineata. Vroiam sa merg cu Emmett inainte de rasarit sa
vanam, iar dupa sa ii arat la rasaritul soarelui ce se intampla cu noi la lumina.

-Emmett, mergem?

-Acum?

-Da.

-Sigur, hai!

-Sa aveti grija,Rosalie sa fi atenta si la oameni.

 -Da, tata, promit. Am iesit din casa, ceilalti erau in spatele nostru ne priveau, l-am intrebat
pe Emmett daca vrea sa ne luam la intrecere, a fost de acord, in cateva secunde am disparut in

padure singurul care ne mai auzea era Edward.

Primul sarut (capitolul 3)

In timp ce inaintam in inima padurii, eram tot mai atenta la mirosurile din jur ca nu
cumva sa dam peste vreun excursionist. Ma uitam la Emmett si vedeam cat de gratios trecea pe
langa copaci, iar brusc intoarce si el privirea spre mine zambindu-mi strengareste cum
obisnuieste mereu. Cum amandoi eram insetati, vanatoarea s-a terminat foarte repede asa ca m-
am grabit sa-l duc si pe el in poiana Rasaritului asa cum o numim noi, deoarece soarele iese de
dupa munti si limineaza puternic toata poiana. In timp ce asteptam rasaritul am inceput sa
vorbim.

-Iti mai este sete?

-Momentan nu, dar in doua zile o sa-mi fie iar. Ma intreb cum poate suporta Carlisle sa
lucreze la spital? Daca nu era el era sa-l omor pe postas a fost vina lui ca a venit.. ne putem
lua corespondenta si singuri,am zis razand, Emmett a inceput si el sa rada, spargand linistea
padurii.

-Asa este se controleaza cel mai bine dintre toti. Sti mai este o familie ca noi, vampiri
vegetarieni… clanul Denali.

-Clan? A spus Emmett pe un ton curios.

 -Da asa se spune, si noi facem parte din clanul Cullen sau clanul Olimpic.

-Tare, cred ca suntem faimosi pentru dieta noastra, nu?

-Da. I-am raspuns rapid, deoarece am vazut ca incepea sa rasara soarele. Ma ridic de
langa Emmett si fac cativa pasi in fata lasandu-mi bluza de trening langa el, ramanand in maieu.

-Rose, unde te duci?

-Iti arat cum suntem la soare, linistestete.

Din spatele muntelui apare si soarele cu razele lui puternice lovindu-se de corpul meu
neted de piatra. Il priveam pe Emmett si se putea citi pe fata lui uimirea.

-Cum ti se pare?

-Esti...esti...superba...

-Multumesc! Am spus, rusinata. Hai vino si tu.

Emmett se ridica de la umbra copacilor si paseste in poiana luminata. Ma uitam la el si

arata ca un copil mic care avea o noua jucarie.

-Wow... deci am ramas fara cuvinte...

-Stiu, si eu am fost la fel prima data, dar m-am obisnuit. Mergem acasa? Precis toti se
intreaba pe unde suntem. Sti... nu vroiau sa ma lase sa merg doar eu cu tine, credeau ca nu o
sa te poti controla si... intelegi tu.

-Aaaa da, au dreptate sunt un vampir rau si o sa te mananc, fugi cat mai poti, a strigat
dezvelindu-si coltii.

La inceput am fost nedumerita credeam ca vorbeste serios mai ales cand l-am vazut cum a
luat pozitia de atac, dar mi-am dat seama dupa zambetul care incerca sa-l tina ca totul era o
gluma, asa ca am luat-o la fuga spre casa. Am intrat vijelos in casa si m-am pus in spatele
mamei si tatei, razand. La cateva secunde dupa mine intra si Emmett.

-Haha, o sa te prind.

-Prinde-ma daca poti.

 -Copii ce se intampla aici? A intrebat Carlisle speriat, deoarece nu stiam ca totul era un
joc.

-Nimic ,Carlisle, am raspuns eu iesind de dupa ei si ducandu-ma langa Emmett, razand.

-Asa este, ne distram doar.

-Ce mai distractie, l-am auzit pe Edward spunand de la etaj.

-Ce plictisitor esti Edward, stai toata ziua in casa cu nasul in carti, vrei sa fi ca tata dar
nu se poate, am gandit eu, pentru a nu auzi ceilalti.

-Ai dreptate Rosalie, dar macar nu ma comport ca un copil razgaiat de doi ani, valabil
pentru amandoi.

-Pai si ce vrei sa facem toata ziua Edward? Ne uitam la televizor, vanam, vorbim si citim
carti? Asta este plictisitor, o sa devii un soarece de biblioteca.

Eram toti in living cand apare Edward suparat.

-Ai grija cum vorbesti Emmett...pentru ca vei vedea si partea intunecata a unui vampir...

-Edward, nu ti-a facut nimic, a spus doar adevarul ce te aprinzi asa? Parca ai fi un
varcolac, numai ei se enerveaza asa repede.

-Copiii, terminati! Ne intrerupe tata cearta.

-Da sigur Rosalie sau mai bine zis "regina frumusetii" i-ai apararea, oricum toti stiu ca...

-Edward Cullen! Voi uita ca esti fratele meu si nu uita ca inca sunt o nou nascuta, deci
sunt mult mai puternica decat tine.

-Rosalie, Edward! Incetati! A spus Carlisle pe un ton autoritar, oprindu-ne din cearta. Ce
se intampla cu voi?

-Ei au inceput Carlisle, dar nu stiu de ce ma pun la mintea lor.

Mi-a iesit un marait puternic. Ma enervase prea tare.

-Rosalie....
 -Nu va mai certati copii, ne-a rugat mama.

-De ce marai la fratele tau?

-Pentru ca ma enerveaza se crede buricul pamantului.

-Lasa-l, Rose, mi-a soptit Emmett.

-Va comportati ca si cum ati avea doi ani. Cereti-va scuze toti trei.

Primul care a inceput a fost Emmett.

-Imi cer scuze Edward. De la mine a inceput totul, sper sa intelegi ca eu sunt o fire mai
libera, imi plac aventurile.

-Si eu, nu trebuia sa reactionez asa.

Baietii si-au dat mana si au ras.

-Rosalie.... m-a strigat tata.

-Bine...imi cer scuze .

-Scuze acceptate. Mi-a raspuns Edward cu un zambet triumfator.

-Aaa, Edward daca va ma exista vreo data sa ne mai certam nu te mai lua de Rose, O.K?

-Ce sariti unul pentru altul.

-Suntem frati si chiar nu trebuia sa te certi si cu ea.

-Bine, bine...

Dupa cearta pe care am avut-o cu Edward eram nervoasa si vroiam sa ma relaxez, dar nu
stiam cum, asa ca am hotarat sa fac un dus poate ma linisteste. Nu a durat mult, dupa
aproximativ zece minute am iesit si m-am trantit in pat. Ma distram atat de bine cu Emmett si ma
simteam protejata alaturi de el. Emmett putea trezi in mine sentimente foarte ciudate, nu ma
simteam asa nici cand eram cu Royce. Ce se intampla cu mine? Oare ma indragostesc de
Emmett? Trebuie sa-mi pun ordine in ganduri si in senimenente, asa ca am hotarat sa ies si sa
ma plimb prin padure. Coborand incet pe scari i-am auzit pe Edward si Emmett jucand un joc
video, iar Carlisle si Esme se uitau la ei. M-au vazut cand am ajuns in dreptul usii cu o fata
ingandurata.

-Eu ies putin, nu stau mult.

-Rose, te pot insotii? Intreaba bland Esme.

-Sigur. Si am plecat impreuna cu Esme. Mergeam pur si simplu prin padure fara a sti unde
mergem, de fapt eu mergeam pentru ca mama venea dupa mine.

-Draga mea, unde mergem? Pentru ca de cateva minute bune ne tot invartim in cerc.

-Scuze Esme nu mi-am dat seama. Ce zici mergem in poiana?

-Cum vrei tu? Dar s-a intamplat ceva?

-Nu, doar ca eram cu mintea in alta parte. Esme s-a uitat la mine cu o privire care spunea
"stiu ca imi ascunzi ceva, te-ai elibera daca ai vorbi cu mine". Am ajuns repede in poiana. Am
mers pana la ultimult copac care ma ferea de lumina soarelui si m-am asezat langa el, mama s-a
pus in fata mea, dar eu eram complet pierduta in gandurile mele. Esme a asteptat sa spun ceva,
vazuse ca nu eram atenta la ea ci eram confuza. Intr-un final am rupt tacerea. Esme, vampirii
pot avea sentimente de dragoste si pentru altii ca noi? Cum esti tu cu tata ci cum ar fi Edward
cu Tanya.

-Sigur si noi ne putem indragosti. Cu totii stim ca Tanya este indragostita de Edward si
nu fac parte din aceeasi familie sa spui ca ar fi dragoste de frate sau var. De ce ma intrebi, te-
ai indragostit?

-Nu, eram curioasa, eu nu o sa ma indragostesc niciodata din cauza trecutului. Se pare

ca Royce mi-a distrus si aceasta viata.

-Nu spune asta draga mea, s-a apropriat Esme de mine luandu-ma in brate, o sa vezi cand
va aparea persoana potrivita pentru tine ca iti vei da seama daca nu cumva a aparut.

In bratele mamei am cazut din nou pe ganduri...Emmett o fi persoana potrivita pentru

mine? Sau este pur si simplu un sentiment pe care eu vreau sa-l vad ca pe o dragoste pentru ca
am nevoie? Atatea intrebari fara raspuns, la care nu cred ca o sa-mi raspunda nimeni. Stiam ca
singurul lucru dupa care am tanjit din aceea noapte a fost fericirea… un lucru atat de simplu
pentru altii, dar atat de greu pentru mine. Pierduta in ganduri nu vazusem ca se intunecase
afara pana cand nu i-am vazut pe baieti si Carlisle venind langa noi.

-Esme, Rose...

-Dragule, ce este?

-Nimic, ne-am ingrijorat ca nu mai veneati acasa.

In acel moment mama s-a uitat la Carlisle si dupa la mine. Inca eram in bratele ei, dar
privirea era spre Emmett punandu-mi aceleasi intrebari, nu ma interesa ca Edward auzea tot ce
gandeam stiam ca nu le va spune nimic.

-Mergem acasa? M-au sunat cei din familia Denali sa-mi spuna ca s-ar putea sa vina pe
la noi.

Trezita brusc din ganduri eram foarte confuza.

-Cat este ceasul Carlisle?

-Este ora 6 dimineata in curand va rasarii soarele.

-Esme, am stat aici toata noaptea?

-Da, Rose, dar macar ti-ai mai limpezit mintea, nu?

-Da. Pai hai sa mergem acasa. M-am ridicat din bratele mamei si am fugit spre casa cu
ceilalti in urma mea, dar m-au prins din urma Edward care era cel mai rapid membru al familiei
impreuna cu Emmett. Le-am zambit si am alergat si mai repede, vroiam sa-mi indepartez
gandurile de Edward. Am intrat prima in casa, urmata de Edward si Emmett, iar ultimii au fost
Carlisle si Esme.

-Te-am intrecut fratioare. Am ras triumfatoare spre Edward.

-M-ai luat pe nepregatite.

-Rose de ce ai fugit asa? M-a intrebat speriat tata.

-Vroiam sa fiu prima in casa. Nu te mai speria asa, acum nu mai sunt fata aceea
prostuta.
 Tata ne-a zambit si a urcat sus, pentru a face un dus. Noi am ramas in living inca
discutand despre cursa noastra.

-Rosalie, ce zici data viitoare te intreci si cu mine?

-Sigur. In acel moment mi-am dat seama ca Emmett era foarte competitiv si ambitios, il
vazutsem jucandu-se cu Edward si pierzand, dar mai vroia o data, pentru a-si lua revansa.

Carlisle si Esme au mers in birou, iar baietii se jucau pe play station. Am mers plictisita in
camera mea. M-am trantit in pat si am inceput sa ma gandesc la cuvintele mamei, eram foarte

cunfuza. Cum se pot indragosti vampirii, fiinte

care nu au suflet, inima, care nu traiesc?Dar imi veneau in minte imaginea lui Carlisle si
Esme,dar si a lui Elezar si Carmen. Oricat as fi vrut sa inteleg nu puteam. Am stat toata ziua in
camera incercand sa gasesc raspunsuri pentru intrebarile puse de mine pentru mine. In timp ce
meditam aud voci cunoscute prin casa, prima data am zis ca mi se pare dar am ascultat mai bine
si i-am recunoscut vocea Tanyei. M-am schimbat si am coborat relativ incet scarile, intrand
plictisita in living unde erau toti.

-Buna tuturor. Am incercat sa le arat un zambet, dar n-am reusit.

-Buna, Rosalie. Mi-a spus Tanya apropiindu-se sa ma imbratiseze. Nu am avut ce face asa
ca i-am raspuns si eu la imbratisare.

-Ce mai faci Tanya? Am intrebat-o incercand sa nu par nepoliticoasa.

-Toate vechi, dar tu? Facandu-mi cu ochiul spre Emmett.

-Nu. Este fratele meu...am spus incet.

-Da, da mai vedem noi. Mi-a spus zambind.

 -Tanya...

-Bine gata... A spus chicotind.

Ne-am asezat pe canapea incepand sa povestim ce mai facusem. Am stat de vorba toata
noapte impreuna cu Tanya si surorile ei. Dupa plecarea celor din familia Denali am mers
plictisita in camera mea. Era o sambata cam insorita pentru luna noiembrie, dar nu-mi pasa, nu
aveam chef de nimic si de nimeni, simteam nevoia de a fi singura.

-Rose? A intrebat uriasul meu frate in timp ce intra in camera.

-Ce este? Cand l-am vazut atat de perfect inaintand spre pat am uitat sa mai respir si sa
vorbesc. Atunci cand era aproape de mine simteam ceva ciudat in mine, dar cand se indeparta
pierea aceea farama de bucurie si speranta.

-A intrebat Carlisle daca vrei sa cobori jos sa te uiti impreuna cu noi la un film Twilight,
este cu vampiri, vrei sa vi si tu? Avea zambetul strengar si gropitele in obraji.

-Nu prea am chef de filme, alta data...

-Cum vrei, o sa-ti simt lipsa, a spus iesind pe usa.

Dupa cateva minute am coborat si eu, nu am rezistat gropitelor si zambetului lui. Cand am
ajuns in living am vazut ca incepuse filmu, dar cand am vrut sa ma asez nu mai aveam loc,
pentru ca Edward trebuia sa stea intins, atunci Emmett m-a intrebat ceva ce i-a uimit pe toti
inclusiv pe mine.

-Rose, vrei sa stai in bratele mele, promit ca nu musc?

Esme si Carlisle se uitau la noi cu ochii larg deschisi.

-Pai.............bine.

-Acum ca stai si tu jos Rose putem da drumul filmului. A spus serios Edward.

Pe tot parcursul filmului am simtit fluturasi in stomac. Uneori trageam cu ochiul la Emmett
si observam ca si el ma priveste. Dupa terminarea filmului Carlisle ne-a intrebat ce vrem sa
facem maine, pentru ca era duminca si mereu ieseam in poiana Rasaritului, dar intotdeauna
faceam ceva nou, pentru a nu ne plictisi.
 -Ce ziceti daca noi baietii jucam fotbal, iar fetele volei? A intrebat Emmett.

-Pare o idee buna, tu ce zici fiule?

-Cred ca va fi distractiv Carlisle.

-Si noi ne vom distra nu, Rose? A spus mama imbratisandu-ma.

-Da... am spus cu jumatate de gura. Esme si Carlisle au mers sa cumpere mingii, iar
Edward si Emmett au mers sa aranjeze paturile inca vorbind despre ziua de maine. Cum au
plecat si baietii m-am grabit sa dispar, simteam nevoia de a fi singura asa ca am mers in garaj
sa mai mesteresc ceva la masina mea. Nu dupa mult timp vin si Emmett impreuna cu Edward in
garaj. Emmett nu stia ca sunt mecanicul familiei.

-Surioara, lucrezi la masina? A spus fratele meu cel mare ramanand socat in pragul usii.

Eu si Edward am inceput sa radem amuzati de intrebarea lui Emmett.

-Frate, Rosalie este mecanicul familiei.

-Mecanicul familiei? O fata este mecanic? Am trait s-o aud si pe asta.

-Ce ti se pare ciudat, Emm? De cand am devenit vampir mi-am dat seama ca ma pricep la
masini, uitandu-ma la expresia fetei lui uimite i-am zambit seducator. Intr-un final a venit
dimineata. Emmett cara paturile, iar Edward mingiile. Am alergat pana in poiana, acolo eu
impreuna cu Esme am asezat paturile si batietii au inceput meciul. Am jucat ceva timp volei, dar
ne-am plictisit asa ca ne-am asezat pe patura privindu-i pe baieti. Carlisle si Emmett erau intr-o
echipa, iar Edward singur, pentru ca avea avantajul cititului gandurilor si asa stia dinainte ce
miscare vor face. Dupa un timp Carlisle iese din joc si vine langa noi. Il priveam pe el si Esme
tinandu-se in brate si adorandu-se din priviri. Deveaneam geloasa, eu de ce nu gaseam pe
cineva care sa ma iubeasca si sa-l iubesc?
Din nou o intrebare fara raspuns. Din politete pentru Esme si Carlise nu am plecat de
acolo,stiam ca daca o voi face le voi strica ziua, asa ca am ramas nemiscata, dar intorcand
capul spre Edward si Emmett il vad pe Edward oprind jocul si chemandu-ma in celalalt colt al
poienii, in acel moment mi-am dat seama ca auzise tot ce gandisem chiar daca era concentrat pe
mintea lui Emmett. Am mers dupa el lasandu-i pe ceilalti nedumeriti.

-Rose daca simti nevoia sa fi singura pleaca sa te linistesti si te intorci dupa ce-ti lipezesti
gandurile si sentimentele. A spus incet pentru a auzi doar eu.
 -Sentimentele?

-Ai uitat ca pot citi gandurile? A spus el ironic.

-Nu, nu am uitat. Edward nu le spune nimic lui Carlisle si Esme, dar mai ales lui Emmett
inca nu sunt sigura ce simt, te rog!

-Stai linistita secretul este in siguranta.

-Multumesc. O sa plec cateva zile dar ma voi intoarce, nu vreau sa-mi iau ramas bun de
la ceilalti pentru ca o voi vedea pe Esme cum sufera si nu voi suporta.

-Bine surioara, te rog sa ai grija de tine.Mi-a spus Edward imbratisandu-ma.

-Multumesc!

M-am despartit de Edward si am alergat pana in munti, stiam ca acolo voi gasi hrana, dar
si linistea de care am nevoie. Au trecut deja patru zile, iar dorul de casa, dar mai mult de
Emmett devea tot mai mare. In aceste zile mi-am dat seama ca ce simt pentru Emmett este de
fapt iubire. Am mers la vanatoare prinzand doua capre de munte, iar dupa am decis sa merg
acasa.Pe drumul de intoarcere ma tot gandeam cum o sa reactioneze Emmett, daca ii voi putea
spune, dar gandurile mi-au fost alungate atunci cand m-a izbit un miros puternic de vampir pe
teritoriul nostru, asa ca am marit pasul pentru a ajunge mai repede acasa. Cand am ajuns in
fata casei am simtit mirosul celor din clanul Denali si era ciudat pentru ca acum cateva zile
plecasera de la noi. Am intrat in casa ducandu-ma direct in living, acolo erau Carlisle, Esme si
cei din familia Denali, dar fara Kate.

-Rose, draga mea, mi-a fost dor de tine. Mi-a spus dragastos Esme.

-Si mie mi-a fost dor de voi. Acum nu vroiam sa stau prea mult la vorba trebuia sa stiu
unde este Edward si ..... Emmett.

-Bine-ai revenit acasa Kitty, mi-a spus tata sarutandu-ma pe frunte.

-Buna, Carlisle, buna tuturor. Unde sunt baietii? Am intrebat putin speriata.

-Sunt la vanatoare impreuna cu Kate, cred ca trebuie sa se intoarca. Mi-a raspuns Esme
pe un ton iubitor.
 Mama mi-a vazut expresia fetei atunci cand a spus si de Kate si si-a dat seama de ce
reactionasem asa. Brusc se deschide usa si apare Edward urmat de Kate care il tinea pe Emmett
de brat. Cand am vazut aceasta imagine am scos un marait fara sa-mi dau seama, atunci Emmett

ii da drumul lui Kate si vine la mine.

-Hei, surioara te-ai intors, mi-a fost dor de tine.

-Da, vad. I-am spus nervoasa. Edward se uita la mine fiind atent la miscarile mele pentru
ca vazuse in gandurile mele de ce reactionasem asa ciudat. Isi daduse seama,daca facea Kate o
miscare gresita voi ataca. Carlisle, Esme si familia Denali incercau sa-si de-a seama ce se
petrecea. Edward le face semn sa se calmeze.

-Rose, calmeaza-te! Ce s-a intamplat? A spus tata venind langa mine si punand mana pe
umarul meu.

-Nimic. Bun, pe mine va rog sa ma scuzati, dar urc sus sa ma odihnesc pentru ca am avut
un drum lung pana acasa. Stiam ca trebuie sa plec de acolo pentru ca nu mai stiam cat mai
putea sa-mi tin nervii in frau.

-Rose, dar...

Am alergat sus lasandu-l pe Emmett cu fraza neterminata. Ajunsa in camera mea am

incercat sa ma linistesc, dar nu puteam,am luat un vas dupa noptiera strangadu-l in mana pana
cand s-a spart facand un zgomot puternic, dupa asta am mai stat cateva minute intinsa in pat si
m-am mai calmat, dupa am realizat ca am facut o scena de gelozie. Am facut repede un dus si
am coborat din nou jos.

-Imi pare rau, pentru iesirea de mai devreme, nu stiu ce-a fost cu mine. Am spus rusinata,
intrand in living.
 -Stai linistita Rosalie, mi-a spus zambind Elezar, iar dupa el toti mi-au aceptat scuzele.
Pai... Carlisle noi ar trebuie sa mergem multumim pentru sfat si aparat.

-Cu placere, daca mai ai nevoie de ceva nu ezita sa suni.

-Sigur, multumesc inca o data. La revedere.

-La revedere.

-Rose te simti bine? M-a intrebat pe un ton serios Emmett.

-Sigur. I-am raspuns, asezandu-ma serioasa pe canapea. Emmett mai vrei sa auzi povestea
mea. La auzul intrebarii Esme, Carlisle si Edward raman incremeniti stiau ca nu-mi era usor sa
povestesc.

-Daca esti pregatita sa imi spui, sigur.

-Bun...Emmett eu aveam o viata perfecta, eram fericita si nu duceam lipsa de nimic. Intr-
o zi m-am intalnit cu fiul sefului tatei Royce King al || lea...i-am rostit numele cu o ura vizibila
in voce si privire... era cel mai cautat burlac. Din aceea zi mi-a trimis trandafiri si violete,
incepand sa ma curteze. Nu-l cunosteam prea bine, dar ne-am logodit. In ultima mea noapte
ca om ma intorceam de la o prietena care statea la cateva strazi distanta de casa mea. In timp
ce ma intorceam acasa ma gandeam la vreme, pentru ca peste o saptamana urma sa aiba loc
nunta mea cu Royce si nu vroiam s-o mut in interior… mai aveam cateva strazi cand am vazut
cinci barbati stand sub un felinar stricat… Nu mi-am dat seama cine sunt pana nu m-a strigat
unul dintre ei, era Royce si inca patru prieteni de-ai lui, toti erau beti… Unul dintre ei ma
studia ca pe un animal pe care urma sa-l cumpere, atunci Royce ii spune ca nu sunt
frumoasa, dar John ii spune ca nu prea isi da seama pentru ca sunt prea imbracata...in fine
m-au batut si m-au violat toti cinci, lasandu-ma sa mor in strada, atunci m-a gasit Carlisle si
m-a transformat. M-am razbunat pe ei, iar pe Royce l-am lasat ultimul, vroiam sa suferem
mult mai mult decat ceilalti. Asta este povestea mea, nu are un final fericit, dar al cui are? Am
spus eu aratand spre toti.

-Imi pare rau!

-Aaa am uitat eu nu am baut niciodata sange de om. Am spus mandra.

-Si cum i-ai omorat?

 -Am avut grija sa nu le vars sangele, stiam ca nu voi rezista si nu vroiam o parte din ei
in mine pentru eternitate.

-Da, ai dreptate, meritau asta si mult mai multe.

Dupa ce am terminat de povestit Esme s-a asezat langa mine luandu-ma in brate,
zambindu-mi cald.

-Rose mie a inceput iar sa-mi fie sete, maine vrei sa mergi cu mine sa vanam? Intreaba
Emmett cu zabetul pe buze.

-Emm sincer nu prea imi este sete am vanat inainte sa vin acasa, dar voi merge.

Dupa planificarea vanatoarei ne-am asezat pe canapea uitandu-ne la televizor, eram

impreuna cu Esme si Emmett, pentru ca tata si Edward au mers in birou vorbind despre spital si
carti. Am stat toata noapte si ne-am uitat la televizor. Inainte de rasarit am plecat la vanatoare.
Eu am vanat o puma si cateva caprioare, iar Emmett un urs grizzly. Ma cam speriasem cand l-
am vazut fata din fata cu ursul. Imi venise in minte imaginea de cand l-am gasit, dar totul a
decurs bine in cateva secunde ursul era la pamant.

-Ce zici daca ne mai plimbam putin sau mergem in poiana? Nu prea am chef sa merg
acasa o sa ma plictisesc de moarte privindu-l pe Edward citind carti, a spus-o Emm sincer.

-Hai sa mergem in poiana, dar acolo nu o sa te plictisesti? O sa trebuiasca sa te

obisnuiesti si cu asta doar avem o eternitate la dispozitie. I-am raspuns zambind.

-Nu ma plictisesc niciodata atunci cand tu esti cu mine.

-Ce companie buna sunt...

-Hai...

Am ajuns in poiana inainte de rasarit si ne-am intins pe iarba in asa fel incat sa fim in
bataia razelor soarelui. Cat am asteptat rasaritul a fost o liniste exasperanta, dar soarele si-a
facut in sfarsit aparitia, aruncandu-si razele patrunzatoare spre noi.

-Cat de frumoasa esti in lumina soarelui, dar tu arati superb mereu.

-Multumesc! Esti foarte dragut, dar sa sti ca si tu arati minunat.

 Emmett se ridica in genuchi si se uita la mine, eu steam tot intinsa pe iarba uda de la roua
diminetii.

-Rose… ma tot gandesc de ceva timp la un lucru dar nu stiu cum sa incep...Nu ma prea
pricep la lucruri de genul asta.

-Incepe cu inceputul asa este cel mai bine.

-...Rose… vrei sa fi logodnica mea? M-a intrebat lunadu-mi mana in mana lui si punandu-
mi pe deget un inel cu diamant.

Am ramas socata, nu stiam ce sa fac, mi-a luat cateva minute sa-mi revin si l-am vazut pe
Emmett stand langa mine asteptand raspunsul.

-Emmett...nu ma asteptam la asta... nu stiu ce sa zic...

Mi-a pus un deget pe buze.

-Nu spune nimic lasa inima sa decida!

Ultimele trei cuvinte au miscat ceva in mine facandu-ma sa reactionez.

-Emmett ...da vreau sa fiu logodnica ta. In acel moment m-a luat in brate si m-a invartit,

sarutandu-ma.

Ziua cea mare (capitolul 4)

 Dupa cateva ore petrecute in poiana impreuna cu Emmett, am mers acasa.

-Draga mea de ce ati stat atat de mult? Ne intampina mama la usa putin suparata, dar
vazand ca ne tineam de mana ne-a aratat un zambet.

-Esme a fost vina mea, eu am vrut sa mai stam, ma plictisesc acasa asa ca am mai stat
prin padure. I-a raspuns Emmett cu o privire de copil nevinovat.

-Bine, doar ca ma ingrijorasem.

Am intrat in casa si am vazut ca mama era singura, ciudat.

-Esme, unde este Edward? Am intrebat-o pe mama surpinsa ca Edward nu era acasa, doar
ura iesirile in oras.

-A plecat la spital la Carlisle, cred ca or sa vina amandoi. Copii daca aveti nevoie de ceva
sa-mi spuneti. Ne-a spus mama cu un zambet larg pe fata.

-Nu, mama. Am raspuns amadoi odata. Esme a inceput sa chicoteasca.

-Bine. Daca aveti nevoie de mine sunt in birou vreau sa ma uit de mobila noua.

-Da, mama.

Dupa plecarea lui Esme ne-am asezat pe canapea uitandu-ne la televizor. Gasisem un film
de actiune, dar nu i-am mai dat importanta. Emmett ma i-a in brate si incepe sa ma sarute. Fara
sa ne dam seama pierduse-m notiunea timpului, ne-am indepartat putin unul de altul cand am
vazut masina lui Carlisle in fata casei. Vroiam sa fie toti ca sa le putem spune.

-Emmett nu mai trebuie sa ne gandim la sti tu ce, vreau sa fie o surpriza.

-Bine, iubito. Cand le spunem incep eu, bine?

-Bine si l-am sarutat rapid chiar inainte de a intra Carlisle si Edward pe usa.

-Ce mai faceti copii?

-Bine, tata tu ce faci?
 -De la munca. Esme unde este?
-Este... Dar Emmett nici n-a apucat sa termine de spus unde era mama, pentru ca deja
venise in camera.

-Cum a fost azi, dragule? La intrebat Esme pe tata dupa ce l-a sarutat.

-Ca in fiecare zi.

-Edward ai chef de un joc de carti?

-Emmett nu te saturi sa pierzi mereu?

-Nu si oricum ne mai ocupam timpul cu ceva.

-Bine, dar te avertizez ca nu o sa fac joc slab.

-Chiar asta vreau. Rose nu vrei sa joci si tu?

-Nu Em ma duc in garaj sa mai fac cate ceva la masina.

-Cum vrei. A spus Emmett cu o fata trista.

Am urcat in camera sa ma schimb pentru a lucra la masina si dupa am mers in garaj. Am

inceput sa modific cate ceva la masina lui Edward pentru ca ma rugase sa fac unele modificari.
In timp ce lucram imi venea in minte ziua de azi, dar nu vroiam sa auda Edward chiar daca o fi
citit gandurile lui Emmett inainte de la merge la vanatore. Am petrecut mai mult de doua ore
lucrand la masina lui Edward. Dintr-o data il aud pe Carlisle strigandu-ma. Am mers in casa sa
vad ce se intamplse.

-Draga mea vino sa stai cu noi, lasa ca ai tot timpul din lume pentru masini. Mi-a spus
tata zambind.

-Bine, Carlisle ma duc sa ma schimb si cobor.

-Te asteptam.

Am urcat sa ma schimb si dupa am revenit in living.Emmett si Edward inca jucam carti.

Edward se distra copios pe seama lui Emmett. M-am asezat langa Esme si Carlisle, uitandu-ne
la baieti. Dupa inca trei jocuri de carti Edward renunta.
 -Te dai batut, frate?
-Emmett te-am batut de foarte multe ori, m-am plictisit.

-Bun acum ca sunteti toti aici vreau sa va spun ceva...Emm s-a oprit si a venit la mine
luandu-ma de mana si trangandu-ma in mijlocul camerei ca sa ne poata vedea toti. Vrem sa va
anuntam ca astazi ne-am ..... logodit, ridicand in sus mana pe care aveam inelul.

-V-ati logodit? Intreaba uimita Esme.

-Da mama, ai avut dreptate, mi-am dat seama cand mi-am gasit perechea.

-Draga mea felicitari, va doresc tot binele din lume. Ne-a spus mama inbratisandu-ne pe
amandoi.

-Multimim, Esme.

-Emmett nu ma asteptam la asta... Felicitari esti singurul care a putut s-o scoata pe Rose
din depresie. Felicitari amandurora, sa fiti fericiti si sa va iubiti.

-Felicitari, Emm, Rose.

-Multumesc, Edward. I-am raspuns fratelui meu.

-Multumesc, frate.

Au trecut cam trei luni de cand sunt logodita cu Emmett, este cel mai frumos lucru care mi
se putea intampla de cand am devenit vampir. Emmett imi schimbase parerea despre viata. Era
o sambata foarte insorita, Emm si Edward vorbeau despre fotbal, iar Esme si Carlisle erau la
piscina. Stand in camera mea, nehotarata cu ce sa ma imbrac pentru a iesi afara am auzit
telefonul sunand. Am coborat rapid scarile si raspund.
 -Alo?

-Alo, Rosalie?

-Da, cine este?

-Sunt Tanya, sunteti acasa? Suntem prin apropriere si vrem sa trecem pe la voi.

-Da. Va asteptam.

-Bine, pa.

-Bye.

Dupa convorbirea cu Tanya am iesit in gradina.

-Rose, ce vroia Tanya? S-a intamplat ceva? A intrebat tata alarmat.

-Nu, sunt prin apropriere si vin pe la noi.

-Aaaa bine, credeam ca au patit ceva. Rosalie inca ceva eu zic sa-i anunti din timp cu
logodna ta ca sa nu apara probleme cu tine si Kate.

-Carlisle nu le pot spune cum intra pe usa. Dar sper sa nu faca vreun pas gresit Kate,
pentru ca nu stiu daca ma voi putea controla.

-Rosalie Cullen.... si ei fac parte din familia noastra.

-Nu vreau sa ma cert cu Kate mai ales ca are si puterea sa, iar tu esti foarte bun prieten
cu Elezar.

-Iubito nu se va intampla nimic. A spus Emmett din spatele meu.

-Sper... si l-am sarutat tandru, dar rapid.

Nu dupa mult timp sosesc Tanya si familia ei.

-Buna, Edward, arati minunat azi. L-a salutat Tanya.

-Buna si tie Tanya, multumesc si tu arati bine.

 Toti au inceput sa vorbeasca despre diverse subiecte. Eu si Emmett ne-am retras pe scaune,
dar am vazut ca lipsea Kate, era foarte ciudat. Nici n-am apucat sa termin ce incepusem ca
apare si Kate din padure.

-Hei, buna Emmett. I-a spus Kate imbratisandu-l si sarutandu-l pe obraz.

-Buna…Kate, i-a raspuns Emm rece, impingand-o delicat departe de el.

Ceilalti vazusera si se uitau la noi. Cu putina intentie am scos un marait puternic.

-S-a intamplat ceva, Rosalie? Ma intrebat Kate pe un tot mandru.

-Pai... stai sa vedem.... sti ca te dai la logodnicul meu? Am spus furioasa.

-Logodnicul tau? A strigat Kate, razand.

Toti au venit langa noi, se incinsese atmosfera.

-Da, Kate, eu si Rose ne-am logodit, avem trei luni impreuna si planuim sa ne casatorim.

-Te casatoresti cu ea?A spus Kate, aratand cu mana spre mine. In acel moment am vrut sa-
I rup gatul dar mana mamei m-a oprit.

Ma uitam la Kate enervata. Mama a venit langa mine tinandu-ma de umeri si soptindu-mi
la ureche sa ma linistesc.

-Da. Este ce-a mai frumoasa femeie si vampirita din cate am vazut si ce conteza cel mai
mult este ca o iubesc. Incerc sa fiu politicos, dar vad ca nu se poate, pana la urma care e
problema ta?
-Te iubesc, fraiere asta e problema mea.
 Asta a pus capac. Am luat pozitia de atac si ma pregateam sa sar cand ma apuca Carlisle
de mana, iar Tanya si Irina se pusesera in fata lui Kate.

-Rose, nu! A spus Carlisle, iar mana mamei s-a strans mai mult pe umarul meu.

-Imi pare rau pentru tine Kate, dar Rose este sufletul meu pereche. Emm se intoarce spre
mine si ma vede in pozitie de atac, iar ochii de un rosu aprins. Iubito... hai sa mergem pana te
linistesti, revenim cand iti revi. A spus Emmett luandu-ma dupa gat si indepartandu-ne de
ceilalti si disparand in padure.

Auzeam neclar ce vorbeau acasa, pentru ca eram deja foarte departe.

-Rose, te-ai mai linistit?

-Da, iubitule, dar n-am mai suportat. Imi pare rau.

-Nu-i nimic, nu e vina ta.

-Emmett... am sarit dupa gatul lui, sarutandu-l pasioal. El imi i-a capul in maine si se uita
in ochii mei cu privirea lui patrunzatoare si misterioasa.

-Iubito… te iubesc si o sa te iubesc mereu.

-Si eu te iubesc, foarte mult.

Am stat cam o ora in padure sa ma linistesc. Ajunsi acasa am vazut ca nu ma era nimeni in
gradina, asa ca am intrat in casa.

-Esme, Edward, Carlisle? I-am strigat dupa hol.

Mama coboara cu tata, iar Edward apare din living.

 -Au plecat? Am intrebat eu mirata.

-Da. Tanya iti cere scuze pentru Kate.

“Foarte bine, am gandit eu.”

-Rose... m-a strigat Edward uitandu-se serios la mine.

-Tata, mama imi cer scuze doar ca m-a scos din sarite ca a zis ca-l iubeste pe Emmett.

-Draga mea, totul a fost o neintelegere. A spus tata intelegator.

Am urcat sus, pentru a face un dus si sa ma schimb. Dupa cearta cu Kate mi s-a facut sete,
nu am mai vanat de cateva zile , dar era bine ca mergeam toti. Pe zi ce trece incep sa nu-mi mai
doresc atat de mult sange ca atunci cand m-am transformat. Am coborat in living cu o fata
amuzata.

-Mergem la vanatoare? Am intrebat eu chicotind, amuzata de orice vedeam.

-Iubito, te simti bine? Intreaba Emmett speriat.

-Sigur iubitule, doar ca ma simt si eu bine. Cred ca o sa vanez iepuri. Am spus eu pe un

ton serios dar amuzata.

-Rose, nu te-am vazut niciodata atat de fericita, trebuie sa te certi cu cineva ca sa fi

asa? A spus tata serios.

-Nu este din cauza lui Kate, din contra imi pare rau ca m-am certat cu ea, doar ca sunt
bine dispusa.

-Draga mea imi pare foarte bine cand te vad asa de fericita. Mi-a soptit mama.

-Esme, si Emmett a contribuit la aceasta fericire. Am spus indreptandu-ma spre Emm,

imbratisandu-l.

Am mers la vanatoare toti. Am vanat caprioare si in timp ce mancam am auzit un marait

feroce din intunericul padurii, ne-am oprit privind in jurul nostru. Dintr-o data din intuneric iese
un lup, acesta incepe sa urle adunandu-si haita.

-Stati uniti si in spatele meu si al baietilor. A strigat tata la noi.

 Dintr-o data eram inconjurat de lupi, iar noi eram in pozitie de atac. Edward se ridica si ne
anunta ca nu sunt varcolaci ci lupi adevarati.

-Edward esti sigur?

-Da, Carlisle, vor doar prada noastra.

-Bun, atunci trebuie sa-i alungam, a spus Emmett fericit ca are parte de putina aventura.

Emmett statea in fata mea si a lui Esme, dar in spatele tatei si al lui Edward, cand deodata
sare peste ei si doborand seful haitei, atunci ceilalti lupi au atacat, iar noi am venit in ajutorul
lui Emm. Nu ne-a luat mult sa terminam cu lupii si fiindu-ne inca sete ne-am hranit cu ei, dupa
am plecat acasa.

-Emmett cum ai putut fi atat de iresponsabil? L-a dojenit Carlisle.

-A fost o nimica toata, nu avau ce sa-mi faca, aratand spre corpul lui din piatra.

Am ajuns acasa pe la sapte dimineata, uzi pentru ca incepuse ploaia. Tata s-a grabit sa se
schimbe pentru a plecat la serviciu. Dupa ce ne-am schimbat si noi eu si mama planificam
weekendul, pentru ca azi era vineri, iar baietii isi faceau de lucru prin casa. Intr-un final ni se
alatura si ei la planificarea weekendu-lui venind cu o idee minunata.

-Esme mergem in fiecare duminica in poiana, ce zici sa mergem de maine si sa ne

intoarcem duminica seara.

-Mi se pare o idee buna Edward, o sa vorbim si cu Carlisle.

Ne-am pierdut timpul prin casa pana a venit tata.

-Tata, Edward a venit cu o idee minunata, ce zici daca mergem de maine in poiana si ne
intoarcem duminica seara? L-a intrebat Emmett.

-Bine copii cum vreti voi, dar cu o conditie daca ne mai intalnim cu vreun animal ceea ce
e posibil sa-mi promiteti ca nu mai actionati impulsiv, bine?A spus Carlisle intorcandu-se spre
Emmett.
-Bine…

-Edward vi cu mine sa cumparam cortul? S-a anuntat o vreme urata si nu are rost sa
stam in ploaie.
 -Da.

Tata si Edward au plecat in oras dupa cort, iar eu, mama si Emmett am pregatit paturile.
Am plecat in zori, cand am ajuns in campie, tocmai rasarea soarele. Am aranjat cortule si
paturile in el si am inceput sa jucam tenis. Pe inserate tata si baietii aranjau lemne pentru foc,
nu ca aveam nevoie, dar vroiam sa ne simtim ca intr-un weekend la munte cu cortul… cand
auzim zgomote in padure, iar dupa cineva il striga pe Carlisle.

-Elezar? A intrebat mirat tata.

-Buna seara tuturor, ne cerem scuze ca am venit neanuntati, dar Kate vrea sa vorbeasca
cu Rosalie si Emmett.

-Rosalie, Emmett imi cer scuze pentru ce-am facut, imi pare nespus de rau.

Emm se uita la mine asteptand raspunsul. Intr-un final raspund.

-Kate scuzele sunt acceptate. I-am raspuns incercad sa arat un zambet.

-Si eu te iert. I-a spus Emmet.

Toti ne-am asezat in jurul focului ascultand povesti despre vampiri de la Carlisle si Elezar.
Cand a terminat de povestit Elezar, Emmett se ridica de langa mine si ne roaga pe toti sa-l
ascultam putin. Mi-am intors privirea spre Edward si l-am vazut chicotind.

-Acum ca este toata familia de fata si cei mai buni prieteni vreau sa te intreb ceva
Rose....A vorbit Emmett repede. Rosalie... vrei sa fi sotia mea?
 -Emmett... doar atat am fost in stare sa spun. Toata lumea ramasese blocata. Nimeni nu se
astepta la asta, singurul care parea ca stiuse era Edward. Emmett intinde palma spre mine
deschizand o cutiuta de bijuteri in care era un inel foarte frumos cu smarald. In acel moment m-
au navalit tot felul de sentimente. Nu credeam ca va mai veni ziua in care o sa fiu ceruta in
casatorie. Dupa cateva minute lungi de asteptare, imi revin din soc.Emmett ai reusit sa ma scoti
din groapa in care cazusem si m-ai invatat sa iubesc. Tu mi-ai aratat adevarata dragoste si
cum sunt cu adevarat... Da, accept sa fiu sotia ta. I-am spus sarindu-i in brate, sarutand-ul.

Toata lumea ne-a felicitat si dupa ne-am asezat pentru a planifica nunta, deoarece Emmett
deja anuntase data nuntii era fix peste o saptamana. Singura care nu parea sa se bucure era
Kate, sincer nu vroiam sa fie asa, dar nu era vina mea ca se indragostise de Emmett.

-Ce zici Elezar, fiica mea se casatoreste. A spus tata mandru.

-Da, sincer nu ma asteptam la asta. Ce ziceti mai aveti nevoie de ajutor?

-Da. I-a raspuns dragastos Esme.

-Pai de maine trebuie sa ne apucam de treaba. Voi suna la spital cand ajungem acasa ca
sa-mi dea concediu pana terminam cu nunta.

-Da, oricum o sa avem nevoie de ajutor mai ales ca Rose si Emm nu vor putea merge in
oras.

A doua zi am mers acasa si ne-am apucat de pregatiri. Eu, impreuna cu fetele aranjam prin
casa, iar baietii mutau mobila sau se duceau la cumparaturi, pentru ca veneau si oameni spre
nefericirea noastra. Colegii lui Carlisle se autoinvitasera, iar tata oricat a incercat sa se
eschiveze nu i-a putut refuza.

In sfarsit a venit si ziua nuntii mele, sunt atat de fericita ca intr un final mi-am gasit si eu
sufletul pereche, nici nu pot descrie acest moment.Totul este atat de minunat, casa aranjata,
miile de flori care ma inconjoara....totul e perfect.Stateam la geamul camerei mele cand deodata
mama intra in camera in camera si imi spune ca a sosit rochia de mireasa.Eram foarte fericita,
ceva imi spunea ca Emmett era barbatul potrivit pentru mine.

-Rose s-a intamplat ceva? Intreaba mama.

-Nu, doar ca sunt emotionata, azi e ziua cea mare inca nu realizez ce se intampla cu
mine.Nu am crezut ca o sa ma mai pot indragostii vreodata
 -Emmett este un baiat bun si sunt sigura ca o sa te faca fericita.Ma duc sa aduc
rochia! spuse mama.Intre timp cineva bate la usa.Era Edward, vroia sa vorbeasca cu mine.

-Buna, vad ca esti foarte entuziasmata de aceasta nunta.

-Sti bine ca acesta este singurul lucru la care am visat.

-Sa sti ca demult imi imaginam sa te casatoresti cu Emmett, sunteti facuti unul pentru
celalalt. Rose era foarte emotionata nu stia ce sa mai spuna o coplesisera emotiile foarte tare,
atunci am luat-o in brate si am sarutat-o pe frunte.Deodata mama intra pe usa cu rochia de
mireasa.

-Wow, e superba. Am spus impreuna cu Edward.

-Fratioare inceteaza cu atatea complimente ca o sa rosesc pana la urma. Am spus razand.

-Eu ies, imbracate pentru ca Emmett te asteapta cu sufletul la gura jos, spuse el. Era cea
mai fericita zi din viata mea. Mama ma ajuta sa ma imbrac.Dupa ce m-am pregatit am coborat
jos unde toata lumea ma astepta. Scarile erau acoperite de petale de trandafiri rosii.In timp ce le
coboram toata lumea era atenta la mine.Emmett ma astepta cu bratele deschise.

-Esti superba Rose, imi sopteste cand ajung langa el.

-Fata mea, radiezi de frumusete, spuse tata.Sunt cel mai fericit tatic din lume.

-Surioara sa fi fericita spuse Edward, iar daca te supara Emm sa ma anunti!

Radeam la spusele lui Edward dar nu aveam cuvinte sa-mi exprim fericirea. Imi era teama
ca totul e un vis si ca in curand o sa ma trezesc din el.Ceremonia sa tinut acasa.Eram incojurata
de cei dragi mie si asta ma facea sa ma simt bine.Emmett avea emotii foarte mari, dar cand a
venit momentul sa spuna ''DA'' a spus din tot sufletul si foarte tare ca toti ceilalti au inceput sa
rada. Dupa ceremonie a urmat petrecerea mult
asteptata, am fost felicitati de parinti , de fratele nostru si alti prieteni apropiati. Deodata
Emmett se apropie de mine.

-Imi acorzi acest dans? Spuse el.

-Da ,desigur.Desi nu imi placea sa dansez m-am lasat purtata de val, in bratele lui eram
cea mai fericita femeie.Eram nerabdatori sa aflam ce surpriza ne-au pregatit parintii impreuna
cu Edward. Deodata tata a venit la noi si ne spune ca a sosit clipa mult asteptata.

-Sunteti pregatiti sa aflati ce surpriza v-am pregatit? Spuse el.

-Da, am raspuns eu.

-O sa va petreceti luna de miere pe o insula.

-Wow… am zis mirata.

-Unde? intreaba Emmett.

-Asta o sa aflati in curand, spuse Edward.

-Haideti ce mai asteptati, bagajele sunt facute de Esme, spuse tata.Masina care o sa va
duca la aeroport va asteapta afara.I-am imbratisat pe toti si ne-am urcat in masina, avionul ne
astepta la aeroport.Eram "foarte obositi" dar nimic nu mai conta.Edward ne-a insotit pana la
aeroport. De la aeroport am mers cu masina pana in port dupa am mers cu barca.Insula era
foarte frumoasa in bataia razelor lunii.Dupa desfacerea bagajelor si excursia pe insula am mers
sa inotam, reflexia lunii se vedea asa de frumos pe suprafata apei si lovindu-se de trupurile
noastre albe.Emmett nu a stat mult in apa,nu prea ii placea.

-Hai, baby iesi si tu din apa!

-Emmett....te comporti ca tata, mai stau putin.

-Bine.In timp ce inotam mi-a venit o idee ca sa-l sperii putin.Stiam ca el nu auzise inca ca
puteam sta sub apa mult timp pentru ca nu aveam nevoie sa respiram, asa ca mi-am pus planul
in aplicare.Am inotat pana cand el ma putea vedea bine.

-Ajutorrr!!!Am strigat de 2 ori si m-am scufundat,am auzit apa lovindu-se de ceva tare
exact ca o stanca.Il auzeam cum ma striga si vazand ca nu raspund s-a scufundat nestiind ca eu
eram pe mal uitandu-ma la el.Cand l-am vazut asa panicat, l- am strigat.Iubitule, ai pierdut
ceva? I-am spus chicotind la reactia pe care a avut-o.Cand ma auzit in cateva secunde a fost la
mine.

-Rosalie Cullen sa nu mai faci asta niciodata, era sa mai mor odata.

-Scuze n-am vrut sa te sperii atat de rau ,dar a fost amuzant.

-Ti se pare amuzant?Stai sa vezi tu acum amuzant.Se ridica in picioare se se apleaca in

pozitie de vanatoare .Cand am dat sa fug m-a prins in stramtoarea lui puternica si am cazut
amandoi pe nisip.Am inceput sa radem, iar el jucandu-se in parul meu a inceput sa ma sarute
tandru si dulce, i-am raspuns si eu uimita ca nu mai aveam probleme cu amintirile.Ne-am
petrecut noaptea pe plaja imbratisati.Dimineata razele soarelui bateau cu putere asa ca am

intrat in casa pentru ca ne era foarte foame.

-Emm, mi se pare mie sau nu avem mancare?

-Iubito, nu ai observat nimic?

 -Nu!

-Tata mi-a spus ca in spate sunt capre intr-un tarc ,hai sa mergem, am fost atat de
absorbita de Emmett incat nu am mai simtit nimic.Dupa ce am mancat am intrat in casa,ne-am
uitat la un film si dupa am mai vizitat insula. Fiindca,era foarte mare am crezut ca nu avem timp
sa o vedem pe toata.Am stat sub un palmier si am admirat valurile....totul era minunat, eram
foarte fericiti.Emmett ma strangea foarte tare in brate si sincer nu vroiam sa-mi dea drumul
niciodata.Am petrecut 2 saptamani pe acea insula dar eu am crezut ca a durat o vesnicie.

Tratatul (capitolul 5)
Dupa o luna petrecuta pe insula alaturi de Emmett a sosit si vremea sa ne intoarcem
acasa. Era ultima zi, soarele stralucea puternic prin fereastra mare a dormitorului nostru.
Stateam lungiti in pat cand deodata auzim un motor de barca. Am mers imediat la fereastra
pentru a vedea cine este, stiam ca nu venea nimeni pe insula. Din barca au coborat doua
persoane, un barbat si o femeie care inaintau spre casa ca si cum ar mai fi fost aici inainte. M-
am uitat la Emmett nedumerita si el ma privea la fel de surprins. Cand deodata imi aduc aminte
de ce vorbisem cu tata.

-Iubitule, Carlisle a spus ca vin doi oameni pentru a face ingriji casa, deci ei trebuie sa
fie si cred ca le-a spus sa nu vina prea curand stiind ca noi suntem aici.

-Rose, sunt oameni si inca avem ochii rosi, isi vor da seama ca e ceva in neregula.

-Emm desfacand bagajele am gasit doua cutiute cu lentile de contact, cred ca pentru asta
ni le-au pus.

In timp ce vorbeam am auzit soneria usii, i-am zambit lui Emm si am coborat rapid jos.

-Imediat, am strigat de langa usa pentru a auzi cei doi oameni. Dupa am urcat la Emmett,
isi pusese deja lentilele.

-Dragule arati minunat. I-am spus uimita.

 -Multumesc iubito, puneti-le si tu si hai sa coboram ca sa nu ne astepte mult la usa. A
spus Emm pe un ton serios.

Mi-am pus si eu lentilele, ma cam deranjau, dar era spre binele tuturor.

-Emmett sa nu uiti ca nu trebuie sa respiri atata timp cat vor fi ei aici, nu stiu daca ne
vom putea controla atunci cand vom simti parfumul dulce emanat de ei.

-Bine.

-Totul va fi bine.

Dupa ce ne-am pregatit am mers la usa si am deschis-o. Cei doi oameni au intrat in casa si
au ramas blocati in prag cand au vazut casa, dar aratau si speriati. Eu si Emm ne-am aruncat o
privire fulgeratoare si i-am salutat pe cei doi.

-Buna ziua. Le-am spus noi politicos.

-Olla.

M-am uitat brusc la Emmett si ne-am dat seama ca sunt spanioli, iar noi nu ne pricepeam la
aceasta limba. L-am vazut pe Emm trecand pe langa oameni, mergand in living si iesind cu
mobilul in mana, suna pe cineva. Cand persoana pe care a sunat-o a raspun i-am recunoscut
imediat vocea.

-Carlisle avem o problema. I-a spus Emmett serios.

-Ce s-a intamplat fiule? Ati facut ceva? Rosalie e bine? Intreaba tata speriat.

-Nu tata, totul este bine la fel si Rose. Au venit doi oameni, iar Rose mi-a spus ca sunt
oamenii care au grija de casa...

-Le-am spus sa nu vina momentan... Cum va simtiti in prezenta lor?

-Nu confortabil, dar este bine...problema este ca nu stim spaniola si nu stiu cum o sa ne
intelegem.

-Emmett eu acum sunt la spital, suna-l pe Edward o sa traduca el.

-Bine Carlisle, multumesc!

 -Nu ai pentru ce fiule. La ce ora plecati?
-Pe la opt ca sa fie intuneric.

-Bine, ca sa venim sa va luam de la aeroport. Salut-o pe Rose din partea mea.

-Bine.

Cat timp Emmett il suna pe Edward le-am facut semn celor doi sa intre in living si sa se
aseze. Au dat din cap in semn ca nu si au spus ceva in spaniola, dupa au mers in bucatarie, au
ramas mirati ca totul era in perfecta ordine. Cand am mers in dormitor si au vazut cum arata,
erau bucati rupte din pat, nu mai erau perne, perdele si multe altele, femeia s-a enervat si a
inceput sa tipe la mine. Am ramas socata si am facut doi pasi in spate. Din spatele meu apare
Emm vorbind la telefon cu Edward, cand a vazut-o pe femeie tipand a ramas langa mine si l-am
auzit pe Edward spunandu-i sa-i de-a telefonul femeii. Dupa ce a vorbit cu Edward femeia se

calmeaza si ii da telfonul lui Emmett.

-Fratioare ce-ati facut acolo de era Kaure asa suparata? Mi-a spus ca ati rupt din pat si
ca nu mai sunt perne si multe alte obiecte, spune Edward razand.

-Edward... am facut putin deranj, dar nu trebuia sa se ambaleze asa, daca atacam cand
am vazut-o cum tipa la Rose si se apropia de ea?
-Emmett sa nu faceti vreun gest necugetat. A spus Edward serios.

-Stai linistit. Esme ce face?

-Bine va asteapta acasa.

-Si noua ne este dor de voi.

-Bine, ne intalnim la aeroport, mergem sa ne pregatim.

-Drum bun.
 -Multumim.

Dupa ce termina de vorbit cu Edward, Emmett vine la mine si ma i-a in brate. Femeia se
uita suspicioasa la noi, dar n-am bagat-o in seama si am coborat jos. Cei doi au terminat
curatenia cam in trei ore si au plecat. Dupa plecarea lor eu si Emm am vrut sa mai profitam de
putinul timp care il mai petreceam pe insula. Am mers pe plaja pentru a mai privi o data apusul
de soare, pe nisipul fin. Cum s-a intunecat ne-am urcat in barca tristi, pentru ca lasam in urma o
lume fara griji.

-Iubito mie mi-a placut luna noastra de miere, totul a fost o nebunie. Tie cum ti s-a
parut? Intreaba Emm fericit, dar cu o privire trista.

-A fost minunat, imi pare rau ca s-a terminat, dar ce conteaza este ca esti cu mine.

Mi-a raspuns cu un zambet strengar. Dupa o ora de mers cu barca, ne-am urcat in avion.
Intr-un final am ajuns in aeroport, toti ne asteptau. Am mers direct la mama imbratisand-o.

-Cum a fost zborul? Intreaba tata zambind.

-Plictisitor, dar n-am fost singur... A spus Emm intorcadu-si privirea spre mine zambindu-
mi.

-Ati cam intarziat. Ne-a spus Edward.

-Da, nu prea vroiam sa plecam. Multumim pentru cadou a fost minunat. Am spus putin
trista ca am plecat de acolo.

-Ne bucuram ca va placut, hai sa mergem acasa. Cand am intrat in casa totul era altfel, nu
mai cunosteam nimic erau facute modificari. Am urcat in dormitorul nostru sa lasam bagajele si
sa facem un dus, iar dupa sa coboram jos.

-Acum ca sunteti si voi, trebuie sa hotaram unde o sa ne mutam, au inceput sa observe ca

nu imbatranim. Ne-a spus tata serios.

-Ne mutam? Am spus suparata.

-Da nu putem sa-i lasam pe oameni sa-si de-a seama Rosalie, deci unde ati vrea sa
mergem?
 -Carlisle ce zici de Forks, este un oras micut si foarte umed, iar soarele nu se arata prea
des. Propune Edward.

-Este o idee buna fiule, alte propuneri.

Toti am fost de acord cu Edward. Carlisle pusese deja casa in vanzare, iar maine urma sa
se mute noii proprietari.

-Pai si cum o sa mergem pana acolo? Intreaba Emmett.

-Inotam.... ce intrebare ai pus Emm. Vom merge cu avionul. I-a raspuns Edward plictisit.

-Si noi cum mergem? Am spus aratand spre ochi.

-Va puneti lentilele, iar cu mirosul o sa va tineti respiratia. Imi spune tata.

-Dragule maine plecam, nu? L-a intrebat Esme trista pe tata.

-Da vom merge sa vanam si dupa plecam. Edward suna la aeroport si rezerva cinci locuri
spre Forks.

- Da.

A venit dimineata, mama a mers la magazin pentru a cumpara ce mai aveam nevoie pentru
plecare, iar noi am mers la vanatoare. In padure Emmett i-a mirosul unei pume si merge dupa
ea, despartindu-se de noi, dar nu inainte sa ne faca semn sa continuam vanatoarea. Dupa ce am
terminat l-am cautat pe Emm, dar nu era de gasit asa ca ne-am intors acasa banuind ca este
deja acolo. Cand am ajuns si am vazut ca era Esme singura, ne-am panicat pentru ca nu stiam
unde este. Dupa cateva minute lungi apare si Emmett din padure plin de sange si nervos.

-Emmett ce-ai patit? Am alergat spre el intrebandu-l speriata.

-Nimic, Rosalie! Mi-a raspuns rece, deodata am simtit un miros de sange uman amestecat
cu sange de animal…dupa reactia tuturor mi-am dat seama ca simtisera si ei.

-Fiule ce s-a intamplat?

-Lasati-ma in pace! A strigat enervat.

-Lasati-l sa se calmeze, va va spune dupa. Ne-a spus Edward intr-un final.

 -Edward spune-ne daca sti ceva. Am tipat la Edward.

-O sa va spuna el Rose.

Am intrat toti in casa inca socati de aparitia lui Emm plin de sange. Vazand ca nu mai
coboara am mers la el. Era in camera noastra intins pe pat, se schimbase de hainele patate de
sange.

-Iubitule trebuie sa plecam.

-Bine, hai!

Emmett a coborat primul, am luat hainele pline de sange de jos, iar cand le-am ridicat m-a
lovit iar acel miros puternic de sange de om, atunci mi-am dat seama ce facuse. Am coborat si
eu cu hainele in mana, trebuia sa le dam foc. Cand am ajuns langa ei, Emm m-a privit lung cu o
privire scuzatoare. Am dat foc hainelor si am plecat la aeroport. A fost un drum lung si sufeream
cand il vedeam pe Emm atat de deprimat.

Cand am ajuns in Forks ne-am intalnit cu cei din familia Denali, Carlisle vorbise cu ei sa
ne gaseasca o casa. Cand am ajuns la noua casa am ramas cu gura cascata, aratat minunat si
era in padure departe de oameni, singurul defect, nu era mobilata. Dupa ce au plecat cei din
clanul Denali am intrat in casa. Emm nu a scos un cuvant toata noaptea. A doua zi am mers cu
totii sa cumparam mobila. In magazin fiecare si-a ales, dar eu si Esme am ales si pentru Emm si
Carlisle, iar Edward a ales singur, dar cu cateva sfaturi din partea mea si a mamei. Dupa ce ne-
au adus mobila si am aranjat-o, ne-am asezat la masa.

-Cum vi se pare? Intreaba tata multumit.

-E foarte frumos, am aprobat eu si Esme.

-Dar voi baieti?

-Frumos, au raspuns amandoi.

Ma uitam la Emmett si vedeam ca vroia sa ne spuna ceva, dar nu avea curaj. Nu stiam cum
il pot ajuta sa treaca peste, si eu eram trista cand il vedeam pe el asa.

-Rose, Esme, Carlisle, Edward va rog sa ma iertati pentru comportamentul meu, ma simt
asa pentru ca am facut un lucru foarte rau. A spus Emm lasand privirea in jos.
 -Fiule, ce-ai facut? L-a intrebat mama imbratisandu-l.

-Esme... am…am… omorat o femeie...

Toti am ramas blocati, Carlisle a oftat si dupa s-a dus la Emmett.

-Emmett cum s-a intamplat?

-Eram toti la vanatoare si eu am mers dupa aceea puma care m-a condus pana pe o
pajiste unde era un rau, iar pe celalalt mal era o femeie casa intindea rufele...cand am vazut-o
nu m-am mai putut controla si am atacat eram prea atras in instinctul de pradator sa mai pot
face ceva. Imi pare rau.

-Si unde ai lasat cadavrul?

-L-am dus in munti si l-am ingropat sub niste bolovani mari, stiu ca trebuie sa ascundem
cadavrele dupa ce vanam.

-Bine… Emmett nu mai fi asa de dur cu tine, oricui i se putea intampla. A spus tata
incercand sa-l consoleze.

Cand l-am auzit pe Em povestind m-a trecut un fior rece. Toti se stransesera in jurul lui
incercand sa-l calmeze. Nu m-am mai putut misca, simteam ca nu mai pot merge, brusc mi-au
revenit in minte amintirile cu Royce cand l-am omorat. Simteam un sentiment ciudat parca imi
parea rau, dar stiam ca asa a fost cel mai bine. Am ramas putin in umbra pentru a ma linisti si
dupa am mers la Emm.

-Iubitule nu este vina ta, este instinctul de pradator. Totul va trece iti promit, te voi ajuta
sa treci peste la fel cum m-ai ajutat si tu. I-am spus stanganu-l puternic in brate.

-Multumesc mult Rose. Te iubesc!

-Si eu. I-am spus strangandu-l si mai puternic in brate.

Au trecut cateva luni de cand ne-am mutat in Forks, Emm a reusit sa treaca peste acel
incident. Eu, Emm si Edward vroiam sa ne inscriem la scoala. Cum mie si lui Emmett ni se
facusera ochii auri, iar Edward se putea controla, ne-am gandit ca o sa avem o ocupatie. Esme
si Carlisle ne-au lasat asa ca asteptam nerabdatori inceperea liceului, dar mai aveam de
asteptat cinci luni jumate.
 Ne acomodasem foarte bine in Forks,
Carlisle lucra la spital, iar noi mergeam la film, ieseam in oras ca o familie obisnuita, incercam
sa ne comportam cat puteam de normal. Intr-o zi am mers la vanatoare impreuna cu Emmett,
Edward si Carlisle. Prinsese-m o caprioara si ne pregateam s-o mancam cand apar niste oameni
cu capete de lupi pe cap. Edward, Emm si eu am luat pozitia de atac, dar ne-am oprit la semnul
tatei.

-Vampirilor sunteti pe teritoriul nostru. A spus unul dintre ei, care parea a fi conducatorul
lor.

-Vampiri? Ne confundati domnilor. Le-a vorbit tata calm, pentru a linisti spiritele.

-Si atunci ce faceti? Mancati carne cruda?

Atunci unul dintre ei s-a enervat. In acel moment Edward ne-a strigat sa ne ferim. Acel
baiat care s-a enervat s-a transformat intr-un lup si venea furios spre noi. Ne-am dat seama ca
oamenii erau de fapt varcolaci.

-Linisteste-te! I-a spus batranul lupului, iar acesta s-a dat in spate. Se pare ca acum stiti
de unde ne-am dat seama ce sunteti, asa ca plecati cat va mai lasam.

Carlisle ne-a facut semn sa-l lasam pe el sa

vorbeasca si sa nu facem nimic.
 -Domnilor, da suntem vampiri, dar noi omoram doar animale nu oameni, nu vrem sa fim
niste monstrii.

-Daca sunteti asa cum spuneti atunci veniti cu noi. Ne-a spus capetenia, inca viind
suspicios.

Toti ne-am intors privirea spre Carlisle, care a aprobat din cap sa-i urmam pe varcolaci.
Am mers prudenti pana intr-o poiana, acolo erau mai multi oameni am banuit ca si ei erau
varcolaci. Ne-am dus langa un foc mare de tabara.

-Daca nu vreti sa iscati un razboi intr-e varcolaci si vampiri sunteti de acord sa facem un
tratat? Intreaba capetenia.

-Suntem de acord. Raspunde tata.

-Bun... nu veti mai avea voie sa treceti de granitele teritoriului nostru si sa vanati pe el,
iar ce-a mai importanta... daca unul dintre voi musca sau omoara un om tratatul va cadea si
va incepe razboiul.

Ne uitam la persoanele din spatele

capeteniei foarte atenti in caz de ceva sa fim pregatiti. Il vedem pe seful tribului intinzand mana
spre tata. Cei doi au dat mana si am mers cu un baiat din trib pentru a ne arata granitele. Cand
am intrat in padure baiatul ne-a spus sa-l urmam si a luat forma de lup. Dupa ce ne-a aratat
granitele ne-am intors acasa.

-De ce a durat atat? Intreaba Esme panicata de fetele noastre.

-Draga mea hai sa mergem in casa si sa ne asezam. A spus serios Carlisle. Iubito azi in
timp ce vanam au venit niste oameni si ne-au spus vampiri, noi am negat, dar unul dintre ei s-
a enervat si s-a transformat in lup, atunci ne-am dat seama ca sunt varcolaci si am facut un
tratat cu ei...

-Si sa intamplat ceva? Ce fel de tratat? Intreaba mama speriata.

-Esme nu mai avem voie sa intram pe teritoriul lor si sa vanam, iar daca unul dintre noi
musca sau omoara un om tratatul va cadea si se va isca un razboi. Ii spune Edward regulile
tratatului cu varcolacii.

-Mergi cu mine si iti voi arata granitele. Ii spune Carlisle mamei luand-o de mana.

Au trecut cateva saptamani de cand am facut tratatul neobisnuit cu varcolacii si ne era

greu sa nu mai vanam in aceea parte a padurii, dar nu vroiam sa ne luptam. Stateam intinsa in
pat prvind norii, cand intra Emm entuziasmat in camera.

-Iubito, vino jos, avem musafiri.

-Dragule, ce este? Cine a venit? Am intrebat, dar degeaba Emmett ma apuca de mana si
ma trage jos.

Noii membri ai familiei (capitolul 6)

Ajunsi in living vad o fata si un baiat vorbind cu Carlisle si Esme. Fata era micuta, cu par
saten, iar baiatul…hmmm un tip ok, avea parul putin cret si blond, dar ce m-a facut curioasa era

culoarea ochilor lor, cand s-au intors spre mine.

 -Hai, baby…spune Emmett apropiindu-ma mai mult de cei doi.

-Buna. Mi-au spus cand am ajuns in dreptul lor.

-Buna…

-Rose, iei sunt Alice si Jasper… a spus tata aratand spre cei doi.

-Eu sunt Rosalie…am spus sec.

Ne-am asezat tot, vrand sa aflam ce doreau Alice si Jasper. Ma uitam suspicioasa la ei, fata
era foarte ciudata, iar baiatul iti dadea o stare de spirit ciudata.

-Deci, cu ce va putem ajuta? Ii intreaba Carlisle, atunci am vazut privirea uimita a lui
Edward.

-Pai…am dori sa ne alaturam familiei voastre, nu mai vrem sa ucidem oameni nevinovati
pentru a supravietui…la voi am vazut ca se poate trai si altfel. A spus micuta Alice, afisand un
zambet.

-Ne-ar place, dar inainte am vrea sa aflam cate ceva despre voi. Le-a spus mama.

-Sigur, ce ati dori sa stiti…

-Stati asa! A strigat Emmett. M-ai pierdut undeva la ce ai spus mai devreme Alice…cum
adica ai vazut? Intreaba el nedumerit.

-Pai…atunci sa incepem de aici, a spus Alice. Eu am un fel de dar…pot vedea

viitorul… Toti am ramas cu gura cascata, rasul melodios al lui Alice ne-a facut sa iesim din acel
“soc”.

-Wow, asta e super tare, sa vezi ceva inainte sa se intample, spune fascinat Emmett.

-Da, este, dar viziunile mele se pot schimba daca persoana respectiva isi schimba
hotararile.

-Jasper, tu ai vreo putere? Intreaba tata.

-Da…pot influenta starile de spirit… Ahaa, deci din cauza lui eram asa linistita.
 -Copiii, voi ce parere aveti? Ne intreaba Esme.

-Mi-ar place sa faca parte din familie, raspunde Edward.

-Da, va fi frumos sa avem un “glob fermecat” in casa. A spus Emm, afisand zambetul
strengar.

-Cred ca va fi bine. Le-am spus eu.

-Pai, atunci…bun venit in familie. Le-a spus cald Esme.

-Multumim mult. Raspund cei doi.

-Nu aveti pentru ce.

Au trecut doua luni de cand Alice si Jasper intrasera in familie. Jazz inca avea problem cu
sangele de om, se stapanea cel mai greu dintre toti, vedeam prin efortul lui imensa iubire pe
care i-o purta lui Alice, asta il facea sa reziste tentatiei. Era o zi insorita de duminica, am
hotarat sa ramanem acasa, Alice vazuse ca erau multi oameni in padure. Stand in living toti
discutand despre diverse subiecte, Emmett ne opreste.

-Si cum s-a intamplat? Intreaba el uitandu-se la Jasper si Alice.

-Ce sa se intample? Intreaba Jazz.

-Emmett! Nu tuturor le place sa povesteasca cum au devenit vampir… M-am rastit la el,
privindu-ma in ochi, a facut aceea fata de catelus nevinovat, careia nu-I puteam rezista.

-E ok, Rose, e bine sa stiti acum ca facem parte din familie, a spus Alice… Voi incepe
eu…de cand eram mica am inceput sa am viziuni, le-am spus parintilor, am vorbit cu
specialist, dar viziunile tot nu dispareau asa ca au hotarat ca sunt nebuna si m-au inchis intr-
un ospiciu. Acolo am intalnit un asistent foarte frumos, pot spune neobisnuit de frumos si de
perfect. Intr-o seara, asistentul a venit si mi-a marturisit ca ma iubeste si ca imi poate oferii
viata vesnica, fiind si eu indragostita de el am acceptat acel “dar” de la el. Asa am ajuns ce
sunt acum, a spus pierzandu-si zambetul.

Esme si Carlisle stateau pe canapea privindu-ne pe rand, aveau aceea priveire pe ca nu o

puteam citi. Vazand ca niciunul din noi nu spune nimic, Jasper a inceput povestea lui.
 -Eram cel mai tanar commandant in timpul celui de-al doilea razboi mondial, a spus
mandru…Totul s-a naruit cand am incercat sa ajut trei femei singure, nestiind ca eu eram
singurul care avea nevoie de ajutor in acel moment. Una dintre ele se apropie de mine si ma
musca, facandu-ma comandantul micii sale armate de vampire. Toata viata mea a fost un
macel total, ne-a spus ridicandu-si manecile, dezvelindu-si cicatricile lasate in lupte. Totul s-a
schimbat cand am gasit-o pe Alice, ne-a spus terminandu-si povestea.

Au povestit toti cu exceptia mea, cand mi-a venit randul, am dat din cap in semn ca NU.

-Hai, Rose…spune rugator Alice.

-Credema a-si fi preferat sa fiu intr-un ospiciu, decat sa patesc……chestia aia. Am spus
suparata.

-Rose… a spus Emm venind langa mine.

-…….bine….o sa va spun…dar pe scurt, au aprobat din cap asteptand sa incep. Am trait

in Ronchester, eram logodita cu…Royce King al II-lea, m-am strambat cand i-am pronuntat
numele. Cu o saptamana inainte de nunta, ma intorceam acasa de la o prietena cand m-am
intalnit cu Royce si patru prieteni ai acestuia, toti erau beti…m-au batut si m-au violat,
lasandu-ma sa mor in strada, de fapt ei crezusera ca deja murisem. Am fost gasita de Carlisle,
care m-a transformat… M-am razbunat pe ei, i-am omorat pe rand, avand grija sa nu le vars
nici-o picatura de sange…

-Asta inseamna ca…

-Da, Alice, nu am baut niciodata sange de om, am spus mandra.

-Tu si Carlisle sunteti singurii vampiri pe care i-am auzit ca nu au baut niciodata sange
de om, asta e un lucru uimitor, a spus Jasper.

-Multumesc, am spus repede.

-Nu a fost usor, dar am rezistat, a spus tata.

Dupa o perioada de timp ne-am mutat, oamenii deja se intrebau de ce nu imbatranim, cel
mai bine pentru era sa plecam. Ne-am mutat in Alaska, familia Denali au fost bucurosi sa ne
primeasca la ei. Lui Emmett ii placea la nebunie
sa vaneze piguini si ursi polari, se distra copios. Dupa un timp, am plecat si de acolo. Ma
obisnuisem deja cu aceste plecari, dar le uram, cum ne acomodam intr-un oras, eram nevoiti sa
plecam. Un lucru insa e minunat, aveam alaturi o familie mare si iubitoare, iar cel mai
frumos…Emmett, sufletul meu pereche si barbatul pe care-l iubesc.

Inapoi in Forks (capitolul 7)

Dupa un timp lung in care ne-am tot mutat dintr-un oras in altul, am revenit in ploiosul
Forks. Ajunsi la aeropory am luat doua taxiuri, pana la intrarea in padure.

-Alice, Jasper asta este casa noastra, le-a spus Carlisle.

-E foarte frumoasa, doar ca trebuie sa facem curat, a spus Alice, aratand spre iarba care
ne impiedica sa intram in casa.

-Emmett, vino si ajuta-ma! Striga Edward.

-Offf….acum… A trebuit sa-l imping putin pe Emm.

Baietilor nu le-a luat mult sa scape de iarba, mai ales ca i-a ajutat si Jasper. Am intrat in
casa, iar Emmett a fugit repede pe canapea, dar aceasta s-a rupt cu el.

-Se pare ca trebuie sa schimbam mobila, spune Carlisle razand.

-Iubitule, esti bine? Intreb eu incercand sa nu rad.

 -Da… doar ca ma intrebam ce s-ar fi intamplat daca eram la etaj…cred ca ajungeam la
parter, ne-a spus serios privind tavanul, dupa incepand sa rada in hohote. Toti radeam, dar
Edward ne-a stricat distractia, amintindu-ne ca trebuie sa facem curat si sa mergem sa
cumparam mobile.

-Hai, fratioare…mai distreaza-te si tu, a protestat Emmett.

-Cine vine la magazin sa luam mobile? Intreaba Edward ca si cum nu l-ar fi auzit pe
Emmett.

-Vin eu si Esme, s-a auzit vocea cristalina a lui Alice venind din living.

-Bun.

Dupa plecarea lor ne-am apucat sa dam mobile veche afara, pentru a-I da foc. Baietii
carau, iar eu le asezam. In cinsprezece minute focul era aprins, iar noi stateam intinsi pe iarba
umeda.

-Dabea astept sa inceapa scoala, tu nu, iubito?

-Asa si asa, adica o sa mai vedem fete noi si foarte curioase…si atrase de frumusetea
noastra, am spus ganditoare.

-Asa este, dar oricum tu esti ce-a mai frumoasa din lume, mi-a spus Emmett luandu-ma in
brate si sarutandu-ma.

-Porumbeilor, aveti o eternitate pentru asta, s-a auzit vocea lui Edward din departare.

-A si venit morocanosul, a spus Emm ironic.

-Emmett!

-Gata, tata.

-Ati gasit ceva? Unde este Esme? Intreaba Carlisle.

-Trebuie sa vina, a ramas cu baietii care aduc mobila, pentru ca nu stiau drumul.

-Bine, fiule.
 Am asteptat-o pe Esme in fata casei, inca intinsi pe iarba. Se intunecase cand s-a auzit o
masina venind. Emm, Edward, Carlisle si Jasper i-au ajutat pe baietii care au venit cu mobila s-
o descarce, incercand sa para cat mai uman posibil. Uitandu-ma la micuta mea sora, am vazut-o
stergandu-se la ochi.

-Alice?

-Da, Rose.

-Esti bine?

-Da, doar ca ma deranjau lentilele, mi-a spus zambind.

-Aaa…

Dupa plecarea celor de la magazine, am aranjat mobile, iar dupa am mers in living.

-Alice, Jasper voi sunteti noi si nu stiti ce este aici, in Forks, le-a spus tata.

-Ce este? Intreaba Jazz.

-Stiti ca exista si varcolaci, nu?

-Sigur, dar nu vad legatura…

-Noi am facut un tratat cu varcolacii de aici, iar regulile sunt: nu avem voie sa intram pe
teritoriul lor, sa nu transformam pe cineva si ce-a mai importanta, daca unul dintre noi
omoara un om, tratatul se incheie si se va isca un razboi.

-Sunteti singurii pe care ii aud ca sunt in relatii cat de cat bunicele cu varcolacii… spune
Jasper uimit.

-Dar... banuiesc ca seful lor era batran, nu? Deci cred ca nu mai traieste.

-Da era batran, dar chiar daca mai traieste sau nu, tratatul nu va fi incalcat, ne-a spus
tata autoritar.

-Pai atunci mergem sa vanam si ne aratati si granitele? Intreaba Alice.

-Sigur, a spus tata uitandu-se la toti, dar oprindu-si privirea la mine.

 -S-a intamplat ceva, tata? Intreb nedumerita.

-Mergi la vanatoare in tocuri? Ma intreaba el.

-Aaa, nu… Am urcat rapid in camera si mi-am luat tenesii, nu am mai stat s-o iau pe usa si
am sarit pe geam.

-Frumoasa saritura, baby, spune Emm zambind.

-Multumesc, dragule… i-am spus lovindu-l in umar.

-Rose, ce puternica esti, mi-a soptit strangandu-ma in brate.

-Hai sa mergem, sunteti plictisitori, ne-a spus Edward enervat.

-Edward, dar nu avem voie sa facem nimic ca te plictisim pe tine…am strigat la fratele
meu.

-Iubito, lasa-l sti ca asa este el…imi spune Emm.

-Incetati, toti! Ne spune tata, oprindu-ne din cearta. Mergem la vanatoare!

Dupa scurta cearta intre mine si Edward am intrat in padure. Prima data le-am aratat
granitele lui Alice si Jasper, iar dupa ne-am concentrate pe vanatoare. Terminand rapid o turma
de caprioare, am vazut ca Emmett lipsea.

-L-ati vazut pe Emmett?

-Uite-l, mi-a spus Edward aratandu-mi in dreapta noastra. Cand m-am uitat in locul aratat
de Edward, l-am vazut pe Emmett jucandu-se cu un pui de caprioara.

-Emmett pe tine nu te-au invatat parintii tai sa nu te joci cu mancarea? Intreaba Edward.

-Iar pe tine nu te-a invatat nimeni cum sa te distrezi?

-Gradinita, terminati! Am spus enervata, ducandu-ma la Emmett si omorand

puiul. Mananca si hai sa mergem!

-S-a enervat, Rose…am auzit-o pe mama din spate.

 -Iubito, nu te enerva…Ti-am spus vreodata cat de frumoasa esti, atunci cand te
enervezi? M-a intrebat Emmett, afisand un zambet strengar.

-Gata, ma duc acasa si stergeti zambetul de pe buze, Emmett, am spus disparand in

padure. Alergand spre casa am auzit pasi in urma mea, m-am uitat in spate si le-am vazut pe
Esme si Alice.

-Rosalie, stai! M-a strigat mama.

-Da, Esme.

-Ce s-a intamplat?

-Nu s-a intamplat nimic, doar ca ma saturasem de cei doi copii de gradinita.

-Asa sunt baietii, nu-i poti schimba niciodata, spune Alice pierduta in ganduri.

Am mers acasa, iar eu inca suparata pe Emmett si Edward am urcat in camera. Dupa ce
am facut un dus, m-am dus la sifonier, inca nu stiam cu ce sa ma imbrac maine, fiind prima zi de
scoala. Prinsa in ganduri si haine, il aud vag pe Emmett strigandu-ma. Am scos capul pe geam
si mi-a facut semn spre garaj. Prima data nu am vrut sa ma duc,dar nu puteam sta suparata pe
ei. Am mers in garaj, acolo ramanand cu gura cascata, tata impreuna cu baietii au venit acasa
cu patru masini, un Mercedes, un Bmw decapotabil rosu, un Volvo si un Jeep.

-Wow…sunt superbe, am spus inca socata de surpriza.

-Iubito, cum ti se pare cadoul tau? M-a intrebat Emmett rezemandu-se mandru de Bmw.

-Este al meu? Intreb uimita.

-Da, baietii au venit cu ideea si asa aveti cu ce va duce maine la scoala.

-Multumesc, tata, i-am spus imbratisandu-l.

-S-o stapanesti sanatoasa, draga mea.

-Si celelalte masini? Intreaba Esme.

-Mercedesul este al meu, Jeepul este al lui Emmett, iar volvoul este al lui Edward, dar
oricum acestea sunt masinile intregii familii, orice poate conduce orice masina, ne-a spus tata.
 -Normal, am spus toti.

-Emmett, dar sa sti ca luandu-mi un cadou nu inseamna ca te iert… am spus serioasa.

-Baby….a spus trist.

-Rosalie, imi scoti si mie limitatorul de la masina? Intreaba Edward pe un ton copilaresc.

-Nici pe tine nu inseamna ca te iert….ma mai gandesc, le-am spus serioasa.

-Baby….mi-l scoti si mie? Sti ca nu-mi place sa merg incet…te rog… spune rugator
Emmett.

-Valabil si pentru tine, Emmett…ma mai gandesc.

-Te rugam….

Privindu-le fetele de copii nevinovati am cedat…

-Bine ma duc sa ma schimb, dar va trebui sa ma ajutati, sunteti de acord?

-Da, sefa… au raspuns amandoi disparand pe scari.

Am lucrat toata noaptea la masini, iar spre dimineata am urcat in camera cu Alice, pentru
a ne hotara cu ce ne imbracam. Ne-a luat ceva pana am fost gata si ii auzeam pe baieti
asteptandu-ne nerabdatori jos. Cand am coborat si ne-au vazut Emmett si Jasper au ramas
blocati. Eram imbracata cu o pereche de blugi stramti, pantofi cu toc, maieu putin decoltat si o
geaca neagra de piele, iar Alice avea blugi stramti, o bluza eleganta si opincute. Am mers in
garaj imediat ce i-am “trezit” pe baieti, dabea asteptam sa vad reactia oamenilor cand ne vor
vedea. Eu si Alice ne-am urcat in Bmw, Emm cu Jazz in jeep, iar Edward singur in volvoul lui.

Prima zi de liceu (capitolul 8)

 Drumul pana la scoala a fost scurt la cum
conduceam.Odata ajunsi in parcarea scolii si am coborat din masini, toate privirile erau atintite
spre noi, dar nimeni nu avea curaj sa se apropie. Intrand in scoala, eu cu Emmett am mers la
matematica, Alice si Jasper la istorie, iar Edward la biologie. Cand am deschis usa clasei si am
intrat s-a facut o liniste mormantala, am trecut printre randuri pana la ultima banca de la
perete. Pana a venit profesorul toti, vorbeau in soapta despre noi.

-Buna ziua, elevi.

-Buna ziua.

Profesorul a inceput sa faca prezenta, oprindu-se la numele lui Emmett si dupa si la al meu.

-Se pare ca avem doi colegi noi, spune profesorul zambind spre noi. Veniti in fata sa va
prezentati.

I-am aruncat o privirea fulgeratoare lui Emmett si am mers amandoi in fata clasei. Toti
pareau curiosi, dar in acelasi timp si speriati.

-Buna, ma numesc Emmett Cullen.

-Buna, ma numesc Rosalie Hale.

-Buna… a raspuns cu greu clasa in cor.

Dupa prezentari am inceput ora, era plictisitor, pentru ca deja stiam tot, dar ma prefaceam
ca sunt atenta, cand l-am auzit pe prof strigandu-ma.
 -Domnisoara, Hale, vi la tabla sa incercam rezolvarea problemei?

-Sigur, am spus repede afisand un zambet. Am rezolvat problema fara nici-un ajutor din
partea profesorului, cand am terminat am fost felicitata, inca nu-si dadea seama cum stiam s-o
rezolv daca nici nu facusem inca asa ceva…La auzul soneriei am iesit din clasa, indreptandu-ne
spre cantina.

-Ii vezi?

-Nu, cred ca nu au iesit inca…Aaa, uite-i... se asezase-ra la o masa retrasa dintr-un colt al

cantinei.

-Cum a fost? Intreaba Emmett.

-Plictisitor…raspunde Edward ascultand gandurile celorlalti.

Prima zi de scoala a fost putin enervanta, toata lumea ne privea insistent si vorbeau despre
noi. In sfarsit am auzit clopotelul ultimei ore, abea asteptam sa ajung acasa. In cateva minute
eram in fata case, intrand ii vedem pe Carlisle si Esme coborand scarile cu un zambet
stralucitor.

-Cum a fost prima zi de scoala? Intreaba tata.

-Putin enervanta….Oriunde mergeam toti vorbeau despre noi, i-am raspuns tatei
punandu-mi geanta pe fotoliu.

-Totul este in regula?

-Da, nimeni nu banuieste nimic…doar ca sunt curiosi…simtul lor de aparare ii tine la

distant.
 -Asta e bine.

-Tu cum te simt, Jasper? Intreaba Esme.

-Sincer nu ma simt confortabil, in majoritatea timpului nu respir…ceea ce e urat.

Am mers sus sa ma schimb, eram putin trista, Emmett nu mai petrecea timp cu mine…Cioc,
cioc, cioc.

-Rose, pot intra? Aud vocea blanda a lui Esme.

-Sigur.

-Ce este, draga mea? De ce nu vi si tu jos? Baietii joaca carti, iar Emmett triseaza, mi-a
spus mama asezandu-mi o suvita dupa ureche.

-Nu prea am chef…am spus aratand un zambet. Vorbeam cu mama cand ne striga Carlisle.
Am coborat amandoua incet. Am intrat in living si ii vad pe baietii unii peste altii pe tabla de
twiter.

-Va purtati ca niste copii de doi ani… Am spus, disparand pe scari.

-Ro…

-Ar fi bine sa te duci dupa ea… Ii spune mama lui Emmett. Nu i-am vazut reactia lui
Edward, dar sigur sia dat ochii peste cap. Am intrat in camera trantind usa. In acel moment
stiam ca sunt nesuferita, dar nu-mi pasa…imi lipseau momentele romantic alaturi de Emmett.
Am decis sa ies putin la aer, stand pe acoperisi aud usa deschizandu-se.

-Baby, ce s-a intamplat? Intreaba nedumerit de reactia mea.

-Nimic, iubitule…raspund sec.

-Bun…atunci de esti suparata? De cateva zile este asa, mi-a spus ingrijorat.

-Ti se pare…

-Te cunosc si simt ca ceva nu este in regula…

 -Bine….sunt asa pentru ca nu mai petreci timp cu mine…imi lipsesc momentele
noastre…i-am spus cu privirea trista, uitandu-ma spre cerul acoperit de nori, vazand ca si luna
se ascudea dupa ei.

-Rosalie…nemai continuand fraza, ma cuprins in stramsoarea lui puternica, sarutandu-ma

protector pe frunte. Am stat amandoi imbratisati pe acoperisi imbratisati, pana cand a venit
Esme.

-Copii, o sa intarziati la scoala.

-In doua minute suntem jos, am spus intrand in casa. Asa a fost in doua minute eram jos.
Ceilalti ne asteptau in hol, Edward avea aceeasi expresie, iar Alice si Jasper chicoteau.

-Bun, inca o zi la scoala misteriosilor frati Cullen, spune Emm ironic, disparand in garaj.
Toti am inceput sa radem. Ajunsi la scoala totul a fost la fel.

A trecut aproape un an de cand am revenit in Forks. Emmett era la fel de dulce ca inainte si
petreceam mai mult timp impreuna, restul familiei era la fel, cu exceptia lui Jasper caruia ii era
foarte greu cu dieta noastra. Acest an a fost….hmmm….frumos. Cand afara era soare, Carlisle
ne invoia pe motivul ca mergem pe munte. Intr-o sambata insorita, stateam in camera mea,
uitandu-ma la televizor.

-Rose, pot intra? Am auzit vocea lui Alice.

-Sigur, Alice. Ce s-a intamplat?

-Vrei sa vi cu mine si Esme la cumparaturi? Vineri este sfarsitul anului.

-Vin, dar cum mergem pe soarele asta?

-Mergem in Settle, iar acolo ploua.

-Ok, atunci hai.

Am coborat cu Alice, mama ne astepta la capatul scarilor. In garaj baietii se chinuiau sa

repare masina lui Edward.

-Iubito, ne dai o mana de ajutor? Intreba Emm zambind, aratand spre masina.

-Merg la cumparaturi, va ajut cand vin.

 -Multumim.

-Nu aveti pentru ce.

Intr-o ora am fost in Settle. Eu mi-am luat o rochie neagra, mulata, pana la genuchi, cu
pantofi negri si o gentuta, iar Alice o rochita blue cu sandale si o poseta.

Cand am ajuns acasa, afara deja se intunecase.

-Draga mea, de ce nu v-ati luat un telefon la voi? Intreaba Carlisle ducandu-se spre Esme.

-Le-am uitat, ne pare rau daca v-am speriat.

-Rose, acum ne ajuti la masina? M-a intraba Edward.

-Da, dar sa duc bagajele sus, dar cand m-am uitat langa mine sacosele disparusera, iar
Emm zambea. Vad ca sacosele s-au dus singure sus, atunci hai sa vedem ce are masina.

-Ce are Edward?

-Nu mai porneste, iar atunci cand o i-a se opreste.

-Bine. Am ridicat capote si m-am apuca sa-i repar

masina, fratelui meu. Emmett ma ajuta unori cu ridicatul, iar Edward incerca sa invete unde
umblu si ce fac.
 A trecut si ultima saptamana de liceu si in sfarsit a venit vacant, deja ma plictiseau
profesorii cu lectiile pe care le stiam deja. La petrecerea de sfarsit de an, bineinteles am fost in
centru atentiei.

Cateva zile mai tarziu, ne viziteaza familia Denali.

-Buna tuturor, a spus Elezar intrand pe usa.

-Elezar, ce surpriza, il intampina Edward.

-Ne bucuram sa va vedem.

-Si noi.

-Carlisle nu este? Intreaba el uitandu-se in jur.

-Este la spital, pana vine intrati si asezati-va, le spune Esme. Intrand in living toti raman
blocati atunci cand i-au vazut pe Alice si Jasper.

-Ei sunt Alice si Jasper, fac parte din familie, am spus zambind.

-Incantat de cunostinta.

-Si noi.

-Deci familia Cullen s-a marit…

-Da, spune Emm mandru.

Familia Denali a stat la noi toata vacant, deoarece isi reconstruiau casa. Aveam zile cand
nici nu coboram din camera, preferam sa stau cu Emm decat sa joc carti, sah sau orice altceva.
Uneori mai lucram la masini. Mai ramasese o zi pana la inceprea scolii, Emm pleaca de acasa
impreuna cu Edward si Jasper, fara a spune vreunul unde se duc. Pe la pranz stateam cu fetele
in living cand il aud pe Emmett strigandu-ma.

-Cred ca iar imi distrug masina, le-am spus fetelor. Am intrat in garaj si l-am vazut pe
Emmett rezemat de un alt Bmw, rosu decapotabil.

-Unde imi este masina? Intreb serioasa.

 -Asta e noua ta masina, imi spune Emm imbratisandu-ma.

-Wow, dar ce s-a intamplat cu cea veche?

-Se demodase si vreau sa ai o masina noua. Iti place?

-Normal e superb, i-am spus sarind in bratele lui, sarutandu-l.

Tanya, Kate si Irina ramasesera socate de cadoul meu, dar si-au revenit repede. Am lucrat
toata noaptea la masina, nu-mi placea sa merg incet. Dimineata am plecat la scoala pregatiti
pentru inca un an. Ajunsi in curtea scolii, toti si-au intors privirea spre noua mea masina, “si-a
shimbat Rosalie Hale, masina”, l-am auzit pe Mike Newton spunand, din relex mam intors spre
el.

-Hei, Edward cum crezi ca arata fata sefului politiei? Il intreaba Emm.

-Emmett….si lovindu-l in umar.

-Baby, pentru ce-a fost asta?

-Alta data sa mai vorbesti prostii.

-Nu stiu si nu ma intereseaza cum arata, Emmett, hai sa mergem la ore si lasa prostiile.

-Bine, bine…tu nu sti de gluma, ii spune Emmett.

Marele secret al familiei Cullen (capitolul 9)

Iesind de la ore, am intrat in cantina si am

trecut pe langa masa Jessicai. Cu ei era o fata noua, am banuit ca este fiica sefului politiei. Am
auzit ca a intrebat-o pe Jessica cine suntem, iar aceasta a inceput sa-I spuna. Ne-am asezat la
masa noastra incepand sa vorbim. In scurt timp ni se alatura si Edward, asezandu-se langa noi
l-am vazut ca se uita insisten la fata ce-a noua. Dupa o plictisitoare ora de literature, m-am
indreptat spre parcare. Cand am iesit din scoala, i-am vazut pe baieti la masina, pareau agitati,
iar Edward era foarte concentra pe masina fetei noi. A urmarit-o cu privirea pana aceasta nu s-

a mai vazut.

-Edward?
-Ce este Alice? A spus nervos.
 Alice s-a dus langa Jasper, iar eu langa Emm , ma uitam la fratele meu cum se tinea de
masina, daca mai strangea palmele mult distrugea tabla.

-Edward, te simt bine? L-am intrebat intr-un final.

-Nu…imi luati si mie masina? Ma duc sa vanez ceva, altfel…Ma uitam nedumerita la
Emm.

-Frate sa nu faci vreo nebunie, i-a spus Emmett serios.

Edward a dat din cap in semn ca nu si a disparut in padure.

-Iubitule, ce…

-Rose, nu acum, vorbim acasa, mi-a spus Emm punandu-mi delicat un deget pe buze. Alice
a mers impreuna cu mine, Emm in Jeep, iar Jasper a luat masina lui Edward. Totul era foarte
ciudat.

-Alice, tu sti ceva?

-Cred ca este din vina fetei noi, raspunde ea uitandu-se pe fereastra. Drumul spre casa a
fost enervant. Am intrat in casa, iar mama ne-a intampinat ca de obicei.

-Edward nu a venit cu voi? Intreaba ea mirata, pentru ca intotdeauna veneam toti.

-A mers sa vaneze ceva, nu se simtea bine, i-a spus Emmett.

-A patit ceva? Intreaba Esme.

 -Este fata ce-a noua, fiica sefului politiei, il atrage prea mult, i-a spus Alice cu privirea
trista.

-Trebuie sa vorbim cu el…spune mama trista.

Am urcat tot, eu cu Emm in camera noastra, Alice si Jasper la ei, iar Esme a mers in
birou…era nelinistita din cauza lui Edward.

-Iubito, ce s-a intamplat?

-Ma gandeam la Edward.

-Va fi bine, baby…sti el ce sa faca, spune Emm afisand zambetul lui perfect.

-Sper…imi place aici si nu vreau sa ne mutam chiar atat de repede, am spus suparata.

-Baby…l-am oprint incepand sa-l sarut.

Intr-un tarziu se intoarce si Carlisle sis pre surprinderea noastra Edward era cu el.

-Vreau sa va spun tuturor ceva…a spus Edward rupand tacerea asta apasatoare.

-Stiti ca ma atrage prea mult sangele fetei noi, trebuie sa ma linistesc in legatura cu
aceasta problema, asa ca am hotarat sa ma indepartez putin, voi pleca un timp… ne-a spus
Edward cu o tristete vizibila in glasul lui.

-Fiule…imi pare atat de rau…dar daca asa vei fi tu bine, du-te…i-a spus Esme
imbratisandu-l avand o privirea trista.

-Imi pare rau, dar nu vreau sa va fac probleme.

-Nu ne faci fratioare, ii spune Emmett.

Dupa plecarea lui Edward, toata casa s-a cufundat intr-o liniste si tristete apasatoare. M-
am ridicat de la masa, si am urcat in camera, iesind pe acoperis pentru a privi cerul. Dupa
cateva minute Emmett mi se alatura.

-In noaptea astea nu sunt stele, am spus absenta.

-La ce te gandesti? Ma intreaba luandu-ma in brate.

 -La Edward, nu l-am vazut niciodata asa.

-Da…

A doua zi la scoala fata se tot uita la noi pe furis, dupa fata ei intelegeam ca il cauta pe
Edward. Cand ne intalneam pe hol, la cantina sau in parcare se tot uita dupa noi, devenea foarte
enervanta si insistenta. Acasa era o tristete apasatoare din cauza plecarii lui Edward, pana intr-
o seara ploioasa cand fiul ratacitor se intoarce acasa. Emm si Jazz se certau care a prins mai
multe caprioare cand intram in casa.

-Iar va certati? Auzim vocea lui Edward din living.

-Edward, te-ai intors! Am spus fericita.

-Da.

-Cum te mai simti? Il intreb eu.

-Bine, mai ales dup ace am vorbit si cu Tanya, mi-a improspatat memoria, cred ca uitase-
m cine sunt.

-Fiule, cat ma bucur ca esti acasa, i-a mama fericita, imbratisandu-l.

-Si eu ma bucur sa fiu din nou cu voi.

Am stat toata noaptea in living ascultand povesti despre Volturi. A doua zi la scoala toti
eram cu ochii pe Edward, mai ales cand am auzit rabla fetei venid. Totul a fost normal, chiar si
Edward care se pare ca trecuse de tentatie. La sfarsitul orelor am mers in parcare sa-l asteptam
pe Emmett. Incepuse sa picure, dar n-am intrat in masina oricum ne placea ploaia. Edward se
uita la fata ce-a noua cand deodata o dubita este gata s-o loveasca, dar Edward sare in ajutorul
ei, oprind dubita cu o mana. Eu, Alice si Jasper am inghetat, dupa cateva secunde ne-am revenit

si am urcat in masina.

-Cat de prost….am spus enervata.

 -Rose…nu o putea lasa sa moara, mi-a spus Alice incercand sa ma calmeze, dar Jazz i-o
luase inainte. Brusc se deschide usa din dreapta, iar Emmett urca in masina.

-Ce s-a intamplat? Ce cauta Edward in multimea aia?

-Edward a salvat-o pe fata ce-a noua de dubita care tocmai era sa de-a peste ea…ii spune
Jasper.

-Ce?

-Da…sper doar ca nu a vazut nimeni, altfel trebuie sa ne mutam sau…

-Rosalie, nu se va intampla nimic si nu mai fi asa rautacioasa…

-Bineinteles ca-i iei aparearea, doar e preferatul tuturor…am spus dand drumul la muzica
incercand sa nu mai aud nimic. Am vazut in oglinda masinii cum Edward ne-a facut semn sa
plecam si ca totul este in regula. Inca eram nervoasa asa ca am apasat acceleratia pana la fund.

-Rose, vrei sa facem accident? Intreaba Emm uitandu-se la bordul masinii.

-Oricum nu patim nimic si vreau sa ajung acasa. Ajunsi in fata casei, Jazz si Alice au
coborat, intrand in casa.

-Hai, iubito, spune Emmett.

-Acum, vreau sa ma uit la ceva…

-Bine…

Cum a intrat si Emm in casa, am intors masina si am plecat spre spitalul unde lucre
Carlisle, stiam ca acolo il voi gasi pe desteptul de fratimiu. Drumul pana acolo mi s-a parut o
vesnicie. Cum am ajuns am mers spre biroul tatei, dar m-am intalnit cu el si Edward pe hol.

-Rose, linisteste-te! Mi-a spus tata venind spre mine.

-Carlisle, toata lumea a vazut ca Edward era langa masina lui, iar fata in celalalt colt al
parcarii… am spus enervata.

-Rose, imi pare rau, nu puteam s-o las sa moara, tu ar trebui sa sti cum e, pentru ca ai
trecut prin asa ceva cu Emmett.

-Edward, nu e acelasi lucru, spre deosebire de tine, pe mine nu m-a vazut nimeni.

-Stiu, dar am vazut ce urma sa se intample in mintea lui Alice, iar dupa ce s-a terminat
m-am uitat in mintea tuturor si nu am vazut nimic ciudat.

-Edward, este vorba despre noi toti.

-Cred ca ar fi bine sa vorbim in birou, ne-a spus Carlisle uitandu-se in coltul holului. Ne-
am intors si am vazut-o pe fata. L-a intrebat pe Edward daca pot vorbi, i-am aruncat o privire
furioasa lui Edward. Carlisle m-a luat dupa gat si ne-am indreptat spre biroul lui.

-Rose, fi mai intelegatoare cu Edward.

-Dar…tata toti suntem in pericol.

-Edward a spus ca nimeni nu a vazut nimic. Vorbind cu tata auzim usa deschizandu-se.

-Rose, mergi acasa?

M-am uitat la el si i-am vazut privirea furioasa.

 -Totul e in regula, Edward?

-Da, Carlisle.

-Edward, vii?

-Da.

Tot drumul spre casa, nici unul dintre noi nu a scos niciun cuvant. Am intrat in casa, toti ne
asteptau. Am stat toti in living, discutand despre accidentul de azi, pana a venit Carlisle. Toti
eram la masa.

-Stiti cu totii ce s-a intamplat astazi, nu vreau sa va pun in pericol, asa ca mai bine plec.

Jasper statea in picioare, in spatele meu, incerca sa ne mentina calmi, dar si el era nervos.

-Edward nu este o idee buna…ar putea deveni periculos si toti vor banui ca ceva nu este
bine, iar daca fata vorbeste, toti isi vor da seama ca nu suntem umani…spune Emmett serios.
L-am privit lung, nu-l vedeam prea des asa serios, dar stiam ca avea dreptate.

-Fiule, Emmett are dreptate, i-a spus tata.

Tacerea lui Edward m-a facut sa “explodez”, am dat un pumn in masa, rupand-o.

-Carlisle trebuie sa facem ceva…fata asta este un pericol pentru noi, a vazut prea multe si
oricum oamenii se culca si nu stiu daca se mai trezesc…daca Edward nu poate s-o omoare,
atunci pot eu, sti foarte bine ca ma pot controla…am spus nervoasa.

-Da, Rosalie, toti stim ce asasina eficienta esti, imi spune Edward serios, dar ironic. Mi-a
iesit un marait feroce.

-Linistiti-va! Ne spune Carlisle incercand sa ne calmeze. Rosalie in Ronchester te-am

lasat sa-i omori pe Royce si prietenii lui pentru ca am simtit ca meriti sa ti se faca dreptate…

-Rose…

-Sunt sus, sa ma anuntati cand luati o hotarare, nu au apucat sa spuna, sau sa faca nimic,
deja disparusem de langa ei. Nici nu am inchis usa bine, ca Emmett era langa mine.
 -Rose, Edward a vorbit cu fata si i-a spus ca n-o sa spuna nimic si oricum va vedea in
mintea celorlalti, daca va vorbi. Fi mai intelegatoare cu el si te rog hai si tu jos, mi-a spus
rugator.

Totul a fost normal la scoala in urmatoarele zile, iar Edward tot continua sa vorbeasca cu
fata, pana cand intr-o zi la cantinca il vad pe Edward ridicandu-se spre buffet, acolo era si fata.
Au inceput sa vorbeasca, auzeam vag ce discutau din cauza galagiei din cantina.

-Baiatul asta nu se invata minte, ne-a spus Emmett.

-Trece printr-o perioada mai grea, iar sangele ei il atrage prea mult si nu poate sta
departe de ea, a spus Alice ca pentru sine.

-Da, da…cred ca s-a lovit la cap si de asta e asa, am spus serioasa.

-Rose, sa sti ca aud foarte bine, imi spune Edward, asezandu-se pe scaun.

-Totul e in regula? Il intreaba Jasper.

-Da…m-a invitat la plaja…a spus Edward zambind trist.

-La plaja?! Ce plaja? Am spus toti in cor, incet pentru a ne auzi doar Edward.

-La Push…

-Edward sti ca nu poti merge la plaja si mai ales in La Push, i-a spus Jazz.

Toate mergeau perfect, era o sambata ploioasa, am mers la vanatoare, dupa aceea fiecare
si-a gasit ceva de facut. Eu si Alice discutam despre hainele pentru noul sezon, Esme si Carlisle
incercau sa gaseasca un film prin mai multe dvd-uri, Emm si Jazz jucau sah, iar Edward citea.
In timp ce vorbeam cu Alice, aceasta “cade in gol”.

-Alice! Alice! Am strigat-o eu. Toti s-au intors spre noi. In cateva secunde Edward dispare
pe usa si auzim masina demarand pe sosea.

-Alice, ce ai vazut? Intreaba Jasper.

-B…Bella este in pericol.

-Bella?
 -Cine este Bella? O intreaba Esme.

-Fata sefului politiei… ii raspunde Emmett.

-Bun…trebuia sa-mi imaginez ca este vorba de ea, am spus incet, dar Alice m-a auzit.

-Rose, n-ai mai zice asta daca ai sti ce am vazut…

-Si ce ai vazut?

-Esti sigura ca vrei sa sti?

-Da… am spus cu jumatate de gura cand am auzit tonul lui Alice.

-Era pe o strada pustie si trei tipi trageau de ea….si ii spuneau sa mearga cu ei, mi-a spus
pe un ton apasat.

Am inghetat, nu am mai putut spune nimic, chiar daca nu-mi placea fata…nu vroiam sa
treaca prin asa ceva. Brusc m-au navalit amintirile aruncate intr-un colt al subconstientului si
sufletului meu.

-Iubito… l-am auzit pe Emmett in departare. Mi-am revenit putin si am putut vorbi, cred ca
eram si mai palida decat de obicei.

-Da…am spus in soapta.

Mi-am plimbat privirea prin camera si i-am surprins pe toti privindu-ma tristi, stiau ca
eram tulburata din cauza vestii asteia.

-Alice, a ajuns Edward? Fata e bine? O intreaba Carlisle.

-Da, fata este bine…

Dupa cateva ore lungi de asteptare, Edward intra pe usa.

-Buna, tuturor! Ne-a spus Edward afisand un zambet.

-Edward, ce s-a intamplat? Il intreaba mama.

-Nimic, am ajuns la timp, i-a raspuns, intorcandu-si privirea spre mine.

 Am lasat capul in jos si m-am furisat in camera. Nu-mi venea sa cred ca si fata asta putea
pati nenorocirea care mi s-a intamplat mie…chiar daca nu-mi place de ea nu-i doresc chestia
asta. Oriunde priveam in camera le vedeam fetele nenorocitilor care mi-au distrus viata si ii
auzeam cum rad, am inchis ochii incercand sa uit. Brus simt o prezenta in camera, iar in fata
mi-a aparut Royce, am tipat deschizand ochii speriata, cand m-am uitat langa mine am vazut-o
pe Esme.

-Draga mea, esti bine?

-Da, mama, scuze pentru reactia mea, i-am spus incercand sa-mi revin.

-Stai linistita, vrei sa-l chem pe Jasper?

-Nu, sunt bine.

-Rose, esti bine? Ma intreaba Emmett intrand pe usa.

-Sunt bine, iubitule, i-am spus luandu-l in brate, strangandu-l puternic. Mi-a raspuns si el
la fel.

-Emm sa nu ma lasi singura, i-am spus uitandu-ma in ochii lui de un auriu stralucitor.

-N-o sa te pararsesc niciodata, iubito.

-Hai sa-i lasam singuri, Rose are nevoie sa

fie doar cu Emm, le-a spus Edward iesind din camera. Ramasi singuri, ne asezam in pat, inca
eram in bratele lui Emmett cand iar le vad fetele nenorocitilor alora, simtindule atingerile.

-Iubito?...

Am deschis ochii si l-am vazut pe Emmett, panicat langa mine. Sti povestea cu fata asta mi-
a reamintit trecutul, oriunde ma uitam in camera…ii vedeam…
 -Imi pare rau…mi-a spus strangandu-ma puternic la pieptul lui.

A doua zi dimineata am coborat si i-am vazut pe toti in living.

-Lenesilor…o sa intarziem la scoala, ne-a spus Edward razand.

-Nu are nimic…ii spune Emmett aruncand mapa spre Edward, acesta a prins-o fara
probleme.

La scoala am mers la o activitate. L-am vazut pe Edward distant cu fata. Dupa ore am mers
acasa, unde tata ajunsese deja.

-Sunteti gata de vanatoare? Ne intreaba din bucatarie.

-Da… i-a raspuns Emm entuziasmat. O sa va intrec de data asta ii atentioneaza Emmett pe
Edward si Jasper.

-Mai vedem, i-a spus Jazz.

La vanatoare Emmett si Jasper au fost la egalitate, Edward nu vroia sa participe la jocul

lor copilaresc. A doua zi la scoala, Edward coboara din masina si se uita la fata. Aceasta intra

in padure, iar Edward se duce dupa ea.

Bella (capitolul 10)

Dupa terminarea orelor, am mers in parcare pentru a pleca acasa si am vazut ca masina
Bellei si al lui Edward nu mai erau. Ajunsi acasa, am gasit masina lui Edward in garaj.

-Edward nu este cu voi? Intreaba Esme mirata.

-Nu, noi credeam ca este acasa, i-a raspuns Jasper.

 -A spus ca merge sa se plimbe si credeam ca vine cu voi.

Toti ne-am indreptat privirile spre Alice, parea sa stie ceva.

-Edward este bine… ne-a spus zambind.

Pe la ora 8, Edward se intoarce acasa, avand un zambet stralucitor, dar in acelasi timp
trist.

-Trebuie sa va spun ceva…

-Ce este, fiule? Il intreaba Carlisle.

-Ai omorat-o? Intreaba Emmett.

-Emmett! M-am rastit la el.

-Nu, nu a patit nimic…aseara am avut o mica neintelegere, am vrut amandoi sa dam

drumul la caldura si mi-a atins mana din greseala, iar cand am ajuns la restaurant, i-am spus
ca pot citi gandurile…

-Ce-ai facut? Am tipat la el.

-Rose, lasa-ma sa termin, te rog…

-Dar… Emmett ma opreste, punandu-mi un deget delicat pe buze.

-Bun…Astazi ati vazut ca am plecat amandoi in padure…si-a dat seama…in acel moment
nimeni nu mai respira…Nu i-a fost frica…am cedat si i-am aratat cum suntem la soare, sincer
a parut fascinata, nu stiu de ce dar i-am povestit despre noi, am simtit ca pot avea incredere in
ea…ne-a spus Edward, cu o licarire in ochi.

-Edward, ai inebunit? L-am intrebat furioasa.

-Nu, Rose…doar ca fata asta…

-Fiule, este mai mult decat atat, cred ca te-ai indragostit, ii spune Esme bland.

-Cred…oricum de acum suntem oficial impreuna…ne-a anuntat Edward.

 -Fiule, trebuie sa fi constient de riscurile la care te expui pe tine si o expui sip e fata, ii
spune Carlisle.

-Mrrrr…..

-Iubito…

-Nu! Edward, de cate ori ne mai pui in pericol?

-Rose si tie ti s-a intamplat la fel cu Emmett. Aceasta fraza m-a facut sa dau putin inapoi,
Edward avea dreptate si eu ma indragostisem de un om.

-Am invitat-o maine la noi…

-Deja este prea mult… am spus furioasa indreptandu-ma spre usa.

-Unde te duci? Ma striga Alice.

-Nu stiu… am raspuns disparand in padure.

Nu m-am indepartat foarte mult de casa. Am

gasit un brad si m-am urcat in el, privind luna. Chiar daca nu-mi placea fata trebuia s-o accept
pentru Edward, este fratele meu mai mare si merita sa fie fericit, iar daca o muritoare il face
fericit voi incerca sa ma comport bine, pentru fratele meu. Nu dupa mult timp am mers acasa,
cum am intrat Emmett apare din bucatarie cu un mar in mana.

-Cum a fost vanatoarea?

 -Nu am vanat, i-am raspuns sarutandu-l pe obraz.

Am intrat in living si m-am asezat langa Alice, ascultand in liniste discutiile despre
pregatirea venirii Bellei in casa. Afara se luminase, Edward se pregatea sa plece la Bella.
Carlisle si Esme s-au apucat sa taie niste carne, iar Emmett ma ajuta sa fac salata de fructe. Nu
dupa mult timp Edward se intoarce impreuna cu Bella.

-Bella, ea este mama mea, Esme.

-Buna ziua, spune ea timida.

-Buna, i-a spus Esme zambind.

-Sper sa-ti placa mancarea, ii spune Carlisle.

-Sigur…

Situatia m-a enervat la culme, am strans

castronul plin cu fructe in maine, iar acesta a cedeat.

-Bella, in momentul de fata ne pui pe toti in pericol, i-am spus apropiindu-ma putin de ea.

-Nu voi spune nimic nimanui.

-Rosalie, las-o! Imi spune Edward aruncandu-mi o privire feroce. Alice si Jasper isi fac
aparitia in bucatarie.

-Buna, i-a spus Alice imbratisand-o.

-Buna…

Jasper nu a scos un cuvant, se vedea nu se simtea confortabil. Edward a preferat sa-I arate
si restul casei Bellei, inainte ca situatia sa degenereze.
 -Rosalie, strange aia, mi-a spus mama aratand spre cioburile si bucatelele de fructe de pe
jos. Le-am aruncat o privire tuturor si m-am apucat sa strang. Dupa ce am terminat am mers sa
ma uit la televizor. Jazz, Alice si Emmett vin si ei in living.

-Nu prea iti place iubita lui Edward, mi-a spus Jazz.

-Nu vreau sa vorbesc despre asta, i-am spus butonand televizorul nestiind la ce as vrea sa
ma uit. Vin si Esme si Carlisle si se aseaza pe canapea.

-In seara asta vanam? Ii intreb plictisita.

-Da.

A doua zi am mers in poiana pentru un meci de bassball, vremea era minunata. Dupa
cateva minute, dupa ce am ajuns noi, apare si Edward impreuna cu Bella. Eu am fost prima care
a lovit, aruncand mingea in padure, dar Edward era dupa ea. Ajunsa la baza, am fost eliminate,
Edward fusese mai rapid, iar ce-a care m-a eliminate a fost Bella. Ridicandu-ma am scos un
marait jos.

-Cuminte, kitty, mi-a spus Carlisle venind spre mine.

Tata a inscris cateva puncte, iar Jazz a lovit mingea aruncand-o sus, iar Emmett a fost
nevoit sa se urce in copac pentru a o prinde.

-Omul meu maimuta, i-am spus mandra lui Esme.

Pregatindu-se din nou sa arunce, Alice ne opreste spunandu-ne ca se apropie niste

nomanzi. Era foarte periculor pentru Bella, dar si pentru noi. Din partea stanga a terenului isi
fac aparitia trei nomanzi.

-Eu sunt Laurent, el este James, iar ea este Victoria.

 -Eu
Eu sunt Carlisle, iar aceasta este familia mea, le-a
a spus tata aratand spre noi
noi.

Dupa prezentari nomanzii ne intreaba daca

pot juca si ei. Carlisle a acceptat, pentru ca Edward si Bella trebuiau sa plece. Cand ne-am
intors, vantul a dus mirosul Bellei pana la James. Acesta a vrut s-o
s o atace, dar toti am reactionat
imediat, dupa incident nomanzii pleaca imediat. Am ajuns acasa incepand sa ne pregatim, James
trebuia sa moara altfel o vana pe Bella.

-Rosalie,, Esme, imbracati-va

imbracati va cu hainele Bellei, pentru ca vanatorul sa-i
sa i-a mirosul.

-De ce? L-am

am intrebat pe Edward.
Edward

-Rose,
Rose, Bella este cu Edward, deci face parte din familie, iar noi ne aparam familia, mi-a
spus tata, dandu-mi
mi din nou hainele.
 Dupa doua zile de urmariri si paza, toti se intorc acasa teafari, in fine cu exceptia Bellei
care fusese muscata de James si ajutata de Edward sa nu devina un vampir, pe langa asta mai
avea si piciorul ranit. James era mort, iar ea era bine. La petrecerea de sfarsit de ani, am fost
stralucitori si bineinteles in centru atentiei. Eu si Emm terminam liceul.

-Deci, fratioare ai terminat liceul, cu este? Intreaba Edward, alaturandu-se grupului

nostru impreuna cu Bella.

-Foarte bine, oricum de cate ori absolvim liceul, i-a spus Emmett luandu-ma in brate.

-Asa este, totul e bine cand se termina cu bine, le-am spus uitandu-ma la Bella. Brus
baietii ne trag pe ringul de dans si incepem sa dansam.

Votul...(capitolul 11)
Dupa incidentul neplacut cu James, totul a revenit la normal…daca se poate numi
normal ca o muritoare sa aiba prieteni niste vampire. Aranjam niste haine, cand aud usa
deschizandu-se.

-Ce faci, Rose? Intreaba Alice intrand in camera.

-Emmett e foarte imprastiat, am spus aratand spre mormanul de haine.

-Asa sunt toti. Sti ca azi e ziua Bellei, nu? Mi-a spus entuziasmata.

-Cum as putea sa uit…am spus rece.

-Mergi cu mine sa-i cumparam cadourile?

-Deci din cauza asta “te-ai invoit” de la liceu, am spus razand.

-Da, deci ce zici?

-Bine, sa mergem. Am spus bagand hainele la locul lor.

In doua ore ne-am intors acasa, era bine cand vedeai inainte ce trebuie sa cumperi.
 -Ce repede v-ati intors! Spune mama mirata.

-Da, vrei sa vezi ce am cumparat? O intreaba Alice fericita.

-Eu ma duc sa ma pregatesc… Cand ajung in camera vad toate hainele din nou aruncate
pe jos.

-Emmett Culle! Am strigat furioasa.

-Da, baby…

-A fost razboi? Intreb inroinca, aratand prin camera.

-Pai…nu-mi gaseam haine pentru petrecere, mi-a spus cu o fata de catelus nevinovat.

-Puteai macar sa ma astepti, oricum le aranjezi la loc cum erau, i-am spus autoritar.

-Sigur, mi-a spus luandu-ma in brate.

-Hai sa ne pregatim, trebuie sa vina

Edward si Bella, i-am spus zambind.

Intr-o ora ajung si Edward cu Bella. Intrand in living Bella ramane socata, nu se astepta la

asta, s-a uitat la toti si am schitat un zambet. I-am

dat cadourile, era atat de timida ca se inrosise toata, iar Emmett facea glume pe seama ei.
 A ajuns si la cadoul lui Esme si Carlisle, dar se
taie in hartie. Imediat camera a fost invadata de mirosul dulce al sangelui ei. M-am intors spre
Jasper si l-am vazut in pozitie de atac. A incercat s-o muste pe Bella, dar Edward l-a oprit,

aruncandu-l pe pian.

-Jasper, calmeaza-te! Striga Edward.

Cand a dat sa se ridice, Emmett si Carlisle l-au impobilizat, Edward incercand s-o fereasca
pe Bella din calea lui Jazz a aruncat-o pe o vaza, spargand-o si umplundu-si mana de sange.

-Hai, Jazz…ii spune Emmett inca tinandu-l strans.

Toti am iesit in gradina, inca atenti la Jasper.

-Edward…imi pare rau, nu am vrut s-o ranesc… Iarta-ma! Ii spune Jasper.

-Stiu…stiu ce am de facut…spune Edward trist, intrand in casa.

M-am dus langa Jasper, punandu-i o mana pe umar.

-Te simti mai bine?

-Ma simt prost, se pare ca pradatorul din mine este mai puternic…imi raspunde
ridicandu-se de jos, lovind un copac si rupandu-l.

-Hai, Jazz…nu s-a intamplat nimic, ii spune Emmett incercand sa destinda atmosfera.
 -Fiule, este bine ca Bella nu a fost ranita, ii spune Esme luandu-l in brate.

-Asa se intampla cand esti prieten cu cine nu trebuie… am spus dur, ca pentru mine…

-Rose! Striga mama.

-Bella este bine? Il intreaba Jasper pe tata, cand acesta vine in gradina.

-Da, cateva cioburi, ii raspunde el.

Dupa cateva minute de tacere, in care ne uitam unii la altii, Alice vorbeste.

-Hai in camera, dragule…ii spune luandu-l de mana.

Dupa plecarea lui Alice si Jasper am mai ramas putin in gradina.

-Ce s-a intamplat? Intreaba tata aratand spre pom.

-Jasper… ii raspunde mama trista.

-Sa mergem sa ne schimbam si noi, ne spune Carlisle.

Ajunsi in camera, Emmett isi da vesta jos si se tranteste pe pat.

-Ce mai petrecere…am spus intrand in baie.

-Da…a fost frumos la inceput…dar se pare ca Jazz inca nu se poate controla…

-Se mai intampla si accidente atunci cand iubitul tau si familia lui sunt vampiri…am spus
ironica.

-Rose! Bella face parte din familie, fie ca ne place, fie ca nu…

-Da, stiu…

Dupa o ora de cand coborase-m in living, apare si Edward avand o fata trista.

-Edward…a inceput tata.

-O pun prea mult in pericol si nu mai vreau asta, voi pleca sis per sa ma uite…ne-a spus
repede, tremurandu-i vocea.
 -Fiule, nu te vom lasa sa pleci singur, ii spune Esme.

Il priveam pe Edward cat de trist era, asa ca nu am scos niciun cuvant si incercam sa-mi tin
gandurile rautacioase departe.

Facandu-mi un pic de avant….Cand plecam? Intreb ridicandu-ma de pe fotoliu. Edward se

uita mirat la mine.

-Imi pare rau, Rose, stiu ca-ti place aici…

-Nu conteaza, Edward, esti mai importand tu decat un loc, am spus zambind.

-Edward…a inceput Jasper.

-Jazz, te iert…a fost un accident…neplacut, dar m-am facut sa inteleg ca lumea mea este
mult prea periculoasa pentru ea.

-Edward, crezi ca este bine? Intreaba Emmett.

-Da, Emm….cred ca asa este cel mai bine…

-Edward…tu o iubesti si ea te iubeste… continua Emmett.

-Stiu, dar la urma urmei sunt un vampir…

-Iti dai seama ca renunti la persoana iubita, eu nu as putea, ii spune Emmett.

-Nu stiu, fiule, dar Emmett are dreptate, spune Carlisle serios.

-Voi nu trebuie sa veniti, plec doar eu…

-Nu, Edward! Pana la urma suntem o familie, nu? Il intreb, incercand sa-mi ascund
tristetea.

Edward se intoarce si ma imbratiseaza. Am hotarat sa mergem in Londra. A doua zi

Edward a plecat sa-I de-a vestea Bellei si venea la aeroport. Dupa o ora jumate, avionul
decoleaza, il priveam pe Edward si vedeam tristetea din el. Nu-mi place sa-l vad asa, este fratele
meu si il iubesc.
 Dupa o saptamana petrecta in Londra, Edward pleaca, vroia sa fie un timp singur. Imi
parea rau, da rnu stiam ce sa zis…

-Buna…

-Buna, Rose.

-Ce bine ca ai coborat si tu, iubito.

-Da, nu-mi place starea asta trista in care am intrat toti…Familia se destrama din cauza
unei muritoare, am spus suparata.

-Rose, Edward a renunat la Bella, pentru ca-i facea rau…mi-a spus mama.

-Nu stiu…s-o transforme atunci… un om normal si sanatos nu ar avea ca iubit un

vampir, sincer…

-Aici sunt de acord cu Rose, spun Emmett si Jasper.

-Ce ma ingrijoreaza cel mai mult este starea sentimental a lui Edward, spune Esme trista.
Dragule ai reusit sa dai de el?

-Nu, are telefonul inchis…a spus ca ne va suna el, ultima oara cand am vorbit.

Au trecut cateva luni de cand plecase-m din Forks. Intr-o zi Alice are o viziune cu Bella,
cazand dupa o stanca si se intoarce urgent in Forks sa vada ce se

intampla. Am crezut ca fac bine sunandu-l pe Edward si

spunandu-i, dar nu am facut decat sa inrautatesc situatia. Edward s-a dus in Italia la Volturi,
pentru a-i provoca, marele noroc pe care l-am avut a fost ca Bella nu a murti si a ajuns la timp,
inainte ca Edward sa faca o prostie. Dupa aceasta “aventura” periculoasa ne-am intors in
Forks, iar Bella a facut ceva ce ne-a uimit pe tot…a cerut sa votam cine vrea ca ea sa devina
vampir…

-Bella…imi pare rau…si..iti sunt recunoscatoare ca mi-ai salvat fratele, dar faci ce-a mai
mare greseala alegand viata asta…Uita-te la noi, vom fi asa pentru eternitate…poate ca ti se
pare frumos acum, dar peste cativa ani vei ura aceasta viata…asa ca voi vota NU…am spus

rusinata de boacana pe care o facuse-m.

-Bella, Rose are dreptate… a inceput Edward.

-Taci, Edward! Fac ce vreau cu viata mea.

Toti au votat ca Bella sa devina vampire, inafara de mine si Edward care nu am fost de
acord. Imediat dupa acest “minunat” vot, Edward a dus-o acasa. Dupa doua ore, revine foarte
fericit.

-Ce ai facut, de esti asa fericit? Il intreaba Emmett.

-Trebuie sa va spun ceva…spune el entuziasmat.

Toti il priveam atenti, singura care stia despre ce era vorba era Alice, care radia de
fericire.

-Ma casatoresc! Spune el fericit.

-Felicitari fratioare, sa fi fericit, ii spune Alice sarindu-i dupa gat.

-Felicitari, dragule, ii spune mama.

-Multumesc…

-Felicitari, fiule iti doresc tot binele din lume, la fel ca si fratilor tai, spune Carlisle.
 -Multumesc mult, tata.

-Wow, Edward te-ai gandit sa intri si tu in randul “oamenilor”, ii spune Emmett razand.

-Da, Emm, mai bine mai tarziu decat niciodata.

-Felicitari, Edward si te rog iarta-ma pentru gafa pe care am facut-o…am spus schitand
un zambet.

-Merci, Rose si sigur ca te iert, nu esti tu surioara mea mai mica? Imi spune, lovindu-ma
incet in umar.

-Da, i-am spus sarutandu-l pe obraz.

Nou-nascuti (capitolul 12)

Dupa plecarea fulgeratoare din orasul Forks, am revenit, deoarece Edward a vrut sa se
sinucida, ducandu-se in Italia la Volturi, dar nu a patit nimic, Alice si Bella au ajuns la timp.

Cum toata lumea stia ca eu si Emmett eram plecati la facultate, ne relaxam si ne distram
toata ziua. Unerori ne trimitea mama sa vandam, ca sa mai “scape” de noi. Lucrurile revenise-
ra la normal, in fine sa spunem normal. Victoria inca venea dupa Bella.

-Rose, vino jos. Am auzit vocea cristalina a lui Alice. Am coborat scarile, dar Alice vine si
ma trage afara din casa unde erau toti. Cum am pasit afara am vazut in fata casei un Porche
galben nou nout.

-Wow…Al cui este? Intreb uimita.

-Al meu…raspunde Alice entuziasmata.

-Este cadoul de la mine, doar a venit sa ma salveze cu unul la fel si atunci i-am primis ca
o sa aiba si ea unul, a spus Edward zambind.

-Dabea astept s-o conduc… spune Alice sarind in sus.

 -Stai putin, o opreste Edward, nu ai voie s-o conduci in Forks.

-Offff…….

Toti am inceput sa radem de fata pe care o facuse Alice.

-Emm, vi sa ne plimbam? I-am soptit eu.

-Sigur, baby.

-Mai merge cineva la plimbare? I-a intrebat Emmett.

-Eu, dar mai intai trec s-o iau si pe Bella.

-Bine, ne intalnim in poiana.

-Bine.

Emmett m-a luat de mana si am intrat in poiana, lasandu-i pe ceilalti in urma. Ajunsi in
poiana ne-am asezat pe iarba, privind cerul si cateodata aruncandu-ne priviri seducatoare.

-Ce-o fi cu Victoria? Nu a mai venit. Am spus ganditoare.

-Cine stie, oricum Alice ar fi vazut daca lua vreo decizie, mi-a spus Emmett incepand sa
ma sarute, dar momentul romantic este intrerupt de Edward.

-Hei, porumbeilor, in public? Intreaba Edward razand.

-Da, Edward nu vezi cat public avem si au peste 100 de ani, am spus aratand spre padure.

Toti am inceput sa radem. Bella statea tacuta langa Edward, se vedea ca nu se simtea
confortabil in prezenta mea. I-am aruncat o privire, zambindu-i timid, mi-a raspuns si ea
inrosindu-se la fata.

-Bella, cred ca ai febra… a spus Emmett izbucnind in ras.

-Emmett…striga Edward.

-Gata, scuze era o gluma…ce zici Edward de o “bataie”?

 -Bine, sa nu ma iei incet…

-Nu-mi sta in caracter…

Ramase singure eram foarte tacute. Uneori o surprindeam uitandu-se la mine, era ciudat
niciodata nu mai ramaseseram singure. Cat baietii s-au “batut” noi am stat nescotand niciuna
dintre noi vreun cuvant.

-Bella, e timpul sa te duc acasa, altfel Charlie nu o sa te mai lase sa iesi, i-a spus Edward
sarutand-o tandru.

-Bine…a spus in soapta.

-Baby, noi mergem acasa sau mai stam? M-a intreba Emmett.

-Hai, acasa, i-am spus repede.

Edward o ridica pe Bella in spatele lui si dispar in padure. Eu l-am luat pe Emmett de
mana si am intrat si noi in intunecoasa padure dar asta nu era o problema pentru noi, pentru ca
vedeam bine si prin intuneric. Ajunsi acasa i-am gasit pe Carlisle si Esme uitandu-se la
televizor, iar Alice si Jasper banuiam ca erau in camera.

-Cum a fost azi, draga mea? Intreaba dragastos Esme.

-Bine, de ce?!

-Cum a fost cu Bella?

-Aaaa….bine, niciuna din noi n-a scos un sunet cat timp am fost singure.

Am vazut o privire trista pe chipul mamei, stiam ca isi dorea sa ma inteleg bine cu Bella…
A doua zi, pana au venit ceilalti de la scoala am stat cu Esme si Emmett, ajutand-o pe mama la
diferite treburi. Dintr-o data auzim o masina venind spre casa, am banuit ca este Alice, asa era.

-Esme, tata e acasa? O intreaba Alice panicata.

-Nu, dar ce s-a intamplat? O intreaba mama.

-Avem problem! Ne-a spus serioasa.

-Edward unde este? Il intreaba Emm pe Jasper.

 -A mers s-o duca pe Bella la biroul tatalui ei. Intre timp apare si Edward, cu o fata
speriata.

-Ce se intampla? Am intrebat eu.

-O sa va spun, cand va veni si Carlisle.

M-am retras din camera si l-am sunat pe tata.

-Alo, tata?

-Da, Rosalie, ce s-a intamplat?

-Nu stiu, Alice, Jazz si Edward au venit de la scoala si sunt foarte agitati si speriati…

-Si nu v-au spus ce s-a intamplat?

-Nu, te asteapta pe tine, poti veni acasa?
-Da, plec acum.

-Pa.

-Pa.

Am revenit in camera, era o tacere apasatoare si enervanta.

-Tata e pe drum, am spus rupand tacerea. Dupa o jumatate de ora tata ajunge acasa.

-Ce s-a intamplat? Intreaba el intrand pe usa.

-Avem probleme! Ii spune Edward serios.

-Ce probleme? L-a intrebat Carlisle.

-Alice a avut azi la scoala o viziune…Victoria se intoarce si vrea s-o omoare pe Bella cu
orice pret…

-In cat timp vine? Intreaba mama.

-Weekendul acesta… raspunde Alice.

 -Tata, Bella nu si-a folosit bilele de avion primate de ziua ei, ma gandesc ca ar fi bine s-o
scot din oras, Victoria nu are de unde sa stie, a spus Edward cu privirea fixata pe Carlisle.

-Da, cred ca este bine…

-In sfarsit ceva actiune… spune Emmett entuziasmat.

-Emmett! Nu ne jucam.

-Bun, copii, Victoria trebuie oprita, chiar daca nu-mi place sa omor o alta fiinta.

-Dragule, nu avem alta solutie, ii spune mama bland.

Emmett inca uitandu-se la mine.

-Hai iubito si asa ne plictisim.

Am oftat dandu-mi ochii peste cap. Venind weekendul Edward a plecat cu Bella la Rene,
mama Bellei. Dimineata, inca era bruma, am mers in padure, asteptand-o pe Victoria.

-Iubito aici ai vazut-o?O intreaba Jasper.

-Da, i-a raspuns rapid cautand prin viitor.

-La stanga voastra, striga dintr-o data Alice.

Emmett trecand vijelios pe langa mine reuseste s-o ajunga pe Victoria din urma, dar cand
incearca s-o prinda il arunca intr-un copac, rupandu-l. Am vrut sa ma opresc la el, dar mi-a
facut semn sa continui. Ne-am continuat cursa
nebuna, dar Victoria intra pe teritoriul Quielette
si am fost nevoiti sa ne oprim, dar am inceput iar sa alergam pe granite teritoriului nostrum,
avand-o pe cealalta parte a raului pe Victoria. Brusc din padure au aparut doi lupi, fugarind-o
si ei, dar a scapat si de ei, intrand pe teritoriul nostrum. Doborandu-l pe Jasper, dar Emmett era
in spatele ei. Incercand, disperata sa scape a intrat din nou pe teritoriul lupilor, dar de data asta
Emmett sare dupa ea lovindu-se de un lup, cazand in apa.

-Emmett, nu! Am striga la el, dar era prea

tarziu. Cand am vazut lupul maraind fioros la Emmett, n-am mai rezistat si am tasnit de langa
ceilalti alaturandu-ma lui Emmett. Lupul si-a zbarlit blana, maraind si mai furios.

-Iubito, pleaca de aici! Mi-a spus Emm.

-Nu! Am luat pozitia de atac si mi-a iesit un marait puternic din gat.

-Rosalie, Emmett! Ne-a strigat, Carlisle.

Langa lupul gri mai apar doi, unul negru si unul maro. Carlisle si Jasper au venit langa
noi.

-O uramaream pe femeia aceea, iar Emmett a fost foarte aproape s-o prinda, dar s-a lovit
de el, i-a spus Carlisle aratand spre lupul gri. Acesta a scos un marait jos. Lupul negru ne-a
facut semn sa plecam.

-Multumim, i-a spus tata.

 Ajunsi inapoi in siguranta pe teritoriul nostru, stiam ca urmau mustrarile.

-Rosalie ce-a fost in capul tau? Intreaba tata suparat.

-Nu stiu, cand l-am vazut pe Emm acolo cu lupul acela mi-am pierdut controlul…

-Puteati fi raniti amandoi…

-Da, dar eram aproape de a o prinde pe Victoria…spune Emm trist.

-Voi sunteti mai important decat ea, ne spun Esme si Carlisle. Sa mergem acasa.

Ajunsi acasa am urcat in camera, tata era inca suparat pe mine si Emm, sincer il
intelegeam putea iesi urat toata povestea asta.

-Baby ai fost foarte curajoasa astazi…mi-a spus Emm sarutandu-ma tandru.

-Trebuia sa ramai pe loc cand te-am strigat…nu as fi suportat daca ai fi patit ceva.

-Trebuie mai mult de atat ca sa mo…

I-am pus degetul delicat pe buze, oprindu-l.

-Sa nu spui asta niciodata!

-Bine…Mi-a spus luandu-ma in brate si sarutandu-ma

Pe la zece dimineata, auzim telefonul si pe Esme vorbind. Coboram si noi intr-un final,
niciunul nu vroia sa faca asta era mult mai bine unul in bratele celuilalt. In living toti se uitau la
televizor.

-Mai multe crime in Settle? Intreb eu.

 -Da…nu inteleg cum de Volturi i-au lasat pana acum? Spune Carlisle incet, ca si cum s-
ar fi intrebat pe sine.

-Poate ca au legatura cu toate crimele, spune Edward intrand pe usa cu Bella.

-Cum a fost plimbarea Edward? Il intreaba Emm.

-Bine, si am auzit ceva de voi doi….

-Offf….

-Mda….am spus incet.

-Oricum vorbim mai incolo despre asta…

-Ce ai vrut sa spui mai devreme, fiule? Crezi ca Volturi sunt in spatele crimelor
asta? Intreaba tata.

-Aro vrea ca eu si Alice sa ne alaturam lui, stie ca daca voi sunteti in viata nu o sa
acceptam niciodata…

Toti am ramas nemiscati. Poate Edward avea dreptate si daca era asa nu prea aveam ce
face... Intr-o zi cand am venit acasa de la plimbare, l-am gasit pe Edward foarte agitat.

-Ce este? Intreb intrand in casa.

-Bella este in rezervatie…

-Asa si….

-Cum adica asa si… Rosalie varcolacii nu se pot controla… mi-a spus enervat.

-Alice, poti vede ceva?

-Nu… raspunde trista Alice.

-Ma duc si o astept acasa…

-Unde a plecat Edward asa grabit? Intreaba Esme coborand scarile.

 -La Bella, se pare ca este in rezervatie….sper sa nu mai faca si el alte prostii….am spus
plictisita.

Am urcat in camera, eram plictisita si nu aveam chef de nimeni si nimic. Pierduta prin
ganduri nici nu l-am auzit pe Emmett intrand in camera.

-Rose?
-…Da…

-La ce te gandeai? Erai foarte distrasa, ma intreaba el curios.

-La toate crimele din Settle...Familiile celor disparuti ii cauta inebuniti, iar ei ori sunt
morti, ori au devenit…nemuritori…Mi-am aruncat privirea spre Emm si l-am vazut uitandu-se
la mine ca si cum nu ar fi intels nimic. Nu inteleg de ce se intampla toate astea?
-Iubito, toti avem un drum in viata pe care trebuie sa-l urmam…

-Mda…stiu…

-Rose, Emm! L-am auzit pe Jasper.

Am coborat imediat, Edward o adusese pe Bella.

-Emmett hai cu mine, se pare ca un vampir strain a intrat in casa Bellei. Emmett nici nu a
stat pe ganduri. M-am asezat pe fotoliu langa Esme.

-Imi spune si mie cineva ce se petrece? Intreb nedumerita.

-Am intrat in casa Bellei si am simtit un miros strain de vampir.

-Poate fi un nomand, spune Esme.

-Si credeti ca l-ar fi lasat pe tatal Bellei in viata?

Dupa intrebarea mea, linistea a cuprins toata camera.

 -Mirosul a disparut spre sud…ne-a anuntat Jazz intrand in camera. Emmett a venit langa

mine.

-Trebuie sa pazim casa, ne spune Carlisle.

-O alta “actiune de protectice”? Intreb inronica.

-Rosalie…

-Nu, are dreptate, nu puteti sa va hranit si sa ne paziti si mine si tata… spune Bella.

Eram uimita, ca era de acord.

-Si s-o prindem si pe Victoria…am continuat lista inceputa de Bella.

-Oricum nu voi fi singura… ne spune privindu-ne pe toti.

-Ce vrei sa spui? O intreaba Edward.

-Ne va ajuta si…Jacob…

Ne-am aruncat toti priviri fulgeratoare, chiar daca nu ne placea, puteau ajuta si ei. A doua
zi Edward a mers la Bella pentru a se intalni cu Jacob. Eu, Alice si Esme am mers la
cumparaturi, iar baietii acasa cu Carlisle, care isi lua-se liber de la spital.

-Rose, esti cam tacuta! Spune uimita Alice.

-Nu prea am chef de cumparaturi…am spus cu jumatate de gura, uitandu-ma printre

raioanele de imbracaminte.

-Bella? Intreaba Alice cu privirea trista.

-Toti suntem in pericol…iar ea face o mare greseala, dupa transformare si dupa trecerea
a cateva veacuri ii va parea rau de alegerea facuta acum, am spus suparata. Esme veni-se
langa noi dar nu spuse-se nimic. Dupa terminarea cumparaturilor am iesit in parcare. Langa
masina noastra vin doi tipi.

-Este masina voastra? Intreaba cel inalt.

-Da, i-am raspuns deschizand usa.

-Ce zici, nu ne-o dai si noua sa face o tura cu ea?

-Cred ca e mai bine sa plecati, le-a spus rugator Esme.

-Esme, Alice, urcati! Am strigat enervata.

Alice s-a asezat in dreapta, iar Esme in spate cu sacosele. Cei doi tipi erau in spatele
masinii cu mainile pe portbagaj.

-Hai sa ne distram, am spus ca pentru mine.

-Rose, nu!

Am dat brusc inapoi, speriindu-i pe cei doi tipi, care au cazut pe jos, ferindu-se de masina.
Am intors masina langa ei.

-Pericolul pandeste la fiecare colt…le-am spus demarand in tromba.

-Rose, mai incet, spune Esme.

-Mai avem putin pana acasa, i-am spus linistita.

Ajunse acasa, am coborat nervoasa din masina, dar m-am relaxat imediat ce Jasper si-a
facut aparitia.

-Probleme? Intreaba Japer sarutand-o pe Alice.

-Nu, inafara faptului ca Rose era sa calce doi barbate, in parcarea mall-ului.

-Wow, baby…s-a auzit vocea lui Emmett apropiindu-se.

-Ceva noutati? Intreaba Alice.

 -Sunt tot mai multe crime in Settle, iar noi suntem singurul clan din apropiere…

-Iar daca nu vom actiona, vor intervene Volturi, a spus Emm continuand fraza lui Jasper.

Seara, Alice a mers s-o aduca pe Bella la noi, Edward, Esme, Carlisle, Emmett si Jasper
erau la vanatoare, iar Edward nu vroia ca Bella sa mai mearga in rezervatie. Dupa plecarea lui
Alice am aranjat camera ca pentru o petrecere in pijamale, nu-mi placea, dar nu mai vroiam sa
ma cert cu Alice. Nu a durat mult pana am auzit, masina lui Alice pe alee.

-Am ajuns, a strigat ea de jos.

Au urcat repede scarile, intrand in camera.

-Buna, Rosalie…mi-a spus timid Bella.

-Buna…

-Bella, hai, trebuie sa te aranjez…i-a spus Alice entuziasmata, mergand sa i-a trusa de
manechiura. Eu am ramas cu Bella, eram in coltul camerei, privind luna.

-Ce tacute sunteti! Spune mirata Alice, cand a intrat in camera.

-Alice, sunt obosita, va dura mult? Intreaba Bella.

Alice a oftat lung si a continuat sa-I faca manechiura. Dupa ce a terminat Alice a condus-o
in camera lui Edward, iar dupa a venit inapoi in camera mea si a lui Emmett.

-Rose, esti foarte ganditoare, s-a intamplat ceva? Intreaba incet Alice.

-Ma gandeam…Bella nu realizeaza ce greseala face…am spus sec, iesind din camera.

-Unde te duci?

-Voi vorbi cu Bella…

-Ii vei spune?!

-Da…sper doar s-o fac sa se razgandeasca…

 Am privit-o lung pe Alice, care se uita cu o privire trista la mine. Am ajuns in fata camerei
lui Edward, am avut o retinere, dar pana la urma am ciocanit.

-Da, Alice…

-Nu e Alice…am spus bagand capul pe usa. Bella a ramas socata.

-Intra…mi-a spus cu jumatate de gura.

-Dormeai? Am intrebat uitandu-ma spre pat.

-Nu…mi-a raspuns timida.

-Bella, as vrea sa vorbim… am spus asezandu-ma langa ea.

-Sigur, mi-a spus rosind.

-Edward, ti-a spus? Am intrebat-o aratand spre corpul meu.

-Mi-a spus ca ai patit, ce mi s-a intamplat mie in Settle, doar ca nu a fost nimeni care sa
te salveze…mi-a spus repede.

-Ar trebui sa am mai multa incredere in el…Bella ai vrea sa auzi si povestea mea? Nu are
un final fericit, dar al cui are, am intrebat-o zambind amar.

-Da…
 -Bella eu am trait intr-o alta lume, aveam o viata
perfecta, lumea ma invidia pentru frumusetea mea, dar totul s-a schimbat din ziua in care l-
am intalnit pe Royce King al II lea. Tatal meu lucra la banca familiei lui Royce. Am acceptat
cererea in casatorie a lui Royce. In ultima mea noapte umana, ma intorceam acasa de la
prietena mea, eram ganditoare pentru ca mai era o saptamana pana la nunta si nu vroiam s-o
fac inauntru din cauza vremii, era frig pentru sfarsitul lui aprilie. Mai aveam cateva strazi
pana acasa, cand am auzit cinci barbati razand foarte tare, sub un felinar stricat…M-am oprit
din povestit, privind-o putin pe Bella, se facuse alba la fata, dar am vrut sa continui poate va
intelege in ce vroia sa se transforme…Nu mi-am dat seama cine sunt pana nu m-au strigat, era
Royce si inca patru prieteni de-ai lui. Royce m-a tras la ei si ma sarutat fortat, era

beat, nu-l vazuse-m niciodata asa…atunci l-am

auzit spunandu-I unui prieten “nu ti-am spus eu John, ca e mai frumoasa decat toate
piersicile din lume”, John la randul sau i-a spus “nu prea imi dau seama cu atatea haine pe
ea…”. Am vrut sa plec cand l-am auzit ce-a spus, dar Royce m-a apucat de brat si m-a tras
inapoi, trantindu-ma la pamant… Bella m-au…violat, m-au batut si m-au lasat sa mor in
strada.

-Imi…imi pare rau… mi-a spus Bella cu vocea tremurata.

 -Sti eu nu am baut niciodata sange de om, am spus mandra, Bella m-a privit nedumerita…

M-am razbunat pe Royce si prietenii lui, dar nu

le-am varsat nici-o picatura de sange, nu vroiam sa am o parte din ei in mine pentru
eternitate…

-Nu-mi voi dori niciodata ceva mai mult decat pe Edward…mi-a spus ea sfioasa.

-Te inseli…dupa transformare va fi un lucru pentru ca vei fi in stare sa

ucizi…SANGE. De data asta nu mi-a mai raspuns, stateam impreuna si priveam luna. Am
privit-o pe Bella cu coada ochiului, parea nedumerita si putin speriata. Bella eu plec, te las sa
dormi, pari obosita, i-am spus indreptandu-ma spre usa.

-Noapte buna, Rosalie.

-Noapte buna.

Am coborat scarile incet, inca ravasita de amintirile care credeam ca nu ma mai afecteaza
asa mult…Am gasit-o pe Alice in living, uitandu-se la televizor.

-Cum a mers? Intreaba ea curioasa.

-Bine, sper ca am facut-o sa intelega anumite lucruri si ca face ce-a mai mare greseala
din viata ei.

-Rose, si tu ai fi facut acelasi lucru pentru Emmett.

M-am uitat urat la ea, dar stiam ca avea dreptate, oricat as fi urat monstrul care
ajunsesem, Alice avea dreptate, daca eram in situatia Bellei as fi facut acelasi lucru. In sfarsit
am stat cu Alice toata noaptea, am povestit, ne-am uitat la televizor si ne-am facut unghiile. La
rasaritul soarelui ceilalti se intorc, chiar si pentru o noapte i-am simtit lipsa lui Emm. Edward a
plecat cu Bella acasa, nu vroia ca Charlie sa se ingrijoreze.

-Situatia din Settle e din ce in ce mai grava, ne spune Carlisle.

 -Deci, va trebui sa mergem in Settle, suntem singurul clan din apropiere, a spus Emmett
sarind de pe canapea.

-Emmett…am spus in soapta.

-Emmett are dreptate, daca nu facem ceva vor intervenii Volturii si nu este in interesul
nostru, spune Esme.

-Da, ma intreb cum de n-au intervenit pana acum…spune tata ganditor.

-Poate sunt in spatele acestor crime…Cum ti-am mai spus tata, Aro vrea ca eu si Alice sa
ne alaturam lui…

-Sigur o armata iar rezolva probleme, spune Jasper.

Toti eram ingrijorati…

-Bun…o sa iesim si din asta… Acum trebuie sa aranjam casa, maine este petrecerea de
absolvire, ne-a spus Alice, dar nu cu acelasi entuziasm ca intotdeauna.

Am ajutat-o pe Alice, dar si cu acest ajutor am stat pana dimineata. Toti s-au pregatit si au
plecat la liceu. Eu si Emm am ramas acasa pentru ca se presupunea ca suntem in celalalt capat
al lumii, la facultate.

-Va fi o petrecere frumoasa, a spus Emm coborand cu o masa.

-Da si oricum sa se distreze, la urma urmei de cate ori absolve liceul? Am intrebat fiind
putin ironica.

-Asa e… a spus Emmett izbucnind in ras. Nu dupa mult timp, suna telefonul.

-Alo?

-Rose, venim acasa.

-Ok, Alice, oricum vroiam sa mergem la vanatoare.

-Succes, mi-a spus razand.

-Multumim si distractie placuta.

 -Merci.

Imediat dupa telefonul lui Alice am plecat. Alergand prin padure in fata noastra au aparut
trei caprioare, dar au scapat intrand pe teritoriul lupilor.

-Granita, cretina! Spune Emmett enervat.

-Urmatoarele nu ne vor scapa, am incercat sa-l linistesc putin.

-Am o idee, ma uitam fix la el, hai sa vanam pume, a spus el serios.

-Bine, i-am spus disparand de langa el. Alergand cand brusc am cazut la pamant,
intorcandu-ma l-am vazut pe Emm deasupra mea razand.

-Ce faci, baby? O iei pe urmele Bellei cu cazaturile? Ma intreaba razand.

-Se mai intampla…nu am apucat sa termin fraza, deoarece buzele fine ale lui Emmett le-au
gasit pe ale mele, am stat acolo pana cand a inceput sa sune telefonul.

-Alo?

-Da, tata.

-Veniti acasa, avem problem!

-Acum, am spus inchizand telefonul.

-Ce este? Intreaba Emmett.

In cateva minute eram in casa, petrecerea se terminase. Cum am intrat ne-a lovit un miros
puternic de lup. Toti ne asteptau in living.

-Ce este? Intreaba Emm.

-Nu mergem in Settle…raspunde Carlisle.

-De ce?

-Vin aici! Continua Edward.

 -Si ei ce cauta aici? Intreb intocandu-mi privirea spre cei trei varcolaci.

-Ne vor ajuta…Tuturor ne trebuie antrenament, ce zici Jacob, Sam va accepta sa asiste la
antrenament? L-a intrebat tata.

-Nu stiu…daca va accepta ne reintalnim maine, raspunde Jacob cu o ura vizibila in voce.

-Bun, atunci noi plecam, a spus unul dintre lupi.

-Pa, le-am spus repede.

-Sa ne schimbam si sa mergem, deja s-a luminat afara, a spus Esme de langa tata.

Dupa ce ne-am schimbat am plecat in padure, Edward se dusese s-o ia pe Bella. Ajunsi la
locul specificat de Carlisle lupilor, am vazut ca ca nu erau acolo, nu stiam daca vor veni sau nu.

-Sa incepem. Emmett! Striga Jasper.

-Sunt pregatit, spune Emm.

Avand experienta in luptele cu nou-nascutii Jasper il arunca pe Emmett la cativa metri.

Ii priveam si incercam sa retin miscarile, dar

antrenamentul este intrerupt de aparitia Bellei si a lui Edward. Emmett vine langa mine luandu-
ma in brate. Privirile noastre se intalneau mereu, cand brusc simtim miros de lup, cand ne uitam
in desis ii vedem.

-Nu au incredere in noi…spune Edward.

-Sunt aici, asta conteaza. Bun venit, i-a salutat Carlisle.

-Vor sa stie diferentele dintre noi si nou-nascuti.

 -Sunt in primele lui de viata, iar acum sunt foarte puternici si insetati. Jasper are
experienta cu ei va va informa el cu tot ce vreti sa stiti, a spus Carlisle lasandu-l pe Jazz sa
vorbeasca. Il ascultam si realizam din ce in ce mai mult pericolul la care ne expuneam.

-Emmett! Striga Jasper dupa ce ne-a informat despre cum ataca nou-nascutii.

Emm m-a sarutat si a mers in fata lui Jazz. Toti am “luptat” cu Jasper, iar dupa intre noi.
La apus Edward a plecat cu Bella, iar noi ne-am indreptat spre casa. Intrand am mers toti in
dormitor, eram murdari si ingrijorati. Dupa o saptamana lunga de antrenamente a venit si ziua
adevaratei lupte cu nou-nascutii. Eram pe balcon priveam spre campul de lupta.

-Esti pregatita, Rose? Intreaba Alice.

-Da, dar tot sunt ingrijorata si noi putem fi raniti…

-Da, dar avem o arma secreta…varcolacii…Nou-nascutii nu stiu de ei si n-am vazut pe

nimeni din familie patind ceva, mi-a spus ea zambind.

-Rose, Alice! Ne striga Carlisle. Ne-am uitat jos si i-am vazut pe toti, m-am intors la Alice
si am sarit peste balcon.

-Frumoasa saritura, baby, spune Emm zambind.

-Multumesc.

-Edward a plecat? L-a intrebat Alice pe tata.

-Da, sa mergem si noi trebuie sa fim pregatiti, ne-a spus tata intrand in padure.

Toti am aprobat si l-am urmat. In cateva minute eram in poiana unde se tinea lupta. Se
simtea o tensiune imensa in aer, n-as fi vrut sa fiu in pielea lui Jazz. Linistea padurii a fost
zguduita de tropote de pasi, ne-am uitat unii la altii timp de o fractiune de secunda, dupa ne-am
fixat privirile in directia de unde veneau pasii, apropiindu-se rapid de noi.
 Cum nou-nascutii au iesit in camp deschis am
atacat, ne-au sarit si lupii in ajutor, ceea ce nu-mi venea sac red. Lupta s-a terminat repede cu
ajutorul lupilor.

-Alice?! Am spus eu.

-Se apropie! Se apropie! A striga ea.

-Cine? O intreaba tata.

-Volturi…

Toti am amutit…In aceasta liniste apasatoare Edward si Bella isi fac aparitia.

-In cat timp ajung? Intreaba Edward.

-Aproximativ zece minute.

Brusc auzim un marait, iar dupa un schelalait puternic, cand ne-am intors il vedem pe
Jacob cazut jos in forma umana, iar haita a omorat un nou-nascut care se pare ca ne scapase.

-Jacob, linisteste-te, Carlisle se va ocupa de tine…ii spune Edward.

-Nu vom castiga o lupta contra Volturilor…spune Jasper.

-Il ducem acasa la Billy, spune Sam.

-Vin cat pot de repede, spune tata.

Dupa plecarea haitei, cutreieram campia cu privirile pana am zarit patru pelerine negre
apropiindu-se. Jesper a mers langa micuta vampirita care se predase, era foarte nelinistita in
prezenta Bellei.
 -Se pare ca am ratat o lupta pe
cinste…spune Alec.

-Daca veneati mai devreme….a spus Edward.

-N-am vazut niciodata un clan sa reziste in fata unui asemenea atac…a spus Jane privind
focul.

-Noroc, a spus tata.

-Mda…dar v-a scapat una, continua Jane.

-I-am oferit adapost in schimbul predarii…

-Nu aveti dreptul asta! Ii spune Jane.

Edward a scos un marait puternic. Jane nu l-a bagat in seama si si-a fixat privirea pe nou-
nascuta, iar aceasta s-a prabusit la pamant tipand de durere. O priveam pe Jane si nu puteam
crede ca exista o fiinta atat de crud ape lume, se bucura de durerea fetei. Mi-am inclestat dintii
si am incercat sa nu spun nimic, nu faceam decat sa inrautatesc lucrurile.

-Felix, termina cu asta, vreau sa merg acasa, i-a spus Jane, vampirului mare de langa ea.

-Va rog dati-i o sansa…i-a rugat tata, dar fara rezultat.

Uriasul vampire a trecut printre oi ajungand la fata, rupand-o in doua si aruncand-o in foc.
Fara sa mai spuna ceva Volturi pleaca. Toti am rasuflat usurati si ne-am indreptat spre casa.
Esme si Carlisle erau tristi din cauza ca nu au putut s-o salveze pe acea fata, dar nu aveau alta
sansa. Dupa ce ne-am schimbat, am coborat in living.
 -Ce mai zi…spune Emmett.

-Victoria nu era printre nou-nascuti, spune Esme.

-Da stiu, am omorat-o eu, iar Seth pe Riley, ne-a spus Edward.

-In sfarsit liniste, am spus rasufland usurata.

In timp ce vorbeam, tata si Bella intra pe usa.

-Cum se simte? Intreaba mama.

-Acum, bine…

-Cum apele s-au linistit, vreau sa fac si eu un anunt…in doua saptamani ne

casatorim, spune Edward mandru, afisand un zambet stralucitor.

-Felicitari! Am spus toti in cor.

Edward o lasa pe Bella cu noi si iese din casa. Dupa o jumatate de ora se intoarce putin
trist.

-Ce este? Intreaba Bella.

-Jacob…a plecat si nu se mai intoarce…

-Jake…a spus Bella oftand. Poate este mai bine asa chiar daca imi va lipsi, a spus ea
cuibarindu-se la pieptul lui Edward.

In pericol de moarte ( capitolul 13)

Odata cu vestea data de Edward, Alice a inceput sa starneasca agitatie in jurul ei din
cauza entuziasmului pe care-l avea.

-Rose, Esme trebuie sa ne apucam de ornarea casei, a spus ea entuziasmata.

 -Alice mai este o saptamana pana la nunta, am spus cu o tristete vizibila in voce.

-Nu, Rose, aceasta nunta este deosebita si vreau sa fie ce-a mai frumoasa din toate
timpurile.

-Mda, ai dreptate, cum n-a mai fost niciodata, am spus uitandu-ma la Emmett, acesta
chicoti.

Alice a mers la baieti, pentru a le da indicatii. In acel moment cand privirea imi tot alerga
dupa Alice, o simt pe Esme langa mine. M-am intors si am vazut bin ochii ei aurii o bucurie
imensa, dar si o tristete.

-Rose, ai vrea sa vorbim? Intreaba mama zambindu-mi dulce.

-Sigur, Esme, s-a intamplat ceva? Am intrebat incercand sa ascund tristetea, dar fara
succes.

-Pai, spune-mi tu…

-Mama, cred ca sti…am vorbit cu Bella si i-am spus povestea mea, dar fara rezultat…Nu
stie cum este viata asta si la cate trebuie sa renunte, pentru a fi vampire, am spus intr-o soapta
moarta.

-Draga mea, asta a fost alegerea ei…nu puteau trai unul fara celalalt. E la fel ca la tine
sau la oricare dintre noi, tu ai putea trai departe de Emmett? Intreaba Esme zambind.

-Nu, dar nu este la fel, Emmett este vampir…

-Pai tocmai, dar tu ti-ai dat seama ca inseamna ceva pentru tine din clipa cand l-ai vazut.
Edward a asteptat prea mult timp dragostea, iar acum si-a gasit-o, hai sa ne bucuram pentru
el, mi-a spus mama imbratisandu-ma.

Dupa doua zile de pregatiri si aranjari am luat o pauza, ca sa vanam. Intrati in intunericul
padurii dese, m-am indepartat de grup, dar Emmett a venit dupa mine.

-Iubito? Intreaba nelinistit.

-Da, am raspuns incet, asezandu-ma langa un copac gros.

-Nu pari fericita, mai ales ca vom avea o nunta in familie…

 -Emmett am incercat s-o opresc pe Bella sa faca nebunia asta si nu am reusit, am spus
sec.

-Am auzit…i-ai spus, nu?

-Da si tot degeaba. O sa-si de-a seama cand va fi prea tarziu, Emmett vine langa mine,
privindu-ma cu ochii intunecati din cauza setei, dar nu ezita sa ma sarute tandru.

-Hai porumbeilor…am venit sa vanam nu sa ne sarutam, ne spune Alice serioasa, facandu-

ne sa izbucnim in ras.

-Credeam ca-i terminat terminat si te-ai intors acasa pentru aranjarea petrecerii, a spus
Emmett de langa mine. In acel moment un trunchi de copac tanar zboara spre Emm, dar il
opreste cu usurinta, ferindu-ma si pe mine.

-O sa mi-o platesti, striga Emmett razand.

Toti am inceput sa radem, dar trebuia sa vanam acasa ca am mers dupa un miros de
caprioare. Erau pe teritoriul nostru, dar daca fugeau spre dreapta intrau pe teritoriul lupilor.
Edward si Jasper le-a taiat calea spre teritoriul varcolacilor, in timp ce noi ne-am napustit
asupra lor. La rasaritul soarelui ajungem acasa. Razele soarelui incercau sa patrunda prin
perdeaua de nori grosi ce acopereau cerul.

Intrati in casa Alice incepe din nou cu impartirea trebuirlor. Era putin enervant, dar nu
vroiam sa-I stricam buna dispozitie.

-Eu plec la Bella, azi vrem sa-i spunem si lui Charlie. Jazz cata nevoie aveam de tine,
Bella e foarte nelinistita. Hmmm…ai dreptate, a spus Edward, banuiesc ca gandului lui Jazz.

Esme si Alice au mers in Settle pentru a face ultimele cumparaturi, iar eu, Jasper si Emmett
am ramas pentru a termina aranjarea casem gradinii si stradutei dinspre sosea.

-Eu merg sa agat instalatia prin copaci, ne-a spus Jasper.

-Bine, eu aranjez mesele, iar Rose aranjeaza tacamurile.

In timp ce asezam o masa din spate il surprind pe Emm uitandu-se fix la mine, m-am intors
si i-am zambit.

-Vad ca esti mai bine, mi-a spus zambindu-mi dulce.

 -Da, cred ca asa este bine…toti suntem sufletul pereche al celuilalt, nu, iubitule?
-Da, baby…Ti-am spus vreodata cat de frumoasa esti in lumina lunii?
-Hahaha, am ras eu. Rasul nu a durat mult, deoarece Emmett ma cuprinde in stramsoarea
lui puternica, iar buzele lui moi si catifelate m-au oprit. Momentul nostrum de tandrete a fost
intrerupt de Porcheul lui Alice venind spre casa. Emm si cu mine ne-am despartit rapid si ne-am
apucat sa terminam indicatiile date de Alice, stiam ca se va supara daca nu erau toate puse la
punct.

-Am venit! A strigat ea coborand din masina.

-Am auzit masina, parca nu aveai voie cu ea pe strazile din Forks…o tachineaza Emm.

-Era urgent, i-a raspuns serioasa.

Toata saptamana am fost in alerta cu Alice, dar in sfarsit a venit si ziua cea mare. Era o
dimineata frumoasa, soarele nu ne facea problem, iar iarba uda de raua diminetii era minunata.
Gradina arata superb cu arcade de flori si scena pentru dans. Din living apare Edward imbract
in costum. Mi-a venit sa rad la cat de haios era, dar incercam sa ma abtin.

-Nu mai rade, Rose, mi-a spus cu o fata de copil nevinovat.

-Nu, Edward, esti foarte chips, dar astazi Bella va straluci.

Toti au fost surprinsi de reactia mea. Carlisle m-a privit lung avand o privire fericita. Pe la
ora 10 Alice a venit cu Bella. Am intampinat invitatii cu restul familiei, pana cand Rene vorbea
cu Bella. Primii invitati au fost cei din familia Denali, urmati de Seth, mama lui si Billy, iar dupa
ceilalti. L-am lasat pe Edward sa intampine invitatii si m-amdus in camera unde Alice o aranja
pe Bella. Am ciocanit si am intrat in camera cu o ezitare vizibila. Eram imbracata intr-o rochie
argintie stralucitoare si parul strans intr-o coroana delicate.

-Ai nevoie de ajutor Alice? As putea sa-i fac eu parul.

-Sigur, vreau sa fie impletit, iar voalul sa vina dedesubt. In timp ce eu ii faceam parul
Bellei, Alice o machia. Dupa cateva minute am terminat.
 -Wow, Rose, arata minunat, spune Alice uimita.

-Multumesc…

-Rose aduci tu rochia? Si dupa cauta-l pe Jazz, ii va trebui putin ajutor, a spus Alice
uitandu-se spre Bella. Am adus rochia si am coborat la parter sa-l caut pe Jasper. Tocmai intra
pe usa cu Phill. Dupa ce am vorbit cu Jasper am mers langa mama, tata si Emmett.

-Alice a facut o treaba minunata, spune Esme.

-Da…

-Iubito, cum e Bella? Intreaba Emm.

-Foarte agitata, i-am raspuns zambind.

-Sigur o sa cada pe scari, a spus Emm razand, imaginand-si scena, m-am uitat urat la el.

-Rose! M-a strigat mama care urcase in camera unde se aranja Bella.

Am mers la pian si am inceput sa cant canonul lui Pachelbel. In timp ce cantam priveam
spre scari…intr-un final isi face si Bella aparitia la bratul lui Charlie. Se vedea ca era agitate,
iar invitatii supranaturali auzeau lucrul acesta. Dupa ce au spus juramintele, a inceput
petrecerea la amurg.

Ii priveam pe Edward si Bella cum dansau, nu le mai pasa de nimeni si nimic, cid oar de
iubirea lor.
 -Imi acordati acest dans doamna
Cullen? Ma intreaba Emmett venind din casa.

Mama, tata si familia Denali au ras.

-Sigur, i-am raspuns cu un zambet.

Imediat dupa terminarea catecului, Edward se indreapta cu Bella spre partea neluminata a
casei.

-Unde pleaca Edward? Intreb curioasa.

Emmett intoarce privirea fulgerator spre Jasper, dupa care ma duce langa ceilalti, in timp
ce el si Jazz vorbesc incet incat noi sa nu auzim.

-S-a intamplat ceva, Rose? Intreaba Kate.

-Nu, adica asa sper…

Tata se uita serios la mine. Dupa cateva minute Edward ni se alatura.

-Rose, vrei sa dansezi si cu fratiorul tau? Intreaba Edward.

Am dat aprobator din cap si am mers amandoi pe ringul de dans.

-S-a intamplat ceva? Unde este Bella? Intreb curioasa.

-Nu…este cu cadoul ei de nunta, raspunde afisand un zambet amar.

-Cadoul de nunta?!

-Iti spun un secret, il poti spune dupa ce plecam noi, bine?

-Bine.
 -Codoul meu de nunta pentru Bella este….Jacob…

-Jacob?!

Fara se ne dam seama se terminase si al doilea dans, cand brusc Edward se inderparteaza
de mine, ducandu-se spre locul unde erau Bella si Jacob. Emmett si Jasper il urmeaza impreuna
cu Seth. Merg iar alaturi de parinti si prieteni, dar privirea imi era indreptata spre locul
intunecat. Dupa cateva minute bune, toti ies din intuneric, dar fara Seth. Am mers langa Emmett.

-Iubitule?
-Totul este in regula, Jacob se enervase putin, imi spune luandu-ma dupa gat.

-Copii cred ca este timpul sa mergeti…le spune Esme.

-Da, cred ca ai dreptate, spune Edward.

-Bella doar nu vrei sa pleci in rochia de mireasa nu? O intreaba Alice tragand-o dupa ea
in casa.

Dupa plecarea mirilor invitatii au inceput sa paraseasca petrecerea.

-Felicitari Alice, petrecerea a fost minunata, i-a spus Esme, sarutand-o pe obraz.

-Multumesc, dar toti meritam felicitate…a spus ea mandra.

Dupa terminarea curateniei toti am mers in camerele noastre. Am petrecut noaptea ca si

cum noi am fi fost miri, Emm era la fel de romantic ca in luna de miere. Odata cu primele raze
de soare auzim galagie la parter, dar nu ne interesa, acum eram doar eu si Emmett, cand brusc
se deschide usa, iar Alice intra suparata.

-Nu auziti? Intreaba ea.

-Alice, iesi afara! Spune Emm poruncitor.

-Alice!...am spus suparata.

-Imbracati-va si haideti, toata lumea va asteapta.

-Unde?Intreaba Emmett.
 -La vanatoare cu familia Denali.

-Bine…venim, dar iesi!

Coboram scarile. Toti ne asteptau... razand de fetele noastre posomorate.

-Scuze, dar nu raspundeati, spune Alice.

-Scuze acceptate, dar tot mi-o platesti, spune Emm serios.

Am mers la vanatoare, iar Emmett s-a razbunat pe Alice furandu-I prada de fiecare data.
Dupa cateva ore ne intoarcem acasa. Alice urmata de Jazz merg in camera, Alice era suparata
ca nu vanase nimic. Intre timp, familia Denali isi i-au ramas bun. Eu, Emm, Carlisle si Esme am
mers in living.

-Iubitule ai fost rautacios cu Alice.

-Alta data sa mai arunce cu trunchiuri de copaci si sa mai intre in camera fara sa bata la
usa…spune el zambind.

Ne uitam la televizor cand Alice coboara agitate spunand fraze fara inteles.

-Alice, linistestete! Ii spune tata.

-Ce s-a intamplat? Intreb socata de reactia ei, n-o mai vazuse-m niciodata asa.

-Am avut o viziune in care…Bella…era..era…insarcinata, a spus Alice repede.

-Imposibil…am spus cu jumatate de gura, stiam ca acest lucru este imposibil pentru
vampiri, dar Bella era om. Am plecat de langa ei in camera mea si a lui Emmett.

-Rose? Intreaba mama, intrand in camera.

-Da…

-Esti bine?

-Ma gandeam doar ca de ce altii sunt fericiti, iar eu nu…am spus priving spre padurea
neagra, luminata in putin locuri de cateva stele.
 -Nu esti fericita?
-Nu pe deplin, Emmett este sufletul meu pereche si va am si pe voi…sunt oarecum
fericita…insa mai este un lucru pe care mi-l doresc enorm… i-am spus mamei imbratisand-o.

-Offf….

Au trecut doua saptamani de la nunta lui Edward, eram in living alaturi de Emmett, Alice,
Jazz si Esme cand imi suna telefonul. M-am ridicat si m-am dus in bucatarie cand am vazut ca e
Edward, era ciudat sa ma sune pe mine…

-Alo?

-Alo, Rosalie? Am auzit vocea speriata a Bellei.

-Bella? Ce este?
-Rosalie, trebuie sa ma ajuti, vrea sa-mi omoare copilul…

-Ce copil? Cine? Intreb panicata.

-Sunt insarcinata…iar Edward vrea sa omoare copilul!

Am ramas blocata, mi-a luat cateva secunde sa-mi revin.

-Nimeni, nu-i va face rau…am spus rece.

-Multumesc, Rose…

-Nu ai pentru ce…

-Veniti acasa, nu?

-Da…Rose trebuie sa inchid, vine Edward si nu vreau sa afle ca am vorbit.
 Inchid telefonul inca socata de veste,Esme intra in bucatarie.

-Ce este? Intreaba ea vazand reactia mea.

-Era Bella, vin acasa, am spus incet incercand sa-mi maschez nelinistea, dar in acelasi
timp fericirea. Esme ma privit suspicios.

Ajunge si tata acasa mai devreme, dandu-ne vestea ce-a mare, dar si ceea ce vroia Edward.

-Nu, Carlisle! Am spus enervata.

-Rose…acest copil o poate omora pe Bella, a spus tata bland incercand sa ma calmeze.

-NU! Si asta e ultimul meu cuvant, am spus pe un ton hotarat.

Trebuia sa mergem dupa ei la aeroport, asa ca am fost prima in garaj. Eu, Alice, Emm si
Jazz eram in Bmw, iar mama si tata in Mercedess. Cum am iesit din Forks am apasat acceleratia
pana la podea. Tata incerca sa se tina dupa noi, dar ramanea mereu in urma.

-Baby, vrei sa faci accident? Intreba Emm, putin ironic.

M-am intors spre el strambandu-ma. Drumul pana la aeroport a fost relative scurt la viteza
cu care am mers.

-Rosalie Cullen! M-a striga tata.

-Da.

-Ce aveai de gand sa faci?

-Sa ajung la aeroport…am spus radicand din umeri.

Intr-un final ii vedem. Bella se opreste pe loc, dupa care o i-a la fuga sarindu-mi dupa gat.
Am imbratisat-o, soptindu-I la ureche ca totul va fi bine. Ridicandu-mi privirea, le-am vazut
privirile uimite, dar si privirea furioasa a lui Edward.

-Ati cam intarziat…ii spune Emm.

-Mda…hai sa mergem.

-Edward, eu merg cu Rose, Alice si Esme, a spus Bella cu jumatate de gura.

 Edward ma mai priveste o data furios, dupa care o conduce pe Bella la masina. Alice,
mama si Bella intra in masina, dar cand am vrut si eu, Edward m-a prins de mana.

-Nu te baga, Rosalie! Imi spune poruncitor.

-Copilul va trai, iar daca incerci sa faci ceva va trebui sa treci de mine mai intai, i-am
spus dandu-l la o parte din usa, intrand in masina si demarnad in forta.

-Rose, mai incet, acum o avem si pe Bella cu noi, imi spune Alice.

-Stiu, vroiam sa plecam mai repede…

-V-ati certat? Ma intreaba Bella.

-Nu stiu ce-i in capul lui…cum poate fi in stare sa-si omoare propiul copil?!

-Rose, este alegerea Bellei, imi spune mama.

-Esme, eu am sunat-o si am rugat-o sa ma ajute, vreau acest copil.

-Bella daca tu ai ales asta, si eu sunt de partea voastra, spune mama.

Dupa privirea lui Alice am inteles ca nu era de acord. Pe drumul spre casa am vazut ca
Bella se simtea din ce in ce mai rau, asa ca am accelerat putin, pentru a ajunge mai repede. Intr-
o ora eram in fata casei, am dus-o pe Bella in living, aseznad-o cu grija pe canapea. Dupa
cateva minute ajung si baietii. Edward intra vijelios in casa si se apropie de Bella.

Vrei sa-ti omori propiul copil? Nu te vei atinge de el cat timp voi trai eu, am gandit de
langa Bella.

-Termina, Rosalie! S-a rastit la mine.

-Edward, nu…eu am rugat-o sa ma ajute…

-Iubito…

-Edward, vreau acest copil…

-Nu, Bella! Carlisle vreau sa-i faci avortul.

 -Nu! Am spus odata cu Bella.

Edward inainteaza spre canapea, atunci m-am pus intre el si Bella scotand un marait
puternic. Edward se uita furios la mine si inainteaza.

-Edward! Striga Emmett.

-Nu vreau sa-i fac rau, dar sa nu se bage!

-Fiule si eu sunt de acord cu Rose si Bella…ii spune Esme, facandu-se liniste in camera.

-Edward, imi pare rau fiule, dar nu voi face avortul, este alegerea Bellei, iar ea chiar isi
doreste acest copil si isi asuma orice risc.

I-am zambit triumfatoare lui Edward.

Au trecut doua saptamani de la venirea Bellei si a lui Edward din luna de miere. Bella se
simtea din ce in ce mai rau, nu putea manca nimic, pentru ca vomita, iar puterile o lasau pe zi ce
trece mai mult. Eu devenisem protectoarea Bellei, iar intre noi se infiripase o prietenie
frumoasa. Acest copil m-a facut sa inteleg ca Bella poate nu facuse alegerea gresita. Eram langa
canapeaua unde statea Bella, cand Edward intra in camera cu o fata inexpresiva.

-Vine Jacob si este suparat…ne-a spus el rece.

-Este singur? Intreba Emm.

-Da…si vrea sa ne omoare…crede ca am incalcat tratatul.

-Jake, nu…sopteste Bella.

Edward se apropie de canapea, prabusindu-se in genuchi.

-Buna, Jacob, il auzim pe tata.

-Jake, intra…

Jacob intra in camera cu privirea arzatoare. Privind prin camera pana a vazut-o pe Bella,
ramanand socat. Il priveam fix, iar in camera atmosfera incepea sa se incinga, dar datorita lui
Jasper, lucrurile statea bine. Dintr-o data il vad inaintand spre canapea, atunci m-am pus intre
el si Bella.
 -Rose, nu…imi spune Bella.

M-am dat la o parte…asezandu-ma la capul Bellei, pregatita sa atac si aruncandu-I lupului

priviri ucigatoare.

-Ce s-a intamplat? O intreba el.

-Ma bucur sa te vad Jake, mi-a fost dor de tine…

-Ce-ai patit Bells? Insista el.

-Rose, ma ajuti sa ma ridic?

I-am mai aruncat o privire ucigatoare cainelui, dezvelindu-mi coltii.

-Te rog, Rose…

Am ajutat-o sa se ridice pentru a-i arata lui

Jacob despre ce era vorba. Vazandu-I burta Jacob ramane fara cuvinte, pana cand Edward il
cheama afara.

-Nu te forta, Bella, ii poate face rau copilului, am spus ajutand-o sa se aseze pe pernele
pufoase.

-Da, ai dreptate, vor fi bine.

M-am uitat la usa si dupa din nou la Bella, starea ei se inrautatea din ce in ce mai mult. In
camera era o liniste apasatoare pana Edward si Jacob au revenit.

-Jacob vrea sa vorbeasca cu Bella, intre patru ochi…spune Edward.

-Nici nu ma gandesc! Am sarit in picioare de langa canapea.

 -E in regula, Rose, Jake nu-mi va face rau…

-Rosalie, eu si Carlisle vom fi sub supravegherea ta…mi-a spus Edward furios.

Nu-mi convenea ca trebuie sa plec, dar inainte de a iesi dupa Edward, i-am aruncat
cainelui o privire amenintatoare. Ma indreptam catre bucatarie unde era toata familia, cu
privirea inc ape camera unde Bella era cu Jacob.

-Rosalie, nu-i va face nimic…striga Edward la mine.

-Fiule…spune Esme de la tata.

-Sti ceva Edward, mai bine taci, nu pot sa inteleg nici acum cum iti poti omora propiul
copil….

-Rosalie…a spus el printre dinti.

-Gandeste-te putin, parintii tai umani nu te-au omorat, ci ti-au dat viata si au avut grija
de tine, iar Carlisle ti-a oferit o a doua sansa la viata atunci cand erai pe moarte, tu cum ii poti
rapi copilasului aceasta sansa? Am spus enervata.

Toata lumea a ramas blocata la auzul cuvintelor rostite de mine.

-Rose? Spune Emmett apropiindu-se de mine.

-Da, am spus repede.

-Esti bine?
-Nu, nu sunt bine…pentru ca nimeni nu intelege…am spus parasind bucataria si
asezandu-ma pe scarile care duceau la dormitoare. Esme vine si se aseaza langa mine in liniste.
Eram cu ochii atintiti pe usa camerei, cand aceasta se deschide si Jacob iese pe hol.
 -Jacob, pleci? Intreaba tata iesind din bucatarie.

-Da, nu mai am ce cauta aici…

Am intrat imediat in camera.

-Esti bine, Bella?

-Da, Rose, doar ca sunt foarte obosita, mi-a spus cascand.

-Odihneste-te, am eu grija de voi.

-Multumesc…

Era o liniste profunda in camera, se auzea decat inima Bellei si uneori vaicarelile din
somn. Edward vine si se aseaza ca de obice langa canapea, avand o privire care te durea numai
cand o vedeai.

-Iubito, trebuie sa vanam…mi-a spus Emmett sarutandu-ma.

-Nu plec de aici, mergeti voi.

-Dar…

-Nu!

-Ce incapatanata esti…spune Emmett indreptandu-se spre usa, urmat de restul familiei.

Am ramas eu si Edward cu Bella,care era foarte tacut.

-Edward imi pare rau pentru mai devreme, dar vreau sa intelegi…

-Inteleg Rose si ai dreptate, dar…uita-te la ea este la un pas de moarte din cauza mea.

-Poate ca asa trebuia sa se intample…

-Nu stiu…

In doua ore se intorc si ceilalti inafara de Esme si Carlisle.

-Esme si Carlisle unde sunt? Intreb mirata.

 -La farmacie sa-i i-a Bellei niste medicamente, imi raspunde Alice.

-Jacob…spune Edward ca pentru sine si iese vijelios din camera. Emmett si Jasper au
schimbat o privire si l-au urmat.

-Acum ce-o mai fi, spun suparata.

-Rose…

Dupa putin timp Emmett intra in camera luand telefonul si apeleaza pe cineva. Il priveam si
nu intelegeam de ce e asa agitat, dar am inteles imediat ce i-a povestit tatei. Dup ace a inchis s-a
uitat lung la mine. Am ramas singura cu Bella, deoarece Alice mersese pe veranda sa vada ce se
intampla. Era de rau haita de lupi vine dupa Bella.

-Rose, ce se intampla? Intreaba Bella.

-Nimic, ce nu poate fi rezolvat…i-am spus zambind, ascuzandu-i adevarul.

Dupa cateva minute Carlisle si Esme intra in camera. Tata se uita la mine, i-am aratat cu
privirea unde sunt ceilalti.

-Cum te mai simti, Bella? Intreaba Esme dragastos.

-Bine…

-Bella, cred ca ar trebui sa te odihnesti…

-Da, Rose ai dreptate…mi-a spus punand capul pe perna.

Bella adormise, iar ceilalt revin in camera. Emmett vine langa mine cuprinzandu-ma de
mijloc.

-Totul e bine? Il intreb eu.

-Se pare ca haita vrea s-o omoare pe Bella…spune Jasper putin enervat.

-De ce? Intreaba Esme.

-Din cauza copilului…spune Edward ca pentru sine.

 Am ramas fara cuvinte privind-o pe Bella cu dormea. Nu dupa mult timp Jacob se intoarce
si ne anunta ca Sam nu va face nimic, traverseaza camera si incearca s-o i-a de mana pe Bella.

-O trezesti! I-am spus raspicat.

-Rosalie…

-Nu, Carlisle, pana acum v-am lasat sa faceti ce-ati vrut, dar nu va permitem mai mult.

In somnul nelinistit al Bellei,corpul ei zvagni puternic, dar nu a trezit-o. Am mers langa ea

mangaind-o, Edward imi arunca o privire furioasa, in acel moment Emmett intervine intre noi.
Brusc fata lui Edward se lumineaza si isi indreapta privirea spre Jacob.

-Carlisle, Jacob, Rosalie veniti putin, va rog…ne spune Edward rugator.

Toti am iesit pe hol asteptand sa ne spuna Edward ce se intamplase.

-Ce este fiule? Intreaba Carlisle.

-In camera, Jacob a avut un gand ciudat…

-Eu…?!

-In tot acest timp i-am dat Belle ice avea ea nevoie, dar poate copilul este mai asemanator
cu noi, decat cu dieta oamenilor…

-Vrei sa spui ca s-ar putea sa-i fie sete? Intreaba tata curios.

-Cred…

-Pai hai sa incercam? Tu ce crezi tata? Intreb nerabdatoare.

-Este alegerea Bellei.

-Va fi de acord daca ii va face bine copilului, am spus entuziasmata.

Toti am aprobat din cap, intrand in camera.

-Ce este? Intreaba Bella cu vocea ragusita.

 -Jacob a avut o idee, care te-ar putea ajuta, ii spune Carlisle.

-Nu va fi placut…incepe Edward.

-Dar ii va face bine copilului, il intrerup eu.

-Nu va fi placut? A intrebat ea.

-Bella starile voastre se agraveaza rapid si credem ca fetusului ii este sete…spune

Carlisle.

-Wow…trebuie sa beau..? Intreaba ea putin entuziasmata.

-Da…spune Edward cu durere in glas.

-Cine imi prinde si mieo puma? Intreaba Bella razand.

-Bella, daca ii este sete nu vrea sange de animal ci de om… spune Carlisle dupa o scurta
privire cu Edward.

-Nu va fi nici-o diferenta pentru tine, ii spun zambind.

Imi raspunde si ea cu un zambet chinuit.

-Rosalie…ma striga tata.

Am mers la etaj pentru a-i pregati “sucul” Bellei.

-Nu transparent! Il aud pe Edward de la parter, i-am schimbat paharul si am coborat. I-am
dat paharul Bellei, se uita ciudat, parea speriata.

-Draga mea…putem face altfel…

-Nu! Spune Bella hotarata.

 O ajut sa se ridice, se uita la noi cu o privire scuzatoare si incepe sa bea.

-Ah…

-Draga mea…

-…este chiar bun…spune ea rosind.

-Asta e o premiera, spun fericita.

-Rose, nu cred ca este timpul sa ne entuziasmam.

-Tata, simt ca totul va fi bine…

Am continuat sa-i dam sange Bellei inca doua saptamani, iar starea ei se imbunatatea.
Carlisle si Esme plecau pentru a mai aduce sange, apetitul Bellei crestea pe z ice trece mai mult.
Dar totul era mult mai usor acum pentru ca Edward putea auzi gandurile copilului si asa stiam
ce vroia. Mai era o zi pana Carlisle si Es,e se intorceau acasa, iar Edward il rugase pe tata sa
scoata copilul, se dezvoltase si nu mai avea loc in pantecul Bellei, iar acest lucru era periculos
pentru ea.

-Rose, imi mai poti da? Intreaba Bella zambind.

-Iar? Spun chicotind.

-Ne este sete…

 I-am dat paharul si a inceput sa bea, dar a fost intrerupta cand Jacob si Edward s-au
intors.

-Totul este bine? Intreaba Bella stergandu-se de sange.

-Da, iubito.

-Hey, Bells, cum te mai simti?

M-am dat de langa Jacob, mirosea prea urat si m-am dus langa Emmett, luandu-l de mana.

-Mult mai bine, tu ce faci?

-Bine…

-Rose, ma poti ajuta sa ma ridic, as vrea sa vad daca pot merge singura…

Am incuviintat din cap si am ridicat-o delicat dupa canapea.

-Iubito…

-Rose, e langa mine, daca ma voi impiedica in picioarele mele…

Nici nu a terminat de spus fraza ca paharul

din mana cade pe canapea, iar corpul Bellei zvacneste necontrolat. Pentru o secunda am
incremenit toti, dar mi-am revenit repede. Am ridicat-o pe Bella in brate si am fugit la etaj cu
Edward si Jacob in urmele mele.

-Alice, suna-l pe Carlisle! Am strigat in timp ce rupeam hainele Bellei. Edward ma ajuta
tinand-o dreapta pentru a nu se ineca cu sange. Dupa cateva secunde Alice intra in camera cu
mobilul in mana, mi-l da si dispare rapid.

-Carlisle, ce sa fac? Intreb speriata.

-Rose incearca sa scoti copilul, fa-i o incizie, este singura cale…

 Am taiat burta Bellei cu bisturiul, iar sangele a inceput sa curga ca un robinet dat drumu,
in acel moment mi-am pierdut concentrarea.

-Rose, nu! Il auzeam vag pe Edward.

M-am trezit aruncata de Jacob in pragul usii, rupandul, iar telefonul spargandu-se. Alice
vine si ma trage afara din camera, ducandu-ma la parter, unde erau Emmett si Jasper. Cum am
intrat in camera am inceput sa ma linistesc.

-Iubito, esti bine? Intreaba Emmett vazandu-ma plina de sange.

-Acum sunt bine…

-Ce s-a intamplat? Intreaba Jasper.

-Mi-am pierdut cumpatul si era s-o…omor pe Bella, daca nu era Jacob, care m-a aruncat
afara.

-Ce-a facut? Spune Emm suparat.

-Iubitule, daca nu era el, Bella murea cu adevarat, am spus punand accent pe adevarat.

Eram atenta la tot ce se intampla la etaj si cand l-am auzit pe Edward spunandu-I lui Jacob
sa i-a copilul m-am ridicat rapid intreptandu-ma spre unsa, dar Alice ma opreste.

-Alice ma duc sa i-au copilul, mi-am revenit, am spus rugatoare.

Alice se uita peste umarul meu spre Jasper si se da din usa.

-Arunca-l pe fereastra…ii spune Jacob agitat.

-Da-mi-l mie…amandoi s-au intors maraind in acelasi timp.

 -Mi-am revenit, promit, am eu grija de copil pana cand transformarea este gata, am spus
rugatoare si in minte.

-Am incredere in tine, imi spune aratandu-mi un zambet fulgeratoar si intorcandu-se la

Bella.

Am coborat cu fetita in living. Intrand in camera am ridicat privirea spre ceilalti, erau
uimiti. Am trecut pe langa ei si m-am asezat pe canapea privind minunata fetita.

-Cat de micuta si delicate este! Spun Alice si Jazz in acelasi timp.

-Da, e superba…am continuat eu. Dragule nu vi sa-ti vezi nepotica?

-Sincer…mi-e frica, este atat de micuta, nu vreau sa-i fac ceva…

-Iubitule….

-Bella cum se simte? Intreaba Jasper.

-Edward i-a injectat venin in inima si a muscat-o de incheieturi, dar va fi bine, am

continuat eu.

-Emm, Jazz veniti putin va rog, spune Alice.

Amandoi o priveau nedumeriti.

-Mergem la magazine, Renesme trebuie sa doarma si sa aibe hainute…le-a spus Alice

dandu-si ochii peste cap.

-Alice crezi ca e bine? Intreaba Jazz aratand spre etaj.

-Bella va fi bine! Spune ea iesind din casa.

Am chicotit la reactia lui Alice. Ramasa singura cu Renesme, imi dadeam seama ca eram
geloasa pe Bella, avea ceea ce eu imi doream si pentru care as fi renuntat la nemurire. Cazuse-
m pe ganduri cand fetita imi atinge fata, am revenit la realitate si am privit micutii ochisori…
 -Ti-e fomane? Intreb bland.

Fetita face un semn din cap, si am banuit ca era un da. Am mers in bucatarie pregatindu-I
biberonul si dupa m-am asezat pe fotoliu, hranind-o pe micuta. Eram atat de absorbita de copil
incat parca nu mai auzeam si nu mai vedeam nimic. Dupa ce a terminat, i-am cantat, aducand-o
aproape de fata mea pentru a-mi apropia nasul de obrajorul ei micut. Intre timp Alice si baietii
se intorc, iar ea urca la Edward pentru a vedea cum se mai simte Bella, iar Emmett si Jasper
schimbau canalele televizorului fara a se uita la ele. Emmett imi mai arunca cate o privire dulce
si un zambet fermecator. A doua zi am iesit impreuna cu Renesme, Emmett si Jasper in gradina.

-Da-mi si mie nepotica, Rose, spune Jasper rugator.

M-am ridicat si i-am pus fetita delicat in brate, aratandu-i cum s-o tina.

-Iubito…

Inainte de a-i raspunde lui Emmett auzim masina lui Carlisle apropiindu-se de casa. Jasper
mi-o da pe Renesme si merge impreuna cu Emmett in casa. Auzeam glasurile cristaline ale
mamei si tatei in living, dupa care, tata urca la Edward si Bella.

-Buna, Rose, spune mama venind spre mine.

-Buna, i-am spus mamei sarutand-o pe obraz.

-Cat de frumoasa esti! Spune Esme uimita.

-Da, dar si mancacioasa, am spus razand.

Am stat cam cinsprezece minute, pana ne striga Carlisle.

 -Ea este?! Spune tata socat.

-Da, am chicotit eu.

-Parca nici n-ar fi o nou nascuta…

-Creste repede, am spus eu.

Imediat ce Renesme a facut cunostiinta cu bunicul ei, Carlisle ne da vestea.

-Rose, ramai tu aici cu Renesme? Intreaba tata.

-Sigur, am raspuns imediat.

-Bun. Emmett, Jasper sa fiti pregatiti in caz de ceva.

Amandoi au dat aprobator din cap.

-Haideti, Edward ne astepata.

Toti au mers la etaj asteptand “trezirea” Bellei. Ma plimbam prin living leganand-o pe
Renesme, cand bursc imi pune manuta ei mica pe fata si incep sa vad cum a fost totul. Atunci am
inteles ce vroia sa spuna.

-Bella, va fi bine, i-am spus sarutand-o pe frunte.

A inceput sa chicoteasca. Dintr-o data s-a facut liniste si amandoua ascultam ce se

intampla la etaj. Ii auzeam pe Edward, Carlisle, Emmett, Esme, chicotelile lui Alice si glasul
precaut a lui Jasper si in sfarsit o aud si pe Bella. Vocea ei nu mai era aceeasi, ma intrebam ce
fata va face cainele cand o va vedea si fara sa-mi dau seama chicoteam. Renesme se uita la mine
nedumerita.

-Nimic, doar ca Bella este mult mai puternica decat noi un timp, ma privea atent, dupa
care incepe sa rada. L-am auzit pe Edward ca merg la vanatoare, asa ca m-am dus la fereastra
pentru a-i vedea. Primul care a sarit a fost Edward, dupa care si Bella, parea socata de
aterizare, dar si-a aruncat pantofii si a disparut impreuna cu Edward in padure. Toti au coborat
in living.

-Este foarte puternica si se stapaneste bine, din ce am observant, spune Carlisle ganditor.
 -Da, dar chiar daca are o stapanire puternica de sine, si-o poate pierde pentru o secunda
si totul va fi un dezastru, spune Jasper.

Emmett a venit langa mine luandu-ma cu o mana de mijloc, iar cu cealalta se juca cu
Renesme.

-Iubito, mergem si noi sa vanam ceva? Ma intreaba Emm cu o privire nevinovata.

-Da, am spus zambind.

-Esme, merg cu Emm la vanatoare, ai tu grija de Renesme.

I-am dat fetita mamei si am simtit un miros puternic de lup.

-Buna, Jacob, spune Carlisle prietenos.

-Bella…

-Este bine, javra…am spus iesind pe usa cu Emmett.

-Blonda psihopata…

Eram obisnuita cu Jacob si cuvintele lui, dar asta ma enervase, am scos un marait puternic
din gat. Emmett se uita serios la mine. Am inceput sa alergam pana am gasit un mic grup de
caprioare, dupa am hotarat sa mergem putin in poiana.

-Baby, acum ca Bella s-a transformat, Renesme va petrece mai mult timp cu ea…

-Stiu…am spus trista…Este mama ei si nu pot schimba asta…

Emmett ma cuprinde in brate si incepe sa ma sarute pe gat, urcand pana la buze.

-Macar am ceva bun in viata asta…

-Ce?
-O familie pe care o iubesc si un sot pe care-l ador.

-Si eu te ador.

M-am ridicat dupa Emmett razand.

 -Pun pariu ca nu ma poti prinde pana acasa.

-Fugi!

Am inceput sa alerg cu Emmett pe urmele mele. Cum se apropia putin urcam intr-un copac,
asa am ajuns prima acasa. Am intrat vijelion in casa razand,trantind usa in urma mea.

-Rose?! Spune Carlisle.

La cateva secunde intra si Emm, tot razand.

-Te-am intercut, am spus mandra.

-Da, a spus el razand.

Ne-am dat seama ca toti se uitau la noi abia cand Alice a inceput sa chicoteasca.

-A mers bine vanatoarea, nu Emmett? Spune Jasper zambind.

-Foarte bine.

Mi-am aruncat privirea la Esme si am vazut ca nu o mai avea pe Renesme.

-Mama, unde este Renesme?

-Este afara cu Jacob…dar nici nu a apucat sa termine ca deja iesisem din camera.

-Matusa! Ma striga Renesme.

-Ce faci, draga mea?

-Bine ma jucam cu Jake si cu pasarile, de el nu se sperie, a spus chicotind.

-Mda…

-Barby spunele si celorlalti ca ma dus sa-i intampin pe Bella si Edward, nu vreau ca

Nessie sa fie in pericol.

-Bine, caine…Stai! Cum i-ai spus?

-Nessie…Numele pe care l-a ales Bella e prea mare…a spus disparand in padure.
 -Ce este Rose? Intreaba mama cand am intrat in casa.

-Nimic, cainele s-a dus inaintea Bellei si a lui Edward, dar altceva e ciudat.

-Ce? Intreaba Jasper de langa Alice.

-Jake ma striga Nessie, e mult mai usor, iar mie imi place, spune ea incet.

-Bella o sa faca urat cand va auzi, spune Alice pierduta in viitor.

-Sper ca Bella sa nu faca vreo prostie, va iesi urat…

Eu si Emm am schimbat o privire, stiam ca era adevarat ceea ce spusese Jasper, iar
Emmett stia ca ma voi pune intre Bella si Nessie daca va fi nevoie.

-Jazz, hai sa nu ma dramatizam, cat timp Jacob nu a fost aici m-am uitat in viitor si nu o
vad pe Bella, atacand-o pe Nessie.

-Alice, viitorul se poate schimba…i-am spus surorii mele.

-Pesimistilor…a spus ea strambandu-se.

Jasper privea atent pe fereastra, auzindu-l pe Jacob vorbind cu Edward.

-Vin! Spune el repede.

Am mers in cel mai indepartat colt al camerei, imprena cu Nessie. Emmett si Jasper erau
pregatiti in caz de ceva, Carlisle si Esme stateau langa canapea, privind spre usa, iar Alice
topaia prin camera. Primul care a intrat in casa a fost Jacob, care s-a pus in fata mea si a lui
Nessie, dupa intra si Edward, urmat de Bella.

-Ea este? Ma intreaba Nessie in soapta.

-Da, este mama ta, am spus ascuzandu-mi tristetea.

Ii priveam pe toti cat erau de incordati, dar Jasper ne-a ajutat, calmandu-ne.

-Renesme?! A spus Bella inaintand spre noi fara sa-si de-a seama.

Toti cu exceptia lui Alice s-au pus in miscare, Edward a luat-o pe Bella.
 -Fiti seriosi, oricine ar vrea sa priveasca mai de aproape, a spus Alice putin enervata.

-Este in regula, la vanatoare ne-am intalnit cu doi drumeti, dar Bella a rezistat, tinandu-
si respiratia si fugind departe de ei.

-Fiule cum ai putut fi atat de iresponsabil, il cearta tata.

-Ai dreptate, trebuia sa ma asigur inainte de a-i da drumul…

Jacob intoarce capul spre mine, am dat aprobator din cap si i-am dat-o pe Nessie. A
traversat distant dintre noi si Bella din patru pasi, dar era precaut, fixand-o cu privirea pe Bella.
Bella isi i-a fetita in brate, iar Nessie o atinge bland pe obraz, folosindu-si puterea, pentru a
vedea si Bella ce s-a intamplat in absenta ei. M-am dus langa Emmett luandu-l de mana, nu
puteam minti, nu ma simteam bine, dar in acelasi timp ma bucuram pentru Bella si Nessie.
Emmett ma saruta tandru pe obraz.

-Iubito, esti bine? Imi spune la ureche.

-Aaaaa, cred ca da…i-am spus cu un zambet fortat.

-Nu! Striga Bella dintr-o data.

-Rose, tin-o pe Renesme, a spus ea printre dinti.

Am tasnit de langa Emmett luand-o pe Nessie si indepartandu-ne cat de mult am putut de

Bella. Emmett, Jasper si Carlisle erau in spatele lui Jacob, Edward o tine ape Bella de mijloc,
iar Esme si Alice au venit langa mine.

-Jacob, iesi! Ordona Bella.

Toti ies din casa.

-Javra idioata, copilu meu! Tipa ea.

-Bells, nu e ceea ce crezi tu, daca ar fi fost asa crezi ca Edward m-ar mai fi lasat sa
traiesc? Si in plus Nessie ma place, spune el incercand s-o calmeze. Seth si Leah au venit de-o
parte si alta a lui Jacob in forma de lup.

-Cum i-ai spus? Maraie ea.

 -Pai…numele care l-ai ales tu este mai greu de retinut, iar ei chiar ii place.

-Edward va regret daca-l raneste, ii spune mama.

-Ii va da ce merita…ii aud glasul apasat a lui Emmett.

-Jacob, te omor!

Stateam pe fotoliu cu Nessie, fiind atenta la ce vorbesc afara, cand un schelalait puternic,
sparge linistea padurii. Cand au intrat in casa Bella ii cerea scuze lui Seth, prima data n-am
inteles de ce, dar i-am vazut bratul lui Seth si mi-am dat seama ca a sarit intre Jacob si Bella si
a fost ranit.

Dupa micul incident cu Seth, toti iesim afara Emmett o provocase pe Bella la un
skandenberg, pe care Emmett la pierdut. Toti am inceput sa radem de fata pe care a facut-o

Emm cand si-a dat seama ca a pierdut.

Au trecut cateva saptamini, de cand Bella devenise vampir, lucrurile erau normale.
Edward, Bella si Nessie se mutase-ra in casa lor. Toti eram in living, eu si Alice vorbeam despre
o iesire la cuparaturi, baietii vorbeau despre un meci de fotbal, iar mama si tata se uitau la
televizor, cand Edward intra in casa. Ne-am intors spre el si am vazut ca este singur.

-Unde sunt Bella si Nessie? Am gandit eu.

-Sunt cu Jacob, mi-a raspuns Edward.

-Cum e Edward in noua casa? Intreaba Emmett.

-Bine…
 -Singurei acolo…cuibusorul vostru de nebunii, il tachineaza Emmett.

-Macar noi nu vom darama casa cum au facut altii, i-a spus cu un zambet larg. Toti am
inceput sa radem, cand dintr-o data Bella intra vijelios in casa cu Nessie in brate.

-Iubito, ce s-a intamplat?

-Edward, cand am fost la plimbare am vazut un vampir in departare privindu-ne

insistent, n-as vrea sa avem probleme, a vazut un vampir, un varcolac si un copil care nu
parea uman….spune ea repede.

-Alice!

Toti eram atenti la Bella, fara sa ne dam seama ca Alice nu “era” cu noi, pana l-am auzit
pe Jasper strigand-o. Ne-am intors si am vazut-o mai alba decat varul, pierduta in viitor. Am
simtit cum mi se opreste respiratia.

-Alice! Alice! O striga Jasper scuturand-o.

-Vin dupa noi…ne-a spus cand si-a revenit.

-Cine? Intreaba Esme.

-Vampirul pe care l-a vazut Bella era Irina…merge la

Volturi, pentru a le spune ca am incalcat legea…ca am transformat un copil…

Am inghetat, Volturii credeau ca am transformat un copil si veneau dupa noi.

 -Cand? Intreaba tata.

-Este zapada, copacii sunt alibi…vin peste o luna!

Emmett ma tinea de mana, relaxat.

-Vin toti…

Ne uitam nedumeriti la Alice.

-Vin garzile, Aro, Caius, Marcus chiar si sotiile.

-Sotiile nu ies din castel, spune Carlisle.

-De data asta vin si vor sa ne pedepseasca.

-Ce putem face? Intreaba Esme.

-Luptam! Striga Emmett.

-Emmett nu-i putem invinge…chiar si cu ajutorul haitei, ii spune Edward.

-Nu vom fugi, Edward, luptam pana la moarte daca e nevoie.

-Emmett…

-Iubito, ne aparam familia, orice ar fi, imi spune calm.

Imi intorc privirea spre Nessie, care asculta cu atentie conversatia noastra.

-Dar ce le-am facut? Intreaba ea cu un glas de privighetoare.

-Nimic, draga mea, nimeni nu-ti va face nici-un rau, ii spune Edward luand-o in brate.

Am schimbat o privire cu Esme. Jasper ne tinea emotiile bine, nu trebuia ca Nessie sa stie
cat de grava e situatia. Pe seara Bella a dus-o pe Nessie acasa ca s-o culce, dupa care s-a
intors.

-Ce vom face? Intreaba ea.

-Voi incerca sa vorbesc cu Aro, spune Carlisle.

 -Tata, nu vin pentru a asculta, ci pentru a ne pedepsi.

Carlisle pune mana la barbie, gandito. Eram langa Emmett, iar calmitatea lui ma scoate
din sarite, nu intelegea ca Volturii ne vor omora. Brusc Alice ridica privirea.

-Trebuie sa cautam ajutoare, daca se vor opri putin avem o sansa sa le explicam, spune ea
mutandu-si privirea pe fiecare.

-Volturii stiu de alianta noastra cu haita…si sunt constienti ca ne vor ajuta si vom mai
cere ajutorul prietenilor, spune Emmett pe un ton impaciuitor.

-Da, Emmett are dreptate, spune Emmett cu un zambet palid.

-Alti prieteni, care vor fi condamnati la moarte, ne spune tata.

-Sa-i lasam pe ei sa decida, ii spune Emm.

-Vom avea nevoie de un adevarat spectacol cu martori, am spus dur, cu vocea taioasa,
precum sticla.

-Noi am face-o pentru ei, continua Emmett.

-Va trebui sa le demonstram…spune Alice sec.

-Sa le demonstram? Intreaba Jasper.

-Da, ca Nessie este un copil jumatate vampir, jumatate om…Familia Tanyei, clanul lui
Siobhan, al lui Amun, Garret si Mary, poate Alistar…spune ea.

-Peter si Charlotte? Intreaba Jasper sperand ca raspunsul sa fie negativ.

-Poate…

-Ce este asta, Alice? Mergem sa-i cautam? Intreaba Edward in soapta.

-Nu pot vedea, trebuie sa ne despartim si sa-i aducem aici pe cine putem pentru a le-o
arata pe Nessie, pana cade zapada.

-Alice? Ce-a fost…? Intreaba Edward.

 -Jacob este aproape aici! Izbucni ea.

-Ma ocup eu de… am spus indreptandu-ma spre usa.

-Nu! Lasa-l sa vina, spune Alice luandu-l pe Jasper de mana, care era la fel de nedumerit
ca noi toti si dispar in noapte. Am auzit-o toti strigand “grabiti-va! Trebuie sa-i gasiti!”

Eram pierduti, in camera era o liniste apasatoare, il auzeam pe Jacob urcand scarile.

-Ce sa gasiti? Intreaba el. Unde s-a dus Alice?

Nimeni nu putea scoate un cuvant. M-am dus langa mama. L-am vazut pe Jacob traversand
camera sperita.

-Ea este bine, ii spune Bella intr-un final.

-Atunci ce este?

-S-a terminat! Toti am fost condamnati la moarte a spus ea, vocea rasunand ca un ecou.

Am stat toata noaptea, statui ale groazei si durerii, dar Alice si Jasper nu s-au intors. Jacob
sforaia intr-un colt, in forma de lup, pentru a sti si Sam ce se intampla. Spre rasarit eram
nelinistiti, deoarece Bella o aduse-se pe Renesme, iar aceasta incepea sa se trezeasca si trebuia
sa-i raspundem la intrebari “unde sunt Alice si Jasper?”, “ce se intampla?”….Cand soarele
incepea sa se ridice il vad pe Edward miscandu-se.

-Alice! Spune el.

-E plecata de prea mult timp, nu-I sta in fire, am spus plimbandu-ma prin camera.

-Unde or fi? Se intreaba Emmett.

Esme pune o man ape bratul meu.

-Va veni, nu vrem s-o deranjam…

Dintr-o data Emmett, care era la fereastra injura atat de tare, incat il trezeste pe Jacob, in
curte era haita lui. Toti am iesit afara cu exceptia lui Jacob si Nessie.

-Sam, ce inseamna asta? Intreaba Edward calm.

 -Dupa miezul noptii, Alice si Jasper au venit aici, pentru a cere permisiunea sa
traverseze teritoriul nostrum pana la ocean, chiar eu i-am condus pana la coasta…au intrat
apa si au disparut.

Sam ii da lui Carlisle un bilet din partea lui Alice.

-Alice a decis sa ne paraseasca, sopti el.

-Ce? Am striga eu.

Dup ace Carlisle, Edward si Sam au discutat ne-am indreptat spre casa. Fiecare ne
intrebam ce vom face. Cateodata imi mai aruncam privirea catre Emmett care privea pe
fereastra, parea atat de calm, incat ma enerva si mai tare.

-Nu ma voi lasa doborat fara lupta, maraie el. Alice ne-a spus ce sa facem. Sa-i dam
drumul.

Bella ii simtise mirosul lui Jasper pe drum spre casa si l-a urmat impreuna cu Edward.
Cand s-au intors eu si Es,e ne schimbase-m mai sport, iar pe masa era un glob pamantesc
distrus. Jacob si Nessie stateau pe canapea cu ochii mari.

-Noi ramanem? Intreaba Edward.

-Edward va trebui sa le-o aratam pe Nessie, tu vei sti mai bine cum sa-i iei pe fiecare.

-Zona este destul de mare, a spus Bella.

-Ne despartim, ii raspunde Emmett. Eu si Rose vanam nomanzii.

-O sa fie mai greu aici. Familia Tanyei ajunge maine dimineata si habar n-au de ce
vine, ii spune Carlisle.

La plecare le-am zambit forta, iar pe Nessie am sarutat-o pe frunte, la Jacob m-am
strambat.

-Rose…spune Emmett.

-Sa mergem…i-am spus eu.

 I-am gasit pe nomanzi dupa o saptamana, dupa am mai cautat prieteni, dar n-am mai gasit
pe nimeni. Am hotarat sa ne indreptam spre casa.

-Baby, ce crezi ca se va intampla? Intreaba Emm serios de data asta.

-Nu stiu, oricum nu-i voi lasa pe Volturi s-o i-a pe Nessie, decat peste cadavrul meu, am
spus sec.

-Stiu, tocmai asta ma ingrijoreaza…

-Hai, sa ne grabim spre casa, vor avea nevoie de noi, am continuat repede. Emmett da din
cap nemultumit si ma urmeaza.

Drumul spre casa a durat cam o zi si jumatate.

-Am ajuns! Am spus intrand in casa.

-Buna! Ne-au spus toti.

M-am indreptat spre Bella, care privea inexpresi.

-Nessie? Am intrebat eu.

-Afara cu Jacob, inceracm s-o tinem departe de toata agitatie, dar nu vom mai putea
mult, mi-a raspuns Edward din camera.

Zilele treceau mai repede decat era normal, Bella continua sa se antreneze cu Kate si
Zafrina. Nessie isi dadu-se seama de pericolul in care ne aflam.

Stateam pe acoperis, cand simt pe cineva langa mine. Ma intorc si o vad pe Esme,
ingrijorata.

-Rose, de ce stai aici? Intreaba asezandu-se langa mine.

-Ma gandeam…maine ni se va decide soarta, am spus privind in intuneric.

Dar inainte ca mama sa spuna ceva m-am ridicat in picioare.

-Dar suntem puternici si avem ceva ce ei nu au…ne iubim si suntem o familie…am spus
incercand sa par optimista in fata mamei, dar stiam ca ne puteau omora.
 Am coborat impreuna cu mama. In living nimeni nu mai scotea vreun cuvant.

In sfarsit a venit momentul sa plecam. Am iesit toti din casa, indreptandu-ne spre locul
unde ne-a spus Alice ca vor veni Volturi. Ajunsi acolo l-am sarutat tandru pe Emmett si m-am
dus la locul meu. Tata, Emmett, eu, Zafrina, Tanya, Kate si Edward faceam parte din prima
linie. Asteptam sa vedeam pelerinele negre facandu-si aparitia printre copacii albi ai padurii,
cand dintr-o data apar si varcolacii de-o parte si alta a grupului. Ii priveam si nu-mi venea sac
red ca eram la un pas de moarte, fara sa fi facut ceva. Intr-un final ii vedem, se pare ca si
Volturi au venit insotiti. Ajungand in fata noastra, raman socat, erau despasiti numeric.

-Aro…incepe Carlisle.

-Se pare ca vrei sa ma omori, Carlisle, spune Aro.

-Nu, vreau doar sa ne asculti putin…

-Ati incalcat legea, trebuie sa fiti pedepsiti! Striga Caius.

-Nu am incalcat nimic! Renesme este jumatate vampir, jumatate om, daca ne lasati va
putem demonstra. Prietenii nostril aici de fata au stat cu fetita si va pot spune si ei.

-Fratilor, sa-I ascultam, poate au drepate, spune Marcus.

Asta e sansa noastra am gandit eu.

-Bine, spune Aro.A-si vrea sa vad fetita.

M-am intors la Bella, nici ea nu era de acord ca Aro sa fie atat de aproape de Nessie.
Edward o i-a pe Renesme in brate si se indreapta spre mijlocul poienii. Emmett si Jacob merg cu
el, iar Aro vine cu Felix si Demetri. Cei trei vampire au strambat din nas cand au ajuns fata-n
fata cu Jacob, acesta fiind in forma de lup.

-Buna, Aro, spune Renesme.

-Buna, draga mea.

-Sa sti ca nu fac niciun rau, ma controlez foarte bine in preajma bunicului, care este
om, ii spune ea.
 Inainte ca Aro sa spuna ceva Nessie ii pune
mama pe obraz, aratandu-II toata povestea. Cand Ness a indepartat mana, Aro ramasese socat, ii
mai priveste o data pe Edward, Emm si Jacob si se intoarce langa grupul lui.

-Irina! Striga Caius furios.

La auzul numelui toti am inghetat, mi-a

mi a revenit in minte scena cu fata aceea nou nascuta
din micuta armata a Victoriei. Din spatele grupului isi face aparitia Irina. Tanya si Kate o
priveau speriate.

-Ai
Ai spus ca ai vazut un copil nemuritor…

-Da…asa
Da…asa am crezut, priviti-o
priviti nu pare un copil uman…spune
spune ea speriata
speriata.

Caius
ius ridica mana si o loveste pe Irina, aceasta cade la pamant, luand foc. Tanya si Kate
au vrut s-o salveze. Cand s-oo prind pe Kate, ma arunca la pamant.

-Tanya,
Tanya, Kate, nu mai aveti ce face…le
face… spune Carmen.

Cele doua surori priveau neputincioase

neputinci cum sora lor ardea.

-Tot
Tot este ciudat, alianta lor cu varcolacii…si asta este o incalcare…

Il priveam plina de ura pe Caius cum incerca sa gaseasca un motiv pentru a scapa de noi.

-Va
Va mai putem demonstra intr
intr-un fel ca nu am incalcat
alcat legea, nu Alice, spune Edward.

-Alice?! Spun uimita.

 Imi intorc privirea spre locul in care se uita Edward si ii vad pe Alice si Jasper, insotiti de
un baietel si o femeie. Cei doi se prezinta, iar baietelul incepe sa-si spuna povestea, era la fel ca
Nessie…Cat Nahuel le povestea Volturiloe, Alice si Jasper vin langa noi.

-Alice! Am spus strangand-o in brate.

-Scuze, dar trebuia sa-i gasim repede.

-Ne-ai speriat, draga mea, ii spune mama.

Vazand ca s0a facut liniste ne intoarcem spre mijlocul poienii.

-Nu mai avem ce cauta aici! Nu au incalcat legea! Spune Aro intorcandu-se spre grupul
sau. Carlisle, imi pare rau…sper sa ma poti ierta vreodata…

-Poate…

-Sa mergem! Le spune tuturor.

-Aro! Il striga tata. Incercati sa nu vanati pe teritoriul nostru, nu vrem ca oamenii sa afle
de noi…

-Sigur. La revedere.

-La revedere.

-Am scapat, spune Alice fericita.

Kate si Tanya s-au indreptat spre locul in care murise Irina.

-Va veni si vremea lor! Spune Tanya furioasa.

Emmett vine langa mine, sarutandu-ma mai pasional de data asta.

-Carlisle, noi vom pleca, ati trecut prin multe…

-Va multumim din suflet, le spune tata tuturor.

-Oricand, raspund ei disparand in padure.

 Ne-am intors acasa, fericiti ca toti eram bine si puteam trai in continuare fara frica ca
Volturii vor mai venii dupa Nessie. Am mers toti in camerele noastre.

-Deci, traim, spune Emmett razand.

-Da, dar imi pare rau de Irina…chiar daca din cauza ei puteam murii…spun trista.

-Nu vreau sa fiu rau, dar si-a facut-o singura…Oricum cel mai importat este ca noi
suntem bine.

-Da, ai dreptate…

Nu am mai apucat sa spun nimic, deoarece Emmett ma cuprinde in brate si incepe sa ma

sarute.

Miracolul (capitolul 14)

Odata cu victoria in fata Volturilor viata noastra a revenit la normal. Era o zi de
sambata ploioasa, stateam in camera uitandu-ma la picaturile de ploaie izbindu-se de geam. Ma
gandeam la Edward, Bella si Renesme si imi dau seama ca sunt geloasa pe ei, ce-a mai mare
dorinta a mea…ei o au… Pierduta in ganduri nici nu l-am auzit pe Emmett intrand in camera.

-Iubito, nu cobori? Ma intreaba asezandu-se langa mine.

 Parca nici nu-l auzisem intrebarea.

-Si norii plang dupa o raza de soare…am spus ca pentru mine insami.

-Rose?

M-am intors si l-am vazut privindu-ma ciudat.

-Au venit si Bella, Edward si Nessie…spune el.

-Vreau sa fac o plimbare…

-Vin cu tine…

-Vreau sa merg singura…i-am spus sarutandu-l.

A dat din cap si a iesit din camera. M-am schimbat in ceva mai comod si am coborat.

-Ce faci, matusa? Intreaba Nessie.

-Bine, draga mea. Tu ce faci? Intreb incercand sa-mi ascund starea, dar fara folos, toti
isi daduse-ra seama.

-Bine, ma joc cu unchii si matusa Alice. Vi si tu sa te joci cu noi?

-Nu pot, draga mea, vreau sa ies putin la aer, am spus iesind pe usa , urma ca trebuie s-o
mint pe Nessie.

Cum am iesit din casa m-a lovit un miros puternic de lup. Cand m-am uitat in desisul din
fata l-am vazut pe Jacob.

-Unde te duci, barbie pe ploaia asta? Intreaba scuturandu-si parul.

-Ce te intereseaza pe tine? Spun plictisita.

 -Nu ma intereseaza…

-Atunci nu mai intreba!

-Ce nervoasa esti astazi…

Nu l-am mai bagat in seama si am intrat in padure. Am alergat pana la raul care departe
teritoriul nostrum de cel al lupilor. Picaturile de ploaie loveau malul, rostogolindu-se in raul
agitat. Dupa cateva minute, Nessie mi se alatura.

-Iti place aici, matusa?

-Da…Aici imi pun ordine in ganduri…i-am spus zambind fortat.

-Te supara ceva?

-Nu…

-Vi acasa? Incepe sa ploua mai tare.

-Voi mai sta putin…

-Bine, imi spune sarutandu-ma pe obraz.

Am mai zabovit ceva vreme pe acolo. Cand am vrut sa plec m-am venit o ameteala
puternica, era ciudat vampirii nu patesc asa ceva. In sfarsit am ajuns acasa, toti erau in living.

-Vaiii…acum mirosi si mai urat, barbie…spune Jacob strambandu-se.

-Foarte amuzant, Jacob… Sti ma intrebat oare cand te vei maturiza, dar pe z ice trece
imi dau seama ca acceea zi e tot mai indepartata sau poate nu va veni niciodata…
 -Sunt matur! Maraie el.

-Vad.

-Uite cineva vorbeste, de parca tu ai fi mai matura…

-Sunt, Jacob, pot sa-ti dau chiar lectii de viata, daca vrei…

-Nu multumesc…

Toti radeau de conversatia mea cu Jacob.

Au trecut doua saptamani de cand tot aveam ameteli, sincer nu le-am dat importanta. Era
o zi frumoasa de duminica, toata familia, impreuna cu Jacob eram in living uitandu-ne la
televizor. M-am ridicat de pe canapea, vrand sa ma duc sa-mi i-au un mar, dar o lovitura
puternica in burta m-a facut sa cad in genuchi. Toti s-au repezit la mine.

-Iubito?

-Rose?

Nu am putut scoate vreun cuvant, loviturile din burta m-au facut sa scot un geamat.
Carlisle ma i-a in brate si ma duce in camera und eBella s-a chinuit aducand-o pe Nessie pe
lume. Simteam ca si cum cineva mi-ar taia burta. Dupa mine parca durase o eternitate, dar au
fost cateva minute, iar durerile au incetat.

-Rose, te simti mai bine?

-Da…am spus incet, ridicandu-ma dupa masa.

-Ce s-a intamplat? Intreaba tata nedumerit.

-Nu stiu…

-Daca te simti mai bine, sa coboram, ceilalti sunt ingrijorati.

-Da…

Am intrat impreuna cu tata in living.

-Iubito, te simti bine? Spune Emm venind langa mine.

 -Da, cred ca sunt bine…

-Aseaza-te…

-Rose, s-a intamplat ceva ciudat in ultima vreme? Intreaba mama.

-Off…nu vroiam sa va spun, nu am dat importanta…dar de vreo doua saptamani am

avut niste ameteli caudate, unele erau foarte puternice…

-Ameteli?! Spune Bella.

-Da, dar nu le-am dat importanta…

-Vampirii au ameteli? Intreaba Jasper putin ironic.

-Nu, in mod normal, spune tata.

-Alice, unde te duci? Intreaba Edward.

-Pana afara, Bella, Esme puteti veni cu mine?

-Da, spun amandoua.

Dupa o jumatate de ora, fetele se intorc. Privirile lor erau caudate, aveau o stralucire
stranie. Mi-am mutat privirea la Edward si l-am vazut privindu-ma cu uimire.

Au trecut doua zile de la caderea mea. Coboram relative incet scarile, dar cand intru in
bucatarie Esme si Jasper se uita socati la mine.

-Ce este? Intreb nedumerita.

-Ai mancat cam mult…spune Jazz aratand spre burta.

N-am inteles ce a vrut sa spuna, mi-am privit burta si am vazut-o umflata, am inghetat.

-Alice! Suna-l pe Carlisle! Ii spune mama.

-Acum, dar ce s… dar literele nu i-au mai iesit. Alo, tata?

-Ce s-a intamplat, Alice?

 -Vino, acasa, Rose…

-Ce este cu Rose? Intreaba speriat.

-Trebuie sa vezi…

Intr-o ora tata ajunge acasa, eram in camera impreuna cu toata familia.

-Ce es… dar si Carlisle s-a oprit cand mi-a vazut burta.

-Dragule, ce crezi ca se intampla? Intreaba mama.

Tata se uita la toti si se apropie de mine, punandu-mi mana pe burta si ma priveste socat.

-Daca este ceea ce cred eu…s-ar putea sa fim martorii unei minuni…

-Minune?!

-Da, Rose…e posibil, nu stiu sigur…dar cred ca esti…

-Ce…?

-…Insarcinata…

Cuvintele lui au sunat ca un ecou. Pentru cateva secunde am uitat sa respir.

-Tata, femeile vampire nu pot ramane insarcinate…am spus lovindu-ma de realitatea

dura.

-Stiu, dar…..era o legenda, pe care am auzit-o cand stateam cu Volturi… Primii vampiri
au fost un barbat si o femeie, se spune ca femeia a putut ramane insarcinata cu celalalt
vampir si asa s-a marit specia noastra, pana cand am inceput sa muscam oameni, pentru a-i
transforma.

-Si crezi ca e posibil….? Spun aratand spre burta.

-E posibil…

Au trecut doua saptamani, acum stiam ca sunt insarcinata, toate testele tatei aratau asta,
iar apetitul meu crescuse. Devenisem foarte atenta la lucturile din jurul meu, nu voriam sa pierd
copii. Edward imi spusese ca aude gandurile a doi copii. Lumea mea devenea mult mai
luminoasa. Dabea asteptam sa-mi tin copilasii in brate. Emmett era confuz si nu prea stia ce sa
faca, ma amuzam mereu de el. Intr-o dimineata de vineri, am coborat mai tarziu din camera,
loviturile erau uneori de nesuportat.

-Buna dimineata, spune Alice zambind.

-‘Neata…spun cu jumatate de gura.

-Esti bine? Intreaba mama apropiindu-se.

-Durerile…n-am mai apucat sa spun nimic, m-am prabusit la pamant.

Emmett ma i-a in brate si ma duce in “camera medicala”. Auzeam vag pe cineva vorbind,
dar nu puteam sa-mi dau seama cine era. Nu stiu sigur cat timp a trecut pana a venit Carlisle,
dar simteam cum copii, ma rup, pentru a iesi afara. Dupa cateva minute, ore…habar nam sigur
cat, le-am auzit plansetele. Am deschis ochii si mi-am vazut copii.

-Copiii mei…am reusit sa spun printre dinti.

-Esme, Alice, luati-i voi pe micuti, le spune tata.

Am vazut cum Esme si Alice ies din camera, impreuna cu copii.

-Emmett! Trebuie sa-i dam sange, pentru a-si recupera fortele, spune tata.

-Vin cat pot de repede, iubito, imi spune sarutandu-ma pe frunte.

-Rose, uita-te la mine! Imi spune tata.

-Copii sunt bine? Intreb incet.

-Da…te vezi simti si tu mai bine in curand si vei putea sa-i vezi.

-Mda…

Pana a venit Emmett burta deja se vindecase, dar inca nu aveam putere sa pot merge.

-Bea asta, te vei simti mai bine, imi spune Edward zambind.
 I-au paharul cu sange din mana lui si incep sa beau, avea dreptate, odata ce sangele imi
curgea prin corp simteam cum forta imi revenea. Dupa cateva pahare de sange ma simteam
bine.

-Vreau sa-mi vad copii, am spus ridicandu-ma dupa masa.

-Sa mergem, si ei sunt nerabdatori sa te vada.

Am coborat in spatele tatei si a lui Edward, eram cuprinsa de tot felul de sentimente. Am
intrat in living si i-am vazut, erau in bratele mamei si Bellei. Si-au intors amandoi privirea,
intinzand micutele lor manute spre mine.

-Copiii mei, am spus luandu-i in brate si sarutandu-i. Va iubesc atat de mult, le-am spus
sarutandu-i pe frunte.

-Si ei te iubesc, de fapt ne iubesc pe toti, doar tu esti mami lor, iar Emmett, tati lor, spune
Edward zambind.

Emmett vine si ma cuprinde de mijloc.

-Carlisle crezi ca va avea si…? Intreaba Edward.

-Cred ca da, tinand cont ca a putut ramane insarcinata, ii spune tata.

-Ce sa am? Intreb curioasa.

-Vei afla mai tarziu, imi spune Alice.

-Deci, Rose te-ai gandit la nume? Intreaba Bella.

-Da, pe fetita o va chema Nikki, iar pe baietel Taylor, le-am spus zambind.

-Sunt superbe, iubito, spune Emmett.

-Da.

Toti eram in living, ni se alaturase si Jacob cand auzise ca se nascuse-ra. Ii priveam pe

toti si imi dadeam seama ca aceasta era familia pe care mi-am dorit-o intotdeauna. Si aveam
ceva, vom fi impreuna pentru totdeauna.

Iubirea nu are granite (capitolul 15)

 Au trecut doua luni de cand Nikki si Taylor,
se nascusera si deja aratau de sase ani.

Era o zi minunata de sambata, soarele se ascundea in spatele norilor negri. Cobor din
camera, observand ca nu era nimeni in casa, dar mi-am dat seama repede unde sunt. Ies in
gradina si raman uimita, toata haita era in gradina noastra.

-Iubito! Ma striga Emmett.

M-am indreptat spre masa, cu ochii atintiti unde Nikki, Taylor, Nessi, Jacob si Seth se
jucau.

-Buna...am spus cu jumatate de gura.

-Buna, a salutat haita.

-Ce este? Intreb inca uitandu-ma la copii.

-Nimic....

M-am uitat la toti si parea ca nimeni inafara de Edward nu stia nimic. Vizita varcolacilor
nu-mi placea deloc, era ciudata.

-Mami, mami...mi-am intors imediat privirea si l-am vazut pe Taylor alergand spre mine.
Mi-a sarit in brate sarutandu-ma pe obraz.

-Ce este, dragul meu? Intreb strangandu-l mai tare in brate.

-Stiai ca Seth si Jacob nu se pot urca in copaci cu noi? Spune razand.

 Inainte sa spun ceva vin si ceilalti.

-Ce faci, barbie? Intreaba Jacob, band din sucul meu.

-Bine, caine...dar tu nu sti ce sunt alea bune maniere? Intreb strambandu-ma.

-Nu stiu...spune pe un ton ironic. Oricum sa sti ca nu am microbi, poti sa bei

linistita, spune punand paharul in fata mea.

-Nu, multumesc, poti sa-l bei pe tot...

-Taylor, in legatura cu urcatul in copaci, noi suntem putin diferiti de voi...spune Seth.

Nikki, Nessie si Taylor il priveau curiosi.

-Asa e noi putem face asta, spune Jacob facand o tumba in aer pe spate, transformandu-se.

-Cei mai place sa se de-a in spectacol, am spus incet...

Emmett m-a privit serios.

-Jacob spune ca toti patru nu-l puteti intrece, traduce Edward.

-Mai vedem noi, Jake, spune Seth, transformandu-se.

-Fugi, Jake! Striga Taylor, sarindu-mi din brate.

Chiar daca erau mici, aveau o forta uimitoare, la urma urmei erau niste vampiri puri sa
spunem asa....De fapt cred ca asa era se nascusera din doi vampiri deci erau puri, nu
transformati.

-Ma bucur foarte mult ca s-au rezolvat toate neintelegerile, spune tata.

-Da, imi pare rau, pentru atunci...spune Sam.

-Bine ca nimeni nu a fost ranit, spune Esme.

-Bun, acum as vrea sa va spun adevaratul motiv pentru care am venit....spune Sam
privindu-si pentru o secunda haita.
 Nu stiu de ce, dar l-am strans mai tare pe Emmett de mana.

-Iubito? Imi spune la ureche.

-Aaaa, scuze...i-am spus zambind.

-Te ascultam, Sam, spune Bella.

-Pai...de vreme ce Jake a imprintat-o pe Renesme, iar Seth pe Nikki, ne-am gandit ca ar fi
mai bine...daca nu ar mai exista granita si sa traim pe un singur teritoriu...bineinteles daca
sunteti de acord...

-Mi se pare o idee minunata, Sam, spune Carlisle incantat.

-Stai putin! N-am inteles o parte din ce-ai spus, l-a oprit Emmett.

-Care?

-Seth si Nikki...?

-Aaa.... Seth a imprintat-o pe Nikki... se pare ca si ea tine foarte mult la el...

-Vrei sa spui ca fetita mea...este...”iubita” unui varcolac?! Spun dezgustata, dar si

nervoasa.

-Da! Spune Leah, atuncandu-mi o privire ciudata.

-Se pare ca a-ti luat-o pe urmele noastre, spune Edward razand.

-Nu mi se pare deloc amuzant, Edward....

-Rose, se pare ca intre ei este ceva mai mult decat o prietenie....este la fel ca Nessie si
Jacob...spune Jasper.

-Minunat, vorbim despre un copil de sase ani, indragostit...

-Nu este un copil normal, imi spune mama.

-Nu-mi place, dar nu vreau sa-mi vad fetita suferind....spun mai mult in soapta.
 Emmett imi zambeste mandru, se pare ca ii placea relatia dintre fata noastra si un
varcolac.

Spre seara se intorc si copiii, impreuna cu Seth si Jacob. Haita plecase deja de ceva timp.

-Am ajuns! Striga Renesme.

Copiii incep sa povesteasca aventurile prin care au trecut astazi. Am profitat de acest lucru
si m-am dus langa Seth.

-Daca imi faci fiica sa sufere, te jupoi! Am spus incet, dar ferm.

-Voi avea grija de ea cu pretul vietii mele, imi spune la fel de incet.

Dupa doua ore Jacob si Seth se intorc in rezervatie.

-Copiii, am sa va dau o veste proasta...spune Carlisle trist.

-Ce este? Intreaba Jazz.

-Am stat deja cinci ani in Forks, oamenii deja isi pun intrebari...

Copiii ne priveau atenti, incercand sa ghiceasca despre ce vorbeam.

-Este o idee minunata, tata, cu ocazia asta isi vor cunoaste si rudele si vor avea si parte de
multa distractie, spune Edward.

-Mergem in Alaska? Intreb trista, imi placea Forks.

 -Super, pinguini, spune Emmett entuziasmat.

-Mami, plecam din Forks? Intreaba Nessie.

-Da, draga mea, nu putem sta mult timp intr-un loc, deoarece oamenii isi vor da seama ca
este ceva in neregula cu noi, spune Bella cu un zambet fals.

-Seth si Jake? Intreaba Nikki din bratele lui Emmett.

Niciunul dintre noi nu stia ce sa raspunda. O priveam si nu stiam cum sa-i spun fara a o
rani.

-Nikki, ei fac parte din haita, iar familia Denali nu sunt sigura ca se vor bucura....spune
Esme cu o tristete vizibila in voce.

-Nu trebuie neaparat sa stam la ei, putem inchiria sau cumpara o casa, iar in legatura cu
Seth si Jacob...de ce nu-i lasam pe ei sa decida? Spun uimita de vorbele mele.

-Rose, are dreptate...

Toti au fost de acord cu ce spusesem, asa ca am mers in camere, pentru a ne

pregati...maine plecam.

Odata cu rasaritul soarelui, Jacob si Seth vin la noi. Au intrat in living si ne-au vazut fetele.

-Jake, spune Nessie sarindu-i in brate.

Acelasi lucru l-a facut si Nikki, nu ma simteam bine cand imi vedeam fata in bratele lui, dar
trebuia sa ma obisnuiesc, ma ingrozea gandul ca lupii nu vor veni, iar atunci nici fetele nu vor
vrea sa plece.

-Ce este? Intreaba Jacob serios.

-Plecam...spune Bella.

-Ce? Intreaba Jacob.

-De ce? Intreaba Seth.

-Oamenii au inceput sa observe ca nu imbatranim, spune Carlisle.

 -Unde plecati? Intreaba Jacob.

-Alaska...raspund repede de langa Emmett.

-Venim cu voi! Spun amandoi odata.

-Yupiii, spune Nikki.

-Ma bucur mult ca mergeti si voi, spune Nessie.

-Si mai multe aventuri, spune Taylor entuziasmat.

-Cand plecam? Intreaba Seth.

-Acum, raspunde Esme.

-Acum?!

-Da, cu cat mai repede, cu atat mai bine, eu deja mi-am luat ramas bun de la tata, le
spune Bella.

-Sunteti siguri ca vreti sa veniti cu noi? Ii intreaba tata.

-Da! Au raspuns fermi. Mergem sa-i anuntam pe ceilalti, ne intoarcem repede, spun
disparand pe usa.

In douazeci de minute s-au intors.

-Copiii voi mergeti cu Carlisle si Esme, sau Edward si Bella? Intreaba Alice.

-De ce nu putem merge cu tine sau cu mami? Intreaba Taylor.

-Este mai bine asa, spune Alice.

M-am uitat nedumerita la Alice. Eu, Emmett si Seth eram in bmw; Alice, Jacob si Jasper in
porche; Bella si Edward in volvo, iar mama, tata si copiii in mercedess. Mi-am dat seama ce-a
vrut Alice sa spuna mai devreme, cand l-am vazut pe Jacob urcand la volan. Jacob opreste
masina langa a mea.
 -Sa vedem...care-i mai tare, spune razand.

-Bine, am spus zambind.

-Rosalie, Jacob! L-am auzit pe tata strigandu-ne.

M-am uitat la Jacob si el la mine si am apasat pe acceleratie, ambele masini au plecat

scartaind.

-Credeam ca nu va face asta....spune Seth.

-Nu are nici-o sansa...spun zambind. Si oricum Alice o sa mi-o plateasca.

Seth si Emmett priveau curiosi, nestiind despre ce vorbesc, ignorand ultima parte.

-Offf...nici tu Seth, nu te pricepi la masini?

-Nu, nu mi-a placut niciodata...spune el.

-Porche-ul are o „problema” sa-i spune-m asa...i-am scos limitatorul, dar daca o tine la
„blana” mai mult timp, motorul se va incalzi si isi va reduce singur viteza, pana la una
normala...

-Blana?!

-Nici asta nu sti ce inseamna?

A dat din cap in semn ca nu.

-Blana, insemna viteza maxima, spun dandu-mi ochii peste cap.

-Sti atat de multe despre masini...

 -Doar e mecanicul familiei si cel mai bun pe care-l cunosc, spune Emmett sarutandu-ma.

Discutia ne-a fost intrerupta, cand Jacob trece vijelios pe langa noi. Am accelerat si mai
mult. Uneori ma mai uitam in oglinda si ii vedeam in departare si pe ceilalti. Dupa cateva faze
cu cine este mai rapid, porche-ul incepe sa incetineasca. Am incet si eu, ajungand langa el.
Jacob se uita nedumerit.

-Ne vedem la aeroport, catelus, am spus apasand acceleratia la maxim. Despre asta
vorbeam, spun aranjand oglinda.

-Vor fi O.K? Intreaba Seth.

-Da, doar ca vor merge la viteza aia pana se raceste motorul....

Dupa cateva minute suna telefonul lui Emmett. Imediat ce a raspuns i-am recunoscut vocea
suparatat a tatei. Ne-a spus sa gasim un loc, sa oprim si sa-i asteptam. Cautam un loc sa oprim
cand in spatele nostru apare o masina de politie, ne-a facut semn sa oprim. Am tras pe dreapta.

-Iubito...spune Emmett.

-Cred ca vei ramane o perioada fara perims, spune Seth.

-Priveste!

-Buna ziua! Spune politistul.

-Buna ziua.

-Domnisoara stiti cu ce viteza circulati?

-Da...

-Actele dumneavoastra, va rog...

Ii dau actele, foarte relaxata. M-am uitat fix la politist, facandu-l sa se de-a un pas in spate.

-Domnul, ce ziceti daca ne intelegem cumva....spun bagand mana in buzunar.

-Domnisoara ce vreti sa...dar nu a mai continuat cand a vazut o suta de euro in mana.
 I-am bagat banii in buzunar ferindu-ma de mana lui.

-Va multumesc, sa aveti grija si o zi cat mai placuta! Spune el, dandu-mi actele si
indreptandu-se spre masina de politie.

M-am uitat in oglinda si l-am vazut plecand.

-Foarte tare, spune Seth razand.

-Iubito, ce i-ai facut de s-a dat in spate?

-Simt vampir, iubitule, oamenii trebuie sa pastreze distanta.

Toti trei am inceput sa radem. Am iesit din masina, Seth a mers putin mai departe de noi,
am banuit ca pentru nevoi. Stateam cu Emmett pe portbagaj, iar Seth pe jos cand au ajuns si

ceilalti.

-In sfarsit, spune Emmett.

-Noi nu conducem cu trei sute la ora, spune tata uitandu-se la mine.

-Stiai ca se va intampla asta, nu? Intreaba Jacob.

Am zambit mandra.

-Te-a oprit politia? Intreaba Edward.

-Mda, am scapat repede cu o suta de euro si o privire...am spus indreptandu-ma spre copii.

-Mami, ai fost super, ma inveti si pe mine?

 -La momentul potrivit, Taylor.

-Si pe noi doua, da, mami?

-Da, spun razand.

-Sa mergem, altfel pierdem avionul.

In patru ore am ajuns in Alaska, familia Denali ne asteapta la aeroport. Nu le-a placut
prezenta lupilor, dar a fost compensata cu Nikki si Taylor. Nu le-a venit sa creada ca era
adevarat. Clanul Denali ne-au invitat sa stam la ei, impreuna cu Jake si Seth.

-Doamne, Rose, sunt adorabili...spune Tanya.

-Multumesc, spun zambind.

-Oricum, Nikki seamana cu tine, iar Taylor cu Emmett, spune Carmen.

-Asta i-am spus si noi, dar lor li se pare invers, spune Alice.

-Rose, cum te simti? Intreaba Elezar.

-Bine...De ce?

-Eram curios...

Am auzit cand i-a spus tatei „crezi ca poate avea si...” ultimul cuvant nu l-am putut
intelege, pentru ca l-a spus intr-o limba ciudata. Seara am mers toti in camera.

-Baby, te framanta ceva? Intreaba Emmett luandu-ma in brate.

-Este ceva ciudat, de ce si Elezar m-a intrebat daca ma simt bine si dupa i-a spus lui
Carlisle daca el crede ca am ceva.....nu inteleg ce am sau ce ar trebui sa am? Spun putin
suparata.

-Rose, conteaza ca tu esti bine si te afli aici cu mine si copiii nostri, spune sarutandu-ma.

-Ai dreptate, i-am spus sarindu-i in brate, incepand sa-l sarut.

Atunci cand eram cu el toata confuzia si nelinistea dispareau si erau inlocuite de sentimente
de iubire, fericire, liniste si daruire. Il iubeam atat de mult, incat as fi facut orice pentru el...la
fel cum as fi facut si pentru copiii sau restul familiei. Eram foarte norocoasa sa am o familie, dar
era un sentiment care nu-mi dadea pace, simteam ca si cum probleme noastre nu se terminasera,

ci dabea acum incepeau.

Pericol sau imaginatie? (capitolul 16)

Dupa o noapte minunata alaturi de Emmett, a trebuit sa ma trezesc la realitate. Acel
sentiment ciudat ma urmarea incontinuu...eram putin ingrijorata si nu puteam sa las copiii sa
vada acest lucru. Pierduta in ganduri nu mi-am dat seama ca-l strangeam mult prea tare in
brate pe Emm, pana acesta a scos un oftat lung.

-Baby? Intreaba ridicandu-mi bland, capul.

-Scuze, eram pe alte meleaguri...am spus zambind.

-Am observat si am mai vazut ca de la un timp esti mult mai puternica, spune el privindu-
ma suspicios.

-Mai puternica?! Nu...cred ca ti se pare.

-Poate...spun ridicand din umeri.

-Cat este ceasul?

-1 dupa amiaza.

-1?! Am spus sarind din pat.

 Razele soarelui patrunse pe geamul camerei s-au lovit de corpul meu, ca de marmura,
facandu-ma sa arunci mici „cristale” prin intreaga camera. Emmett ma privea ca un adevarat

„pradator indragostit”.

-Emmett, termina! Am spus repede, dar era o minciuna, nu vroiam sa inceteze niciodata,
iar el stia asta. Vroiam sa fim mereu in lumea noastra perfecta.

-Gata,baby, spune ridicandu-se din pat.

In cinci minute am coborat. Am observat cu uimire ca erau in casa doar Esme, Carmen,
Tanya si Kate.

-Hye.

-Buna.

-Ceilalti, unde sunt? Intreb curioasa.

-La vanatoare, copiii erau nerabdatori sa vaneze pinguini, raspunde Carmen.

-La naiba, am pierdut vanatoarea...dar am castigat altceva, spune Emmett cu un zambet

stralucitor.

Am inceput sa radem. In cateva ore s-au intors si ceilalti.

-Mami, tati, spun Nikki si Taylor intrand in casa.

 -Cum a fost vanatoarea de pinguini? Intreb razand.

-Super amuzanta, pinguinii sunt foarte buni, spune Taylor.

-Da, dar si foarte dragalasi, continua Nikki.

-Uchiule Emmett, data viitoare vanam un urs polar? Intreaba Nessie, din spatele lui
Jacob.

-Normal, dar momentan voi doar va veti uita, ii anunta Emmett.

-De ce, tati? Am crescut si sutem puternici...spune Taylor.

-Da, ati crescut si sunteti foarte puternici, dar inca nu sunteti pregatiti pentru asta, le
spune Bella.

Zambetele au pierit de pe fetele lor.

-Ce ziceti de un fotbal pe gheata? Intreaba Jacob.

-Buna idee, Jake.

-Eu sunt in echipa cu Seth si Nikki, anunta Taylor.

-Super si eu sunt cu Jake, oricum va vom bate.

-Nu prea cred.

Toti au mers afara, pentru meci.

-Ce repede au crescut...

-Ai dreptate Alice, spune Carmen.

-In opt luni, arata de doisprezece ani...cresc mult mai repede decat Renesme, spune
Carlisle.

-Da, ma intreb la ce varsta vor atinge maturitatea...spune Elezar ganditor.

-Nu cred ca va mai dura mult, tinand cont ca in opt luni au crescut atat, continua tata.
 -Cine s-ar fi gandit ca Emmett va fi tata, spune Edward razand.

Raspunsul lui Emmett a fost un mar aruncat spre el.

-Rose? Intreaba Bella, asezandu-se langa mine.

-Mda..am raspuns incet, incercand sa schitez un zambet.

-Esti bine?
-Da, doar ca...toti s-au oprit din vorbit si s-au intors spre mine. Nu conteaza...spun
ridicandu-ma si iesind din casa.

Am intrat in padure, incercand sa scap de aceste

sentimente. Am gasit un brad gros, m-am urcat in el, privind in gol. Dupa cateva minunte am
simtit o mana pe umar, care m-a facut sa tresar.

-Eu sunt, Rose, aud glasul bland al mamei. Ce s-a intamplat? Intreaba, luandu-ma in
brate.

-Nu conteaza, nu vreau sa va ingrijorez...poate fi doar imaginatia mea...

-Ne facem mult mai multe griji daca te vedem pe tine asa...

Am privit-o lung.

-De la un timp am un sentiment ciudat...cum ca ne pandeste un pericol mare si pe langa

asta mai este si trecutul, cuvantul trecut l-am spus pe un ton dur si rece.
 -De ce crezi ca suntem in pericol?
-Nu stiu, am doar acest sentiment...am spus ridicand privirea.

-Draga mea, totul va fi bine, iti promit, spune mama sarutandu-ma pe obraz. Ce zici ne
intoarcem? Ceilalti probabil sunt ingrijorati.

-Da...

Am mers incet pana acasa, trebuia sa-mi revin pana sa dau ochii cu copiii, nu vroiam sa-i
bag in problemele mele imaginare. Intr-o jumatate de ora am ajuns. Copiii erau la parter
jucandu-se pe calculator, Carmen si Alice stateau pe canapea, iar Bella, Kate si Tanya se uitau
la televizor.

-Mami! A strigat Nikki intorcand capul spre mine.

-Cum a fost meciul? Intreb afisand un zambet fals, uneori chiar ma bucuram ca ei nu ma
cunosteau atat de bine, incat sa-si de-a seama cand mint.

-Super, am casigat, spune Taylor mandru.

-Da, pentru ca ati trisat si erati trei, iar noi eram doi, spune Nessie putin trista.

Le-am aratat o tentativa de zambet si i-am sarutat pe frunte. M-am asezat pe canapea,
uitandu-ma prin fete.

-Baietii unde sunt?

-Carlisle si Elezar sunt in birou, ceilalti cred ca sunt in camere, imi raspunde Bella.

Am stat de vorba cu Esme, Alice si Carmen toata ziua. Seara aud pe cineva coborand.

-Iubito, vi putin? Spune Emmett, bagand capul pe usa.

-Vin acum, i-am spus ridicandu-ma.

 Am iesit din living. Emmett ma i-a de mana si uram in camera. Cand am deschis usa, am
fost uimita sa-i gasesc pe baieti in camera. M-am asezat pe pat, asteptand sa vad ce vroiau.

-Bun, sti ca pe noi nu ne poti pacali, spune Edward.

-Cu ce sa va pacalesc? Intreb absenta.

-Ce pericol crezi ca ne pandeste? Intreaba Jacob.

Am tacut, nu aveam chef sa-mi spun „teoriile”.

-Rose, stim ca esti asa din cauza ca te preocupa siguranta noastra si din cauza
trecutului...spune Edward.

-Trecutului?! Spune Jacob.

-Edward, nu vreau sa vorbesc despre asta si cel putin nu in fata lor...spun printre dinti.

-Baby...

-Nu, Emmett! Nu vorbesc despre trecutul meu si ce ma macina de fata cu ei! M-am
ridicat si am vrut sa plec, dar Emmett ma cuprinde de mijloc.

-Dar ce ai asa spectaculos in trecut, de nu vrei sa aflam si noi?

-Nu este problema ta, Jacob!

-Nu, dar nu vreau ca Nessie sa fie suparata din cauza ta...

-Nu va fi...
 -Ba da...

-Jacob, taci! Am spus maraind.

-Iubito, incet... spune Emm tinandu-ma mai strans langa el.

-Gata, Jake! Nu te baga unde nu-ti fierbe oala, hai sa coboram si sa-i lasam sa
vorbeasca, spune Seth.

Cum Jacob si Seth au iesit, i-am aruncat o privire furioasa lui Edward.

-Edward, esti nebun?

-Nu, Rose gandurile tale sunt foarte ametitoare, vroiam sa aflam ce se intampla.

-Vreti sa stiti la ce pericol ma gandesc?....Foarte bine...Volturii nu au aflat inca de Nikki

si Taylor, cand vor afla crezi ca vor mai sta la discutii? Sper sa nu fie adevarat si ce simt sa fie
pur si simplu un sentiment trecator, dar daca este adevarat....stiti cu totii ca nu-i putem
invinge, am spus pe un ton scazut.

-Iubito, nu voi lasa pe nimeni sa se atinga te tine sau copii, spune Emmett luandu-ma de
mana.

-Stiu...iertati-ma pt iesirea mea dar chiar sunt ingrijorata....niciodata nu am simtit asta.

-Stai linistita, oricum vom vorbi si cu tata si Elezar sa vedem ce putem face, pentru a nu
mai trece o data prin ce am trecut cu Nessie.

-Aaa si Rose, poate ca va exista o cale sa-i invingem, spune Edward cu un zambet larg.

-Care?

-Vom afla...a spus deschizand usa.

-Tu sti tot, dar nu vrei sa spui nimic! Am gandit eu.

Edward a inceput sa rada.

-Spuneti-mi si mie poanta, spune Emmett rugator.

 -Nu era o gluma, m-a amuzat gandul lui Rose.

-V-ati gandit sa apareti misteriosilor, spune Jacob ironic.

-Jake, spune Nessie de la calculator.

-Termina, Jacob! Spune Emm serios.

-Jacob, daca spui asta s-ar putea sa zbori, spune Edward.

-Vreau s-o vad si pe asta...deci barbie tu cum ai devenit vampir?

Toti au inghetat, copiii si-au intors privirile curiosi. Am incercat sa ma abtin, nu vroiam sa-
i dau cu ceva in cap in fata copiilor. Am strans mai tare din dinti, privindu-l fix pe Jacob.

-Jacob Black! Striga Bella.

-Ce este Bells? Vreau sa aflu si eu cum a ajuns barbie vampir, nu fac nici-un rau...

-Nu este treaba ta...spune Bella.

-Inceteaza...acum! Spune Emmett mai mult maraind.

L-am strans de mana, facandu-i semn spre copii.

-Nu cred ca este momentul, Jacob...spune tata.

-Ba da! A spus el hotarat. Deci spune-mi!

-Nu fac ce spune un caine, eu nu sunt haita ta! Iesi afara javra! Am spus ridicandu-ma.

Jacob a facut acelasi lucru.

 -Incetati! Au strigat copiii pozitionandu-se intre mine si Jacob. Amandoi ne-am oprit.

-Daca va raniti, ne veti rani si pe noi....nu vom mai vorbi cu voi niciodata.

Cuvintele lor au fost ca un ecou prin camera. Nu vroiam sa ma umilesc in halul asta, dar o
faceam pentru copiii.

-Sa facem pace, Jacob, am spus intinzand mana.

-Da, a spus el prinzandu-ma de mana.

Toti s-au uitat mandri la mine.

-Sper sa fi constient caine, nu se va termina aici, o sa mi-o platesti, am gandit eu.

-Esti ce-a mai tare, mami, spun Nikki si Taylor sarindu-mi in brate.

-Merci, Jake, i-a spus Nessie sarutandu-l pe obraz.

-Cine are chef de o leapsa cu pinguini? Intreaba Emmett „serios”.

-Noi, am raspuns toti in cor.

 Toti am plecat la leapsa. Emmett chiar stia sa destinda o atmosfera incinsa.

Puterea (capitolul 17)

Au trecut 3 ani de la plecare din Forks. Copiii atinsesera maturitatea. Nikki si Taylor la
varsta de 18 ani, iar Nessie la 17. Relatia lui Seth si Nikki a evoluat, devenind iubiti oficial, la fel
si Renesmee cu Jacob.

-La ce te gandesti, Rose?

-Bells, cred ca in curand vom avea aceea discutie....am spus uitandu-ma pe geam.

-Da, stiu...Te-au mai intrebat?

-Nu, de atunci cu Jacob...chiar nu stiu cum sa le spun...”stiti...pai am fost batuta si

violata de logodnicul meu si 4 prieteni ai acestuia, lasata sa mor in strada, pana a venit
Carlisle si m-a transformat”....Si ma tem de reactia pe care o vor avea...

-Sunt sigura ca vor intelege...

-Hey, ce faceti? Intreaba Emm intrand in camera.

-Vorbeam si noi ca fetele, spune Bella.

-Iauzi, bravo....vom avea musafiri...

-Cine vine? Am spus sarind in picioare.

 -Sunt niste prieteniti ai lui Carlisle si Elezar, spune Emmett.

Pe la pranz sosesc, Carlisle, Elezar si familia Salvatore. Cum au intrat in living, au

strambat din nas. Imediat ce Elezar a terminat de prezentat familia lui, i-a dat cuvantul tatei.

-Ei sunt familia mea, sotia mea Esme, copiii Edward, Bella, Rosalie, Emmett, Alice si
Jasper, iar ei sunt nepotii mei Renesmee, Nikki si Taylor impreuna cu prietenii lor Jacob si
Seth.

-Buna tuturor, eu sunt Stefan, ea este sotia mea Rebekah, iar ele sunt ficele noastre
Elena si Katherine.

Dupa prezentari ne-am asezat pentru a ne cunoaste mai bine. Tanya era langa Alice. I-a
facut un mic semn.

-Sunt ciudate, ai grija se uita foarte dubios la voi, a spus ea incet.

Mi-am intors privirea spre ea, cand a spus la „voi” se referea la mine si Alice.

-Emmett, Jasper, ce spuneti ne aratati si nou imprejurarile? Intreaba Elena.

-Sigur.

-Nu! Am spus si eu si Alice in acelasi timp.

Tata s-a uitat serios la noi.

-De ce nu pot?

-Pentru ca vor merge cu noi, trebuie sa stam si cu copiii...am spus repede, incercand sa
ascund adevaratul motiv pentru care nu vroiam sa mearga.

-Copiii?

-Da, am uitat le-am promis ca azi ne vom petrece ziua impreuna, spune Emmett.

-Puteti sta cu ei cand venim...sunt sigura ca vor intelege.

-Si oricum nu sunt copiii tai ca sa ai grija de ei, spune Katherine.

 -Gresesti, ei sunt adevaratii nostri parinti, ne-am nascut din ei, spune Nikki.

-Adica, v-au transformat.

-Nu! S-au nascut! Am spus printre dinti.

-Vampirii nu pot avea copii! Spune Elezar.

-Rose este mai speciala, ii spune Edward.

Familia Salvatore a ramas uimita, nu puteau sa-si de-a seama cum era posibil.

Au trecut 3 zile de la venirea familiei Salvatore, sincer vroiam sa plece cat mai repede. Nu
mai erau cu ochii dupa Emmett si Jasper, acum se pare ca le placeau Seth si Jacob. Eram in
camera cu Alice, Bella, Tanya si Kate cand auzim cearta afara. Le-am cunoscut imediat vocile
lui Nikki si Nessie. Toti am iesit in gradina si le-am vazut pe cele 4 fete in pozitie de atac, iar
Jacob si Seth le tineau pe Nikki si Nessie.

-Incetati! Striga Edward.

-Ce se intampla? Intreb ducandu-ma langa Nikki.

-Daca fetita asta se mai da la Seth, o omor! Spune Nikki cu o ura vizibila in voce.

M-am uitat la Bella si ei aveau aceeasi problema.

-Ce ziceti daca intram in casa si ne calmam? Spune Carmen.

-In primul rand nu este al tau si fac ce vreau nu ce spune o fetita, care se crede nascuta,
doar pentru ca face parte din clanul Cullen.

-Pana aici, Elena! Nimeni nu se i-a de familia mea, spune Nikki disparand de langa mine.

Am vazut-o pe Elena zburand intr-un copac. Toti stateam si ne uitam, se miscau mult prea
rapid chiar si pentru ochii nostri. Dintr-o data auzim un tipat de durere, in acel moment, pentru
mine parca s-a oprit timpul in loc cand am vazut-o pe Nikki, zvarcolindu-se de durere.

-Rose? Spune Edward.

 Am scos un marait puternic. Simteam cum ardeam in interior, dar nu ca atunci cand m-am
transformat, era altfel acum. M-am uitat la locul unde erau Nikki si Elena si brusc apare un
perete de foc, care le face pe cele doua sa se desparta. Toti s-au intors spre mine, socati. Nikki
face un salt si ajunge langa mine.

-Mami?!

-Esti bine? Cand m-am intors la ea am vazut uimirea, dar si frica din ochii ei.

-Sunt bine...dar...ochii tai....sunt rosi...!

M-am uitat la ceilalti si i-am vazut facand un pas inapoi.

-Era si timpul, il aud pe Edward spunand.

Elena ramasese inghetata de spaima, in locul unde sarise, ferindu-se de zidul de foc.

-Carlisle? Intreaba Stefan.

-Nu-mi vine sa cred! Spune tata.

-Daca unui dintre voi se mai atinge de cineva din familia mea sau de persoanele la care
tin vor avea de-a face cu mine, spun uitandu-ma la familia Salvatore.

-Nu trebuie sa fie chiar asa, spune Rebekah.

-Se pare ca am ceva ce va ingrozeste pe toti...deci...

-Da...ai puterea focului....

-Puterea focului?! Spune Emmett.

-Da, Emmett...aceasta putere a mai avut-o decat un singur vampir, Rose este a
doua...spune Carlisle.

-Si asta o face cel mai puternic vampir in viata, iar pe voi cel mai puternic clan...spune
Stefan.

-Sunt cel mai puternic vampir din lume?! Am spus uimita.

 -Da, nu eram siguri ca vei avea si puterea primei femei vampir.

-Dragule, cred ca este mai bine sa plecam, nu vrem sa murim, spune Rebekah.

-Puteti sa mai stati...incepe Elezar.

-Nu, este mai bine sa plecam si imi pare rau pentru cele intamplate.

Familia Salvatore a plecat imediat, cu o spaima vizibila in ochii si comportamentul lor.

Restul am intrat in casa, inca uimiti si socati.

-De ce nu mi-ati spus?

-Nu stiam daca vei avea si puterea sau nu...spune Carlisle.

-Mami, esti cel mai puternic vampir, spune Taylor.

-Se pare ca da, spun zambind.

-Draga mea, sigur esti bine?

-Da, mami, zidul a fost doar pentru Elena, nu m-a atins deloc.

-Nu-mi vine sa cred....barbie sa aiba o asa putere, spune Jacob uimit.

-Vezi, Jacob acum sa nu ma mai superi...

-Ahaa....

-Va trebui sa inveti sa-ti controlezi puterea si cel mai bine te vor ajuta Bella si Kate, spune
Elezar.

-Da, este o idee buna.

-Vom lua pe post de cobai, copacii, spune Kate.

Ne-am ridicat pentru a merge la prima lectie de antrenament.

-Iubito, uitase-m cat de frumoasa esti cu ochii rosii, spune Emmett sarutandu-ma.

-Hai porumbeilor, aveti timp de asta mai tarziu...

 Ceilalti au ramas la masa din gradina, in timp ce eu, Bella si Kate am mers la copaci.

-Esti gata, Rose? Intreaba Kate.

-Da.

-Bun, concentreaza-te pe un copac...

M-am concentrat pe primul copac, iar acesta a luat imediat foc.

-Foarte bine, acum sa vedem cum merge, daca Bella are „grija” de un copac.

-Gata, spune Bella.

M-am uitat la copacul pe care mi l-a aratat Bella si dupa cateva secunde acesta a luat foc,
facand-o pe Bella sa cada in genuchi.

-Esti bine? Intreb ducandu-ma la ea.

-Da, mi-ai spart scutul! Spune uimita.

-Chiar ca este ce-a mai tare putere...spune Kate apropiind-se, iar ochii nu ti s-au mai
inrosit.

-Nu m-ai am ochii rosii?

-Nu, cred ca ti se fac asa doar cand te enervezi, spune Kate.

-Sa mergem si la ceilalti, dupa fetele lor mor de nerabdare sa afle, spune Bella
scuturandu-se de zapada.

-Bella esti bine? Intreaba Edward.

-Da, doar ca Rose mi-a spart scutul, spune incercand sa para suparata.

-A spart scutul? Intreaba Esme.

-Da, mi-am folosit toata puterea, iar ea nici nu s-a obosit prea mult.
 -Acum...Volturii chiar pot veni, o sa-i astepte o surpriza de proportii, spune Emm luandu-
ma dupa gat.

-Da, acum imi pot apara familia, am spus zambind.

-Dar nu si de noi, spune Jacob.

-Tu esti prima mea „victima”....in seara asta vom avea la cina friptura de varcolac, iar
din blana ne vom face niste haine frumoase, spun razand.

Toti am inceput sa radem. Nimic nu ma mai poate opri sa-i apar pe cei dragi, am gandit,
privindu-i pe toti la masa cum radeau.

Dragostea pluteste in aer (capitolul 18)

Antrenamentul a continunat si in zilele urmatoare. Dupa doua luni imi puteam stapanii
puterea, puteam face sa apara foc oricunde vroiam, fara a ma concentra foarte mult, trebuia
doar sa ma gandesc unde vreau si totul era gata, iar ochii mii puteam face cand vroiam rosii, ma
amuza teribil chestia asta, mai ales ca pe Jacob il speriau.

Era o zi ploioasa de duminica, stateam in living cu Esme, Bella, Alice, Tanya, Kate, Nikki si
Renesmee.

-Ce ploaie enervanta, spune Jacob intrand in casa.

-Nu pare sa va deranjeze, spune Bella aratand spre pieptul lor gol.

-Aaaa....pai ni s-au rupt tricourile, spune Seth.

-Cred ca ar fi mai bine sa mergeti si sa va schimbati, mirositi ingrozitor, spun

strambandu-ma.

-Ne vom usca repede, spune Jacob asezandu-se comod pe covor.

-Eu ma duc in camer, oricum vreau sa ma intind putin, spune Seth dupa ce o saruta pe
Nikki.
 -Pai ce-ai facut, frate aseara de n-ai dormit?

-Nu am chef sa ma cert cu tine Jake, spune Seth disparand pe scari.

M-am uitat la Nikki cu subinteles, stia de ce ma uit la ea si a zambit nevinovata.

-Merg si eu sus....Jacob esti ingrozitor!

-Merci, barbie si eu te iubesc, spune izbucnind in ras.

-Copil de doi ani, am spus de la etaj.

-Ha, cine vorbea...

M-am trantit in pat si am deschis televizorul. Schimbam canalele fara a sti ce vreau sa vad,
pana cand am gasit o emisiune interesanta pe Animal Planet. Dupa douazeci de minute aud un
ciocanit in usa.

-Intra, am spus ridicandu-ma.

-Mami, vroiam sa-ti spunem ca Jacob a plecat, oboseala la rapus, spune Nikki.

-Vin imediat...

Am coborat scarile si m-am dus in bucatarie pentru a-mi lua un mar. Intrand in living am
vazut ca fetele se uitau la un film. M-am asezat langa Esme. Nikki, Nessie si Taylor se jucau pe
calculator. Dupa cateva ore vin si baietii acasa. Au urcat in camere pentru a se schimba de
hainele ude.

-Ce haios va sta parul, spune Tanya razand.

-Nu-mi spune, il urasc cand este ud, spune Emmett.

-Mie imi place, am recunoscut eu.

A zambit evidentiind gropitele din obraji. Adoram acest zambet.

-Jacob si Seth au venit? Intreaba Carlisle.

-Da, dorm...raspunde Renesmee.

 Am inceput sa ne facem de treaba prin casa, pana s-au trezit si cei doi lupi. Cand au intrat
in living m-a bufnit un ras groaznic, dupa au inceput toti.

-Ce-i asa amuzant? Intreaba Jacob.

-Ai dormit cu gainile? Spune inca razand.

-Nu, am dormit cu paunii, raspunde el ironic.

-Jake, cred ca Rose are dreptate....

Jacob i-a aruncat o privire ucigatoare lui Seth. Adevarul il durea.

-Esti plin de pene in par, Jake, il anunta Nessie.

Jacob baga mana in par si scutura. Din parul lui incep sa cada fulgi, cand a vazut si el a
inceput sa rada.

-Cred ca trebuie sa merg la magazin dupa niste perne, spune el cu o fata nevinovata.

-Eu cred ca trebuie sa mergi si sa iei matura, am spus zambind.

-Te las pe tine s-o faci, stiu ca adori sa strangi dupa jos...

-Hahaha...ce gluma buna...

-Cine stie ce ai vista, Jake de ai rupt pernele, spune Taylor ganditor.

Jacob se arunca peste Taylor, cazand amandoi. Au inceput sa rada cand si Taylor a fost
„asaltat” de fulgi. Seth, Jacob, Taylor si Renesmee se jucau twitter, iar Nikki se uita la un film
pe net. Emmett vine langa mine si ma i-a de mana, zambindu-mi strengar.

-Mami, pot sa te intreb ceva? Spune Nikki intorcandu-se.

-Sigur, draga mea...spune aruncandu-mi privirea spre Edward, iar fata lui m-a facut sa-mi
doresc sa nu fi facut lucrul acesta. Oare Nikki ma va intreba....? Nici nu am apucat sa termin ca
Nikki a vorbit.

-Tu cum ai devenit vampir? Stim povestile tuturor cu exceptia ta, nu ai vrut sa ne spui
atunci...
 Exact intrebarea de care ma temeam cel mai tare. Cum sa le spun copiilor cum am devenit
vampir? Cum vor reactiona? Ma vor ura? Le voi provoca mila? Sunt atatea intrebari....

-Rose, vor intelege...deschid ochii si il vad pe Edward in fata mea.

-Edward...nu stiu cum...

-Incepe cu inceputul, stiu ca este greu, dar odata si odata tot trebuia sa le spui....Acum
vreau s-o vad pe sora mea puternica, nu pe altcineva...spune el ducandu-se inapoi langa Bella.

-Ai dreptate, am spus incet.

-Ne vei spune? Intreaba Taylor entuziasmat.

-Rose, daca vrei plecam noi, spune Seth.

-Nu, ce mai conteaza daca mai afla doua persoane, atata timp cat totul ramane intre
noi, spune pe un ton scazut.

-Haita poate vedea gandurile noastre...spune Jacob.

-Fie si haita, doar atat!

M-am uitat la Emmett si l-am vazut privindu-ma inexpresiv. Nu puteam citi nimic de pe
chipul lui.

-Rose, esti sigura? Intreaba Esme.

-Draga mea, daca vrei le putem povesti noi....spune Carlisle.

-Nu! Le voi spune eu..... O voi spune mai pe scurt....am trait in Rochester, mai aveam doi
frati mai mici....In ultima mea noapte ca om, ma intorceam acasa de la prietena mea, cand m-
am intalnit cu logodnicul meu si patru prieteni ai acestuia..toti erau beti....in fine....m-au batut
si m-au violat...dupa au plecat lasandu-ma in strada...In timp ce-mi asteptam sfarsitul, a venit
Carlisle si m-a transformat. Dupa transformare am mers dupa cei care m-au nenorocit. I-am
omorat pe rand, iar pe Royce l-am lasat ultimul. Dupa fetele voastre imi dau seama ca nu
intelegeti de ce am zis ca nu am baut niciodata sange de om. Intradevar i-am omorat pe cei
cinci si inca doi paznici, dar am avut grija sa nu le vars sangele, stiam ca nu ma voi putea
abtine. Cam asta este povestea mea....am spus cu o privire trista. Nu ma simteam bine cand
trebuia sa-mi spun povestea.

-Mami, imi pare rau, daca stiam nu-ti mai ceream sa ne povestesti...spune Nikki venind la
mine.

-Meritau mai mult, spune Taylor furios.

-Fiule...spune Emmett.

Amandoi au venit si m-au luat in brate. I-am sarutat pe obraz, strangandu-i in brate.

-In fine, gata cu tristetea, am spus incercand sa destind atmosfera trista.

-Imi pare rau...spune Jacob.

-Jacob, termini sau te prajesc pentru cina? Intreb zambind fals.

Cu ajutorul lui Jazz si Emm am reusit sa destindem atmosfera. Trebuia sa par ca sunt bine
in fata copiilor, dar de fapt nu ma simteam bine deloc, amintirile nu-mi placeau deloc si ma
faceau sa ma simt ca naiba. Ceilalti stiau lucrul asta, dar pastrau aparentele.

-Mergeti si voi la vanatoare? Intreaba Seth.

-Nu, nu ne este sete, raspunde Elezar.

-Ok, pai atunci mergem?

-Da.

Imediat dupa plecarea copiilor, pot spune ca am rasuflat usurata. Nu stiu cat mai putea sa
tin prefacatoria asta. Vroiam sa ma duc undeva si sa fiu singura, dar mi-am tinut acest impuls
legat bine in sufletul meu.

-Iubito, esti bine? Spune Emmett luandu-ma dupa gat.

-Da, am spus sarutandu-l.

Dupa doua ore am urcat in camera. Am facut un dus si m-am aseat pe pervazul geamului.
Luna isi facuse aparitia printre miile de stele. Nu a fost foarte greu sa le povestesc copiilor, dar
am retrait totul...nu-mi vine sa cred cat de multa suferinta poate aduce o greseala din trecut si
asta nu este nimic, dar iti poate influenta prezentul, dar si viitorul. Oare daca m-as putea
intoarce in timp as face aceeasi greseala? Nu vreau, daca daca n-as faceao nu l-as mai intalni
pe Emmett...

-Doamne ce intrebare am pus, am zis cu voce tare.

-Ce intrebare? Spune Esme.

-Mama!

-Scuze, daca te-am speriat.

-Stai linistita, stai de mult aici?

-De ceva timp, vroiam sa ma asigur ca esti bine din punct de vedere emotional, spune ea
bland.

-Aaaa...sunt bine. Am mai spus altceva?

-Nu inafara de „Doamne, ce intrebare am pus”, ce-ai vrut sa spui cu asta?

Linistea si caldura pe care Esme o emana ma coplesea.

-Nimic, vorbeam cu mine insami si se pare ca vorbeam si cu voce tare, am spus

razand. Am inebunit, nu?
-Nu, toti vorbim uneori cu noi insine, imi spune ea pe un ton cald.

-Da, cred ca ai dreptate. Copiii s-au intors?

-Nu, dar nu-ti face griji la urma urmei sunt vampiri puri, nu?

-Da, am spus zambind. Acum chiar imi place viata de vampir si sunt pe deplin fericita, am
spus privind luna.

-Se vede, ma bucur foarte mult pentru tine, draga mea.

-Mama...am spus luand-o in brate. Iti multumesc ca esti mama mea, va multumesc ca
sunteti familia mea.

-Rose...voi ati umplut un gol imens, eu va multumesc.

 -Esme, Rose, veniti la film? Spune Alice intrand in camera.

-Eu vin, spune Esme saruntandu-ma pe obraz.

-Ce film, Alice?

-Underworld awakening.

-Super, vin si eu.

Am coborat toate trei in living. M-am asezat langa Bella si Edward, observand cu
surprindere ca Emmett lipsea.

-Emmett? L-am intrebat pe Edward.

-Vine acum, spune razand, uitandu-se spre bucatarie.

M-am intors si l-am vazut pe Emm cu trei castroane cu floricele. Unul dintre ele i-a
alunecat, dar Tanya l-a prins inainte sa fie floricele prin toata camera.

-Sunt vampir nu caracatita, spune Emmett razand.

-Semeni mai mult cu un urs, spune Edward.

-Dupa ce se termina filmul o sa vezi tu Edward ce poate ursuletul asta.

-Dabea astept.

Pe la jumatatea filmului se intorc si copiii.

-La ce va uitati? Intreaba Jacob.

-Underworld awakening, raspunde Edward.

-Super, a aparut anul asta, spune el asezandu-se pe jos.

Si ceilalti au preferat sa se aseze pe covor decat pe canapea. Ciudatele apucaturi ale lui
Jacob erau molipsitoare. Oricine venea in acest moment, vedea o familie mare si unita uitandu-
se la televizor, nu ar banui niciodata ca suntem cei mai periculosi pradatori din lume.
 -Minunat, s-au terminat, spune Jacob uitandu-se la castronul de floricele gol.

-Ai terminat un castron de floricele singur?! Spune Emmett.

-Da.

-Si acum ai venit de la vanatoare, apetitul tau este impresionant, spune Emmett
uimit. Garantez ca intr-o ora da toate floricelele afara, imi spune el la ureche.

-Barbie, nu te duci sa mai faci niste floricele?

-Nu, Jacob! Din cate stiu eu te-ai nascut cu picioare, maini si ochi, folosestele.

-Credeam ca le folosesti pe ale tale pentru mine...

-Ha...acum hai sa ne uitam la film!

Imediat dupa ce s-a terminat filmul, Emmett si Edward ies afara. Copiii i-au urmat, se
amuzau teribil de joaca dintre Emmett si Edward. Eu am urcat in camera, iar ceilalti si-au gasit
de lucru prin casa. Stateam lungita in pat si auzeam rasetele de afara, nu conta ca era noapte,
vederea noastra era perfecta si pentru noapte. Nu dupa mult timp, Emmett intra in camera. M-a
bufnit rasul cand l-am vazut, ud si plin de noroi.

-Cine a castigat?

-Cititorul gandurilor...spune Emmett suparat, ducandu-se in baie.

Aveam o stare de spirit urata, as fi vrut sa fac ceva, dar in acelasi timp nu as fi facut nimic.
Eram intinsa pe burta cand simt ceva greu peste mine. M-am intors si l-am vazut pe Emmett
zambind.

-Emmett, am spus zambind.

-Iubito esti atat de frumoasa la lumina lunii...imi spune sarutandu-ma.

-Multumesc, iubitule, intradevar luna este martora multor evenimente placute si

neplacute....

-Baby, in seara asta nu ne gandim la lucruri neplacute...in noaptea asta existam doar noi
doi.
 Saruturile si mangaierile au inlocuit orice cuvant. Emmett era perfect, el era barbatul
visurilor mele si era in totalitate numai al meu. Momentele noastre de tandrete au fost intrerupte
de un ciocanit.

-Eu sunt, mami, tati.

-Vin imediat, draga mea, am spus ridicandu-ma din pat. Mi-am luat halatul pe mine si am
iesit. Ce s-a intamplat?

-Scuze pentru deranj....

-Nu ai deranjat.

-Mami, poti veni pana in camera mea, vreau sa vorbesc ceva cu tine.

Am dat aprobator din cap si am urmat-o. Ajunse in camera, ne-am asezat pe pat. Ma uitam
la Nikki si vedeam ca vrea sa spuna ceva, dar nu stia cum.

-Deci, ce s-a intamplat, draga mea?

-Mami, nu stiu cum sa-ti spun....mi-e rusine...

-Sunt mamta ta, nu trebuie sa-ti fie rusine, am spus zambind.

-Mami, am tot vorbit cu Seth si suntem pregatiti pentru pasul urmator...cum este prima
data cand o faci? Intreaba ea rusinata.

Am chicotit la intrebarea ei, dar m-a si surpins in acelasi timp.

-Draga mea, prima data trebuie sa fie minunat, romantic, pentru ca iti va ramane
intiparita in minte pentru totdeauna...Dar credeti ca sunteti pregatiti pentru asta?

-Da...dar mie frica am auzit ca doare...

-Da, prima data o sa doara...acum depinde de la organism la organism...depinde si de

baiat...

-Multumesc mult si scuze, stiu ca prima data la tine nu a fost romantica...spune ea cu o

privire trista.
 -Ai dreptate, dar am promis ca in seara asta nu ma voi intrsta, am spus zambind.

Cand am iesit din camera m-am lovit de Edward.

-M-am micsorat? Intreaba el zambind.

-Nu, scuze nu eram atenta...

-Ati avut discutia? Intreaba chicotind.

-Da, am spus eu...

-Gata tu ai scapat mai are Bella, dar Nessie inca nu e pregatita, oricum nu-mi surade
idee dar trebuie sa ma impac cu ea.

-Da, vom face orice pentru fericirea copiilor nostri.

-Da, acum dute, Emmett te astepta, spune Edward facandu-mi cu ochiul.

L-am lovit incet in umar si m-am indreptat spre camera. Am intrat si l-am vazut pe Emmett
privind absent spre tavan. Mi-am pus halatul pe scaun, iar cand m-am intors spre pat Emmett
disparuse. Imediat am simtit ceva prizandu-ma de mijloc si intorcandu-ma repede.

-Iubitule, parca ai doi ani, am spus privind ochii lui de un auriu stralucitor.

-Ce patise Nikki? Intreaba strangandu-ma mai tare.

-Am avut discutia... am spus inca pierduta in pierduta in privirea lui.

-Deci, relatia este serioasa, daca Seth o va face sa sufere iti imbrac scaunele de la masina
cu blana de lup, spune el pe un ton serios.

-Asta e tare...am recunoscut eu.

Nu mi-am dat seama ca ne apropiasem de pat, pana cand nu am cazut in el, cu Emmett
peste mine.

-Te iubesc si te voi iubi pentru totdeauna, imi sopteste la ureche, coborand cu buzele pana
la gat, mucandu-ma incet si tandru.
 -Te iubesc, Emmett, iti multumesc ca existi si ca esti al meu.

-Sunt maimutoiul tau.

Am inceput sa rad, dar am fost oprita de buzele moi si catifelate ale lui Emmett.

Cartea (capitolul 19)

-Bunicul va fi foarte fericit sa ne vada, spune Renesmee.

-Da si mie mi-e dor de tata, spune Jacob.

-Dabea astept sa le vad pe mama, Leah si toata haita, Claire s-a facut mare, spune Seth.

-Unde mergeti? Intreb intrand in living.

-Ne gandeam sa ne intoarcem cateva zile in Forks...incepe Jacob.

-Vom sta in rezervatie, deci nu va fi nici-o problema, continua Seth.

-Mergeti toti, nu?

-Da mami, dabea astept sa ajung acasa, spune Nikki cu o sclipire in ochi.

-Bella si Edward stiu?

-Da, sunt de acord, spune Taylor.

-Ce se intampla aici? Intreaba Emmett.

-Copiii vor sa plece cateva zile in Forks...ii spun eu.

-Cred ca este bine, atata timp cat nu va expuneti...

-Am inteles, sa traiti! Spune Taylor luand pozitia de saltu militaresc.

-Si cand plecat?

 -Vroiam sa vorbim cu voi si sa plecam, spune Jacob.

-Bine, dar vreau sa-mi promiteti ca aveti grija, am spus zambind.

-Promitem, au spus toti in cor.

-Aaaa, barbie promit sa-ti aduc un iepuras, spune Jacob disparand pe scari.

-Ar fi bine sa aduci mai multi, cainii dorm afara si nu cred ca-ti va placea pe jos, am spus
asezandu-ma pe canapea.

-Iar va certati? Intreaba Esme, intrand in living impreuna cu Bella si Carmen.

-Ceilalti unde sunt? Intreaba Emmett.

-In garaj, incearca sa repare masina, spune Carmen.

-Toti incearca sa repare o masina? Intreb uimita.

-Da, spune Bella razand.

-Sa vezi ce murdari sunt...spune Esme.

-Trebuie sa vad asta, spune Emmett disparand din camera.

Dupa cateva minute coboara si copiii, avand fiecare cate un rucsac in spate.

-Suntem gata, spune Nessie luandu-l de mana pe Jacob.

-Voi plecat, dar bani aveti? Intreaba Bella, aruncandu-si privirea spre mine.

-Nu avem, acum urma sa cerem, spune Taylor.

Bella iese din camera, iar in doua minute revine, tinand in mana un card.

-Va dam un card, pentru toata lumea, spune ea pe un ton autoritar.

-S-a facut, matusa, spune Taylor.

-Hai, Bells parca am fi copii mici...spune Jacob suparat.

 Inainte ca Bella sa mai spuna ceva, Edward intra in living. Am inceput sa radem, era plin
de ulei si vaselina.

-Mda...daca nu va grabiti veti pierde avionul, ii anunta el.

Imediat ce si-au luat ramas bun de la toata lumea, au plecat.

-Rose, crezi ca ne poti ajuta? Intreaba Edward aratand spre haine.

-Doamne...sase persoane nu pot repara o masina....am spus razand.

-Nu ne pricepem...a recunoscut el.

-Stiu. Sa mergem, i-am spus iesind din camera.

-Nu-ti iei ceva mai urat pe tine?

-Nu...

Ajunsi in garaj, am observat ca facusera o dezordine cumplita. Toate uneltele erau

imprastiate pe jos, iar daca nu erai atent puteai sa-ti rupi gatul, alunecand pe un surub sau o
pata de ulei...nu ca ne-am face griji cu ruperea gatului, dar era doar o chestie neplacuta. Toti
stateau langa masina, plini de ulei. M-a bufnit rasul.

-Nu fi rautacioasa, Rose...spune Alice suparata.

-Nu sunt...dar sunteti foarte haiosi...am spus incercand sa ma abtin din ras. Dati-va! Am
spus ducandu-ma la capota. Am umblat putin la ea...

-Iubitule o poti ridica putin, te rog?

-Sigur, cricul Emmett este la datorie, spune el razand.

A ridicat masina cu o mana. Dupa zece minute am terminat.

-Gata! Am spus stergandu-ma pe maini.

-Gata?! Intreaba Elezar.

-Da, am spus cu un zambet larg.

 Elezar se urca in ea si porneste. Masina a luat-o din prima.

-Multumesc mult, chiar esti cel mai bun mecanic, spune el.

-Multumesc, am spus putin rusinata.

-Baby, esti ce-a mai tare, spune Emmett luandu-ma in brate si sarutandu-ma.

-Emmett! Am tipat la el, indepartandu-ma din imbratisarea lui.

Se uita nedumerit la mine, dar gropitele din obraji il tradau.

-Merci, dragule, am spus furioasa.

-Hai, Rose iti sta bine si cu putin ulei, spune Edward.

-Nu trebuia sa spui asta, i-a spus Alice.

-Esti un ticalos Edward, am spus fixandu-l cu privirea. L-am vazut facand un pas inapoi cu
mainile ridicate in aer, gata sa se predea.

-Rozie, spune Carlisle.

M-am intors la el si fara sa vreau mi-am aruncat privirea in parbrizul masinii si mi-am
vazut ochii rosi.

-Scuze...ma duc sa ma spal...am spus indreptandu-ma spre usa.

-Gresit! Mergem sa ne spalam, spune Emmett luandu-ma in brate si ducandu-ma in

camera.

-Multumesc, dar puteam si singura...

-Hai, baby...n-am vrut, spune el cu o voce de copil nevinovat.

Am intrat in baie, uleiul din par era ingrozitor. Cum am iesit eu, a intrat Emmett. M-am
imbracat in trening si am coborat.

-Ce bine e sa fi curat, nu, Rose? Intreaba Jazz asezandu-se mai comod pe fotoliu.
 -Da si am descoperit ca uleiul de masina iese foarte greu din par....

-Cred si eu...ce zici te bagi la un joc de carti?

-Nu, nu am chef, am spus plictisita.

M-am asezat langa Esme si Carmen si am inceput sa vorbim. Jasper, Bella, Edward, Tanya
si Kate jucau carti, iar cand a venit, li s-a alaturat si Emmett. Elezar si Carlisle aveau niste
discutii foarte ciudate, nu intelegeam niciodata nimic, era urat sa nu sti despre ce se vorbeste,
dar termenii pe care ii foloseau ma „bateau”.

-Rose, sotul tau triseaza, striga Bella.

-Emmett!

-Nu trisez, baby...

-Bine, daca mai aud o reclamatie vei tine post doua saptamani, am spus pe un ton
autoritar.

-Doua saptamani?

-Daca mai continui vor fi trei...

Nu a mai zis nimic si de data asta a jucat corect. M-am dus la calculator cautand niste carti
interesante de citit. In timp ce schimbam paginile, m-a atras un titlu. Am dat pe link-ul respectiv
si mi s-a deschis o pagina in care era rezumatul cartii. Am inceput sa citesc, captivata mai mult
cu fiecare rand citit.

-Ce concentrata esti...Ce citesti? Intreaba Esme punand mainile pe umerii mei.

-Stai putin, mai am cinci randuri si termin...

-Rose.... Din cate carti pe lumea asta tu te-ai gasit s-o citesti tocmai pe asta?

-Ce carte? Intreaba Elezar.

-Violul, am raspuns eu.

-Violul?! Spune Alice.

 -Da, Alice, violul....am spus dandu-mi ochii peste cap.

-Esti masochista sau ai inebunit? Intreaba Edward.

-Cred ca aleg prima varianta, iar cartea este foarte interesanta, am citit rezumatul si este
„superb”...

-Imi inchipui, spune Emmett.

-Pai daca esti masochista, spune-ne si noua ce se intampla...

-Parca nu te interesa Eddy...

-Acum ma intereseaza si nu-mi mai spune Eddy!

-Este despre o fata care a fost violata de trei barbati...Ea pleaca din orasul respectiv, isi
da seama ca a ramas insarcinata in urma violului, pastreaza copilul si se casatoreste. Cand
copilul a crescut, hotaraste sa se intoarca inacel oras si sa se razbunee. Cei trei barbati vin la
ea sa-i ierte, iar aceasta ii refuza. Doi dintre ei mor, iar al treilea ajunge vai de capul lui....

-E clar, esti nebuna! Emmett trebuie s-o duci pe la un psihiatru.

-Fiule! Spune Carlisle.

-Sti ceva Edward, citesc ce vreau! Si nu stiu care dintre noi e nebun...sti foarte bine la ce
ma refer....

-Da...chestia aia face parte din trecut...

-Mda...trecut....dar uiti ca unele greseli din trecut iti pot afecta viitorul, asa ca taci! Am
spus furioasa.

-Copiii, incetati! Spune tata.

M-am intors la calculator, cautand magazinul unde pot gasi cartea.

-Hai sa continuam, lasam nebunii in pace...spune el reluand jocul de carti.

-Gata, Edward! Ii spune Emmett.

 Aveam inca privirea in monitor si am gandit ce vreau sa fac, fara sa-mi dau seama.

-Nici sa nu te gandesti! Maraie Edward.

Nu l-am bagat in seama, nu vroiam sa-i spuar pe mama si tata. Dar nu puteam minti ca
vroiam sa ma razbun pe el. Stiu ca nu era bine, dar asta este caracterul meu, am incercat sa-l
schimb si n-am reusit.

-Merge cineva la vanatoare? Am intrebat intorcandu-ma spre ceilalti.

-Mergem noi, au spus fetele.

-Si noi, au continuat Emmett si Jasper.

-Dragule, sigur? Intreaba Esme.

-Da, i-a raspuns tata zambind.

Am iesit toti cei care mergeam la vanatoare afara. Am intrat in padurea deasca, clcand
uneori pe cate o creanga cazuta pe jos. Lumina lunii patrundea foarte putin printre copacii desi.
Pot spune ca pentru un om, peisajul era sinistru, dar pentru noi era ideal. Il priveam pe Emmett
cat de gratios trecea pe langa copaci. Chiar daca era mare, se misca foare gratios. A simtit ca il
privesc si s-a intors spre mine afisand zambetul lui strengar. Dupa cinsprezece minute ne-a oprit
un miros puternic de elan. Ne-am lasat condusi de parfumul dulce al sangelui lor, dar Emmett a
luat-o in sens opus. M-am dus dupa el.

-Emm?

-Shhhh.....

Am inteles imediat, in departare se auzeau mormaieturile unui urs. I-am facut semn ca ma
intorc la ceilalti. A dat aprobator din cap. Ajunsa inapoi la caprioare am vazut ca cina deja
incepuse.

-Au fugit cateva incolo, mi-a spus Alice.

-Thanks, i-am spus disparand dupa caprioarele ratacite.

Le-am gasit imediatat, stateau in spatele unui copac gros, erau ingrozite. Le-am omorat
rapid pe toate si dupa am inceput sa beau. Cum mi-au intrat coltii in gatul lor fragil, iar sangele
cald ce-mi curgea prin tot corpul, m-a facut sa ma simt din nou om, in fine cu exceptia
muscatului. Imediat ce am terminat cu ele m-am intors la grup. Alice se juca cu o crenguta in
zapada. L-am asteptat si pe Emmett, iar dupa am plecat acasa. Cand am intrat in casa am auzit
cateva cuvinte dintr-o conversatie intre tata si Edward...”cred ca ar fi bine sa vorbesti cu
Mihaela, are nevoie de ajutorul ei...” Cine este Mihaela? Si cine are nevoie de ajutorul ei? Ma
enervau la culme discutiile astea, ma faceau sa-mi pun tot felul de intrebari. L-am luat pe
Emmett de mana si am intrat in living.

-Cum a fost vanatoarea? Intreaba Carlisle sarutand-o pe mama.

-Minunata, eu am prins un urs, spune Emmett mandru.

-Iauzi, felicitari frate, spune Edward.

Alice si Jasper au urcat in camera. Am preferat sa mai raman putin, imi placea sa fiu
singura, dar in acelasi timp uram acest lucru. Imi placea, pentru ca ma ajuta sa ma inteleg mai
bine si o uram, pentru ca ma facea sa-mi pun tot felul de intrebari, la care poate n-o sa am un
raspuns niciodata. Intr-un final am ales sa urc in camera, Edward ma plictisea cu povestile lui
filozofice. M-am trantit in pat, luand o perna si jucandu-ma cu ea. Se crapa de ziua, iar soarele
isi facea aparitia din spatele intunecatei paduri. Oare copiii au ajuns? Totul este bine? Volturii
s-au potolit sau vor mai veni dupa noi? Vanatorii de vampiri or mai exista? Asta e simplu, il pot
intreba pe tata, el ar trebui sa stie...Dar mai sunt atatea intrebari, mistere si legende despre
lumea noastra. Uneori totul este in ceata chiar si pentru un vampir. Sunt momente in care te
simti coplesit, tradat, iubit, mintit, iar sufletul poate amesteca sentimentele, facandu-te si mai
confuz, transformandu-se intr-o oglinda sparta in mii de cioburi, greu de lipit la locul lor sau
uneori chiar imposibil.

-Ce faci, baby, aici singura? Intreaba Emmett trantindu-se in pat.

-Nimic, am spus privind spre tavan.

-Esti suparata? Intreaba el mangaindu-ma tandru.

-Nu, doar ganditoare, am spus uitandu-ma in ochii lui mici de un auriu patrunzator.

-Ma duc sa fac un dus, dupa jucam carti?

-Bine, am spus sarutandu-l.
 In timp ce Emmett a intrat la baie, am pus mana pe telefon, vroiam sa vad daca copii au
ajuns bine.

-Alo?

-Buna, mami! Ce faci?

-Bine, draga mea...Voi ati ajuns?

-Da, ne-am instalat deja. Sue este foarte primitoare.

-Ma bucur ca te simti bine. Fratele tau si Nessie ce fac?

-Bine, Taylor este afara cu haita, iar Nessie langa mine.

-Sarut-o din partea mea, la fel si pe Taylor.

-Da, tati si ceilalti ce fac?

-Pe aici, sti tu cu ale lor...

-Da...

-Bine, atunci va sun mai tarziu sau sunati voi, am spus bland.

-Sigur, oricum ne chemau baietii afara.

-Bine, sa aveti grija.

-Da, te iubesc!

-Si eu.

-Cine era? Intreaba Emmett stergandu-si parul.

-Nikki, vroiam sa stiu daca au ajuns.

-Si?

-Au ajuns, se pare ca deja fac parte din haita, am spus zambind.
 -Sincer ma bucur ca se inteleg bine, haita chiar este de treaba...

-Da, cred ca ai dreptate...

-Acum ce zici, coboram, mi-ai promis...

-Sa nu crezi niciodata un vampir, am spus disparand pe usa.

Inainte sa intru in living Emmett ma prinde de mijloc, luandu-ma pe sus.

-Ce faci, fiule? Intreaba Esme.

-Bine, mama, tu ce faci? Intreaba el inca tinandu-ma in brate.

Oricat incercam sa scap nu reuseam. Toti erau in living, cu exceptia lui Edward, Carlisle si
Elezar. Privirile lor amuzate ma enervau.

-Emmett, lasa-ma jos! Am spus autoritara.

-Voi ce-ati mai facut? Intreaba el ca si cum nu m-ar fi auzit.

-Putin ajutor, va rog!

-Iti place s-o „chinui”, nu frate? Il aud pe Edward in spate.

-Niciodata sa nu iei pe seama un vampir...spune Emmett.

Emm si-a intors privirea spre mine. Ma privea in ochi, oricat incercam sa-mi mut privirea,
eram prinsa in vraja lui, iar furia disparea incetul cu incetul.

-Daca ma saruti, te las jos, spune el afisand un zambet strengar.

-Emmett...am spus rugatoare.

Stia ca nu puteam rezista zambetului lui perfect, asa ca l-am sarutat. Mi-a zambit mandru si
m-a lasa delicat jos.

-Asa se face acum? Intreaba Alice razand.

-Vad ca este o noua moda, inventata pe loc de Emmett Cullen, am spus zambind.
 Am izbucnit toti in ras. Viata noastra era perfecta, se pare ca zilele inorate si negre
disparusera de tot, lasand loc luminii calde si stralicitoare din zilele de vara. Zile pe care le
iubeam, atata timp cat nu trebuia sa ma feresc, pentru siguranta mea.

Cadoul (capitolul 20)

Zilele treceau, iar copii erau tot in Forks. Se distrau de minune si mai vroiau sa stea. Dar
cum zilele treceau se apropia si aniversarea mea. Mai erau doua zile si implineam saptezeci si
noua de ani...stiu ca nu este o varsta prea mare pentru un vampir, dar in acesti ani am invatat sa
pretuiesc mult mai mult viata mea si a familiei mele. Eram in gradina cu Bella, Alice, Tanya si
Kate faceam bulgari. Baietii ne promisesera o bataie cu zapada.

-Ce ziceti de o bataie cu zapada? Intreaba Emmett entuziasmat.

-Suntem mai multe, deci suntem si in avantaj, spune Kate.

-Da, dar Emmett face cat trei dintre voi, spune Edward.

-Hahaha, aici nu conteaza marimea ci inteligenta, iar voua....spune Bella razand, dar a
regretat, deoarece si-a primit un bulgare drept in fata.

Asa a inceput „bataia”. Dupa un timp baietii erau in avantaz chiar daca erau mai putini
decat noi.

-Rose! Ma striga Bella incet.

S-a apropiat, pana a ajuns langa mine.

-Ce zici sa le topim putin zapada? Imi spoteste ea la ureche.

Am dat aprobator din cap.

-Fetelor mai mult bulgari, am spus gandindu-ma la altceva, incercand sa ascund ceea ce
mi-a spus Bella de Edward.
 Baietii continuau sa arunce cu bulgari, iar noi ne feream, ascuzandu-ne in spatele zidului
de zapada pe care-l facuse-m. M-am uitat la Bella si am dat amandoua aprobator din cap. Le-a
facut celorlalte semn sa nu mai arunce cu bulgari. S-au oprit si se uitau nedumerite la Bella.

-La naiba, injura Emmett.

-Hei, nu-i corect, spune Jasper.

Ne-am ridicat din spatele zidului pregatite cu cate doi bulgari fiecare.

-Ai uitat iubitule, in dragoste si-n razboi totul este posibil, am spus cu un zambet larg.

-Trisati! Striga Edward.

-Dragule, cum a spus si Rose, iar noi acum suntem in razboi, ii spune Bella.

Fara zidul de zapada care-i mai ferea de bulgarii nostri si fara zapada prin jur, baietii erau
total neajutorati in fata noastra.

-Bella ai avut o idee minunata, spune Tanya.

-Multumesc, dar Rose a facut toata treaba.

-Buna treaba, Rose, spune Kate.

-Thanks, am spus zambind.

-Acum, noi vom conduce! Spune Alice.

Am aruncat bulgarii toate cinci odata. Baietii erau asa amuzanti cand incercau sa se
fereasca de ei. Am tot continuat sa aruncam, tinandu-i pe baieti in sah, pana cand acestia se
opresc in a se mai feri de bulgarii nostri.

-Acum vom folosi forta! Spune Emmett.

-Ups...spune Alice.

-Fugiti! Le-am spus eu.

 Am alergat in zig zag, urcandu-ma repede pe casa. Baietii le prinsesera deja pe Kate si
Alice. Sincer imi era mila de ele...le-au aruncat in zapada, frecandu-le pe fata, pana cand se
predau. Nu voiam sa patesc asa....aveam doua variante ori fug, ori stau si lupt, la urma urmei
am focul de partea mea si descoperisem ca pot rezista in flacari mai mult timp decat alti
vampiri. La scurt timp le-au prins si pe Bella si Tanya, care au avut parte de acelasi tratament
ca Alice si Kate.

-A mai ramas Rose, spune Jasper.

-Da, pe unde o fi...continua Emmett scurtand imprejurul casei cu privirea.

-Pe acoperis, ii anunta Edward.

-La naiba...am spus, dar cand m-am intors Emmett era in fata mea, brusc mi-am am realizat
ca ma inconjurasera.

-Hai, baby putina zapada, spune Emmett rugator.

-Nu multumesc, prefer sa fiu uscata.

-Esti constienta ca nu scapi, nu? Spune Edward.

-Nici focul nu te poate salva, spune Jazz zambind.

-Copii nu intrati in casa? Am auzit-o pe mama.

-Mai o au pe Rose de prins si vin, spune Alice.

-Unde sunt? Intreaba Elezar, urmat de tata si Carmen.

-Sus, le spune Bella aratand spre acoperis.

-Hei, ce faceti? Spune Edward.

-Nu veniti si voi la o bataie cu bulgari?

-De data asta o sa spunem nu, spune Carmen.

Am profitat de neatentia baietiilor pentru a topi zapada de pe acoperis.

-Emmett! Striga Jazz.

 Era prea tarziu, toti am alunecat de pe acoperis. Inca incercand sa ma prinda, iar eu
cautand o cale de scapare am uitat sa cadem in pirioare cum era normal pentru noi, ci am ales
sa sa cadem pe spate sau in fund. Toti au inceput sa rada cand ne-au vazut pe jos.

-Se pare ca ai scapat, surioara, spune Edward.

Le-am aratat un zambet triumfator baietilor si m-am intors spre ceilalti.

-Ai gri....a inceput Bella, dar era mult prea tarziu, Emmett a gasit langa casa un morman de
zapada si m-a bagat acolo.

-Nu ai scapat, baby, spune el sarutandu-ma, dupa izbucning in ras.

-Merci, iubitule, am spus scuturandu-ma de zapada.

Toti am intrat in casa. Eu, Alice, Bella, Kate si Tanya am urcat in camera sa ne schimbam,
dupa am coborat in living. Emmett si Jasper jucau sah, iar Edward se uita la ceva pe net.

-Iti controlezi puterea foarte bine, spune Carmen.

-Nu este greu, trebuie doar sa ma gandesc unde vreau focul si totul este gata, am
recunoscut eu.

-Esti atat de tanara si totusi atat de puternica...spune Carmen.

-Sincer nu ma interesa sa am vreo putere, singurul lucru pe care mi-l doream era un
copil...iar rugaciunile mi-au fost ascultate intr-un final, am spus privindu-l pe Emmett.

-Ai dreptate, dar acum stati fara griji, spune Tanya.

-Oarecum...am spus eu.

In sfarsit a venit si ziua mea. Am coborat pe la zece din camera si m-am indreptat spre
bucatarie unde era agatat un calendar. Am sperat din tot sufletul sa nu fie 26 aprile, dar nu
aveam noroc...azi implineam 79 de ani. Zametul mi-a pierit de pe fata. Am simtit pe cineva in
spatele meu, m-am intors si l-am vazut pe Elezar.

-Stiu ca nu-ti sarbatoresti ziua, dar lasa-ma sa-ti spun un calduros la multi ani, spune el
imbratisandu-ma.
 -Multumesc, Elezar, am spus incercand sa-i arat macar un zambet. L-am urmat pana in
living, unde toti faceau cate ceva.

-La multi ani! Spun toti in cor.

-Multumesc, am spus aratandule o tentativa de zambet.

-Rose, totusi azi este ziua ta, zambeste putin, spune Alice.

M-am intors la ea si i-am aratat un zambet, care a facut-o sa rada.

-Emmett si Bella unde sunt? Intreb uimita.

-Vor veni si ei, acum au putina treaba, spune Edward zambind.

I-am aruncat o privire rautacioasa. Stiau foarte bine ca urasc surprizele.

-Stim...spune Edward.

Esme vine si ma imbratiseaza, sarutandu-ma pe obraz. Doamne de ce mama? Putea fi

oricare, dar nu ea, ma uram pentru c-o faceam sa sufere. Nu merita asta, iar eu....nu fac decat
totul pe dos. La scurt timp se intorc si Bella cu Emmett. Aveau doua cutii, una mica si una mare.

-La multi ani! Spune Bella imbratisandu-ma.

-Multumesc, Bells, dar nu-mi serbez ziua, am spus trista.

-Stiu, mi-a spus Edward, dar nu puteam sa nu facem nimic, spune ea zambind.

-Laaa multiii aniiii! L-am auzit pe Emmett cantand.

-Dragule, cred ca ti-ai ratat cariera, am spus razand.

Se pare ca Emmett a reusit sa ma faca sa rad. Chiar putea scoate la iveala lumina din
sufletul meu.

-Te iubesc, spune el sarutandu-ma.

-Si eu.
 -Asta e cadoul din partea noastra, spune el dandu-mi cutia.

M-am uitat suspicios la cutie pentru ca misca, ceea ce era ciudat. Cand am ridicat capacul
un micut cap maro si-a facut aparitia.

-Un pui de caprioara?!

-Cum nu-ti plac surprizele, ne-am gandit ca asta ar fi cel mai frumos cadou, spune Alice.

-A fost ideea lui Emmett, spune Jasper repede.

-Era de asteptat, cine are astfel de idei traznite, am spus luand puiul din cutie, dandu-i
drumul prin casa. Ma uitam la el, fugea de colo, colo, speriat, instinctul ii spunea ca este in
pericol, dar nu avea unde se duce.

-I-ati omorat mama? Am intrebat inca uitandu-ma la micutul musafir, care se refugiase
langa un ghiveci mare cu flori.

-Nu, am luat doar puiul, spune Bella.

-Bine, va multumesc din suflet pentru tort si micutul cadou, dar as vrea sa fiu putin
singura, daca nu va suparati...am spus privindu-i pe rand. Tristetea li se citea pe chipuri. Voi
face o mica plimbare, i-am anuntat eu.

-Ai grija Rozie, spune Carlisle.

-Voi avea, promit, tata, am spus ducandu-ma spre puiut.

Acesta a dat sa fuga, dar l-am prins dintr-o miscare. L-am luat in brate si m-am indreptat
spre usa.

-Iei si puiul? Intreaba Emmett.

-Da, dragule vreau sa-mi mai gasesc cadoul intreg, am spus zambind amar. Am deschis
usa, dar m-am gandit ca puiutului poate ii este foame, asa ca am luat o cutie de lapte din
frigider si am disparut in padure.

Am alergat pana la marginea unui lac inghetat. Privelistea era minunata si ma bucuram ca
puiul nu se mai zabatea asa rau.
 -Nu-ti voi face nici-un rau, i-am spus privind in ochii lui mari si negri, care ma priveau
ingroziti. Uite bea! Am spus ducand cutia de lapte spre botul lui. Acesta simtind mirosul laptelui
a deschis boticul, am aplecat cutia astfel incat laptele sa curga in gura puiului. Te voi numi
Bambi....Doamne acum chiar am inebunit vorbesc cu un pui de caprioara...Cum a terminat
laptele m-am ridicat. Sa mergem si sa-ti cautam familia, am spus stergandu-i boticul. Am
inceput sa alerg din nou fiind atenta la mirosurile din jur, pana cand am vazut in departare o
turma de caprioare. N-am vrut sa ma apropii foarte mult , deja ma simtisera si devenisera
agitate. Am lasat puiul jos, indepartandu-ma incet. L-am vazut fugind spre turma, iar o
caprioara s-a indreptat spre el. A fost un moment foarte emotionant, daca puteam sigur as fi
plans. Puiul s-a oprit putin inloc si s-a intors spre mine. Data viitoare cand ne vom intalni,
lucrurile vor sta altfel, am spus zambind.

-Un gest impresionant, surioara, am auzit-o pe Alice in spatele meu.

-Nu avea rost sa-l omor, am spus privind spre locul unde disparuse turma.

-Pe zi ce trece aflu tot mai multe lucruri despre tine, Rose, spune Bella.

-Mai ai multe de aflat....am spus zambind.

-Stiu si dabea astept sa aflu, recunoaste ea.

-Dabea astept sa-i vad fata lui Emmett cand ii voi spune ca i-ai dat drumul puiului...

-Cred ca va ramane socat, am spus eu.

Dar cand m-am uitat la Alice, am vazut-o pierduta in viitor.

-Deci? Intreaba Bella.

-Socat, raspunde ea chicotind.

-Pana sa vin aici m-am oprit pe marginea unui lac inghetat, ce ziceti vrei sa mergeti si
voi? Privelistea este uimitoare, le-am spus zambind.

-Sigur, oricum ma plictiseam teribil in casa, spune Bella.

-Trebuie sa te obisnuiesti, i-am spus zambind.

 Le-am dus si pe ele la „lacul prieteniei”...se pare ca-i gasisem un nume si lacului. Am ajuns
si le-am vazut uimirea cand au vazut peisajul.

-Fetelor, acesta este lacul prieteniei, am spus aratand spre lac.

-Lacul prieteniei?! Spune Alice.

-Da, eu i-am spus asa...

-Nu degeaba esti sotia lui Emmett...va potriviti perfect, spune ea.

-Este superb, Rose, spune Bella.

-Stam pana rasare luna, cred ca va fi si mai minunat, spune Alice entuziasmata.

Si eu si Bella am dat aprobator din cap. Nu a trebuit sa asteptam mult, deja cand ajunsesem
noi era amurgul. Cat am mai stat de vorba se intunecase, puteam vedea razele lunii itindu-se din
spatele muntilor plini de zapada. Cand a ajuns sus, razele ei au lovit imensa oglinda de gheata,
facand sa apara pe muntele alb multe lumini colorate, facandul sa para un brad de Craciun.

-Doamne cat este de frumos....spune Bella.

-Ai dreptate, pacat ca nu avem camera la noi pentru a face niste poze, am spus trista.

-Nu avem camera, dar avem telefon, spune Alice scotand telefonul din buzunar.

-Alice esti ce-a mai tare, spune Bella.

-Stiu, spune ea razand.

Am facut pe rand poze cu muntele impodobit cu miile culori, care se scaldau pe el, iar dupa
am pus aparatul pe piatra si am facut o poza de grup.

-Fetelor, tin sa anunt ca „lacul prieteniei” cum l-a numit Rose, este acum oficial locul
nostru secret...locul secret al surorilor Cullen, spune Alice stand in picioare pe piatra.

Am inceput sa rad cu Bella.

-Cred ca ai dreptate, Alice, dar ce facem cu Edward? Intreb inca razand.

 -Nici-o problema nu stie cum sa ajunga aici...spune ea.

-Poate ca nu, dar cat crezi ca-i va lua? Intreaba Bella.

-Vorbesc eu cu el si nu va veni aici, spune Alice.

-Baietii sunt niste tradatori, spune Bella.

-Ai dreptate, am arpobat-o eu. Cred ca este cam tarziu, ne intoarcem?

-Da, au raspuns amandoua.

In zece minute am intrat pe usa casei. Toata familia era in living, uitandu-se la televizor,
jucand carti sau vorbind. Cand ne-au vazut in prag s-au uitat suspicios la noi. M-am uitat la
Bella si Alice si ne-a bufnit rasul.

-Cei cu fetele astea? Intreaba Bella.

-Pe unde ati umblat domnisoarelor? Intreaba tata.

-Aaaa....ne-am plimbat, mi-au tinut de urat si am pierdut notiunea timpului, am spus

incercand sa scapam basma curata.

-Aha...spune tata.

-Baby, unde este puiul? Intreaba Emmett curios.

-Ati vorbit cu copiii? Am spus, trecand de intrebarea lui Emm.

-Da, au sunat de doua ori pentru a-ti spune la multi ani, dar nu erai.

Am pus mana pe telefon si l-am sunat pe Taylor, pentru ca telefonul lui Nikki era inchis sau
nu avea semna.

-Alo? A spus o voce de fata. Toti si-au intors privirea spre mine si ei erau la fel de surpinsi.

-Cine este? Intreb eu.

-Sunt Selene, Taylor este afara, spune ea.

-Il poti chema, te rog frumos...

-Imediat....Taylor! Am auzit prin telefon. Este mama ta.

-Buna, mami, la multi ani, spune el fericit.

-Buna, multumesc, dragule...Ce faceti?

-Bine, ne jucam leapsa...

-La multi ani, mami!

-La multi ani, matusa!

-Multumesc, scumpele mele...

-Au disparut, m-a anunat Taylor.

-Cand va intoarceti?

-Mai vrem sa stam, iar cu banii stam bine, spune el.

-Bine, spune-mi cine era fata care mi-a raspuns?

-Selene...

-Am inteles ca asa o cheama, dar cine este? Insist eu.

-O fata...raspunde el. Mami ma cheama afara vorbim maine, te iubim.

-Si eu va iubesc, imediat ce am spus asta am auzit totul de inchis.

-Selene?! Spune Emmett.

-Sper sa nu fie om, nu vreau s-o luam de la capat, am spus ganditoare.

-Acum nu nu mai facem griji, doar esti cel mai puternic vampir, spune Edward zambind.

-Deci, baby ce-ai facut cu puiul? Intreaba din nou Emmett.

-Dabea astept, spune Bella.

-Nu-mi vine sa cred, il aud pe Edward spunand incet.

 -L-am dus inapoi la mama lui, am spus mandra.

-Ce?! Spune Emmett.

-Am fost de fata, spun Alice si Bella mandre.

-Rose merita sa intre in cartea recordurilor, spune Bella.

-Nu l-ai mancat?! Spune Jasper.

-Nu, i-am dat laptele pe care l-am luat de acasa sa-l bea si dupa i-am cautat mama...

-Felicitari, Rose, spune Tanya.

-Merci...

-Draga mea sunt mandru de tine, spune tata imbratisandu-ma.

-E bine sa faci o fapta buna, iar acest lucru m-a facut sa uit de .......

-Foarte tare, Rose...spune Kate.

-Bambi era chiar dulce, am spus zambind.

-Bambi?! Spune Esme.

-Da, asa il cheama.

-I-ai pus si nume! Asa ceva n-am auzit in viata mea, spune Elezar.

-Baby, nu degeaba te iubesc eu pe tine, acum vad foarte clar ca nu m-am indragostit de
frumusetea ta ci de suflet, spune Emm luandu-ma dupa gat.

-Multumesc iubitule, si eu te iubesc, i-am spus sarutandu-l pe obraz. Si oricum i-am

promis lui Bambi ca data viitoare cand ne vom intalni lucrurile vor sta altfel...

Emmett a izbucnit intr-un ras teribil, care a rasunat in toata casa. Am inceput si noi sa
radem, dar nu stiu de ce radeam mai mult, de ce am spus eu sau de rasul lui Emmett. In fine nu
conta, singurul lucru important era ca m-am distrat si am salvat o viata in aceasta zi care m-a
marcat pentru totdeauna.
Vechii...dar noii dusmani (capitolul 21)
Era o zi insorita, soarele rasarise deja de ceva timp, dar nu am coborat din camera. Era
mult mai bine in bratele lui Emmett, ma simteam protejata si iubita. Am ridicat privirea spre fata
lui si l-am vazut privindu-ma. Fara sa spuna ceva a inceput sa ma sarute, pana a ajuns la gat.
M-a muscat delicat, dar am simtit si putin venin.

-Iubitule, imi lasi semn, am protestat eu.

-Nu-ti va ramane niciun semn, promit, spune el zambind dulce.

-Este cam multa zarva jos, am spus ridicandu-ma.

-Dar, dar nu conteaza...

M-am dat jos din pat si m-am imbracat. Emmett nu dadea niciun semn ca ar vrea sa
coboare sau sa faca ceva.

-Dragule, eu cobor, am spus iesind din camera.

Cum am ajuns in dreptul scarilor m-a lovit un „parfum” puternic de lup. Am coborat si am
dat nas in nas cu Jacob, care tocmai iesea din bucatarie cu un castron cu cereale.

-Buna, barbie... Ce faci? Spune el mancand.

-Buna, bine si vad ca si tu faci la fel, iar apetitul nu ti s-a schimbat deloc...am spus
intrand in living.

-Mami! Striga Nikki si Taylor sarindu-mi in brate.

Chiar daca acum erau „maturi”, pentru mine tot copii ramaneau...niste copii mai mari...

-Buna, matusa, spune Renesmee sarutandu-ma pe obraz.

-Buna! Cand ati venit? Intreb zambind.

 -Acum doua ore, raspunde Seth. Buna, Rose...

-Buna...i-am spus privindu-l suspicioasa.

Mi-a aratat un zambet si o privire nevinovata.

-Si cum a fost „micuta” voastra excursie? Am intrebat asezandu-ma pe canapea.

-Minunat, uitasem cat de bine este in haita, spune Seth.

-Si noua ne-a placut, spune Renesmee aratand spre Nikki.

-Tie Taylor nu ti-a placut? Intreaba Esme.

-Ba da...a fost frumos...raspunde el afisand un zambet tremurat.

-Jacob, deci unde sunt iepurii mei? Intreb serioasa.

-Am preferat sa-i mananc, dar ce-ati facut aici? Ati adus caprioare?

-Da, asta a fost cadoul lui Rose, ii rapsunde Emmett intrand in living.

-Iauzi....spune Jacob dand din cap.

Copiii l-au salutat si i-au sarit in brate.

-Ce frumos si ce-ai facut cu el?

-Ce intrebare ai pus Nessie, spune Seth.

-L-am dus inapoi la mama lui, le-am spus mandra.

-Sa fiu al naibi...ce-am pierdut....”craiasa zapezilor” si „capriorul din padurea

vestejita”....

-Foarte amuzant, catelus...am spus rece.

-Nu fi rau, Jake, ii spune Nessie.

Chiar daca ma ciondaneam cu Jacob, privirea imi era fixata pe Taylor, care nu parea deloc
fericit sau entuziasmat ca se intorsese acasa.
 A trecut o luna de la intoarcerea copiilor. „Certurile” mele cu Jacob erau zilnice, iar
uneori se mai intampla sa zaboare cate ceva in direcia unuia dintre noi. Nikki si Seth pareau ca
au trecut la urmatorul nivel al relatiei lor. Nu vorbise-m cu ea despre asta, pentru ca nu vroiam
sa fiu prea insistenta. Voi ava rabdare sa-mi spuna ea. Singurul care ma ingrijora cel mai mult
era Taylor. De cand se intorsesera nu mai era copilul pe care-l stiam, acum era mult mai rece si
distant, iar sclipirea din ochi palise. Era mereu ganditor si retras. Cand Emmett a incercat sa
vorbeasca cu el, i-a spus ca nu are nimic, vrea doar sa-l lasam in pace. Totul era foarte ciudat si
confuz. Oare era din cauza fetei aceleia, Selene? Oare se simtea rau? Acum realizam cate griji
isi fac Esme si Carlisle pentru noi.

Toti eram in living. Alice, Kate si Tanya vorbeau despre moda; Carlisle, Esme, Elezar si
Carmen planuiau o noua vanaoare, copiii se jucau carti sau erau la calculator. Eu, Bella,
Edward si Emmett am preferat sa ne uitam la televizor. Am simtit o strangere usoara pe picior,
in locul unde Emm tinea mana. Mi-am ridicat privirea la el si l-am vazut facandu-mi semn spre
geam. M-am uitat peste umarul lui si l-am vazut pe Taylor privind absent prin fereastra
inghetata. M-am ridicat de pe canapea si am mers la el, punandu-mi palmele pe umerii lui.

-Da, mami...spune el intorcandu-se.

-Dragule, ce zici de o vanatoare in doi? Il intreb zambind.

-Scuze...dar nu am chef...

-Te rog, pentru mine...nu am mai fost demult la vanatoare doar noi doi...am insistat eu.

-Bine...spune el, incercand sa zambeasca.

Perfect santajul emotional functioneaza intotdeauna.

-Mergem si noi, spune Nessie.

-Ness, vreau sa merg cu Taylor, i-am spus sarutand-o pe frunte.

A inteles imediat de ce vroiam sa merg decat cu el.

Am alergat prin padure ceva timp, pana cand Taylor se opreste si se aseaza pe un bustean
rupt. Tot drumul pana aici nu a scos niciun cuvant.

-Ce vrei sa vorbesti cu mine? Intreaba el privindu-ma trist.

 -Ce te face sa crezi ca vreau sa vorbim?

-Hai, mami, nu mai sunt copil...protesteaza el.

-Bine vreau sa vorbim si mai vreau sa sti ca pentru mine si tatal tau vei fi copil
mereu...am spus asezandu-ma in fata lui. Fiule...ce se intampla cu tine? Intreb ingrijorata.

-Nu se intampla nimic! Terminati cu intrebarea asta! Spune el ridicandu-se.

-Taylor! In primul rand nu tipa la mine, iar in al doilea rand aseaza-te sa vorbim
civilizat! Am spus pe un ton autoritar.

-Scuze, doar ca toata lumea ma intreaba acelasi lucru de cand ne-am intors...

-Te intreaba pentru ca-si fac griji pentru tine...

-Nu vreau sa-si faca nimeni griji pentru mine...Sunt destul de mare sa-mi port singur de
grija...

-Te mai intreb o data....Ce se intampla cu tine? Si sa nu spui ca nimic, pentru ca ma voi
supara.

Nu a mai spus nimic, doar si-a intors privirea intr-o parte.

-Bun...vad ca nu vrei sa-mi spui...atunci il voi intreba pe Edward, iar de data asta nu ma
va mai refuza...am spus ridicandu-ma si intorcandu-ma sa plec acasa.

-Ma simt ca si cum am lasat o jumatate din mine in Forks, ca si cum sufletul meu ar fi
rupt in doua...spune el cu o voce scazuta.

-Deci asta era, te-ai indragostit...am spus revenind in fata lui.

-Da...de fapt asa cred...a recunoscut el rusinat.

-Nu trebuie sa te simti rusinat, toata lumea trece prin asta, am spus zambind. Selene?

-Da, mereu cand eram in preajma ei aveam niste furnicaturi in stomac si mereu cand
eram departe imi doream sa ajung cat mai repede, pentru a o vedea...imi placea s-o privesc
dormind... Asta este dragostea?
 -Da...Taylor ea este vampir, varcolac sau om?

Judecand dupa expresia care o avea cand am pus intrebarea imi doream sa n-o fi pus-o
niciodata, iar raspunsul la care ma gandeam, ma ingrozea.

-Om...spune el cu jumatate de gura.

Cuvantul a facut sa rasune intreaga padure. Nu-mi vedea sa cred ca istoria se repeta...Nu
vroiam sa trecem din nou prin acele probleme cu Volturii, dar nici sa-i stric fericirea fiului
meu... Eram intre ciocan si nicovala, nestiind ce sa fac sau sa spun.

-Acum imi dau seama cum s-a simtit unchiul Edward cand s-a „despartit” de matusa
Bella, spune el incet.

-Dragul meu...am reusit sa spun dupa un moment lung de tacere. L-am imbratisat
strangandu-l puternic la piept.

-Mami, nu vreau sa va fac probleme...stiu ca este foarte periculos ca un om sa stie de

existenta noastra... Nu-mi voi pune familia in pericol...spune el sec.

Il priveam si nu-mi venea sa cred cat de mult se maturizase. Dar cuvintele lui tot imi
provocau rani in suflet, nu vroiam ca vreunul dintre copii mei sa sufere... Nu ne pui in pericol,
doar avem focul, vedea viitorului si cititul gandurilor de partea noastra...am spus incercand sa
par tare, dar de fapt ma ingrijora faptul ca va mai afla un om de existenta noastra.

-Ne intoarcem? Vreau sa fac o baie calda, spune el ridicandu-se.

-Da, am spus urmand-ul.

Din nou drumul spre casa a fost acoperit de o tacere apasatoare. Am intrat in casa, toti ne
asteptau in living, curiosi de ce aflasem, bineinteles toti cu exceptia lui Edward.

-Ma duc sus, spune Taylor sarutandu-ma pe obraz.

Am asteptat in tacere, pana cand am auzit apa curgand, stiam ca acum nu ne putea auzi.

-Ce ai aflat, iubito? Intreaba Emmett.

 -Inainte de toate, noi doi vom avea o discutie, da rnu acum si nu aici, i-am spus lui
Edward. Este ceea ce am banuit toti...s-a indragostit, numai ca de cine nu trebuia...am spus
lasandu-mi vocea sa scada.

-Ce vrei sa spui cu s-a indragostit de cine nu trebuie? Intreaba Esme.

-Istoria se repeta....am spus dur.

-Istoria se repeta?! Spune Jacob.

-Da, s-a indragostit de un om...

-Selene...spune Nikki.

Am dat aprobator din cap.

Toata camera parca inghetase, iar fetele tuturor erau inexpresive. Stiau cu toti ca asta ne
putea aduce necazuri si mai mari, mai ales ca Volturii nu stiau de existenta lui Nikki si Taylor.

-Ce se poate face in cazul asta? Intreaba Seth.

-Nimic, raspunde Edward. Dragostea nu are granite si nici legi, pe care trebuie sa le
respecte...

Au trecut cateva luni de cand aflasem ca fiul meu este indragostit de o muritoare. Starea lui
nu se imbunatatea, iar noi nu mai suportam sa-l vedem cum sufera, asa ca toti am fost de acord
sa ne intoarcem in Forks. Jacob vorbise cu Billy si haita, pentru a merge toti in rezervatie si au
fost de acord.

Am ajuns acasa in sfarsit dupa atatia ani. Dupa ce am despachetat bagajele am coborat in
living. Dimineata urma s-o cunoastem pe Selene. Taylor era foarte entuziasmat, ma bucuram
foarte mult sa-mi vad copilul fericit, dar in acelasi timp nu mi se parea o idee buna ca s-ar putea
sa aiba o relatie cu un om. Nu sunt rea, dar ma ingrijoreaza riscurile la care se expune el, ne
expune si pe noi, dar in acelasi timp si pe fata, am vazut cat au suferit Edward si Bella, pana au
putut fi fericiti.

-Dabea astepti fratioare ziua de maine, spune Nikki.

-Da, vreau s-o vad pe Selene, imi este dor de ea, spune Taylor.
 -Dar crezi ca o relatie om-vampir este bine? Intreaba Jacob.

-Jacob, din cate stiu eu este posibil, atat timp cat ralatiile vampir-varcolac merg de ce nu
ar merge si cele om-vampir? Daca fiintele se iubesc vor trece peste orice si avem un caz chiar
aici, spune el aratand spre Edward si Bella.

-Da, ai foarte mare dreptate Taylor, dar mie mi se pare ceva suspect la familia ei... ai
vazut cum se uitau dupa noi cat am fost in rezervatie...spune Seth.

-Crezi ca stiu ceva? Intreaba Edward.

-Nu stiu, vom afla maine...

-Da ai dreptate, spune Edward.

Mi-am intors capul spre Emmett si pentru prima data in viata mea l-am vazut speriat, iar
lucrul acesta ma facea sa ma ingrijorez si mai tare.

-Fiule ne anunti daca ceva este in neregula...spune Carlisle.

Edward a dat aprobator din cap. Sincer cred ca daca nu era Jazz ma urcam pe pereti. O
neliniste stranie mi-a cuprins corpul si sufletul, iar gandurile se amestecasera formand piesele
unui puzzle, ce trebuiau asezate la locul lor. Pe la ora noua am plecat spre rezervatie. In
douazeci de minute am ajuns si am observat cu uimire linistea care invaluia toata rezervatia, era
cam prea multa liniste. Am mers acasa la Jacob, Billy a fost o gazda excelenta chiar daca
musafirii erau niste vampiri. Nu dupa mult timp auzim ciocanit la usa.

-Buna, Selene, spune Jacob deschizand usa.

-Jacob! Buna, spune ea uimita.

-Intra, nu muscam, spunea Jacob razand.

Am vazut intrand in camera o fata bruneta, cu ochi albastri, la fel de inalta ca Nessie. Cand
a vazut atata lumea a rosit, asta mi-a adus aminte de Bella si am zambind.

-Buna dimineata, spunea ea rusinata.

-Selene!
 -Taylor! Spune sarindu-i dupa gat.

Niciunul dintre noi nu se asteptam la asta, dar cand i-am vazut privirea lui Taylor si felul
cu radia de fericire, am inteles cat de mult se bucura c-o vede. Ea se pare ca nu era deranjata de
pielea lui rece ca de mort.

-Buna, am salutat-o toti.

-Dumneavoastra sunteti mama lui Taylor? O intreaba pe Esme.

-Noi suntem parinti lor adoptivi, raspunde ea aratand spre noi.

-Am inteles, intreab ca vocea persoanei cu care am vorbit atunci la telefon semana mai
mult cu a lui Rosalie, dar imi dau seama ca nu are ea cum sa fie mama lui, spune Selene
rosind.

Am privit-o fix si am observat ca devenea agitata.

-Deci, Selene cum ti se pare orasul? Intreaba Emmett.

-Foarte frumos, cam ploios dar merge si asa...raspunde ea. Nu ma asteptam sa ai o

familie asa numeroasa, spune uimita.

-Unde-s multi puterea creste, spun zambind. Tu mai ai frati, surori?

-Mai am doi frati mai mari... Si ei sunt nerabdatori sa te cunoasca si sa-ti cunoasca si
familia, spune Selene privindu-l pe Taylor.

Dupa doua ore am iesit afara, soarele intrase in noi si eram in siguranta. Cand Selene a
venit sa ne prezinte familiei ei, am simtit imediat toti ca ceva este in neregula dupa felul cum ne
priveau si emanau un sentiment ciudat. Mi-am aruncat privirea spre Edward, iar pe fata lui se
citea socul, uimirea si groaza, asta m-a facut sa tresar.

-....imposibil...! spune el incet, incat sa auzim doar noi.

Hotararea (capitolul 22)

 Dupa ce am mai stat cateva ore cu Billy, Charlie, Sue, haita si familia lui Selene, ne-am
intors acasa. Reactia care o avusese Edward cand i-a vazut pe cei din familia Corvin, ne pusese
pe toti pe ganduri. Era ceva dubios la aceasta familie, dar aveam sa aflam cand ajungem acasa
ce se petrece.

-Treabuie sa vorbim! Spune Edward cum intram in casa.

-Edward, ce s-a intamplat? Intreaba Carlisle.

-Copiii nu vreti sa va jucat afara? Spune Edward.

-Nu, vream sa stim si noi! Spune Taylor.

-Haideti afara, ne vor spune putin mai incolo, spune Jacob.

-Sigur?

-Da, Taylor....spune Edward.

Imediat ce a fost sigur ca nu era auzit de copii se intoarce spre noi.

-Fiule, ce este? Ne sperii, spune Esme ingrijorata.

-Toti suntem in pericol si nu ma refer numai la noi, ci si la haita...spune el pe un ton

scazut.

-Ce pericol? Intreaba Emmett.

-Numele Corvin, iti spune ceva Carlisle?

-Am mai auzit acest nume...cat am stat cu Volturii....era una dintre cele mai mari
familii de vanatori de vampiri si varcolaci...spune tata. Doar nu...

-Ba da, familia lui Selene se trage din minunatul „clan” Corvin...Sunt vanatori, iar noi
suntem pe lista lor neagra...

Cuvintele lui Edward au rasunat prin tot corpul, facand-ma sa tresar. Volturii care sunt
cu ochii pe noi, iar acum o familie de vanatori de vor capetele. Cum o sa-i spun fiului meu ca
fata pe care o iubeste face parte dintr-o familie de vanatori de vampiri si varcolaci, ce vor sa ne
omoare?
 -Trebuie sa anuntam haita...spune Esme.

Imediat ce a aflat, Jacob a plecat impreuna cu Seth in rezervatie, pentru a-i anunta si pe
ceilalti.

-Unde au plecat Jake si Seth asa grabiti? Intreaba Nikki.

-In rezervatie...spune Jazz.

-Taylor, unde te duci? Il intreaba Emmett.

-Ma duc s-o vad pe Selene, raspunde el indreptandu-se spre usa.

-Taylor, imi pare rau sa-ti spun asta, dar n-o s-o mai vezi pe Selene de acum
incolo...spune Emm.

-Ce?! De ce?

-Linistestete Tay...spune Nikki.

-Nu! De sa n-o mai vad? Intreaba el ridicand vocea.

-Nu ridica totul! N-o s-o mai vezi si punct, am spus ridicandu-ma de pe canapea.

-De ce? Pentru ca este om? Pentru ca nu suporti tu sa afle un om despre noi? Spune
Taylor mai mult maraind.

-Frate...

-Nu vorbi asa cu mama ta! Spune Emmett dur.

-Vorbesc cum vreau si fac ce vreau...spune el indreptandu-se spre usa.

Toti eram uimiti de atitudinea lui. Se ridicase impotriva intregii familii, pentru persoana,
care ne condamnase la moarte. Cum a pus mana pe clanta pentru a iesi afara, usa a luat foc.
Taylor a facut un salt in spate, pentru a se feri de flacari.

-De ce faci asta? Ma intreaba venind furios in fata mea.

-Pentru ca asa este cel mai bine...i-am raspuns privindu-l inexpresiv.

 -Taylor, situatia in care am intrat nu este una roz...spune Carlisle.

-Mama, spui ca ma iubesti, dar ma ti departe de fata la care tin... Tu nu iubesti pe

nimeni, inafara de tine insati... Toti trebuie sa faca cum vrei tu....

-Taylor! Striga Emmett.

Cuvintele lui mi-au rupt sufletul in mii de bucatele. Il priveam si nu-mi venea sa cred ca
el este copilul meu, ca el este acel baietel plin de viata, vesel si mereu dornic de noi aventuri... In
acest moment, in fata mea aveam un vampir fruios, plin de ura si amaraciune, asta am putut
vedea in ochii lui negri. Toata familia incremenise cand auzise cuvintele, pe care mi le spusese
Taylor.

-Fiule, nici nu sti cat de mult gresesti... Vreau sa stai departe de Selene, tocmai pentru
ca te iubesc...am spus incet, incercand sa-mi ascund tristetea ce ma cuprindea incetul cu incetul.

-Daca m-ai iubi si daca m-ati iubi macar putin toti...nu mi-ati face asta, spune el furios,
dar in acelasi timp trist.

-Taylor...familia lui Selene face parte dintr-o legendara familie de vanatori de vampiri
si varcolaci...spune Edward venind langa mine.

-Vreti sa spuneti ca sunt vanatori? spune Renesmee.

-Da, raspunde Edward.

-Si vreti sa va cred...

-Taylor intelege si noi si haita suntem in pericol...nu stim daca au arme si cum sunt...

-Bun...sa presupunem ca este adevarat...Selene nu stie....

-Nu stie, dar familia ei se foloseste de ea pentru a ajunge la noi si haita...ii explica
Edward.

-Volturii...spune Taylor maraind.

-Nu, Taylor, de data asta Volturii nu au nici-o legatura, spune Alice.

 Am ramas inghetata in mijlocul camerei, inca venindu-mi in minte cuvintele lui Taylor.
Imi priveam copilul si vedeam cum sufera cand incepe sa constientizeze gravitatea situatiei. Am
simtit o pereche de maini pe umerii mei si m-am intors brusc.

-Rose, esti bine? Intreaba Esme.

Am privit in jur si am vazut ca Emmett, Jasper, Taylor si Carlisle nu erau. Unde

sunt? Intreb inca prinsa in ganduri.

-Au mers cu Taylor pentru a-l mai linisti, iti dai seama ca a fost un soc pentru el sa
afle ca familia „iubite” lui vrea sa-l omoare...imi raspunde Esme bland, dar in acelasi timp
tonul din vce era unul trist.

-Rose, era nervos...dar nu a vrut sa spuna acele lucruri, spune Bella.

-Stiu...va rog sa ma scuzati, dar vreau sa fiu singura, am spus urcand scarile.

-Mami! Am auzit-o pe Nikki in spatele meu.

-Da.

-Nu vreau sa te vad trista...spune ea luandu-ma in brate.

-Sunt bine, doar ca am nevoie de putin timp... am recunoscut, sarutand-o pe obraz.

Am intrat in camera si m-am asezat pe pervazul geamului. Afara incepuse ploaia, iar
luna incepea sa-si faca aparitia din spatele padurii. Picaturile de ploaie curgeau pe fereastra,
facand-o sa para ca ar plange. Oricat de mult incercam sa uit de cuvintele lui Taylor nu putea.
Oare asta vedeau toti? Tot ce-am facut pana acum a fost pentru binele familiei mele. Nu mi-as fi
iertat-o niciodata, daca vreunul patea ceva, iar eu puteam face ceva sa impiedic asta.
Intotdeauna m-am gandit la binele familiei si a lui Emmett. Au fost momente cand nu vroiam sa
vad sau sa aud pe nimeni, dar am trecut peste sentimentele mele si am fost alaturi de ei. Am
simtit o mana, pe care o stiam foarte bine atingandu-ma, iar cand am privit fereastra i-am vazut
chipul lui Royce cum radea. Doamne inebunesc? Ce se intampla cu mine? De ce in momentele
astea apari tu? De ce ma tot urmaresti? Atatea intrebari fara raspuns si la care nu voi avea
niciodata vreunul. Inca in lumea mea intunecata, am auzit in departare galsul lui Taylor.
 -Mami?! Spune el privindu-ma trist. Imi pare foarte rau pentru tot ce-am spus mai
devreme, iarta-ma...dar sunt speriat nu vreau s-o pierd pe Selene, dar nu vreau sa va pierd nici
pe voi...spune el imbratisandu-ma.

-Te iert, scumpule...toti facem greseli...unele mai mari decat altele...am spus sarutandu-
l pe obraz.

-Te iubesc mult, mami...spune strangandu-ma mai tare in brate.

-Si eu te iubesc, nici nu sti cat de mult, am spus incet. Sufletul meu incepea putin sa se
linisteasca, iar cuvintele lui Taylor parea ca-l incalzesc.

-Coboram? Toti sunt jos...a venit si haita, spune el.

-Da, am spus urmandu-l. Inainte de a iesi din camera am mai aruncat o privire spre
ferastra, in locul unde vazuse-m chipul lui Royce... Nu mai era, fusese doar o inchipuire a
gandurilor mele...am gandit in timp ce coboram scarile.

-Eu zic ca acum daca incepe sa ne indepartam vor banui ceva...spune Jacob.

-Jake are dreptate, trebuie sa ne comportam normal..spune tata.

-Edward ar trebui sa stea prin preajma, el va sti imediat daca planuiesc ceva...spune
Seth.

-Da, este o idee buna...dar credeti ca nu vor banui nimic? Intreaba Bella.

-Alice! Am spus eu, transformand toata discutia intr-o liniste totala.

-Da, Rose.

-Cel mai bine ar fi sa vedem putin in viitor, asa vom sti la ce sa ne asteptam...am spus
cu o voce trista, luandu-l de mana pe Emmett.

-Da...Ce zici mergi cu mine? Nu pot vedea nimic, daca sunt in preajma lor, spune ea.

Am dat aprobator din cap si am iesit amandoua din casa. Am alergat ceva, pana cand
Alice a fost destul de departe de haita. S-a oprit in drum si am vazut-o pierduta, mi-am dat
imediat seama ca vedea ceva, dar expresia ei m-a facut sa ma cutremur. Dupa cateva secunde
lungi, isi revine, iar groaza se citea pe chipul ei micut.
 -Alice, ce-ai vazut? Intreb panicata.

-I-am vazut omorand pe cativa dintre noi...spune ea cu vocea tremurata.

Omorand pe cativa dintre noi...cuvintele astea mi-au rasunat prin tot corpul, facandu-l
sa tremure.

-Pe cine? Am spus chinuit.

-Edward, Taylor, Emmett, Seth...morti iar Selene ranita grav...

-Nu! Am spus repede.

-Trebuie sa-i anuntam si pe ceilalti cat mai repede, din cate am vazut...acel moment
este foarte aproape...

Nu am mai spus nimic, ci doar am ne-am grabit spre casa. Am intrat vijelion in casa si
judecand dupa fetele celorlalti cred ca eram mai albe decat de obicei.

-Iubito, esti bine? Intreaba Emmett venind spre mine.

-Nu...am spus privindu-l cu tristete.

-Alice, ce-ai vazut? Intreaba Jasper.

-Edward, Taylor, Emmett, Seth morti, iar Selene ranita grav...raspunde Alice,
intorcandu-se spre mine.

-Ce? Spune Jacob.

-Trebuie sa facem ceva...spune Nikki.

-Sa-i omoram! Suntem mult mai mult decat iei si daca stai sa te gandesti sunt tot
oameni...spune Paul.

-Paul are dreptate, ori atacam noi primi, ori...spune Embry.

-Credeti ca este si alta varianta? Intreaba Sam.

 -Pot fi mult mai mult vanatori, in acest moment in Forks, iar daca nu sunt vor veni
daca ii vor chema...spune Jasper.

-De fiecare data cand vampirii, varcolacii si vanatorii au fost fata-n fata au fost
pierderi de ambele parti...spune Carlisle plimbandu-se ganditor prin camera.

-Nu-i voi lasa sa se atinga de fiul meu, spune Emmett maraind.

-Sa luptam! Spune Leah.

-De data asta trebuie sa fiu de acord cu lupoaica, spune Jasper.

-Nu vreau sa i-au viata unor oameni...spune tata trist.

-Pai va trebui sa alegi...ori vietile lor, ori vietile copiilor tai...spune Paul.

-Daca vom incerca sa vorbim cu ei? Intreaba Esme.

-Din cate am vazut nu prea ai cu cine sa te intelegi...oamenii aia sunt dintr-o

bucata...spune Sam.

-Nu, Leah scutul Bellei nu va ajuta la nimic.... Si in plus inca nu stim ce vor folosi
impotriva noastra...spune Edward.

-Vreau s-o i-au pe Selene de acolo...spune Taylor.

-Este mult prea periculor, spune Renesmee.

Ii priveam pe toti, pe rand cum incercau sa gaseasca o soltutie, pentru a scapa teferi din
aceasta incurcatura si se pare ca toate ideile aveau cate un punct slab. In situatia de fata nu
puteam sta despartiti si nu stiam daca suntem in siguranta si la vanatoare, ceea ce facea
lucrurile si mai complicate. Trebuia sa ne hranim, pentru a ramane in forma si puternici. Nu
puteam risca sa ne gaseasca cu garda jos sau prea infometati si secatuiti de putere. Atunci am
luat o hotarare, care nu implica pe nimeni inafara de mine.

-Nimeni nu se atinge de familia mea, atata timp cat traiesc eu! Am spus ridicandu-ma.

-Rose, ce-ai de gand sa faci? Intreaba Esme prizandu-ma de mana.

 -Ii voi opri! La urma urmei sunt cel mai puternic vampir din lume...vreau doar un
singur lucru, stati cat mai departe, pana se va termina totul, am spus cu vocea tremurata.

-Nu! Au spus toti in cor.

-Nu va voi lasa sa luptati, in plus eu voi actiona de la distanta...

-Nu, ori luptam toti, ori niciunul...spune tata si Sam in acelasi timp.

Am zambit amar si am disparut pe usa.

Musafirul nepoftit (capitolul 23)

Alergam prin pradure, indreptandu-ma spre rezervatie. Vroiam sa termin cu problema
asta, inainte ca cineva din familie sa fie ranit. Am grabit pasul, stiam ca toti ceilalti sunt in urma
mea. Mi-am intors capul...vroiam sa vad daca ii zaresc, dar nu era nimeni. Cand m-am intors
din nou cu privirea inainte un lup maro mi-a blocat drumul.

-Da-te la o parte, Jacob! Am strigat la el.

A scos un urlat puternic si a inceput sa maraie. In cateva secunde restul haite i se

alaturase. Stiam ca in scurt timp vor aparea si ceilalti. Am incercat sa sar peste ei, dar Jacob a
sarit si el... M-a lovit cu botul, aruncandu-ma intr-un copac, rupandu-l.

-Jacob! L-am auzit pe Emmett in spatele meu.

-Grozav...multumesc jav...

-Rose! Spune Edward.

-V-am spus sa stai deoparte...am spus scuturandu-ma de pamant.

-Rosalie Cullen! Spune tata suparat.

-Ce-a fost in mintea ta? Intreaba Esme suparata.

 -....nu conteaza...

-Mami...spune Nikki.
-Mami, Selene nu are nici-o treaba cu problema asta, spune Taylor.

-Aveti de gand sa stati si sa-i asteptam sau mai bine sa-i invitam sa ne omoare...am
spus ironica.

Haita a revenit in forma umana, de data asta.

-Esti nebuna? Spune Jacob.

-Ai grija cum vorbesti javra sau te jupoi...am spus maraind.

-Terminati! Tipa Taylor... Eu v-am bagat in problema asta, eu o sa va scot din ea...este
responsabilitatea mea, spune el dur.

-Nu te voi lasa singur, frate, spune Nikki.

-Nu voi....

-Gata, Rosalie! Spune Edward.

-Edward, te ajut eu s-o calmezi, spune Jacob venind spre mine.

-Daca te mai atingi o data de ea iti rup gatul Jacob, spune Emmett punandu-se in fata
mea.

-Copiii....spune Esme.

-Jacob, intreci masura, spune Seth.

-Nu frate...ne pune pe toti in pericol.

-Nu, Jacob...am promis ca nu voi mai pierde pe nimeni...NICIODATA....am spus

furioasa.

-Pe cine ai mai pierdut? Intreaba el strambandu-se.

-Pe mine...
 Toata lumea a tacut. Linistea padurii revenise la normal. Stiau foarte bine la ce ma
referam, cand spusese-m asta.

-Iubito...spune Emmett sarutandu-ma pe frunte.

-Puneti-va putin in locul meu, al Bellei si Nikki...cum v-ati simti sa va pierdeti sotul,
copilul sau iubitul?

-Acum toti suntem agitati...sa mergem acasa, ne linistim si incercam sa gasim o

solutie, spune Carlisle.

-Sunteti bineveniti, spune Esme intorcandu-se spre haita.

-Preferam sa mergem in rezervatie, sa vedem daca mai putem afla ceva, spune
Sam.

-Bine, daca este ceva ne sunati, spune Edward.

Am vazut cum haita dispare in padurea deasa.

-Hai, iubito...spune Emmett luandu-ma de umeri.

-Emmett, i-am spus sarutandu-l.

Ne-am intors acasa. Stiam ca urma morala, dar o meritam din plin, lasase-m instinctele
sa ma domine si ma pusese-m in pericol. M-am asezat pe canapea, cu Bella, Jazz si Emm. Tata
se plimba ganditor prin camera cu mana la gura.

-Tata...imi pare rau...m-am lasat condusa de instincte...am inceput eu incet.

-Copii, va rog mergeti sus...spune Carlisle.

Au dat aprobator din cap si au urcat in camere.

-Nici nu ma vedeau...

-Rosalie, ai spus sa ne punem in locul vostru, dar tu...esti la fel ca Esme.... Cum crezi
ca se simtea mama ta, daca pateai ceva? Ma cearta tata.
 Am lasat privirea in jos, avea dreptate. Nu-l puteam privi...imi era rusine.... Dupa ce ca
aveam o problema mare...le mai fac si eu una.

-Imi pare rau...am spus incet, ca pentru mine.

-Te rog sa nu mai faci asta niciodata, spune mama imbratisandu-ma.

A trecut o saptamana si inca nu aveam vreo solutie pentru problema cu vanatorii. Eram
in bucatarie cu Esme si Alice, cand auzim ciocanit la usa.

-Bu...buna ziua, spune Renesmee.

-Buna, este cineva acasa?

I-am cunoscut imediat vocea lui Alexander Corvin. M-am uitat repede la Alice si Esme si
am iesit pe hol. Edward venise langa Nessie.

-Buna ziua, spune Edward.

-Buna, Carlisle este acasa?

-Da, raspunde Edward.

Tata coboara scarile... stia cine venise si dupa fata am judecat ca nu-i placea deloc, de
fac niciunuia nu-i placea. Tata i-a aruncat o privire fulgeratoare lui Edward, iar acesta a dat
aprobator din cap.

-Intra, Alexander, spune tata aratand un zambet fals.

-Edward, spune Alice incet.

-Este bine, daca vad ceva va fac semn si ....

-Fiule, spune Esme.

-Bine, am spus dur.

Am intrat si noi in living unde era restul familiei. M-am asezat pe manerul fotoliului unde
statea Emmett, fiind in fata musafirului nepoftit.
 -Deci, Alexander ce te aduce pe la noi? Intreaba tata comporandu-se cat mai uman.

-Nu stiu daca Selene i-a spus lui Taylor, dar maine este ziua ei si am vrea sa-i facem o
petrecere surpriza... Ne-am gandit sa va invitam pe toti...nu numai pe Taylor, obser ca si in
momentul asta sunteti o familie foarte unita, iar mie imi plac foarte mult astfel de
familii, spune Alexander mutandu-si privirea pe fiecare.

-Avem niste treaba, dar daca terminam rapid vom veni, spune Carlisle.

-Apropo aveti o casa foarte frumoasa, dar de ce ati ales sa v-o construiti tocmai aici?

-Vrem sa fim cat mai aproape de natura, raspunde Alice.

Am simtit mana lui Emmett incordandu-se pe piciorul meu.

-Iubitule...am spus incet.

Nu mi-a raspuns, dar a ramas cu privirea fixata pe Alexander, era pregatit de atat. Am
miscat piciorul, iar asta i-a atras atentia.

-Ne purtam cat mai uman, i-am reamintit eu pe acelasi ton scazut.

A dat aprobator din cap, dar nu am putut sa nu observ furia din ochii lui. Stiam ce
simte...si eu pentru prima data dupa ultima mea victima umana imi doream nespus de mult sa-i
rup capul lui Alexander si familiei lui.

-Pai atunci o sa ma retrag, sper sa veniti maine...spune el ridicandu-se.

-Da, spune tata cu acelasi zambet fals.

-Daca nu puteti, va rog sa-l lasati pe Taylor, Selene se va bucura foarte mult, spune
Alexander.

-Sigur ca da, spune Esme.

Dupa plecarea lui Alexander inca eram incordati. Aceasta invitatie nu suna bine si toti
stiam asta. Am urcat toti in camerele noastre. M-am trantit pe pat, iar Emmett s-a schimbat de
tricou.

-Baby...cred ca este ceva necurat la mijloc, spune Emmett asezandu-se langa mine.
 -Nu stiu...dar nu-mi place deloc situatia asta...am spus intorcandu-mi capul spre el.

-Crezi ca daca Selene va trebui sa faca vreo alegere....il va alege pe Taylor?

-Sincer, nu cred....si de asta ma tem cel mai mult. Am vazut cum il priveste si nu este la
fel cum a fost la mine cu tine sau si mai bine la Bella cu Edward...

-Mda...

O liniste apasatoare a cuprins intreaga camera. Oare este o capcana? Voi face un „foc
de artificii”? Vor pleca si ne vor lasa in pace?....multe intrebari, dar una ma spera cel mai
are....oare imaginea lui Royce a fost un semn ca va urma ceva rau...sau a fost pur si simplu
imaginatia mea...?

-Iubito? Rose? Ma striga Emm, scuturandu-ma.

-Da, scuze...am spus intr-un final.

-Iubito, esti bine?

-Da, adica oarecum...am raspuns intorcand privirea. Stiam ca va vedea in ochii mei ca
ma mai macina ceva inafara de actuala problema.

-Rose, te cunosc foarte bine...s-a mai intamplat ceva? Spune el ridicandu-se in cot.

-Nu, nu....am spus repede.

-Sa sti ca balbaitul nu ajuta atunci cand vrei sa minti...

-Sunt bine...

-Baby, suntem o pereche...la bine si la rau, atat cat vom trai...

-Stiu, doar ca .... am fost oprita de degetele lui delicate.

-Adevarul! Imi sopteste la ureche.

-Nu merita, dragule, sincer....am spus zambindu-i.

-Daca nu-mi spui ma voi transforma intr-un vampir rau, spune el serios.
 -Bine, bine....ai castigat... Sigur o sa ma faci nebuna...in fine... l-am vazut pe
Royce...am spus incet.

-Ce? Unde? Cand?

-In ziua cand am avut incidentul cu Taylor sti ca am venit in camera. La un moment
dat in fereastra a aparut chipul lui Royce zambind, dar a fost ciudat pentru ca inainte de asta
i-am simtit atingerea, am spus uitandu-ma in ochii lui, care deveneau negrii din cauza furiei,
care-l curpindea.

-As face orice, ca sa nuiti aceea noapte, spune el luandu-mi fata in maini.

-Stiu....dar nu voi uita niciodata acceea noapte...am spus sec. Te rog nu le spune
celorlalti, cel putin nu acum...nu vreau sa le mai fac o „problema” in plus...

-Dar... l-am oprit sarutandu-l tandru.

A doua zi Taylor a mers impreuna cu Alice sa-i cumpere cadou lui Selene. Stiam ca poate
fi o capcana, dar am hotarat sa mergem la risc. Jacob ne spusese ca invitase si haita. Ne vroiau
pe tot la un loc, dar oare ca sa ne omoare? Vor face un „spectacol” cu monstri? Habar nu
aveam, cert e ca la prima miscare gresita atacam. Esme si Carlisle nu stiau despre asta, stiam
cat de mult ura tata sa i-a viata altei fiinte.

In sfarsit a venit timpul sa plecam. Toti eram imbracti lejer, dar in acelasi timp elegant.
Ne-am urcat in masini si am pornit spre rezervatie. Ajunsi acolo am fost intampinati de Billy,
care era ingrijorat.

-Ce este? Intreaba Jazz prudent, privind in jur.

-Este ciudat, imi fac griji pentru Jake...spune el privind spre casa familiei Corvin.

-Stai linistit, Billy, ii voi anunta eu daca este ceva...ii spune Edward.

-Multumesc, spune el, intinzand mana spre Carlisle.

Au dat mana amandoi si ne indreptam spre casa lui Billy, cand o vedem pe Selene
alergand spre noi.

-Buna ziua, spune ea gafaind.

 -Buna si la multi ani, am spus noi.

-Multumesc...spune ea rosind.

-Ce este, Selene? Intreaba Billy.

-Am auzit ca ati venit...Taylor?

-Este cu ceilalti, ii spun rece.

Am vazut-o facand un pas inapoi, iar inima incepea sa-i bata din ce in ce mai repede.

-Baby, spune Emm.

-Scuze, dar din vine ei suntem in situatia asta...am spus suparata.

Am stat impreuna cu Billy, Sue si Charlie, pana cand, copii au venit si ne-au anuntat ca e
timpul sa mergem la petrecere.

-Yuppy...petrecere, spune Alice pe un ton ironic.

-Alice! Spune mama.

I-am lasat pe parinti in fata. Cand am intrat in casa familiei Corvin, ne-am aruncat toti
priviri fulgeratoare si am dat aprobator din cap.

Inainte de venirea tortului Alexander a tinut un toast. Ma uitam cu dezgust la el si familia

lui, fiind atenta la orice miscare, pe care o facem. Taylor intelesese si nu se indeparta pre mult
de noi.

-Dragii mei invitati, as dori sa tin un toast pentru frumoasa mea fiica, care implineste
frumoasa varsta de optisprezece ani. Varsta este un numar, care creste pe fiecare an...asta este
viata unui muritor...nu suntem facuti pentru a trai o eternitate...nimeni nu a fost facut pentru
asta...spune Alexander privind spre masa noastra.

Taylor a scos un marait jos.

-Fiule...spune Emmett.
 -Si acum draga mea este timpul pentru taierea tortului, spune Lucy Corvin, sarutandu-
si fiica pe obraz.

Fratii lui Selene si-au facut aparitia, tinand in mana un tort urias. Jumatate ra un colt de
vampir, iar cealalta jumatate un colt de caine, am bauit ca ar trebui sa fie de varcolac.

Pe la zece noaptea am hotarat sa plecam, oricum nu ne simteam in largul nostru. Nu am

baut si mancat nimic, nu vroiam sa patim ceva, pentru ca nu stiam ce puteam folosi impotriva
noastra.

Sarbatorita si familia ei ne-au condus pana la masini.

-Multumesc ca ati putut veni, spune Alexander.

-Nu ai pentru ce, petrecera a fost foarte frumoasa, spune Carlisle.

-Sa va traiasca fata si sa fie fericita, spune Esme zambind.

-Multumim si noi speram asta.

-Taylor, spune Selene venind la masina. Multumesc foarte mult ca ai venit, a insemnat
foarte mult pentru mine, spune Selene rosind, intorcandu-se putin spre noi, pentru ca ne uitam
insistent.

-Si mie mi-a placut sa fiu aproape de tine in aceasta zi importanta, spune Taylor
zambind.

Inca rosie in obraji, Selene isi face curaj si il saruta pe Taylor repede.

-Selene! Striga Alexander venind spre Selene si Taylor.

L-am vazut pe Edward venind langa Taylor. Am trantit usa de la masina si am facut un
pas, vroiam sa merg langa fiul meu, dar Emmett ma prinde de mana.

-Linisteste-te, spune el incet la ureche.

L-am vazut pe Alexander indepartandu-se cu ochii inca fixati pe noi. Ne-am urcat in
masina si am mers acasa. Intrati in casa, am mers in living.

-Edward, ce-a fost aia? Intreaba Alice.

 -Daca Taylor facea un pas gresit...

-Ce?! Spun mai mult maraind.

-Trebuie sa-i facem sa plece din Forks...spune Jasper.

-Dar asta inseamna ca va pleca si Selene...spune Taylor trist.

-Frate, dar siguranta ta si noastra?

-Nikki are dreptate Taylor... parerea mea este ca Selene va trebui sa faca o alegere...
Alegere pe care a facut-o si mami, spune Renesmee.

-Familia Corvin va pleca din Forks de buna voie sau cu forta...am spus cu o ura
vizibila in voce.

Toti au dat aprobator din cap, inafara de Taylor, care a lasat privirea in pamant.

Fata-n fata (capitolul 24)

Zilele treceau, iar vanatorii nu prea ne mai dadeau atentie. Dupa gluma de prost gust cu
tortului lui Selene, cred ca si-au dat seama ca nu suntem periculosi pentru oameni. Poate se
asteptau sa facem vreo scena sau sa incepem sa omoram oameni. Ma intrista faptul ca Taylor n-
o mai vazu-se pe Selene de la ziua ei, cand a fost incidentul cu sarutul. Parintii ei nu-i mai
dadeau voie sa-l vada si era mereu insotita de unul dintre fratii ei sau de amandoi. Taylor
suferea din cauza asta, dar era incantat cand mergea in rezervatie, pentru ca o mai putea vedea,
chiar si de la distanta.

Era o zi ploioasa de miercuri. Tata, Esme, Alice, Edward si copii au plecat in Settle
pentru a cumpara haine si ce ne mai trebuia. In living Emmett si Jasper jucau sah, iar Bella
citea o carte. M-am schimbat in niste haine mai urate, pentru ca vroiam sa lucrez putin la
masini.

-Sunt in garaj daca aveti nevoie de mine, am spus iesind din casa.
 Am ridicat capota masinii lui Carlisle. Scotea un zgomot ciudat si vroiam sa vad de
unde vine. In timp ce lucram, am auzit usa de la garaj deschizandu-se.

-Rose, te deranjez? Spune Bella venind langa mine.

-Nu. S-a intamplat ceva? O intreb stergandu-ma pe maini.

-Nimic, vroiam sa stau cu tine, m-am plictisit si cu ocazia asta poate invat si eu
ceva, spune ea zambind, aratand spre masini.

-Cred ca este o idee buna, am spus chicotind.

Am continuat sa lucrez la masina. Bella nu intelegea nimic din ce-i spuneam, iar
privirea ei ma face sa rad incontinuu.

-Cata veselie, spune Alice intrand in garaj.

-Foarte rapid, Alice, spune Bella.

-Mda...nu le place sa faca cumparaturi, spune Alice incruntandu-se putin.

-Alice...am spus serioasa.

-N-a avut chef de nimic, eu am ales hainele pentru el...spune ea trista.

-Ok...merci...

-Nu ai pentru ce, dar trebuie sa facem ceva in legatura cu asta...

-Nu-mi spune...am nevoie doar de o scanteie, pentru a exploda...

-De ce sa explodezi, Rose? Intreaba tata, venind spre noi.

-Hey, barbie, vad ca muncesti...foarte bine, deja incepeai sa te ingrasi, spune Jacob
examinandu-ma.

-Jacob, ce preferi ulei sau chei?

-Ha...uleiul ti-l ofer tie, stiu cat de mult iti place...

 -Jake...spune Bella.

-Rose, ti-am pus o intrebare, insista Carlisle.

-Aaaa....nimic....

-Rose, am mai vorbit despre asta, atata timp cat nu fac nici-o miscare impotriva noastra
sau haite, nu-i vom ataca, cu atat mai putin sa-i omoram, imi spune Carlisle.

-Da...am spus cu jumatate de gura.

Tata si Alice au plecat, iar eu am ramas cu Bella si Jacob.

-Bells, nu vi? Intreaba Alice.

-Nu. Prefer sa raman, altfel s-ar putea sa nu mai gasim masini sau garaj, spune Bella
facand spre mine si Jacob.

-Ai dreptate, spune Alice chicotind.

-Deci ce are, barbie?

-Termina, Jacob! Ce mai sti de familia Corvin? Am spus incet.

-Ne evita.... Mi-e mila de Selene ca este tinuta ca la puscarie.... Iar intr-o seara am
azuit ceva, care m-a pus pe ganduri...spune Jacob ganditor.

-Vorbeste, Jacob! Spune Bella.

-Hai, caine!...

-Nu stiu si restul, am reusit sa aud doar „trebuie sa actionam acum, pana nu e prea
tarziu si atunci va fi mult mai grav”....

M-am uitat la Bella si dupa amandoua la Jacob nedumerite.

-Oare ce vrea sa insemne asta? Spune Bella ca pentru sine.

-Nu stiu...dar nu-mi suna a bine.... Caine i-ai spus lui Carlisle?
 -Da, nici el nu stie ce ar putea insemna asta...spune Jacob.

Dupa doua ore am terminat de reparat masina. Am intrat in casa, impreuna cu Bella si
Jacob. Toata familia era in living. I-am sarutat pe copii si am urcat in camera, pentru a face un
dus si a ma schimba. Dupa cinsprezece minute am coborat in living. M-am asezat langa Esme si
Edward, pe canapea.

-Carlisle...mie nu-mi suna bine ceea ce a auzit Jacob...

-Sunt de aceeasi parere cu Jazz, spune Bella.

-Toti suntem, am spus dur.

-Jake, haita ce parere are? Intreaba Carlisle.

-Nici ei nu stiu ce sa faca, dar continuam sa-i urmarim din intuneric...spune el tinand-
o de mana pe Nessie.

-Oricum voi aveti o problema... si cu dimensiunile...spune Nikki.

-Ce vrei sa spui, iubito? Spune Seth.

-Iubito?! Am spus incet, incat m-a auzit doar Emm.

S-a intors si s-a uitat serios la mine.

-Pai sunteti mari si nu puteti sta foarte aproape de casa, pentru ca ati iesi in
evidenta...asa ca trebuie sa stati la adapostul intunericului padurii...continua Nikki.

-Da, ai dreptate, dar ce sa facem? Spune Jacob.

-Va ajutam si noi, spune Edward.

-Da, voi suntem mai „normali” si ne vom putea deplasa mai usor pe langa casa, iar
daca este ceva, disparem repede...oricum ochiul unui om nu ne poate vedea, daca noi nu
vrem, spune Emmett.

-Ma duc eu primul, spune Taylor, care pana acum a fost tacut.

-Nici nu ma gandesc! I-am spus pe un ton aurtoritar.

 -Rose are dreptate, dragule, voi copii nu ar trebui sa va implicat, spune Esme bland.

-Nu sunt copil! Iar Selene este prioritatea mea...vreau s-o scot de acolo...

-Taylor, ti-a spus si mama ta, ca nu te duci acolo...spune Emmett.

-Uchiul are dreptate, Tay...

-Macar primele zile, pana aflam ce pun la cale, spune Edward.

M-am uitat cu o privire ucigatoare spre Edward. Mi-a facut semn ca totul este in regula.

-Bine, dar primele zile, dupa ma voi duce direct, iar faca imi vor sta in cale ii
omor, spune Taylor pe un ton dur si rece.

-Da, spune Edward dand din cap.

-Sunt in camera, spune Taylor.

-Nor mergem la vanatoare, spune Nikki.

-Merg cu noi si haita, spune Seth repede, inainte ca vreunul din noi sa mai spuna ceva.

-Bine, dar aveti grija, le spune Bella.

Au dat aprobator din cap si au disparut pe usa.

-Zic sa mergem cate doi, spune Carlisle.

-Da... Deci care merg primii? Intreaba Alice.

-Eu si Esme, ne spune tata.

Pe la amurg tata si mama au plecat in rezervatie. Copii si haita erau la vanatoare,

Taylor in camera lui, iar retul incercam sa gasim ceva de facut, pentru a trece timpul mai
repede.

-Rose, spune Edward intrand pe balcon.

-Da, am spus inca privind lumina lunii cum se revarsa pe intunecata padure.
 -Vom trece si peste asta...spune el venind langa mine.

-Da, sper doar ca toti sa fim teferi...

-Vom fi... Acum spune-mi, care e treaba cu...Royce?

-Nimic si multumesc ca nu ai spus nimic...

-Esti constienta ca dupa asta mama si tata vor afla...

-Nu vor afla! Am spus serioasa.

-Rose, dupa ce teminam cu vanatorii, vrem s-o cunosti pe Mihaela, este o prietena de-a
tatei, spune Edward zambind.

-Mihaela?! Aaaa....am mai auzit numele asta cat am fost in Alaska... I-ai spus lui
Carlisle intr-o seara, cand noi ne intorceam de la vanatoare...

-Da... ce memorie ai, felicitari, spune el chicotind.

-Foarte amuzant, i-am spus lovindu-l incet in umar.

-Vorbesc serios...chiar ar trebui sa vorbesti cu Mihaela...

-Cine este aceasta Mihaela?

-O prietena a lui Carlisle....

-Am inteles asta.... dar de ce sa vorbesc cu ea? Intreb dandu-mi ochii peste cap.

-S-ar putea sa ma arunci peste balustrada, dar o sa-ti spun...este un fel de

psiholog...adica i-a placut foarte mult si a invat foarte mult din carti, iar acum net, televizor...
este un fel de psiholog pentru vampiri...

-Psiholog?! Spun cu un zambet fals.

-Este bine, promit, ea iti poate da sfaturi...te poate ajuta....

-Nu voi putea uita niciodata noaptea aia, oricat as incerca! Am spus furioasa, iar in
spatele lui Edward a aparut un zid de foc.
 -Calm, Kitty, spune el ridicand mainile.

Fara sa-i mai spun ceva am inaintat incet zidul de foc spre el, pana cand a fost fortat sa
sara peste balustrada. Data viitoare gandeste de doua ori inainte sa-mi spui chestii de genul
asta, am gandit furioasa.

Am intrat in casa, trecand vijelios prin living.

-Iu...

Am intrat n camera, trantind usa in urma mea. M-am trantit in pat... Sa merg la
psiholog... asta e foarte tare. Stiu ca la psiholog nu merg nebunii, ci persoanele care au nevoie
de ajutor, dar nu-mi place lucrul asta... Sau poate mai bine spun nu-mi place sa cer ajutorul
cuiva. Intotdeauna am preferat sa fac totul singura, iar daca am avut nevoie de ajutor, nu l-am
cerut niciodata. Unerori este bine sa ceri ajutorul cuiva, dar sunt prea orgolioasa si din cauza
asta prefer sa fac totul singura, chiar daca imi i-a mai mult... Nu vreau sa fiu datoare nimanui....

M-am trezit la realitate, cand Bella si Alice au intrat in camera.

-Putem intra? Intreaba Bella bagand capul pe usa.

-Da, am spus ridicandu-ma.

-O doza din puterea legendarului vampir? Intreaba Alice razand.

-Da, alta data sa nu ma mai faca nebuna, am spus zambind.

-Uneori, baietii mai trebuiesc sa fie pusi la punct, spune Bella chicotind.

-Da, am spus odata cu Alice.

Am stat de vorba toata noaptea.

In zilele urmatoare am continuat sa-i spionam pe vanatori, dar nu mai auzisem nimic
despre noi. Oare si-au dat seama ca eram prin preajma? Nu conta oricum eram in alerta. Nici
de vanatoare nu ne mai puteam bucura. De vreo saptamana mai venisera in Forks si alti
vanatori, iar asta ne-a dat alarma.

Zilele treceau, iar vanatorii nu faceau nici-o miscare. Eram intotdeauna incordati si
nervoi, pana intr-o zi de duminica, cand am hotarat sa mergem in poiana. Aveam nevoie de
putina relaxare. Am plecat dimineata, cand roua inca era pe iarba verde. Ne-am intalnit cu haita
in poiana. Ziua era perfecta si chiar ne ajuta sa ne relaxam, pana cand Edward ne da o veste
care ne-a cutremurat pe toti.

-Copii, veniti langa noi! Striga Edward uitandu-se in partea dreapta a poienii.

Copii si haita au venit si il priveau nedumeriti pe Edward.

-Fiule, ce este? Intreaba Carlisle.

-Vin..! Spune el cu rasuflarea taiata.

-Cine? Intreaba Esme.

-Vanatorii... toti.... A aflat....

-Edawrd! Cine? Ce a aflat? Spune Bella speriata.

-Selene a aflat...si vine impreuna cu familia ei, pentru a ne omora pe TOTI, spune
Edward intorcandu-se spre Taylor.

-Nu...spune el socat.

-Nu-i voi lasa! Am spus mergand in prima linie, alaturi de Sam, Edward, Carlisle,
Emmett si Jasper. Jacob si restul haitei au format un cerc in jurul celorlalti. Inca erau in forma
umana.

-Rose, daca vad ceva la semnalul meu...ii prajesti! Spune Edward printre dinti.

-Cu ce-a mai mare placere...am spus rece.

De data asta tata nu a mai spus nimic. Dupa cateva minute ii vedem venind prin padure.
Selene era in fata, alaturi de familia ei.

-Taylor, sa nu faci vreun pas! Am spus poruncitor.

M-a privit in ochi si parca i-am simtit durerea care-l apasa cand a vazut-o pe Selene
venind sa ne omoare.
 La jumatatea drumului dintre noi si ei se opresc. Multi dintre ei au ramas socati, cand au
vazut varcolacii si vampirii lucrand impreuna, vechii dusmani erau aliati. Sam a facut semn si
toata haita s-a transformat. Acest lucru i-a facut sa se de-a un pas in spate. Intre noi si ei era
cam jumatate din toata lungimea poienii.

In sfarsit eram toti fata-n fata si pregatiti de lupta. Acum se decidea cine
castiga...varcolacii si vampirii....sau vanatorii....

Alegerea (capitolul 25)

-Cum ai putut, Taylor sa ma minti in halul asta? Striga Selene.

-Nu puteam... faci parte dintr-o familie care-i vaneaza pe cei ca noi, pentru a-i omora...

-Da, ai dreptate si acum trebuie sa scapam lumea de raul pe care-l provocati...

Haita a scos un marait puternic si s-a asezat in pozitie de atac.

-Inca nu, Sam...ii spune Carlisle.Nu suntem periculosi...ne hranim doar cu sangele
animalelor, le spune tata.

-Uite, draga mea...ce dulce...niste vampiri, care nu omoara oameni, spune ironic
Alexander.

-Este adevarat, dar daca nu plecati...sigur o sa omoram cativa oameni, spun furioasa.

-Rose! Striga mama.

-Monstri nenorociti! Striga Lyceus.

-Va rugam! Nu facem niciun rau, nu trebuie sa ajungem la masuri disperate, spune
Carlisle.

-Voi nu ar trebui sa existati! Spune Selene cu o ura vizibila in voce.

 -Poate.... Dar voi ar trebui sa existati? Nu am dorit niciodata sa ajungem vampiri, sau
varcolaci.... dar din cauza unor oameni rai, sadici si mincinosi am ajuns asa, am spus furioasa
arat spre corp.

Linistea a curpins din nou poiana. Vantul mai facea uneori sa zboare frunzele cazute pe
jos. Am stat in aceea liniste apasatoare cateva minute, care mi s-au parut o eternitate. Atmosfera
era atat de incarcata, incat uneori uitam sa respir. L-am vazut pe Alexander ridicand o mana,
iar toti ceilalti au scos de sub paltoanele lungi si negre, un fel de pistol. Studiam atenta armele
care se indreptau spre noi.

-Edward! Am spus agitata.

-Acum! Striga Edward.

Vanatorii au apucat sa faca doi pasi spre noi, pana ce s-au lovit de un zid de flacari,
care-i inconjura incetul cu incetul, pana cand a format un cerc. Cand s-au vazut incoltiti au
inceput sa traga. Gloantele treceau pe langa noi cu o viteza uluitoare. Zgomotul facut de miile
de gloante a fost acoperit de un urlet puternic, care m-a facut sa ma cutremur. M-am intors in
directia de unde a venit urletul si l-am vazut pe Seth cu laba prinsa intr-o capcana ca ceea de
ursi. Am ajuns imediat langa el si Nikki, care incercase deja sa deschida capcana, dar fara
rezultat.

-Mami! Spune ea rugator.

-Stai la adapost, ma ocup eu de asta...

In timp ce incercam sa deschid capcana, imi arunc privirea spre cercul de foc si i-am
vazut pe Paul, Sam si Jasper cum au scos cate un vanator, aflat pe margine si l-au omorat.

-Taylor! Am auzit-o pe Nikki strigand.

M-am uitat si l-am vazut pe Taylor in acelasi loc, stand parca inghetat. Privirea ii era
fixata pe cercul de foc, dar parea ca se uita prin el.

-Emmett! Am strigat panicata.

Emmett l-a tras pe Taylor, inainte ca un glont sa-l loveasca. Nu pot spune in cuvinte
sentimentele pe care le aveam atunci, dar simteam cum un foc puternic ma cuprinde in interior.
M-am uitat la Seth si am mai tras o data de capcana, iar aceasta a cedat.
 -Nu mai trageti! Nu mai trebuie sa moara nimeni! Spune Carlisle incercand sa-i
linisteasca pe vanatori. Rose, te rog opreste focul...imi spune tata.

-Dar...

-Rose, te rog!

Cand focul a disparut am luat din nou pozitia de aparare. Vanatorii pareau extenuati.
Respirau foarte greu, iar multi dintre ei erau ingroziti, inimile batandu-le accelerat.

-Sunt mult mai puternici decat noi... daca vom continua, vom fi macelariti... spune unul
dintre ei.

-De ce ati facut asta? Intreaba Esme.

-Monstrii ca voi trebuie sa moara! Iar aceei oameni au murit pentru asta, spune Toris.

-Ne numiti pe noi monstri, dar voi ce sunteti? Trei oameni au murit din cauza
voastra, le spune Emmett.

-Ar fi bine sa parasiti orasul Forks...spune Edward.

-Nu ne hranim cu oameni, vrem sa traim in pace cu ei...spune Bella.

-Si asa a fost, pana ati aparut voi...le spune Jasper furios.

-Carlisle Cullen, asta nu se va termina aici! Spune Alexander pe un ton superior.

-Daca o singura data, vreunul din voi se mai atinge de familia mea, veti avea de-a face
cu mine!Chiar daca plecat sau „dispareti” tot o sa va gasesc si atunci o sa va omor pe toti fara
sa mai stau la discutii, am spus maraind.

Vanatorii s-au intors sa plece, stiau ca nu aveau cum sa castige lupta. Nu se astepta la
puterea legendarului vampir si la o prietenie atat de stransa intre vampiri si varcolaci.

-Selene! Striga Taylor, venind in fata noastra.

-Taylor, te las in viata doar daca ii spui familiei tale si prietenilor tai parosi sa se
predea...ii spune ea rece.
 -Ma pui sa aleg intre familie si tine? Dar tu ti-ai lasa familia, pentru a fi un vampir?

-Niciodata! Mai bine mor, spune Selene.

-Cum tu ti-ai ales familia, asa voi face si eu! I-a spus Taylor dur, dar trist.

Selene a ranjit si a disparut, impreuna cu familia ei si ceilalti vanatori in padure. Taylor

inca privea lung, spre locul unde disparuse persoana, care pretindea ca-l place.

-Esti bine, iubito? Intreaba Emmett.

-Da...Tu?

-Da...

-Copii sunteti bine? Intreb ducandu-ma la Taylor.

-Da.

-Toti sunteti in regula? Intreaba Esme.

-Da, am raspuns toti.

Haita a disparut in padure, pentru a se preschimba in oameni. Carlisle a mers la Seth sa

vada cat de grava e rana.

-Trebuie doar s-o curat, ii spune lui Seth.

-Fiule....am spus incet, punandu-mi mainile pe umerii lui.

-A vrut sa ma omoare...spune el ca pentru sine.

-Dragule, gata a trecut... nu ne vor mai deranja niciodata, am spus bland.

-Nu intelegi, persoana pe care o iubesc a incercat sa ma omoare, impreuna cu toata

familia mea... I-am vazut durerea care-l mistuia, in ochii lui de un auriu arzator acum.

L-am imbratisat, strangandu-l puternic la piept. Copilul meu suferea, iar eu nu puteam
face nimic, pentru a-l ajuta... Uram acest lucru, as fi facut orice ca sa nu-l mai vad suferind.
 -Te iubesc! I-am spus sarutandu-l pe obraz.

-Sa mergem acasa, spune Alice punandu-mi mana pe umar.

-Matusa Alice, mami, as vrea sa fiu putin singur... spune el, indepartandu-se din
imbratisarea mea.

-Taylor, inca nu stim, daca vanatorii s-au pototlit sau inca planuiesc ceva impotriva
noastra, spune Alice.

-Alice, are dreptate fiule, inca nu putem sta linistiti, pana cand nu pleaca din Forks, i-
am spus inca tinandu-l de mana.

-Da, cred ca ai dreptate, dar acasa vreau sa fiu singur, trebuie sa-mi pun ordine in
ganduri si sentimente...spune el lasand privirea in jos.

-Mergem acasa? A fost o zi grea pentru toti, iar Seth si Embry au nevoie de
ingrijiri, spune Esme apropiindu-se de noi.

-Si Embry? Intreaba Alice.

-Da, a fost lovit de un glont...

Am mers toti acasa. Embry, Seth si Carlisle au mers in „camera medicala”, pentru a le
curata ranile, care incepusera sa se vindece. Taylor a urcat in camera lui, tristetea pe care o
simtea, emana din el. Restul am ramas in living, inca furiosi pe familia Corvin si restul
vanatorilor. In acel moment sentimentele mele erau amestecate si confuze...furia si gandul ca i-
as putea face de ras pe mama si tata, erau cele mai puternice... se luptau crancen in interiorul
meu. Dupa cateva minute Embry, Seth si Carlisle au venit in living.

-Edward, cred ca s-a terminat? Intreaba tata.

-Din cate am vazut in gandurile lor, nu mai au cu cine sa lupte impotriva

noastra, spune Edward.

-Cum adica, fiule? Intreaba Esme.

 -Majoritatea vanatorilor, chiar daca au in sange ura pentru cei ca noi, au fost ingroziti
de puterea focului, nu se asteptau c-o sa avem puterea legendarului vampir de partea noastra
si pritenia atat de stransa dintre vechii dusmani... a ras Edward.

-Ce ti se pare amuzant, Edward? Ii spun dur.

-Cand au vazut focul si falcarile din ochii tai au crezut ca esti legendara femeie
vampir...

-Mda..am spus plictisita.

-Dar...totusi nu trebuiau sa moara trei oameni...spune tata trist.

-Aveau arme diferite de ceilalti si nu am vrut sa riscam, spune Jazz repede.

-Noi ar trebui sa mergem in rezervatie si sa-i anuntam pe Billy si Sue de cele

intamplate...spune Sam.

-Nu credeti ca este periculor? Spune Bella.

-Dupa ce au vazut astazi, nu cred ca mai au curaj sa faca ceva impotriva

noastra...spune Paul.

Dupa plecarea haitei am urcat toti in camerele noastre. Am facut un dus si m-am trantit
in pat. Era amurgul, iar cerul rosiatic iti dadea impresia ca era pictat cu sange. Gandurile si se
tot amestecau, iar nesiguranta inca ma coplesea.

-Baby, spune Emmett venind langa mine. Legandara femeie vampir, spune el mandru.

Am zambit. Privirea lui calma ma facea sa ma mai linistesc.

-Ce este? Intreaba el studiindu-ma.

-Ma ingrijoreaza Taylor, mie frica sa nu faca vreo nebunie.... sa mearga dupa Selene
sau si mai rau sa se duca la Volturi, am spus ingrijorata.

-Iubito, sunt sigur ca nu va face nimic... a vauzt cu ochii lui alegerea pe care a facut-o
Selene...

-Da, dar o iubeste.... iar pentru persoana iubita esti in stare de orice...
 -Ai dreptate, dar trebuie sa inteleaga ca Selene nu-i impartaseste sentimentele sau nu i
le mai impartaseste. Cert e ca a venit sa-l omoare, iar ura pe care o simtea era vizibila, spune
Emmett, sarutandu-ma.

Nu-mi ardea de asa ceva, dar fara sa vreau, pierduta printre saruturile lui dulci... l-am
muscat de gat, iar acest lucru i-a trezit toate simturile. Stateam pe marginea patului, dar brusc
m-am trezit intinsa, iar Emmett ma saruta cu pasiune.

-Emmett! Am spus, impingandu-l de pe mine.

-Ce este, baby? Intreaba el nedumerit.

-Nu, te rog, am spus incheindu-mi nasturii bluzei.

-Scuze, daca am facut ceva gresit, spune el trist.

-Nu... tu nu ai facut nimic... eu sunt problema...

-Nu! Spune el autoritar. Sa nu mai spui niciodata asta!

-Imi pare rau, sti ca mie imi place si ador clipele petrecute cu tine, dar acum nu
pot...problema cu Taylor si....

Inainte de a mai spune ceva, degetul fin al lui m-a oprit.

-Te rog, nu spune asta, nu vreau sa te vad suferind.

M-a sarutat pe frunte si s-a ridicat din fata mea, asezandu-se pe pat, langa mine. M-a
luat in brate soptindu-mi la ureche „TE IUBESC”. Am auzit usa deschizandu-se si ne-am intors
amandoi. In prag era Taylor cu o privire trista.

-Mami, tati, pot sta cu voi? Daca mai stau cinci minute singur distrug camera...

-Sigur, dragul meu, am spus repede.

Taylor inchide usa si se aseaza intre mine si Emmett.

-Scuze...incepe el.

-Taylor, nu ai pentru ce sa-ti ceri scuze, i-am spus bland.

 -Ma doare foarte tare tradarea lui Selene, dar n-o pot ura... Sentimentele pentru ea
sunt mult mai puternice....

-Fiule...stiu ca poate suna dur ceea ce-ti voi spune acum si imi pare rau, dar realitatea
este dureroasa.... Selene a fost pusa sa faca o alegere... iar alegerea pe care a facut-o a fost
familia ei... Nu vreau sa suferi din cauza ei... daca vrei putem pleca un timp.... spune Emmett
trist.

-Nu! Spune Taylor ridicandu-se si introcandu-se spre noi. Jur ca nu voi mai iubi
niciodata, iar Selene va plati intr-o zi, atunci cand toti vom fi judecati pentru greselile
noastre, spune el sec.

-Dragul meu, nu trebuie sa-ti refuzi sansa la dragoste, atunci cand va

veni...ADEVARATA DRAGOSTE, am spus zambind.

In acest moment Taylor imi amintea de mine... Si eu facusem acelasi lucru dupa ce...dupa
aceea noapte...

-Mama ta are dreptate, i-a sa vezi ca persoana potrivita va aparea cand te astepti mai
putin, spune Emm aratandu-si gropitele din obrazi.

-Nu cred ca voi mai iubi niciodata...

-Acum esti ranit si din cauza asta vorbesti asa, dar iti spun din propria experienta...ca
exista in lume o pereche pentru fiecare, trebuie doar s-o gasim... Iar dragostea este cel mai
frumos sentiment pe care-l poate simti cineva.

-Da... daca stau sa ma gandesc am o eternitate la dispozitie, spune Taylor.

L-am privit si i-am vazut fata ca s-a luminat putin, iar ochii nu mai erau asa tristi si
abatuti.

-Sunt sigur ca fata care iti este sortita, este foarte aproape, spune Emmett facandu-i cu
ochiul. De cate ori s-a inselat tatal tau? Spune razand.

-Pai...de mu...

-Stiu..niciodata, spune Emmett cu o fata serioasa.

 Toti trei am izbucnit in ras.

-Multumesc, spune Taylor sarutandu-ne pe obraz, pe amandoi.

-Nu ai pentru ce fiule, spune Emmett batand palma cu el.

-Oricand ai nevoie de ceva sa nu te feresti de noi, ci sa vi sa vorbesti, pentru ca noi am

trecut prin ce treci tu, i-am spus zambind.

A dat aprobator din cap.

-Sunt la fete in camera daca aveti nevoie de mine, spune inchizand usa in urma lui.

-A decurs bine, spune Emmett lungindu-se pe spate, cu mainile sub cap.

-Da, macar l-am mai inveselit putin...

-Oricum ii va lua ceva timp pana sa treaca peste asta...

-Da, dar ne are pe noi si restul familiei alaturi de el, iar asta este cel mai important,
crede-ma...chiar ajuta, i-am spus zambind.

M-a privit inexpresiv cateva secunde, dupa care a zambit larg.

-Ce este? L-am intrebat nedumerita.

-Ma gandeam... oare ce-o face cadoul tau? Spune el ca pentru sine, evitandu-mi
privirea.

-Nu stiu, cred ca este bine...

-Daca nu l-o fi mancat vreun membru al familiei Denali, spune el ridicand din umeri.

-Emm, am spus serioasa.

-A crescut...

-Hahaha... Nu mai fi rautacios...

-Sunt vampir, baby...

 -Stiu, dar si eu sunt vampir si inca unul puternic, i-am spus zambind mandra.

-La forta fizica sunt mult mai puternic, spune razand triumfator.

S-a ridicat, mergand la sifonier. A luat o pereche de pantaloni scurti. L-am vazut dandu-
si tricoul jos. In acel moment mi-au venit in minte chipurile celor cinci „prieteni” ai mei, iar in
comparatie cu Emmett erau niste nimicuri, din toate punctele de vedere. Inca il priveam, cand s-
a intors si mi-a aratat un zambet perfect. Doar cu pantalonii scurti pe el arata superb, iar razele
lunii se revarsau pe abdomenul lui perfect. S-a asezat langa mine, zambind.

-Esti perfect, i-am spus pierduta in frumusetea lui.

-Multumesc, baby, dar in comparatie cu tine sunt...

Nu a mai apuca sa spuna nimic, deoarece buzele mele le gasira pe ale lui. Mana se
plimba pe abdomenul lui tare ca piatra. L-am impins incet pe par, dar brusc s-a oprit.

-Baby, nu vreau sa-ti fac rau, spune el privindu-ma in ochi.

-Nu-mi faci niciun rau, i-am spus sarutandu-l.

De data asta nu s-a mai oprit. Alaturi de el totul parea altfel. Problemele si gandurile
rele se risipeau in zare, iar magia care ne cuprindea, ne transforma intr-unul singur. La urma
urmei nu asta e dragostea... doua persoane trebuie sa formeze una singura, atunci se poate numi
iubire adevarata. Sper din tot sufletul ca si Taylor sa gaseasca acest minunat sentiment, care te
face sa plutesti si ai fi in stare de orice.. Oricum mai sunt multe secrete pe care dragostea le tine
ascunse si nu le putem gasi decat impreuna.

Urmarita de trecut (capitolul 26)

A trecut o saptamana de la confruntarea cu vanatorii. Dupa doua zile familia Corvin si
restul vanatorilor au parasit orasul Forks. M-am bucurat nespus cand am alfat, dar stiam ca
asta il durea pe Taylor, chiar daca nu vroia sa arate. In sfarsit viata noastra a revenit la noraml.
Nu mai trebuia sa fim atat de incordati la vanatoare si nu mai stateam intr-un stres continuu,
stiind ca cineva ne urmarea, pentru a ne omora.
 Eram in living, impreuna cu Bella, Jazz, Alice si Esme.

-Acum ca toata actiunea s-a terminat, iar va fi plictiseala, spune Emmett, intrand in
living.

-Macar unul dintre noi s-a distrat, spune Jasper, razand.

-Hahaha, Jazzz...

-Dragule, merg cu Bella si Alice in Settle, am spus zambindu-i.

-Din nou la shopping, Alice? Spune el razand.

-Da, suntem fete si trebuie sa aratam perfect intotdeauna, spune Alice dandu-si ochii
peste cap.

-Voi oricum sunteti perfecte, spune mama zambind.

-Stim, am spus zambind.

-Ce modesta esti, Rose, spune Bella chicotind.

-Normal, am spus repede.

-Carlisle ce face? Intreaba Esme.

-Bine, in seara asta nu cred ca ajunge acasa....are o urgenta, a raspuns Edward,

intrand pe usa. Mi-a aruncat o privire trista si s-a asezat langa Bella.

-Ce fel de urgenta? Intreaba Emmett curios.

-Curiosii mor repede, frate, ii spune plictisit.

-Sunt deja mort, deci?

-O urgenta si punct Emmett, spune Edward, privindu-l fix.

Emmett a dat aprobator din cap si s-a asezat mai comod pe fotoliu.

-Mergem? Intreaba Alice, ridicandu-se.

 -Da, am spus odata cu Bella.

-Baby, i-ami si mie un tort de inghetata cu caramel, prin Forks nu gasesc asa
ceva, spune el clipind repede, avand o fata de copil mic.

-Copilul mamei... Apropo Edward...nu sunt proasta...mi-am dat si singura seama care
e urgenta tatei....mai ales ca nu vrei s-o spui in fata mea, am spus iesind din casa.

Am mers toate trei in garaj. Alice vroia sa mergem cu Porche-ul, iar eu cu Bmw-ul. Bella
se uita nedumerita, cand la mine, cand la Alice.

-Rose, mergem cu Porche-ul, spune Alice serioasa.

-Eu vreau sa merg cu masina mea, iar daca ma mai superi mult s-ar putea sa-ti duci
masina la service, am spus zambind, indreptandu-ma spre Bmw.

-De fiecare data castigi, ai noroc ca esti mecanicul familiei, spune ea suparata.

Am zambit mandra si m-am urcat la volan. Alice era in dreapta, iar Bella in spate.

-Dar te rog frumos sa mergi normal, spune Alice serioasa.

Pe Bella a bufnit-o rasul la reactia lui Alice.

-Sigur, sefa, am spus repede.

Am ajuns la sosea si ne-am indreptat spre iesirea din oras. Mergeam cu saizeci, saptezeci
la ora. Bella chicotea cand vedea ca Alice incepea sa se enerveze.

-Scuze, sis, dar ai spus sa merg ca un om normal, am spus ridicand din umeri.

-Bine...imi retrag cuvintele, condu in felul tau, spune ea repede, indoind o cutie de cola.

Am zambit si am apasat acceleratia. Pe la jumatatea drumul, am vazut-o in oglinda, pe

Bella foarte ganditoare.

-Bells, ai patit ceva? Intreb, intorcandu-mi capul spre ea.

-Aaaa....Nu, scuze nu eram atenta, raspunde ea.

 -Erai foarte ganditoare...

-Da, ma gandeam la vanatori... Sunt sigura ca multi dintre ei nu vroiau sa fie asa, le-
am vazut privirile atunci...

-Cine ar fi vrut... am spus intorcandu-mi capul.

-Fetelor, este ziua noastra de shopping, asa ca nu avem voie sa ne

intristam...bine? Spune Alice, uitandu-se la amandoua.

Am ajuns in Settle intr-o ora. Eram printre rafrurile cu haine, de mai bine de trei ore, iar
Alice tot alerga de colo, colo prin magazin. Agitatia ei ma facea sa ametesc, iar plictiseala isi
spunea cuvantul.

-Alice este foarte entuziasmata cand vine vorba de moda, spune Bella venind langa
mine.

-Da, am spus plictisita.

-Cred ca mai avem de stat pe aici...

-Stiu....si asta ma ingrijoreaza...

Bella chicoti.

-Bella, sti vreo librarie pe aici?

-Da, de ce?

-Da, Rose, de ce? Intreaba Alice venind spre noi.

-Vreau sa ma uit de ceva si trebuie sa ma duc si dupa inghetata lui Emm...

-Venim cu tine, spune Bella.

-Nu...oricum Alice vad ca mai are de probat, spune-mi unde este.... Promit sa ma intorc
foarte repede, am spus repede.

-Mda....spune Alice privindu-ma suspicios. Rose cred ca n-ai de gand sa cumperi cartea
aia?
 -Nu...

Imediat ce Bella mi-a spus unde se afla libraria, m-am indreptat spre parcare. In cateva
minute am ajuns la librarie. Mirosul de carti noi m-a inconjurat imediat ce am deschis usa.

-Buna ziua! Cu ce va pot ajuta? Spune o femeie cam de varsta cu mama.

-Buna ziua! Aveti cartea „Violul” de Sandra Brown?

-Stati sa verific, spune femeia disparand printre rafturile de carti.

In timp ce o priveam pe vanzatoare, uitandu-se dupa carte, mi-au venit in minte cuvintele
lui Emmett si Edward ce voi pati, daca voi lua aceasta carte. Am zambit, nu pot sa-mi faca
nimic, doar sunt cel mai puternic vampir. Va fi foarte amuzant sa-i vad cum incearca sa distruga
cartea.

-Am gasit-o, spune vanzatoarea. Costa treizeci si cinci de roni.

-Sigur, am spus zambind.

Dupa cinsprezece minute eram in fata mall-ului. Le-am sunat pe fete si le-am spus ca ne
vedem in parcare. Dupa cinci minute apar si ele, incarcate cu sacose.

-Puteai sa vi si sa ne ajuti, spune Alice.

-Eu doar le transport, i-am spus incercand sa-mi ascund zambetul.

In timp ce vorbeam am auzit niste pasi, venind spre noi.

-Hei, pisi! Spune unul dintre cei patru baieti, care se aflau langa noi acum.

-Hai, Alice, Bella, le-am spus intorcandu-ma.

Unul dintre ei m-a prins de mana, dar mi-a dat imediat drumul ce a simtit pielea rece, ca
de mort.

-Rose! Striga Bella.

M-am intors si l-am bagat pe baiat intr-o masina vecina, tinandu-l de gat.
 -Nu te-a invatat mama ta ca nu e frumos sa te legi de fete pe strada? Intreb strangand
mai tare mana.

Restul baietilor au facut un pas inapoi, ingroziti de puterea pe care o aveam.

-Rose, de ajuns! Spune Alice, punandu-si mana pe bratul cu care-l tineam pe tip.

-Te rog, scuze ca v-am deranjat....

-Sper sa-ti fie invatatura de minte, pentru ca data viitoare.... N-am mai continuat si i-am
dat drumul.

Baiatul a tusit de cateva ori, dupa a rupt-o la fuga, impreuna cu prietenii lui. Am urcat in
masina. Imediat ce au urcat fetele am iesit din parcarea mall-ului.

-Bella vezi sa nu cumva sa cada inghetata lui Emm pe tine, am spus privind la drumul
aglomerat.

-Cred ca ar trebui sa-i sun pe baieti si sa le spun ca vom intarzia, spune Bella.

-Nu vom intarzia, am spus virand brusc stanga.

-Rose, cred ca suntem pe contrasesns, spune Alice putin ironica.

N-am bagat-o in seama si am apasat mai tare pe acceleratie, depasind coloana de

masini. Am mers pe contrasens pana la prima intersectie, unde am facut dreapta. Pe drumul spre
casa am incetinit putin, dar inca eram furioasa, pentru incidentul din parcare. Alice si Bella se
uitau una la alta, iar dupa la mine. De data asta eram concentrata pe condus, cand am simtit pe
gat o atingere care m-a socat si pe care o cunosteam destul de bine... din nefericire. Alice vazu-
se reactia si se uita nedumerita. Inca priveam spre drumul drept, care incepea sa ascunda
soarele, cand mi-a aparut in parbriz Royce, care se apropia de mine, ca si cum vroia sa ma
sarute. M-am lipit de spatarul scaunului si am apasat brusc pe frana.... am tras de volan drepta.
Masina s-a intors cu noi si s-a oprit. Tineam mainile stranse pe volan, iar privirea era inca
fixata in parbriz.

-Rose, ce s-a intamplat? Spune Alice ingrijorata.

Vazand ca nu reactionam deloc, a pus mana pe telefon, vroia sa-l sune pe tata, dar am
oprit-o, luandu-i telefonul.
 -Nu, Alice, am spus cu jumatate de gura.

-Rose, ce s-a intamplat? Ma intreaba Bella.

-Nimic....vreau sa va rog sa nu spuneti nimic despre asta...

-Royce... spune Alice, privindu-ma fix.

-Promiteti-mi! Am spus, de data asta mai dur.

-Bine, spune Bella incet.

-Dar... Rose, cred ca ar trebui sa stie...spune Alice.

Am marait, iar privirea a inceput sa-mi arda.

-Bine, promit, dar nu sunt de acord. Lasa pe una din noi sa conducem.

Fara a mai spune ceva, am intors masina si am accelerat spre casa. Cand am intrat pe
drumul spre casa, am inceput sa-mi pun masca. Alice a dat nemultumita din cap. Am bagat
masina in garaj si am intrat in casa. Am observat ca venise si Carlisle, se pare ca terminase cu
urgenta.

-Buna... spune Alice, zambind.

-Ati cumparat tot magazinul? Intreaba Edward chicotind.

-Nu, doar jumate, raspunde Alice strambandu-se.

-Baby, ai gasit inghetata? Intreaba Emm luandu-ma in brate.

Am vrut sa ma indepartez...dar stiam ca asta ar fi dat de banuit si nu vroiam asta.

-Da, i-am spus zambind.

Le-am surprins pe Alice si Bella, privindu-ma serioase.

-Nikki, poftim, am spus intinzand cartea pe care o vroia de mult timp.

-Merci, mami, spune ea, sarindu-mi dupa gat.

 -Taylor, Ness ipad-urile voastre...

-Thanks, mami, spune Taylor sarutandu-ma pe obraz.

-Multumesc matusa, spune Nessie, imbratisandu-ma.

-Nu aveti pentru ce, le-am spus zambind. Brusc mi-am amintit ca uitase-m cartea in
masina.

-Rose, unde te duci? Intreaba Esme.

-Am uitat ceva in masina...am spus iesind din camera. Am luat cartea si vroiam sa ajung
repede in camera, dar am dat de tata, cand iesea din bucatarie. Am bagat cartea sub bluza, la
spate.

-Nu vi sa stai cu noi? Vor veni si Jacob si Seth...

-Nu multumesc, vreau sa fac un dus si sa stau putin intinsa, nu-mi placea ca trebuia
sa-l mint, dar mi-ar fi luat cartea si chiar vroiam s-o citesc.

Am urcat in camera, inchizand usa in urma mea. In cinci minute am terminat dusul. M-
am trantit in pat si am inceput sa citesc. Eram pe la pagina o suta, cand mama intra in camera.
Am bagat cartea sub mine.

-Ce ascunzi, draga mea? Intreaba ea seriosa.

-Nimic....

-Rose!

Am scos cartea si i-am aratat-o, dar fara sa i-o dau.

-Ce-am vorbit despre asta? De ce vrei sa-ti faci rau? Intreaba bland.

-Mama, vreau s-o citesc...

-Rosalie! Striga tata.

Am coborat impreuna cu Esme. Jacob si Seth venisera si jucau carti, impreuna cu Emm,
Jazz si copii.
 -Da, Carlisle...

-Vreau sa vad ce ti-ai cumparat!

-Este in camera, am spus serioasa, stiind la ce se referea.

-Tata! Spune Edward, aruncandu-i cartea.

-Merci, fratioare...m-ai lasat fara cuvinte...am spus furioasa. Esti cretin? De ce ai facut
asta? Am gandit furioasa.

-Draga mea, nu te voi lasa sa-ti faci rau.. asa ca va ramane la mine, spune tata.

-Terminati cu asta! Nu-mi fac rau si chiar daca ar fi asa....ar fi doar problema
mea...am spus furioasa.

-Baby...

-Draga mea... spune mama.

-Nu, m-am saturat! Daca o carte imi face rau, atunci fata nenorocitului de Royce, care
imi apare mai mereu de ceva timp, la fel si atingerile lui.... astea ce-mi mai fac? Spun furioasa.

In camera s-a asternut o liniste apasatoare, iar toata lumea ma privea.

Am iesit din casa, trantind usa in urma mea. Viata e dura, iar eu stiu foarte bine
asta... Oare cand vor intelege asta?

Telefonul (capitolul 27)

Am alergat prin padure, pana aproape de poaian. Stateam pe creanga unui copac gros
cand aud voci si inimi batand in apropiere. Oameni la ora asta in padure? Nu este in regula.

-Ce crezi ca era, Alex? Intreaba cel mai scund.

-Probabil vreun iepure.

 -Baieti cred ca ar trebui sa ne intoarcem, padurea asta imi da fiori...

Cei doi baieti din fata au inceput sa rada zgomotos, spargand linistea noptii.

-Lui Neal ii este frica de intuneric, spune baiatul scund.

-Nu mi-e frica, doar ca am un sentimen ciudat...

-Tu si premontitiile tale...

-Vorbesc serios, am sentimentul acela cand te urmareste cineva...

-Cine sa fie noaptea in padure?...

Am ramas nemiscata, stiam ca orice miscare as fi facut le-ar fi atras atentia baietilor. Nu
intelegeam ce cauta in padure, pana nu le-am vazut pustile...iesisera la vanatoare. Cand baietii
s-au indepartat am rasuflat usurata, revenind la gandurile mele. De ce nu inteleg ca nu mai sunt
un copil si nu suport sa stiu ca provoc mila..... Iar prin ceea ce au facut asta m-a facut sa simt.
Regret mult faptul ca am spus toate acele lucruri in fata copiilor, iar ei nu trebuiau sa stie
despre aparitiile „minunatului” meu fost logodnic. Inca pierduta in miile de ganduri, care tot
apareau si dispareau, nu am auzit nimic, dar am simtit o mana pe umar, care m-a speriat. Din
reflex am dat cu palma, dar aceasta a fost prinsa.

-Draga mea, eu sunt, spune mama bland.

-Scuze, m-am speriat...am spus intorcandu-mi privirea.

-Rose, de ce nu ne-ai spus mai devreme?

-Nu conteaza... nu vreau sa vorbesc despre asta...

Mama ma imbratiseaza fara sa mai spuna ceva. As fi vrut sa-mi capul pe pieptul sau in
poala ei, dar egoismul din mine nu ma lasa sa fac asta. Cred ca am stat acolo cateva ore, pentru
ca deja soarele incepea sa-si faca aparitia printre crengile copacilor. Vroiam sa merg acasa,
dar nu vroiam sa dau cu ochii de copii, pentru ca ma simteam prost fata de ei. Regret ca le-am
vorbit urat si tatei si celorlalti, imi era rusine pentru reactia care o avusese-m, dar fusese o zi
proasta, mai ales ca fusese si incidentul cu acei baieti.
 -Cred ca ar trebui sa mergem acasa, se pare ca astazi soarele va stapani orasul, spune
Esme dandu-mi dupa ureche o suvita care atarna pe fata.

-Da, cred ca ai dreptate...am spus ca pentru mine.

Eram suparata, nervoasa pe mine. Am fost proasta...de ce trebuia sa reactionez asa? Am

alergat langa mama, pana la intrarea in casa. Nu stiam ce sa zic, ce sa fac, dar imi parea rau
pentru „minunata” mea iesire. Am intrat in casa dupa mama si spre surprinderea mea in living
se aflau decat Edward si Bella.

-Hei, surioara, ai vanat ceva? Spune Edward zambind.

-Nu...

-Rose, te simti mai bine? Intreaba Bella.

-Nu stiu...am recunoscut eu..

-Ceilalti unde sunt? Intreaba Esme.

-Emm, Alice si Jazz in garaj, copiii in gradina, iar Carlisle la spital, raspunde Edward.

Vroiam sa vorbesc cu copii, dac cum sa le spun ca-mi pare rau? Ei nu ma vazusera
niciodata asa si cred ca-i speriase-m putin.

-Se vede ca-ti pare rau si te intelegem perfect, iar copii sunt impresionati pentru ca ai
putut tine secret chestia asta asa mult timp, spune Edward facandu-mi cu ochiul.

-Da, Rose, spune Bella zambind.

-Imi pa....

-N-ai de ce sa-ti ceri scuze mami, spune Taylor intrand in living.

-Da, matusa, tu faci alegerea daca vrei sau nu sa citesti cartea aia sau sa te uiti la un
film in care cineva este violat...spune Nessie tinandu-l de mana pe Jacob.

-Ness are dreptate mami, poate asta te va ajuta sa treci peste, spune Nikki imbratisandu-
ma.
 -Multumesc, va multumesc tuturor, am spus zambind.

-In sfarsit... Rose nu ai pentru ce sa-ti ceri scuze, mai bine vino sa ne ajuti si pe noi,
pentru ca mi-au macelarit masina, spune Alice zambind trista.

-Macelarit?! Am spus chicotind.

-Da...

M-am intors la Jacob si l-am surprins pe Edward razand.

-Nu-i lasam sa castige, pentru a repara la o masina, se scuza el.

-Deci ne ajuti, te rog? Spune Alice.

-Normal, oricum am nevoie de asta, am spus zambindu-i.

Alice a rasuflat usurata. Toti cei din camera am inceput sa radem. Am urmat-o pe Alice
pana in garaj, iar cand i-am vazut masina in bucatele, mi-am oprit cu greu rasul.

-Hey, baby, spune Emm apropiindu-se.

-Incet dragule, nu vreau sa am iar ulei pe mine, am spus facand un pas inapoi.

-Nu ne pricepem la masini, spune Jazz razand.

-Nu, le-am spus zambind. Pai sa ne, pardon sa ma apuc de treaba.

-Te simti mai bine? Intreaba Emmett.

-Da, vroiam sa va spun ca-mi pare rau pentru iesirea care am avut-o....

-Toata lumea mai are si zile proaste, se mai intampla, spune Jasper zambind.

Dupa o ora inca nu terminase-m masina, pentru ca baietii nu mai stiau pe unde pusesera
piesele mai mici. In fine dupa vreo trei ore jumate am terminat.

-Alice, am spus inchizand capota.

Alice se urca la volan si porneste, masina o i-a din prima. Baietii raman cu gura cascata.
 -Yuppyy...spune Alice sarindu-mi dupa gat. Merci, Rose.

-Nu ai pentru ce, a fost o nimica toata, am spus aruncandu-mi privirea spre baieti, care
inca erau uimiti.

-Sa nu inghititi vreo musca, le spune Alice.

Au chicotit si s-au intors spre mine.

-Cred ca ne putem face un service auto, spune Jasper.

-E o idee buna Jazz, continua Emmett.

-Hahaha.....sunt doar mecanicul familiei, nimic mai mult.

Eram inca in garaj cu Alice, Jazz si Emm cand auzim masina tatei. Dupa cateva secunde
usa garajului se deschide, iar tata isi parcheaza masina.

-Ce faceti, copii? Intreaba el zambitor.

-Bine, rapund Emm, Alice si Jazz.

-Bine, am spus cu jumatate de gura.

Imi zambeste si ma saruta parinteste, pe frunte. Parea ca nu era suparat pe mine, dar
oricum ma simteam prost fata de el. Carlisle s-a indepartat pentru a intra in casa.

-Tata...

-Da, Rose, spune el intorcandu-se.

-Vreau sa vorbesc cu tine....am spus incet.

-Da, oricum si eu vroiam sa vorbesc cu tine. Cand termini vi in birou, mi-a spus iesind
din garaj.

Minunat Rose, acum urmeaza o mustruluiala, pe care chiar o meriti, pentru ca nu sti sa-
ti ti gura. Am intrat toti in casa si ne-a lovit un miros puternic de ars.

-O sa luam foc! Spune Emm punandu-si mana la nas.

 Am intrat in living si i-am gasit pe Esme, Edward, Bella, Nikki si Seth.

-Ce se intampla? Intreb curioasa, uitandu-ma in jur.

-Nessie, Jake si Taylor fac o prajitura, spune Esme.

-Care se pare ca s-a ars, continua Jasper razand.

-Le-am spus ca n-o sa le iasa, pentru ca nu stiu cum se face, spune Nikki.

-Sunt incapatanati, spune Seth.

Am chicotit, dar mi-am amintit ca trebuia sa vorbesc cu tata. Am iesit din living si m-am
indreptat spre biroul lui. Am avut o ezitare vizibila cand sa bat la usa, dar pana la urma am
batut si am intrat in birou cu retinere.

-Ai treaba? Intreb uitandu-ma spre hartiile din fata lui.

-Nu si oricum tu esti mai importanta decat niste harti, spune el.

Mi-a facut semn sa ma asez. Pe coltul biroului am vazut cu uimire cartea mea, deci nu o
aruncase.

-Te simti mai bine? Ma intreaba el.

-Da...

-Rose, te iubesc esti fiica mea si nu vreau sa te vad cum suferi... la fel cu nu vreau sa-i
vad nici pe fratii tai ca sufera....

-Tata stiu, eu am fost de vina, nu trebuia sa ma comport asa...

-Nu esti tu de vina! Acum spune-mi depsre aceste „aparitii” ale lui....Carlisle s-a oprit,
stia ca acest nume imi provoca scarba si ma intrista.

-Apare pur si simplu, adica nu-mi pot spune ca apare doar cand sunt suparat sau
fericita...am spus eu, inca evitandu-i privirea.

-De fiecare data este aceeasi imagine sau se schimba?

 -Aceeasi, dar inainte ii simt atingerea...am spus privindu-mi mainile cu sila.

-Rose, cred ca Edward ti-a spus despre Mihaela....incepe tata.

-Da, dar nu sunt nebuna...am protestat eu.

-Mihaela este un fel de psiholog, iar acestia nu sunt pentru nebuni... O s-o sun mai
incolo sa vina la noi, ea iti poate da mai multe sfaturi decat noi si poate gaseste o cale de
rezolvare...continua tata.

-Bine....am spus ca pentru mine.

-Dar va trebui sa-i spui totul...

Ochii mi s-au marit si am simtit ca pentru cateva secunde respiratia mi s-a oprit, dar nu
am vrut sa-l las pe Carlisle sa-si de-a seama de asta.

-Sunt de acord...am spus de data asta parand mai ferma.

-Nici nu sti cat ma bucur ca ai acceptat, spune el zambind.

-Mai vrei sa-mi spui ceva? L-am intrebat privindu-l de data asta in ochi.

-Daca esti sigura ca asta vrei, nu te voi opri....spune el intinzandu-mi cartea.

-Vorbesti serios?

-Da...

-Multumesc tata, te iubesc, i-am spus sarutandu-l pe obraz.

Am luat cartea si am mers in dormitor. Vroiam sa citesc, dar mai intai aveam nevoie de
un dus. Dupa zece minute am iesit din baie si m-am trantit in pat, incepand sa citesc. Am lasat
cartea jos, abia cand am auzit galagie la parter. Am deschis usa dormitorului, iar „parfumul”
de lup mi-a umplut narile. Eram obisnuita, dar tot era un soc cand te izbea acel miros. Am
coborat incet scarile, eram plictisita. Intrand in living am vazut o persoana straina. O femeie cu
parul negru, putin ondulat. De la departare puteai jura ca este om, dar pielea alba si ochii rosi o
tradau.

-Rose, ea este Mihaela, spune tata zambind.

 -Buna, eu sunt Rosalie, am spus zambind.

-Buna, Rose, eu sunt Mihaela, am auzit cate ceva despre tine, spune ea zambitoare.

-Mda...

M-am asezat langa Emmett, luandu-l de mana, el s-a intors si mi-a zambit, punandu-si
cealalta mana pe spatarul canapelei. Toti stateam de vorba, iar haita si copii jucau carti pe
porunci. Chiar si cu auzul nostru fin ne era putin greu sa ajuzim din cauza galagiei pe care o
faceau haita si copii. Dupa un timp il vad pe Taylor raspunzand la telefon, iar expresia care a
avut-o mi-a dat un fior pe sira spinarii. L-am vazut pe Edward uitandu-se la Taylor, iar fata lui
exprima nedumerire. M-am intors din nou spre fiul meu si l-am vazut radiind de fericire. A
inchis telefonul si a iesit vijelios din casa, lasandu-ne sa ne intrebam ce s-a intamplat sau unde a
plecat in viteza aceea.

Niciodata sa nu crezi un vampir (capitolul 28)

-Unde a plecat, Taylor? Intreaba Alice.

-Nu stiue si nici nu am auzit cu cine vorbea, am spus eu. Edward?

-Si-a asuns gandul, stia ca ascultam si nu vroia sa aflam...raspunde el suparat.

-Fericirea care se vedea pe fata lui am mai vazut-o atunci cand... atunci cand era in
preajma lui Selene... am spus sec.

Rasetele copiilor si lupilor au incetat si multe perechi de ochi s-au intors spre mine. Am
avut un nod in gat cateva secunde. Mi-a fost greu sa-l inghit.

-Crezi ca s-au intors? Intreaba Jacob serios.

-Nu stiu, dar sper sa nu, pentru ca m-am saturat, am spus privindu-l pe Emm.

-Cine sa se intoarca? Intreaba Mihaela.

-Acum ceva timp am avut probleme cu niste vanatori, o anunta Carlisle.

 -Vanatori?! Spune ea socata.

-Eu merg sa-l caut pe Taylor, daca s-au intors poate fi in pericol... am spus ridicandu-
ma de pe canapea.

-Vin cu tine, baby.

-Si noi, spun Jazz, Alice, Bella si Edward.

Am mers sa-l cautam pe Taylor, iar copii, haita, Esme, Carlisle si Mihaela au ramas
acasa. Mihaela trebuia sa fie anuntata in privinta vanatorilor. Ne-am tinut dupa mirosul lui
Taylor, pana aproape de oacea. Edward ne-a facut semn sa ne oprim si l-am vazut concentrat pe
ceva. Ne-a mimat sa mergem si ne-a indicat directia din dreapta noastra. De data asta am mers
incet, stiam ca auzul fin al lui Taylor ne-ar fi depistat. Pe mal i-am vazut pe Taylor si Selene.
Furia pe care am simtit-o in acel moment m-a facut sa scot un marait puternic, la care au
tresarit toti cei de langa mine.

-Incet, Rose, spune Jasper.

-Nu pot sa cred, fata asta chiar are tupeu, spune Alice.

-Mult, am spus indreptandu-ma spre cei doi amorezi. Taylor!

-Mami, ce cauti aici? Intreaba el, pozitionandu-se in fata lui Selene.

-Imi caut fiul....

-Buna ziua! Spune Selene cand au venit si ceilalti.

-Ce cauti aici? Spune Emmett printre dinti.

-Este doar ea, spune Edward incet, pentru a auzi doar noi.

-Tu vi acasa, iar tu stai departe de fiul meu si de familia mea! Am spus maraind,
luandu-l pe Taylor de mana.

-Nu! Spune Taylor, smucindu-se din mana mea.

-Va rog, lasati-ma sa va explic...spune Selene rugatoare.

 Chiar daca nu mi-a convenit am dat din cap si m-am asezat pe nisipul auriu. Macar nu
deveneam globuri de club, pentru ca soarele era acoperit de un urias nor negru.

-Cat am fost departe de Taylor mi-am dat seama ca-l iubesc si nu pot sta fara el... Nu
vreau sa mai fiu intr-o familie de vanatori. Am realizat ca nu avem niciun drept sa va omor,
fiecare fiinta are dreptul la viata si voi ati demonstrat ca nu sunteti periculosi, de aceea as vrea
daca se poate sa intru in familia voastra, dar nu ca vanator sau om, ci ca vampir...spune
Selene uitandu-se la toti, pe rand.

Vorbele ei m-au pus pe ganduri. Oare este adevarat ceea ce spune Selene sau este o
capcana, pentru a intra in familie si a le spune vanatorilor despre viata noastra si tot ce facem?

-Eu am plecat de acasa si nu am unde sta... spune ea, rosind.

-Poti veni la noi, cred ca este in regula, nu? Spune Taylor uitandu-se la noi.

Am schimbat o privire cu Emm, Jazz, Edward, Alice si Bella. Am fost de acord sa mearga
la noi, ne era mai usor s-o supraveghem si sa ne convingem ca ce spusese era adevarat.

-Inainte de a merge acasa, vreau sa-mi raspunzi la o intrebare, spune Bella,

scuturandu-se de nisip.

-Sigur...

-Esti doar tu in Forks sau au venit si ceilalti vanatori in Forks? Spune Bella incercand
sa se asigure daca nu cumva mintea.

-Doar eu, dar cred ca vor veni si ceilalti, pentru ca isi vor da seama ca am venit la
Taylor...recunoaste Selene.

-Mda...minunat, spune Jasper.

Ne-am indreptat spre casa. Selene si Taylor isi aruncau priviri calde. Pe la jumatatea
drumului Emmett se opreste.

-Taylor, vreau sa vorbesc cu tine! Spune el serios.

-Bine, dar intai o duc pe Selene acasa si...

-Acum, fiule! Selene va merge acasa cu ceilalti...

 -Dar...

-Du-te, Tay, voi merge cu ceilalti, spune Selene.

Emmett si Taylor au plecat de langa noi. Toti o priveam pe Selene cu suspiciune, nu

puteam avea incredere in ea dupa scena de atunci.

-In ritmul asta o sa ajungem maine acasa, spune Jasper plictisit.

-Offf.... Selene urca-te in spatele meu, am spus rece.

-Dar...

-Niciun dar... vom ajunge mai repede, am continuat pe acelasi ton rece.

Selene a facut un pas in spate, pentru avant si dupa a sarit in spatele meu. S-a prins cu
mainile de gatul meu, incercand sa-si mentina echilibrul. Am alergat pana acasa. In fata casei
ne asteptau haita, impreuna cu Nikki si Renesmee.

-Ce a du... Selene?! Spune Jacob inecandu-se.

Haita a scos un marait puternic, iar privirile lor incepeau sa se intunece.

-Linistiti-va! Totul este in regula, le spune Edward.

-Buna tuturor, spune Selene coborand din spatele meu.

-Ce cauti aici? Intreaba Paul.

-Am fugit de acasa.... Il iubesc pe Taylor si de asta am plecat...raspunde Selene.

-Mda... am spus intrand in casa.

-Rose, l-ati gasit? Intreaba mama.

-Da... si am adus si un „bagaj”, am spus plictisita.

-Bagaj?!

-Buna ziua! Spune Selene intrand in casa.

 -Selene?!

-Selene?!

Dupa o jumatate de ora vin si Emmett cu Taylor. Selene ne povesteste totul, cum a fugit
de acasa si isi cere scuze. Ilvedeam pe Taylor fericit, iar asta ma bucura, dar nu puteam sa nu
ma gandesc ca vanatorii vor aparea din clipa-n, clipa si va fi din nou o confruntare. De data
asta va dura foarte putin, pentru ca am de gand sa termin repede cu ei. Hiar daca va trebui sa-
mi murdaresc mainile de sange, iar cazierul meu sa se mareasca...imi voi apara familia... Brusc
Edward imi da un cot in mana, facandu-ma sa ma intorc imediat spre el. Am vazut in ochii lui ca
nu era de acord cu gandurile mele, dar era constient ca nu ma putea impiedica si asta il enerva.

-Din nou in alerta...spune Quil plictisit.

-Da...dar de data asta situatia va sta altfel...am spus uitandu-ma la Selene.

-Vreau ca familia mea sa ma lase sa fiu fericita alaturi de Taylor, dar ei nu concep asa
ceva... de transformare nici nu mai vorbesc...spune Selene trista.

-Selene, vom lupta daca va fi nevoie, spune Taylor.

-Dar cum ti-ai dat seama asa dupa ce ai vrut sa ne omori ca-l iubesti pe fratele
meu? Intreaba Nikki.

-Ma gandeam zilnic la el si am regretat si regret mult pentru ceea ce am facut...

-Oricum ai venit la noi in casa si te-am primit, dupa tot ceea ce s-a intamplat... spune
Renesmee.

-Eu zic sa terminam cu coplimentele pentru ca o sa rosim pana la urma, am spus

ironica.

-Rose! Spune mama.

-Cu toata incurcatura asta am uitat.... Rose, vino cu mine, spune tata.

L-am urmat impreuna cu Mihalea. Oh, Doamne spre ca nu vrea sa vorbim...Chiar nu am

dispozitia necesara pentru a povestii.... Am intrat toti trei in biroul tatei si ne-am asezat.
 -Rose, o sa te i-au mai repede, data fiind situatia de fata, spune Mihaela. As vrea sa-mi
spui totul...ce s-a intamplat in seara aceea si pana ajungem la aceste misterioase
aparititii, continua ea.

-Mihaela, scuza-ma, dar nu am dispozitia necesara pentru asta mai ales acum...stiind
ca suntem din nou in pericol... Daca m-as mai gandi si la asta....ar fi picatura care umple
paharul, am spus inexpresiva.

-Draga mea, nu vreau sa te presam, dar trebuie sa rezolvam problema asta. In plus
vanatorii nu vor ataca prea curand, tinand cont de ce s-a intamplat prima data... imi spune
Carlisle bland.

-Nu pot, tata, iarta-ma, dar pur si simplu nu-mi sta capul la asta... am recunoscut eu.

-Rose, te intelefem... vom astepta pana vei fi pregatita. Te poti retrage daca vrei, spune
Mihaela, zambind.

-Multumesc, am spus iesind din birou.

Am coborat din nou in living, unde se discuta aceeasi problema. M-am asezat langa
Esme, ramanand tacuta pe tot parcursul discutiei. Pe la doisprezece jumate noaptea copii au
urcat in dormitoarele lor. Selene statea cu Taylor, stiam ca sunt destul de constienti ce se poate
intampla daca fac ceva. Am mai stat si eu putin si am urcat in dormitor, avusese-m o zi
„minunata” si vroiam sa ma relaxez putin, asta daca reuseam. M-am asezat pe pervazul
geamului si am inceput sa citesc de unde ramasese-m. Dupa douazeci de minute usa camerei se
deschide, iar Emmett isi face aparitia.

-Ce faci, baby? Intreaba, sarutandu-ma pe frunte.

-Continui, am spus zambind, aratandu-i cartea.

-Ai vorbit cu Mihaela?

-Nu, nu sunt in dispozitia necesara pentru a vorbi despre noaptea aia....am spus eu, de
data asta zambetul mi-a pierit de pe fata.

Emmett se tranteste pe pat, punandu-si mainile sub cap.

-Iubitule esti bine? Intreb venind langa el.

 -Nu, vreau ca toate astea sa se termine si sa fim din nou ca inainte, spune el suparat.

-Voi termina cu astea promit, i-am spus mangaindu-l tandru pe obraz.

-Nu! Suntem o familie, vom trece peste asta impreuna, spune el curpinzandu-mi capul
in palme.

-Emm orice s-ar intampla vreau sa stati departe de asta... Nu ma voi putea concentra
daca va stiu prin apropiere, in plus daca patiti ceva nu mi-o voi ierta niciodata, am spus
privindu-i ochii auri, care ma fixau.

-Vom lupta, toti! De ce vrei sa iei asta pe umerii tai?

-Pentru ca este de datoria mea...

-Baby, intr-adevevar esti cel mai puternic vampir, dar asta nu te face responsabila
pentru ceea ce se intampla, imi spune sarutandu-ma.

M-am lasat pierduta printre saruturile si mangaierile lui. Chiar daca era mare, stia sa fie
tandru, delicat si iubitor. Mi-au venit in minte momentele noastre de pe insula. Cateodata
tanjeam dupa acele clipe, in care eram doar noi doi si nu exista nimeni si nimic care sa ne strice
bucuria. Imi lipseau si momentele cand vanam rechini. Emm era foarte amuzant atunci cand ii
prindea, oricum datorita lor am mai avut sange cat am stat pe insula, pentru ca tata ne adusese
niste caprioare, dar le-am terminat in primele doua zile, asa ca ne-am schimbat dieta de la
sange de caprioara, la cel de rechin. Nu pot spune ca era rau, dar nu se compara cu cel de
caprioara, puma sau urs.

A trecut o luna de cand Selene revenise in casa noastra, iar lucrurile pareau in ordine.
Vanatorii nu-si facusera aparitita. Toti eram bine si fericiti, pana intr-o zi cand Selene intra
vijelios pe usa, aratand foarte speriata.

-Selene, ce este? Intreaba Esme, ducandu-se la ea.

-L-au prins!....a reusit ea sa spuna printre gafaieturi.

-Ce? Pe cine? Intreaba Emmett.

-Taylor...vanatorii....spune ea repede.
 Am simtit cum timpul s-a oprit in loc. Toti cei din camera parca inghetasera.

-Vrei sa spui ca fiul meu este in mainile vanatorilor? Am spus maraind.

-Da, au facut in asa fel incat sa ne desparta....Eu am scapat ca prin urechile acului sa
nu ma prinda, trebuia sa va spun.

-Unde sunt? Unde l-au prins? Intreaba Emm, punand o mana pe umarul meu, incercand
sa ma linistesc.

-Eram aproape de coasta...

Am vrut sa ies, dar Carlisle mi-a blocat drumul.

-Da-te, Carlisle! Am spus furioasa.

-Rose, nu face vreo nebunie! Trebuie sa ne gandim inainte de a actiona, spune el.

-Sa stau si sa fac planuri cand copilul meu se afla in mainile nenorocitilor alora? Cred
ca glumesti...

-Rose, tata are dreptate, spune Bella.

-Nu intelegeti? Daca-l omoara? Gandul acesta m-a ingrozit.

-Nu cred ca-l vom omora, am auzit o discutie despre o momeala...spune Selene.

-Il foloseste ca momeala, spune Edward.

-Dar cred ca vor altceva decat vietile noastre, spune Jazz.

-Ce? Intreaba Alice.

-Este doar o banuiala dar.... cred ca vrea puterea legendarului vampir....

-Pe mine?

-Este doar o banuiala, Rose, dar nu poti spune ca este imposibil...

-Daca vor putere, atunci le voi arata eu ce inseamna putere...am spus maraind.
 -Trebuie sa luam lucrurile cu calm, sa le sunam pe Nikki si Renesmee sa vina
acasa, spune Carlisle.

Fetele au ajuns acasa in cateva minute, impreuna cu toata haita. Carlisle le-a spus ce s-a
intamplat.

-La dracu, astia chiar nu se potolesc, injura Paul.

-Linisteste-te, Paul! Ii spune Sam.

-Atacam? Intreaba Embry.

-Nu stiu...spune tata.

Stateam pe canapea, alaturi de Bella, Alice, Nikki si Nessie, cand masuta din mijloc a
luat foc.

-Rosalie! Striga Edward.

Mi-am ridicat privirea spre ei si i-am vazut pe toti, chiar si haita, facand un pas inapoi.
Dupa expresia lor mi-am dat seama ca ochii mi se schimbasera.

-Jasper, linisteste-o te rog, spune Esme.

Jazz a dat aprobator din cap si brusc am simsit cum incep sa ma linistesc, dar furia inca
nu-mi disparu-se. Simteam focul inca arzand in mine.

-Baby, linisteste-te, Taylor va fi bine, spune Emm, vanind langa mine.

-Daca fiul meu pateste ceva, toti stati departe de asta pentru ca voi lasa pradatorul
afara....am spus uitandu-ma la masuta arsa.

Orele treceau, iar noi inca cautam un plan, pentru a-l salva pe Taylor. Nu stiam ce vor
vanatorii, iar asta complica si mai mult lucrurile. Brusc zarva din camera a fost transformata in
liniste, cand telefonul lui Carlisle a sunat.

-Taylor, spune tata. Alo?

L-am vazut pe Carlisle iesind din living. Dupa vocea care o auzise-m in telefon am banuit
ca este Alexander...spune el suparat.
 -Era Alexander... spune el suparat.

-Tata? Spune Selene.

-A spus sa ne intalnim maine in poiana, la rasarit si Taylor nu va pati nimic...spune el

privindu-ne pe rand.

-Taylor este bine? Am intrebat agitata.

-Da, am vorbit doua cuvinte cu el, pentru a ma asigura ca este bine...

-Dar ce vor vanatorii de la voi? Intreaba Mihaela.

-Nu stim...am raspuns repede.

-Mihaela ar fi bine ca maine sa ramai acasa, spune Esme.

-Nu, va voi ajuta, spune ea.

Am stat in living, intr-o tacere apasatoare. Priveam ceasul de pe semineu si mi se parea

ca sta pe loc. In sfarsit dupa cateva ore de asteptare, care mi s-au parut o eternitate a trebuit sa
plecam. Am fost in poiana inainte de rasarit. Cum au dat primele raze de soare i-am vazut pe
vanatori venind, iar Taylor era legat de gat, brate si picioare. Un marait gros mi-a iesit din gat.

-Rose! Spune Carlisle.

Erau aceeasi vanatori ca data trecuta, poate unul sau doi erau noi, dar fetele lor nu mai
aratau ca inainte.

-Cred ca vreti „baiatul”, spune Alexander, punand cuvantul baiat in ghilimele.

-Da, spune Carlisle.

Haita se afla in forma umana, dar erau pregatiti pentru a se transforma imediat.

-Va dam vampirasul, dar vrem ceva in schimb, spune Lyceus.

-Va jucati cu focul, spune Edward, printre dinti.

-Poate, dar si voi va jucati, spune Toris.

 -Tata, te rog, da-i drumul si lasa-ne sa fim fericiti, spune Selene.

-Tu sa taci! Ne-ai tradat, nu mai esti fata mea de cand ai ales sa locuiesti cu monstrii
astia! Spune Alexander dur.

-Termina! Si nu-i mai face monstri, chiar si dupa ce se intamplase m-au lasat sa stau
in casa lor si mi-au oferit mancare.... Voi n-ati fi facut niciodata asta, spune ea trista.

-Mda.... Cu tine vreau sa vorbesc Carlisle...

-Ce vrei in schimbul baiatului? Intreaba tata, de data asta furios.

-Pe ea! A spus Alexander aratand spre mine, afisand un zambet malefic.

-Nu! Lasati-o in pace! Striga Taylor.

-Da-tii drumul si ma veti avea, am spus facand un pas in fata.

-Nu, mami...

-Ce siguranta vom avea ca nu ne vei praji imediat ce-i dam drumul?

-Cuvantul meu si in plus siguranta fiului meu este mai importanta decat viata mea...

-Bine, spune Alexander cu acelasi zambet malefic.

M-am indreptat spre ei si l-am imbratisat pe Taylor, dupa ce i-au dat drumul

-Stai langa Esme si Carlisle, i-am spus la ureche.

-Da... spune el ducandu-se la grupul nostru.

-Frate, se pare ca in seara asta vom vedea cat de buna este o femeie vampir la
pat, spune Lyceus.

Vorbele astea m-au facut sa tremur, dar si sa-mi intensifice furia. Oameni prosti! Cat de
naivi sunteti, am spus in gand. Edward stiu ca nu ma veti lasa singura de aceea te rog.....eu fac
un zid de foc si vi cu oricare dintre ei, dar incearca sa nu fie copii, mama, tata sau Mihaela, am
gandit eu, cand am ajuns la vanatori. Mi-au pus aceleasi franghi de gat, maini si picioare, vrand
sa ne indepartam, dar smucind o data m-am eliberat, trantindu-i pe cei care ma tineau. Am
ridicat un zid de foc si i-am facut o mica spartura, pana au intrat Edward, Emmett, Jasper,
impreuna cu trei lupi. Emmett ma prinde de mana si ma arunca din cercul de foc.

-Rose, stingi focul cand te anuntam noi, l-am auzit pe Edward.

-Mami, esti bine? Intreaba Taylor.

-Da, i-am spus imbratisandu-l.

-Tu...tu ai facut asta? Ma intreaba Mihaela.

-Da, am spus zambind.

-Rose, are puterea focului, de asta a putut ramane si insarcinata, ii spune Esme.

-Imi pare rau, Selene, dar nu...

-Stai linistita, stiam ca asta se va intampla la un moment dat si si-au cautat-o cu

lumanarea, spune Selene.

-Rose! Striga Edward.

Am oprit focul, iar imaginea pe care am vazut-o parca era scoasa din filmele de groaza.
M-am uitat la Selene si am vazut-o inexpresiva.

-Cred c-o sa vomit....spune Jacob, strambandu-se.

-Fiule, Rose sunteti bine? Intreaba Emm imbratisandu-ne.

-Da, tati, spune Taylor sarutandu-l pe obraz.

-Se pare ca v-ati distrat minunat, spune Alice.

-Chiar foarte bine, spune Paul, venind in forma umana din padure.

-Cred ca trebuie sa scapam de cadavre, spune Edward, uitandu-se la mine.

-Gata, sa traiti! Am spus zambind. Niciodata sa nu crezi un vampir! Am spus rece.

 Un foc urias a aparut, facand gramada de oameni sa se micsoreze. Esme si Carlisle erau
suparati pe noi, pentru ca actionase-m asa.

-Noi sase vorbim acasa! Spune tata.

-Da, spune Jazz.

Pot spune ca am avut ocazia sa-i vedem pe copii, sarutandu-se pentru prima data in fata
noastra. Pe drumul spre casa Emmett ma opreste din alergat. M-a luat in brate, sarutandu-ma.

-Te iubesc! Spune el pe un ton cald.

-Si eu te iubesc!

Buzele lui le gasira din nou pe ale mele, iar limba lui si-a facut loc printre buzle mele
intredeschise.

Un ciocanit, care ne-a schimbat vietile (capitolul 29)

A trecut o luna de la confruntarea finala cu vanatorii, in care am iesit invingatori. Selene
se pare ca spusese adevartul. Parea tare cand mai venea vorba de familia ei, dar sunt sigura ca
in adancul sufletului suferea, dar nu spunea...pentru ea noi eram acum familia ei. Oricat imi
placea sa-mi vad fiul fericit inca nu puteam avea incredere in Selene... Emmett deja o considera
membra a familiei, oricum nu era ceva neobisnuit la Emm... si cu Bella procedase la fel...

-Mami? Spune Nikki intrand in camera.

-Da, draga mea, am spus ridicandu-ma.

-De ce nu vi si tu jos? Intreaba ea asezandu-se langa mine.

-Voiam sa stau putin singura, am spus zambind.

-I-ar....l-ai vazut? Intreaba trista.

-Nu.
 -Mami, te rog sa nu te feresti de noi, spune ea imbratisandu-ma.

-Nu ma feresc, draga mea, dar sunt unele lucruri pe care prefer sa le tin doar pentru
mine... Unele lucruri nu le stie nici tatal tau... si asa este mai bine, i-am spus sarutand-o pe
frunte.

-Toti facem asta, dar uneori este mai bine sa vorbesti cu cineva....

Discutia noastra a fost intrerupta de Jacob, care a intrat vijelios in camera, tinand in
mana un castron cu floricele.

-Jake, inainte de a intra intr-o incapere, se bate la usa, spune Nikki.

-Se vede ca nu ai bine maniere...

-Barbie, in locul tau as tace sau ai uitat ce-ai facut in poiana?

-Ce-am facut?
-Din vina ta nimeni nu a putut opri macelul...

-Macelul?! Aaaa.... cand ti-o cauti cu lumanarea asta se intampla. Acum, iesi afara!

-Nikki, te cheama Esme...

-Iesi afara, Jacob! I-am spus maraind.

-Sti... noi am putea avea o relatie minunata, daca n-ai mai fi asa rea, morocanoasa si
enervanta, spune Jacob.

-Iesi afara, javra! Am spus printre dinti.

-Usor.... doar nu vrei sa-ti scoti colti, nu?Nu a mai apucat sa spuna nimic, deoarece a
zburat pe dereastra deschisa, impreuna cu castronul de floricele. Am auzit o injuratura, imediat
dupa o mica busitura.

-Data viitoare sa intelegi cand spun sa iesi, i-am spus inchizand fereastra.

M-am asezat pe marginea patului, incercand sa ma calmez. Jacob chiar te putea scoate
din sarite. M-am ridicat incet de pe pat, hotarata sa cobor, numai ca trebuia sa-mi pun masca,
pentru a nu-si da ceilalti seama ca nu ma simteam tocmai bine. Cand am ajuns in living, l-am
vazut pe Jacob jucand carti. Mi-a aruncat o privire urata, pe care n-am bagat-o in seama. Ma
saturase-m de glumele lui proaste. Am traversat camera, ducandu-ma langa Emmett. Am
surprins-o pe Mihaela uitandu-se la mine ciudat, auzisem ca psihologii iti pot citi starea de spirit
si sentimentele ascunse din gesturi, vorbit si felul cu stai. Era bine sa ai auzul fin, mai auzi unele
chestii care te pot ajuta candva. Asa stiam sa formez o bariera, pentru a nu ma mai citi Mihaela.
Mi-am incrucisat bratele si picioarele, formand bariera.

-Actionezi rapid, spune ea zambind.

-Urasc cand cineva incearca sa ma citeasca.... E de ajuns ca trebuie sa-mi feresc unele
ganduri de Edward, i-am spus privind-o fix.

-De ce ai format bariera? Ce nu vrei sa aflu? Intreaba ea, uitandu-se cand la mine, cand
la Esme sau Carlisle.

Nu i-am raspuns la intrebari, dar i-am aratat un zambet fortat. Nu-mi plac persoanele
bagacioase, am gandit eu.

-In seara asta vanam? Intreb plictisita.

-Da, raspunde Esme.

-Rose, cand veniti de la vanatoare as vrea sa vorbim, spune Mihaela serioasa.

-Aha, am spus iesind din living. Stiam ca asta urma sa-mi spuna. Oare nu-si dadea
seama ca mi-e greu sa vorbesc depsre aceea noapte. Chiar si dupa atata timp... cand povestesc
cuiva sau vine vorba de asta, retraiesc din nou acele clipe, care m-au marcat pe viata.

Am terminat de citit cartea si sincera sa fiu ma uimit dorinta de a trai a fetei. Eu n-as fi
pastrat un copil care a rezultat dintr-un viol, iar razbunarea ei a venit mult mai tarziu. Cei care
fac asta merita ucisi pe loc! Aceste fiinte care fac gestul asta nu se pot numi omaeni, sunt mult
mai rai decat vampiri, noi trebuie sa omoram pentru a trai, in schimb violatorii omoara sau
nenorocesc o persoana pe viata, doar pentru simpla lor placere de a se simti bine. Mana lui
Emmett m-a facut sa revin.

-Iubito? Intreaba el, privindu-ma atent.

-Putin distrasa, am spus zambindu-i.

 Seara la vanatoare totul a decurs bine. Ca de obicei Emmett se intrece cu Jazz...cine
prinde cele mai multe caprioare. Haita era in rezervatie, iar Selene si Mihaela mersesera cu ei.
Dupa cateva ore de vanatoare si joaca am vrut sa mai stam putin pe acolo. Baietii au ascuns
lesurile, iar noi ne-am asezat pe un copac rupt.

-Parca suntem la picnic, spune Nessie.

-Da, iar daca vrem si foc se rezolva imediat, spune Taylor.

-E periculos sa te joci cu focul, le-am spus zambind.

-Te poti arde... la fel cum s-a ars Jake astazi, nu mami? Spune Nikki chicotind.

-Da, are o placere nebuna sa ma enerveze...

-Ce ziceti de o leapsa rapida? Intreaba Taylor.

-Da, spune Nessie, urcandu-se intr-un copac.

-Tu esti fratioare, spune Nikki disparand in intunericul noptii.

-Sa nu va indepartati prea mult, le spune Bella.

-Rose, acele aparitii... le-ai mai vazut? Intreaba Carlisle.

-Nu, am raspuns repede. Si sper sa nu le mai vad niciodata.... Sincera sa fiu ma cam
saturase-m, toata lumea imi punea intrebarea asta.

-Nu vrei sa vorbesti cu Mihaela, nu? Spune Esme.

-Nu... Nu... literele mi-au iesit chinuite. O adiere rece, care am simtit-o prin tot corpul,
iar imaginea lui Royce era la cativa centimetri de fata mea, m-a facut sa sar in picioare, facand
un salt inapoi.

-E atat de reala, spune Edward socat.

-Rose, ce s-a intamplat? Intreaba Emm apropiindu-se.

-De ce? Am spus incet. De ce, Doamne nu ma lasi sa fiu fericita? Am spus cazand in
genuchi privind spre cer. Imaginea lui Royce era inca acolo, iar asta m-a facut sa simt cum
incep sa ard. De ce? Am tipat de data asta, spargand linistea padurii, scufundandu-mi palmele
in pamantul tare.

Emmett care era foarte aproape de mine a trebuit sa se de-a in spate, deoarece eram
inconjurata de un cerc de foc. Am inchis ochii cateva secunde, iar cand i-am deschis, mi-am
vazut familia socata, dar si trista, stand la distanta. In acel moment mi-am dat seama ca tot
planul meu de a arata indiferenta fata de aparitiile lui Royce, se dusese pe apa sambetei. Am
oprit focul, iar mama se aseaza langa mine imbratisandu-ma.

-Ce s-a intamplat? Intreaba Taylor, venind impreuna cu Nikki si Renesmee.

-Mami? Spune Nikki vazandu-ma pe jos, Esme tinandu-ma in bratem iar urma de foc
inca proaspata.

-Nu s-a intamplat nimic, le spune Emmett.

-Va pricepeti foarte bine sa mintiti, spune Nessie.

-Nessie, nu e momentul, spune Bella.

-Copii luati-o inainte, venim si noi repede, spune Jasper.

-Dar...nu, protesteaza ei.

-Va rog, le spune Alice.

Copii au dat nemultumiri din cap si au plecat. Cu ajutorul lui Jazz ma linistise-m, dar in
suflet lupta dintre ura, dorinta de razbunare si dragoste inca se ducea, iar balanta se inclina
spre rau. Daca se intampla asta insemna ca voi lasa pradatorul liber, iar asta inseamna un mare
dezastru, atat pentru oameni cat si pentru supranaturali. M-am asezat pe copacul gros,
punandu-mi fata in palme. Niciodata nu patisem asta, a fost atat de reala...

-Rose? Spune Carlisle, asezandu-se la nivelul meu.

-Da, am spus incet, avand fata inca in maini. Nu vroiam sa le vad din nou privirile triste.

-Asa a fost de fiecare data? Intreaba Edward.

-Niciodata ca acum....a fost.... atat de real, iar senzatia pe care am avut-o....

 -Nu te mai chinui, iubito, spune Emmett asezandu-se langa mine.

-Ce se intampla cu mine? Intreb ridicandu-mi privirea.

-Sa mergem acasa si vei vorbi cu Mihaela, trebuie sa facem ceva, spune tata.

-Merg eu dupa Mihaela, spune Bella.

Restul am pornit spre casa. De data asta pot spune ca aveam dificultati in a trece pe
langa copaci, din cauza gandurilor care ma tot macinau, parca nu mai vedeam nimic in fata
ochilor. Cateodata ii mai surprindeam intorcand capul spre mine. Frumos din partea mea, le
stricasem noaptea si vanatoarea. Am intrat in casa si am vrut sa urc in dormitor, data tata ma
prinde de brat, conducandu-ma in living. Dupa cinci minute de tacere mortuara, Mihaela si
Bella intra in casa.

-Rose, spune ea venind langa mine.

-Bella, i-ai spus? Am intrebat cu greu.

-Da, m-am gandit ca s-o anunt...

-Cum s-a intamplat? Intreaba Mihaela.

-Pur si simplu.... ca de obicei...am spus incet... Se pare ca nu ma lasa sa fiu fericita nici
morti, nu le-a fost de ajuns.... Stiu ce am de facut...

-Ce? Intreaba Mihaela.

-Ma intorc...

-Te intorci? Intreaba Carlisle socat.

-Unde? Intreaba Nikki, intrand in living, impreuna cu Taylor si Renesmee.

-Nu, Rose! Spune Edward.

-Rose, doar nu ai de gand sa.... spune Esme trista.

-Ma intorc... si de data asta voi DISTRUGE orasul Rochester, am spus cu ura vizibila
in voce.
 -Nu este bine.... intorcandu-te acolo s-ar putea sa-ti faci mult mai mult rau si nu-si are
rostul. La fel cum nu are rost sa omori oameni nevinovati pentru o greseala facut de alte
persoane care acum sunt morti, spune Mihaela bland.

-Nu sunt chiar morti...am spus putin ironica.

Intr-un final am fost de acord sa-i povestesc Mihaelei drama vietii mele, dar cu conditita
ca Nikki, Taylor si Nessie sa mearga in rezervatie, deoarece Mihaela vroia mai detaliat si nu
vroiam sa le spun copiilor astfel de lucruri.

Odata cu primele raze de soare, caldura din mine si ce-a emanata de familia mea mi-a
mai luminat sufletul, iar lupta din inaintrul meu a mai scazut din intensitate. Au avut dreptate,
uneori este bine sa vorbesti cu cineva si sa te descarci. Stiam ca unele rani nu se vor inchide
niciodata, dar speram sa mi le pansez putin. Siam ca daca voi cere ajutorul o sa reusesc sa
lipesc pansamentul.

A trecut o saptamana de la „criza” din padure. Ma simteam mult mai bine si toti ma
sustineau, iar asta era cel mai bun medicament.

Era o zi ploioasa de duminica. Haita, Sue, Charlie si Billy, venisera la invitatie lui
Carlisle pentru o cina in familie.

Eram in dormitorul meu si al lui Emmett, impreuna cu Bella si Alice, cand copii intra cu
un pachet de carti de joc in mana. Am inceput sa jucam carti pe echipe, iar echipa pierzatoare
primea o porunca.

-Jake, nu trisa! Spune Bella.

-Nu strisez! Protesteaza el.

-Din cate stiam eu, cainii sunt drepti, am spus serioasa.

-Hahahaha, vorbea printesa gheturilor... Barbie mai bine du-te la Polul Nord poate iti
gasesti castelul de gheata, spune Jacob razand.

-Tu ai vrut-o, caine, am spus zambind.

-Echipa ta va pierde, spune Jacob mandru.

 -Ce? Spune Bella.

-Rose, te rog...spune Alice.

-Oricum voi sunteti patru, iar noi trei...spune Bella.

-Calm, Bells, am spus lasand cartile jos.

Cand le-a vazut Jacob mai avea putin si cadea din pat. Cine a pierdut, catelus? Am spus
zambindu-i mandra.

-La dracu, spune el suparat.

-Incet, dragule, ii spune Nessie.

-Jake, incet, avem si un om in aceasta camera, ii spuneTaylor, aratand spre Selene.

-Nu am de gand sa ma transform...

-Te lasi distras prea repede, am spus, amestecand cartile.

-Bella, tu dai provocarea de data asta, spune Alice.

-50 de flotari supranaturalii si 20 omul, spune Bella chicotind.

Ii priveam cum faceau flotari si am simtit un miros puternic de oameni apropiindu-se de

casa. Am vrut sa ma duc la fereastra deschisa, dar am renuntat cand mi-am amintit ca sunt si
oameni acum in casa. Am inceput un nou joc de carti. Pe la jumatatea jocului auzim un ciocanit
la usa de la intrare. Vocile pe care le-am auzit m-au facut sa scap carile din mana, acelasi lucru
a patit si Alice.

-Vocile astea....spune ea intorcandu-se socata catre mine.

-Ce? Intreaba Jacob.

-Ce aveti? Spune Nikki.

-Mami? Spune Taylor.

-Alice, Rose?! Spune Bella.

 Nu am putut scoate un sunet, dar cand i-am auzt pe Edward si Carlisle pronuntandu-le
numele celor care au venit am simtit ca nu mai am aer. Nu este posibil...nu are cum sa se
intample asta....

Cine s-ar fi gandit ca aceasta „vizita” ne va schimba vietile? Un ciocanit care a

transformat trecutul in prezent, ceva ce eu si cred ca oricine credea ca asta este imposibil.

Imposibilul devine posibil (capitolul 30)

Familiile umane ale vampirasilor nostri:

Carlisle – Dillon si Meg

Esme – Caesar si Emily

Alice – Jack si Ashley

David (vampirul care a transformat-o)

Jasper – Jackson si Mary

Emmett – Kellen si Sarah

Rosalie – Robert, Jennefer, Ian (fratele mijlociu), Stefan (fratele mic)

Royce, John, Huth, Johnny, Mattew

Vera, Alex si Henry

 Urechile auzeau vocile de la parter, dar
mintea si inima...ma rog daca pot spune ca am inima...nu vroiau sa accepte asta. Sunt morti!
Poate este altcineva, care are vocea asemanatoare...

-Alice! Rose! Striga Bella, scuturandu-ne.

-Daca este adevarat, ce facem, Rose? Intreaba Alice.

-Nu stiu, cert este ca voi sa nu stati pe langa mine, am spus incet.

-Ce sa fie adevarat? Intreaba Taylor.

-Nu conteaza, spune Alice. Rose, eu cobor...daca este ceva fluier de cinci ori, spune ea,
ridicandu-se.

-Merg cu tine, spune Bella.

-Si noi, spun copii.

-Voi ramaneti cu Rose, s-ar putea sa aibe nevoie de ajutor, spune Alice, iesind din
dormitor, impreuna cu Bella.

I-am privit pe copii, iar pe fata lor se citea nedumerire. Nu intelegeau ce se intampla...
Nu puteam sa le spun ca persoanele de jos ar putea fi familiile noastre umane, care au murit
acum mult timp.

-Rosalie, ce se intampla? Intreaba Jacob serios.

-Nu acum, Jacob... i-am spus, distrasa.

 Eram atenta la ce se auzea jos, cand o aud pe Alice fluierand de cinci ori. Imposibil! Eu
i-am omorat! Cum de sunt in viata?!

-Mami? Spune Nikki, punandu-mi mana pe picior.

Fara sa-mi dau seama, m-am scapat...pronuntandu-i numele. Royce...am spus cu

rasuflarea taiata.

Toti au inghetat, privindu-ma socati.

-Este aici? Intreaba Nikki.

-Dar el este mort...spune Nikki.

-Daca este jos... ma ocup eu de el, spune Taylor maraind.

-Nu! Vreau sa-mi promiteti ca nu veti face nimic... Daca s-au intors eu ma voi ocupa
de ei...

-De data asta, nu! Eu o voi face! Spune Taylor.

-Taylor...spune Selene.

-Vorbesc serios, fiule, am spus privindu-l fix.

-Bine fie... au spus toti in cor, iesind din camera.

M-am ridicat din pat, plimbandu-ma prin camera. Dupa doua minute, mi-am adunat
toate puterile, pentru a deschide usa si a cobora scarile.

-Domnule Carlisle, ce s-a intamplat cu Rosalie? Ce s-a intamplat cu fiica mea?

Vocea mamei mele...fostei mame m-a facut sa tresar.

-Care dintre voie este Royce? L-am auzit pe Taylor intreband.

-Rose...este...spune Carlisle.

Am ajuns in dreptul tocului usii. Am inchis ochii si am mai facut un pas. Imi era frica sa-i
deschid, dar cand mirosul lor mi-a umplut narile, ura din mine m-a facut sa-mi revin.
 -Sunt aici! Am spus intrand in living,
hotarata.

Toata camera a inghetat. Nu am putut sa nu fiu uimita, cand mi-am vazut fosta familie si
pe Vera alaturi de Alex si Henry. Mi-am plimbat privirea prin camera, pana cand s-a oprit
asupra a cinci persoane.

-Rose! Spune Emmett, luandu-ma de mana.

Nu mi-am intors privirea spre el, dar mi-am dat seama ca ma

tinea, in caz ca vroiam sa-i omor. Ii priveam, iar aceea noapte se tot derula in mintea mea.
Fetele lor de acum erau la fel de socate si speriate, ca ultima data cand ne-am vazut. Inimile lor
incepeau sa bata din ce in ce mai repede.

-Deci voi sunteti, spune Taylor dur.

-Ro....Rose....spune Royce, balbaindu-se.

-Royce! Am spus printre dintii inclestati.

 -Surioara, traiesti! Spune Ian, alergand sa ma i-a in brate, dar m-am ferit cu usurita, el
cazand pe jos.

-Stati departe de mine! Am spus mai mult maraind.

-Ochii tai...spune Jennifer.

-Vera, Henry! Am spus atatnd un zambet chinuit.

-Rose, unde ai fost? Intreba Vera, uitandu-se socata la mine.

-Nu conteaza, i-am raspuns intorcandu-ma spre Royce si ceilalti.

Imaginea lui Henry m-a calmat putin, dar inca imi simteam veninul cum incepe sa arda
in mine. Toti eram socati si nimeni nu stia ce sa spuna sau sa faca.

-Sa ne asezam, avem multe de discutat, spune Carlisle.

Toti s-au asezat. Eu, Emmett, Jacob, Sam, Paul, Royce si prietenii lui am ramas in
picioare. Nu puteam sa-mi i-au ochii de la vechii mei prieteni.

-Rose, cred ca ar fi bine sa iesim putin la aer, spune Edward incet, pentru a auzi doar
eu.

-Nu, sunt bine...Daca vreau sa ies, promit c-o voi face...am spus la fel de incet.

Privirile pe care ni le aruncam erau pline de intrebari. Singurii care stiau intunecatul
meu secrecret, iar acum si-au dat seama ca stiau secretul nostru erau Royce si prietenii lui. L-
am surprins pe tatal lui Carlisle, privindu-ne suspicios, analizandu-ne pe fiecare in parte.

-Carlisle, ce se intampla? Intreba tatal lui.

-Cum ati ajuns aici? Intreaba Emmett.

-Nu stim....pur si simplu ne-am intalnit si ne-am dat seama ca s-ar putea sa avem ceva
in comun...spune o doamna cam de patruzeci si opt de ani.

Nimeni nu mai intelegea nimic, iar tensiunea plutea in aer. Stiam ca tatal lui Carlisle
fusese, era...ce mai conteaza.... vanator... O miscare gresita si toti se intorceau de unde au venit.
Am vazut ura din ochii copiilor si ai lui Emmett, iar acest lucru nu-mi placea deloc. Mi-am
indreptat privirea spre Carlisle si l-am vazut uitandu-se atent la mine.

-Carlisle, ai de gand sa-mi spui ce se intampla aici? Spune furios tatal sau.

-Domnule Dillon va rog sa va linistiti, ii spune Edward.

-Tu aveai ochii albastri...si culoarea pielii mai inchisa....iar acum ochii tai sunt galbeni
si pielea alba... Esti....esti...sunteti....vampiri?! Vorbele lui au rasunat ca un ecou in toata
camera, facandu-ne sa tresarim.

-Vampiri?! Spune Vera socata, uitandu-se la mine.

L-am vazut pe Dillon ridicandu-se brusc, indreptandu-se spre tata. Dintr-un pas am
ajuns in fata tatei, iar restul familiei era in laterale.

-Copii, linistiti-va, ne spune Carlisle.

-Domnule Dillon, daca mai faceti un pas spre familia mea, va veti intoarce inapoi in
mormant, am spus mai mult maraind.

-Rose! Striga Esme.

-De parca ai putea face ceva...spune Jackson.

-Pot face multe, credeti-ma...

-N-o mai enervati! Spune Royce.

-De ce? Intreaba Jennifer.

-Nu conteaza, spune Emmett.

-Daca eram vampiri, credeti ca puteam sta intr-o casa plina de oameni? Spune Alice
furioasa.

-Ceva este in neregula cu voi...simt asta....spune o femeie scunda cu parul negru.

-Poate, dar Alice are dreptate, spune Jasper.

 Dupa cateva ore de vorbit si clarificat situatia atat cat se putea, Billy, Sue, Charlie si
haita au plecat.

-Mergem si noi in rezervatie, oricum unele prezente de aici provoaca scarba, spune
Taylor uitandu-se la Royce.

-Cata dreptate ai, fratioare....

-Pai atunci sa mergem, spune Seth.

-Aaaa, inca ceva.... Stati departe de ea! Spune Taylor inainte de a iesi din casa.

-De cine sa stea departe? Intreaba Emily.

-Si cine? Spune Kellan.

-Noi...spune Royce cu greu.

Sentimentele care se luptau in mine, ma copleseau cu fiecare secunda care trecea.

Simteam cum nu mai am aer, iar camera se tot invartea...acoperind intreaga incapere cu un
parfum de sange uman irezistibil. Niciodata de cand sunt vampir nu am patit asa ceva....sa
doresc atat de mult sange uman. Aceea noapte nenorocita se repeta in mintea mea, dar de data
asta actorii erau in fata mea la fel de vii cum erau atunci. Rosalie, fi tare...de data asta
razbunarea va fi mai dulce si mult mai dureroasa, pentru ca nu mai ai de ce sa-ti faci griji in
privinta sangelui. Fraza asta e tot repetam intr-una.

Esme a condus-o pe Henry in dormitorul ei si al tatei, pentru a-l culca pe Henry si dupa
au revenit.

-Este atat de dulce, spune Esme.

-Multumesc, spune Vera rusinata.

-Chiar ai avut dreptate, Rose. Henry chiar seamana cu Emmett, spune Edward.

-Da, este adorabil, spune Emm.

Privirea inca imi era fixata pe cei cinci prieteni si nu mi-am dat seama ca-l strang pe
Emmett prea tare de mana, decat cand acesta a incercat sa traga mana.
 -Scuze, i-am spus privindu-l in ochi.

-Esti bine? Intreaba el, dandu-mi la o parte o suvita ce cazu-se pe fata.

-Nu...am recunoscut eu. Ies putin la aer, ma intorc repede...am spus ridicandu-ma de
langa Emmett.

-Vin cu tine, spune el urmandu-ma.

-Nu, prefer sa fiu singura, i-am spus mangainudu-i obrazul.

-Draga mea, daca ai nevoie de noi ne anunti, spune Esme.

Am dat aprobator din cap si am iesit din

casa. Am alergat prin padure, vroiam sa fiu departe de casa si rezervatie ca nu cumva sa ma
auda cineva. Trebuia sa scap cumva de ura si tensiunea acumulata in ultimele ore, chiar daca
acest lucru va insemna distrugerea a cativa copaci. Am ajuns pana aproape de coasta, dar nu
am mai putut continua. Furia acumulata m-a acaparat, iar cativa copaci au avut de suferit.
Dupa ce ma mai linistise-m, am mers dupa cateva caprioare. Sangele cald a doua caprioare
curgea acum prin mine. Esti pregatita sa te intorci? Mi-am spus mie. De data asta nu mai m-am
grabit sa ajung acasa. Cu cat ma apropiam mai mult picioarele nu mai vroiau sa inainteze, iar
pradatorul din mine se zbatea sa se elibereze de lanturile groase care-l tineau legat strans. Am
pus mana pe clanta si am intrat. Spre surprinderea mea toata lumea se afla in acelasi loc, unde
i-am lasat. Numai ca de data asta Henry ma privea din bratele Verei.

-Vera pot sa-l tin? Am intrebat eu, incercand sa zambesc.

L-am luat cu grija, astfel incat Vera sa nu ma atinga. Henry se juca cu mana mea, se
pare ca-i placea pielea mea rece.
 -Baby, esti bine? Intreaba Emmett, cuprinzandu-ma dupa gat.

-Da, am mintit eu. Totul este bine?

-Da, cred ca singura problema este domnul Dillon, care ne tot analizeaza. Sincer pe
mine alte prezente ma enerveaza, spune el, trist.

-Dragul, promite-mi ca nu vei face nimic, asta este treaba mea, iar de data asta ne vom
distra mai bine, am spus indreptandu-mi privirea spre amicii mei.

-Rose, acum e randul tau la interogatoriu, spune Edward.

-Rose, unde ai disparut? Intreaba Vera.

-Am fost nevoita sa plec...

-Ce s-a intamplat cu tine? Intreaba Robert.

-Am trecut prin niste schimbari...am recunoscut eu.

-Sti cat de ingrijorati am fost? Iar dupa trei zile de la disparitia ta, Royce si baietii, care
sunt acum cu el, au inceput sa moara subit, spune Jennifer.

-Stiu....doar...

-Rose! Striga Edward.

-....doar eu i-am omorat! Am spus

aratand un zambet fortat.

-Tu....tu i-ai omorat? Spune Robert.

-Rosalie! Striga Carlisle.

 -Rose....spune Vera uitandu-se cand la mine, cand la Henry care se juca cu lantisorul
meu.

-Da, eu i-am omorat! Vera stai linistita, Henry nu va pati nimic.... Iar in legatura cu
cei cinci prieteni ai mei, stati linistiti ca ma voi ocupa si acum de ei.

-Nu! Te-ai transformat intr-o criminala! Striga Robert.

-Nu am vrut....dar altii au avut grija sa ma transforme in acest minunat monstru

frumos...

-Cri... a inceput Robert, dar a fost oprit de Royce.

-Va rog.... Nu vrem ca altcineva sa mai fie bagat in povestea asta... Meritam orice are
Rose de gand sa faca.... spune Royce chinuit.

-Ce bine ca gandesti asa, faci treaba mai usoara, spune Taylor intrand in living.

-Taylor! Spune Emmett.

Copii, impreuna cu Jacob si Seth s-au asezat pe jos. Erau incordati, iar asta se vedea din
pozitia in care stateau. Mi-am pus palmele pe umerii lui Taylor si i-am simtit cat de incordati
stateau.

-Fiule, i-am spus la ureche.

-Vreau sa le...

-Shttt....sa nu spui asta! Tu nu esti un criminal! I-am spus tot la ureche, dar toti inafara
de oameni auzeau.

-De ce i-ai omorat? Intreaba Jack.

Intrebarea asta m-a luat prin surprindere. Nu le spuneam adevaratul motiv, dar atunci ce
le spuneam?

-Ceva personal...am raspuns rece.

-Cum poate o femeie sa omoare cinci barbati? Spune Emily ca pentru sine.
 -Aveti dreptate, o femeie sau mai degraba o fata nu poate omora sau tine piept la cinci
barbati, dar cu putina putere dinauntrul sau....poate...le-am spus sec.

-Cred ca trebuie sa mancati ceva, spune Carlisle.

-Nu cred ca vom mai putea cand am aflat.... spune Sarah.

-Mergem noi sa cumparam, spune Bella si Alice, iesind din camera.

-Sunteti cei mai josnici oameni posibili...spune Nikki.

-Nikki! Am spus autoritara.

-Copii, de ce nu mergeti in rezervatie? Intreaba Esme.

-Nu!

-Au fost agitati cat am stat acolo, de aceea am hotarat sa ne intoarcem, spune Seth.

Jacob pune mana pe telecomanda si deschinde televizorul. Acest lucru ne-a distras
atentia. Televizorul s-a aprins pe un program unde erau stiri. Titlul stirei m-a facut sa zambesc
amar.

-Un fenomen ciudat s-a petrecut in padure. Cativa copaci au fost rupti, iar alti cativa
au fost arsi. Politia incearca sa afle cine si cum a facut asta, dar pana acum nu au nici-o
pista. Urme de masini nu sunt, iar copacii nu puteau ceda daca un om incerca sa-i rupa cu
mainile goale...spune prezentatoarea.

Toata familia s-a intors spre mine. Tata a dat nemultumit din cap, dar sunt sigura ca
totusi era mandru, pentru ca ceea ce se intamplase cu copacii se putea intampla aici...

-Foarte curios...spune Dillon, intorcandu-se spre mine.

-Cred ca cineva s-a certat cu natura, spune Jacob.

-Cred...spune Carlisle.

-E mai bine ca a patit-o natura, putea s-o pateasca altcineva, spune Jasper incet.
 Emmett nu spunea nimic, dar stiam ca se lupta din greu sa nu-i omoare. Facea lucrul

asta pentru ca ma iubea....ma iubea cu adevarat.

Intunecatul secret...iesit la iveala (capitolul 31)

Au trecut doua zile de la reintoarcerea familiilor noastre umane. Tensiunea inca persista
in casa, iar noi trebuia sa ne comportam cat mai uman posibil. Aici era sigurul loc unde nu
trebuia sa ne ascundem, dar acum trebuia sa ne ferim si aici. Imi faceam griji pentru copii. Felul
in care se uitau la Royce si prietenii lui....mania si furia din ochii lor.... De mine ce pot sa
spun.... ma simt ca dracu. Atingerile si loviturile din aceea noapte ma urmareau incontinuu, iar
cand eram in preajma lui Royce sau a vreunui prieten de-al lui, totul devenea mai intens si mult
mai real. Inca speram ca este un cosmar....dar stiam ca este un cosmar adevarat. Fiind morti
atat de mult timp ama observat ca nu mai le era somn, cu exceptia lui Henry. Asta era o
problema, pentru ca noi... asa zisi oameni ar trebui sa dormim, asa ca am hotarat sa facem cu
schimbul.

Era o zi inorata de sambata. Vantul suiera prin padurea verde, care acum era mult mai
intunecata. Oamenii....mortii...nici nu stiu cum sa le spun....in fine sa le spun oameni, la urma
urmei asta sunt. Au auzit copii vorbind ca vor sa mearga la stanca. L-au intrebat pe Carlisle
daca pot merge si ei. Din politete, tata a acceptat. Asa ca ne pregateam sa plecam la stanca,
cum numeau copii locul acela.

-Mami, te simti bine? Intreaba Nikki, luandu-ma de mana.

 -Da, draga mea, i-am spus sarutand-o pe frunte.

-Ti-a spus mami?! Spune Ashley.

-Da. Rose este ca o mama pentru mine, raspunde Nikki.

-Mda....spune Ashley, privindu-ne suspicioasa.

-Iubito, noi mergem inainte sa vedem daca este cineva...cum este pe acolo, spune Seth.

-Bine, aveti grija, ii spune ea, sarutandu-l.

-Baby, spune Emmett, venind din garaj.

M-am intors si l-am vazut cu un rucsac mare in spate.

-Sigur esti bine? Intreaba el, privindu-ma atent.

-Foarte sigura, mai ales cand voi sunteti langa mine, am spus luandu-l de mana.

Dupa zece minute am plecat. Ne-a luat o ora pana am ajuns la stanca. Au fost uimiti sa-i
gaseasca pe Jacob si Seth ajunsi deja acolo. Am intins paturile si ne-am asezat. Copii au coborat
la mal, pentru a face o baie. L-am vazut pe Royce apropiindu-se de marginea stancii, privind in
jos.

-Cam mare distanta, am spus aparand langa el.

-Ro...Rose....m-ai speriat..

-Chiar asa urata am ajuns, incat sa te

sperii? Credeam ca iti place cum arat....spun, privindu-l cu sila.
 -Nu....esti superba...esti mult mai frumoasa decat inainte, spune el. Rose...

-Rose, Royce, haideti sa mancam, spune Carlisle.

Am mers sa mancam. Royce se tot fastancea, parca voia sa spuna ceva si nu avea curaj.
Il priveam cu coada ochiului si il vedeam cu incepea sa transpire.

-In locul tau, mi-as tine gura....ii spune Edward la ureche.

Asta ne-a atras atentia tuturor. Copii erau nerabdatori ca vreunul dintre cei cinci sa faca
un pas gresit.

-Nu!....orice s-ar intampla....voi risca....spune Royce, repede.

-Ce sa risti? Intreaba Meg.

-Rose....te rugam, te imploram....iarta-ne...tot ce s-a intamplat in seara aia a fost.... a

fost.... un accident nefericit.... spune el cu greutate.

-Accident? Am spus, lasand jos o bucata de paine.

-Rose! Spune Edward.

-Mami...

-Da, nu eram noi... spune Hutch.

Fara a mai spune ceva am facut un salt peste paturile cu mancare, ajungand langa
Royce. L-am luat de gat si l-am dus la marginea stancii. Stiam ca acum isi dadusera seama toti
oamenii ca nu eram umana, viteza cu care l-am dus pe Royce pe margine si puterea erau iesite
din comun, dar chiar nu-mi pasa. Fiecare fiinta are o limita, iar eu mi-am atins-o.
 -Rose....te rog....! Striga Royce speriat.

-Daca ii dai drumul, va muri... uita-te la valuri...spune David, venind langa mine.

-Nu te baga! Maraie Taylor.

-Plecat, amandoi! Le-am spus pe un ton autoritar, care i-a facut sa se indeparteze.

-Draga mea....spune Esme.

-Rosalie! Striga Robert.

-Rose...spune Carlisle.

-Rose....te rog....te implor....spune Royce, acum punandu-si ambele maini pe mana mea.

-Si eu te-am rugat si te-am implorat....iar tu ai spus „tineti-o mai bine”....

-Ce-ai spus? Spune Jennifer.

-V-am spus sa nu va bagati! Am spus furioasa.

Cand mainile lui se strangeau pe bratul meu, ma facut sa retraiesc din nou acele
„minunate” momente.

-Nu te omor acum....ai scapa mult prea usor....am spus azvarlindu-l spre cei patru
prieteni ai lui, care au cazut, cand s-a lovit de ei.

-Puterea....rapiditatea...spune Dillon.

-Da! Suntem vampiri! Am spus furioasa.

 -Rose! Striga Carlisle.

M-am apropiat de ei si s-au dat la o parte. Frica ii cuprinsese pe toti, chiar si pe Dillon,
care era vanator.

-Daca o singura data mai spuneti asta, va veti grabi moartea....am spus printre dintii
inclestati.

-Carlisle, fa ceva! Spune Mary.

-Nu pot...in treaba asta nu ma bag...nu am facut-o nici prima data....spune tata trista.

-Gata, iubito...spune Emmett, luandu-ma de mijlor, indepartandu-ma de Royce si ceilalti.

-Stati linistiti nu se va mai atinge de voi...spune Davind.

-Cine zice? Intreaba Nikki.

-Eu!

-In locul tau, n-as zice asta....spune Jacob.

-Nu te baga, Davi, daca nu sti despre ce este vorba! Spune Alice.

-Niciunul dintre voi nu a facut nimic....

-Nu am facut pentru ca stim foarte bine ceea ce s-a intampalt....spune Esme.

-Orice s-ar fi intampalt....trebuie sa ramana acolo...spune David.

-Inceteaza! Maraie Seth.

-Copiii nu trebuie sa se bage...

-Seth, nu! Spune Nikki.

 Prea tarziu, nervii lui Seth au explodat,
transformandu-se in lup. Cand au vazut lupul mare si gri, maraind furios spre ei, toti s-au dat in
spate.

-Var...varco....varcolaci?! Spun Dillon si Meg in acelasi timp.

-Linisteste-te, frate! Spune Jacob.

-Nu-mi vine sa cred..... vampirii si varcolacii sunt prietenii, spune Dillon socat.

-Iubito, imi spune Emm la ureche.

-Rose, esti bine? Intreaba Bella venind la mine.

-Da.... Nu te mai bagat David! Am spus mai mult maraind.

-Si daca ma bag ce se intampla?

-Nu vorbesti asa cu matusa mea....spune Renesmee.

-Nessie! Striga Edward. Da-te!

-Vrei sa vezi ce se intampla daca te bagi? Simteam cu focul incepe sa iasa din mine.
Flacarile parca imi ardeau ploapele, iar furia ma facea sa tremur. Mainile lui Emmett se
strangeau mai tare in jurul meu, simtea ca sunt gata sa explodez.

-Chiar vreau sa vad, Rosalie...

 -Cum doresti....am spus sec.

-Rosalie, nu! E de ajuns! Spune Carlisle venind langa mine.

Cu capul intors la tata si prinsa in stramsoarea lui Emmett, David credea ca nu pot face
nimic. L-am privit pe tata, cerandu-mi scuze prin privire. O flacara uriasa l-a cuprins pe David,
facandu-l sa se tavaleasca pe jos, urland de durere.

-Puterea asta...

-Ce este, dragule? Intreaba Meg.

-Da, este puterea vampirului legendar, spune Edward.

-Rose, de ajuns! Spune tata, autoritar.

-Iubitule, da-mi drumul m-am calmat...

-Vad....dar privirea mea l-a facut sa ma elibereze.

M-am apropiat de David, care ardea in continuare. Am bagat mana prin flacari, luandu-l
de gat.

-Cred ca ar trebui sa te racoresti putin, i-am spus aruncandu-l de pe stanca.

-Vampir la apa! Striga Taylor, razand.

M-am intors la Taylor, iar acesta a tacut imediat.

-Rosalie, acasa...in biroul meu! Spune tata, suparat.

 Am lasat privirea in jos. Incalcase-m legea si puteam sa-i prajesc pe toti. Imediat ce
Davit a revenit, am plecat. Drumul spre casa a fost tacut, toti candindu-ne la tot felul de lucruri.
Emmett vine langa mine, ma saruta rapid si ma i-a de mana.

-Mami, noi mergem in rezervatie, spune Nikki.

-Si eu la vanatoare, ne anunta Taylor.

-Bine, sa aveti grija, le spun, incercand sa le zambesc.

Ajunsi in sfarsit acasa, oamenii vroiau raspunsuri la toate intrebarile, iar noi trebuia sa
le dam. Am mers cu Esme si Carlisle in birou.

-Rose....incepe mama.

-Mama, tata imi pare rau...sincer....chiar imi pare rau, dar sa-i am in preajma mea
pe.... am spus repede.

-Draga mea, imi imaginez ce simti, dar astazi ne-ai pus pe toti in pericol, cad i-ai dat
foc lui David, spune tata.

-Te-ai gandit ce vei face? Intreaba Esme, trista.

-Da, am spus taios. Nu-mi cereti sa va spun....

-Rose, sti ca nu-mi place asta, dar iti voi respecta decizia....si judecand dupa fata ta nu
vor fi lucruri prea placute, spune tata, ridicandu-mi capul, pentru a-mi vedea privirea care
acum era in pamant.
 -Dragule, le vom raspunde la toate intrebarile? Intreaba mama.

-Nu stiu... dar.... vor vrea sa stie cum am devenit vampiri....spune el, uitandu-se trist la
mine.

-Eu nu spun nimic! Am spus hotarata.

-Vom vorbi cu ei sa nu intrebe nimic, spune Esme.

-Tata....

-Da.

-Vreau s-o chemi pe Mihaela, ea poate ma va mai ajuta sa rezist putin...putin mai
mult....am spus incet.

-Draga mea, spune mama imbratisandu-ma.

-Sigur, spune el, luand telefonul.

-Pot sa plec, vreau sa fac un dus... am avut o zi groaznica...am spus incet.

-Bineinteles, spune Esme, sarutandu-ma pe frunte.

Am iesit din birou, indreptandu-ma spre dormitor. Cum am ajuns la ultima treapta,
Royce apare in fata mea. Credeam ca dupa atatia ani, impactul asta de a-i revedea nu va mai fi
atat de mare, dar m-am inselat. Rana care am crezut ca este pansata, s-a redeschis si doare la
fel de tare ca atunci. Am strans palmele in pumni, tinandu-mi privirea pe Royce. S-a dat din
drum, pentru a-mi face loc. Am trecut pe langa el, aruncandu-i priviri ucigatoare, pana am
intrat in dormitor. Am inchis usa, rezemandu-ma de usa, pana am atins podeaua. Am stat asa
cateva minute, pana mi-am regasit puterile de a ma ridica. M-am indreptat spre baie. Vroiam sa
fac un dus lung...ma simteam murdara.... Dupa jumatate de ora am hotarat sa cobor. Stiam ca
daca stau retrasa si se vede ca sunt trista...asta le va intensifica ura copiilor si a lui Emm, fata
de Royce si prietenii lui, putand sa-i omoare, iar eu nu vroiam asta. Am coborat scarile relativ
incet, incercam sa-mi pun aceea masca inexpresiva. Intrand in living am vazut-o pe Mihaela.
Fata ei, a tatei si mamei era ingrijorata.

-Buna, am spus zambind amar.

 -Buna! Ce mai faci? Intreaba ea analizandu-ma.

-Bine...

-Bine pe naiba... spune Nikki.

-Nikki, nu vorbi asa, ii spune Emmett.

-Jazz, cred ca ai mult de furca, tinand cont de agitatia si tenstiunea asta, ii spune
Mihaela.

-Nici n-ai idee, spune Jasper oftand.

-Multumesc ca ai venit, i-am spus zambind chinuit.

-Nu ai pentru ce, spune ea bland. Ce zici ai vrea sa facem o plimbare? Intreaba ea,
avand un glas melodios.

-Da, i-am raspuns repede.

-Crezi ca te vei simti mai bine daca Esme, Bella si Alice ne vor insoti?

-Da...

Am mers incet prin padure, pana am ajuns in poiana. Era pranzul, iar soarele stralucea
puternic. Ne-am asezat la umbra unor copaci grosi. Eram rezemata de trunchiul copacului, iar
fetele stateau in fata mea, ca si cum as fi facut ceva rau si acum urma sa-mi primesc pedeapsa.

-Carlisle mi-a povestit despre incidentul de pe stanca... incepe Mihaela, de data asta
serioasa.
 -Mda.... mi-am cam pierdut controlul...am spus suparata.

-Ne poti spune ce simti cand ii vezi, dupa atata timp? Intreaba Mihaela pe un ton
linistitor.

Stiam ca va fi o discutie lunga si poate nu chiar placuta, dar ceruse-m ajutorul, iar acum
il primeam. Mihaela mi-a pus aceasta intrebare, pentru a spune singura ceea ce gandeam si
simtea in acele momente. Le-am privit lung cateva secunde pe fiecare, incercand sa separ ce sa
spun si ce nu. Inca existau lucruri si sentimente ce vor ramane doar pentru mine. Durerea din
ochii mamei si tristetea de pe fetele surorilor mele, m-au facut sa ma simt si mai furioasa pe
mine. Daca eram mai puternica , ele nu sufereau, la fel si ceilalti.... De data asta nu le voi mai
da celor cinci vechi „prieteni” satisfactia de a-mi distruge viata. Voi lupta si ma voi agata de
orice firicel de speranta. Trebuia sa rezist pana ma voi hotara ca a venit momentul... pentru a-i
omora. Vor suferi si ei la fel....plus ca vor mai avea de suferit si pentru fiecare lovitura si fiecare
lacrima, care a udat pamantul in aceea noapte. Lacrimi care s-au rugat si implorat sa nu faca
asta...

O paleta de distractie (capitolul 32)

Au trecut trei saptamani de la reintoarcerea familiilor noastre umane. Pot spune ca apele
se mai calmasera si tensiunea mai disparu-se, dar lupta din mine continua, tinand focul sa arda
mocnit.

Era o zi calduroasa de primavara. Soarele isi facu-se aparitia dupa lungile zile de ploi.
Eram in dormitor, asezand niste haine, cand aud un ciocanit in usa.

-Intra! Am spus, cu spatele la usa.

-Rose...spune Ian incet, cu vocea tremurata.

-Ce vrei? Il intreb dur.

-Vroiam sa sti ca ne-ai lipsit.... iar acum ca te avem langa noi.... ne respingi... spune el
cu lacrimi in ochi.
 -Vreau sa intelegeti un lucru.... si tu si Stefan... Sora voastra a murit, acum ceva
timp! Am spus sec, continuand sa asez hainele.

-Nu! Esti vie si esti aici.... spune el plangand.

-Sunt moarta! Inima mea nu mai bate!

-Te rog, lasa-ne sa fim din nou fratii tai... spune el, inca plangand.

-Nu! Am spus furioasa, iesind din dormitor.

Poate ca sunt dura, dar si ei au o parte din vina. Cel mai bine ar fi sa stea departe de
mine.... Am intrat in living, indreptandu-ma spre canapea.

-Surioara! L-am auzit pe Ian strigand.

Acest cuvant m-a facut sa ma cutremur. Asa ma strigau pe vremea cand formam o
familie, dar acele vremuri au apus si nu se vor mai intoarce niciodata.

-Nu ne parasi din nou! Spune el, luandu-ma in brate.

-Ian are dreptate, sora... nu ne parasi, iar! Spune si Stefan, luandu-ma si el in brate.

Imaingea in care ne aflam acum era una emotionanta, iar asta puteam citit pe fetele
tuturor celor aflati in living.

-Nu conteaza ca esti vampir.... tu tot sora noastra ramai... spune Stefan, printre lacrimi.

-Stefan, Ian, plecat de langa ea! Spune Jennifer, apropiindu-se.

Mi-am ridicat ochii spre ea, iar privirile noastre s-au intalnit, acest lucru a facut-o sa se
opreasca in loc. Sentimentul de aparare o anunta ca este in pericol si sa se indeparteze.

-Sunt atat de dulci... spune Alice.

-Da, se vede ca o iubesc pe Rose, spune Edward zambind.

-....nu pricepeti! Am spus printr-un oftat lung. Fratii mei sunt Edward, Alice, Bella si
Jasper, iar parintii mei sunt Carlisle si Esme! Am spus dur, indepartandu-ma din imbratisarea
lor.
 -Rose, spune Esme.

-Nu am nimic cu voi! Doar cinci persoane imi vor da socoteala, dar daca tineti cu tot
dinadinsul sa va bagati in acest „carusel al mortii” este alegerea voastra, am spus asezandu-
ma langa Emmett, luandu-l de mana.

I-am auzit pe Royce si prietenii lui cand au inghitit in sec, inimile lor incepand sa bata
repede, iar acest lucru m-a facut sa zambesc.

-Ti se pare amuzant? Intreaba David.

-Foarte amuzant, i-am raspuns zambind.

-De ce? Intreaba Ian.

-Ce ti-am facut? Intreaba Stefan, printre suspine.

-Voi nimic.... dar.... nu mai conteaza. Lasati-o asa cum a picat, le-am spus dur.

Inainte de a mai face un pas, Jennifer ii prinde de brate. De cand reaparusera familiile
umane nu mai petrecuse-m timp cu Emmett. L-am surprins uitandu-se ciudat la mine. Il raneam
cu aceasta distanta si o stiam foarte bine, dar inca nu stiam daca voie putea fi cu el, fiind Royce
si prietenii lui aici.

-Dragule, vi cu mine sa ne plimbam? L-am intrebat incet.

-Da, spune el zambind.

-Rose, nu cred ca esti inca pregatita, spune Mihaela.

I-am zambid, luandu-l pe Emmett de mana si iesind din casa. Am intrat rapid in
intunecata padure, astfel incat soarele nu ne-a putut atinge cu razele lui arzatoare.
 -Hei! Unde va duceti,
porumbeilor? Intreaba Jacob, iesind dintr-un tufis.

-La o plimbare, raspunde Emm.

-E cam soare.... spune Jake, uitandu-se spre cer.

-Du-te acasa, Jacob, i-am spus plictisita.

-Tot morocanoasa esti, spune el indepartandu-se pentru a se transforma.

Am continuat sa mergem tacuti prin

padure, pana am ajuns in poiana. Acolo Emm s-a asezat pe iarba, sprijinindu-se de un copac
gros. M-am asezat intre picioarele lui, facandu-l sa ma imbratiseze. Cat de dor imi era de
imbratisarea lui calda. Am stat asa un timp, niciunul dintre nou scotand vreun cuvant. Mi-am
intors privirea spre el si l-am vazut, tinand ochii inchisi.

-Iubitule, am spus incet.

A deschis ochii, iar privirea lui si ochii aurii m-au himnotizat.

-Te simti mai bine? Ma intreaba, mangaindu-mi delicat obrazul.

 -Da, i-am spus prinzandu-i mana pe fata mea.

-Vom trece peste asta, spune el linistitor.

-Stiu, i-am spus zambind.

-Asa vreau sa te vad...

-Cum?

-Zambind... Vreau sa fi fericita, chiar daca situatia in care ne aflam nu este tocmai
roz...

-Si eu as vrea... am recunoscut eu. Emm stiu ca-ti este greu sa fi in preajma lur... nu...
inca nu m-am hotarat cum voi sfarsi cu asta....

-Baby, tie iti este mai greu, dar rezisti si atata timp cat tu o vei face, voi rezista si eu.
Formam un cuplu invincibil, spune el zambind mandru.

Inainte sa mai spuna ceva, mi-am infasurat mainile dupa gatul lui, sarutandu-l. Mi-a
raspuns la sarut, dar dupa cateva secunde, ma impinge delicat.

-Nu vreau sa-ti fac rau.... spune el, de data asta gropitele din obraji disparusera.

-Nu-mi faci! Am protestat eu.

-Vrei sa faci asta pentru mine.... Singurul lucru, pe care mi-l doresc este ca tu si copii
sa fiti fericiti... pot sta fara chestia asta un timp. Voi astepta oricat va fi nevoie, nu trebuie sa te
fortezi sau sa faci ceva ce iti face rau...

-Emmett pot s-o fac! Nu ma fortez cu nimic....

-Baby, te cunosc foarte bine, incat nu ma poti minti... De ce incerci sa pari atat de
dura?

-Pentru ca asa trebuie sa fiu acum...

-Nu... Doar incerci sa te ascunzi, sa fugi.... Vrei sa pari puternica, dar sti foarte bine ca
in momentul de fata esti foarte slabita din punct de vedere sentimental.
 -Bun, m-ai prins... Vreau sa-mi demonstrez mie ca pot, chiar daca ei sunt aici... am
spus incet.

-Pana nu voi fi sigur ca acest lucru nu-ti va provoca rau, nu se va intampla nimic, imi
spune serios.

-Dar...

-Niciun dar....

-Bine, i-am spus ridicandu-ma si mergand spre marginea poienii.

Cateva rozatoare si pasari se jucau prin iarba verde. Razele soarelui s-au lovit de mine,
facandu-ma sa stralucesc , acest lucru atragand atentia animalelor, care au disparut imediat.
Mi-am ridicat privirea spre cerul galben, lasand vantul sa-mi fluture parul. Am simtit doua
brate, infasurandu-se in jurul meu. Mi-am pus palmele pe bratele puternice ale lui Emmett. Am
stat asta cateva minute, pana cand Emm m-a intoarce brusc cu fata spre el.

-Te iubesc! Imi spune sarutandu-ma tandru.

Mi-am pus mainile dupa gatul lui, tragandu-ma mai aproape de el. De data asta nu mai
ma indepartat. Poate ca-l facuse-m sa inteleaga ca vreau asta. Momentul nostru romantic a fost
intretupt de vocile unor oameni apropiindu-se. Am intrat rapid in padure. In poiana au aparut
trei familii cu copii. Se pare ca si ei profitau de aceasta zi calduroasa si insorita.

-Cred ca e timpul sa ne intoarcem, imi spune Emm.

-Da, i-am spus, sarutandu-l.

In cinci minute eram in fata casei. Inainte de a intra, Emmett ma i-a de mana, zambindu-
mi dulce. Toti erau in living si spre surprinderea noastra copii si fratii mei nu erau, dar rasetele
lor se auzeau din gradina.

-Cum a fost plimbarea? Intreaba Mihaela, studiindu-ma.

-Bine, chiar mai bine decat ma asteptam, ii raspunde Emmett.

-Ma bucur foarte mult, spune mama, avand o stralucire de bucurie in ochi.

-Porumbeilor, ce faceti? Intreaba Jacob, intrand in camera.

 -Nu la fel de bine ca tine, ii spune Emmett razand.

-Jacob, iesi afara, puti! I-am spus strambandu-ma.

-Nu-ti place mirosul de caine ud? Intreaba el, incercand sa para mirat.

-Jake, spune Nessie.

-Iesi! Am spus, tinandu-ma de nas.

-Fiul tau este de vina, spune Jacob.

-Alta data sa va mai jucat pe marginea piscinei, spune Nikki, intrand de mana cu Seth.

Imediat dupa ei, apar si Taylor, impreuna cu Selene.

-Mami, spune Taylor, imbratisandu-ma.

-Buna, dragule, dar sa sti ca facuse-m baie, i-am spus razand.

Toti au inceput sa rada, cu exceptia a cinci persoane. Ma bucuram pentru copii, nu mai
erau suparati, iar joaca le distragea atentia de la Royce si prietenii lui.

-Nu veniti si voi in gradina? Intreaba Selene.

-E o idee buna, spune Mihaela.

Am iesit toti in gradina. Soarele stralucea la fel de puternic, facandu-i pe copii sa para
niste cristale, agitandu-se printre razele lui. Oamenii au fost umiti de stralucirea noastra. Am
mers imprena cu Bella, Emm si Edward pe marginea piscinei. Copii se jucau fotbal, iar mingea
mai venea uneori spre noi. Eram constienti ca s-ar putea sa facem baie, dar nu am plecat de
acolo.

-Am vorbit cu Alice si Jasper sa mergem diseara la vanatoare, veniti si voi? Intreaba
Bella.

-Pentru vanatoare sunt intotdeauna pregatit, spune Emm razand.

-Da si eu as vrea sa-mi infig coltii in ceva, am spus intorcandu-mi capul spre masa de
langa piscina, unde se afla toata lumea.
 -Rose, spune Edward serios.

Nu i-a placut gandul pe care l-am avut si am vazut asta in tonul si privirea lui.

-Stai linistit Edward, nu as face niciodata asta, iar tu o sti foarte bine, i-am spus
zambind.

-Da stiu.... dar orice este posibil...

-Tati, unchiule, va jucati cu noi? Intreaba Renesmee.

-Venim putin mai tarziu, ii raspunde Edward, sarutandu-o pe frunte.

-Barbie, hai la un fotbal, spune Jacob, lovind mingea pe directia mea.

-Nu multumesc, caine, i-am spus dandu-i mingea inapoi.

-De ce va spuneti asa? Intreaba Ian, venind langa noi.

-Pentru ca ne iubim, ii spune Jacob.

-Da are dreptate, ne iubim foarte mult, am spus ironica.

-Rose, ce sunt pentru noi Nikki si Taylor? Intreaba Stefan.

-Va sunt nepoti, raspunde Edward.

-Suntem unchi Stefan, spune Ian razand.

-Mai jucam sau stam la barfa? Intreaba Jacob.

-Jucam, au spus toti.

-Se inteleg foarte bine, spune Emmett, privindu-i pe Ian si Stefan incercand sa tina pasul
cu ceilalti.

-Da... am spus putin trista.

-Astazi nu suntem tristi, spune Alice.

-Merci, Jazz, i-am spus zambind.

 -Oricand, spune el zambind.

Eram prinsi in discutia despre vanatoare, nefiind atenti la meciul copiilor. Brusc il vad
pe Jacob venind spre noi cu spatele, prinzand mingea, dar din cauza fortei cu care fusese lovita,
l-a facut sa-si piarda echilibrul, cazand pe mine, amandoi ajungand in piscina.

-Caine prost, am spus furioasa.

-Lasa barbie, te-ai racorit, spune el razand.

-Acum trebuie sa-mi schimb telefonul, am spus uitandu-ma la apa care curgea din el.

Am iesit din piscina. Toti incercau sa-si tina rasul, dar Emmett n-a mai putut. Rasul lui
rasunand ca un ecou.

-Ti se pare amuzant, dragule?

-Da, spune el, inca razand.

-Si mie, i-am spus impingandu-l in apa.

-Baby....

-Se pare ca ti-ai „luat-o” si tu Emmett.

-Da, din cauza ta, Jacob...

-Macar am reusit ceea ce planuise-m, spune Jacob incet, crezand ca nu aud, fiind in
dreptul mesei.

-Ce ati planuit? Am intrebat, privindu-i serioasa.

-Nimic, mami, spune Taylor.

-Cat de frumoasa este... a spus Royce incet.

 -Stiu, Royce si sa sti ca are cine sa-mi spuna asta, nu am nevoie sa mi-l spui tu! I-am
spus dur.

-Stiu..... spune el trist.

-Jake, nu te duci sa te schimbi? Il intreaba Nikki.

-Nu, ma usuc imediat, spune el, transformandu-se.

-Minunat, vremea razbunarii, am spus zambind.

Jacob era cu spatele la mine. Am ajuns imediat langa el, asta la speriat putin.

-Bye bye, catelus, i-am spus zambind,

azvarlindu-l in piscina.

Jacob a scos un marait puternic, dar nu furios ci ca si cum ar fi ras, facandu-ne pe toti sa
izbucnim in ras.

O cerere neasteptata (capitolul 33)

Zilele treceau rapid, iar tensiunea creata de reintoarcerea trecutului disparuse. Mai
existau uneori mici altercatii intre copii si Royce sau intre mine si David. In sfarsit l-am putut
convinge pe Emmett ca nu-mi va face rau daca ne vom petrece o noapte impreuna, ceea ce
sincer m-a bucurat, dar nu a fost ca inainte.... am avut cateva scapari si era sa stric totul. Copiii
se inscrisesera la liceu, iar de data asta li s-au alaturat Jacob si Seth. A fost usor cu inscrierea,
pentru ca majoritatea oamenilor care ne cunosteau murisera sau cei mai mult parasisera orasul.

-Buna dimineata, Rose! Imi spune Vera, cu un zambet cald.

 -`Neata! Ce face micul ingeras? Spun, jucandu-ma cu Henry.

-Bine, se simte chiar foarte bine... Rose nu ma asteptam sa fi atat de dragastoasa,

tinand cont de ceea ce esti... spune Vera trista.

-Henry intotdeauna va avea un loc special in inima mea... Cu ajutorul lui, am gasit
puterea necesara sa-l salvez pe Emmett, am spus zambind.

-Da, mi-a povestit. Rose te pot intreba ceva?

-Sigur, am raspuns repede, dar mi-am dat seama ca s-ar putea sa regret acest raspuns.

-Ce s-a intamplat in aceea noapte? Ce s-a intamplat intre tine, Royce si prietenii lui?

-Vera, nu este momentul pentru aceste raspunsuri pe care le ceri, deoarece ranile nu
au trecut, spune Mihaela, intrand in bucatarie.

-Multumesc, i-am spus incet. Vera poate iti voi spune candva si celalalt secret al meu, i-
am spus pe un ton calm.

-Stiu ca este ceva rau, daca nu vrei sa-mi spui.... dar sper ca intr-o zi sa ai destula
incredere in mine si sa-mi poti povesti, spune ea, afisand un zambet cald.

-Sper... i-am spus, iesind din bucatarie.

M-am indreptat spre usa. Aerul curat si parfumat mi-a umplut narile, iar adierea
vantului imi dadea o senzatie ciudata. Dupa cateva secunde de liniste, instinctul de pradator a
intrat in actiune, atunci cand mirosul care ma invaluia m-a facut sa scot un marait scazut.

-Se pare ca dau de voi oriunde... am spus enervata.

 -Rose... ne pare rau... spune Royce.

-Te rugam, asculata-ne cateva minute... spune John, rugator.

-Sa va ascult?! Voi m-ati ascultat pe mine? Stati sa ma gandesc... NU! Am spus rece,
inclestandu-mi maxilarele.

-Nu am vrut... spune Mattew.

-Spune-i asta maicatii..... Sa va ierte

Dumnezeu, eu n-o voi face! Le-am spus, disparand in padure.

Alergam prin padure, fara a sti unde ma indrept. Stiam un singur lucru, vroiam sa scap
de neplacerea de a-i vedea mereu pe acei nenorociti. Nu m-am gandit niciodata, dar rana pe
care mi-o provocasera ei, se regerera, facandu-ma confuza, furioasa, umplandu-ma de ura. M-
am oprit din alergat abia pe marginea stancii, unde oamenii aflasera ceea ce suntem. M-am
asezat pe iarba umeda, privind spre intinsa oglinda albastra. Sute de metode cum sa-i omor mi
se amestecau in mine, unele erau mai dureroase decat altele. Eram constienta ca oricum i-as
omora, rana pe care mi-au provocat-o nu se va inchide vreodata, orice as incerca sa fac sau sa
spun. Am stat acolo cateva minute, pana cand am stiut ce voi face in legatura cu cei cinci
prieteni. Intorcandu-ma acasa am stiut ca trebuie sa-mi ascund acel gand de Edward, dar dupa
fata care a avut-o cand a iesit din living, mi-am dat seama ca-l auzise deja.

-Nu crezi ca este cam mult? Intreaba el.

-Nu! Merita mult mai mult...

-Ce sa merite? Intreaba Esme.

-Nimic, doar ca eu si Edward nu suntem de acord in anumite privinte, i-am spus

zambind. Emmett unde este? Am intrebat, incercand sa schimb subiectul.
 -In dormitor... raspunde Edward nemultumit, intrand in bucatarie.

M-am indreptat spre dormitor si am observat cum am intrat chipul intunecat si ganditor
al lui Emmett. Cam am inchis usa, si-a mutat privirea spre mine.

-Dragule, te simti bine? L-am intrebat, sarutandu-l.

-Da...

-Emmett...

-As vrea sa se termine tot haosul asta.... Toti sa dispara, iar noi sa ne reintoarcem la
vietile noastre, spune el trist.

-Si eu as vrea...

-Ce este?

-Nimic, ma gandeam la ceva, i-am spus zambind.

-Ai avut vreo revelatie? Intreaba el, putin ironic.

-Am avut doua... am spus chicotind.

-Sa le auzim...

-Iti voi spune doar una, pentru ca a doua este doar problema mea.

-Inteleg... Deci care este urmatoarea?

-Cred ca totul ar disparea, daca si oamenii s-ar reintoarce de unde au venit, am spus
dur.

-Vrei sa spui ca ar trebuie sa-i....

-Rose, le-a fost data o a doua sansa, spune Edward, intrand in dormitor.

-Nu le voi da o a doua sansa! Am marait eu. Ce-ti mai place sa asculti pe la usi sau
ganduri.... am gandit putin enervata.
 -Nu celor cinci, dar restul merita.... spune el, ca si cum nici nu ar fi auzit gandul meu.

-Merita, Edward? Daca stam bine sa ne gandim din cauza lor am ajuns asa, i-am spus
aratand spre corpurile noastre.

-Poate ai dreptate... dar....

-Las-o balta! Am spus iesind din camera.

-Rose, vrei sa te uiti cu noi la un film? Intreaba Bella, cand am ajuns in dreptul
livingului.

Am privit in camera, fara a scoate vreun cuvant. Toti inafara de Henry, Edward, Emmett,
Carlisle si copii se uitau la film. Nu suportam ideea de a sta cu cei cinci minunati in acceeasi
camera, era de ajuns ca trebuie sa stau cu ei sub acelasi acoperis.

-Nu! Am spus iesind din casa, trantind usa in urma mea.

Am mers in garaj, hotarata sa mai mesteresc ceva la masini, macar asa ma puteam
concentra pe ceva, lasand gandurile si probleme la o parte. Am ridicat capota BMW-ului,
incepand sa umblu pe la radiator. Lucrand la masini de cateva ore nu mi-am dat seama de
trecerea timpului. Telefonul aruncat pe scaunul soferului a inceput sa sune. M-am uitat la el si
am vazut numele Tanyei. Stiu ca sunt rautacioasa, dar ei mai lipseau. Alte intrebari si alte
raspunsuri... Din respect pentru Esme si Carlisle, am raspuns.

-Alo!

-Buna, Tanya! Am spus incet.

-Buna, Rose!

-Ce faci? Intreb, putin plictisita.

-Toate vechi... Voi ce faceti?

-Minunat.... am spus ironica.

-S-a intamplat ceva? Intreaba ea ingrijorata.

-Cam da.... in fine nu conteaza.

 -Mda.... Suntem prin zona si se era dor de voi si de copii....

-Va asteptam, dar sper sa nu va speriati...

-De ce?

-O sa vedeti...

-Bine, ne vedem cam intr-o ora.

-Bine...

-Pa.

-Pa.

Am lasat din nou telefonul pe scaun, intorcandu-ma la treaba mea. Concentrarea mi-a
fost distrasa de usa garajului, care s-a deschis, atunci cand tata a parcat masina.

-Buna, draga mea! Spune Carlisle, sarutandu-ma pe frunte.

-Buna! Tata a sunat Tanya mai devreme si mi-a spus ca trec pe aici... l-am anuntat eu.

-Pe la cat vin?

-A spus ca ajung cam intr-o ora...

-Aaaa... bine, spune el, zambindu-mi cald. Dar tu esti suparata? Ai patit ceva?

-Nu.... am mintit eu.

-....cum spui tu... Copiii au venit?

-Au iesit de la ore cam acum doua ore, dar au spus ca merg la vanatoare, i-am spus,
afisand un zambet fals.

-Bine, sa vi si tu in casa....

-Decat sa stau cu aia cinci, mai bine mor, de-a binelea.... am spus incet, ca pentru mine,
dar Carlisle a auzit. S-a intors spre mine, dand din cap in semn ca nu.
 Dupa un ofatat lung, tata a iesit din garaj. L-am auzit spunandu-le celorlalti de vizita
familiei Denali. Am sata in garaj, pana la venirea Tanyei si a familiei ei. Trebuia sa ma schimb,
inainte de a ma merge in living, dar nu putea intra prin casa, asa ca am decis sa intru pe
fereastra. Imediat ce am intrat in dormitor, m-am dus in baie, pentru un dus rapid. Dupa zece
minute am coborat in living.

-Buna! Am spus, intrand in living.

-Buna, Rose! Spune Carmen, imbratisandu-ma.

-Ce faceti? I-am intrebat, pe un ton scazut.

-Bine.... Interesanta toata situatia asta.... spune Elezar.

-Foarte interesanta... am spus, dur.

-Imi pare rau.... spune Kate.

-Nu are de ce sa-ti pare rau... In fine nu mai conteaza.

Oamenii ascultau cu atentie discutiile noastre, dar inimile lor bateau accelerat. Geamul
din living era deschis, adierea de afara indrepta uneori „parfumul” lui Royce spre mine,
facandu-ma sa ma stramb. Henry se agita in bratele Verei.

-Cred ca-i este foame... spune Edward, privind-o pe Vera.

-Da, raspunde ea, putin speriata.

-Hai cu mine sa-i pregatesti ceva, ii spune el, bland.

Vera, Henry si Edward au parasit camera. I-am urmarit cu privirea, pana au disparut in
bucatarie. Imi placea sa stau cu familia mea si cu prietenii noastri din Alaska, dar in situatia de
fata, vroiam sa stau cat mai departe de oamenii care ne „invadasera” casa si viata. Singurii
oameni pe care ii agream in prezenta mea erau Vera, Henry si Alex. Poate ca-i agream din
cauza ca nu aveam de-a face cu aceea noapte, sau din cauza lui Henry.... chiar nu stiu.... Pe
Jennifer, Ian, Stefan si Robert nu-i puteam suporta.... ei m-au impins spre Royce, iar asta m-a
distrus.

-Am venit! A strigat Taylor, intrand in casa.

 -Familia Denali! Au spus, uimiti.

-Buna tuturor! Spune Carmen, zambind cald.

-Parca nu v-am vazut de o eternitate, spune Kate.

-A trecut ceva, spune Taylor. Aaaa.... ea este Selene, iubita mea....

-Buna seara! Spune Selene.

-Buna...

-Istoria se repeta sau mi se pare mie? Spune Tanya, chicotind.

-Doar partea asta, ii raspunde Alice.

-Ati luat-o pe Selene cu voi? Intreaba Esme, observand pamantul de pantalonii ei.

-Da... spune Nikki.

-Ce? Am spus, repede.

-Este teafara, spune Jacob, dandu-si ochii peste cap.

-Nu te baga, caine! I-am spus dur.

-Mami, nu i-am fi facut nimic, spune Taylor.

-Taylor este periculos ca ea sa mearga la vanatoare, cat este om, deoarece stiti foarte
bine ca exista riscul sa fie atacata... spune Carlisle.
 -Atunci, vreau sa ma transformati! Spune
Selene.

Linistea s-a asternut peste toata incaperea. Singura galagie care se auzea, de fapt pe
care o auzeam noi, erau bataile accelerate ale inimilor aflate in incapere. Mi-am intors privirea
spre Selene, iar lucrul asta a facut-o sa se de-a inapoi, luandu-l de mana pe Taylor.

-Mai mult ca sigur oamenii din ziua de azi s-au tacanit, am spus rece, spargand linistea
mortuara, ce apasa peste toata incaperea.

-Rose! Spune Esme, pe un ton autoritar.

-Cred ca ai dreptate, Rose, ma aproba Bella.

-Selene, dar tu sti ce inseamna aceasta viata? Intreaba Elezar.

-Da, stiu foarte bine, raspunde Selene.

-Te-ai gandit la durerea pe care o vei provoca familiei tale? Intreaba Tanya.

-Familia mea sunt ei, spune ea, aratand spre noi.

-Ce s-a intamplat cu familia ta? Spune Carmen, trista.

-Au fost omorati, pentru ca si-au cautat-o cu lumanarea, raspunde ea, inexpresiva.

-Omorati?! Spune Elezar.

-Noi i-am omorat.... Numele de familie a lui Selene este Corvin... le spune Carlisle.

-Corvin?! Spune Elezar, socat.

 -Legendara familie de vanatori? Intreaba Carmen.

-Da, le spune Carlisle.

-Trebuia sa ne chemi, Carlisle, spune Elezar.

-Nu a fost necesar, spune Esme, uitandu-se spre mine.

-Am uitat ca aveti in familie cel mai puternic vampir, spune Elezar.

-Mda.... Merge cineva la vanatoare? Intreb plictisita si putin enervata.

-Eu, spune Emmett, ridicandu-se.

-Mergem si noi patru, spune Edward.

Am iesit din casa, impreuna cu Emmett, Alice, Edward, Bella si Jasper. M-am uitat rapid
spre ei si am disparut in intunericul padurii. Ceilalti m-au prins repede din urma, dar nu le
dadeam atentie, ma lasam condusa de instinct, iar acesta ma ghida spre o puma. M-am napustit
asupra pumei, punand-o la pamant, infigandu-mi coltii in gatul ei. Sangele ei cald mi-a inundat
tot corpul. Dupa cateva minute eram tot cu coltii in gatul pumei, dar aparitia celorlalti mi-a
distras atentia.

-Nu mai ai ce sa bei.... De ce nu-i dai drumul? Intreaba Jasper chicotind.

-Habar n-am... i-am spus stergandu-ma de sangele de pe obraz.

-Iti versi nervii pe aceasta nevinovata puma, spune Alice, zambind, aratand spre puma.

-Cred ca da, dar este mult mai bine asa decat sa-mi vars nervii pe altcineva, am spus
sec.

-Chiar vrei sa faci asta? Intreaba Edward.

-Da, voi avea nevoie doar de cinci barbati, pentru ca de restul ma ocup personal, i-am
spus privindu-l in ochi.

-De ce ai nevoie de cinci barbati?

-Bells.... spune Edward, dandu-si ochii peste cap.
 -Vrei sa le faci acelasi lucru? Intreaba Emmett, luandu-ma de mijloc.

-Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte, i-am spus rece.

-Deci se pare ca va fi mult mai sadic scenariul decat data trecuta, spune Alice.

-Mult mai sadic, am spus pe un ton mandru, dar furios.

-Baby, orice alegere ai face sti c-o vom respecta si vom fi alaturi de tine, imi spune
Emmett, zambind.

-Stiu si multumesc, am spus, sarutandu-l.

-Hai sa nu mergem acasa acum, spune Edward.

-Si unde sa mergem? Intreaba Emmett.

-La stanca si cu ocazia asta mai vedem si rasaritul, spune el zambind.

-O idee minunata, Edward.

 In cateva minute eram la stanca. Ne-am
asezat, baietii luandu-ne in brate, privind spre apa colorata in negru si alb. Am stat asa, fara a
spune cineva ceva, pana cand am vazut razele soarelui facandu-si aparitia. Cand s-au lovit de
noi, mii de cristale straluceau pe iarba umeda, reflecandu-se de pe corpurile noastre. In acel
moment am uitat complect de tot, lasandu-ma purtata de mirosul, mangaierile si saruturile lui
Emmett, intr-o alta lume. Intr-o lume de vis, unde existam doar noi.... PARADISUL NOSTRU!

Sufletul ranit, revendica sange.... ( capitolul 34)

Urmatoarele zile am fost ganditoare, planificandu-mi razbunarea. Totul trebuia sa fie
perfect. Ceea ce planuse-m sa le fac celor cinci, ascundeam de Esme si Carlisle... dar a fost
bine, deoarece nici ei nu au insistat pe subiect.

Intr-o zi, cand Carlisle era la spital, copii la scoala, iar Esme, Bella, Alice si oamenii au
iesit la cumparaturi, Royce si prietenii lui ramasesera acasa. Eram in living, butonand
televizorul, cand ei intra in camera. Nu i-am bagat in seama, continuand sa schimb canalele.

-Rose... incepe Royce.

Am incetat sa mai respir, concentrandu-ma doar pe canalele televizorului. Prezenta lor

imi provoca sila si ma faceau sa ma simt murdara.

-Te rugam... asculta-ne cateva minute..... spune John, rugator.

 De data asta i-am privit si dupa reactia
lor am stiut ca ochii imi devenisera rosii. Furia ma cuprindea incetul cu incetul, facandu-ma sa
strang telecomanda in mana... A cedat imediat, spargandu-se in multe bucatele, care s-au
imprastiat prin camera.

-Ce vreti? Am spus furioasa, dezvelindu-mi coltii.

-Rose, te imploram.... doar cateva minute... ne-am dat seama ca in aceste ultime zile
ne-ai planificat moartea, de aceea vrem... macar sa murim impacat.... spune Royce, tinand
privirea in pamant.

-„Rose, te imploram....”, i-am inganat eu. Sunteti jalnici! Ce va face sa credeti ca va voi
asculta? Vreti sa stiti ceva.... Am vrut sa va omor din clipa in care v-am revazut, dar mi-am dat
seama ca m-as putea distra daca mai astept putin.... la fel cum ati facut si voi ... am marait eu.

-Stim, ne-am comportat ca niste nenorociti... spune Hutch.

-Nu v-ati comportat... sunteti niste nenorociti, iar tu, ti-as putea fi fiica, dar lucrul asta
nu te-a impiedicat sa te simti bine, chiar daca imi provocai rau...

-Rose, imi pare atat de rau... spune Royce, de data asta privirile ni s-au intalnit.

-Puteti plange pana veti muri, dar nu va voi ierta, NICIODATA si am o eternitate in
fata!.... Aaaa, am si eu o intrebare, de fapt doua.... V-ati simtit bine? Cum v-ati simtit a doua
zi, cand ati realizat ce mi-ati facut si ca m-ati lasat in strada, sa mor?....

-Rose....

-Nici-o, Rose! Raspundeti-mi si vreau adevarul!

 Inainte de a raspunde, ceilalti s-au intors de la cumparaturi. Alice, Esme si Bella au
ramas socate cand m-au vazut cu Royce si ceilalti, mai ales ca aveam ochii rosi, iar furia se
putea citi in flacarile din ei.

-Lasa-i! Spune David, punandu-se intre mine si Royce.

M-am uitat la el, dandu-mi ochii peste cap. Chiar daca vroia sa-i apere stia foarte bine
ca nu are nici-o sansa impotriva mea.

-Ceea ce faci acum este sinucidere curata, i-am spus plictisita. Daca vroiam sa le fac
ceva, o faceam de mult, dar inca nu le-a venit timpul....

-Unde sunt Edward, Emmett si Jasper? Intreaba Esme.

-Habar n-am, banuiesc ca sunt prin apropriere...

-Te-au lasat singura cu ei? Spune Bella, socata.

-Trebuia sa lamurim niste lucrui.... am spus, intorcandu-ma spre cei cinci.

-De ce ai spus ca inca nu le-a venit vremea? Intreaba Dillon.

-Nu inteleg nimic.... din toata situatia asta, spune Sarah.

-Nu esti singura, continua Jennifer.

-E de ajuns sa inteleg eu, le-am spus dur, privindu-i inexpresiva. Voi cinci mergeti cu
mine, aveti de raspuns la niste intrebari, le-am spus rece.

-Rose, unde mergeti? Intreaba Esme, ingrijorata.

-Stai linistita, mama, nu a venit momentul.... i-am spus sarutand-o pe obraz.

Fara a spune ceva, au dat aprobator din cap, urmandu-ma.

-Nu! Spune Davind, din nou intervenind intre mine si ei.

-David! Striga Alice.

-Vrea sa-i omoare si nu faceti nimic? Intreaba el, exasperat.

 -Nu-i voi omora.... acum, dar o voi face si tu nu veti putea face nimic, i-am spus incet,
avand un zambet mandru pe fata.

-Rose! Spune mama.

-Vreau doar sa vorbesc cu ei, avem de incheiat o discutie.... Sa mergem! Am spus,

trecand printre oamenii speriati.

-Edward, Emmett si Jasper Cullen! Spune Esme, cand baietii au intrat in casa.

-Stiam ca asta se va intampla... spune Edward.

-Vin repede, i-am spuns lui Emmett, dupa

ce l-am sarutat.

-Daca ai nevoie de ceva ne chemi, imi spune dulce.

-Stati linistiti, le-am spus iesind din casa, impreuna cu Royce si prietenii lui.

Am intrat toti sase in padure. Era amurgul, iar vantul incepea sa bata cu putere, vestind
o furtuna. Linistea padurii era uneori intrerupta de crengile uscate, ce se rupeau, cand unul
dintre cei cinci calcau pe ele. Dupa ceva timp de mers prin padure, am stiut ca ar trebui sa ne
oprim, deoarece gafaielile din spatele meu, ma enervau teribil. Ne-am oprit intr-un ochi de
padure, unde unii copaci erau cazut, formand un fel de banci, unde puteai sta, fara a te aseza pe
pamantul umed.

-Acum vreau sa-mi raspundeti la cele doua intrebari!

 -Rose, te rugam.... iarta-ne.... spune Royce, cu lacrimi in ochi.

-Raspundeti-mi! Nu va purtati ca niste copii, doar sunteti niste barbati adevarati! Am

spus maraind, dar fiind si putin ironica. Hai sa vedem... aleg eu cine este primul, care
raspunde.... Hutch!

-Eu?!...

-Da tu!

-Aaaaa...... aaaaaaa

-Termina cu „a” nu ai invatat si „b”?

Balbaiala nu te va ajuta in situatia asta asa ca raspunde-mi! I-am spus furioasa, ridicandu-ma
in picioare.

-Nu pot...

-De ce nu ne omori si termini cu noi? Intreaba Jhonny, cu jumatate de gura.

-Pentru ca ati scapa prea repede si v-am pregatit altceva. Si tu de ce nu poti sa-mi
raspunzi?

-Nu pot.... imi pare rau...

-Foarte curios.... acum nu poti spune niste cuvinte, dar atunci erai zmeu.... Raspunde-
ti de buna voie sau va oblig? Am intrebat pe un ton clam, de data asta, aprinzand un tufis din
dreapta mea.

-Bine.... iti vom spune adevarul, dar calmeaza-te... spune Royce speriat.
 -Sunt calma, le-am spus zambind, oprind focul.

-Rose, toti avem acelasi raspuns, ti-l spun eu... spune Royce.

-Toti aveti acelasi raspuns?!

-Da... raspund ei, in cor.

-Pai atunci raspundeti toti odata, le-am spus repede.

Un fosnit in tufisurile din spatele meu, ne-a atras tuturor atentia. Le-am facut semn sa
taca si m-am dus spre tufis. Dupa cateva secunde am iesit, tinand in brate un iepure, care se
agita, incercand sa scape din calea pericolului.

-Ce vrei sa faci cu ala? Intreaba Mattew, speriat.

-Cred ca va trebui sa am pe ce sa-mi vars nervii dupa ce imi veti raspunde, deoarece
cred ca stiu raspunsul, dar vreau sal aud de la voi, le-am spus asezandu-ma pe trunchiul gros,
aflat in fata lor. Acum, spune-ti! Am spus, mangaind iespurele din brate.

-Da, Rose.... in seara aia.... ne-am..... simtit bine..... Dar a doua zi, cand am realizat ce
facuse-m, ne-am intors in acel loc, dar nu mai erai.... remuscarile si sentimentul de vinovatie
ne-a tot macinat, pana ai inceput sa ne omori, atunci mi-am dat seama ca vroiai
razbunare, spune Royce, pronuntand fiecare cuvand cu greutate, ca si cand l-ar fi durut.

-Stiam ca v-ati simtit bine, le-am spus, dur.

-Ne pare rau.....

-Vom incepe!... Am spus rece.

 Inimile s-au oprit din bataile lor accelerate, iar fetele socate, pe care le aveau s-au
transformat in groaza, cand mi-am infipt coltii in gatul iepurasului, m-a facut sa rad in sinea
mea. Sangele iepurelui s-a terminat rapid, iar ei inca se aflau in starea de soc. Am pus corpul
neinsufletit jos, dandu-i foc, trebuia sa ascundem cadavrele dupa ce ne hraneam, pentru a nu ne
da de gol in fata oamenilor.

-Am auzit destul, sa mergem acasa! Am spus, ridicandu-ma.

-Ai....

-L-ai....

-Terminati si haide-ti acasa!

Pe drumul de intoarcere le auzeam inimile batand cu greutate. Eu am intrat prima in

casa, iar fetele familiei si oamenilor erau ingrijorate, dar au rasuflat usurati cand Royce si
ceilalti au intrat pe usa.

-Sunteti bine? Intreaba Mary, vazandu-i atat de speriati.

-Sunt bine... am spus, strambandu-ma. Jazz, te rog, i-am spus incet.

-De ce ai facut asta? Intreaba Edward, venind langa mine.

-Ce sa faci? Spune Carlisle.

-Merci, fratioare, i-am spus lui Edward.

-Iepurele.... spune Mattew.

-Ce iepure? Rosalie ce ai facut? Intreaba Robert.

-Nimic spectaculor.... stiam ca trebuie sa-mi vars nervii pe ceva, dupa ce vorbeam cu ei,
asa ca am prins un iepure, care s-a aflat in locul si la momentul nepotrivit....

-Si ce i-ai facut? Intreaba Ian.

-L-am mancat! Am spus, plictisita.

 -Mami.... spune Nikki, imbratisandu-
ma. Te simti bine? Intreaba ea, scufundandu-si capul in pieptul meu.

-Da, draga mea, i-am spus sarutand-o pe obraz.

-Rose, totusi nu trebuia sa faci asta, spune Carlisle.

-Stiu... am spus, lasand privirea in jos.

-Acum se explica reactia lor, spune Jasper, chicotind.

-Ar trebui sa fiti fericiti ca ati vazut un vampir hranindu-se, iar prada nu ati fost
voi... spune Emmett, luandu-ma mandru dupa gat.

-Emmett.... am spus, chicotind.

-Emmett! Striga Esme.

-Ai dreptate, Emm, spune Edward.

-Terminati! Spune Dillon.

-Am ajuns sa ne comande niste oameni? Spune Taylor incet.

-Taylor! Am spus serioasa.

-Scuze...

-Ma duc sa ma schimb.... v-au ajuns glumele pe ziua de azi, am spus zambind.

-Barbie, vezi sa nu te ineci, cand te uiti in oglinda, spune Jacob.

 -Vaii.... multumesc, Jacob, pentru grija purtata.... Pentru cultura ta generala nu prea
te poti ineca, atunci cand te uiti in oglinda, iar ca vampiri nici atat, i-am spus iesind din living,
lasandu-i razand pe ceilalti.

Intrand in dormitor, mi-am azvarlit geaca

pe pat, mergand la baie. Dupa o baie ce te invioreaza, ma simteam mai bine sau asta vroiam eu
sa cred.... M-am asezat pe pervazul geamului, privind stripii de ploaie ce se revarsau pe sticla
transparenta, parand ca ar plange. Padurea era acoperita de rapiditatea stropilor de ploaie, ce
cadeau din norii negri, ce acoperisera orasul. Vantul scutura cu putere crengile copacilor, iar
pe cei mici, pare ca i-ar scoate din radacini. O furtuna asemanatoare cu cea de afara este si in
sufletul meu. Din cauza comportamentului meu dur, nimeni nu imi poate vedea lacrimile ce ma
indunda pe dinauntru. Nu pot vedea, dar aceasta situatie ma sperie extrem de mult si mi-e frica
sa nu-i pierd pe cei dragi. Nu ar fi trebuit sa vorbesc cu cei cinci „prieteni”... acum ma simt
rascolita. Intr-o noapte trista, am cazut putin cate putin, pierzandu-se in zare toate visele,
sperantele, pe care le aveam pe atunci. Am ajuns un suflet usor si fragil, in care exista bunatate,
dar este ascunsa de cuvinte si intuneric. Soarta si destinul au avut alte planuri cu mine, dar sper
ca intr-o zi sa pot trece peste durerea si umilinta ce le-am simtit in
trecut. Mi-am ridicat privirea spre geamul aburit, din cauza
respiratiei mele grele. Odata ce am sters geamul, mi-am vazut chipul.... Nu mai eram Rosalie
Hale... ceea ce vedeam acum in fata era doar carcasa, dar nu eram ea, ci un monstru insetat de
sange. Mi-am privit corpul de gheata.... o gheata rosie, precum sangele, iar intunericul din
sufletul meu era ca o lumanare aprins, pentru eternitate.... Mainile mele erau patate de sange si
asa vor fi mereu... Ranile incurabile din aceea noapte imi devoreaza inima si sufletul, chiar si
acum cand sunt in intuneric. Zambetul a pierit in aceea noapte cruda.... Oricat ar incerca acesti
oameni sa afle ceea ce am de imparit cu Royce si prietenii lui, nu vor afla niciodata.... Acesta....
este un secret, pe care nu-l va mai cunoaste nimeni... si oricat ar incerca Royce sau oricat as
incerca eu... nu mai exista cale de intoarcere, chiar daca ne vom sterge pacatele. Sufletul meu
rece vrea sange, asa cum floarea vrea ploaie si lumina, iar noaptea asteapta ziua. Sufletul
reflecta durere, dar continui sa merg incet spre luma. Nu am nevoie de bunatate sau
compasiune.... am fost infranta, abuzata, abandonata si uitata.... destinul razandu-mi in fata. Am
fost marcata de pacat... pentru.... ETERNITATE!...

-Rose.... spune Esme, bland.

-Esme... scuze nu eram atenta....

-Ceea ce ai vorbit cu ei.... iti face rau...

-Nu am vorbit prea multe, mi-au raspuns la doua intrebari.... Acum ma gandeam la
mine.... am recunoscut eu, stiam ca nu va crede daca spuneam o minciuna, ma cunostea destul
de bine.

-La tine? Intreaba ea, ingrijorarea cuprinzandu-i chipul.

 -Stai linistita, sunt bine.... in plus toate astea se vor termina curand.... i-am spus
zambind. Un zambet amar, dar am reusit s-o pacalesc.

-Te-ar deranja sa mai stau cu tine? Intreaba ea, pe un ton linistitor.

-Nu, chiar mi-ar place, i-am spus imbratisand-o.

-Micuta mea.... spune ea, sarutandu-ma pe frunte, cand mi-am spus capul in poala ei.

-Te iubesc, mama!

-Si eu te iubesc, draga mea...

Un traznet puternic a intrerupt linistea din camera, facandu-ne sa tresarim. Ne-am uitat
una la alta, incepand sa radem.

-A fost tare, am spus eu.

-Da, nu a mai plouat asa de mult timp.... spune mama, uitandu-se pe geam.

-Sper sa fie mai frumos maine... am spus incet.

-De ce?

-Vreau sa merg in Settle...

-Ce vrei sa cumperi?

-Nu cumpar nimic, am putina treaba....

-Rose, ce ai de gand sa faci? Intreaba ea, privindu-ma serioasa.

-Am nevoie de ceva, iar in Forks nu gasesc.... te rog nu intreba ce...

-Are legatura cu Royce?

-Da....

-Ma gandeam eu...

-Ce zici sa mergem jos? Vreau sa vorbesc si cu Edward.

 -Bine, spune ea, fara a mai pune alte intrebari.

In living toti se uitau la un film. M-am asezat langa Emmett.

-Edward, maine ai treaba? Intreb incet.

-Nu...

-Mergi si cu mine in Settle? I-am spus, afisand o privire de copil.

-.... nu stiu....

-Hai, te rog, am nevoie de ajutorul tau... i-am spus rugator.

-Nu-mi place ceea ce faci, dar fie vin...

-Thanks, i-am spus zambind.

-Baby, ce faci in Settle?

-O treaba neterminata.... i-am raspuns, privindu-i pe cei cinci vechi „prieteni”.

Banii pot cumpara orice (capitolul 35)

Dupa doua ore de mers cu masina, am ajuns in sfarsit in Settle. Edward a fost tacut tot
drumul, privind prin parbriz, picaturile mari de ploaie ce se revarsau pe el.

-Deci... pe unde? Intre eu, cat stateam la semafor.

-Ce?
-Pe unde o luam, sti foarte bine de ce am venit aici...

-Da... stiu... ofteaza el. Habar n-am, mergi pe stradutele laturalnice mai intunecate,
acolo sunt sigur ca vei gasi ce cauti.

-Ok.
 Am trecut pe langa niste stradute, dar nu era nimeni. Chestia asta ma enerva, oamenii se
serie imediat de putina ploaie. Brusc am vazut pe o strada, intre niste cladiri abandonate, un
grup de baieti.

-Ma astepti aici? Intreb eu, coborand din masina.

-Da...

Am inaintat incet prin ploaie spre grupul de baieti. Chiar daca ploaia imi uda parul si
hainele nu ma deranja, iubeam ploaia.

-Buna, baieti! Am spus, pe un ton seducator.

-Buna, pisi....

-Ce faci tu singurica aici? Intreaba un baiat cu sapca.

-Nu e singura, frate, il anunta baiatul de langa el, aratand spre masina.

-Ce cauta o fata de bani gata in asemenea locuri? Intreaba baiatul cu sapca.

-Vreti sa faceti rost de niste bani, usor si simplu? Intreb zambindu-le.

-De unde?

-Vreti sau nu? Ii intreb, de data asta devenind serioasa.

-Da.

-De cati bani e vorba? Intreaba cel mai scund.

-1000 de euro fiecare, dar am nevoie doar de cinci dintre voi....

-1000 de euro?! Spun toti in cor.

-Ce trebuie sa facem?

-Sa va ocupati de cinci barbati...

 -Ii omoram sau doar o bataie zdravana?

-Nici una, nici alta.... Vreau sa le oferiti cateva clipe de placere, le-am spus, cu un
zambet perfect.

-Adica vrei sa-i.....

-Da... Mergeti putin mai incolo daca vreti si va puneti de acord, daca vreti sau nu si
care dintre voi, vor participa... asta daca acceptati....

-Bine, spun baietii, indepartandu-se.

-Ce zici, Edward? L-am intrebat, cand a venit langa mine.

-Sti ce parere am despre chestii asta... Da vor accepta...

-Eram sigura....

Dupa cateva minute, baietii revin. Inimile lor incepusera sa bata accelerat, simtind
pericolul marindu-se.

-Deci?

-Suntem de acord.... Vom merge noi, spune baiatul din fata, aratand spre inca patru
prieteni de-ai lui.

Acel baiat cu sapca am presupus ca este „seful” grupului. Edward a dat aprobator din
cap.

-Foarte bine, le-am spus zambind.

 -Cand trebuie?

-O sa va anunt eu.... Vreau un numar de telefon...

Am notat numarul lui Alex, seful grupului. A avut o mica ezitare inainte, dar pana la
urma mi l-a dat.

-Vor o garantie, imi spune Edward incet, zambind.

-Va voi da pentru inceput 100 de euro, celor cinci, pentru a va demonstra ca vorbesc
serios. Veti primi un telefon de la mine si atunci o sa va spun mai multe.

-S-a facut...

-Bine, mi-a facut placere sa va cunosc si sa fac afaceri cu voi, le-am spus intorcandu-
ma.

-La revedere! Si noua ne-a facut placere....

Am intrat in masina, scuturandu-mi parul ud. M-am uitat la Edward, iar expresia lui m-a
facut curioasa. Pana acum nu prea zambise, dar se pare ca aceasta situatie il amuza teribil.

-Ce este? Intreb curioasa.

-Hai, iti spun pe drum....

-Deci ai de gand sa-mi spui? Am intrebat eu, cand am iesit din Settle.

-Ma amuza situatia.... Oamenii sunt atat de naivi.... Chiar daca le era frica, banii le-a
dat curajul necesar de a accepta... Singurul lucru care m-a enervat au fost gandurile lor....

-Stiu... si eram sigura ca vor accepta sa faca orice pentru 1000 de euro... Nici nu vreau
sa ma gandesc la gandurile lor.... Bine ca nu pot citi gandurile, altfel cred ca omoram o
multime de oameni...

-Ar fi fost un dezastru... Ai de gand sa le dai banii sau....? Intreaba Edward,

analizandu-ma.

-Nu stiu, ma gandeam ca pot economisi 5000 de euro si imi fac si treaba....
 -Stiu, tocmai de asta te-am intrebat. Rose!

-Ceee? Si ofer cuiva un ospat... avem atatia prieteni ce consuma sange uman, am spus
zambind.

-Mda.... Ce-o sa le spui lui Esme si Carlisle?

-Inventez eu ceva...

-Da, te pricepi la minciuni.... Raspunde-mi si mie sincer, de ce vrei sa incepi

razbunarea in ziua aia?

-Pentru ca atunci mi-au fost rapite visele, sentimentele, inima si caldura, i-ar acum le
voi face si eu acelasi lucru, tinand cont ca li s-a dat o a doua sansa.... or sa se roage mult, i-am
spus, zambind amar.

-Crezi ca vei rezista sa te uiti? Pentru ca ceea ce vor face acei baieti este doar
inceputul... din ce-am vazut in gandurile tate.

-Da este doar inceputul... am spus incet, intorcandu-mi privirea spre parbriz.

Dupa doua ore, am ajuns acasa. Nelinistea incepea sa ma cuprinda. Odata ce intram in
casa, toti vor incepe sa puna intrebari si va trebui sa aleg raspunsurile potrivite.

-Alice e foarte nerabdatoare sa alfe ce am facut in Settle... Nu a putut vedea nimic, din
cauza haitei... spune Edward chicotind.

-Imi imaginez... am spus, inchizand usa masini.

-Calmeaza-te, totul va fi bine! Imi spune calm, punandu-mi o mana pe umar.

-Sper...

Cu o retinere vizibila in pasi, am ajuns in living. Cand am intrat, impreuna cu Edward

toate privirile s-au fixat pe noi. Am observat ca venisera in vizita, Billy, Sue si Charlie, impreuna
cu haita, deci trebuia sa tin orice sentiment negativ sau iesire necontrolata, sub cheie, in suflet.

-S-a terminat plimbarea? Intreaba Alice, putin suparata.

-Da, raspunde Edward, sarutand-o pe Nessie pe frunte, mergand spre Bella.

 -Si ce-ati cumparat? Intreaba Alice curioasa, venind langa mine, topaind.

-Nimic, Alice... Am avut ceva... ceva de rezolvat... I-am raspuns, dandu-mi ochii peste
cap. I-am sarutat pe copii pe frunte, dupa m-am asezat langa Emmett.

-Cat timp mai avem? Intreaba Royce, cu jumatate de gura.

-Cat timp mai aveti?! Spune Dillon.

-Linistiti-va... le spune David.

Ii priveam atenta. Incercarea nebuneasca a lui David de a-i salva pe Royce si prietenii
lui, ma amuza teribil. Dar oricat de amuzanta mi se parea situatia, in momentul asta, era ceva
ce ma speria, un sentiment stranui, ce-mi invada corpul si mintea, dar si unul de bucurie.

-Ce este, baby? Spune Emmett, vazandu-ma ca zambesc.

-Nimic, doar ca mi se pare amuzanta aceasta incercare a lui David de a-i salva.... de
furia... de furia mea... i-am raspuns zambind.

-Carlisle, Esme, faceti ceva! Spune Jennifer, rugatoare.

-Nu putem... Nu ne vom pierde fiica, pentru ei... spune tata trist.

-Haideti sa nu mai dramatizam asa... La urma urmei sunt vampir, iar cei ca mine
omoara oameni, este in noi acest instinct... le-am spus serioasa.

-Termina! Spune Edward, ridicandu-se brusc, privindu-l furios pe David.

-Fiule... spune Esme, venind langa el.

-Iesi afara, David, pana nu ma voi ocupa eu de tine! Maraie Edward.

-Nu sunt multe lucruri care-l enerveaza pe Edward.... spune Jazz, ganditor.

-Bun venit in casa nebuniei, unde totul este posibil! Va uram o sadere cat mai
neconfortabila... am spus pe un ton ironic, dar furios, iesind din living.

-Mi-a placut asta, Rose, spune Seth.

 -Da, ar trebui sa te faci scriitoare, continua Jacob.

-Este foarte amuzant, Jake, spune Nikki.

Am intrat in dormitor, trantind usa in urma mea. Simteam focul cum incepe sa
clocoteasca, inauntrul meu. Vroiam ca totul sa se termine... vroiam sa dispara toti....

-Iubito... spune Emmett, intrand in dormitor.

-Imi pare rau... i-am raspuns, asezandu-ma pe pat.

-Nu are de ce sa-ti pare rau, imi spune dulce, mangaindu-ma pe obraz.

-Ba da... In ultima vreme am cam uitat de tot.... m-am axat numai pe obsesia mea de
razbunare.

-Stai linistita. Si eu si copii intelegem perfect situatia si suntem alaturi de tine.

-Multumesc... am spus, ridicandu-mi privirea spre el.

S-a apropiat incet, pana cand buzele lui

le-a gasit pe ale mele. Saruturile si mangaierile lui m-au facut sa mai eliberez din tensiunea
acumulata, lasand loc iubirii. Ma simteam atat de protejata si de ocrotit in bratele lui, incat nu
mai vroiam sa plec de acolo niciodata.
 Dupa un timp, stateam cu capul pe pieptul
lui mare, lasand razele lunii sa cada peste noi. Mi-am ridicat capul spre el si am vazut ca avea
ochii inchisi. Daca nu era el, copii si familia nu stiu daca puteam trece peste aceasta revedere....
Nici asa, cu ei alaturi nu pot trece, dar macar mai cicatrizam rana, pana se rupea din nou. Imi
plimbam mana pe abdomenul lui, cand m-a prinde de ea. Ochii lui aurii, aveau o stralucire
magnifica si atragatoare.

-Te iubesc! Sopteste el.

-Si eu! I-am spus, strangandu-l mai tare in brate.

A doua zi pe la pranz, am hotarat sa coboram. In living erau Vera, Henry, Jennifer si

Royce.

-Minunat... am spus, strambandu-ma.

-Ceilalti unde sunt? Intreaba Emmett, strangandu-ma mai tare de mana.

-In gradina, raspunde Jennifer.

-Merci...

-Rosalie, vreau sa vorbesc cu tine! Spune ea.

Am schimbat fulgerator o privire cu Emmett. Intorcandu-mi capul am vazut-o pe Jennifer

foarte serioasa. Mi-am mutat privirea pe Royce, dar a lasat capul in jos, pentru a nu-mi intalni
privirea.

-Nu avem ce discuta! I-am spus serioasa, cercand sa-mi ascund nelinistea ce ma
cuprinsese.
 L-am luat pe Emmett de mana, iesind din casa. Norii acopereau cerul, vestind furtuna,
iar vantul scutura crengile copacilor.

-Uite cine s-a gandit sa coboare, spune Edward, chicotind.

-Rosalie! Spune Jennifer, prinzandu-ma de brat.

Toti s-au ridicat, alertati de miscarea prosteasca, pe care a facut-o Jennifer.

-Ia mana dupa mine! I-am spus maraind.

-Nu pana ce nu vorbim!

Un marait feroce mi-a iesit din gat, iar focul ce ardea mocnit, s-a aprins intr-o flacara
imensa, curgandu-mi prin tot corpul.

-Incet, draga mea, imi spune Esme, punandu-mi o mana pe umar.

-Ia mana dupa mine! I-am repetat lui Jennifer, care inca isi tinea mana inclestata pe
bratul meu.

-Nu!

-Mama, sora... striga Ian.

-O sa iasa urat, spune Alice.

-Jazz, calmeaza-o, spune Esme rugatoare.

-As spune ca-mi pare rau, dar a-s minti.... am spus tragand mana brusc. Acest lucru a
facut ca Jennifer sa „zboare” putin, aterizand pe masa de langa piscina.
 -Rose! Spune Esme, ingrozita.

-Mama esti bine? O intreaba Stefan, printre lacrimi.

-Da, dragule, spune ea, cu greutate.

Mirosul de sange s-a imprastiat in aer. Alice, Bella si Jazz erau langa mine.

-Jazz, spune Alice, luandu-l de mana.

Mi-am intors capul spre el si l-am vazut ca avea privirea fixata pe Jennifer. Incerca sa se
abtina, dar tremuratul lui mi-a spus ca instinctul de pradator este mult mai puternic. Era mai
greu pentru el sa se abtina, atunci cand simtea mirosul sangelui uman, deoarece se hrani-se cu
el, de cand deveni-se vampir.

-Emmett! Am strigat, punandu-ma in fata lui Jasper.

-Frate, linisteste-te! Ii spune Emmett.

-Emmett, scoate-ma de aici! Spune Jazz, printre dinti.

Emm il cuprinde in stramsoare lui, tragandu-l in casa. Instinctul lui Jazz il facea sa vrea
sa se elibereze, mergand la prada.

-Este bine? Intreaba Bella, cand Edward ni s-a alaturat.

-Da, are cateva zgarieturi si capul spart, dar va supravietui.

-Bine, am spus rece...

-Rosalie, de ce ai facut asta? Intreaba Vera, speriata, tinandu-l pe Henry in brate. Chiar
daca nu mai vrei s-o recunosti ca mama, este om, iar tu nu esti o criminala... spune ea trista.

-Ba da, Vera, sunt o criminala... Trebuie sa ucid, pentru a supravietui...

-Esti nebuna? Spune David, furios.

-Ai grija cum vorbesti, maraie Alice.

-Nu ma intereseaza cine esti, doar lasa-i in pace!

 -Nu vreau! I-am spus dur.

-Daca nu-i lasi in pace o sa....

-Ce-o sa faci? L-am intrebat, aratandu-i o tentativa de zambet.

Nu a mai raspuns, deoarece a fost cuprins de o flacara uriasa. Tipatul lui de durere a
fost asurzitor, rasunand in toata padurea.

-Rosalie! Spune Esme.

Fara a mai spune ceva, am oprit focul, indreptandu-ma spre garaj. Stiam ca trebuie sa
plec de acolo, altfel se lasa cu cateva cadavre.

-Unde pleci? Intreaba Bella, venind dupa mine.

-Ma duc pana la Carlisle, vreau sa vorbesc cu el... I-am spus, intrand in garaj.

Am urcat in masina. Apasand acceleratia, am iesit din garaj cu un scartait de roti

asurzitor. Am vazut-o pe Bella, in oglinda retrovizoare, stand in mijlocul aleii. Cand am iesit pe
strada, am oprit masina. Inainte de a da ochii cu tata, trebuie mai intai sa ma calmez. Dupa
cateva minute am plecat spre spital. Am parcat masina si am intrat in spital. Inaintam pe holul
lung, indreptandu-ma spre biroul tatei.

-Domnisoara, stati putin! Am auzit o voce de barbat in spatele meu.

-Da, am spus intorcandu-ma spre paznic.

-Unde mergeti asa grabita? Intreaba el, privindu-ma suspect.

-Merg la doctorul Cullen, i-am raspuns, afisand un zambet prefacut.

-Sunteti pacienta?

-Este fiica mea, spune Carlisle, aparand in spatele paznicului.

-Fiica dumneavoastra?! Spune paznicul socat, intorcandu-se spre mine.

-Da, raspunde tata zambind.

 -Ma scuzati, domnisoara, nu am stiut... se scuza paznicul.

-Nu este nimic...

-Ce s-a intamplat, draga mea? Intreaba tata, dupa plecarea paznicului.

-Vreau sa vorbesc cu tine....

-Trebuie sa intru in operatie, dar asteapta-ma in birou...

-Bine...

-S-a intamplat ceva?

-Oarecum... am recunoscut eu.

-Vorbim cand termin, spune el, sarutandu-ma pe frunte.

Nunta cu surprize (capitolul 36)

Odata cu minunata veste, pe care Nessie si Jacob ne-au dat-o, „nebunia” a inceput.
Entuziasmul lui Alice ne coplesea pe toti. Fiecare persoana facea cate ceva, cine tragea chiului
avea de infruntat tsunamiul Alice. Agitatia pe care Alice o facu-se ma ametea total. Numai
privind-o cum alerga dintr-un loc in altul ma luat cu ameteala.

-Haide, Rose! Spune ea, oprindu-se in fata mea.

 -Linisteste-te! Avem destul timp, iar in ritmul asta, putem face nunta si maine, i-am
spus plictisita.

-Nu, Rose, toate trebuie sa fie puse la punct.... spune ea repede.

-Mami, cred ca ar trebui s-o asculti, spune Taylor, chicotind.

-Dupa o mica pauza, i-am spus razand.

-Rose!

-Alice, ai atat de multa energie incat daca te-am duce intr-un parc de distractii pentru a
le furniza energie electrica, pentru masinarii.... sunt sigura ca doua, trei zile ar functiona
incontinuu...

-Ce ironica esti.... Ai vorbit la cofetarie in legatura cu tortul? Intreaba ea serioasa.

-Da, doar am promis ca ma voi ocupa eu de tort.

-Este la fel cum l-ai desenat tu?

-Eu asa le-am spus, deci banuiesc ca ar trebui sa fie la fel...

-Bun.... Acum vino sa le ajuti pe fete cu agatatul ghirlandelor de flor, spune ea

autoritara.

-Da, doamna.... am spus cu jumatate de gura, ridicandu-ma cu greutate dupa scarile

casei.

Cum Bella si Esme aveau alte treburi, eu a trebuit sa le ajut pe femeile umane.

-Rose, a spus Alice sa treci aceasta ghirlanda peste acele ramuri, spune Jennifer,
aratandu-mi spre copacul din fata.

-Bine, i-am spus rece, luandu-i ghirlanda din mana. Dintr-un salt am urcat in copac,
strecurandu-ma printre crengile dese, am ajuns in locul specificat.

-Vreau sa fac si eu asa, spune Ian fascinat.

-Si eu, cred ca e super, continua Stefan.

 -Terminati amandoi! Spune Jennifer autoritar.

-Dar mama... Rose este sora noastra...

-Nu! Sora voastra nu mai exista!

-Are dreptate! Le-am spus, dupa ce am coborat din copac.

-Wow... spun cei doi in cor.

-Rose, vrem si noi sa fim vampiri si sa facem toate aceste lucruri minunate...

-Incetati! Iar viata de vampir nu este atat de roz precum o vedeti voi.... Acum haideti sa
terminam, chiar nu mai vreau sa aud inca o predica tinuta de Alice, le-am spus dur, luand
celelalte ghirlande in brate. Astea sunt toate sau mai trebuiesc?

-Astea sunt toate, raspunde Vera. Merg cu tine sa te ajut.

-Multumesc, dar nu este nevoie, i-am spus zambind, disparand de langa ele, cu
ghirlandele in brate. Dupa doua minute am revenit, iar totul era pus la punct, copacii aratau
fantastic.

-Ce faceti? Intreaba Emmett, tinand un trunchi gros de copac in mana.

-Emmett ce puternic esti! Spun cei doi baieti.

-Stiu, spune Emm mandru.

 -Bine, dragule... Tu te apuci sa defrisezi padurea? L-am intrebat razand.

-O incurca pe Alice si m-a pus sa scap de el, spune Emm, tragandu-ma cu mana libera,
aproape de el, sarutandu-ma.

-Emmett! I-am spus, eliberandu-ma.

-Voi iar trageti chiulul? Spune Alice, apropiindu-se de noi.

-Nu... Unde pun asta? Intreaba Emm.

-Du-l in spatele casei si se ocupa Rose de el, spune Alice, disparand.

Am mers cu Emmett in spatele casei. Tranteste trunchiul pe o portiune de ciment, pentru

a nu se extinde focul. Trunchiul gros a luat foc, scotand un fum inecacios.

-Scuze, baby, pentru mai devreme, spune Emmett venind langa mine.

-Nu-i nimic, i-am spus zambind.

Dupa o saptamana ametitoare, in care nu am putut sta linistiti cinci minute, a venit si
ziua cea mare. Odata cu venirea invitatiilor, muzica a inceput sa se auda in casa si gradina.
Alice ii invita-se pe toti cei care ne ajutasera acum ceva timp, s-o aparam pe Renesmee de
Volturi.

Eu, Bella, Alice si Nikki o pregateam pe Renesmee. Emotiile si fericirea ii se puteau citi
in ochii mari, de un auriu stralucitor.

-Rose, tortul! Striga Alice.

 -Este in frigider... L-am pus pe Seth sa-l tina pe Jacob departe de el.

-Matusa Alice, relaxeaza-te putin, ii spune Nessie, imbratisand-o.

Un ciocanit discret in usa, s-a auzit ca un ecou cu imensa camera. Inima lui Nessie
incepea sa bata si mai repede.

-Cine este? Intreaba Bella.

-Eu sunt... l-am auzit pe Edward.

-Intra... spune Alice.

-Draga mea, esti minunata! Ii spune Edward lui Renesmee, imbratisand-o.

-Veri... esti... superba, spune Taylor, intrand in camera.

-Multumesc! Spune ea, sarutandu-l pe obraz.

-Mami, te cauta bunica, imi spune Taylor.

-Cobor imediat.

Am coborat impreuna cu Edward si Taylor. Intrand in living, i-am vazut pe ceilalti

nemuritori. La cat de des clipeau mi-am dat seama ca nu erau obisnuiti cu lentilele de contact.

-Buna! Le-am spus tuturor.

-Buna, Rose...

-Jake, arati atat de uman in costum, i-am spus chicotind.

-Amuza-te cat mai poti... spune el, putin enervat, tragand de papion.

Un miros familiar m-am blocat, dar reflexul de a ma intoarce a fost mai puternic.
Intorcand capul i-am vazut in prag pe Royce si prietenii lui. Mi s-a pus un nod in gat.

-Rose! Am auzit-o pe Alice, strigandu-ma.

 Am trecut vijelios printre ei, ferindu-ma sa nu-i ating. Cum am inchis usa camerei si le-
am privit pe Nessie, Bella si Alice, mi-am dat seama ca agitatia mea interioara, deveni-se
evidenta.

-Esti bine? Intreaba Bella.

-Da.... scuze.... Ce s-a intamplat?

-Vrem si noi parfumul tau si nu l-am gasit, spune Alice.

-Il aduc imediat...

-Matusa Rose, cum e Jake? Intreaba Nessie.

-Eeee... emotionat, i-am spus zambind.

Imediat ce Ness a fost gata, ne-am alaturat restul familiei, asteptandu-i pe Edward si
Nessie sa-si faca aparitia. Stand alaturi de Emmett, copii si familie, il priveam pe Jacob.... cat de
emotionat era. Sclipirea pe care a avut-o in ochi, cand a vazut-o pe Nessie si Edward a fost de-a
dreptul uimitoare, reflecta intreaga iubire pe care i-o purta lui Nessie.

Dupa juramintele eterne, petrecerea a

inceput. Persoanele doritoare au tinut un mic discurs in cinstea mirilor. Stateam alaturi de
familie si grupul „micut” de prieteni, cand Bella si Edward ni se alatura.

-Rose, cred ca ar fi mai bine sa.... La dracu!.... Prea tarziu... Injura Edward.

-Ce este, Edward? Intreaba Emmett.

 -Ce ar fi mai bine? Intreb curioasa.

-Putina atentie va rog... Multumesc! In cinstea mirilor, care au devenit o singura

persoana in seara asta, doresc sa organizez un concurs de dans, in care participantii vor fi
impartiti in patru perechi, dar nu cupluri, persoanele vor fi ales aleatoriu. Premiul este
aceasta coronita de aur. Daca sunteti de acord, putem incepe, spune David zambind.

-Edward? Spune Alice.

-O sa-i rup capul! Maraie Edward.

-Nu inainte de a sti tu ce... l-am anuntat eu.

-Cele patru perechi au fost alese, anunta David. Persoanele care isi vor auzi numele le
rog sa vina pe scena.

-Nenorocitule! Spune Edward furios.

-Edward, linisteste-te, ii spune Bella.

-Fiule, nu se va intampla... incepe Esme.

-Cele opt persoane sunt: Alice, Leah, Jasper, Emmett, Kate, eu, Royce si nu in ultimul
rand Rosalie... spune David mandru.

Auzul persoanelor alese m-a facut sa scap paharul, noroc ca Tanya a fost pe faza si l-a
prins, inainte sa cada pe ciment. Copii au venit langa noi, furiosi.

-Ii rup gatul! Maraie Emmett.

-Emmett, nu este bine sa facem o scena aici, sa nu uitam ca sunt si oameni, spune
Elezar.
 -Nu voi dansa cu Royce, chiar daca voi incalca legea! Am spus dur, ridicandu-mi
privirea spre ceilalti. Fapt ce i-a facut sa se de-a un pas inapoi, ingroziti.

-Ii rog pe participanti sa urce pe scena, repeta David.

-Matusa, nu face asta... Nu vreau sa-ti faci rau, spune Nessie, venind langa noi,
tinandu-l de mana pe Jacob.

-Iar eu nu vreau sa-ti stric nunta! Discut dupa cu David, acum haideti sa
mergem, spun, luand-o de mana pe micuta mea surioara, indreptandu-ne spre scena.

Royce si Leah erau deja acolo. Puteam vedea picaturile de transpiratie pe fata lui Royce.
Jazz, Emmett si Kate ne urmau indeaproape.

Ajunsi pe scena, David ne pune fata-n fata cu perechea noastra. Exact cum am
presupus.... eu cu Royce, David cu Alice, Jasper cu Leah, iar Emmett cu Kate. David a facut
semn orchestrei, iar aceasta a inceput sa cante, un cantec in care partenerii trebuiau sa stea
foarte...foarte apropiati.. Am facut un pas, apropiindu-ma de Royce.

-Imi pare rau, spune el cu greutate.

Fara sa-i spun ceva, am inceput sa-mi joc rolul. Cand mainile lui au ajuns pe soldul si
bratul meu, am simtit ca nu ma mai puteam misca. Respirand repede cateva secunde mi-am
revenit. Fiecare as si fiecare atingere a lui Royce imi dadea o stare de lesin, simteam cum imi
cedeaza genuchii, iar toate mancarea si ceea ce bausem pana acum, statea sa-mi iasa din
stomac. Fiecare pas pe care-l faceam.... parca calcam pe jar. Sila si dezgustul pe care-l
simteam, cand Royce ma atingea... ma facea sa tremur. Singurul lucru care ma facea sa nu incep
un masacru si sa nu distrug toate obiectele din gradina.... a fost Renesmee, poate chiar si Jacob.
Gandul ca din cauza mea nunta ar putea fi stricata, ma facea sa ma abtin de la acele ganduri.
 Dupa vreo cinci minute, melodia se termina. Am rasuflat usurata, indepartandu-ma de
Royce. Am coborat repede de pe scena, intrand in casa. Auzeam cativa pasi in urma mea, dar
usa de la baie, trantita in fata, se pare ca i-a oprit. Toata greata acumulata in ultimele cinci
minute a trebuit sa iasa afara. Usa baii se deschide, iar Esme, Bella si Alice intra in camera.

-Iesiti! Spun, stergandu-ma la gura.

-Draga mea... spune Esme, asezandu-se in genuchi, langa mine. Alice, Bella, mergeti la
ceilalti si spunet-le ca totul este in regula.

-Bine, spun el nemultumite.

-Mama, sunt bine... serios... am mintit eu.

-Mda... data viitoare incearca sa fi mai convingatoare, spune ea serioasa.

-Imi pare rau....

-Nu are de ce sa-ti pare rau... Nu ai facut nimic...

-Mirosul si atingerile lui... am spus cu jumatate de gura, strangand-o pe mama puternic

in brate.

-Acum totul a trecut, spune ea bland, mangaindu-ma pe cap.

-Cred ca trebuie sa mergem, nu vreau sa ma vada copii asa, am spus, ridicandandu-ma

cu greutate.

Dupa cateva minute, am revenit la petrecere. M-am asezat pe scaunul meu, langa
Emmett. Oricat vroiam sa nu fac asta, capul parca nu asculta... M-am intors spre masa lui
Royce si a prietenilor lui, observand uimita ca singurele bauturi aflate pe masa, erau doua sticle
de suc.

-Mami, esti bine? Intreaba Taylor.

-Da, i-am raspuns zambind.

-Sigur, iubito? Intreaba Emmett.

-Foarte sigura, i-am spus sarutandu-l.

 Spre dimineata, invitatii au inceput sa plece. Ness si Jacob nu vroiau sa plece acum in
luna de miere, asa ca au hotarat sa stea cateva zile in casa, pe care o primisera cadou. Imediat
ce ultimii invitati au plecat, am intrat in casa, urcand in dormitoare, pentru a ne schimba.

-Iubitule sunt bine, ii spune putin enervata de privirile lui insistente.

-Da... vad... Abia astept sa cobor jos... maraie el.

-Nu! Emmett nu-l omora! Daca vroiam sa fac asta o puteam face si eu....

-De ce sa n-o fac? Intreaba el, ridicand o spranceana.

-Mi-e frica ca nu cumva sa fie legati intre ei...

-Legati intre ei? Intreaba el nedumerit.

-Adica daca unul moare sa moara toti...

-Deci asta este motivul pentru care nici

tu nu faci nimic, spune Emm.

-Da...
 Dupa ce ne-am schimbat, am coborat in
living. Linistea ce cuprinsese camera era sufocanta. I-am aruncat o privire ucigatoare lui David,
dar acesta mi-a zambit.

-Foarte frumos, spune David aplaudand.

-Javra! Spune Taylor furios, bagandu-i mana in gat.

-Taylor! I-am spus, prinzandu-l de mana.

-Doar nu vrei sa-i strici razbunarea mamei tale, nu?

-Ce vrei sa spui? Intreaba Carlisle.

-Ai auzit... am marait eu.

-Ce sa auda? Insista tata.

-Lor nu le-ai spus!.... Foarte urat din partea ta... spune David.

-Termina! Spune Emmett.

-Rosalie, nu-mi va face nimic si nu va va lasa nici pe voi... tine prea mult la aceasta
razbunare, pentru a o pierde atat de usor...

-Rose, ce vrea sa spuna? Intreaba Esme.

-S-ar putea sa fim „legati” unul de celalalt... Adica daca unul moare.... putem murii
toti... spune David, cu privirea la oamenii din camera.

-Ce?! Tipa Sarah.

 -Vrei sa spui ca s-ar putea sa murim si noi? Intreaba Mary.

-Orice este posibil... Tinand cont ca nu va cunosteati, dar ati ajuns toti la noi... si faptul
ca sunteti toti aici... poate fi posibila aceasta teorie.... le-am spus dur.

-Nu... Nuuuu.... spune Jennifer.

-Mami, spune Nikki, imbratisandu-ma.

-S-ar putea sa aiba dreptate... spune tata ganditor, plimbandu-se prin camera.

-Deci, Rozie, nu poti face nimic... Ai spus ca nu te pot opri, uite ca pot... spune David
mandru.

-Cine rade la urma, rade mai bine, nu Royce?

-Da, Rose....

Zmbetul mandru al lui David a devenit serios, iar buzele mele au format un zambet
mandru pur... Palmele mele l-au lovit pe David in piept, cu atata putere, incat a spart geamul
livingului, zburand pe una dintre mesele puse in curte pentru nunta. David a dat sa se ridice, dar
mainile mele s-au strans pe gatul lui, precum un cleste.

-Rose, nu! Spune Emm, luandu-ma dupa el.

-O singura greseala si iti zbor capul! Am marait eu, spargand linistea padurii.

-Mami... spune Nikki speriata.

-Nikki, stai aici, ii spune Seth, prinzand-o de brat.

 -Intelege un lucru Rosalie, vreau doar sa-i lasi in pace pe Royce si prietenii lui... spune
David, ridicandu-se cu greutate.

-Nu vreau! Si pentru cultura ta generala sa sti ca nu tin cont de numarul vampirilor
omorati, i-am spus inca furioasa, eliberandu-ma din stramsoarea lui Emm.

-Iubito, gata! Sopteste Emm.

-Rose, Nikki s-a speriat... imi spune Bella.

-Unde e? Intreb ingrijorata, pentru ca n-o vedeam in gradina.

-In dormitor, cu Seth, spune Edward.

Am disparut imediat de langa ei. Intrand in dormitorul ei, i-am vazut groaza in ochi.

-Seth ne lasi singure putin... i-am spus apropiindu-ma.

Seth o saruta pe Nikki pe frunte si iese din camera. M-am asezat pe pat, langa ea. Ii
puteam simti frica, pe care o emana.

-Draga mea, ce s-a intamplat?

-Nimic...

-Nikki...

-Nu te-am vazut niciodata atat de furioasa si plina de ura....

 -Imi pare rau... Imi pare atat de rau, doar ca am ajuns la o limita si momentan nu pot
face nimic...

-Lasa-i in pace... Sa le dam bani si sa plece din vietile noastre.... spune ea cu o privire
trista.

-As vrea atat de mult sa pot.... dar nu pot.... Scumpo persoanele alea mi-au distrus
viata... Crezi ca as putea acum sa le dau bani si sa sterg cu buretele tot? Nu pot uita aceea
noapte, au trecut atatia ani si nu am putut uita aceea noapte. Nu este vorba de bani... este
vorba de mine si sentimentele mele... i-am spus asezandu-i o suvita dupa ureche.

-Te inteleg, mami... imi pare rau... Am fost...

-Nu! Nu ai gresit cu nimic, eu nu trebuia sa ma comport asa...

-Te iubesc mult, mami! Spune ea, luandu-ma in brate.

-Si eu, te iubesc foarte mult... Sa nu uiti asta... tu si fratele tau sunteti totul pentru
mine si nu oi lasa niciodata sa vi se intample ceva... i-am spus sarutand-o pe obraz.

-Este valabil si pentru noi!

-Bine, bine... mai aveti de crescut, i-am spus zambind.

Dubla logodna (capitolul 37)

Au trecut trei zile de la nunta lui Renesmee cu Jacob si altercatia mea violenta cu David.
Dupa aceasta demonstratie de forta, David s-a mai potolit, dar stiam foarte bine ca nu se va
termina aici.

Era o zi inorata de luni. Copiii au plecat la liceu, iar Carlisle la spital. Esme, Sarah,
Jennifer si Mary au urcat in biroul tatei, iar noi incercam sa gasim ceva de facut.

-Baby... spune Emmett, intrand in living.

-Mergeti cu noi la vanatoare? Intreaba Edward, venind in spatele lui Emmett.

 -Mie una nu-mi este sete... am spus incet.

-Bells?

-Nici mie...

-Deci, Edward suntem decat noi doi, spune Emm zambind.

-Da.

Amandoi au disparut pe usa, dar rasul lui Emmett inca se auzea in departare. Am vazut
un film, impreuna cu Bella si restul persoanelor aflate in camera. Plictiseala incepea sa-si spuna
cuvantul. Vroiam sa fac ceva, dar in acelasi timp nu vroiam sa ma misc....

-Unde te duci? Intreaba Vera.

-M-am plictisit, merg sa lucrez ceva pe la masini, i-am raspuns iesind din camera.

Am urcat in dormitor, pentru a-mi lua o bluza mai urata. Apropiindu-ma de usa
garajului, i-am auzit vocea lui Royce si dupa a lui John. Ei nu erau in living si nici cu Esme... Se
ascund? David nu-i mai pazea? Am stat putin la usa, ascultand discutia.

-Royce, ce voi face? Intreaba John.

-Nu avem ce... Rosalie este mult prea puternica.... spune Huth.

-Da...

-Royce, tu ce ai? Intreaba Mattew.

 Am deschis usa incet, strecurandu-ma incet in garaj.
M-am asezat pe scari, ascultand mica discutie a vechilor mei prieteni.

-Nu am nimic...

-Te cunoastem....

-O iubesc! O iubesc atat de mult, iar cand o vad alaturi de Emmett....

-Royce...

Furia incepea sa-mi curga prin vene. Stomacul mi se facu-se ghem. Cum putea spune ca
ma iubeste, dupa ce mi-a facut? Din cauza lor mi-am pierdut viata si caldura. Ei sunt vinovati
pentru ca am fost marcata de acest pacat.

-Nu vreau sa ma gandesc ce se va intampla, daca va auzi asta... spune Johnny.

-Este frumoasa.... este mult mai frumoasa decat ultima data, dar nu mai este
ea.... spune Royce cu durere in glas.... Dar inima mea inca bate pentru ea... Am iubito mereu...

-Crezi ca ne va putea ierta vreodata? Intreaba Huth.

-Nu! Si sincer sa fiu nu meritam.... stim foarte bine intunecatul secret ce ne leaga pe
toti sase. Atunci nu a putut sa se razbune bine, pentru ca-si facea griji ca nu cumva sa ne
manance, dar sunt sigur ca de data asta, lucrurile vor sta altfel... Spune John.

-Da... ura pe care o are in ochi, atunci cand ne vede nu poate trece neobservata.
 -Ai dreptate Royce... dar... nu vreau sa mor...

-Nici eu, dar de data asta nu mai avem nici-o putere....

-Ce zici daca le-am spus celorlalti adevarul despre aceea noapte? Poate ne vor
ajuta.... spune John.

-Nu! Nimeni nu spune nimic si in plus Edward o va anunta inainte s-o facem...

-Royce are dreptate, familia ei nu se va baga, iar oamenii si David nu au nici-o sansa
in fata ei, este cel mai puternic vampir din lume... spune Mattew.

-Inimii nu-i poti porunci... spune Royce.

Nu am mai suportat aceasta discutie. Primul impuls a fost sa ma reped la ei, rupandu-le
gatul, dar ceva din suflet m-a oprit, amintindu-mi de razbunare.

-Eu nu am inima!.... Un discurs emotionant, Royce, am spus aplaudand, apropiindu-ma

de ei.

-Ai auzit? Intreaba Royce socat.

-Da... i-am spus privindu-i cu scarba. Am trecut pe langa ei, ridicand capota bmw-ului.

-Ro...

-Sti ceva Royce, ceea ce ai spus.... de fapt ceea ce ati spun nu ma incalzeste cu nimic,
dar ma enerveaza al dracu de tare....

-In aceea noapte, ne-am lasat purtati de instinct.... incepe John.

-Da? Foarte bine, pentru ca si eu ma voi lasa purtata de instinct...

-Te rugam...

-Si eu v-am rugat... am spus enervata, lasand cheia din mana sa cada, scotand un
zgomot asurzitor, cand a cazut pe ciment.

-Eram beti.... continua Mattew.

 -Terminati! Nu vreau ca David sau oricare din oamenii aflati in casa sa afle....

-Nu stiam ce facem... spune Royce.

-Nu? Atunci va spun eu... stiati foarte bine ce trebuie sa faceti....

-Rose...

-V-am spus ca ma raniti... iar voi mi-ati spus ca totul va fi bine, ne vom simti bine...
pentru ca ma iubiti si vreti sa va iubesc si eu.... Nu v-a pasat de ceea ce faceati.... Iti aduci
aminte Royce? „Imi plac femeile, care se lasa greu... te excita mai tare” am spus eu imitand
glasul lui Royce.

-....fie-ti mila... spune Johnny rugator.

-Mila? Trebuie sa arati ca ai mila, daca vrei s-o primesti de la altcineva.... Nu stiu ce
este aia mila sau mai bine spus nu mai stiu.... Ati avut voi grija sa distrugeti tot atunci...

-Cand, Rose? Intreaba Vera, aparand in garaj.

-Nu conteaza... am spus, ascunzandu-ma in spatele capotei.

-Ce se intampla aici? Royce plangi?!

-Nu... spune el, parasing garajul. Prietenii lui il urmeaza, fara a mai spune ceva.

-Rose, imi explici si mie ce se intampla aici? De ce plangea Royce? Intreaba Vera,
rezemandu-se de masina.

-Ne-am amintit de vremurile de, demult apuse... Si dupa cum se vede pe Royce il doare
adevarul.

-Il doare adevarul?

-E o poveste lunga si nu....

-Nu vrei sa mi-o spui....

-Nu e vorba de asta.... eee... complicat...

 -Cum spui tu... Ma gandeam daca vrei sa mergi la o plimbare cu mine si Henry.

-Nu pot, i-am spus pe un ton dur si rece.

-Bine...

Dupa plecarea Verei am ramas singura in garaj. Ma comportase-m urat cu ea, dar era
mai bine asa... Speram sa inteleaga si sa nu mai puna intrebari. Imaginea Verei, a fost inlocuita
de cea a lui Royce si a prietenilor lui. Am vazut in ochii lor ca regretau ceea ce facusera, dar nu
puteam uita sau ierta. Fiara din mine cerea sa se faca dreptate si asta voi face.

M-am apucat sa lucrez la masina, sperand sa-mi ocup mintea cu altceva. Dupa vreo cinci
minute, mintea si gandurile mi-au fost blocate pe aceea noapte, fapt ce m-a facut sa dau cu
capul in capota. Atingerile, saruturile, mangaierile si mirosul lor.... il simteam atat de viu pe
pielea mea. Am inceput sa respir regulat, incercand sa ma linistesc, fara rezultat. Am hotarat sa
merg la ceilalti, poate in felul asta imi distrageam atentia de la trecut. Imediat ce m-am
schimbat, am mers in living, inca urmarita de aceea noapte.

-Rose? Spune Emm, privindu-ma ingrijorat.

-Sunt bine... i-am spus incet, intorcandu-mi privirea spre televizor.

-Edward, cum ai spus ca se numeste filmul? Intreaba Ian.

-Rapirea, rapunde el.

Minutele de pauza erau plictisitoare. Vorbeam cu Esme, cand titlul unui film mi-a distras
atentia.
 -O minunata poveste de dragoste din anii 1933... Povestea dintre cea mai frumoasa fata
din clasa de mijloc si un print. In curand un film minunat, in memoria frumoasei Rosalie

Hale si a printului Royce King al II lea.

Carlisle si copiii au intrat in camera si ei uimiti de stire. Au inceput sa arate cateva scene
din film. Vazand locurile unde am crescut, m-a cuprins nostalgia, dar ultima scena din trailer,
m-a infuriat. Nu a fost placut sa vad strada unde am murit, unde toate visele si caldura, au trecut
in numurire si gheata. Mi-am intors capul incet spre Royce si el ma privea. Remuscarile si
vinovatia se citeau in ochii lui albastri.

-E o gluma? Spune Taylor, nevenindu-i sa creada.

-Nu, frate...

-Sora ai vazut, toate locurile unde am crescut.... spune Stefan entuziasmat.

-Da.... locurile unde am trait si murit... am spus incet, ca pentru mine. Va fi interesant
filmul, abia astept sa vad „minunata” poveste de dragoste, am spus ironica.

-Rose... spune Esme.

-Trebuia sa ne strice astia seara asta perfecta, spune Nikki suparata.

-Nu te supara, draga mea, spune Seth pe un ton dulce.

-De ce sa va strice seara? Intreaba Bella.

 -Am vrea sa va anuntam ca... incepe Nikki.

-Ce? Ce? Intreaba Alice entuziasmata.

-Alice, lasa-i sa spune, ii spune Edward zambind.

-Seth m-a cerut in casatorie, ne anunta Nikki, entuziasmata, luandu-l de mana pe Seth.

-Ce? Spune Emm inecandu-se.

-Si eu am cerut-o in casatorie pe

Selene, ne spune Taylor, radiind de fericire.

-Nu-mi vine sa cred, vom avea o nunta dubla, spune Alice, sarind in picioare,
imbratisandu-i.

-Felicitari! Le spune Emm, luandu-i in brate pe toti patru odata.

-Felicitari, dragii mei, le spune Esme.

-Multumim mult! Spun ei, pe un ton chinuit.

-Tati, ne poti da drumul? Ne strivesti, spune Taylor razand.

-Scuze, spune Emm zambind.

-Feliciari, sa fiti fericiti, le-am spus imbratisandu-i.

Vestea data de copii m-a facut sa uit de reclama, pe care tocmai o vazuse-m. Fericirea ce
plutea acum in camera, iar dragostea si bucuria se reflectau in ochii copiilor, ca doua picaturi
de apa.
 Dupa privirile oamenilor am realizat ca erau socati si speriati. Selene era inca om si se
temeau pentru viata ei.

-Felicitari... le spune Royce, intanzand

mana spre Seth si Taylor.

-Multumesc... ii raspunde Taylor, cu o ura vizibila in voce.

-Multumesc... spune Seth.

Mi-am inabusit cu greu un marait ce tot vroia sa iasa afara. Mana lui Royce inca era
intinsa spre copii. Emmett mi-a simtit incordarea si m-a strans mai tare in brate.

-Cred ca a inceput filmul, am spus eu, punandu-ma in fata mainii lui Royce.

Si-a retras mana, iar ochii lui au inceput sa-i fie umezi.. Am simtit o mana, strangandu-
ma de umar, intorcandu-ma am vazut-o pe Nikki dand din cam in semn ca nu.

Toti ne-am asezat la locurile noastre, reluand vizionarea filmului. Simteam doi ochi
privindu-ma insistent, dar stiam cine este si chiar nu mai vroiam sa-i vad fata....

Pana la sfarsitul filmului, am vazut de doua ori aceea reclama, iar sentimentele au
inceput lupta in interiorul meu, de data asta loviturile si argumentele ambelor parti eau la fel de
reale si adevarate. Sufletul meu era impartit in doua parti... pot spune ca acum semanam cu ying
si yang. Partea buna si umana ce a mai ramas in mine, lupta contra ferocei fiare, ce incepea sa
rupa lanturile, imprastiind rautate, ura si dorinta de razbunare prin corpul meu.

Dupa terminarea filmului, copiii au urcat in camerele lor, Edward si Bella au plecat
acasa, iar eu, Alice, Emm si Jazz ne-am indreptate spre dormitoare.

-Era de asteptat, nu? Spune Emm trantindu-se pe pat.

 -Da... am spus incet, privind pe fereastra.

-Ce este? Nu prea te bucuri...

-Ma bucur foarte mult pentru copii mei, dar....

-Filmul ala? Intreaba Emmett cu o voce trista.

-Da.... am vazut toate acele locuri... Nu prea imi mai amintesc multe din copilaria mea,
dar unele din locurile, pe care le-am vazut in acel trailer imi pareau atat de familiare.... La fel
si acel colt de strada.... am spus printre dinti.

-Iubito... spune Emm sarutandu-ma pe frunte.

-Se apropie...

-Mai sunt doua saptamani pana la „ziua ta”...

-Da si o voi sarbatori pentru prima si ultima data...

-O sarbatoresti? Intreaba el nedumerit.

-La fel ca acum 185 de ani... i-am spus, privind sticla intunecata a geamului.

-Atunci? Spune Emm socat.

-Da... imi voi sarbatori ziua de nastere alaturi de vechii mei prieteni.... i-am spus pe un
ton ironic.

-Unde se va intampla?

-Nu stiu... Ma gandeam la pestera din munti... i-am spus ridicand din umeri.

-Si daca vaneaza cineva acolo?

-Ii voi anunta pe toti sa stea departe de aceea zona... pana se termina totul.

-Si tu... vei fi bine?

 -O sa-mi i-au cateva sticle cu sange si voi supravietui. Va fi mai greu sa-i aduc pe
baietii aia, dar vad eu cum fac...

-Bietii?

-Da...

-Deci de asta te-ai dus in Settle...

-Pentru 1000 de euro... oamenii si-ar vinde si mama...

-Daca spui tu...

-Voi fi bine.... Acum hai sa nu mai fim tristi.... copiii nostri se casatoresc.

-Da, ai dreptate...

-Te iubesc!

-Si eu! Spune el, sarutandu-ma tandru.

 Mainile lui se plimbau tandru pe corpul
meu, impinagandu-ma delicat spre pat. Totul a fost ca prima data, numai ca lipseau insula,
oceanul si rechinii....

Hotararea ( capitolul 38)

Primele raze de soare au patruns in camera, pe langa draperie. Cateva au ajuns pana pe
pieptul musculos al lui Emmett si pe jumatate din fata mea. Mici cristale au inceput sa se
imprastie prin camera. Mi-am ridicat privirea spre Emm si l-am vazut zambind. Mi-a mangaiat

tandru obrazul si m-a sarutat.

-Esti perfecta si esti a mea! Spune el incet si dulce dar mandru.

-Multumesc! Tu esti printul pe care l-am visat mere, i-am spus sarutandu-l.

-Da... dar sunt un print rau, spune el, rostogolindu-se peste mine.
 Amandoi am inceput sa radem. Momentul nostru de pasiune a fost intrerupt de un

ciocanit la usa.

-Da, spune Emmett, putin iritat de intrerupere.

-Mama, tata avem musafiri, spune Nikki.

-Venim acum, i-am spus, dandu-l pe Emmett de pe mine.

-Musafiri... spune Emmett suparat, punandu-si perna pe fata.

-Hai, dragule... i-am spus inainte de a iesi din camera.

Pana sa ajung la scari Emm era in spatele meu. M-a luat de mama zambindu-mi cald si
am coborat. In living era o armonie perfecta si linistita. Cine ne-ar fi vazut putea jura ca suntem
o familie fericita, de fapt suntem... cu exceptia anumitor lucruri.

-Buna, copiii! Spune Mihalea zambind.

-Mihaela... am spus afisand un zambet.

-Ma bucur sa va vad, dar cel mai mult ma bucura ceea ce vad, spune ea, facandu-ne cu
ochiul. Aaa imi pare rau, daca v-am deranjat, spune chicotind.

-Nu ai deranjat... am spus repede.

-Ce vezi?Intreaba Emm curios.

-Foarte multe lucruri placute, dar si unele neplacute....

 -Tare... am spus eu, asezandu-ma pe genuchii lui Emmett.

-Este mult mai usor sa te citesc Rose, atunci cand nu formezi acele bariere, spune
Mihalea satisfacuta.

-Bine ca mi-ai adus aminte, i-am spus, incrucisandu-mi bratele in jurul mainilor lui
Emmett.

Toti am izbucnit in ras. Pentru prima data de la aparitia familiilor noastre am ras cu
adevarat. Incepuse-m sa uit acest sentiment.

-Ce veselie, spune Taylor, intrand de mana cu Selene.

-Buna, Mihalea! Spune el, afisand un zambet stralucitor.

-Buna, dragilor! Selene tu ce ma faci?

-Incerc sa-i conving sa ma transforme... spune ea suparata.

-Selene, am mai vorbit despre asta, spune Carlisle.

-Vrei si noi sa devenim vampiri, spun Ian si Stefan in acelasi timp.

-Voi lipseati din lumea mea, am spus plictisita.

-Rose! Spune Esme.

-Selene suntem la liceu... Gandeste-te ce soc va fi pentru intreaga scoala sa vada o

schimbare asa brusca... spune Seth.

-Seth are dreptate, continua Bella. Eu a trebuit sa astept cativa ani si daca nu
ramaneam insarcinata, cred ca nici in ziua de azi nu eram vampir.

-Bine ca-i dai idei, Bella, am spus serioasa.

-Nu-mi da idei! Protesteaza Selene. Daca vroiam sa ma culc cu Taylor o faceam... In

fine, ma bucur ca sunteti toti aici, pentru ca vreau sa va spun ce-am hotarat....

-Asat-i o nebunie! E prea riscant... tipa Edward.

 -Incet, unchiule Edward... Este corpul meu si viata mea... sunt stapana pe ele...

-E o ne-bu-ni-e! Spune Edward suparat.

-Ce este? Intreaba Nikki.

-Suntem in vacanta de Paste, am trei saptamani la dispozitie pentru a ma

obisnui... Selene il opreste pe Taylor, inainte de a incepe sa protesteze. Sa revenim... pentru a
ma obisnui cu viata de vampir... Vreau sa ma transformati, va rog! Stiu ca va cer prea mult,
dar am asteptat prea mult...

-Ai avut dreptate Edward.... am spus pe un ton serios.

-Nu am terminat! Am ales persoana care vreau sa ma transforme... Imi doresc sa fiu
transformata de Rosalie... Cuvintele ei mi-au rasunat in urechi.

-Ce? Am spus ridicandu-ma brusc.

-Selene nu este bine... incepe Carlisle.

-Nu nu este! Este sinucidere curata! Am spus furioasa. De ce eu?

-Iubito... spune Emm, punandu-mi o mana pe umar.

-De ce vrei sa devi un monstru nenorocit? Intreaba Dillon, avand o voce grava.

-Vampirii nu sunt monstri! Spune Selene furioasa.

-Terminati! Am spus incet de langa Emmett.

-Selene, tata, spune Carlisle pe un ton bland, incercand sa calmeze spiritele.

 -Ce situatie complicata, spune Mihaela privindu-ne pe rand.

Galagia provocata in camera imi vajaia prin urechi. Inca eram socata de „dorinta” lui
Selene.... Nu voi lua viata cuiva nevinovat, chiar daca isi doreste acest lucru... Am mai omorat
doi oameni nevinovati in trecut... acei barbati ce-l pazeau pe Royce....

-Terminati! Am timpat eu.

Facandu-se liniste, toti si-au intors privirile spre mine. Imi mutam privirea pe fiecare
furioasa. Se pare ca puterea mea ii inspaimanta pe toti, iar daca vroiam ceva ar fi facut ce le
ceream, erau oarecum fortati... ca si in haita cand alfa spune ceva toti trebuie sa faca, fara a
comnta.

-Asa e mai bine... am spus incet.

-Vampirul legendar... spune Stefan fericit, luandu-ma de picioare, strangandu-ma tare.

Picioarele erau cam zingurele la care ajungea tinand cont ca eram si pe tocuri.

-Daca nu-mi dai drumul...

-Pleaca de langa ea! Spune Robert, luandu-l pe Stefan de langa mine.

-Merci, am spus ironica.

-Deci sunteti de acord? Intreaba Selene, cand toti ne-am calmat.

-Selene nu e bine... incepe Alice.

-Este mult prea evident... continua Esme.

-Dar... Mama, tu ce zici?

-E o ne... Ce? Cum mi-ai spus? Intreb socata.

-Mama.... Te deranjeaza?

-Nu... doar ca m-ai luat prin surprindere....

-Te rog, mami.... spune ea, cu lacrimi in ochi, imbratisandu-ma.

 -Nu te pot transforma... Nu stiu daca voi rezista.... Sti ca daca imi pierd concentrarea
poti... muri.... Si nu voi distruge viata fiului meu....

-Imi asum riscul, spune hotarata.

-Selene, mama are dreptate, spune Nikki.

-Da, riscurile sunt prea mari, spune Carlisle.

-Selene, cand Bella a nascut-o pe Renesmee mi-am pierdut concentrarea si am vrut s-o
omor pe Bella, sangele parca ma himnotiza-se.

-Nu conteaza! Va rog sa ma intelegeti, nu pot fi cu persoana iubita din cauza asta...
Orice miscare face trebuie sa fie atent.

-Stiu cum e sa fi departe de persoana iubita, spune Royce cu greutate.

Dupa aceasta replica a lui Royce, in camera s-a asternut o liniste apasatoare. Emmett si
restul familiei se uitau nedumeriti cand la mine, cand la Royce. Oamenii nu intelegeau nimic din
prvirile pe care ni le aruncam. Royce ma privea cu durere si regret, remuscarile citindui-se pe
chip, iar eu ii aruncam priviri ucigatoare, pline de furie si ura. Mi-am ridicat capul spre Emmett
si l-am vazut privindu-ma atent. Dupa o scurt privire cu mine s-a intors spre Royce. L-am simtit
incordandu-se si mi-am dat seama ca intelese-se ce vroia sa spun Royce.

-Emmett, nu! I-am spus, punandu-ma

intre el si Royce, chiar la timp pentru a-i prinde mana, altfel cred ca-i zbura capul lui Royce.

-Rapiditatea si forta pe care o are ma infioara.... spune Mihaela.

-Fiule, sa ne calmam, ii spune Carlisle, punandu-i un brat pe umar.

 -Vrei sa spui c-o iubesti dupa ce at....

-Emmett! Am strigat eu, speriata ca ar putea spune ceea ce s-a intamplat in aceea
noapte din cauza nervilor.

-Oricum voi muri... macar sa mor un sfert impacat.... Da o iubesc si o voi iubi mereu!

-Fiu de catea! Maraie Taylor.

-Royce.... spune Nikki furioasa.

-Emmett, copiii! Striga Esme ingrijorata ca situatia asta ar putea deveni foarte grava.

-Te omor! Suiera Taylor.

-Fiule stai acolo, i-am spus hotarata, intinzand o mana in fata.

-Nu pana ce nu-l ....

-Nu putem face nimic....

-De ce?

-Uite... spune Nikki aratand spre ochii mei, care devenisera rosii, din cauza adrenalinei
ce imi invadase corpul.

-Da-te Nikki! Nu te baga!

-Inapoi toti! Am spus furioasa. Privindu-i fix pe toti am simtit flacarile din ochi, iar ei s-
au dat in spate supusi. Nu vreau sa folosesc asta pe voi, dar am dat-o din lac in put.... am spus
furioasa.

-Acum de ce-i aperi? Intreaba David.

-Tu stai joa! I-am spus, intorcandu-ma spre el.

S-a asezat pe canapaea, ca si cum nu ar fi putut sa se impotriveasca.

-Ne calmam si ne asezam, bine?

 Agitatia asta il trezi-se pe Henry, facandu-l sa planga. Vera incerca sa-l linisteasca, dar
era ingrozita de aceasta situatie. Royce cazu-se in genuchi in spatele meu. Jasper m-a ajutat sa
linistim pe toata lumea. Ma uitam la Emmett si Taylor, iar ura din ochii lor era inca acolo.

-Sa revenim la discutia initiala, adica transformarea lui Selene, spune Mihaela.

-Nu voi mai astepta! Daca nu vreti.... nu-mi place sa spun asta, pentru ca sigur va fi
luata ca o amenintare, dar daca nu vreti, atunci voi grabi lucrul asta.... fiind la un pas de
moarte....

-Nu... spune Taylor.

-Matusa Alice?

-Alice ai vazut ceva? Intreaba Esme.

-Da... spune ea trista.

-Ce ai vazut? Intreaba Taylor.

-Selene... moare...

-Nu.... nu... nu!

-Fiule, gata! I-am spus, luandu-l in brate... O s-o fac!

-Rose....

-Mama...

-Baby...
 -O s-o fac! O s-o transform! Am spus cu rasuflarea
taiata.

-Rose, nu stiu daca este bine... spune tata, venind langa mine.

-Ai incredere in mine! I-am spus incet.

-Am, doar ca de data asta lucrurile vor fi diferite... crede-ma.

-O s-o fac! I-am spus hotarata.

-Maine, spune Selene entuziasmata.

-Maine?! ...... Bine...

-Ce fericita este ca moare.... spune Jackson.

-Emm, Taylor, vreau sa vorbesc cu voi, le-am spus serioasa.

Amandoi au dat aprobator din cap. Toti trei am mers in gradina, asezandu-ne la mama.
Am stat cateva minute in liniste, doar privindu-ne.

-Iubito, stim ce vrei sa vorbesti cu noi... incepe Emmett.

-Atunci stiti si ce vreau sa va cer...

-Dar, mama... protesteaza Taylor.

 -Tu esti copil, iar tu esti un adult ce se comporta ca un copil... Problema cu Royce si
prietenii lui este doar a mea... este lupta mea, trebuie sa fac asta singura...

-Nu esti singura...

-Stiu, dar de data asta nu puteti sa ma ajutati..

-Ba da, numai ca nu vrei tu.... spune Taylor suparat.

-Gata! Nu ma mai cert cu voi... Acum puteti sa-mi demonstrati cat de mult ma
iubiti... le-am spus intorcandu-ma.

-Urasc chestia asta... spune Taylor incet.

-Si eu... continua Emm.

Santajul emotional merge intotdeauna. Am intrat in casa. Eram confuza, iar gandurile mi
se tot amestecau, formand piese de puzzle, ce trebuie sa le asez... numai ca erau atat de multe....
Am intrat in living, asezandu-ma pe canapea.

-Esti bine, mama? Intreaba Nikki, asezandu-se langa mine.

-Da...

-Rose, vor Esme, Carlisle si Mihaela sa vorbeasca cu tine, ma anunta Edward.

-Minunat.... Unde sunt? L-am intrebat, ridicandu-ma cu greu de pe canapea.

-In birou.... Aaa si succes, spune el, chinuindu-se sa arate un zambet.

-Succes pentru ce? Intreb nedumerita.

-Du-te...

-Unde te duci, iubito? Ma intreaba Emmett, cand m-am lovit de el pe hol.

-Vor sa vorbeasca cu mine, i-am spus eu.

 Apropiindu-ma de birou am auzit inimi batand, iar o neliniste incepea sa ma cuprinda.
Am pus mana pe clanta si am deschis usa. Cand aceasta s-a deschis am vazut ca erau si
„prietenii” mei in biroul, lucru ce m-a enervat.

-Hai, Rose... spune Mihaela, facandu-mi semn sa intru.

M-am uitat serioasa la ei si cu o ezitare

evidenta in pasi am intrat in birou. Privirea imi era fixata pe cei cinci barbati ce statea pe
canapea.

-Ia un loc, spune Carlisle.

-Prefer sa stau in picioare, i-am spus rece. Ce se petrece aici?

-Ma gandeam la o „confruntare” si sigur prezenta parintiilor tai te va ajuta...

-Confruntare?! Intreb razand.

-Draga mea, poate acest lucru te va ajuta, spune bland Esme.

-Nu mai vreu sa am nici-o confruntare!

-De ce refuzi? Este mai bine sa fugi de trecut?

-Nu fug de nici-un trecut Mihaela si nu te mai baga! Am spus enervata, apropiindu-ma
de ea.

-O sa-ti folosesti puterea pe mine? Intreaba ea, ridicand mainile.

 -Rose..

-V-am spus ca este o idee proasta... Nu vrem sa mai implicam oamenii

nevinovatii... spune Royce pe un ton ragusit.

-Ai scos si tu ceva inteligent pe gura... i-am spus cu un dezgust vizibil.

-Reactia ta nu a facut decat sa-mi confirme banuielile...

-Ce banuieli?

-Asta o sa vorbim noi patru, dar inainte veti vorbi voi si va veti spune tot ce aveti pe
suflet, este ca un joc...

-Daca mai am ceva sa le spun o voi face atunci cand voi incheia aceasta poveste, vom
avea ceva timp la dispozitie, pentru ca nu mor chiar asa repede, este adevarat ce se spune ca
iarba rea nu piere.

-Mda.... Exact cum v-am spus, a zis Miahela, intorcandu-se spre mama si tata. Edward
poti veni putin? Spune ea.

-Ma duc sa-l chem, spune Mattew.

Edward a intrat in camera, speriindu-l pe Mattew care era langa usa.

-Edward poti sa scori supranaturai din casa, te rog? Nu vreau sa avem o alta scena ca
mai devreme...

-Sigur, spune Edward, puand mana pe clanta. Te iubesc! Spune el, venind la mine,
sarutandu-ma pe frunte, dupa dispare din camera.

Esme si Mihaela s-au asezat pe fotolii si Carlisle pe scaunul biroului. Stateau intre mine
si cei cinci. Mi-am intors capul spre fereastra, vazandu-i pe ceilalti cum pleaca. Bateam
nervoasa din picior.

-Rose, respira incet, spune Mihaela.

-Ce vreti sa vorbim pana la urma, spun eu intr-un final, spargand linistea ce apasa
intreaba incapere.
 -Tot ce vrei sa le spui si vice versa, spune Mihaela.

-Nu am nimic de spus...

-Rose, nu mai fi incapatanata, spune tata.

-La ce sa ma ajute? Imi va sterge din minte aceea noapte nenorocita? Ma va face sa nu
le mai simt mainile si saruturile pe corpul meu?

-Rose.... spune mama trista.

-Nimic nu va putea sterge ceea ce ti-am facut si nu meritam sa ne ierti... spune Royce,
ridicand capul pentru a ma privi.

-Royce are dreptate, dar nu stiu.... gandeste-te putin... ne-a fost data o a doua
sansa... spune John cu jumatate de gura.

-Mie frica de ce ai in gand sa ne faci acum, tinand cont ca nu-ti mai faci griji in
legatura cu sangele, spune Mattew.

-Mattew esti de seama cu Robert, daca nu putin mai batran, aveai si un copil acasa... O
fata din cate imi aduc aminte, o fata de 16 ani, dar asta nu te-a oprit din a le arata prietenilor
tai cat de barbat esti.... am spus printre dinti.

-Stiu... Am fost prost, de fapt toti am fost.... Eram beti si ne-am lasat condusi de
instinct.... continua el.

-Te-ai gandit vreodata ca altcineva i-ar putea face fiicei tale acelasi lucru ce tu si
adorabilii tai prieteni mi-ati facut mine?

-Nu.... In momentul ala sti foarte bine ca intrase-m toti intr-un fel de transa...

-Frumusetea ta ne-a facut sa ne pierdem mintiile... spune John.

-Tu vorbesti? Tu ma priveai ca pe un cal ce vroiai sa-l cumperi si tot tu i-ai spus lui
Royce ca nu prea iti dai seama cat sunt de frumoasa, pentru ca sunt mult prea
imbracata.... am marait eu.

-Da... spune el, lasand privirea in pamant.

 -Am incheiat discutia! Am spus ridicandu-ma.

-Rosalie.... spune Mihaela, prinzandu-ma de mana.

-Da-mi drumul! Noi vom mai discuta la

aniversarea de 186 de ani, doar va fi la fel ca prima data, numai ca de data asta eu voi fi
deasupra... Aaaa si apropo John.... FRUMUSETEA E MORTALA! Am spus afisand un zambet
mandru, iesind din birou.

-Rose, stai putin, ma striga Esme.

-Esme, iarta-ma dar nu mai vreau alte discutii....

-Bine, draga mea... Vroiam doar sa stau cu tine, promit ca nu voi scoate un
cuvant, spune ea rugator.

-Bine, am spus intrand in living, trantindu-ma pe canapea.

Esme se aseaza langa mine, privindu-ma trista. Trebuia sa fac ceva, pentru a ma calma
si mi-a venit o idee.

-Rose, ce faci? Intreaba Carlisle, cand intra in living, impreuna cu Mihaela si cei cinci
prieteni.

-Nu mai pot de bine... astept sa-mi treaca.... am spus luand o sticla de whiskey din bar.

-Bei?! Intreaba Mihaela.

 -Da. De ce vampirii nu au voie? Vreau sa vad daca un vampir se poate imbata.... am
spus cu furie.

-Rosalie Cullen! Spune tata.

Mi-am luat un pahar din bucatarie si am

revenit in living. Ca si cum nici nu-l auzise-m pe tata, mi-am umplut paharul si l-am baut. Toti se
uitau socati cand au vazut si al doilea pahar golit.... Va fi o zi lunga... am spus in sinea mea.

Gustul tentatiei (capitolul 39)

Toti erau inca socati, cad sticla de wiskey s-a terminat. Am mai luat una, desfacand-o,
turnandu-mi un pahar.

-Inceteaza! Spune tata pe un ton autoritar, punand mana pe pahar.

-Carlisle, spune Esme.

-Rosalie, da-i drumul! Spune tata.

-Nu fac nimic rau.... i-am spus eu. In acel moment ceilalti au intrat in casa, ramanand
socati, cand m-a vazut pe mine si tata, tinand de pahar.

-Ce se intampla? Intreaba Emmett, apropiindu-se.

-Rosalie! Spune tata ferm.

 -Nu trebuie sa fi atat de sever, i-am spus dandu-i paharul.

-Rose... spune Edward ingrijorat.

-Nu fac nimic, vreau doar sa vad daca un vampir se poate imbata.... le-am spus
plictisita.

-Vrei sa te imbeti? Intreaba Bella.

-Credeam ca urasti bautura.... spune Jasper.

-O urasc! I-am spus serioasa.

-Se prosteste.... spune Mihaela.

Dupa ce i-am aruncat o privire furioasa Mihaelei, am pus mana pe sticla de pe masa. Nu
m-am oprit, pana ce aceasta nu a fost goala. M-am uitat prin camera zambindu-le. Nu pot minti,
ma ameti-se, dar eram constienta de tot.

-Mama.... spune Nikki trista.

-Draga mea, vino aici! Nikki se aseaza langa mine pe canapea. Nikki in viata, fiecare
om, pardon persoana are o limita, pana unde poate indura... Eu mi-am atins aceea limita, de
mult timp.... Pur si simplu nu mai pot lupta si sincer nici nu mai vreau...

-Mami, spune ea imbratisandu-ma.

-Ce i-ati spuns nenorocitilor? Spune Taylor incet, crezand ca nu-l aud.

-Taylor, vino aici... Dupa transformarea lui Selene, voi pune capat trecutului....
 -Iubito, sa mergem sus, imi spune
Emmett, luandu-ma de mana.

-Bine, i-am spus luand a 3 a sticla de pe masa.

-Asta ramane aici!

-Nu mai beau tata... daca mai iau o inghititura o sa vomit...

-Si ce faci cu ea? Intreaba Alice.

-Beti! Am spus ferma, tinand sticla in fata lui Royce si a prietenilor lui.

-Nu mai bem de atunci... spune Royce incet.

-Pacat.... am spus strangand sticla, pana ce a cedat. Mai multe cioburi s-au infipt in
bratele lor. Apropo nu este bine sa sangerezi intr-o casa plina de vampiri, e periculos....

-Hai, Rose, spune Emm, tragandu-ma dupa el.

Am mers in liniste, in spatele lui, dar simteam ca este suparat. Mana lui ma tinea ferm.
Cand am intrat in dormitor, mi-a dat drumul la mana, el inchizand usa.

-Iubitule... am inceput eu.

-Rose, de ce ai baut? Intreaba el serios.

-Nu am nimic, sunt putin ametita, dar in rest sunt OK....

 -Ba da, iubito ai ceva, numai ca tii totul in tine... De ce nu ai incredere in mine si sa-mi
spui.... sti ca daca vorbesti cu cineva te mai linistesti, spune el, asezandu-se pe vine in fata mea,
punandu-si mainile pe genuchii mei.

-Am incredere in tine, doar ca...

-Doar ca ce? Ochii lui s-au marit, cuprinsi de groaza si ingrijorare.

-Dragule?

-Sunt un idiot.... spune el furios.

-Nu! Nu esti! De ce spui asta?

-Acum mi-am dat seama.... Iubito, te rog frumos, iarta-ma, pentru ca ti-am facut rau....

-Rau?! Nu mi-ai facut niciun rau! Am spus eu, prinzandu-i capul in maini, pentru a-l
putea privi in ochi.

-Ba da! Vreau sa-mi spui adevarul... De cand au revenit in vietile noastre, iar noi doi
am fost impreuna.... ai facut asta pentru mine sau chiar ai vrut sau ai simtit nevoia?

Intrebarea lui m-a socat. Vazandu-i expresia de pe chip, mi-am dat seama ca ma blcase-
m, nestiind ce sa-i raspund. Nu-i putea spune ca o facuse-m pentru el si ca de fiecare data in loc
de mainile si saruturile lui... le simteam pe cele ale lui Royce si prietenilor lui.

-Unde te duci?

-Sa ma plimb... spune el, indreptandu-se spre usa.

-Nu, te rog... i-am spus luandu-l in brate.

 -Rose...

-Ai spus ca nu sunt singura... atunci nu ma lasa....

-Ai dreptate... Iarta-ma si iarta-ma pentru ce ti-am facut....

-Inceteaza cu asta! Nu ai facut nimic! Si

ca sa-ti raspund la intrebare... AM VRUT, nu ai facut nimic impotriva vointei mele! Strange-
ma in brate, i-am spus trantindu-ma in pat. Emmett a venit langa mine, luandu-ma in brate. Am
stat asa un timp. Am tresarit amandoi cand Edward da buzna in camera.

-Edward! Am tipat la el.

-Mergem la vanatoare! Spune el zambind.

-Nu mi-e sete.... am spus plictisita.

-Rose, maine o vei transforma pe Selene, cred ca nu vrei ca ea sa fie prima ta victima...

-Nu! Am spus, ridicandu-ma rapid din pat.

Am coborat toti trei. Ceilalti ne asteptau nerabdatori sa plecam. Inainte de a iesi din
casa mi-am intors privirea spre mama si tata si i-am vazut tristi. Le-am mimat un imi pare rau si
am iesit.

-Sunt suparati, spune Alice.

-Da stiu... am spus cu privirea trista.

-Mama, esti bine? Intreaba Taylor analizandu-ma.

 -Da, dragule, i-am spus zambind. Acum sa mergem, maine va fi o zi plina, am spus fara
gram de entuziasm.

Vanatoarea a durat pana la rasarit. Am baut atat de mult sange incat simteam ca voi
exploda, dar nu vroiam sa cad in tentatia mirosului dulce al sangelui lui Selene. M-am asezat pe
pamantul ud, cazand in ganduri. Daca o voi omora? Taylor ma va ura pentru asta.... Trebuie sa
fac in asa fel incat sa nu gust nici-o picatura din sangele ei, altfel nu ma voi mai opri.... Mi se
amestecau atatea intrebari si ganduri prin cap, facandu-ma sa ma urasc si mai mult pentru ca
acceptase-m s-o transform chiar si cu riscurile la care o expuneam.

-Rose... spune Alice, venind langa mine.

-Mergem?

-Da, au venit si Nessie si Jake, spune ea cu un zambet larg.

-Super, pai atunci sa mergem, i-am spus repede.

In zece minute eram in fata casei. Parca nu vroiam sa intru sa dau ochii cu mama si tata
dupa cele intamplate....

-Mama, tata, spune Renesmee fericita, imbratisandu-i.

-Ne-a fost dor de tine, draga mea, ii spune Bella, sarutand-o pe obraz.

-Si noua. Oricum nu puteam pierde intrarea oficiala a verisoarei mele in familie.

-Yupiii... nu-mi aminti, am spus dupa ce am inbratisat-o si sarutat-o pe frunte.

 -Jake parca ai mai crescut, spune Alice
cand a trecut pe langa el.

-Da si voi mai creste, spune el mandru.

Stateam ganditoare pe canapea. Ma bucuram foarte mult de venirea lui Ness si Jake, dar
nu puteam fi atat de fericita. Gandul la ce voi face astazi nu-mi dadea pace. Am simtit pe cineva,
luandu-ma de mana. Acest lucru m-a facut sa tresar, deschizand imediat ochii.

-Esti bine? Intreaba Esme, asezandu-mi o suvita dupa ureche.

-Nu stiu... am raspuns sicer.... Mi-e frica...

-Stiu.... poate s-o faca Carlisle...

-Eu vreau s-o faca ea! Spune Selene.

-Ce sa faca? Intreaba Jacob.

-Selene vrea ca eu s-o transform, i-am raspuns cu o tristete vizibila in voce.

-Ceee? Esti nebuna? Spune Jacob socat.

-E problema mea! Spune Selene hotarata.

-Selene nu cred ca este bine... spune Nessie.

-Si noi am incercat s-o convingem vreo saptamana si n-am reusit, spune Jasper.

-Nu este alegerea voastra! Mama sunt pregatita!

 -Acum?!

-I-ai spus mama?! Spune Jacob.

-Da....

-Selene... incepe tata.

-Bunicule, vreau sa devin vampir...

-Vrei sa devii un mostru? Vrei sa simti cum prada iti moare in brate? Vrei sa fi rece si
sa nu mai sti ce inseamna aia caldura? Foarte bine, atunci hai sa devii monstrul, care iti
doresti sa ajungi, am spus putin enervata.

Toti se uitau socati la mine, dar stiau ca am dreptate. Am luat-o de mana si am urcat in
dormitorul lui Seth si al ei. Tata si Edward m-au urmat imediat, ei fiind singurii ce se puteau
abtine cel mai bine de la sangele uman. Selene s-a intins pe pat, asteptand. Edward s-a
pozitionat in fata mea, de partea cealalta a patului, iar tata era langa mine. Ii auzeam inima lui
Selene incepand sa bata din ce in ce mai repede, ori era din cauza fricii, ori din cauza
entuziasmului.

-Sunt gata! Spune ea zambind.

-Rose... spune tata, punandu-mi o mana pe umar.

-Esti sigura ce vrei asta? Am intrebat-o incet.

-Da! Raspunde hotarata.

-Am incredere in tine! Spune tata.

-Si eu surioara, spune Edward zambind.

 Am tras adanc aer in piept si dupa l-am
dat afara. I-am intors delicat capul, pentru a evidentia venele. Parca vedeam sangele cum curge
prin ele, iar parfumul lui parca ma chema. Am scuturat din cap, facand ca acest gand sa
dispara. Dupa ce i-am mai privit o data pe tata si Edward m-am apropiat cu gura de gatul ei.
Coltii si-au facut aparitia, iar gingiile incepeau sa-mi arda. Am incetat sa mai respir, iar coltii
au strapuns gatul lui Selene, ajungand la vene, spargandu-le. Selene a scos un geamat greu.
Gura mi-a fost umpluta cu sangele lui Selene, nu-i simteam mirosul, dar ii simteam gustul.
Pradatorul a inceput sa se zbata in interiorul meu. M-am concentrat si mai mult, eliberandu-mi
mintea. Simteam veninul cum mi se scurge prin colti. Ii spusese-m lui Carlisle sa ma atentioneze

cand s-a terminat.

-Rose, gata! Spune el, punandu-mi o mana pe umar.

Il auzise-m, dar nu mai puteam sa-i dau drumul lui Selene. Pradatorul incepea sa-si faca
aparitia.

-Rose, gaseste o cale sa te opresti, altfel o vei omora.... spune tata, strangandu-ma mai
tare de umar.
 Gandul ca as putea omora persoana pe care fiul meu o iubeste, ma facut sa-mi scot coltii
din gatul lui Selene. Edward a venit la mine, luandu-ma in brate, pentru a ma indeparta. Inca
simteam gustul sangelui ei in gura.

-Sa nu inghiti! Spune Edward, indreptandu-ma spre baie.

Mi-am clatit gura cu apa, ma simteam libera. M-am uitat in oglinda si l-am vazut pe
Edward zambind mandru.

-Este bine? L-am intrebat pe Carlisle cand am iesit din baie.

-Da, acum trebuie sa asteptam ca veninul sa-si faca treaba. Sunt mandru de tine! Imi
spune el, imbratisandu-ma si sarutandu-ma pe obraz.

-Merci... am spus rusinata.

-Mergeti jos, raman eu cu ea, ne spune tata.

Am dat amandoi aprobator din cap si am iesit din camera. Cand am inchis usa am
inceput din nou sa respir, acest lucru l-a facut pe Edward sa chicoteasca. Am intrat amandoi in
living si toate privirile au fost atintite spre noi.

-Cum e Selene? Intreaba Taylor.

-Bine, i-am spus sarutandu-l pe frunte.

-N-ai mancat-o? Intreaba Jazz razand.

-Nu, doar ca am inteles prin ce a trecut tata... am spus, asezandu-ma langa Emmett.

Un tipat de durere a rasunat in intreaga casa, speriindu-i teribil pe oameni. Taylor a

disparut imediat din camera.

-Iubito? Spune Emmett, vazand ca privesc in gol.

-....da... scuze... i-am spus, mangaindu-l pe obraz.

-Ai rapit viata unui copil, sper sa traiesti bine de acum incolo, spune Dillorn dezgustat.

-Domnule Dillor, incetati cu aceste comentarii! Spune Esme suparata.

 -Mama, nu-ti mai bate capul, spune Alice.

-Poate ca i-am luat viata, dar i-am dat nemurirea in schimb... am spus pe un ton serios.

-Nu credeam c-o voi auzi pe Rose spunand asta, vreodata in viata mea, spune Jazz.

-S-a descurcat minunat, spune Edward zambind.

-Sunt sigura, spune Esme cu un zambet larg.

-Dar de ce a tipat? Intreaba Nikki.

-Draga mea, atunci cand veninul isi face efectul simti cum te arde pe dinauntru, ca si
cum ai avea un foc aprins in tine, ii explica Emmett.

-Atat de rau este?

-Da, Jake, spune Bella.

Privirea imi alerga prin camera, fara vreo tinta precisa. Eram acceasi fata care muri-se
acum mult imp in Rochester, dar in acelasi timp foarte diferita de ea. Cred ca singurul lucru
comun este infatisarea.... asta mai ramasese din aceea fata naiva si... poate si ultima mea noapte
ca om... cred ca o pot include si pe asta la lucruri comune.

Familia era mandra de mine, pentru ca reusise-m sa-mi infranez poftele, reusind s-o
transform pe Selene, dar oamenii.... Unii imi aruncau priviri pline de ura, iar altii erau speriati,
cred ca nu se gandisera vreodata ca vor vede cum cineva devine vampir. Acest gand m-a facut
sa zambesc.

-Rose? Spune Alice curioasa.

-Un gand, i-am spus cu acelasi zambet pe fata.

-Un gand frumos, daca te-a facut sa zambesti.

-Nu chiar.... a fost doar un comentariu rautacios, am recunoscut eu.

-Mda... macar te-a facut sa zambesti.

-Carlisle, spune mama, cand tata intra in living.

 -Cum este? Intreaba Jasper.

-Bine, acum trebuie sa asteptam ca transformarea sa fie completa.

-Abia astept s-o vad, spune Nessie entuziasmata.

-Te-ai desurcat minunat, draga mea, spune tata din nou, pe acelasi ton mandru.

-Daca nu erai acolo nu reuseam... Ai vazut ca am avut o retinere in ai da drumul...

simteam cum imi pierd controlul, dar m-a ajutat mult ce mi-ai spus.... i-am zis imbratisandu-l.

-Tot ce conteaza este ca totul este bine, iar Selene a devenit una dintre noi, asa cum si-
a dorit, spune el, strangandu-ma mai tare in brate.

Un alt tipat ne-a spart timpanele. Ne-am aruncat priviri fulgeratoare stiind prin ce trece
acum Selene.

-Carlisle, sigur este in regula? Intreaba Kellan

-Da, este din cazua veninului...

-Eu nu cred ca este bine, judecand dupa acele tipete, spune Jack.

-Un alt monstru insetat de sange vine pe lume, spune Dillon ca pentru sine.

-Vreau si eu sa va intreb ceva domnule... am inceput eu.

-Ce vrei?

-Rose, nu! Spune Edward.

-Mereu ne faceti monstrii, creaturi... si poate aveti dreptate, tinand cont ca trebuie sa
omoratm pentru a putea trai si aici va dau dreptate cu monstrii... Dar oamenii ce sunt?

-Rose, gata! Spune Esme.

-Nu, vreau doar sa-mi raspunda la aceasta simpla intrebare...

-Oamenii sunt fiinte ce le-a fost scris sa vina pe pamant, creaturi cu viata, caldura,
sange...
 -Da si nu...

-Ce vrei sa spui? Intreaba Jennifer. Asta inseamna sa fi om, lucru ce tu l-ai uitat.

-Da l-am uitat... si poate asta inseamna sa fi om, dar eu am intrebat ce sunt oamenii...
Si cum nu mi-ati raspuns va voi spune eu...

-Iubito, gata! Spune Emm rugator.

-Oamenii sunt fiinte ce nu merita nimic,

pentru ca oricat de bun ai fi, la un moment dat tot te va trada, chiar daca este cel mai bun
prieten sau ruda, lucru ce da multe de inteles. Toti te folosesc cat au nevoie, iar cand nu mai
au nevoie de tine, te arunca la gunoi, ca si cum ai fi ultima carpa... Poate acum nu toti sunt
asa, dar va veni o vreme cand tot o vor face si nu conteaza persoana careia ii fac rau, atata
timp cat ei sunt fericiti si si-au atins scopul... Nu noi AM ALES viata asta... ALTII au ales-o
in locul nostru.... am spus enervata.

-Rose... spune Bella, cu jumatate de gura.

-Unde te duci? Intreaba Alice.

-La Selen! Am spus iesind din living. Hey... am spus, cand am intrat in dormitor.
 -Mama este bine sa se zvarcoleasca asa?

-Da.. In momentul asta tot corpul ei este in flacari. Ti-ai indeplinit visul, i-am spus
luand-o de mana. Mi-a aratat un zambet chinuit, apoi a inceput din nou sa se zvarcoleasca,
incercand sa-si opreasca tipetele de durere.

Inapoi in trecut (capitolul 40)

Au trecut doua zie de cand o musacase-m pe Selene. Se pare ca organizmul ei
reactioneaza mai greu la venin.

Era o zi insorita de duminica. Auzeam pasarile in departare, bucurandu-se de razele

sparelui. Fusese o saptamana ploioasa si toate animalele se ascunsesera. Eram in living,
impreuna cu familia, oamenii si cativa membri ai haitei.

Oamenii erau ingrijorati pentru Selene. Oricat de mult le explica tata ca organismul ei
asimilieaza mai greu veninul, nu intelegeau, ramanand cu idee lor ca Selene este moarta de-a
binelea.

Vorbeam cu mama, surorile mele si Vera, cand am auzit o inima, incepand sa bata incet,
pana s-a oprit. Mi-am intors privirea la Carlisle si a dat aprobator din cap, disparand pe scari.

-Emmett, Jazz, sa mergem si noi… La urma urmei este o nou nascuta, iar casa e plina
de oamenii, le spune Edward.
 Amandoi au dat aprobator din cap, urmandu-l.

-Rose, ma bazez pe tine, daca e ceva…

-Da, Edward…. am spus ridicandu-ma. Stateam in fata canapelei, in caz ca Selene se

pierdea cu firea, trebuia s-o opresc.

-Abia astept s-o vad, spune Alice entuziasmata.

-Da, i-am spus rece.

-Rose, crezi ca va avea vreo putere? Ma intreaba mama.

-Nu stiu… poate, tinand cont ca este dintr-o familie de vanatori…. A fost diferita inca
de la inceput… i-am raspuns ridicand din umeri. Cred ca vom avea o problema, am spus incet.

-Ce problema? Intreaba Bella.

-Henry…

-Ce este cu Henry?

-Bella, sangele unui copil este diferit fata de sangele unui adult, explica Alice.

-E diferit?!

-Da, nu ai de unde sa sti la gust cum este…. nici eu nu stiu. Nu am gustat niciodata,
dar stiu de la Jazz. Sangele unui copil este mult mai dulce si mai atragator.

Am auzit usa dormitorului deschizandu-se, dar in living se intorc Carlisle, Emmett,

Jasper si Edward, spre surprinderea noastra.

-Unde este Selene? Intreaba Robert.

-Selene trebuie sa vaneze inainte de a veni aici, spune Carlisle.

-De ce? Intreaba Ian.

-Pentru ca este un vampir nou, iar instinctele sunt foarte puternice in acest
moment…. i-am raspuns dur.
 -Rose….

-Cred ca ar fi bine sa ma duc dupa ei, nu se pot descurca singuri cu un vampir

nou, spune Edward.

-Dragule, ai putina incredere in ei si in plus sunt Jeke si Seth, spune Bella, luandu-l de
mana.

Ne-am asezat toti reluand discutiile pe care le lasase-m neterminate. Ascultam discutia
dintre Bella si Alice, dar nu eram atenta. Transformarea lui Selene insemna aproprierea
termenului limita. In fata tuturor paream dura si rece, dar nimeni nu-mi putea vedea lacrimile
din suflet, iar ceea ce urma sa fac ma speria teribil. In acele momente, care vor veni, va trebui
sa ma transform in monstrul rece, fara sentimente si imun la durerea lui si a persoanelor din
jur… pentru a-mi putea gasi forta necesara in lupta contra trecutului. Va trebui sa deschid ochii
si sa accept intunericul dinauntru, la fel si monstrul ce am devenit. In interiorul meu, e ca si cum
ar mai fi una ca mine, care uraste pe cineva atat de mult incat atrage sangele.

-Rose! Rose!...

-….ce este, Alice? Intreb eu, incercand sa revin la cruda realitate.

-Ai fost atenta la ceea ce am vorbit pana acum, macar cinci minute? Intreaba ea
suparata.

-Nu prea… am recunoscut eu, afisand un zambet nevinovat.

-La ce te gandeai de erai atat de absorbita? Intreaba Esme.

-La…. la nimic…

-Mda… Viata este frumoasa, trebuie doar sa te lasi purtata de ea si cel mai important
ingredient optinismul, spune Alice zambind.

-Alice, are foarte mare dreptate, dar nu trebuie sa uitam si de iubire, spune Mihaela
intrand in discutia noastra. Tu ce parere ai, Rose?

-Aveti dreptate… le spun repede, ridicandu-ma de pe canapea.

-Iar fugi?
 -Pentru a 10000000 oara NU FUG de nimeni si nimic! Am spus, ridicand vocea, fapt ce
a atras atentia tuturor celor din camera.

-Rosalie! Spune tata.

-Iar ti-ai pus aceea masca dura…

-Sti ceva Mihaela ai tot respectul meu pentru ceea ce faci, dar M-AM SA-TU-RAT! Am
tacut pana acum, din respect pentru mama si tata, dar gata! Ai o problema? Sa mergem afara
si o rezolvam, noi doua! Am spus printre dinti.

-Rose, termina! Mihaela si tu inceteaza! Spune Esme.

-Deci incepi sa-ti scoti coltii… spune Mihaela zambind.

-Nu iti doresti sa-mi scot coltii, crede-ma, am spus iesind furioasa din casa, trantind usa
in urma mea.

-Baby… ma striga Emmett.

-Lasa-ma! Am spus disparand.

L-am auzit pe Emmett in spatele meu, dar

odata ce mi-am descoperit puterea… forta si agilitatea mi-au fost marite. Emm neputand tine
pasul cu mine a renuntat. Sangele imi fierbea in vene. Puteam auzi scartaitul dintilor, la cat de
tare imi inclestase-m maxilarele. Am alergat pana la ocean, stiind ca exista posibilitatea ca
cineva din familie sa vina, am intrat in ocean. Nu-mi faceam griji din cauza respiratului din apa
sau din cauza rechinilor, asa ca am inotat mult, pana ce malul se vedea foarte mic. E bine ca-ti
place apa, Rosalie, am spus cu voce tare. Faceam pluta, lasand razele soarelui sa se loveasca de
trupul meu de marmura. Privind norii galbeni, din cauza stralucirii soarelui, gandurile negre au
inceput sa-mi revina. Oare voi fi indeajuns de tare, incat sa-mi duc razbunarea pana la capat?
Oare este bine ce vreau sa fac? Toate aceste “atacuri” din partea Mihaelei au legatura cu ce
vreau sa fac? Cum voi fi dupa? Aceste intrebari mi se tot repetau in minte, aruncandu-ma si mai
mult in viitorul imbracat in confuzie si indoiala. Stand asa, am pierdut notiunea timpului. Nu am
revenit la realitate, pana ce…. ceva tare s-a lovit de mine. M-am scufundat si am vazut un
revhin, am zambit in sinea mea. Rechinul s-a indepartat negasind nimic comestibil de mancat,
lasandu-ma din nou singura. Am privit spre cer, iar luna stralkucea fara nici-o grija, avand pe
langa ea cateva stele ce si-au facut aparitia pe intunecata perdea. Eram geloasa pe luna si stele,
ele stau linistite si isi urmeaza cursul seara de seara, in timp ce noi… pamantenii ne omoram
zilele pe acest pamant, plin de rautate. M-am intors acasa cu o ezitare vizibila… Ma saturase-m
de tensiunea in cere se scufunda-se casa si situatia asta, care pare fara sfarsit.

-Rose, ce-ai patit? Intreaba Esme, vazandu-ma uda.

-Nimic…

-Si unde te-ai udat? Intreaba Jazz.

-Da, pentru ca afara nu ploua, continua Bella.

-Am facut o baie in ocean…

-Noaptea? Intreaba Jennifer.

-Era zi cand am ajuns acolo, dar am pierdut notiunea timpului…

-Ma bucur ca te-ai mai linistit, spune Mihaela.

-Mda… linistita…. Ma duc sa ma schimb, am spus trecand pe langa Esme. Am intrat in

dormitor, cautandu-mi in sifonier niste haine, cand am auzit usa deschizandu-se. M-am intors si
am vazut-o pe Vera.

-S-a intamplat ceva? Intreb continuandu-mi cautatul prin rafturile de haine.

-Rose, treceam prin intamplare pe langa bucatarie si l-am auzit pe Royce spunand “ nu
ne va ierta niciodata pentru ce i-am facut…. acum va trebui sa asteptam momentul mortii
noastre”. Sunt sigura ca era vorba despre tine…. De ce nu-i vei ierta niciodata? Ce s-a
intamplat intre voi? Intreaba Vera, asezandu-se pe pat.

-Nu conteaza… si au dreptate…. Nu-i voi ierta niciodata!

 -M-au… Las-o balta! I-am spus intrnd in baie, pentru a ma schimaba.

-De ce nu ai incredere in mine? Ai fost si vei fi intotdeauna cea mai buna prietena a
mea….

-Multumesc si tu vei fi la fel, dar aici nu este vorba ca nu am incredere in tine, ci de

faptul ca urasc sa vorbesc despre noaptea aia…

-Stai asa! Ai spus “m-au”…

-Vera, las-o balta! I-am spus iesind din camera, indreptandu-ma spre living.

-Voi afla adevarul, Rose! Spune ea hotarata, urmandu-ma in living.

-Ce adevar? Intreaba Dillon.

-Adevarul despre cum a ajuns Rose vampir… Iar voi cinci stiti foarte bine, spune ea,
aratand spre Royce si ceilalti.

-Vrei adevarul? Atunci sper sa te bucuri de dezamagire si de cruda realitate in care am

trait, traim si vom trai… am spus enervata.

-Iubito, spune Emm strangandu-ma de mana.

-Stiam ca pe voi sase va leaga un secret si din cate imi dau seama este unul
intunecat, spune David analizandu-ne.

-Vin copii! Ne anunta Edward.

Dupa cateva secunde, pe usa intra Nessie, impreuna cu Jake, Nikki si Seth. Toti patru
aveau un zambet larg si stralucitor.
 -Hai, draga mea! Spune Taylor, intrand in casa,
tinand-o pe Selene de mana.

Selene intra in living ezitand. La vazul ei, oamenii au facut un pas inapoi. Socul pe care
l-au avut, m-a facut sa zambesc.

-Arati foarte bine! Spune Alice.

-Multumesc! Spune ea rusinata.

-Cum a decurs vanatoare? Intreaba Esme.

-Minunat, parca s-a nascut pentru a fi vampir, spune Taylor mandru.

-Selene! Selene! Spune Carlisle, cand a vazut ca era prea atenta la oameni. Nu le vei
face rau, spune el bland, punandu-i o mana pe umar.

-Nu vreau sa le fac rau, doar ca mirosul lor…

-Multumesc, mami, pentru ceea ce ai facut, spune Taylor imbratisandu-ma.

-Nu ai pentru ce, dragule, voi face orice pentru voi, i-am spus sarutandu-l pe obraz.

-Multumesc, mami, spune Selene zambind.

-Nu ai de ce…

-Ba da! Cu ajutorul tau voi fi intotdeauna alaturi de Taylor si de voi, spune ea sarindu-
mi dupa gat.
 -Cum este lumea prin ochii unui vampire? Intreaba Emmett cu un zambet larg.

-Foarte clara… nu credeam ca poti vedea lucrurile atat de limpede.

-Da, e tare, la fel si puterea fizica, pe care eu o ador, in fine nu la fel de mult ca pe
Rozie a mea, spune el mandru sarutandu-ma.

-Pai asa si trebuie, frate, spune Edward.

Ne-am asezat toti, discutand despre prima vanatoare a lui Selene. Ma bucura foarte mult
fericirea pe care o vedeam in ochii fiului meu. Un sentiment ciudat m-a facut sa ma cutremur,
devenind agitata.

-Vrea cineva mar? Intreaba Emmett ridicandu-se.

-Noi, spune Stefan aratand spre el si Ian.

-Vin acum, spune Emmett zambind.

-Ursul acela nu a avut nici-o sansa in fata lui Selene, spune Seth.

-Nu credeam ca sunt chiar atat de puternica…. Tata o pateai serios daca nu vedea
mama, spune ea.

-Da, Selene, ai dreptate, daca nu-mi vedea ingerul as fi devenit pranzul pentru domnul
Martinel, spune el zambind.

-Emmett…. am spus incet.

-Cred ca a fost urat…. spune Selene.

 Cum a terminat fraza, l-am vazut pe
Emmett prabusindu-se. M-am dus imediat langa el, iar socul pe care l-am avut a fost la fel de
mare ca atunci cand au venit oamenii. Emmett statea intins pe jos, sangerand, zvarcolindu-se de
durere. Mi-am amintit imediat. Imagine ape care o vedeam acum in fata ochilor era identical cu
cea in care l-am gasit pe Emm. Ranile erau in acelasi loc. Toti inghetasera-m, nestiind ce sa
facem.

-Tata! Am strigat panicata.

-Emmett, ma auzi? Intreaba Carlisle.

-Da, raspunde el cu greu.

-Carlisle, fa ceva! Am tipat eu.

-Tata?!

-Ce are, Carlisle? Intreaba Jazz.

-Nu stiu! Nu stiu de unde sangereaza! Dar este identic ca atunci….

-Selene, opreste-te! Striga Edward.

-Selene?! Spun incet, intorcandu-ma spre ea.

Edward o ajuta putin, iar aceasta isi revine din transa sau ceva de genu. Dupa cateva
secunde ranile lui Emmett incep sa dispara.

-Emmett! Am spus, luandu-l dupa gat, cand s-a ridicat.

-Tu ai facut asta? Intreaba Taylor.

 -Tata esti bine? Intreaba Nikki.

-Da, dar a fost ciudat… tot ceea ce am simtit in acele clipe si toata durerea… le-am
simtit acum… spune el. Hai, iubito, sunt bine, spune el cu un zambet strengar.

-Selene, cum ai facut asta? Intreaba Esme.

-Nu stiu… mi-am imaginat cum era atunci… spune ea cu o privire trista. Nu am vut
sa-ti fac rau, tata, nici nu am stiut ca pot face asta….

-Stai linistita! Ii spune Emmett, linistind-o.

-Mama? Spune Taylor, vazand ca inca nu imi revenise-m din soc.

-Rose? Spune Esme venind langa mine.

-Selene…. Tu… tu ai facut asta? Intreb cu greu.

-Se pare ca da, dar nu am vrut…

-Jazz, putin ajutor, spune Alice, aratand spre mine.

-Selene, tine-ti puterea departe de mine! Nu vreau sa fiu rautacioasa sau mai stiu eu
cum, dar nu vreau sa ….. nu mai vreau sa trec din nou prin…

-Rose, gata! Spune mama, luandu-ma de umeri.

-Atat de grav este, Rosalie? Intreaba David, pe un ton ironic, dar curios.

-Taci! Am spus maraind.

Odata cu aflarea puterii lui Selene, stiam ca viata noastra s-a schimbat. Am mai
atentionat-o sa nu se gandeasca la cum am ajuns vampire, dar stiu ca odata tot o va face si va
trebui sa fiu pregatita…. Daca poti fi pregatita vreodata pentur asa ceva…..

Dupa o saptamana de la transformarea lui Selene, lucrurile intrasera in normal. Mai

erau doua zile pana la ziua mea, iar lucrul asta ma nelinistea putin. Toti eram in gradina,
profitam de faptul ca soarele era acoperit de nori. O zi de duminica perfecta in familie. Copii
jucau un meci de fotbal, impreuna cu haita, iar noi stateam la masa.
 -Gata meciul? Intreaba Bella.

-Nu, doar facem o pauza, raspunde Seth.

-Se controleaza bine, spune Mihaela.

-Da, sper doar sa nu cada in tentatiile sangelui uman, spune tata.

-Nu o va face! Spune Edward.

-La ce te gandesti, Rose? Intreaba Mihaela.

-La nemurirea sufletului….

-Rose! Spune tata serios.

-La ca ma gandesc este problema mea! Nu trebuie sa spun nimanui!

-Rosalie! Spune mama.

-Unde te duci, baby?

-Sa-mi i-au mp3-ul…. am spus indrptandu-ma spre usa. Am ramas blocata cateva
secunde, dupa m-am prabusint.

-Rose! Striga Emmett, venind langa mine.

Am deschis ochii si am vazut ca eram

inconjurata de familie si oamenii, iar ochii lor erau ingroziti. Ridicand putin capul mi-am vazut
corpul si mi-a venit sa vomit. Toate trairile din aceea noapte le simteam acum….. Nu pot descrie
in cuvinte in ce hal ma simteam. Durerea pe care o simteam era aceeasi… parca ma intorsese-m
in timp…. Strangeam ochii atat de tare, incat ma dureau, iar dintii imi scartaiau.
 -Selene!Am tipat atat de tare incat m-am uimit ca mai aveam forta necesara. Parca acele
lanturi ce ma tineau in trecut au disparut, lasandu-ma libera, iar durerea disparea incetul cu
incetul.

-Iubito, este bine? Intreaba Emmett ingrijorat.

-Nu! I-am raspuns rece, tragandu-mi agitate mana din stramsoarea lui.

-Deci asa aratai cand te-a gasit Carlisle…. spune David.

-David, taci acum sau iti rup gatul! Maraie Emmett.

-Rose? Spune tata, intorcandu-mi bland capul spre el.

-Mama esti bine? Intreaba Selene. Scuze mi-a scapat….

-Multumesc! Am spus dur, ridicandu-ma.

-Nu este momentul! Spune Edward… am banuit ca lui Jennifer sau Robert.

-Mama…. Spune Taylor.

-Mama, esti bine? Intreaba Nikki.

-Rose… spune Seth.

-Te simti bine, Rose? Intreaba Jake.

-Nu am vrut, mama… incepe Selene.

-Nici eu nu vreau sa fac asta! Am spus furioasa, dand foc la un copac.

-Rose, calmeaza-te! Spune Esme bland.

-Multumesc foarte mult, Selene…. ca m-ai facut sa trec din nou prin acel cosmar sis a
simt toate acele lucruri! Tot ce simteam pana acum era o nimica toata in comaratie cu ce am
simtit acum…. Ai avut tu grija sa simt tot din aceea noapte!

-Mama, nu…
 -Crede-ma! Ai foarte mare noroc ca Taylor te iubeste, altfel cunosteai cea mai
intunecata latura a unui vampir!

-Rose, vino cu noi! Spune Alice, luandu-ma de brat.

Bella ne urma in tacere. Toate trei am intrat in padure,

indepartandu-ne incet de grup. Am vazut un copac cazut si m-am asezat pe el, ridicandu-mi
genuchii la barbie.

-Rose, nu a vrut… incepe Alice.

-A fost un accident… spune Bella.

-Nu vrei sa vorbesti cu noi?

-Atat de rau…a fost?

-Am fost…. Am fost din nou violata… asta s-a intamplat…. Doar asa pot spune la ceea
ce s-a intampalt mai devreme….

-Rose…

-Alice, nu ai idee prin ce treci cand esti violata si nu vreau sa stiti niciuna niciodata. La
fel cum nu doresc nimanui chestia asta. Eu azi am trait din nou acele clipe…. Va rog lasati-
ma singura…

-Nu plec! Spune Alice hotarata.

 -Nici eu si poti sa-ti folosesti puterea pe noi daca vrei, oricum ai sparge scutul daca l-as
folosi… spune Bella.

-Sunteti imposibile! Am spus suparata scufundandu-mi fata

in genuchi.

Furia pe care o simteam acum era imensa, dar stiam ca trebuie sa

ma calmez inainte de a da cu ochii de Selene. Nu vroiam sa-mi ranesc fiul si nici sa-l fac sa ma
urasca. Dupa cateva minute lungi, in care m-am mai linistit, ne-am indreptat spre casa.Fara a
spune vreun cuvant am intrat in casa, mergand in dormitory. Am luat mobilul, formand un
numar, pe care asteptam de mult sa-l apelez… Am apelat, lasand telefonul sa sune.
Legaturi rupte (capitolul 41)
-Rose…. spune Edward, cand m-am intors in living.

-Nu, Edward! Este cineva in camera care nu mai are nevoie de masina? Intreb pe un
ton serios.

-Nu! Raspunde tata.De ce ai nevoie de o masina? Si de ce n-o folosesti pe a ta?

-Pentru ca nu vreau!

-Ce ai de gand sa faci? Intreaba Robert.

-Sa ma joc!

-Rose! Spune mama.

-Cat mai avem? Intreaba Royce cu durere in glas.

-Doua zile!

-Tu chiar ai de gand sa-i omori? Intreaba Mary.

-Am de gand sa ma distrez…. La fel ca acum mult timp, numai ca de data asta rolurile
vor fi inversate.

-Esti un monstru! Spune Jennifer.

-Exact! Si inca nu ati vazut adevaratul monstru…. Toti cei care stiau la ce m-am referit
mai devreme ma priveau tristi. Oricat de dura vroiam sa par stiam ca nu-mi pot pacali familia,
iar nelinistea si agitatia ce ma cuprindeau incetul cu incetul o puteau vedea, chiar si prin
“masca” pe care o aveam. Stiam ca situatia putea deveni periculoasa si se putea intoarce la 360
de grade, daca imi voi pierde concentrarea, la fel cum am facut cu Bella, cand a nascut-o pe
Renesmee.

-Rosalie?!

-Ce vrei, David?

 -Ce ganditoare esti… Am si eu o intrebare… De ce n-o ajuti pe Selene sa invete cum
sa-si controleze puterea?

-Puterea ei este diferita de a mea, iar in momentul asta nu-mi sta capul decat la un
singur lucru… i-am raspuns plictisita.

-La ce? Intreaba Jennifer.

-La nimic important pentru voi, dar foarte important pentru mine…

-Maine este 26 aprilie… ziua in care ai disparut… spune Stefan trist.

-Mda… Merge cineva la vanatoare?

-Rose, am vanat acum doua zile, nu ne este sete, raspunde Alice.

-OK, cum vrei, dar o saptamana nu veti van ape langa munti…

-De ce? Intreaba Esme.

-O saptamana? Intreaba Emmett privindu-ma trist.

-Am treaba! Stati departe de munti o saptamana, va rog, le-am spus indreptandu-ma
spre usa.

-Cam mult o saptamana pentru cinci oameni si mai ales ca esti cel mai puternic
vampire, spune David.

M-am intors spre el, avand un zambet larg pe fata.

-Stai asa…

Nu a mai continuat, deoarece disparuse-m. Cum am intrat mai adanc in inima padurii
am prins un miros de caprioare. Am mers dupa el si am ajuns la cinci caprioare ce pasteau. Nu
mi-a luat mult sa termin cu ele, dar inca nu eram sigura ca ma voi putea abtine in totalitate,
pentru ca va curge mult sange… nu ca prima data.

-Mama! Striga Nikki.

-Copii? Am spus putin uimita ca erau acolo.

 -Wow, o sa te faci cat Africa Barbie, daca mai mananci asa, spune Jacob incercand sa
para serios.

-Foarte amuzant, catelus….

-Nu sunt catelus!!!

-Jake gata! Spune Rensemee.

-Carlisle ne-a spus ca saptamana asta nu putem vana pe langa munti, spune Seth.

-Da…

-O saptamana va dura? Intreaba Taylor trist.

-Da… am spus incet.

-Mama, daca te putem ajuta cu ceva… incepe Selene.

-Nu ma puteti ajuta cu nimic, iar tu nici atat, doar daca vreau sa distrug totul, am spus
dur.

-Si acum esti suparata pe mine… Nu am vrut…

-Nu sunt suparata! Doar ca nu vreau sa va implicate, nu vreau ca nici-o persoana pe

care o iubesc sa aiba treaba cu acest… aceasta chestie…

-Dar, mama…. spune Nikki.

-Jacob, Seth, ma bazez pe voi! Spun, indepartandu-ma de copii, dupa ce i-am sarutat pe
frunte.

-Unde mergi? Intreaba Jacob.

-Trebuie sa cumpar ceva, le spuneti voi, va rog celorlalti ca ajung tarziu.

-Bine… raspund ei tristi.

Imediat ce am iesit din padure, m-am asezat pe un petic de iarba. Am hotarat sa merg la
fostul magazine al familiei Newton, sperand sa gasesc ce aveam nevoie.
 -Buna ziua! Am spus intrat in magazine.

-Buna ziua! Cu ce va pot ajuta? Intreaba micuta vanzatoare.

-Am nevoie de cate ceva, sper sa ai…. am spus zambind.

-Spune-ti….

-Carlige de pescuit, funie si lesina… am spus uitandu-ma prin magazin.

-Avem, doar o secunda sa ma uit de lesina.

-Sigur… Doamne cat este de bine, cand oamenii nu pun intrebari. Oricum daca ma va
intreba ce fac cu lesina ii spun ca este pentru sobolani.

-Am gasit! Mai avem doua cutii…

-Minunat! Le i-au pe amandoua.

-Cate carlige doriti?

-12, mergem la pescuit, i-am spus cu acelasi zambet, cu care am intrat in magazin.

-Foarte frumos! Vi le pun intr-o punga sau aveti dumneavoastra?

-Punemi-le intr-o punga.

-Va costa 85 de roni.

-Poftim.

-Stati putin sa luat restul, striga fata.

-Pastreaza-i tu, i-am spus zambind-i larg.

-Va multumesc!

Nu m-am grabit deloc sa ajung acasa. Am ajuns, cand luna era déjà pe cer. Primul lucru
pe care l-am facut a fost sa pun cumparaturile in portbagaj pentru a nu le putea gasi cineva.
Dup ace m-am asigurat ca cele cumparate sunt la loc sigur, am intrat in casa.
 -Baby! Spune Emmett intampinandu-ma.

-Hei… i-am spus sarutandu-l.

-Ne uitam la un film, vi si tu? Intreaba el, luandu-ma dupa gat, sperand sa primeasca un
raspuns pozitiv.

-Nu am chef de filme…. ma duc in camera…. i-am spus, incercand sa-i arat un zambet.

-Bine.. spune el trist.

Am mers in dormitor. Dupa un dus si niste haine curate, m-am trantit in pat. Gandurile
imi navaleau in minte, amestecandu-se intre ele. Eram agitata stiind ca voi face niste lucruri
groaznice, dar ma linistea gandul ca o merita, pentru ca si ei mi-au facut un lucru oribil si dupa
mine cel mai josnic pentru o femeie. A fost o noapte linistita, dar o furtuna groaznica in
interiorul meu. Nimeni nu a venit in camera, lasandu-ma sa i-au singura ce-a mai buna decizie
pentru mine. Eram singura care putea face asta, pentru ca doar eu stiam ce simt pentru cei cinci
barbati, care mi-au marcat viata…

Imediat ce soarele incepea sa-si faca aparitia am hotarat ca este timpul. Imbracata in
jeansi, un tricou, tenesi si o jacheta am coborat hotarata scarile.

-Foarte matinala astazi… spune David ironic. Aaaa... era sa uit la multi ani!

-David, termina! Spune Alice.

-Iubito, esti OK? Intreaba Emmett venind langa mine.

 -Mai bine de atat nu se poate, i-am raspuns sarutandu-l, fapt ce l-a socat, stia ca in
aceasta zi eram retrasa, ganditoare si nu suportam sa fiu atinsa de vreun barbat.

-Este timpul? Intreaba Mattew, cu o privire speriata.

-Da! Sa mergem! Le-am spus facandu-le semn spre usa. Copii cat sunt plecata sa nu
faceti boacane, le-am spus zambind.

-Nu mai suntem copii, mama! Spune Taylor.

-Da ai dreptate, sunteti niste copii mai mari, le-am spus sarutandu-i pe obraz.

-Mama, sigur esti bine? Intreaba Nikki.

-Sunt bine, scumpo.

-Rose, te-ai gandit bine? Spune Esme trista.

-Da, mama este ce-a mai buna decizie pentru mine…

-Rose, daca este ceva… Orice… promite-mi ca ne vei suna… spune Carlisle.

-Tata…. Promit! Acum sa mergem!

-Voi nu plecati nicaieri! Spune David asezandu-se in fata usii.

 Am trecut printre Royce si prietenii lui, ajungand fata in fata cu David. Maraitul pe care-
l scotea si tremuratul ma amuzau, dar nu aveam chef de jocurile lui de-a cine este mai puternic.

-David, nu rezolvi nimic cu asta… spune John.

-Veti muri! Care parte n-o pricepeti? Spune David furios.

-O meritam! Spune Hutch.

-Ce ati facut atat de grav, incat sa fiti omorati?

-Am vio…

-Royce! Am tipat eu.

-David, nu ingreuna lucrurile! Spune Johnny.

-David, pleaca de acolo! Spune Carlisle venind langa el.

-Carlisle o lasi sa-i omoare?!

-Stiu foarte bine de ce…. spune tata.

-David, vino cu mine! Spune Emmett, luandu-l de brat.

-Ia mana dupa mine! Spune David, indepartandu-i mana.

-David, pana numari la trei te dai din usa, altfel vom vorbi altfel! Am spus eu, pe un ton
calm.
 -O sa iasa urat… spune Bella.

-Edward? Spune Alice.

-Trei!

-Nu ma dau!

-Doi!

-Rose, nu!

-Unu! Un pumn puternic la azvarlit pe David afara, distrugand usa. Sincer m-am uimit si
eu, deoarece nu imi statea in caracter sa dau cu pumnul, dar se pare ca de data asta pradatorul
mi-a luat-o inainte. Ti-am spus sa te dai! Am marait eu, luandu-l pe David de brat, ducandu-l la
Emmett.

Toti sase ne-am urcat in BMW si am plecat spre locul unde se va termina totul. Nu era
foarte departe de locul unde se ascunsesera Edward si Bella, cand ne-am luptat cu nou-nascutii.
Am mers cam 30 de minute cu masina, intr-o tacere apasatoare, auzind doar cinci respiratii
grele.

-De aici o luam pe jos! Am spus oprind masina.

-Royce, sti vreo rugaciune? Intreaba John.

-Da, de ce?
 -Spunemi-o si mie, pentru ca eu nu mai stiu nici una in acest moment.

-Terminati! Puteti sa va rugati in gand daca vreti sau cat sunt plecata…. Oricum nu va
va ajuta nimic!

-Unde pleci? Intreaba Royce.

-Pana in Settle, dar vin repede… Nu-mi veti simti lipsa…

Linistea s-a asternut din nou peste noi. In 10 minute eram in fata pesterii.

-Intrati, nu va mamanca nimeni!

-Si daca sunt lilieci?...

-Nu sunt lilieci… Amuzant… esti langa un vampir, care vrea sa te omoare, iar tie iti
pasa de lilieci… In fine… ramaneti aici pana ma intorc!

-Da, oricum n-am mai sti sa ne intoarcem…. spune Mattew.

In cateva secunde eram inapoi la masina. Indreptandu-ma spre Settle. Cu cat ma

apropiam mai mult, o agitatie ciudata ma cuprindea. Gandurile amestecandu-se in minte, iar
sentimentele de vinovatie, ura, dorinta de razbunare, iertare… duceau o lupta crancena in
interiorul meu. Ajungand la intrarea in oras, i-am vazut pe cei cinci baieti, asteptand pe
marginea soselei.

-Buna! Le-am spus coborand din masina.

-Buna! Credeam ca te-ai razgandit… spune Alex.

-Niciodata! Sunteti gata?

-Sigur! Auzi… banii ii vom primi dupa, nu?

-Da si o sa va chem un taxi pentru a va intoarce, le-am spus urcand la volan.

-Bine, spun ei urcand in masina.

Erau fascinati de luxul din interior, se vedea ca nu erau obisnuiti cu asa ceva. Ar fi
trebuit sa ma simt ciudat ca sunt cu 5 persoane in masina… 5 barbati straini, dar nu era asa.
Stiam ca pot termina cu ei inainte de a reactiona vreunul. Pe drumul de intoarcere am stat in
liniste, ascultand muzica. Ei nu se simteau atat de confortabil ca mine, poate din cauza mea sau
din cauza a ceea ce urmau sa faca.. Dupa doua ore am ajuns la marginea padurii, de unde
trebuie s-o luam pe jos.

-Putem sa-ti pune-m o intrebare? Intreaba cel mai mare dintre baieti.

-Da, am raspuns incet.

-De ce vrei sa le faci asta persoanelor respective?

-O problema personala! Oricum dupa ce primit banii sper sa nu aud vreo vorba, pentru
ca ma voi supara si va iesi urat, le-am spus serioasa.

-Vom fi mormant!

-Foarte bine! Royce!

-Suntem aici, spune Royce iesind din pestera.

-Credeam ca ati plecat, am spus ironica.

Am intrat toti 7 in pestera. Royce si prietenii lui erau ingroziti, frica li se citea in privire.

-Rose, te imploram!

-Prea tarziu, Royce!

-Pai atunci sa terminam odata cu asta, spune Alex.

M-am asezat in spatele lor, pe o piatra mare, tinand camera de filmat pe picioare.
Vroiam sa am aceste momente pe ceva sa ma mai bucur de ele mai incolo.

-Stai putin! Tu nu pleci? Intreaba Alex.

-Nu! Dar voi faceti-va treaba, eu nici nu voi exista.

-Dar… incepe unul dintre ei.

-Mihai, termina! S-o facem odata!

 Am pornit camera si am fixat-o spre locul actiunii. Nu am vrut sa privesc totul prin
camera, ci pe viu. Cand au inceput, linistea padurii a fost sparta de tipete asurzitoare. Tipete ce
mie imi dadeau o satisfactie uimitoare.

-Terminati cu tipatul… sunteti jalnici! Am spus eu.

Eu am avut puterea sa-i privesc in ochi, dar ei nu puteau, dar le vedeam lacrimile
curgand pe obraji.

Dupa vreo 6 ore si ceva baietii au terminat. Royce si prietenii lui erau epuizati.

-Multumesc mult, baieti! Le-am spus cand i-am condus spre marginea padurii, pentru a
astepta taxiul.

-Nu ai pentru ce! A fost amuzant, spune Alex.

-Poftim! Astia sunt ai vostri! Am spus eu, inmanandu-le banii.

In 10 minute a venit taxiul. Dupa plecarea baietilor am revenit in pestera.

-Cum va simtiti, dragii mei? Intreb razand.

-Rose, te implor, macar pe ei lasa-i sa plece, iar mie imi poti face ce vrei… spune Royce
cu greu.

-Ce? Cred ca glumesti… Distractia abia acum incepe si faca cumva ai uitat si ei m-au
violat, nu numai tu! Am spus serioasa. Vedeti cum m-am simtit eu?

-Asta nu e tot? Intreaba John.

-Nu! Acum cine va muri primul? Stiu o vom lua invers fata de cum ati fost prima data.
Mattew tu esti primul! Am spus mergand spre el. Intra aici! I-am spus facandu-i semn spre un
fel de cusca, facuta din geamuri.

-Nu! Te rog imi pare rau pentru ce-am facut… Ai mila…

-Mila? Si eu te-am rugat, iar tu radeai… despre mila nu putem vorbi… sunt
VAMPIR! I-am spus iesind din pestera.

-Royce, ajuta-ma, te rog! Spune Mattew.

 -Imi pare rau!

-Mattew ei sunt prietenii tai… sa sti ca nu au mancat de ceva timp, iar bucatile de
branza pe care le ai in buzunare ii va atrage sigur, i-am spus cand am revenit in pestera.

-Branza?!

-Nu-mi spune ca acolo sunt…

-Ba da, Royce… Dar inainte de toate mai trebuie sa fac ceva, am spus lasand cutia jos,
luand de dupa o piatra o foarfeca mare, de taiat pomisori.

-Ce vrei sa faci au aia? Intreaba John socat.

-Da-ti pantalonii jos! Am spus cand am intrat in cusca, alaturi de Mattew.

-Ce?.... Ce vrei sa faci cu aia?

-Nimic, vrei sa te dezbrac eu sau o faci tu? Urma de regret din ochii lui nu m-a miscat
niciun pic, iar tipatul asurzitor pe care l-a scos, cand a fost castrat, i-a speriat pe ceilalti.

-Bun baiat! Acum o sa papi! Am spus aratand in jos.

-Ro… Rose…

-Mananca! Dupa ce a terminat de mancat, am bagat cutia cu care am venit in “cusca”

su an ruducat caoacyk, Din ea au navalit fara vreo 20 de sobolani, iar din cauza ca nu se mai

hranisera de mult erau foarte agresivi.

 -Rosalie, scoate-ma de aici! Te rog, te implor… ma doare…. Tipa Mattew cand
sobolanii il muscau.

-Si pe mine ma durut, iar tie nu ti-a pasat, am spus serioasa, dar zambind.

-Rose, tu nu esti asa… spune Royce.

-Ba da! Voi m-ati transformat in ceea ce sunt acum! I-am spus inca cu privirea spre
cusca lui Mattew.

Credeam ca ma voi simti vinovata ca-i spun la astfel de chinuri, dar nu simteam nimic.
Parca mi se blocasera senimentele. Privindu-l pe Mattew cum era devorat de viu, de sobolani…
imi aminteam durerea, palmele, pumnii si picioarele, pe care le-am primit de la el, iar asta ma
intarea si mai mult. In 20 de minute Mattew era un morman de oase, cu ceva carne pe ele. Am
bagat sobolanii inapoi in cutie foarte usor, spre surprinderea mea. Am dus cutia afara, lasand
sobolanii liberi, stiam ca nu puteau face rau, pentru ca sigur aveau sa devina hrana. Revenind in
pestera i-am vazut pe cei 4 prietenii plangand.

-Acum va purtati ca niste fetite…. Ce nu va placut cum a murit prietenul vostru?

-Esti sadica!

-Stiu! Si nu ma intereseaza parerea voastra. Acum urmatorul candidat…. Vroiam sa

stau o saptamana, adica sa murit unul pe zi, dar e mai bine sa termin acum, oricum va ma
dura ceva. Mai am 4 persoane, am spus zambind.

-Rose, te implor! Spune Johnny.

-As spune ca-mi pare rau, dar as minti! I-am spus zambind, cautand in rucsac.

-Ce faci cu alea? Intreaba Johnny.

-O sa vezi…. Stai aici! Jos!

-Ce faci?

-Stai nemiscat! Am luat unul dintre carligele de pescuit in mana. I-am tras ploapa
ochiului si am bagat carligul. Tipatul pe care l-a scos m-a socat, parea mai mult un mieunat..
Acelasi lucru l-am facut si la celelalt ochi. Am legat gutele care erau prinse de carlige de o
piatra iesita mai inafara din peretele pesterii. Acest lucru l-a facut pe Johnny sa geama de
durere. Perfect! Am spus dupa ce m-am asigurat ca legaturile nu se vor desface.

-Rose, ma doare!

-Pe mine nu, dar ma durut candva! In locul tau n-as clipi! Acum trebuie s-o fac
eu… am spus, desfacandu-i cureaua de la pantaloni.

-Nu… nu… te rog!

-Ba da! O sa-ti placa, doar stai nemiscat! Dupa fata ta imi dau seama ca iti amintesti
aceasta propozitie.

-Gamdeste-te putin, Rose… Nu vastigi nimic cu asta… spune John.

-Ba da! Scap de voi si poate voi putea “uita” trecutul…. Stiu ca n-o sa-l uit niciodata,
dar macar sa nu ma mai afecteze atat de mult, am spus serioasa, luandu-i lui Johnny ceea ce
avea mai de pret. M-am dus langa Royce si l-am privit pe Johnny cum mesteca cu greu… apoi
incepand sa se stinga incet, din cauza hemoragiei.

-Nu era mai simplu sa ne rupi, la fel ca prima data? Intreaba John.

-Nu era la fel de distractiv. Acum sa trecem la urmatorul! Sti procedura, Hutch!

-Nu fac asa ceva!

-Bun! Am spus rupandu-i mana.

-Te rog… sunt tanar am o viata inainte… spune el printre lacrimi.

-Si eu am fost tanara… chiar mai tanara decat tine si nu ti-a pasat de asta… la fel cum
nu ti-a pasat nici de loviturile pe care mi le dadeai.

-Te…

-Te urasc! Va urasc pe toti si va voi ura toata viata! Acum termina cu vaicarelile!

Imediat ce am terminat cu foarfeca, iam injectat venin… Nu a fost greu sa gasesc o

vipera si sa-i i-au veninul. Odata ce veninul a inceput sa-si faca efectul, tremuratul l-a cuprins
pe Hutch. Se zbatea sa traiasca, dar singurul lucru care se intampla si de care era foarte
constient era moartea sa… cel durea foarte tare…

-Hutch… Hutch… Hutch…

-Iti suna telefonul, spune Royce.

-Am auzit… Alo!

-Buna, baby!

-Buna, iubitule! Ce faci?

-Bine! Tu ce faci? Cum te simti?

-Minunat! Copii ce fac?

-Sunt bine, dar ingrijorati pentru tine..

-Sunt bine si voi veni acasa repede.

-Am crezut ca va dura o saptamana…

-Si eu, dar m-am razgandit… Mai am 2…

-Rose, te rog fi atenta…

-Intotdeauna! Nu mai pot vorbi, vreau sa termin odata…

-Bine… Te iubesc!

-Si eu!

-Familia ta te iubeste foarte mult, spune John.

-Da, iar Emmett te adora, spune Royce trist.

-Stiu… si eu ii iubesc si ii ador pe toti, acum sa terminam odata cu asta!

-Ce faci? Da-mi drumul!

 -Stai potolit!

-Rose, gata!

-Tu, stai jos!

L-am pus pe John cu fata in jos pe 2 scanduri, deasupra custii unde fusese Mattew.
Cusca fiind micuta nu mi-a luat mult s-o umplu cu apa.

-Ce pui acolo? Intreaba John panicat.

-Putina lesina, dar inainte trebuie sa facem ceva…

-Nu asta! Te rog!

-Chiar nu ma intereseaza! Dupa ce am terminat cu prima faza, am luat o scandura,

lasandu-l pe John decat pe una, deasupra apei plina cu lesina.

-Te implor..

-Si eu te-am implorat… Acum sa vedem cat poti sa-ti pastrezi fata asta frumoasa, i-am

spus apropiindu-ma de fata lui.

-Imi pare nespus de rau… spune John, inainte de a cadea cu fata in cusca cu lesina.

-John… spune Royce trist.

Tipetele rasunau asurzitor in pestera. Ma enerva, dar ma simteam si ciudat. M-am asezat
langa Royce.

-Royce, se pare ca acum nu ai puterea sa te uiti la prietenii tai, dar atunci ai facut-o si
erai foarte fericit, cand ei isi bateau joc de mine…
 -Rose, regret din tot sufletul ce am facut atunci…

-Nu o sa va pot uita niciodata saruturile, mangaierile, bataia si fetele voastre, asta ma
enerveaza cel mai rau.

-Sper ca intr-o zi sa poti uita si sa ne poti ierta…

-N-o sa va iert niciodata! I-am spus intorcandu-ma spre el. Ce te sperii asa cand sunt
aproape de tine?

-Chiar daca semeni cu Rosalie pe care am cunoscut-o eu, nu esti aceea persoana…

-Exact nu mai sunt! Dar tu esti acelasi… dragule…. John e mort de ceva timp, am
spus ridicandu-ma.

-Sunt gata! Spune Royce cu lacrimi in ochi.

In cateva secunde Royce a cazut in genuchi, in fata mea, iar un foc puternic l-a cuprins.
Spre surprinderea mea nu a tipat deloc.

-Te iubesc! Spune el cu greu.

 L-am privit cum arde, iar eu nu puteam simti nimic. Cand a murit si Royce, am luat cele
5 cadavre sau ce mai era din ele si le-am dat foc. Dupa 2 ore ma indreptam spre masina. Tineam
camera strans in mana, ca si cum nu as fi vrut s-o pierd. Fiind prea prinsa in a-i omora pe
Royce si ceilalti am pierdut notiunea timpului. Luna era pe cer, dar stelele lipseau. Era o noapte
vampirica, dupa culoarea pe care o avea luna. Credeam ca ma voi simti bine, dupa ce voi
termina cu ei dar nu simt nimic, nici satisfactie, nici regret. Oricum ceea ce conta era ca trecutul
meu a disparut, iar de acum incolo nu-l voi mai lasa sa-mi faca rau!

Vointa de foc (capitolul 42)

Inainte de a pleca acasa, am stat in masina. Stiam ca ma vor intreba ce s-a intamplat,
poate si cum i0am omorat. Ma ingrijoreaza faptul ca stiu, ca am filmat totul si daca vor vede
caseta… vor fi socati… Oare acum ca unii dintre ei au murit vor disparea si ceilalti? Singurele
persoane care mi-as dori sa ramana, bineinteles daca ar fi sa pateasca ceva dupa mortile lui
Royce si a prietenilor lui… sunt Vera si Henry… ei nu au nici-o vina. In cateva minute eram in
fata casei. M-am dat jos din masina, tinand caseta in mana. Nu-mi venise in minte nici0un loc
unde s-o ascund, iar acum era prea tarziu.

-Mama!

-Taylor!? Am spus putin speriata.

-Esti bine? Totul este OK?

-Da sunt foarte bine, i-am spus zambind. Ceilalti sunt in casa?

-Da, te asteptau…

-Mama…

-Selene, totul este in regula? Intreb zambind.

-Da, ma antrenam cu Taylor. Trebuie sa invat sa-mi controlez puterea.

-Foarte bine. Pai atunci succes, le-am spus indreptandu-ma spre usa.
 -Baby!

-Hey! Am spus intrat in living, tinand la spate mana in care se afla caseta.

-Unde sunt Royce si ceilalti? Intreaba David.

-Unde le este locul, i-am raspuns rece.

-I-ai omorat?! Intreaba Vera socata.

-Da! Si va rog sa incheiem acest subiect.

-Daca stiam ca vei ajunge o criminala mai bine…

-Rose, de ce o ascunzi? Il intrerupe Edward pe Robert.

-Ce sa ascund? Intreb putin agitata.

-Caseta pe care o ai in mana…

-Nu am nimic, Edward! Frate daca ,mai spui ceva legat de caseta ma voi enerva . Da
am filmat totul si nu vreau ca vreunul din voi s-o vada! Am gandit enervata. Nikki unde
este? Intreb, incercand sa schimb subiectul.

-La vanatoare cu Nessie, Jacob si Seth, raspunde Bella.

-OK. Merg in camera, am nevoie de un dus, am spus iesind din living.

-Rose, stai putin… striga Mihaela.

-Ce s-a intamplat?

 -Eu si Esme am vrea sa vorbim cu tine…

-Merg sa-mi fac un dus si vorbim dupa, oricum vom merge afara, pentru ca aici peretii
au urechi, am spus zambind.

-Da, spune ea chicotind.

Am facut un dus rapid, dar inca nu stiam daca voi putea tine piept intrebarilor mamei.
Va trebui sa mint, iar asta uram cel mai mult. Nu suporatm ca trebuie s-o mint pe mama, dar
daca ii spuneam adevarul si tot ce le facuse-m…. Nu! Nici nu ma gandesc sa-i spun! Pana la
urma mi-am facut curaj si am coborat. Nu se intamplase nimic cu ceilalti “morti”, poate ma
inselase-m sau poate ca ce va intampla mai tarziu. Linistea si fetele serioase din living m-au cam
speriat.

-Rosalie, vreau sa vorbesc cu tine! Spune David.

-Esti in casa familiei mele, David, iar eu pot face ce vreau, sa vorbesc cand vreau, cu
cine vreau si la ce ora vreau, dar tu nu poti!

-Iubito, sigur te simti bine?

-Da, ma bucur ca totul s-a terminat, i-am spus sarutandu-l pe obraz.

-Venim repede, spune Esme.

-Ce ziceti sa mergem la stanca?

-Unde vrei tu, spune Mihaela.

Am intrat in padure, lasand casa in urma. Esme si Mihaela alergau in tacere langa mine.
Unerori imi mai aruncam privirea spre mama, iar fata ei trista ma facea sa ma simt
responsabila… in fine eram responsabila, dar nu trebuia sa fie asa, i-am mai omorat odata si
lucrurile au fost OK dupa, dar se pare ca acum situatia este mai complicata. Am pus mana pe
buzunarul de la spate, al pangalonilor, verificand daca caseta mai era acolo. Nu o puteam lasa
acasa, deoarece stiam ca nu se vor putea abtine si o vor vedea.
 -Deci, cum te simti, acum ca totul s-a terminat? Intreaba Mihaela.

-Bine, i-am spus privind valurile.

-Pe fata ta se vede ca esti bine, dar simt ca te mai macina ceva, spune Esme.

-Nu ma macina nimic, doar ca nu-mi vine sa cred ca s-a terminat.

-Draga mea, nu mai incerca sa minti…

-Rose, ai filmat tot, iar caseta pe care o ai acum la tine este tot ce s-a intamplat, nu?

-Ce?! Edward…. Bun, am filmat, dar nimeni nu va vede aceasta caseta!

-Rose, orice s-ar fi intamplat cu Royce si prieteni lui nu conteaza! Singurul lucru care
ma intereseaza esti tu, spune Esme imbratisandu-ma.

-Multumesc, mama, i-am spus strangand-o mai tare in brate.

-Ce simti in momentul asta? Intreaba Mihaela.

-Sincer…. Credeam ca ma voi simti in al 9 lea cer, dar nu simt nimic in legatura cu ei,
ca si cum sentimentele nu0ar fi fost blocate. Este ciudat… Oricum persoana care i-a omorat
nu a fost vampirul din mine, ci partea mea umana sau cum ii spun eu constiinta. Acele
amintiri derulandu-se si repetandu-se in mintea mea, in acele momente m-au facut imuna la
tot ce s-a intamplat.

Am jurat ca nu ma voi mai lasa niciodata ingenucheata de trecut! Stiu ca nu voi putea
uita niciodata, dar nu mai vreau sa ma afecteze cum o facea pana acum!

-Rose…. spune Esme, cu o stralucire in ochi.

 -Nici n-ai idee cat ma bucur sa te aud ca vorbesti asa, spune Mihaela satisfacuta.

Dupa 2 ore jumate ne-am intors acasa. Ma bucuram enrom ca intoarcerea acasa nu
mai era un chin.

-Buna, mama, spune Nikki intampinandu-ne.

-Buna, draga mea, i-am spus sarutand-o pe obraz.

-Oooo…. lume noua…

-Ce faci caine?

-Bine barbie, tu?

-Bine.

-Buna, Rose!

-Buna, Seth!

-Mama, bunica, Mihaela vreau sa va spun ceva… spune Taylor fericit.

-Ce este? Intreaba Esme.

-Selele isi poate controla mai bine puterea!

-Felicitari Selene, spune Esme cu un zambet larg.

-Felicitari, am spus in acelasi timp cu Mihaela.

-Multumesc, dar mai am mult pana o voi stapani si ma ingrijoreaza putin faptul ca
luni incepem scoala.

-Selene nu-ti face griji, totul va fi bine, spune Bella.

-Pai atunci trebuie sa grabim putin procesul de stapanire, am spus serioasa.

-Ce vrei sa spui, iubito?

 -Selene, daca esti de acord mi-ar face placere sa te ajung cu antrenamentul… Putem
incepe maine..

Toti au ramas socati de ceea ce tocmai spusese-m. Nu se asteptau sa spun asa ….

Vreodata. Stiam foarte bine in ce consta puterea lui Selene, dar nu imi mai pasa. Am spus ca voi
infrunta trecutul si asta voi face!

-Rose!?

-Iubito, esti sigura?

-Bun venit inapoi, surioara, spune Edward cu un zambet strengar.

-Merci, e bine sa fiu inapoi!

-Ne explica si noua cineva ce se intampla aici? Spune Alice suprata.

-Alice…

-Sunt de acord mama, dar esti sigura? Si ca…

-Sunt foarte sigura!

-Esti foarte schimbata de cand te-ai intors! Spune David.

David da sa ma apuce de mama si fara sa vrea ma loveste peste caseta, iar aceasta cade
pe jos. Inainte ca sa pot reactiona Jacob ridica caseta.

-Da-o, Jacob!

-Ce faci cu asta?

-Nu este treaba ta! Da-o incoace!

-Pof…

-Asta va fi la mine! Spune Carlisle luand caseta din mana lui Jacob.

-Tata, este un obiect personal! Nu vreau sa-l vada cineva! Te rog frumos sa-mi dai
caseta.. am spus rugator, incercand sa-l conving sa-mi inapoieze caseta, dar fara rezultat.
 -Pe caseta aia sunt mortile lui Royce si a prietenilor lui? Intreba Jackson.

-Nu este treaba voastra!

-Iti dau caseta, daca imi spui ce se afla pe ea si vreau adevarul! Spune Carlisle serios.

-Eee… tata te rog…

-Rose…

-Bine! Da am filmat tot…. “capcanele” in care au murit cei 5 muschetari se afla pe

aceasta caseta… am spus putin enervata.

-O singura rugaminte, vreau s-o vedem, aici ma refer doar la familie, fara copii
bineinteles.

-Ce? Niciodata! Tata ceea ce este pe caseta aia s-ar putea sa va schimbe parerea despre
mine, pentru ca nu am lasat partea mea inunecata sa faca asta, ci pe cea umana….

-Nu conteaza ce este pe caseta, doar din curiozite.. vreau s-o vedem. Tu vei ramane
intotdeauna fetita mea! Spune tata imbratisandu-ma.

-Multumesc!

-David, vino putin! Spune Emmett.

-Ce vrei?

-Vino! Vreau sa vorbim ceva, spune el iesind din living.

-Edward? Spune Jasper uitandu-se dupa Emmett si David.

 -Este in regula…. Emm are dreptate, spune el.

-Deci, draga mea, esti de acord?

-Bine tata….. am spus cu jumatate de gura, asezandu-ma pe canapea.

Gandul ca vor vedea caseta ma nelinistea. Acum imi dadeam seama ca poate exagerase-
m putin, dar o meritau pentru ce mi-au facut. Privirile oamenilor erau pline de ura si groaza. Le
era frica de mine, iar multi cred ca se gandeau la ce se va intampla acum cu ei.

Un bubuit puternic ne-a alarmat pe toti. Am iesit in gradina si l-am vazut pe David langa
un copac rupt.

-Emmett! Striga Esme.

-Gata, David, spune Jasper, prinzandu-l inainte de a ajunge la Emm.

-David, pana acum am tacut din cauza lui Rose, dar totul s-a schimbat….

-Tata…

-Copii intrati in casa! Le spune Bella.

-Dar nu…

-Intrati! Le-am spus si eu pe un ton mai ferm. Emm, i-am spus luandu-l de mana. Nu
merita, crede-ma.

-Ai dreptate…. Ai grija David, daca mai faci vreo miscare gresita… TE OMOR!

-Hai sa te vad! Dati-mi drumul!

-Emm, nu! I-am spus strangau-l mai tare de brat cand a vrut sa se intoarca.
 -David, linisteste-te! Spune Carlisle.

-Tata, noi mergem sus, vedem caseta mai incolo, bine?

-Sigur.

Am urcat in dormitor cu Emmett. S-a trantit in par, privind ganditor tavanul. Razele lunii
intrau prin fereastra mare a dromitorului. Era luna plina, de o culoare rosiatica, iar cerul era
negru, fara vreo urma de stea pe el.

-Emm, nu trebuie sa te pui la mintea lui, i-am spus asezandu-ma langa el.

-Nu-l mai suport! Are o problema cu tine…. Oricum trebuie sa recunosc ca are curaj
sa se i-a la harta cu cel mai puternic vampir, tinand cont ca i-ai putea zbura capul fara a
misca un deget…

-Mda… nu a sa ma pun la mintea lui. Daca o faceam era mort pana acum.

-Da. Rose, lasand gluma la o parte, zimi cum te simti? Ne vei lasa sa vedem caseta?

-Da, o vom vedea impreuna, nu-mi place acest lucru, dar Carlisle a avut un aliat foarte
puternic, care m-a convins repede. Iubitule ma simt bine, serios.

-Nici nu ai idee cat de mult ma bucur ca esti la fel ca inainte sa apara trecutul, spune el
zambind, aranjandu-mi dupa ureche o suvita ce imi atarna pe fata.
 -Te iubesc! I-am spus punandu-ma pe picioarele lui, incepand sa-l sarut.

-Esti sigura? Intreaba el, indepartandu-ma putin.

Am dat aprobator din cap, iar buzele noastre s-au gasit din nou. Ea bine… nu mai
simteam aceea retinere pe care o aveam de cand venisera oamenii, fapt ce ma bucura enorm.
Mangaierile si saruturile lui Emm nu ma mai faceau sa ma simt ciudat. Nu vroiam ca aceasta
noapte perfecta sa se termine vreodata. Totul era magnific… era ca un vis, pe care nu-l mai

avusese-m de ceva timp, aproape ca-l uitase-m.

Razele soarelui si-au facut aparitia printre copacii padurii, lovindu-se de geam, apoi de
corpurile noastre.

-Offf…. Trebuie sa apara… spune Emm suparat.

-Emm, te comporti ca un copil mic…

 -Pai asta ma faci sa devin… un copil, iar tu esti mami meu, spune el gadilandu-ma.

-Emmett, gata! Am spus razand.

-Te iubesc! Spune el sarutandu-ma. Ce este?

-Nimic, doar ma gandeam ca aceea voba din batrani cum ca rasaritul aduce o
speranta, este foarte adevarata.

-Da, intotdeauna ziua si razele soarelui aduc caldura si lumina in sulfetele tuturor,
chiar si in sufletel vampirilor.

-Da…

-Unde te duci?

-I-am promis lui Selene ca o ajut cu controlul, i-am spus intrand in baie.

-Baby, esti sigura? Asta inseamna ca ar trebui sa-si foloseasca puterea pe tine.

-Stiu si sunt pregatita. Voi fi in regula, ai incredere in mine, i-am spus sarutandu-l.

-Am iubito, doar ca nu vreau sa treci din nou…

-Voi lupta impotriva trecutului!

Dupa o jumatate de ora am iesit in gradina. Toata lumea ne astepta, iar Selene era foarte
nerabdatoare.

-In sfarsit v-ati hotarat sa coborati, spune Edward chicotind.

-Dupa mine nici acum nu coboram, era prea frumos si aici sunt persoane care ma
indispun, spune Emm.

-Emmett, sunt si copii… i-am spus incet.

-Asta este adevarul, baby…

-Mama sunt pregatita!... Totusi esti sigura ca vrei sa faci asta?

 -Da, sunt foarte sigura. Sa ne indepartam putin.

-Cel mai puternic vampir antreneaza o pustoaica, rade David.

-David, nu te juca cu lucrul asta!

-Nu-l bagati in seama, oricum vorbeste prea mult! Bun… deci trebuie sa te gandesti la
trecutul persoanei, nu?

-Da…

-Pai sa-i dam drumul, la faza cu ganditul nu am cum sa te ajut, asta trebuie s-o faci
singura, dar trebuie sa lucram la oprire. Am vazut ca ramai blocata un timp, pana revin
inapoi in realitate.

-Da..

-Fa-o!

-Vrei sa-mi folosesc puterea pe tine?

-Da! Fa-o!

Mi-am intors privirea spre ceilalti, iar pe fetele lor puteam citi ingrijorarea. Edward a
mimat ceva din care am inteles doar mascochista.

-Mama…. mi-e frica… nu vreau sa-ti fac rau…

-Nu-mi faci! Asta este alegerea mea, acum fa-o!

-Bine…
 Cu privirea atintita pe Selene, vedeam cu
ochii mintii cum ma arunca din nou in trecut. M-am prabusit, dar de data asta mi-am tinut
tipetele in interior. Nu pot sa mint durerea era aceeasi, iar “murdaria” in care eram aruncata in
aceste momente… imi provocau sila, dar am hotarat sa lupt cu trecutul si asta voi face! M-am
ridicat in genuchi, inca chinuita de durere si lovituri.

-Selene, acum incearca sa te opresti… am spus cu greu. Selene?! M-am prabusit din
nou la pamant si de data asta un geamat puternic mi-a iesit din gat. Mi-am pus mana la gura,
intorcandu-ma spre ceilalti. Erau pe punctul de a interveni. Stati acolo! Am spus in gand. S-ar
putea sa mearga…. Scuze Selene… va durea putin.

-Rose, nu! Striga Edward.

-Selene! Striga Taylor, cand un foc mic a inceput s-o inconjoare, fara ca aceasta sa
miste vreun milimetru.

-Stati acolo! Nu-i fac nimic! Am spus cu greutate, ridicandu-ma. Focul s-a marit si a
cuprins-o pe Selene. Am simtit imediat cum totul s-a terminat, durerea a incetat. Am oprit focul,
mergand la Selene. Esti bine? Intreb eu, ajutand-o sa se ridice.

-Da, multumesc! Nu stiu, eram blocata, imi pare rau… spune ea, vazandu-ma plina de
vanatai si sange.

-Stai linistita! Sa incercam din nou!

-Bine! Sunt gata.

-Incearca sa-ti impui sa te opresti.

-Da.
 Durerea a reaparut, dar de data asta nu m-am mai prabusit, dar picioarele imi tremurau
ingrozitor. Mainile incepeau sa-mi sangereze, la fel fata, picioarele…. Loviturile pe care le-am
primit atunci erau la fel de reala…. Brusc durerea a inceput sa scada in intensitate si mi-am
ridicat privirea spre Selene. Dintii incepeau sa-i scartaie, iar pumnii ii tremurau, luptandu-se sa
se poata opri.

-Felicitari! Inveti repede, am spus punandu-i o mana pe umar.

-Multumesc mult! Am reusit, dar este foarte greu sa ma opresc.

-Nimic nu se invata intr-o zi. Acum s-o mai facem odata.

Prezentul mai puternic decat trecutul (capitolul 43)

Dupa 3 zile de antrenament, Selene isi putea controla puterea mult mai bine. Singura
problema era acea tentatie de a se uit la trecutul cuiva, iar acest lucru era periculos la scoala.

Carlisle isi luase concediu, iar acest lucru imi placea, dar ma tot batea la cap sa vedem
caseta… Fiind la mine nu puteau s-o vada, pentru ca nu stiau unde este si niciodata nu ma
gandeam la asta in preajma lui Edward.

Era o zi ploioasa de marti. Eram in garaj, impreuna cu Bella si Alice cand usa se
deschide.

-Se poate? Am auzit glasul tremurat al Verei.

-Sigur, spune Alice mergand la ea.

-Rose, a spus Carlisle sa mergi la el, spune Vera.

-Offf…. Doamne…

-Cred ca este momentul Rose, mai ales ca “minorii” nu sunt acasa si in plus i-ai
promis lui Carlisle, spune Bella.
 -Haide-ti sa vedem odata nenorocita aia de caseta, ca altfel voi ajunge la nebuni, daca
o sa mai continue situatia asta!

Am intrat impreuna cu fetele in casa. Ceilalti erau in living. Carlisle ma privea serios,
stiind ca nu vroiam sa vada caseta, dar promisiunea fata de el ma impiedica sa fac ceea ce
vroiam.

-Carlisle, vrem sa vedem si noi caseta! Spune Dillon.

-Tata, nu! Spune Carlisle.

-De ce?

-O vom vedea cu totii, dar voi 2 mergeti sus, impreuna cu Henry, am spus serioasa
catre cei doi frati umani.

-Vrem si noi sa vedem…

-O sa vedeti cu proprii vostri ochi live, daca ma mai enervati mult...

--Rose! Spune Esme.

-Deci? Spune Dillon.

Dupa ce isi intoarce privirea spre mine, Carlisle da aprobator din cap. Am conectat
cablul camerei la televizor, dar imediat ce imaginea a a aparaut am pus pauza.

-Haide, Rosalie azi…. ca imbatranim! Spune David.

-Imi pare rau! Am spus pornind camera.

Am mers si m-am asezat in liniste langa Emmett. Toti eram concentrati pe imiaginile ce apareau
si dispareau de pe ecranul televizorului. Imagini ce si pe mine m-au uimit putin, nu credeam
niciodata ca pot fi atat de sadica, dar am avut o putere supranaturala. Imediat ce Mattew a fost
omorat, le-am simtit tuturor privirile socate atintite spre mine. Grabeam putin ritmul, deoarece
mai erau si scene in care mai vorbeam cu ei sau pregateam capcanele. Dupa 6 ore de vizionat
minunata caseta, linistea a cuprins intreaga incapere. Nefiind in stare sa-mi ridic privirea spre
mama, tata sau oricare alt membru al familiei, am preferat sa privesc micutul covoras de sub
picioarele mele.

-Sti ce-ai merita acum? Ai merita sa te omor cu mainile mele pentru ceea ce ai
facut…. spune Robert.

-De unde ti-au venit ideiile astea, total sadice? Intreaba Mihaela.

-Am vazut filme… am spus incet.

-Orice lucru ar fi facut, aceste chinuri prin care i-ai facut sa treaca este de-a dreptul
monstruos… spune Mary.

-Cum sa-i castrezi si dupa sa…. manance….!..... Rosalie chiar ai intrecut masura cu
asta… spune Jackson.

-Nu stiti nimic despre mine sau trecutul meu…

-Si ce ar trebui sa stim? Intreaba Vera.

-Cum am ajuns vampir, adevarul din aceea noapte…

-Rose, nu! Spune Edward punandu-mi mana la gura. Nu merita…

-Am vazut ca starea in care erai cand te-a gasit Carlisle nu era buna, dar oricum asta
nu justifica ceea ce ai facut! Spune Vera.

-Poate ca nu… sau poate ca da…. Poate trebuia sa fiu mult mai sadica, pentru ca si ei
m-au condamnat pentru eternitate….

-Rose, gata… spune Esme imbratisandu-ma.

-Nu, mama! Vreti sa stiti adevarul? Vreti sa stiti de ce i-am omorat prima data, iar
acum au murit in acele chinuri?

-Rose, nu!

-Baby, nu este o idee buna…

 --Da… vrem sa aflam marele secret al minunatei printese de gheata… spune David
ironic.

-Am….

-Rose, nu este bine! Spune tata.

-Am… am fost…. Am fost violata! Ei m-

au violat, batut si lasat sa mor in strada! Cuvintele mi-au iesit afara cu ura, iar furia incepea
sa-mi cuprinda corpul. Oamenii stiau secretul meu…

-Ce… Ce-ai zis? Intreba Jennifer, uitandu-se socata la mine.

-Ce-ai auzit….

-Cred a ar fi bine sa ne orpim aici, spune Carlisle.

-Rose?! Spune Vera.

-Da.. Vera este adevarat…. In aceea noapte visele, caldura si umanitatea mi-au fost
rapite de 5 barbati, iar ironia sortii a facut ca unul dintre ei sa fie chiar logodnicul meu,
barbatul cu care urma sa ma casatoresc intr-o saptamana.

-Si de ce nu ne-ai spus?

-Cand sa va spun? Dupa tot ceea ce s-a intamplat…. Asteptam cu nerabdare

moartea… ma rugam sa mor, atunci m-a gasit Carlisle si m-a transformat, dupa asta stiti cu
totii ce s-a intamplat…

-Baby, gata… este de ajuns… spune Emm luandu-ma de mijloc.

-Acum ca ati aflat adevarul despre trecutul meu va simtiti mai bine? Am spus furioasa.
 -Rose, imi pare rau… nu am stiut… incepe Vera.

-Nu am nevoie de mila nimanui! Am marait eu.

-Gata, Rose! Spune Alice venind langa mine.

-Rose, vino cu mine! Spune Mihaela.

Nemultumita am urmat-o pe Mihaela pana in bucatarie. Secretul meu iesise la iveala, iar
pe fetele lor puteam citi socul si mila. Stiam ca vor fi socati dar partea cu mila ma enerva
intotdeauna.

-Esti bine?

-Da, nu stiu cum de le-am spus…. Impulsul pe care l-am avut a fost imens…

-Stiu… si mai stiu ca ti-a fost greu, dar ai facut un pas urias impotriva trecutului si
pentru asta te felicit, spune Mihaela imbratisandu-ma.

-Multumesc!

-Rose, Mihaela! Striga Esme ingrijorata.

-Ce este? Intreaba Mihaela.

-Ce se intampla? Intreb nedumerita.

-Ce dracu?! Ce se intampla? Injrua Emmett.

-Nu stiu… pur si simplu…

 -Rose, sa nu uiti ca esti ce-a mai buna prietena a mea pentru totdeauna! Spune Vera,
strangandu-l pe Henry la piept.

-Vera…

-Carlisle ai idee de ce se intampla? Intreaba Bella.

-Nu stiu, dar este foarte ciudat, n-am mai vazut asa ceva in viata mea..

Am stat socati pana cand oamenii au disparut complet. Nimeni nu se putea misca, parca
totul inghetase. Inca priveam spre locul unde erau oamenii, dar de data asta ei nu mai erau
acolo. Nimeni nu-si putea explica ce tocmai vazuse-m.

-Ce-a fost asta? Intreaba Emmett intr-un final, spargand linistea ce se asternuse peste
intreaga casa.

-Cred ca ai avut dreptate Rose, spune Alice.

-Oare adevarul despre trecutul meu ii mai tinea aici?

-Se poate…

-Totul s-a terminat?

-Da Jazz…. am spus incet.

 -Ne-am intors! Spune Taylor intrand in casa.

-Ce se petrece? Intreaba Renesmee.

-Aratati de parca ati fi vazut fantome… spune Jacob.

-Unde sunt oamenii? Intreaba Nikki.

-Au disparut… raspunde Bella.

-Au disparut?! Spune Seth.

-Cum? Intreaba Selene.

-Nu stim, pur si simplu… spune Carlisle.

-Pai ce s-a intamplat? Intreba Nikki.

-Parca trebuia sa vedeti caseta… spune Jacob.

-Am vazut-o, iar dupa a fost o mica altercatie… in care Rose le-a spus
adevarul… spune Esme.

-Ce adev… Ce? Le-ai spus? Intreaba Nikki.

 -Da, dupa am mers cu Mihaela in bucatarie si dupa 5 minute ne striga Esme, iar cand
venim…. oamenii dispareau…. A fost foarte ciudat chiar si pentru o familie de vampiri.

-Doamne traim intr-o lume intoarsa pe dos, spune Jacob trantindu-se in fotoliu.

-Mie imi spui… spune Alice.

-Deci acum vietile noastre revin la normal… spune Jasper.

-Da! Spune Emmett fericit.

Au trecut 2 zile de cand oamenii au iesit din vietile noastre si sincera sa fiu sper ca se
data sa fie pentru totdeauna.

Totul revenise la normal, dar inca nu

puteam lasa garda jos. Volturii nu vor sta cu mainile in san cand vor afla de Nikki si Taylor si de
data asta nu cred ac se vor mai opri sa vorbim. Nu as vrea sa-i omor pentru ca daca ei ar cadea,
nor s-ar putea sa fim pusi in locul lor si niciunul dintre noi nu vrea asta. Daca ceilalti vampiri ar
afla de puterea mea, ar fi o nebunie curata. Sper ca aceasta situatie sa se termine cu bine.

-Iubito?!

-Emm! Scuze nu eram atenta….

-S-a intamplat ceva? Intreaba el asezanduse langa mine.

-Nu, ma gandeam la reactia Volturilor cand vor afla de copii…

 -Totul va fi bine si avem o arma secreta, spune el cu un zambet strengar.

-Tocmai asta ma ingrijoreaza pentru ca nu vreau sa fiu in locul lor.

-Rose, daca asta este destinul tau, nu prea ai ce face, spune Alice venind langa noi.

-Nu vreau asa ceva! Singurul lucru pe care mi-l doresc este o viata linistita alaturi de
familia mea, cum eram inainte.

-Acum totul este ca inainte.

-Stiu Alice, dar…

-Niciun dar! Apropo maine mergem la cumparaturi… spune Alice entuziasmata.

-Alice nu am….

-Nici nu ma gandesc!

-Alice ce ai vazut? Intreaba Emmett razand.

-Nu pot sa va spun acum… spune ea intorcandu-se spre copiii care se jucau volei.

-Alice…

-Fara comentarii, domnisoara!

-Off… esti o tornada… am spus razand.

-Asta este cel de-al 2 lea nume al meu.

-Ce-i asa amuzand? Intreaba Selene.

-Nimic, doar ca tatal tau este foarte amuzant… spune Alice repede.

-Mama am reusit sa-mi controlez gandurile, spune ea fericita.

-Foarte bine, acum poti fi mai linistita, am spus zambind.

-Da, dar as mai vrea vacanta…

 -Gata cu distractia,trebuie sa si invatati, spune Emm serios.

-Tata daca o auzeam de la mama sau oricine altcineva poate mai credeam dar pe tine
nu te cred… spune Taylor razand.

-Aaa… nu-l crezi pe tatal tau? Spune Emmett trantindu-l pe Taylor la pamant, incepand
sa-l gadile.

-Tata, opreste-te! Striga Taylor razand.

-Acum il crezi pe tatal tau?

-Da, da!

-Emmett…

-Rose, tu vino cu mine! Spune Alice luandu-ma de mana.

-Alice, unde mergem?

-La Esme si Bella.

Am urmat-o pe Alice sau mai bine spun ma tarat dupa ea. Oare ce petrecere
“nebuneasca” mai are in gand mica mea surioara? O intrebare la care ii voi afla raspunsul in
curand sunt sigura. In timp ce eram tarata de Alice mi-am intors capul spre baietii si i-am vazut
jucandu-se volei cu copii.

-Ce faci Alice? Intreaba Bella cand a vazut-o tragandu-ma dupa ea.

-Nu vroia sa vina asa ca am folosit forta fizica, spune ea serioasa.

-Sunt sigura, spune Bella razand.

-Bun.. Alice…. deci ce se petrece? Intreb pe un ton plictisit.

-Maine mergem la cumparaturi..

-Asta stiu deja si banuiesc ca stiu si ele…

 -Cu totii stim ca Nikki, Taylor, Seth si Selene si-au anuntat logodna…. ieri la
vanatoare am avut o viziune cu o petrecere surpriza, adica nu doar petrecerea ci si juramintele
eterne.

-Vrei sa spui ca le pregatim nunta, fara ca ei sa stie? Intreaba Bella.

-Da, dar trebuie sa-i tinem ocupati putin…

-Alice toate pregatirile petrecerilor facut de tine dureaza cel putin o saptamana…

-Bun… aceasta va fi mai mic, adica noi, haita.. Billy, Sue si Charlie… Este bine?

-Bine, am raspuns toate 3.

Tornada incepuse si toti stiam foarte bine ca vom fi la foc automat in urmatoarele zile.
Nu-mi venea sa cred ca cei 2 copii ai mei se casatoresc, daca mi-ar fi spus cineva acest lucru
acum ceva timp nu l-am fi crezut, dar se pare ca exista cineva acolo sus care are grija si de
mine.

-Mama, matusa, bunico, mergeti cu noi pe munte cateva zile? Intreaba Taylor intrand
in casa.

-Nu dragule, dupa toata agitatia din ultimele zile vreau sa ma relaxez putin, i-am spus
zambind.

-La fel si eu… s-au petrecut foarte multe in ultima vreme… spune Bella zambind.

-Bine..

-Cand plecati? Intreaba Esme.

-Acum… Jacob a avut o idee buna cu aceasta iesire inainte de a incepe scoala.

-O idee foarte bune… spune Bella uitandu-se spre mine si Esme.

 De 3 zile tot pregateam dubla nunta, dar
parca nu se mai termina. Emmett a facut greseala sa “comenteze” la Alice si s-a trezit cu o
masa aruncata spre el. Alice parca era himnotizata cand venea vorba de petreceri sau moda.

-Ce faci, baby? Intreaba Emm venind langa mine.

-Sunt la aranjatul tacamurilor, tu ce faci?

-Ma ascund de uraganul Alice si vreau sa stau putin cu tine… de 3 zile parca suntem
in priza, spune el putin suparat.

-Asa e Alice, vrea intotdeauna ca totul sa fie perfect, i-am spus zambind. Am pus mana
pe o farfurie, dar Emmett imi apuca bratul, intorcandu-ma brusc spre el. Emmett!

-Copii nostri se casatoresc…. spune el fericit.

-Da… este unul dintre cele mai frumoase momente pe care le-am trait.
 -Multumesc pentru ca mi-ai oferit aceste 2 cadouri
minunate, spune el sarutandu-ma tandru.

-Emmett si Rosalie Cullen! Am auzit-o pe Alice strigand.

-Alice…

-Suntem in criza de timp si voua va arde de sarutat…

-Mai avem timp pana maine… protesteaza Emmett.

-Emmett daca nu vrei sa te pun la spalat vase mai bine te intorci la asezatul scenei!

-Nu vase! Am plecat…. spune el suparat, disparand de langa noi.

-Alice totul va fi perfect, linisteste-te, i-am spus zambind.

Dupa ultimele pregatiri am urcat in dormitor, pentru a ne alege tinuta. Orele se scurgeau
rapid, iar agitatia din Alice era foarte evidenta. Jazz a linistit-o putin, iar zambetul i-a revenit
cand ne-a vazut pe toti coborand scarile. Cine spune ca vampirii nu sunt stralucitori chiar si
atunci cand nu stau in bataia razelor soarelui se inseala amarnic. Toti aratam perfect. (El este
maimutoiul meu... Chance):D
Legatura speciala (capitolul 44)
Billy, Sue si Charlie au ajuns primi. La scurt timp a venit si haita. Era ciudat sa-I vad pe
baietii plini de muschi si aproape intotdeauna fara tricouri, imbracati in costum, purtanduse ca
niste adevarati domni. Alice invitase si clanul Denali, dar nu a putut ajunge. Emmett era foarte
agitat, deoarece urma sa-si duca fiica la altar, iar aceasta emotie il coplesea. Selene era dusa la
altar de Carlisle. Alice avusese grija de toate.

-Vin! Striga Edward, atragandu-ne atentia.

-Bun… nimeni nu scoate vreun sunet… spune Alice.

-Am ajuns!Striga Jacob.

-Se pare ca nu e nimeni acasa…. spune Selene cu uimire.

-Sa mergem si in gradina, ar putea fi la piscina si nu ne-au auzit… spune Nessie.

-Ness nu vorbim despre niste oameni… spune Taylor.

-Sa vedem! Spune Jacob.

Stateam in picioare, langa masa, cand copii ies din casa, dar raman blocat in prag.
Uimirea de pe fata lor ne-a facut sa chicotim.

-Wow… spune Taylor cu rasuflarea taiata.

-Ce se petrece? Intreaba Nikki cu aceeasi uimire.

-Va casatoriti! Ii anunta Jacob.

-Ce?! Spune Selene uimita.

-Deci din cauza asta am plecat si tot din aceasta cauza nu ai vrut sa te transformi cat
am fost plecati, spune Seth.

-Seth… Seth… Seth…. mai ai de invatat fratioare, spune Jacob lovindu-l prieteneste in
umar.

-Gata cu vorbaria! Mergeti sa va schimbati! Spune Alice autoritara.

-Alice, calm! Am spus venind langa ei.

-Multumesc! Spune Nikki vrand sa ma imbratiseze, dar Alice a oprit-o.

 -Nu-mi stricati capodopera!

-Alice…

-Matusa…

-Sa-i lasam pe copii sa mearga pentru a se schimba, pentru ca trebuie sa vina

preotul, ne spune Esme.

-Da, are dreptate! Spune Alice intrand in casa inaintea copiilor. Voi ramaneti aici! Le
ajut eu!

-Off… Alice…. am spus zambind.

Imediat ce copii au urcat pentru a se schimba, am revenit la masa. S-a vazut pe fata lor
ca le-a placut surpriza mai ales ca maine incepeau scoala. Ma bucura foarte mult fericirea pe
care o vad pe fata copiilor mei, dar in acelasi timp sunt putin trista, deoarece cu acest pas facut
Nikki si Taylor vor vrea sa locuiasca singuri, la fel ca Renesmee si Jacob.

-Cum aratam? Intreaba Nikki.

-Minunat, draga mea! Toti 4 sunteti minunati! Am spus cu un zambet larg.

-Multumesc mami! Spune Nikki.

-Multumesc! Spune Selene.

-Barbie o sa rosim… spune Jacob.

-Stiu Jakie, chiar vreau sa vad cum arati cand te rusinezi…

 -Esti foarte frumoasa! Spune Emmett pe un ton mandru,
imbratisand-o pe Nikki, dupa imbratisand-o si pe Selene.

-Multumesc!

-Multumesc!

-Sunteti minunati! Spune Bella.

-Fratioare chiar arati bine…. spune Leah imbratisandu-l pe Seth.

-Multumesc Leah.

-Felicitari Nikki, spune ea.

-Multumesc!

-Jazz unde este Alice? Intreaba Carlisle.

-Nu stiu… spune el ridicand din umeri.

-S-a dus dupa preot. Vor ajunge in cateva minute, spune Edward.

-Pai nu trebuia sa vina cu taxiul? Intreaba Esme.

-Ba da, dar taximetristului i-a fost frica…

-Da…. suntem foarte periculosi… spune Sam.

 Dupa furuna iese intotdeauna soarele… Asa ni s-a intamplat noua…. Dupa multa tristete
si tensiune apasatoare, veselia a pus stapanire pe noi si casa. Ii priveam pe copii si parca ma
vedeam pe mine cu Emmett, emotiile pe care le-am avut noi in ziua nuntii, le aveau si ei.
Privindu-i, un gand ciudat mi-a atras atentia, pentru ca nu era gandul meu, dar nu prea i-am dat
importanta.

-Rose?! Spune Edward.

-Da.

-Ce-a fost aia?

-Ce?!

-Acel gand? Cum de… Imposibil! Spune Edward socat.

-Ce gand? Intreaba Emmett uitanduse cand la Edward, cand la mine.

-Edward, ce este? Intreaba Bella.

-Nimic…. Cred ca mi s-a parut…

-Mda… ciudatul meu frate… spune Emmett.

Copii au depus juramintele eterne, iar dupa a

inceput petrecerea. Dupa doua melodii m-am asezat la masa, alaturi de Esme si Sue, privind
ringul de dans ce “exploda” de atata fericire. Casa va fi goala, daca si Nikki, Taylor si Selene
vor vrea sa stea singuri…. si sunt sigura ca asta vor vrea… am gandit eu putin trista. Atunci i-
am vazut pe Nikki si Taylor oprinduse din dans, uitanduse la mine uimiti, apoi uitanduse unul la

altul.

“Ii pot auzi gandurile mamei?!” spune Taylor.

“Le pot auzi gandurile mamei si fratelui meu?! Oare ei pot sa mi le auda mie?” se
intreaba Nikki.

“Le pot auzi si vede gandurile?! Oare si ei pot face asta la mine?! Nu imposibil!”

-Deci asta chiar este ciudat! Spune Edward venind la masa.

-Ce este Edward?

-Nikki, Taylor, veniti putin! Striga Edward.

-Da….

-Da, unchiule..

-Ce se petrece aici? Intreaba Edward.

-Fiule ce este? Intreaba Esme.

-Voi va puteti auzi si vede gandurile unul altuia?! Spune Edward, rasunand ca un ecou.

Fraza lui Edward a inghetat ringul de dans. Toti s-au oprit si au venint la noi, fiind
socati de ceea ce tocmai spusese Edward.

-Ce vrei sa spui Edward? Intreaba Jacob.

 “Chiar este adevarat?!” spune Taylor.

“Imposibil! Cum?!” spune Nikki.

“Gandurile mele…” am spus eu.

-Uite! Rose, spune-mi la ce se gandeste Nikki acum!

-“Imposibil! Cum?!” asta am auzit… am recunoscut eu.

-Chiar asta am spus! Spune ea socata.

-Taylor tu spune ce gandeste Rose..

-“Gandurile mele…” dar era spus mai incet, dar in acelasi timp pe un ton socat.

-Nu se poate! Am spus socata, ridicandu-ma brusc, daramand scaunul.

-Edward, cum adica isi pot citi gandurile? Intreaba Carlisle nedumerit.

-Da, pot sa-si vada si auda gandurile unul altuia, explica Edward.

-Ce?! Spune Emmett.

-Nu se poate… am spus incet.

-Rose, esti bine? Intreaba Alice.

-Copii mei imi pot vede gandurile si ma intrebi daca sunt bine?

-Iubito…

-Wow, eu cred ca este tare…. spune Paul.

-Nu este tare Paul…. Adica este frumos sa pot vorbi cu copii mei prin telepatie, dar
sunt unele chestii pe care le tin doar pentru mine….am spus incet.

-Da… cred ca ai dreptate… scuze…

-Uchiule, cum se poate?

 -Nu stiu, Taylor… poate este din cauza puterii lui Rose si a cine este…

“Asa ceva nu se poate” am gandit eu.

“Deci orice voi face, mama va sti, la fel si Nikki… dar si eu voi sti ce fac sau ce
gandesc ele…” spune Taylor.

“Cred ca este frumos, dar stiu ca mamei nu-i va fi usor… cu anumite ganduri” spune
Nikki.

-Noi avem o petrecere aici! Am spus eu. Vorbim despre asta mai tarziu.

-Rose are dreptate… spune Bella, ajutandu-ma sa detasam aceasta tensiune ce cazuse
peste noi.

Copii si haita au mers pe ringul de dans. Ceilalti au ramas la masa. Ne uitam unii la altii
nedumeriti. Deci s-a dovedit ca aveam o legatura speciala cu Nikki si Taylor, fapt ce ma bucura,
dar in acelasi timp nu eram foarte fericita, deoarece amintirle mele din aceea noapte nu vor
inceta niciodata… Copii stiau deja povestea, dar nu vreau s-o si vada, pentru ca am omis unele
detalii cand le-am povestit si chiar nu vroiam ca ei sa vada tot ce s-a intampalt atunci, sau felul
in care i-am omorat pe cei 5. Fiind aruncata prin miile de ganduri ce mi se tot amestecau cu cele
ale copiilor, nu l-am simtit pe Emmett, decat atunci cand mana a inceput sa ma doara ingrozitor.

-Rose, te simti bine? Intreaba Emmett analizandu-ma. Atunci am observat ca toti se

uitau la mine cu uimire.

-Da…

Petrecerea s-a incheiat pe la 2 dimineata, deoarece copii vroiau putin timp impreuna,
pana sa inceapa sa se pregateasca de scoala. Se terminase vacanta. Ochii lui Selene erau de un
rosu inchis si a fost mai greu sa gasim lentile asemanatoare cu ochii ei naturali, pentru a nu da
prea mult de banuit.

Am urcat in dormitor impreuna cu Emmett, la fel si ceilalti in camerele lor. Proaspetii

insuratei au mers in casele lor, iar Jacob si Nessie la ei acasa. Inca eram socata de ceea ce
tocmai aflase-m. Numai gandul ca Nikki si Taylor vor putea vede toate gandurile mele, ma facut
sa ma cutremur. Acum nu trebuia sa-mi ascund anumite ganduri de Edward, trebuia sa fiu
atenta si la Nikki si Taylor, pentru ca nu vroiam sa-i supar cu amintiri sau ganduri neplacute.
Dupa un dus racoritor m-am asezat ganditoare pe pervezul geamului, privind padurea neagra.
 -Baby esti bine? Intreaba Emmett luandu-ma in brate.

-Oarecum… am recunoscut eu, cu privirea inca spre padure.

-Stiu ca-ti va fi greu sa-ti ti anumite ganduri de Nikki si Taylor, dar vor
intelege… spune Emmett sarutandu-ma pe frunte.

-Stiu… dar nu trebuie ca ei sa vada anumite lucruri….

-Iubito, esti puternica…. Mihaela mi-a spus ca ai facut progrese foarte mari…

-Da, dar nimeni si nimic nu-mi va putea sterge acele amintiri…. am spus cuibarindu-
ma la pieptul lui.

-Daca as avea vreo putere…

-Emmett… Saruta-ma! I-am spus intorcandu-ma spre el.

Emmett ma priveste cateva secunde uimit, apoi incepe

sa ma sarute tandru. Ma ridica in bratele lui inca sarutandu-ma si cadem amandoi in pat.
Emmett avea puterea de a ma face sa ma detasez de toate problemele din realitate si a ma
trimite intr-o lume perfecta, fara griji si probleme.

-Porumbeilor, mergeti cu noi? Am auzit-o pe Alice, dupa un ciocanit discret in usa.

Momentul nostru de tandrete a fost din nou intrerupt, Emmett a scos un oftat lung.

-Ce este Alice? Intreaba el deschizand usa.

 -Mergeti cu noi?

-Unde? Intreb eu.

-Mergem cu copii la scoala… spune Alice entuziasmata.

-Alice, nu crezi ca sunt cam mari pentru asta? Intreb razand.

-Nu, chiar ne vom distra. Adica ce vrei sa spui Rozie? Crezi ca suntem batrani?

-Pai eu stiu Alice…. cel mai tanar dintre noi are 5 ani…. In fine 5 ani de cand a
devenit nemuritor…. iar cel mai mare are 349 de ani…. trage si tu singura concluziile.

-Haindeeee…. Spune Alice rugatoare.

-Alice… Alice… spune Emmett zambind.

Dupa ce ne-am schimbat am mers in living.

“Cu parintii la scoala…. Ce urat” gandeste Taylor.

“Ai uitat ceva fratioare….” Spune Nikki.

“Ce sa uit?”

“Si eu pot sa va aud gandurile” am gandit eu, cand am intrat in living.

“Mama…”

-Helloooo… spune Alice.

-Ne spuneti si noua… spune Alice.

-Edward?!

-Shhh…

-Gata! Intarziem la scoala! Spune Alice suparata.

-Cred ca este tare…. spune Nikki.

 -Da va fi interesant… spune Taylor.

-Ne vom distrat… am spus zambind.

-Ahhhh ce urat cand nu sti ce se vorbeste… spune Alice suparata.

-Si tu vorbeai cu Edward…. spune Carlisle.

-In fine sa mergem!

Ne-am urcat in masini si am plecat spre liceu. Nikki si Seth primisera cadou o casa si o
masina, un audi A8, iar Taylor si Selene o casa si un Ford Focus CC. Stiam cum reactioneaza
copiii de la liceu cand vor vede masinile pentru ca si noi am trecut prin asta, dar nu a contat
cand am ales masinile.

-Credeti ca mai este vreun profesor pe care l-am avut noi? Intreb eu.

-Nu cred….

-Din cate am auzit au plecat din oras sau au murit, totusi au trecut atatia ani de cand
am plecat…. spune Jasper.

Am mers in spatele copiilor. Alice era cam suparata din cauza ca puteam vorbi cu Nikki
si Taylor fara ca ea sa stie… dar si ea facea acelasi lucru cu Edward. Acum este putin ciudat,
pentru ca eram obisnuiti doar cu Edward care putea sa ne citeasca gandurile…. Jacob
acceleraza brusc departanduse de noi. Acest lucru m-a facut sa chicotesc, mereu ne ciondaneam
pe cine este cel mai bun mecanic…

-Rose, cred ca Jake are nevoie de o lectie… spune Emmett razand.

-Stiu, dar nu prea am chef… Imi suna telefonul, iar Emmett a raspuns. I-am recunoscut
imediat vocea lui Jacob.

-Ai auzit nu, baby? Spune Emmett dupa ce a inchis telefonul.

“Mama, lasa-l pe Jake… este un copil mare….” Spune Taylor.

“Taylor nu te mai baga, Jacob o merita” Spune Nikki.

“Fiti atenti la drum si lasati-l pe Jacob in seama mea!”

 Am accelerat, depasindu-I pe Nikki si Taylor. Masina lui Jacob si Nessie era deja la o
distanta considerabila in fata noastra, dar acest lucru nu m-a impiedicat sa ajung in spatele lor,
in cateva secunde.

“Mama este cel mai bun mecanic” spune Nikki.

“Normal, doar este mami noastra!” spune Taylor mandru.

-Ce este, Rose? Intreaba Jasper cand m-a vazut ca zambesc.

-Nimic….

-Discutie mama-copiii?

-Acum a fost doar niste ganduri, nu o discutie, i-am spus lui Alice.

Jacob incerca sa puna din nou o distanta intre noi, dar fara rezultat.

-Hai, Rose nu te mai juca cu el..... spune Emmett.

-OK cu toate ca ma amuzam teribil…. am spus razand.

Am apasat acceleratia pana la fund si am intrat in depasire. Cand am ajuns in dreptul lui
Jacob acesta era putin enervat, dar si uimit pentru ca nu putea sa se distanteze. L-am depasit si
am mers in fata lui.

-Hai sa ne jucam catelus, am spus distantandu-ma de masina neagra a lui Jake.

-Rose, daca nu-l tin franele? Intreaba Alice cand a vazut ca am pus masina pe mijlocul
strazii la curmezis, dupa ce ne-am indepartat putin de Jacob.

-A zis ca are frane buna, acum sa vedem si oricum nu vom patii nimic…. am spus
chicotind.

L-am vazut pe Jacob venind si am luat mana dupa volan. Din partea opusa nu vedea
nici-o masina asa ca nu aveam de ce sa ne temem, nu ca pateam noi ceva, dar trebuia sa gasim o
minciuna buna, daca intra cineva in noi si nu pateam nimic. Masina lui Jacob s-a oprit la cativa
centimetri de a noastra.
 -Am castivat Jake, am spus mandra.

-Ai avut noroc… data viitoare lucrurile vor sta altfel… spune el suparat.

-Din nou ai pierdut Jake, dar daca nu ne grabim vom intarzia… spune Nessie,
coborand din masina.

-Da ai dreptate frate.. spune Nikki.

-La mine se vede ceva suspect?

-Esti mai alba si ai ochii mai deschisi… in rest totul este normal.

-Multumesc, dragule, spune ea luandu-l de mana pe Taylor.

In sfarsit dupa inca vreo 10 minute de mers in liniste cu masina, am ajuns in fata
liceului. Noi am ramas afara, dar cum ni se intampla si noua toata parcarea si-a indreptat
atentia spre noile masini ale fratilor Cullen.

“Ce ma enerveaza Angelina Deep!” a gandit Nikki.

“De ce Nikki?”

“Se tot uita dupa Seth…. cat de curand cred ca ma voi zbarli la ea…”

“Nikki! Nu trebuie sa iesim in evidenta!” am spus eu.

“Mama?”

“Wow… are dreptate surioara si oricum Seth este al tau asa ca nu ai de ce sa-ti faci
griji”
 “Da, dar ma enerveaza…”

“Pe mine ma enerveaza astia cu … “”ce mult s-a schimbat Selene””….”

“Copiii! Va rog…”

“Bine mama”

“Nu vom face nimic, promite-m!”

“Foarte bine”

-Curiozitatea oamenilor o sa-i omoare intr-o zi, spune Edward.

-Da, bine macar ca au instinctul de aparare bun, spune Jasper.

-Da… Mergeti acasa?

-Te-ai plictisit deja, Rose? Intreaba Alice.

-Sincera sa fiu, da…..

-Pai atunci sa mergem, spune Bella.

-Mergem cu voi! Chiar daca nu patim nimic… mi-e frica sa merg cu Rose, spune
Alice. Si eu merg cu viteza, dar ea chiar exagereaza putin… Apropo, Rose de ce poate sa
mearga cu asemenea viteza, iar eu nu pot merge cu Porche-ul prin Forks? Intreaba ea
suparata.

-Pentru ca nu ai voie cu Porche-ul in Forks, asta a fost intelegerea, spune Edward.

-Bine…

Ne-am urcat in masini si am plecat spre casa. De data asta am mers ca niste oameni
normali. Mai aveam putin pana la straduta pe care trebuia sa intram pentru a ajunge acasa,
cand ceva de pe marginea drumului imi atrage atentia. Am incetinit masina si am vazut un catel
ranit. Am oprit masina si am mers la el.

-Iubito, ce faci? Intreaba Emmett venind in spatele meu. Ce? Un caine?!

 -Inca traieste Emmett…. am spus mangaindu-l.

-Ce s-a intamplat? Intreaba Alice. Ce miros…

-Ce faci, Rose? Intreaba Jasper.

-Il ajut… am spus eu.

-Ce?

-Rose este aproape mort… spune Edward.

-Nu conteaza, vrea sa traiasca si nu o sa-l las, daca se mai poate face ceva il voi salva!

-Eu nu ma urc cu el in masina pentru ca s-ar putea sa nu…

-Mergi cu Edward, Alice, Bella si Jazz! Am spus ridicand catelul, care a inceput sa
planga din cauza durerii.

-Rose…

Am pus catelul pe scanul din dreapta si am pornit. Ceilalti erau in spatele meu. Nu erau
prea fericiti pentru ceea ce tocmai facuse-m, dar nu-l puteam lasa sa moara stiind ca poate
exista o sansa pentru a-l salva. In cateva minute am ajuns acasa. Am luat catelul in brate si am
intrat in casa.

-Carlisle! Am strigat inchizand usa cu piciorul.

-Ce este Rose? Ce-i cu mirosul as…

-Rose… Spune mama.

-Carlisle, poti sa-l ajuti cumva? Intreb aratand spre catel.

-Rose nu sunt veterinar…

-A inebunit… spune Edward.

-Edward, taci! Am spus maraind.

 -Pentru un amarat de catel, aproape mort te certi cu mine?

-Daca cumva ai uitat si noi eram la fel….

-Copii, terminati! Spune Esme.

-Rose, sa-l ducem in birou si vedem ce putem face… spune Carlisle.

-Da…

Am mers cu tata si catelul in birou, lasandu-i pe ceilalti sa comenteze. Carlisle a inceput

sa-l examineze si mi-a spus ca avea piciorul rupt si era putin lovit la bazin. Nu era nimic grav
dar daca nu era ajutat putea muri.

-Te rog tata, daca poti face ceva, salveaza-l….

-Ajuta-ma putin! Tine-i piciorul asa, pana ii pun aceasta atela, pana mergem in Settle
sa-l ducem la veterinar asta il va ajuta.

-Il duc acum, dar nu vreau sa moara pe drum….

-Acum va fi mai bine….

-Gata puiule… am spus mangaindu-l pe cap. Acesta a inceput sa ma linga pe mana,

chiar daca eram vampir si instinctul ii spunea altceva, si-a dat seama ca nu vrem sa-i facem rau.

Pe la 22:30 m-am intors acasa dupa ce am mers cu catelul la veterinar. Copii venisera
de la liceu si stiau ce se intamplase. Am intrat in casa cu catelul in brate, avea toata partea
inferioara a corpului bandajat. Daca mai statea mult putea muri, deoarece pierduse prea mult
sange.

-Deci el este micutul musafir… spune Taylor apropiinduse.

-Da…

-Cum este? Intreaba Esme.

-Bine, am intervenit la timp…. daca nu o faceam ar fi murit din cauza ca a pierdut

prea mult sange.
 -Barbie de cand esti asa iubitoare cu animalele?

-Dinainte sa te nasti tu Jacob….

-Hei, catelus… spune Nikki mangaindu-l.

-Nu pare sa-i pese de ceea ce suntem… in fine nu stie ce suntem, dar simte ca este in
pericol…

-A vazut ca nu-i vrem raul…

-Este foarte frumos… Cum o sa-l cheme? Intreaba Selene.

-Ce ziceti de Jacob? Spune Renesmee.

-Nessie…. Spune Jacob.

-Ar fi interesant… spune Seth.

-Nici sa nu te gandesti Seth…

-Carlisle, Esme… il putem pastra? Intreb

eu.

-Rose… acum este ranit, dar crezi ca va ramane langa noi?

-Da…
 -Bine… spune Carlisle dupa o privire scurta cu mama.

-Bun venit in familie Lucky, am spus zambind.

-Deci il cheama Lucky… spune Bella.

-Da… este un nume care ii se potriveste minunat.

-Foarte frumos, iubito, spune Emmett luandu-ma in brate.

-Multumesc! I-am spus sarutandu-l. Am

cosuletul, mancarea si medicamentele in masina….

-Le aduc eu! Spune Taylor.

-Multumesc, dragule.

-Pentru putin.

Familia noastra s-a marit cu inca un membru. Nimeni nu se gandea vreodata ca o familie
de vampiri si varcolaci, vor avea animal de companie un catel…. Daca vampirii si oamenii pot
trai impreuna, vampirii si varcolacii…. De ce nu ar putea locui cu vampiri si varcolaci, un catel
micut? Ma bucur ca l-am putut salva. Chiar si vampirii care sunt fiinte care nu au suflet…. pot
avea suflet, aceasta fapta buna pe care am facut-o astazi demonstreaza acest lucru.
Inima distrusa (capitolul 45)
Zilele au trecut, iar Lucky s-a vindecat. Devotamentul unui catel se pare ca este valabil
chiar daca stapanii nu sunt oamenii. Am vrut sa-l lasam liber sa plece, dar nu a vrut sa plece,
asa ca l-am pastrat.

Inca nu ma obisnuise-m cu cititul gandurilor copiilor si imi era cam greu, deoarece
trebuia sa-mi tin anumite ganduri departe de ei si asta era foarte greu. Chiar daca totul parea in
regula, parca era ceva in aer care iti vestea ceva rau.

-Ce faci, Rose? Intreaba mama iesind din casa.

-Bine…

-De ce stai aici singura?

-M-am plictisit… Tu ce faci?

-Nimic am reusit sa scap putin de entuziasmul lui Alice.. si ca se apropie balul copiilor
si deja nu stie cu ce o sa se imbrace….

-Asa este Alice…. Totusi nu inteleg de ce se grabeste asa, mai ales ca va sti din timp ce
va purta…

-Rose trebuie sa fi pregatita din timp pentru orice, spune Alice venind la noi.

-Alice, mai este ceva pana la bal… spune Bella.

-Timpul trece foarte repede Bell!

-Alice, dar tu de ce te agiti? Oricum nu tu vei merge la bal, am spus zambind.

-Ma duc… sau poate ca…

-Nici sa nu te gandesti sa umpli iar casa de oameni… am protestat eu.

-Aici cam are dreptate, ma aproba Bella.

 -Ce plictisitoare sunteti… spune Alice intrand in casa suparata.

-Parca ar avea 2 ani, am spus razand.

-Rose, sti foarte bine ca Alice se entuziasmeaza foarte tare atunci cand vine vorba de
moda sau petreceri, spune Esme.

-Da, dar…

-In fine…. Rose, Esme ce ziceti de o plimbare prin oras? Intreaba Bella.

-E o idee buna.

-Da, este bine sa mai iesim putin. Ma duc sa-l anunt pe Carlisle, pentru a nu se
ingrijora.

Am ramas in gradina, impreuna cu Bella. Privind din nou spre padurea putin luminata
am gazut pe ganduri. Oare Volturii vor veni, cand vor afla de Nikki si Taylor? Oare ne vor ataca
sau se vor opri ca data trecuta? Ce vom face? De fapt stiu ce voi face… Imi voi apara familia cu
orice pret, chiar daca asta inseamna sa distrug familia regala de vampiri.

-Rose, ce te macina? Ma intreaba Bella, trezindu-ma la realitate.

-Nimic, pur si simplu am ramas blocata… Padurea chiar arata frumos…

-Sigur, padurea este foarte frumoasa, dar ce te macina pe tine si spune-mi adevarul, te
rog…

-Bella…

-Te cunosc, poate nu atat de bine ca Esme si Alice, dar imi dau seama cand te
framanta ceva…

-Ce s-a intamplat?

-Nimic, mama… am spus ridicandu-ma.

Esme m-a privit serioasa, stiind ca mint. Am hotarat sa mergem prin oras pe jos, o
plimbare prin micutul Forks ne facea bine, iar cu ocazia asta Bella putea sa-l vada si pe
Charlie. Linistea in care mergeam era apasatoare, iar Esme si Bella parca asteptau ca sa afle ce
anume ma framanta.

Dupa 20 de minute am ajuns in oras. Ne plimbam linistite pe micile trotuare, neluand in

seama privirile insistente ale oamenilor si soaptele lor. Curiozitatea o sa-i omoare intr-o zi pe
oameni.

-Si cum este Rose sa sti ce gandesc copii tai? Intreaba Bella, spargand linistea ce cazu-
se peste noi de la plecare.

-Nici bine, nici rau… am raspuns repede.

-De ce spui asta?

-Pentru ca este ciudat Esme…. si mai ales ca unele ganduri…

-Unele ganduri pe care nu trebuie sa le mai ai…

-Bella, am spus ca nu voi mai lasa trecutul sa ma afecteze, dar nu voi uita niciodata
aceea noapte!

-Offf….

-Buna, fetelor! Spune un baiat oprindu-se in fata noastra, blocandu-ne drumul.

-Denis, sa mergem… spune un alt baiat de langa el.

-Da-te! Am spus enervata.

 -Oooo… hai baieti avem aici niste pisicute rele…

-Vrei sa vezi cat de rau pot sa zgarii? Intreb, facand un pas amenintator spre el.

-Rose, nu! Spune Esme, punandu-mi o mana pe umar.

-Cred ca ar fi mai bine sa plecati! Le spune Bella.

-Hai, Denis!

-Dispareti!

-Denis!

-Lucrurile nu vor ramane asa! Spune tipul pe nume Denis.

-Acum chiar ai intrecut masura, spune Bella furioasa, incet, incat am putut auzi doar eu
si Esme.

-Rose, Bella, sa mergem! Nu trebuie sa ne punem la mintea lor, ne spune mama,

incercand sa ne calmeze.

-Denis, inceteaza sa faci asa! Si in plus este ceva in neregula cu ele, cel mai intelept ar
fi sa plecam.

-Nu ma intereseaza Derek! Si cum am spus… lucrurile nu vor ramane asa!

 -Ce vrei sa spui?

-Nimeni nu-si bate joc de mine!

-Ce ai de gand?

-Sa ma distrez! Toate sunt la fel de frumoase si apetisante, dar o vreau pe una dintre
ele… Blonda are gura cam mare si cam mult tupeu, dar o voi invata ce inseamna respectul!

Chiar daca ne indepartase-m putin de grupul baietilor, am auzit dalogul pe care l-am
avut baietii. Veninul imi clocatea in vene. Am luat o piatra de pe jos si am strans-o in mana,
pana cand aceasta s-a transformat in praf.

-Rose, nu-i baga in seama…

-Bella, stiu ca foarte multi baieti sau barbati au astfel de ganduri prin preajma mea,
dar de data asta am auzit si nu voi….

-Sunt oameni…. Sti foarte bine ca daca te intorci acolo in cateva secunde sunt
morti, spune Esme.

-Stiu… si cred ca as face un lucru bun! In fata unui vampir nu ar avea nici-o sansa,
dar in fata unei fete, femei sau chiar a vreunui copil au o foarte mare putere, am spus
maraind.

-Te rog, hai sa uitam acest incident, spune Esme.

 Privirea mamai m-a facut sa lupt impotriva instinctului de a ma intoarce si ai omora, de
fapt a-l omora pe acel mascarici.

Ne-am continuat drumul si fara sa ne dam seama am pierdut notiunea timpului. Becurile
de pe strazi se aprinsese-ra, iar oameni incepeau sa se retraga spre casele lor. Mai aveam putin
pana la iesirea din oras, cand un tipat asurzitor ne-a atras atentia. Ne-am aruncat o privire
fulgeraotare si ne-am indreptat spre locul de unde a venit tipatul. Cu cat ne apropiam mai mult
cu atat auzeam mai tare o inima batand din ce in ce mai incet, pana cand nu s-a mai auzit deloc.
Mirosul dulce al sangelui uman ne-a umplut plamanii. M-am intors spre Esme si Bella si le-am
vazut serioase, stiam ca este in neregula. Ajun-se in fata unei alei inguste, slab luminata de un
bec, care mai avea putin de “trait”, ne-am oprit. Puteam auzi sangele cum se scurge si am stiut
ca este vorba despre un vampir.Imediat mi-a venit in minte imaginea Volturilor, dar ei nu faceau
asa ceva, doar daca nu vroia sa ne omoare pe rand. Am patruns in intuneric, iar in capatul aleii

am vauzt un vampir hranindu-se dintr-un om.

-Scuze ca te deranjam, dar cine esti? Am intrebat ironica, incercand sa-mi ascund
dezgustul fata de scena pe care o aveam in fata.

-Da-i drumul! Striga Bella.

-Daca vreti sa va hraniti cautati-va alt loc, spune fata.

-Nu vrem sa ne hranim! Ce cauti aici?

-Plecati de aici sau va fac eu sa plecati! Maraie fata, venind spre noi.

-Nu cred ca vrei probleme! Acum ce dracu cauti pe teritoriul nostru?

-Rose!

-Teritoriul vostru?!
 Fata se sterge de sange si vine spre noi. In lumina slaba am vazut ochii…. Era o nou
nascuta. Eu eram in garda, dar Bella si Esme se mai relaxase-ra putin. Am iesit toate 4 dupa
aleea intunecosa.

-Cine sunteti voi? Intreaba fata.

-Familia Cullen, raspunde Esme. Eu sunt Esme, iar ele sunt fiicele mele Rosalie si
Bella.

-Familia Cullen?! Dar voi nu aveti ochi rosi, ce sunteti?

-Vampiri! Am spus serioasa.

-Dar ochii…

-Ce cauti aici? Am intrebat facand un pas spre ea.

-Stai departe de mine...

-Rose, o sperii…. Deci asa se simte un vampir in fata ta…. Bine ca noi suntem
obisnuiti cu asta, spune Bella.

-Rose, sa ne linistim! Cum te cheama? Intreaba Esme.

-Saya.

-Incantata Saya.
 -Si eu…. Spune ea timida, uitandu-se la noi.

-Esme ce vom face cu ea?

-Nu stiu, Bella. Unde este Rose?

-Sa de-a un telefon….

-Carlisle?

-Da… este o situatie cam aiurea, chiar nu vreau sa mai avem de aface cu Volturii, iar
Rose nici atat.

M-am indepartat putin de Esme, Bella si…. Saya pentru a suna acasa. Dupa incidentul
cu aceei baieti de dimineata aceasta scena imi lipsea… Sincera sa fiu mi-as fi dorit sa fi stat
acasa, decat sa am o astfel de zi.

-Alo, Carlisle!

-Rose, ce s-a intamplat? Am vorbit mai devreme cu Esme si mi-a spus ca veniti
acasa….

-Avem o problema….

-Ce s-a intamplat?

-O nou nascuta vana pe teritoriul nostru… Nu pare sa stie ce se petrece, dar nu stiu ce
sa fac… Am gasit-o, in timp ce se hranea cu un om…

-Rose sa nu faci nimic… Vin acolo.

-Vrei sa stai de vorba cu ea, venim acasa…. La urma urmei nu are nici-o sansa in fata
mea si in plus am speriat-o putin….

-Bun… Va asteptam!

-Ok.
 M-am intors la fete si am vazut-o pe Saya comportandu-se ciudat. Era ca si cum nu stia
pe ce planeta traieste. Cred ca nimeni nu-i spuse-se depsre cum e sa fi vampir. Puteam vedea
groaza, curiozitate si retinere in ochii ei rosii.

-Mergem acasa, iar tu vi cu noi!

-Unde ma duceti?

-Acasa la noi, linisteste-te nimeni nu-ti va face nici-un rau, spune Esme.

-Rose, ce au spus?

-Vroia sa vina Carlisle aici, dar i-am spus ca mergem acasa, oricum daca face ceva
nici nu va sti ce a lovit-o, nu prea mai am rabdare cu astfel de chestii.

Pentru a nu fi vazute, am intrat in padure.

Eu alergam ultima pentru a fi cu ochii pe micuta intrusa. Dupa vreo 5 minute un miros familiar
ne-a facut sa ne oprim, iar in fata noastra au aparut 3 lupi uriasi. Dupa blana am stiut imediat
ca erau Sam, Embry si Paul. Saya a fost ingrozita cand a vazut lupi, dar instinctul o facea sa se
tina tare. Miile de ani in care vampirii si varcolacii au fost in razboi se simteau si acum.

-Este in regula, Sam, spune Esme.

Dupa o privire scurta intre cei 3 lupi, acestia au scos un marait pe care l-am luat in semn
ca da. Am continuat drumul spre casa, de data asta si in compania lupilor. Tensiunea se simtea
in aer, iar asta ma facea sa-i simt lipsa lui Jazz. Dupa 15 minute am ajuns acasa. Toata familia
ne astepta in living.

-Buna! Spune Carlisle.

-Buna! Raspunde Saya.

-El este Carlisle, sotul meu si tatal lor.

 -Numele meu este Saya! Incantata!

-Si noi! Sa ne asezam, pentru a vorbi.

-Baby esti bine? Intreaba Emmett luandu-ma de mana.

-Da… i-am raspuns cu un zambet. Micul incident trebuia sa-l tin ascuns, deoarece copii
si Edward puteau vedea, iar temperamentul vulcanic al lui Taylor putea sa faca multe.

Dupa ce Carlisle a facut prezentarile, a rugat-o pe Saya sa ne povesteasca cum a ajuns

asa. Ascultand povestea am auzit o discutie in paralel ce nu prea mi-a placut.

“Sincer, chiar nu ma intereseaza povestea ei…”

“Taylor nu fi rau….”

“Nu stiu are ceva ciudat si in plus nu-mi place cum se uita la tata!”

“Ce vrei sa spui?”

“Nu stiu…. Dar sper din tot sufletul sa ma insel…”

“Ce este frate?”

“Cred ca aceasta Saya il cam place pe tata…”

“Ce?”

“Uitat-te la ea!”
 “Sa ma distrez! Toate sunt la fel de frumoase si apetisante, dar o vreau pe una dintre
ele… Blonda are gura cam mare si cam mult tupeu, dar o voi invata ce inseamna respectul!”

“Ce-a fost asta?”

“Mama?!”

“Imi pare rau…”

“Ahhh la naiba…. Am uitat ca ne poti auzi gandurile… Ai auzit nu?”

“Da, dragule, dar nu-ti face griji! Saya nu se va atinge de familia mea!”

“Nu-mi place deloc acesta Saya..”

“Nici mie, dar se pare ca pe ceilalti i-a fascinat”

-Rose, pot vorbi ceva cu tine? Intreaba Edward.

-Sigur! S-a intamplat ceva?

-Prefer sa vorbim afara.

-Jazz si Taylor puteti veni si voi?

-Sigur.

-Da.

Am iesit in gradina toti 4. A fost ciudat, parca ceilalti nici nu si-ar fi dat seama ca am
plecat. Povestea Sayei parca ii himnotiza-se. O neliniste a inceput sa-mi cuprinda intreg corpul,
dar Jasper a simtit asta si m-a ajutat sa ma relaxez.

-Ce este unchiule?

-Cred ca ati observat si voi starea celorlalti…

-Da… sunt cam captivati de Saya…

 -Da Jazz…. Cred ca Saya are vreo putere ceva… Rose cat a fost doar cu voi s-a
petrecut ceva mai ciudat?

-Nu… A fost cam speriata de mine. M-am indepartat putin de ele cat am vorbit la
telefon, iar dupa parca Saya facea parte din familie si trebuia sa avem grija de ea.

-Daca am dreptate, avem o problema…

-Ce fel de problema?

-Cred ca Saya ii poate manipula pe oameni, dar se pare ca merge si pe vampiri si

varcolaci…. Ca si cum ar fi niste marionete in mainile ei.

-Vrei sa spui ca intreaga noastra familie este acum sub controlul ei? Intreb socata.

-Nu stiu Rose, dar trebuie sa asteptam…

-Edward si daca ar fi asa noi de ce nu patim nimic?

-Nu stiu, la tine poate din cauza ca si tu poti manipula oarecum oamenii… Rose are
puterea legendara, iar eu si Taylor nu stiu poate citirea gandurilor…

-Dar si Nikki poate si se pare ca si ea este afectata…

-Nu stiu… eu spun sa avem putina rabdare.

-Edward si daca e prea tarziu?

-Rose, din cate am vazut pana acum ea este foarte speriata de aceasta lume, cred ca
nici nu stie ca are aceasta putere, asta bineinteles daca are vreo putere.

-Bun!

-Acesta ramane micutul nostru secret.

-Da! Am spus toti in cor.

Carlisle a acceptat ca Saya sa ramana la noi, pana cand se va obisnui cu aceasta lume.
In urmatoarele saptamani am fost cu ochii pe Saya, iar intamplarile faceau ca Edward sa aiba
dreptate. Saya chiar avea o putere, puterea de a manipula persoanele si de a face ce vrea ea. Am
vazut ca se apropiase foarte mult de Emmett si asta ma cam ingrijora putin, deoarece putea sa-l
intoarca impotriva mea si nu stiu daca as fi fost in stare sa lupt impotriva sotului meu sau a
familiei mele. Macar nu eram singura ii aveam pe Edward, Taylor si Jasper alaturi de mine, se
pare ca puterea Sayei nu functiona pe noi.

A trecut o luna, de cand Saya veni-se la noi in casa. Toti eram in gradina, mai putin
Emmett si Saya, pot spune ca eram putin ingrijorata, iar asta mi se citea pe chip.

-Draga mea, s-a intamplat ceva?

-Nu Esme…

-De ce esti agitata?

-Unde este Saya? Intreaba Taylor.

-Nu stiu ce vroia sa-i arate lui Emmett… raspunde Bella.

Veninul a inceput sa arda. Saya era impreuna cu Emmett… stiu ca pare o scena de
gelozie, dar daca nu ar fi avut nenorocita aia de putere nu mi-ar fi pasat… Nu stiu daca voi
rezista sa-l vad pe Emmett…

“Mama, sunt sigur ca tata nu va face nimic…”

“Dragule acum nu tine de tatal tau…”

“Ce se petrece?”

“Nimic Nikki!”

“De ce te comporti asa cu mine, Taylor?”

“Nikki, Taylor, nu acum!”

“Dar mama, uite-l cum se comporta…”

-Buna tuturor! Spune Saya.

 Mi-am intors capul si am vazut-o pe Saya tinandu-l de mana pe Emmett. Am inghetat,

nu-mi venea sa cred ce vad in fata ochiilor.

-Tata?!

-Emmett, ce se intampla? Intreaba Esme.

-Nimic, doar ca mi-am dat seama de unele lucruri…

-Ce fel de lucruri, tata?

-Emmett, vei face o greseala ce s-ar putea s-o regreti toata viata… spune Edward.

-Edward, asta simt si asta voi face…

-Nu tu simti asta…

-Lasa-ma in pace Edward! Rosalie vreau sa-ti spun ceva….

-O veste foarte frumoasa… la fel de frumoasa ca el… spune Saya.

Un marait feroce mi-a iesit din gat. Saya a facut un pas inapoi, ascuzandu-se in spatele
lui Emmett. Ceilalti se uitau seriosi la mine, ca si cum faceam ceva gresit. Edward, Taylor si
Japser se uitau la mine si asteptau sa erup, dar nu vroiam asta, pentru ca puteau fi unii dintre ei
raniti…

-Rosalie vreau sa ma casatoresc cu Saya, ea este femeia pe care o iubesc!

 Cuvintele lui Emmett au rasunat ca un ecou in urechile mele. M-am ridicat brusc dupa
scaun, fapt ce a facut sa-l daram. Edward, Taylor si Jasper vin langa mine. Nu stiu ce simteam
in acele momente…. Erau foarte multe sentimete amestecate….

-Emmett nu esti tu….

-Ba da Rose…

-Fiule esti sigur de ce vrei sa faci?

-Este foarte sigur Carlisle, spune Saya.

-Te omor! Maraie Taylor.

-Taylor! Striga Emmett.

-Frate, linisteste-te!

-Nikki tu esti nebuna?! Ai auzit ce a zis?

-Taylor, daca nu mai simte nimic nu ai cum sa…

Inainte ca Nikki sa termine fraza se trezeste cu o palma peste fata de la Taylor. Seth vine
imediat langa Nikki, la fel si ceilalti… Situatia deja degenerase.

-Taylor ce-i in capul tau?

-Nu te baga Seth!

-Este sora ta…

 -Incetati! Saya se joaca cu voi… dar sunteti prea orbi ca sa va dati seama. Tata,
revinot-i… te rog…

-Nu am din ce sa-mi revin, fiule…

-Edward, Rose…

-Rose, esti bine?

-Emmett daca tu esti sigur… spune Alice.

-Rose… sper sa te obisnuiesti cu idee ca nu te mai iubesc!

-Emmett…. am reusit sa spun cu greu.

-Imi pare rau, dar mi-am dat seama ca nu vreau sa am langa mine o femeie ca tine, sti
la ce ma refer….

-Emmett! Spune Jasper.

-Tata! Spune Taylor.

-Emmett aici ai intrecut masaura! Spune Edward furios.

-O femeie ca mine?

-Da… Nu vreau langa mine o femeie… violata…. O femeie ce a fost atinsa de alti
barbati….

-Ai fost violata?! Spune Saya.

Cuvintele lui Emmett ma dureau enorm. In acel moment mi-as fi dorit ca cineva sa-mi
rupa gatul. Niciodata nu am crezut ca voi auzi acest cuvinte din gura fiintei pe care o ador…
chiar daca nu era cu adevarat el nu putea sa nu vad ca el a spus aceste cuvinte.

-In fine, nu ma intereseaza…

-Oricum Rose, vei ramane surioara mea…. Spune Emmett sarutand-o pe Saya.
 -Nu sunt sora ta! Am spus enervata, oricat am incercat sa fiu calma asta imi puse-se
capac. Ochii au inceput sa-mi arda, la fel intregul corp. Primul impuls pe care l-am avut a fost
s-o rup pe Saya in bucati, dar stiam ca ceilalti vor sari pentru ea si astfel vor fi raniti.

-Rose….

-Mama…

-Emmett revino-ti! Nu esti tu acum… Saya te controleaza….

-Nu este adevarat, dragule…

-Saya… elibereaza-i si promit ca nu vei pati nimic….

-Nu vreau si oricum nu vei face nimic… nu stiu ce fel de putere ai, dar sunt sigura ca
nu-ti vei ataca familia…

-De ce faci asta?

-Pentru ca Emmett este foarte frumos, iar inimii nu-i poti porunci…. Il vreau pe
Emmett si voi ramane cu el.

-Dar el nu te iubeste…

-Dupa cum vezi s-a despartit de mama ta!

-Emmett esti sigur ca asta vrei… ? Am intrebat cu greu.

-Da!

-Bun… dar nu uita… cand iti vei reveni s-ar putea sa fie prea tarziu… Am spus
intorcandu-ma.

-Rose unde te duci?

-Nu stiu… dar nu vreau sa stau aici, pentru ca nu stiu cat voi mai rezista.

-Mama vin cu tine…

-Nu, dragule… Vreau sa fiu singura…

 -Mama ce ai spus mai devreme…

-I-am spus consecintele faptelor…

-Rose, draga mea… unde te duci?

-Nicaieri Esme…

-Rose, trebuie sa intelegi si sentimentele lui Emmett…

-Nu le inteleg deloc Jacob, pentru ca nu astea sunt sentimentele lui…

-Si acum ce vrei sa faci? Vei fugi?

-Jazz stiu ca asta inseamna ca voi fugi, dar nu mai pot… nu vreau sa-i ranesc…

-Rose, tu nu esti asa! Esti o luptatoare si in plus ne ai pe noi de partea ta, ca sa nu mai
vorbim de puterea pe care o ai.

-Imi pare rau… dar vreau sa fiu

singura… am spus disparand in padure. Alergam fara a sti unde ma duc sau ce vreau sa fac….
Furia si durerea ma macinau pe dinautru. As fi acceptat de la oricine aceste cuvinte, dar nu de
la Emmett… Trebuie sa-mi revin! Nu este el! Toti sunt controlati de Saya! Amintirile mi se
amestecau in minte… toate aventurile mele cu Emmett imi apareau in minte. Oare ce voi face
cand isi vor reveni? Voi avea puterea sa-l iert? Nu vreau sa renunt la el si nici nu pot, dar aceste
cuvinte dor mult prea tare… peste asta nu stiu cum voi trece…. De data asta sunt la marginea
prapastiei si sunt gata sa cad. Chiar daca sunt vampir asta nu-mi blocheaza sentimentele, oricat
as vrea sa-mi spun ca sunt controlati de Saya… totusi aceste cuvinte au fost spuse de el, nu de
Saya.
Durerea din inima lui Rosalie (capitolul 46)
Am ajuns pe malul oceanului. Valurile imi ajungeau pana la picioare, iar soarele incerca
sa razbata norii negrei, dar fara succes. M-am asezat pe nisipul fin, privind oaceanul. Inca nu
puteam crede de ce vazuse-m si auzise-m mai devreme. Cazuta in ganduri nu l-am auzit pe Lucky
apropiindu-se, decat atunci cand a inceput sa ma linga.

-Lucky, m-ai speriat, am spus mangaindu-l. Se uita la mine cu niste ochi mari si mi se
cuibareste in poala. Era ca si cum ar fi vrut sa ma inveseleasca, pentru ca stia sau mai bine zis
simtea toata durerea pe care o aveam in inima si suflet.

-Crisina, vino… cainele acela te poate musca, spune un baietel.

-Nu te musca, am spus zambind chinuit.

-Buna ziua! Spune fetita, mangaindu-l pe Lucky.

-Buna!

-Buna ziua! Va rog s-o iertati pe sora mea… uneori este bagacioasa, spune baiatul.

-Stati linistiti! Ce faceti pe aici?

-Priveam oceanul…. Este atat de frumos si mare.

-Da, este foarte fumos. Cum va cheama?

 -Eu sunt Tom, iar ea este Cristina.

-Incantata! Eu sunt Rosalie!

Am stat pe malul oceanului, impreuna cu Lucky si cei 2 copii cam doua ore. As fi vrut sa
ma intorc acasa, dar nu stiu cum as fi reactionat sa vad si alte scene. “Tu nu este asa Rose!”,
“sora mea are puterea de a trece peste orice!”, “Rose te iubesc si te voi iubi atata timp cat voi
trai!”. Frazele spuse de Edward, Emmett si Esme, mi-au dat puterea de a ma intoarce acasa.
Drumul mi s-a parut ca a durat o vesnicie sau poate ca atat am vrut eu sa dureze.

-Mama! Striga Taylor, luandu-ma in brate.

-Ce s-a intamplat, dragule?

-Nimic nou…. Tu esti bine?

-Merg sa fac un dus…

-Mama…

-Taylor, te rog…

Am intrat in casa si am fost intampinata de Esme. Ceilalti erau in living, cu exceptia lui
Emmett si Sayei.

-Draga mea, unde ai fost? M-a intreaba Carlisle, vrand sa ma imbratiseze.

-Sa i-au o gura de aer… i-am raspuns tatei, dupa ce m-am ferit de imbratisarea lui.

-Mami esti bine?

 -Da, draga mea, i-am raspuns lui Nikki.

-Poate nu te cunosc atat de bine, dar imi dau seama ca nu esti ok…

-Selene sunt foarte bine… crede-ma…. Si in plus nu dau explicatii nimanui!

-L-a dracu.. injura Edward.

-Tata…

-Ce este Edward? Intreaba Bella.

-Probleme…

-Ce fel de probleme?

-Merg sa fac un dus…

-Rose, stai! Vreau sa-mi arati ceva la masina..

-Iti arat dupa ce-mi fac un dus…

-Nu, te rog… vreau acum..

-Edward, ce este? Ce nu vrei sa vad?

-Rose, nu te duce in camera, te rog!

-De ce, unchiule? Ce se petrece? Intreaba Taylor.

-Rose, nu!

Inainte ca Edward sa ma apuce de brat, am disparut pe scari. Am pus mana pe clanta,

dar parca nu vroiam sa deschid usa….imi era firca de ceea ce puteam vedea. Nu stiam daca voi
rezista si acestei dureri. Pana la urma am gasit in mine curajul necesar, pentru a deschide usa.

-Rosalie, nu sti sa bati la usa! Tipa Saya, pe jumatate dezbracata.

-Emmett… in patul nostru?!

-Rose…. Iubit..o?

-Iubito?! Am repetat uimita, se pare ca puterea Sayei se risipea, sau paote a fost ceva
trecator.

-Emmett! Striga Saya.

-Emmett, te rog revino-ti! I-a mana de pe mine!

-Fetelor, incetati! Spune Esme intrand in camera, urmata de Carlisle, Edward si

Mihaela, pe care o chema-se Edward.

-Emmett!? Spune Mihaela uimita.

-Edward a avut…

-Stiu…

-Daca te atingi de Emmett te omor! Maraie Saya.

 -Ce-ai spus!?

-Fiule, linisteste-te! Vrea sa ne enerveze, hai sa nu-i dam aceasta satisfactie, i-am spus
lui Taylor iesind impreuna din camera. Apropo Saya, poate te gandesti sa te imbraci, daca
cumva vrei sa cobori…

-Nu vreau sa cobor! Vreau sa continui ce am inceput!

Am simtit stramsoarea puternica a lui Edward pe bratul meu, dar un marait puternic mi-
a iesi din plamani… un marait ce le-a atras atentia tutuor celor din casa, facandu-i sa tresara.

“Mama…”

“Imi pare rau… “

“Mama, imi pare rau pt tine si tata, dar…”

“Nikki, TACI! Altfel te fac eu sa taci!”

“Nikki, Taylor, incetati amandoi!”

-Rose… sa mergem pe afara…

-Nu vreau Bella….

-Inteleg cum te simti…

-Nu! Nimeni nu intelege, mai ales voi, pentru ca sunteti marionetele Sayei acum, din
cauza puterii pe care o are!

-Rose, nu trebuie sa dai vina pe..

-Bella! Las-o asa cum a picat!

-Saya… jur ca asta nu va ramane asa! Te-ai luat de familia mea si asta nu permit
nimanui, chiar daca asta inseamna sa ma transform intr-un monstru fara suflet!

-Da? Chiar as vrea sa vad acel monstru!

 -Nu-ti dori prea mult ceva, pentru ca s-ar putea sa se indeplineasca! Am spus cu
dezgust.

-Rosalie, inceteaza! Spune Carlisle autoritar.

-O sa intelegeti cand Saya va disparea, dar ma tem ca s-ar putea sa fie prea tarziu
pentru unele chestii…

-Ce vrei sa spui? Intreaba Nessie.

-O sa vedeti atunci… Oricum… Dumnezeu nu doarme si ma va ajuta sa va scap de

aceasta putere, dar dupa…

-Dar dupa ce, domnisoara? Intreaba Esme.

-Nimic… ma.. Esme! Toate la timpul lor!

-Hahahaha… Rosalie te rog opreste-te, nu mai pot de ras! Spune Saya razand.

-Cine rade la urma, rade mai bine! Am spus zambind chinuit, iesind din casa.

-Rose… ! Striga Emmett, venind dupa mine.

M-am oprit, dar nu m-am intors spre el. Il auzeam apropiindu-se si parca un cutit mi se
rasucea prin inima de gheata. Dupa agitatia din casa, am stiu ca Edward si Jazz au oprit-o pe
Saya sa vina dupa Emmett.

-Ce vrei, Emmett? Am intrebat eu pe un ton rece.

-Rose… nu stiu ce se intampla…. ceva imi spune ca nu este bine ce fac, dar ma simt
oarecum obligat….

-Stiu…. Poate ar trebui sa-ti asculti inima…

-Sa-mi ascult inima?!

-Da… in momentul asta ce-ti spune?

-Ca nu este bine… si este ciudat… niste sentimente puternice pentru tine, se lupta sa
iasa afara, dar nu pot razbi acel zid…
 -Emmett! I-am spus imbratisandu-l, dar m-am indepartat repede, ca si cum m-ar fi ars.
Am promis ca de acum incolo nu voi mai arata nici-un sentiment de slabiciune. Acum toti vor
cunoaste si partea mea intunecata… sau mai bine zis monstrul din mine, pe care l-am tinut in
lanturi pana acum si se pare ca am avut de suferit. Poate este mai bine sa fiu imuna la tot…
trebuie sa-mi blochez sentimentele, dar asta nu inseamna ca nu-mi iubesc familia si copiii si ca
nu-i voi apara daca este necesar. Nimeni nu va mai vede vreodata sentimentele mele adevarate,
nici macar Jasper!!!

-De ce te feresti? Ma leaga ceva mai mult decat copiii, de tine… dar nu…

-Emmett, nu mai spune nimic! Promite-mi ceva doar… cand va veni vremea stai
departe!

-Sa stau departe? Ce vrei sa spui?

-Tu doar promite-mi, de restul ma ocup eu…

-Nu stiu daca este bine… dar PROMIT!

-Multumesc! I-am spus privindu-l trista.

-Unde mergi?

-Vreau sa fac ceva… “Edward poti veni cu mine?”

-Da, dar… am auzit vocea lui Edward din casa. Jazz, Taylor ma bazez pe voi ca nu ….

-Sigur, Edward!

-Nu se va intampla nimic, unchiule!

-Bun!

Edward iese din casa si vine la mine si Emmett. Nu ma puteam uita la Emmett, pentru ca
ma simteam prea rau, dar nu vroiam sa mai arat asta.

-Vreau sa-ti arat ceva.

-S-a intamplat ceva?

 -Nu… hai cu mine!

-Bine! Jazz!

Am mers impreuna cu Edward pana in

locul unde i-am intalnit pe cei 2 frati dimineata. Aveam un presentiment ca ii puteam gasi in
acelasi loc. Situatia de acasa incepea sa se agraveze, se pare ca puterea Sayei ceva putin, dar
imediat, Emmett si-a revenit… Dintre toate puterile pe care le stiu sau de care am auzit… pe
aceasta o urasc cel mai mult! Faptul ca Saya ne-a aparut in drum nu cred ca este intamplator…
Ceva foarte mare se apropie, iar asta cred ca este un fel de asternut inainte de urmatoarea
lovitura. Nu cred ca eram singura ca simteam asta, dar ceilalti tineau pentru ei… si singurii de
care imi fac griji sunt Volturii.. Nu vreau sa-i omor pentru ca toti vampirii vor afla de puterea
mea si vor cere ca sa le iau locul Volturilor si nu vroiam asta… Singurul lucru pe care mi-l
doream era o viata linistita alaturi de familia mea, dar in momentul de fata numai liniste nu am.

-Deci ce cautam aici?

-Sper sa mai fie pe aici…

-Cine? Aaaa… ce cautau aici?

-Nu stiu… dar dupa cum erau imbracati…nu pareau prea ok, sti tu la ce ma refer.

-Mda…

Am asteptat in liniste cu Edward pe malul oceanului, sperand sa apara cei 2 copii.

Soarele incepea sa apuna, iar norii negri incepau sa se adune, vestind o furtuna. M-am uitat cu
coada ochiului la Edward si l-am surprins privindu-ma. Ma enerva cand nu puteam citi nimic in
ochii lui.
 -Vin! Spune el.

Am privit in stanga mea si i-am vazut. Cred ca ei nu ne observase-ra pentru ca erau

concentrati ce altceva. Nu puteam vedea pe ce din cauza pietrelor.

-Edward, hai! Buna! Am spus cand am ajuns langa ei.

-Aaa… Buna seara! Spune Tom.

-Buna! Le spune si Edward, dar se vedea ca prezenta lui ii cam speria.

-Ce faceti pe aici la ora asta? Am intrebat privindu-i, dar am vazut in mana fetitei o
punga, iar Tom avea niste scoici in mana.

-Nimic… ne jucam…

-La ora asta este periculos pe aici…

-Nu patim nimic….

-Strangeti scoici? Am intrebat eu, dar mi-am aruncat privirea spre Edward, iar durera
pe care o vedeam in expresia lui m-a facut sa ma cutremur. “Edward ce este?”

-Da… ne trebuie pentru un proiect…

-Aha…

-Mint! Spune Edward incet pentru a auzi doar eu.

-Parintii vos…

-Rose! Spune Edward, oprindu-ma.

-Ce se intampla?

-Cred ca trebuie sa mergem acasa….

-Da si noi cred ca trebuie sa mergem… spune Tom.

-Stati putin! Vreau sa luati astia….

 -Nu, domnisoara…. Nu putem!

-Insist! Va rog… nu am nevoie de ei si decat sa-i arunc sau sa-i dau cuiva si sa-i
cheltuie pe prostii, prefer sa vii dau voua.

-Dar nu putem… sunt atat de multi bani…

-Nu sunt multi…. Va rog!

-Va multumim mult! Sunteti foarte buna!

-Multumesc! Le-am spus intorcandu-ma sa plec. Edward de ce m-ai oprit?

-Pentru ca parintii lor sunt morti…

-Ce? Cum?!

-Au fost omorati!

-Omorati!?....Nu-mi spune…

-Ba da! Rose nu trebuie sa facem nimic acum… ceilalti se vor baga…

-Stiu! Nu voi lasa asta asa si nici problema de acasa… Te rog ai grija de casa, pana
vin eu!

-Unde mergi?

-Sa vanez…. Trebuie sa omor ceva…

-…bine…

M-am despartit de Edward la jumatatea drumului, indreptandu-ma spre teritoriul lupilor,

in fine acum nu mai tineam cont de teritorii. Un miros de puma mi-a atras atentia si m-am
indreptat spre locul de unde vedea. Chiar la fosta margine a granitei o puma statea la panda,
asteptandu-si prada. M-am naspustit asupra ei, omorand-o imediat, nici nu a stiut ce a lovit-o.
M-am aplecat incet la gatul ei si mi-am infipt coltii in venele ei. Sangele cald ce-mi curgea prin
tot corpul ar fi trebuit sa-mi de-a o satisfactie, dar de data asta era diferit. Furia… ura…
durerea pe care le simteam nu ma lasau nici sa mananc linistita. Dupa ce am secat puma de
sange, i-am luat trupul si l-am ascuns sub un bolovan mare. M-am urcat in varful unui copac,
privind spre directia casei. Imaginile mi se tot repetau in minte… Imi pierdeam familia… trebuie
sa fie ceva pentru a o opri pe Saya… dar nu puteam exclude tentatia de a o ucide.

Am stat acolo pana dimineata. Razele soarelui s-au lovit de mine, aruncand pe crengile
pomului mii de cristale. Treabuia sa opresc asta, chiar daca voi fi un monstru. Saya trebuie sa
dispara din peisaj. Si ceea ce aflase-m ieri seara de la Edward, in legatura cu acei copii…. m-a
facut sa i-au aceasta hotarare. Singura problema care exista era familia care se putea baga
intre mine si Saya si putea fi raniti, iar scutul Bellei nu-i prea ajuta. Este bine totusi ca Saya nu
stie despre puterea mea, nimeni nu-i spuse-se, pentru ca Edward m-ar fi anuntat daca era ceva.
Am coborat din copac si am inceput sa alerg, indreptandu-ma spre casa. Mai aveam putin pana
acasa, dar drumul mi-a fost blocat de 2 lupi.

-Dati-va din drum! Am spus eu. Lupul maro, care nici

nu trebuia sa ghicest pentru ca stiam cine este… a scos un marait puternic. Jacob, Paul, dati-va!
Vreau sa merg acasa! Ambii lupi au disparut, iar din tufisuri au aparut Jacob si Paul in forma
umana. Vai ce bine, macar va pot auzi si eu… am spus ironica
 -Rose, vreau sa ne promiti ca Saya nu pateste nimic, pentru ca va trebui sa treci si de
noi…

-Sa promit?! Sa trec si de voi? Pai cine se mai baga, daca as vrea sa-i fac ceva Sayei?

-Toti! Trebuie sa intelegi… Emmett nu te mai iubeste!

-Jacob… Nu mai conteaza! Am spus facand un salt peste ei. Pasii mari si apasati ai
celor 2 lupi se auzeau in spatele meu, dar stiau foarte bine ca nu puteau sa mearga prin
copaci… si nici atat sa mearga atat de repede ca mine, printre crengile pomilor. Dupa o
urmarire nebuna, am ajuns acasa. Toti se aflau in gradina.

-Rose! Striga Edward.

M-am intors si i-am prins botul lui Jacob, inainte ca sa ma muste.

-Jacob, termina! Am spus furioasa.

-Jake! Striga Renesmee venind langa noi.

-Rose, ce se intampla? De ce te ataca Jacob.

-Habar n-am! Vad ca nu mai am voie sa vin acasa…

-Jacob, termina! Spune Edward, lovindu-l.

-Vad ca nici haita nu vrea sa te intorci acasa… spune Saya venind langa noi.

-Mda…am spus privind-o fix.

-Nimeni nu vrea sa te vada…

-Mama, las-o in pace! Nu se lasa pana nu-i rup gatul…

-Taylor…

-Nu vei face nimic Taylor! Spune Emmett autoritar.

“Taylor, Edward, indepartati-va si stati cat mai departe de mine si Saya!”

 “Ce?! Mama nu…”

“Va rog… trebuie sa termin asta…!”

-Tata… mama vrea s-o omoare pe Saya, striga Nikki.

-Pe tine te bat rau, maraie Taylor.

Inainte ca Emmett sau oricare altcineva sa reactioneze m-am aruncat spre Saya
indepartand-o de familie. Acum stateam fata in fata, maraind furioase. Pentru a nu fi intrerupte
de cineva, am ridicat un mic zid de foc. Socul pe care l-a avut Saya m-a facut sa zambesc.

-Rose, n-o face! Striga Emmett.

-Rosalie Hale! Striga Carlisle.

-Acum e randul meu! Mai ti minte ce ti-am spus Saya…. cine rade la urma, rade mai
bine… mult mai bine!

-Ce? Ce este asta? Cum a aparut acest foc?

-Asta este puterea mea! Am puterea focului, iar asta ma face cel mai puternic vampir
din lume! Tu ai facut ce-a mai mare greseala atunci cand te-ai luat de familia mea, iar acum
vei plati.

-Ajutati-ma! Striga Saya ingrozita.

-Nu putem trece de foc…

-Rosalie! Maraie ea, trantindu-ma la pamant.

-Mama! Striga Taylor.

-Rose! Striga Edward.

-Rose! Striga Jazz.

-Se pare ca Bella te protejeaza, i-am spus aruncand-o de pe mine.

-Ma protejeaza?!
 -Puterea Bellei sta intr-un scut invizibil, ce te fereste de toate puterile psihice, dar in
acelasi timp fizice, cum este a mea de exeplu. Dar sti foarte bine Bella ca scutul tau nu va
rezista in fata puterii mele, iar acum sunt furioasa si cu atat mai mult nu va rezista.

-N-o sa ma omori!

-Ba da! Si nu te omor numai pentru faptul ca te-ai luat de familia mea, ci si pentru ca
ai incalcat legea!

-Am incalcat legea?!

-Acum opreste-ti puterea si s-ar putea sa uit…

-Nu!

-Iubito! Striga Emmett.

M-am intors si i-am vazut pe toti ingroziti. Se pare ca puterea Sayei disparu-se.
Concentrarea ei era bruiata de lupta cu mine si asta a facut sa nu-si mai poata controla puterea.

-Bun venit inapoi! Am spus zambind ferindu-ma de inca un atac al Sayei.

-Rose, opreste focul! Striga Esme speriata.

-Ai incalcat legea suprema a vampirilor Saya! Te-ai lasat vazut-a de oameni, iar
aceasta greseala se plateste… cu MOARTEA! Am spus fara a baga in seama ceea ce spuse-se
Esme.

-Nu ma vei omora!

-Mama! Am auzit-o pe Nikki.

 -Gata nu ma mai joc cu tine! S-a
terminat Saya! Am spus serioasa, iar un foc imens a cuprins-o, facand-o sa tipe de durere. Cu
ultimele puteri s-a tarat pana la mine si m-a apucat de picior.

-Aju… Ajuta-ma! Spune ea cu greu.

-As spune ca-mi pare rau, dar as minti si am fost invatata sa nu mint! Am spus
rupandu-i gatul. Atunci a disparut si zidul de foc ce ne inconjura-se. Nimeni nu putu-se sa vada
nimic, pentru ca facuse-m zidul de foc mai inalt pentru a nu se putea vede inauntru. Aparentele
inseala! Am spus privind ce incepea sa dispara incetul in incetul in foc.

-Mama! Striga Nikki imbratisandu-ma.

-Draga mea! I-am spus sarutand-o pe obraz.

-Rose! Spune mama imbratisandu-ma.

-Baby… spune Emmett incet. Edward ne-a spus….. Imi pare rau!

-Edward, crezi ca ma poti ajuta cu treaba aia? L-am intrebat pe fratele meu, fara a-l
baga in seama pe Emmett.

-Da, este o idee buna, dar nu cred ca vor accepta.

-Nu cred ca ma vor refuza… i-am spus zambind. Catelus ti-ai revenit?

-Imi pare rau barbie…

-Eeee era sa ma omori…. oareacum… am spus zambind.

 -Nu eram noi…

-Rose, Edward, Jazz, Taylor ne pare rau pentru ceea ce s-a intamplat.

-Nu-i nimic! Am spus toti 4 in cor.

-Iubito! Te rog asculta-ma! Spune Emmett apucandu-ma de brat.

-Sa nu mai pui vreodata mana pe mine! Am spus, tragandu-mi mana din stramsoarea
lui.

-Rose…

-Am spus ca poate cand iti… va veti reveni poate fi prea tarziu… Unele lucruri sunt
ireversibile Emmett.

-Nu… nu accept viata fara tine!

-Emmett, poate ca acceptam si treceam cu vederea aceste vorbe de la oricine altcineva,

dar nu de la tine…. a durut prea mult.... Uite ce a patit Saya pentru ca m-a enervat si m-a lovit
unde ma doare mai tare!

-Nu ai omorat-o numai pentru asta…

-Ai dreptate Esme, dar poate ca asta a fost asternutul a ceea ce urmeaza sa se
intample…

Miracolul din interior (capitolul 47)

Au trecut 2 saptamani de cand Saya disparu-se din vietile noastre, dar a lasat in urma
durere. Relatia mea cu Emmett nu mai era la fel, ma limitam la o discutie cu el, doar daca era
vorba despre Nikki sau Taylor.Vedeam in ochii lui ca sufera din cauza acestei distante dintre
noi, dar si pe mine m-au durut acele vorbe… chiar daca nu a vrut sa le spuna… au iesit si aveau
adevar in ele. Nu am spus niciodata ca Emmett nu ma iubeste, din contra, dar uneori simt ca-i
fac rau… Trebuie sa-mi suporte toate “defectele” psihice si uneori proasta dispozitie… Cine ar
vrea langa el o astfel de persoana?

-Mama!

-Da, Selene.

-Vi sa te joci cu noi? Jucam volei si mai avem nevoie de o persoana.

-Nu multumesc, draga mea…

-Te roggg….. nu te mai marginaliza… Ati trecut peste altele mult mai grave…
intotdeauna exista o a doua sansa.

-Selene, cred ca ar fi mai bine sa mergi

la fratii tai si sa nu-ti mai faci atatea probleme pentru ce se intampla! Lasa adultii sa se ocupe
de asta! Am spus serioasa.

-Hahaha…. adulti?! Poate ai uitat, dar si tu ai 18 ani…

-De fapt am 238 de ani, deci nu mai sunt un copil!

-Mda… bine… cum spui tu…

Dupa ce Selene a iesit din dormitor, gandurile, intrebarile fara raspuns au inceput sa-mi
navaleasca in minte. Trebuia sa ma tin ocupata, pentru a ma mai detasa de ele…. Dar cu ce?

-Rose…. ma ajuti la ceva? Spune Edward intrand in camera.

-Sigur.
 -Masina mea scoate un zgomot ciudat cand bag in viteza si uneori las in urma un fum
negru inecacios….

-Vin acum, am spus zambind. Doamne…. ce am spus ca vreau sa fac si ce fac? Daca voi
mai sta asa ganditoare si trista, toti vor sti ca sufar si am jurat ca nimeni niciodata nu va mai sti
ce simt, tot ceea ce vor vedea va fi decat un cub de gheata.

L-am urmat pe Edward, dar nu am luat-o prin bucatarie, ci am iesit in gradina, ocolind
intreaga casa. Prima data nu am inteles de ce, dar m-am prins imediat ce am ajuns in gradina.
Intreaga familie plus haita se aflau acolo.

-Hey, mam! Striga Taylor lovind cu putere mingea de volei.

-Hey! Cat este scorul?

-1-0 pentru noi, spune el mandru.

-Da, dar nu este corect pentru ca noi avem un jucator minus, protesteaza Nessie.

-Merg sa vad ce are masina lui Edward si dupa veti avea si voi jucatorul lipsa.

-Super! Spun ei entuziasmati.

-Bun venit inapoi…. in lumea celor vii… spune Edward chicotind, lovindu-ma usor in
umar.

-Am fost aici intotdeauna….in lumea celor vii unde exista si morti, i-am spus razand.

-Se pare ca si-a revenit, spune Alice.

-Da, ma bucur foarte mult s-o vad zambind, spune Esme.

-Mie imi place mai mult armura in care a intrat… spune Mihaela ganditoare.

-Armura?!

-Ce fel de armura? Intreaba Carlisle.

-Ea a mai incercat si inainte sa fie altcineva si mai ales sa demonstreze ca este
puternica, dar nu prea i-a iesit… ei bine de data asta este altfel…. Aura care o inconjoara iti
provoaca o stare de neliniste si frica, din cauza puteriii…. Dar este curios faptul ca in ochii ei
nu mai poti citi nimi inafara de gheata, raceala si indiferenta….

-M-am plictisit ascultandu-va…. Nu sunt sura, iar viata mea este DOAR A MEA!

-Incepi din nou sa-ti scoti coltii?

-Mihaela nu mai sunt Rosalie care eram acum 2 luni si nu este bine ca sa ma
enervez… i-am spus usor plictisita, asezandu-ma pe scaun.

-Rose…

-Este vina mea… murmura Emmett.

-Nu… Emm… fratioare, singura vinovata sunt eu, dar de acum incolo lucrurile se vor

schimba putin…. putin mai mult….

-Ce vrei sa spui? Intreaba Jasper.

-Toate la timpul lor. Edward te-ai interesat de ce te-am rugat?

-Da, am gasit o casa chiar la 2 strazi de Charlie.

-Casa? De ce ai nevoie de o casa, mama?

-Vreau s-o fac cadou cuiva, Taylor.

-Cui? Intreaba Carlisle.

-De cand facem noi asa ceva? Intreaba Jasper.

 -Unor persoane a caror viata a fost distrusa de un vampir… Si Jazz eu fac acest lucru!

-Totusi nu inteleg…

-Cine este aceasta persoana? Intreaba Esme.

-De fapt sunt 2…

-Rose, ce ai de gand?

-Nimic Carlisle, vreau sa fac o fapta buna. Vampirii nu pot face asta?

-Ba da… dar…

-Este vorba de 2 copii… spune Edward.

-Ce copii? Intreba Jacob apropiindu-se.

-Am dat pe malul oceanului de niste copii… si am aflat de la un cititor de ganduri ca

parintii lor au fost omorati….

-De Saya? Intreaba Taylor.

-Da… am spus printre dinti.

-Si de ce vrei sa le faci cadou o casa? Intreaba Paul.

-Pentru ca nu au unde sta… de ce altceva se cumpara o casa? In fine nu voi mai da

explicatii, pentru ca fac sau de ce fac.

-Rose!

-Nu Esme… v-am spus de acum incolo lucrurile vor sta putin diferit.

“Mama s-a schimbat…”

“Stiu… si nu-mi place sa-i vad certati”

“Nici mie, dar nu prea avem ce face… Nu avem nici-o putere.”

“Exact!”
 “Mama, tata chiar te iubeste…. Chiar daca nu-l cunosti iti dai seama ca sufera…”

“Nikki… in viata nu se intampla numai ce vrei tu… Va trebui sa va obisnuiti cu asta.”

“Vrei sa spui ca nu te mai impaci cu tata?”

“Dragule… inima, minte si sufletul nu pot ierta… oricat as vrea eu sa-l iert si sa sterg
cu buretele tot ceea ce s-a intamplat… nu pot…”
-Mda… Voi parca trebuia sa jucati ceva…. spune Edward intrerupand conversatia noastra
mintala.

-Ai dreptate Edward, spune Jacob.

Am jucat vreo 2 meciuri cu copii, dupa am urcat in dormitor. Mi-am facut un dus si m-
am schimbat, hotarase-m cu Edward sa mergem pentru a cumpara casa. Ceilalti inca era
nedumeriti de aceasta chestie, dar sincera sa fiu nu prea ma interesa.

Dupa 3 ore casa cumpara, iar actele ne apartineau. Abia asteptam sa le dau vestea
copiilor, care in tot acest timp de cand i-am cunoscut am avut grija de ei, chiar daca refuzau
prima data, nimeni nu rezista in fata frumusetii si magiei unui vampir.

-Cum crezi ca vor reactiona? Intreaba Edward conducand spre drumul care ducea la
ocean.

-Nu vor accepta prima data, dar cand vor vede ca este pe numele lor nu prea mai au ce
sa faca..

-Sunt mandru de tine, pentru ca vrei sa faci chestia asta.

-Multumesc, i-am spus zambind.

-Rose… vroiam sa-ti spun ceva….

-Ce este?
 -De 2 saptamani Emmett nu a mai vanat nimic, cred ca ti-ai dat seama…

-Da, dar nu este problema mea ca nu vrea el sa vaneze… Ma tineam tare, dar ma durea
extrem de mult asta. Imi daduse-m seama ca nu vroia sa vaneze din cauza ca eram certati…

-Nu mi-as fi imaginat niciodata ca il voi vede pe Emmett la pamant….. dar acum este
pierdut Rose… Crede-ma nici nu vrei sa sti ce gandeste.

-Ce?

-Rose… decat sa fi suparata pe el si sa fiti despartiti ar prefera sa moara… si nu

exclude aceasta optiune… Sincer nu pricep de ce te ti atat de tare… Il iubesti, te iubeste…
impacati-va, altfel s-ar putea sa se intample o nenorocire… Si apropo nu ma poti pacali ca nu-
ti pasa, pentru ca expresia te tradeaza si sti foarte bine ca pot citi gandurile.
 -Edward, imi doresc sa pot uita acele vorbe, dar nu pot… doar mult prea greu, pentru

ca stiu ca este adevarat..

-Pe Emm nu-l intereseaza… el te iubeste asa cum esti!

-Stiu… dar poate ca-i fac rau…

-Esti incapatanata ca un catar…. Cand ajungem acasa, te rog eu mult mergi cu el la

vanatoare, doar tu si el.

-Bine, am promis ceva, nu pot sa vad cu persoana pe care o iubesc se distruge din
cauza mea…

-Multumesc.

-Nu ai pentru ce, o fac pentru toti.

Cum stiam deja am gasit cei 2 copii in acelasi loc, ca de obicei. Nu mai erau uimiti sa ma
vada sau sa-l vada si pe Edward, dar stiam ca vestea care urma sa le-o dam avea sa-i socheze.

-Buna!

-Buna ziua! Spun ei.

-Ce mai faceti? Intreb, lasandu-ma la inaltimea lor.

-Bine, domnisoara, dumneavoastra? Intreaba Tom.

 -Tom nu mai vorbi cu noi cu dumneavoastra, nu suntem batrani, i-am zambind.

-Ma scuzati, dar asa am fost invatati…

-Stiu, dar si noi suntem copii…. Niste copii batrani, am gandit eu.

-Avem sa va dam o veste, de fapt 2, le spune Edward.

-Ce fel de vesti? Intreaba Cristina.

-Stim ca ne-ati mintit pana acum in legatura cu casa, mancarea… familia….

-Ce?

-….nu am vrut…

-Va intelegem si de asta va rugam sa ne lasati sa va ajutam, spune Edward.

-Nu prea puteti…

-Ba da! Astea sunt ale voastre, le-am spus inmanandu-le actele.

-Ce sunt astea? Intreaba Tom.

-Uita-te si ai sa afli! Spune Edward.

Tom deschide plicul, urmarit de Cristina. Exact cum ne asteptam socul a fost vizibil,
poate chiar prea vizibil, deoarece a scapat plicul pe joc, iar ochii lui de data asta mari ne
priveau cu uimire.

-O casa? O casa pe numele nostru? Spune Tom inca socat.

-Da… este a voastra, le-am spus afisand un zambet larg.

-O casa?!

-Da, frumoaso, spune Edward ciufulindu-i parul Cristinei.

 -Nu putem accepta….asta este deja prea mult….toata mancarea, hainele si tot ce ati
facut pentru noi pana acum… Ne-ati ajutat enorm si va suntem recunoscatori dar nu vrei sa
va cheltuiti banii cu noi.

-Am facut asta pentru ca am vrut, le-am spus pe un ton linistitor.

-Dar…

-Voi doar acceptati! Stiu ca ati fost invatati sa faceti fapte bune, la fel ca si noi. Avem
posibilitatea de a va oferi o viata mai buna, credeti ca parintii vostri sunt fericiti cand va vad
asa? Va spun eu nu! Si-ar dori o viata mai buna pentru voi.

-Acceptam! Va multumim din tot sufletul pentru tot ceea ce faceti pentru noi, spune
Tom imbratisandu-ma, la fel a facut Cristina cu Edward.

I-am dus pe copii in noua lor casa. Au fost uimit sa vada o casa mare si mobila noua. Le-
am prezentat-o pe Akemi, bona lor… nu le-a venit sa creada cand au aflat ca au si bona, dar
inca nu erau pregatiti sa aiba grija de ei singuri si nu vroiam sa se intample ceva. Dupa ce copii
s-au intstalat au fost instalati, ne-am indreptat spre casa. Linistea pe care am avut-o pana acum
in suflet a facut loc agitatiei si entuziasmului. Urma sa merg la vanatoare cu Emmett si asta imi
placea, dar nu stiam ce voi spune sau ce voi face…. Dupa 10 minute am ajuns acasa. Ceilalti se
uitau la televizor, Carlisle era in birou, Esme picta, iar Alice se “batea” cu Porche-ul.

-Ce faci Alice? Intreb vazand-o plina de ulei.

-Ma bate… nu mai rade Rose…

-Scuze, dar esti foarte haioasa plina de ulei, apropo vezi ca iese voarte greu din par.
 -Merci ca mi-ai spus….

-Cu placere, i-am spus razand.

-Ce este asa amuzant? Intreaba Jazz iesind din living.

-Alice i-a bataie de la masina.

-I-am spus sa te lase pe tine sa vezi ce are sau sa vorbeasca cu Jacob, dar nu a inteles.

-Stiu ca este incapatanata.

-Hey pe unde ati umbalt? Intreaba Bella, venind spre noi.

-Pe aici...

-Emmett…vrei sa me…

-Veniti repede! Tipa Seth intrand in camera.

-Ce s-a inamplat? Intreba Emmett.

-Nikki si Nessie….

Inainte de a mai spune ceva am iesit afara, iar scena pe care am vazut-o mi-a inmuiat
picioarele. Ambele fete erau intainse pe jos, iar o durere ingrozitoare se citea pe chipurile lor.

-Nikki! Am strigat ducandu-ma imediat langa ea.

-Carlisle! Striga Edward.

Carlisle a venit repede si a inceput sa le inspecteze pe Nikki si Nessie, dar parea sa nu

stie nici el ce se intampla. Nu putea gasi cauza pentru ce se intampla.

“Ma doare burta….. Simt ceva in burta”

“Ce?!” Spun socata.

“Nikki ce simti?” Intreaba Taylor

-Cred ca stiu ce au… spune Edward.

 -Ce?

-Nu stiu daca este posibil asta sau este doar…

-Ce este Edward? Intreb panicata.

-S-ar putea sa fie insarcinate…

-Poftim?! Am spus socata.

-Cum este posibil?! Intreaba Esme.

-La Nikki cred ca este posibil pentru ca are sangele lui Rose, iar la Ness pentru ca este
jumatate om-jumatate vampir… explica Edward.

In tot acest timp fetele au inceput sa-si revina. Durerera parca disparu-se la fel de
repede cum a aparut. Am rasuflat usurata vazandu-le pe amandoua ridicandu-se de jos, dar inca
nu-mi vedea sa cred ca este posibil sa fiu bunica…

-Draga mea, te simti mai bine?

-Da, mama… A fost ciudat… era ca si cum ceva puternic ma lovea in burta…

-Bunicule ce ni s-a intamplat? Intreaba Renesmee.

-Nu stiu sigur… dar este posibil sa fiti insarcinate….

-Ce?

-Este posibil? Adica as intelege la Ness pentru ca este jumatate om-jumatate vampir,
dar la mine? Eu sunt vampir pur…. spune Nikki socata.

-Stim, dar sa nu uitam ca esti fiica celui mai puternic vampir, genele lui Rose sunt si la
tine, astfel poate ca si tu ai puterea de a putea avea copii… explica Carlisle.

-Asta ar fi super… spune Alice.

-Este posibil sa fiu tata? Intreaba Seth socat.

-Da.
 -La fel si eu….?! Nu-mi vine sa cred… Doamne!

-Incet catelus… nu vreau sa te aduc de pe jos, i-am spus zambind.

-Asta este minune…

-Wow, Nikki, Ness daca este asa sunt foarte norocoase, spune Taylor imbratisandu-le.

-Taylor are dreptate… spune Selene.

-Rose, se pare ca puterea ta face si minuni, spune Carlisle venind langa mine.

-Poate… S-ar putea sa fiu bunica...

-Ce fericita esti ca vei fi considerata baba… spune Jacob razand.

-Caine, nu voi arata niciodata mai batrana decat acum, chiar daca anii vor trece.

Vestea aceasta mi-a umplut inima de bucurie, parca uitase-m tot ce s-a petrecut pana
acum. Visul meu era sa fiu pe o veranda alaturi de Emmett, privindu-i pe copii si nepotii nostri,
dar nu credeam ca este posibil sa mi se realizeze. Cineva acolo sus ma iubeste… mi-a dat
puterea celui mai vechi si de temut vampir, dar si puterea de a avea copii, iar acum asta s-ar
putea sa se fi transmis la fiica mea. Visul meu era pe cale sa se realizeze.

Puterea dragostei (capitolul 48)

 Dupa 2 zile Nikki a avut din nou o criza. Si ea si Renesmee prezentau aceleasi simtome
ca si mine cand am fost insarcinata. De data asta Carlisle nu a mai stat pe ganduri, ci le-a dus
pe fete in birou, care uneori serve ape post de salon de spital.

-Ma ingrijoreaza starea fetelor, spune Bella.

-Si pe mine… Daca se intampla sa aibe vreo astfel de criza la scoala? Nici nu vreau sa
ma gandesc, am spus ganditoare.

-Credeti ca ar fi bine sa ramana acasa? Intreaba Seth.

-Mai aveti 2 saptamani si sunt sigur ca mai aveti si nevoie de note… Chiar nu
stiu… spune Edward.

-In fine, capul sus toata lumea! Vom trece noi si peste asta! Spune Alice.

Entuziasmul si optimismul lui Alice era molipsitor. Energia ei era uneori vitala pentru noi. Inca
ingrijorata de starea lui Nikki si Renesmee… dar si pentru explicatiile la scoala, in cazul in care
vor avea o astfel de criza…. mi-am aruncat privirea spre Emmett. Durerea, ingrijorarea si
tristetea I se puteau citi pe chip. Nu-i mai vazuse-m ochii auri de ceva vreme, iar asta era un alt
motiv de ingrijorare, chiar daca nu aratam asta si in plus imi era dor de ei.

-Mergem la vanatoare in seara asta, ne anunta Carlisle.

-Abia astept sa-mi infig coltii in ceva, spune Jasper.

-Jazz…

-Emmett ce zici de un pariu?

-Nu merg Jazz! Nu mi-e sete! Spune Emmett posomorat, cu privirea pierduta.

-Cum adica nu mergi? Intreaba Esme.

-Nu mi-e sete!

-Dragule nu ai mai vanat de mult…

-Mama… am spus oprind-o. Emmett ce zici de o vanatoare in 2? I-am spus afisand un

zambet larg.
 -….vrei sa vanezi cu mine?!

-Da, de ce nu?

-Pai poate pentru….

-Shttt, i-am spus punandu-i un deget pe buze, lucru ce la uimit la fel de mult ca si pe
ceilalti.

-Rose… spune el dand sa ma imbratiseze.

-Mergem la vanatoare, dar mai intai vreau sa aflu ce este cu fetele, i-am spus
indepartandu-ma putin de el.

-Ai dreptate…

-Stau cam mult, ce o fi? Se intreaba Alice.

-Nu este nimic grav, spune Edward linistit pentru ca stia deja.

-Sincer eu ma astept ca din clipa-n clipa, copii sa intre pe usa, spune Jasper.

-Ne-au promis ca nu vor chiuli, spune Bella.

-Poate… spune Edward.

In acel moment Carlisle, Nikki si Renesmee intra in living. Bucuria li se putea citi pe
chipuri.

-Deci? Intreaba Esme.

 -Suntem… suntem… insarcinate… spun
ele entuziasmate, incepand sa ne imbratiseze.

-O sa… fiu bunica…. am spus ca pentru mine.

-Da, iar noi strabunici, spune Esme fericita.

-Hai, Carlisle…. sa nu fiti suparati pentru ca oricum nu aratati ca niste

strabunici, spune Alice.

-Stim si oricum nu suntem suparati ci din contra ne bucuram enorm pentru aceasta
minune.

-Draga mea, felicitari! I-am spus lui Nikki imbratisand-o.

-Multumesc, mami! Te iubesc!

-Si eu te iubesc!

-Felicitari, draga mea! Spune Emmett imbratisand-o.

-Multumesc, tati! Daca va fi baiat sper sa semene cu tine.

-Nu… mai bines a semene cu tine, Seth sau Rose, eu nu…

-Rose, eu zic sa mergeti… Emmett este foarte slabit, imi spune Edward la ureche.

-Da, ai dreptate. Emmett ce zici mergem?

-Unde? Intreaba Nikki.

-La vanatoare, le raspund zambind.

 -Voi doi la vanatoare?! Super, spune Rnesmee.

-Aveti grija, spune Carlisle.

-Intotdeauna, i-am spus iesind din casa.

Am intrat in padure impreuna cu Emmett, dar nu puteam alerga ca de obicei, deoarece

Emmett nu mai avea forta necesara. La inceput am fost inaintea lui, dar era mai bines a fiu
langa el, inima mi-o cerea. Dupa 10 minute un parfum imbietor mi-a invatat plamanii. Ne-am
indreptat spre locul de unde venea mirosul si am dat peste o turma de caprioare ce pasteau. Mi-
am aruncat privirea spre Emett si pot spune ca pentru prima data de cand il cunosc ma speria.
Avea o privire ucigatoare, instinctual puse-se stapanire pe el intr-utotul. L-am privit napustindu-
se asupra caprioarelor, omorandu-le rapid pe toate. Incepand sa se hraneasca. Am stat deoparte
privindu-l… avea nevoie de aceasta vanatoare mai mult decat mine. Dupa 15 minute, Emmett isi
intoarce capul spre mine, pot spune ca era putin uimit pentru ca inca ma aflam acolo.

-Scuze, spune el venind langa mine.

-Pentru ce?

-Nu ti-am mai lasat…

-Emmett eu am vanat ieri. Ai devenit cam salbatic, am spus sergandu-i o picatura de

sange din coltul gurii.

-Nu am mai vanat de mult si m-am cam lasat dus de val… multumesc, spune el
incercand sa afiseze un zambet.

-Nu ai pentru ce. Ce zici vrei sa mergem in poiana?

-Sigur, raspunde el repede ca si cum abia astepta.

Am plecat amandoi imediat ce am ascuns cadavrele caprioarelor. Entuziasmul incepea

sa puna stapanire pe mine cu cat ne apropiam mai mult de poiana. Stiam ca dragostea face
minuni, dar oare voi putea sa uit acele cuvinte? Ajunsi acolo ne-am asezat pe iarba inca umeda,
la umbra unui copac, deoarece soarele lumina intreaga poiana.

-Rose…. incepe Emmett.

 -Emmett… de ce ai inceput sa te infometezi?

-Nu suport aceasta distanta si mai mult nu suport raceala pe care o ai fata de mine…
Stiu ca am spus niste lucruri oribile, ingrozitoare si prostesti, dar nu eram eu… totusi
imi…imi pare rau… nu as vrea niciodata sa-ti fac rau pentru ca esti femeia pe care o iubesc si
mama copiilor mei. Te rog, iarta-ma!

-E…Emm… Nu mai sunt suparata pe tine, doar ca…

-Iarta-ma! Regret nespus faptul ca am fost un porc nesimtit….

-Emmett, inceteaza in a te mai jigni! Am spus serioasa.

-Te iubesc! Spune el cu un zambet trist.

Cuvintele lui mi-au rasunat in urechi, dar si in suflet. Aceea promisiune pe care mi-o
facuse-m incepea sa nu mai insemne nimic, dragostea incepand sa puna stapanire pe mine.
Sentimentele puternice pe care le simteam pentru Emmett incepeau sa-mi aprinda focul, dar de
data asta nu acel foc, ci flacara dragostei, care ne-a legat atatia ani. Vedeam in ochii lui aurii
ca regreta tot, asa ca am decis sa merg mai departe si sa uit de aceea promisiune prosteasca.

-Si eu…

-Poftim?... Dar inainte sa-i raspund Emmett imi prinde capul delicat in maine privindu-
ma dulce.

-Te iubesc Emmett Cullen! Am spus zambind.

-Baby… spune el sarutandu-ma tandru.

-Dragule, nu mai vreau niciodata sa trecem prin asta…. nu as mai suporta…

 -Nu vom mai trece… ITI PROMIT!

Ne-am lasat dusi de val, saruturile, mangaierile ne facuse-ra sa nu mai constientizam

unde suntem. Fara sa ne dam seama norii au inceput sa se adune, iar momentul nostru de
tandrete a fost oprit de ploaia torentiala care a inceput.

-Acum trebuie sa mergem acasa…. spune Emmett suparat.

-Nu mai fi suparat, oricum trebuia sa mergem, probabil copii au venit de la scoala si in
plus nu as vrea s-o las pe Nikki prea mult timp singura.

-Da.. dar..

-Emmett!

-Mergem acasa, domisoara Cullen! Spune el dulce.

Inainte de a pleca, Emmett ma mai saruta odata la fel de tandru, ca si cum nu ne-am fi
vazut de o eternitate. Un tunet puternic ne-a oprit, facandu-ne sa privim cerul negru. Am alergat
de data asta ca de obicei spre casa. Abia asteptam sa-i vad pe toti si sa vada ca relatia mea cu
Emmett a revenit la normal.Cu cat ne apropiam mai mult de casa, auzeam bataile inimilor din
casa, iar “parfumul” lupilor m-a facut sa ma stramb. Emmett vine langa mine, luandu-ma de
mana. Chiar daca era intuneric, puteam vedea lumina de pe fata lui, motiv ce m-a facut sa-l
strang mai tare de mana. Cand am pus mana pe clanta, usa s-a deschis, in prag aparand
Edward cu un zambet stralucitor pe fata.

-E uda apa, nu? Spune el razand, vazandu-ne.

-Nu, chiar a fost bine, spune Emmett zambind.

-Lume noua… spune Edward.

 -Edward, lasa-i sa intre si vorbiti dupa… spune Esme venind langa noi. Copii… spune

ea uimita, vazandu-ma pe mine si Emmett, tinandu-ne de mana.

Am intrat in living, iar uimirea tuturor m-a facut sa chicotesc. Inafara de Alice si
Edward, toti au fost mirati de impacarea noastra, dar chipurile li s-au luminat.

-Era si timpul, spune Alice.

-Mama, tata, spune Nikki zambind.

-Cum te simti, iubito? Am intrebat-o, sarutand-o pe obraz.

-Bine, bunicu ne-a dat niste pastile si nu am mai avut dureri.

-Stiam ca nu aveti cum sa stati certati, spune Taylor mandru.

-Ha… de unde stiai? Intreaba Emmett curios.

-Vad viitorul, spune el. Toti am izbucnit in ras.

-Hei, doar eu vad viitorul aici… spune Alice.

-De acum il vad si eu…

-Taylor… parca ai avea 2 ani, spune Selene. Mama, tata… spune ea imbratisandu-ne.

-Nu am 2 ani, am 5, spune Taylor.

 -Cred ca ar fi mai bine sa mergeti sa va schimbati… nu de alta dar voi veti da cu
mopul, pentru ca veti uda tot... spune Jasper.

-Ai dreptate… spune Emmett.

-Emmett… sa veniti inapoi, spune Edward in timp ce urcam scarile.

-O sa ti-o platesc pentru asta Edward, am spus serioasa.

-Edward! Spune Bella.

-Se enerveaza vampirasul nostru legendar…

-Sa vezi ce vampiras iti dau cand cobor…

-Abia astept…

-Parca este un copil, spune Emmett cand am intrat in dormitor. De cand n-am mai fost
pe aici…. spune el.

-Da… a trecut ceva… am spus intorcandu-ma spre el, imbratisandu-l. Dar de acum

totul va fi ca inainte, i-am spus sarutandu-l.

-Iubtio, sa nu crezi ca nu vreau, dar chiar nu as vrea ca un anume fratior sa ne

intrerupa, spune Emmett.

-Da ai dreptate, scuze…

 -Te iubesc! I-am spus la ureche.

Dupa scurtul sarut tandru, am intrat in baie pentru un dus. Dupa ce si Emmett a iesit din
baie, am coborat in living.

-In sfarsit… spune Edward.

-Unde sunt copii? Intreb uitandu-ma prin camera.

-Fiecare cuplu la casa lui, raspunde Bella.

-Pai…

-Daca este ceva ne suna, trebuie sa avem incredere in ei pentru ca nu mai sunt
copii, spune Esme.

-Hai, Rose… parca tu ai fost mai breaza… ti minte cat ne certam cu tine ca nu aveai
stare, spune Jasper.

-Hahaha.. sunteti foarte amuzanti baieti. Edward ti-am spus vreodata cat de mult de
iubesc?

-Da de multe ori.

-Ahhh si eu care credeam ca nu ti-am spus..

-Copii ma bucur nespus ca v-ati impacat, spune Esme pe un ton dulce.

-Si noi… Sincer sa fiu nu stiu cat mai rezistam…

-Gata a trecut, i-am spus luandu-l de mana.

“Daca va fi fata o va chema Tsunade, iar daca va fi baiat… hmmm… Nawaki.”

-Poti sa-i auzi gandurile?! Intreaba Edward, facand ochii mari.

-Se pare ca da..

“Sunt frumoase numele, putin ciudate, dar se potrivesc perfect pentru ca nici noi nu
suntem normali.”
 “Multumesc frate. Auzi crezi ca mama ne poate auzi?”

“Habar n-am, dar stai putin… ti minte ca mai vorbeam uneori si eram la distanta mai
mare, deci cred ca da…”

“Da, uitase-m. Ma bucur enorm ca s-au impacat, se vedea ca amandoi sufereau, chiar
daa mama masca asta, unele ganduri si ingrijorari ii scapau…”

“Da stiu… Am o idee, ce zici pana veti naste voi sa le facem o surpriza?”
“Ce fel de surpriza?”

“Nu stiu ma gandeam la cateva zile singuri… undeva…. Oricum am vazut ca

dragostea lor este imensa.”

“Da, dar acele vorbe nu se vor sterge usor…”

“Stiu…”

“In loc sa va ganditi la tot felul de lucruri mai bine v-ati odihni!”

“Mama…”

“Ai avut dreptate Tay…”

“Surpriza… Nikki sa ai grija maine la scoala si fara…”

“Da mama, stiu ca-i pot face rau copilului daca o voi face si Seth este foarte constient
de asta…”

“Bun, acum nu va mai ganditi la lucruri ce nu va privesc si aveti grija, ok?”

“Da.”

“Da…”

-Deci nu-mi vine sa cred de la distanta asta?!

-Ce este Edward? Intreaba Bella.

-Ce fascinat este… Ce este? Intreaba Alice.

 -Rose, Nikki si Taylor… isi pot auzi gandurile si pot vorbi si la aceasta distanta…

-La distanta asta? Spune Carlisle ca pentru sine.

-Da si putem comunica si la o distanta mai mare, am spus mandra.

-Aceasta putere ma uimeste pe zi ce trece mai mult si pe zi ce trece aflam lucruri noi
despre ea, spune Carlisle.

-Emmett ai grija de acum incolo, pentru ca ai langa tine o persoana uimitoare.

-Stiu! De acum incolo imi voi pazi ceea ce-mi apartine cu colti!

-Asa te vreau frate, spune Jazz.

-Hey, buna tuturori! Am auzit glasul cristalin al Mihaelei.

-Buna, am spus toti.

-Cum mai merge? Vad niste imbunatatiri…

-Mda… era si timpul nu? Am spus zambind.

-Da, ma bucur pentru voi, dar mai ales ca ai renuntat la aceea masca rece…

-Aceea masca rece si insensibila face parte din mine, nu era o masca…

-Bine, cum spui tu… Cum se simt fetele?

-Bine, raspunde Carlisle.

-Ati aflat cauza acelei crize?

-Da… Si cand vei auzi nu-ti va veni sa crezi…

-Ce vrei sa spui, Carlisle?

-Fetele au avut aceea criza pentru ca sunt insarcinate, spune Esme cu o voce calda.

-Poftim?! Cum este posibil?

 -Da sunt insarcinate. Sincer nu stim cum, dar s-a intamplat, raspunde Carlisle.

-Inteleg la Nessie pentru ca este jumate vampir-jumate om, dar Nikki…. din contra ea
este vampir pur… a fost nascuta nu transformata….

-Sa nu uitam totusi cine este mama ei, spune Alice.

-Da, ai dreptate, vorbim aici de copii legendarului vampir.

-Terminati cu asta! Nu ma mai ridicati atata in slavi…

-Rose, nu mai vrea sa fie in centrul atentiei?! Asta este o premiera, spune Edward.

-Nu, m-am saturat de legendarul vampir! Nu sunt mai interesanta decat alt vampir,
asa ca va rog sa incetati!

-Nu esti la fel, spune Carlisle.

-Da da! Am protestat eu.

-Nu, Rose… Carlisle are dreptate…. Iti dau un exemplu… cand ai ucis-o pe Saya, nu a
fost numai din cauza celor intamplate cu Emmett si ceilalti, ci ai avut un impuls in a o omora,
puteam citit asta in ochii tai… Ai vrut s-o pedepsesti pentru ca incalca-se legea.

-Da o incalca-se!

-In fine sa lasam trecutul unde este, spune Emmett.

-Emmett are dreptate… Si cum a fost vanatoarea? Intreaba Esme schimband subiectul.

-Se putea si mai bine… oamenii batrani nu mai ies seara pe afara, asa ca-mi este mai
greu….

-De ce nu incerci si dieta noastra? Crede-ma este mult mai simplu si sa spunem ca si
mai bine pentru constiinta… spune Jasper.
 -Am incercat, dar nu am rezistat, asa ca am preferat sa renunt, altfel muram de sete…

Dupa vreo 2 ore Edward si Bella au plecat acasa, iar eu, Alice, Jasper si Emmett ne-am
retras in dormitoarele noastre. Emmett se tranteste in pat, punandu-si mainile sub cap. M-am
schimbat intr-un maieu si niste pantaloni scurti. In timp ce ma schimbam simteam privirea lui
Emm asupra mea.

-Astazi a fost una din cele mai perfecte zile… spune Emmett.

-Si a mea, i-am spus indreptandu-ma spre fereastra.

-Mi-ai lipsit foarte mult, iubito, spune el luandu-ma in brate.

-Si tu… Tot acest chin a fost ca o tortura, dar totul e bine cand se termina cu bine.

-Te iubesc! Sopteste el, muscandu-ma delicat de ureche, coborand spre gat.

-Iubitule…

Cuvintele au refuzat sa mai iasa, deoarece coltii lui Emmett intrau delicat in gatul meu.
Asta era punctul nostru slab. Emmett ma i-a in brate, incepand sa ma sarute, pana ce am cazut
amandoi in pate. Acum realizam cat de mult imi lipsise-ra aceste momente, cat de mult imi lipsi-
se Emmett, parfumul, raceala corpului si gustul lui.

Aproape de aflarea adevarului (capitolul 49)

 Dupa multe zile de furtuna soarele si-a facut din nou aparitia in vietile noastre. In
urmatoarele zile, fetele au fost mai bine, la scoala nu a fost niciun incident, dar apetitul lor
crescu-se foarte mult. Pe la ora 10 am hotarat sa cobor din dormitor.

-Hey, Rose, spune Alice ascunzandu-si repede mainile la spate.

-Hey, ce face?

-Bine, tu?

-Bine… Alice sigur totul este OK?

-Da… spune ea disparand in bucatarie.

-Ce se intampla cu Alice? Intreb intrand in living.

-Ehh… o face pe mecanicul, spune Jasper, continuandu-si jocul video cu Emmett.

-O face pe mecanicul?!

-Da, iar Bella este ajutor, raspunde Edward venind in spatele meu.

-De ce nu mi-a spus..?

-Pentru ca vor sa se descurce si singure…. Tu nu vei fi mereu langa ele daca au vreo
problema. Le-am spus ca eu n-am reusit sa invat prea multe in toti acesti ani, dar sunt
foarte…

-Incapatanate, am spus repede, luandu-i vorba din gura.

-Exact.

-Ma duc la ele, altfel s-ar putea sa dezmembreze masina.

-Da…

I-am lasat pe baieti in living si m-am indreptat spre garaj. Am deschis usa garajului, iar
scena pe care am vazut-o m-a facut sa izbucnesc in ras… Si Alice si Bella erau pline de ulei si
veselina, iar pe langa masina erau insirate toate sculele, fara ca multe dintre ele sa le
trebuiasca.
 -Nu mai rade Rose, aproape am reusit, spune Alice.

-Scuze, dar sunteti foarte haioase…

-Stim, i-am spus ca n-o sa reusim, dar…

-Ba da vom reusi, spune Alice.

-Pot sa vad.. doar ce ati facut pana acum?

-Bine, dar nu faci nimic!

-Sigur, sefa… Ce are?

-Scoate niste zgomote ciudate, iar fumul negru ma cam sperie…

-Aha, am spus mergand in fata masini. Bella si Alice au venit langa mine, dar nu prea
intelegeau unde ma uitam pentru ca nu atingeam nimic. Dupa o scurta privire sub capota, am
inspectat rotile si am observat ceva ciudat la roata de pe stanga- fata. Alice tu mai vrei aceasta
masina?

-Normal! De ce intrebi?

-Ma gandeam ca n-o mai vrei, pentru ca daca mai continui asa n-o vei mai avea.

-De ce?
 -Pentru ca umbli, pardon umblati exact unde nu este nevoie…

-E clar Alce… mai bine o lasam pe Rose…. nu ne pricepem la asa ceva, cel mai bine in
astfel de cazuri este sa lasi pe cine se pricepe sa se ocupe, spune Bella.

-Offf….bine, spune Alice suparata.

Mi-am facut loc pe langa masina, pentru ca nu te puteai misca din cauza sculelor intinse
pe jos. Incepand sa lucrez la masina, am vazut ca Alice isi baga-se nasul in toate piesele si spre
nefericirea ei nu le mai puse-se la locul lor, iar pe unele le strica-se.

-De ce razi? Intreaba Alice serioasa.

-Ai nevoie de cateva piese noi…

-De ce?

-Pentru ca ai avut grija de ele, am spus chicotind, aratandu-i carburatorul, care s-a
despicat in 2.

-Ti-am spus Alice ca daca o vom face noi va merge perfect, spune Bella razand.

-Cata veselie… Ce se intampla? Intreaba Esme intrand in garaj.

-O nimica toata, raspunde Bella.

-Da aici a fost al 3 lea razboi mondial?

-Oarecum mama, i-am raspuns ridicand capul de sub capota.

-Off…

-Poti s-o repari Rose?

-Daca imi aduci piesele care trebuies schimbate da…

-Rose, eu zic mai bine sa mergi tu sa le cumperi… nu de alta dar tu te pricepi… daca
merge Alice sau eu cine stie cu ce venim, spune Bella.

-Cred ca Bella are dreptate, spune Esme.

 -Halal incredere, spune Alice.

-De ce ai intrebat Alice daca o pot repara azi?

-Vreau sa merg in Settle si vreu cu masina mea…

-Ai si alte variante…

-Nu! Eu o vreau pe a mea…

-De ce este asa urgent sa mergi in Settle? Intreaba Esme.

-Pentru ca vom avea vizitatori…

-Ce vizitatori?

-Curiosi mor repede Rose…

-Sunt deja moarta, deci…

-Renee si Phil vin in vizita…

-Poftim?!

-Hai Bells, profita de toate ocaziile pe care le mai ai sa-i vezi, sti ca peste cateva decenii
vor disparea.

-Da stiu, dar..

-Parerea mea… cred ca ar trebui sa stie… uita-te la Charlie a aflat de Jacob ca est eun
varcolac si nu pare deranjat…

-Da Alice, dar nu stie si de mine…

-Nu stie, dar banuieste si in plus crezi ca el nu simte ca ceva s-a schimbat la tine?

-Ba da, dar gandeste-te putin… este prea periculos sa-i implic si pe ei.

-Deja sunt implicati…

 Ascultam conversatia Bellei si a lui Alice in liniste. Amandoua aveau dreptate, dar
uneori adevarul este cel mai bun, oricum Bella va trebui sa le explice peste cativa ani de ce ea
este la fel si nu s-a schimbat deloc, chiar daca timpul a trecut. Le-am lasat pe fete sa vorbeasca,
revenind la reparatul masinii. Dupa 3 ore masina era gata, bineinteles fara cele 4 piese, pe care
Alice se strica-se.

-Gata? Intreaba Jasper cand am intrat in casa.

-Cam da, dar avem nevoie de niste piese, iar Alice nu vrea sa mearga sa le cumpere, i-
am raspuns eu.

-Hai Rose, sti ca eu nu ma pricep…

-Trebuia sa-mi spui de la bun inceput, nu sa te apuci tu de ea. Daca vrei sa mergi in
Settle cu masina ta imi aduci piesele necesare.

-Ce tradatoare esti…

-Ehh… asa sunt eu…

-De fapt ar trebui sa mergeti amandoua, pentru ca nu si-a bagat nasul doar una, spune

Edward.

-Iauite-l si pe celalalt tradator….

-Edward nu ne ajuti deloc, spune Bella.

 -Asta se intampla cand esti incapatanat sau in cazul de fata incapatanate, spune
Emmett.

-O sa mi-o platiti pentru asta… toti 3…

-Nu prea ai ce ne face, o avem pe Rose, spune Edward.

-Si eu pe Bella.

-Scutul Bellei nu rezista in fata focului…

-Tradatorilor! …. Hai Bells… spune Alice suparata, luand-o pe Bella de mana, urcand
in dormitor.

-Ce-mi place sa le enervez, spune Edward.

-Pana o sa trezesti cu ceva in cap, spune Emmett.

-Neah… o sa stiu dinainte..

-Gandurile Bellei nu le poti citi, spun urcand scarile. Am intrat in dormitor si m-am
trantit in pat. Aveam o stare de spirit foarte proasta, ma simtea molesita, fara vlaga si plictisita.
Oare ce viziune o mai fi avut Alice de merge in Settle. Banuiesc ca este lega de Renee, Charlie si
Phil, dar…. Sincera sa fiu nici nu vreau sa ma gandesc… oricum cred ca va fi ceva traznit, dar
in acelasi timp frumos.

-Iubito…

-Da…

-Diseara mergem la vanatoare, ma gandeam daca vrei sa mergem inainte pe stanca sau
pe malul oceanului…. spune Emmett venind incet spre mine.

-Stanca sau malul oceanului…hmmm? Nu stiu.. unde vrei tu.

 -Eu prefer malul oceanului, spune el, tragandu-ma brusc in bratele lui.

-S-a intamplat ceva, dragule?

-Nu…n..nu.. nimic…

-Poate te-as crede daca nu te-ai mai balbai.. i-am spus tragandu-i un bobarnac peste
nas, iesind rapid din camera razand.

-Aaaa asa faci… bine… Pregateste-te sa infrunti puterea unui vampir indragostit…

-Voi ati inebunit? Intreaba Edward cand m-a vazut in spatele lui, ascuzandu-ma de
Emmett.

-Cine a spus ca vampiri sunt normali? Intreaba Emmett.

-Doamne cred ca sunt singurul cu toata tigla pe casa…

-Hahaha… spune Bella punandu-l la pamant pe Edward.

-Esti primul la pamant, frate, am spus razand. Cu ochii la Edward si Emmett care era in
spatele meu, incercand sa ma prinda, m-am izbit de Esme, amandoua cazand pe jos.

-V-am spus sa nu va jucati in casa… spune ea.

-Scuze mama, am spus, afisand o privire nevinovata.

 -Nu-i nimic, dar mergeti afara sa va jucati altfel va trebui sa reconstruim casa…

-Ai dreptate Esme, oricum sunt niste copii, spune Alice.

-Uite cine vorbeste, adultul de Alice, spune Bella razand.

-Vrei sa vezi cat de adult sunt Bell?

-Hai afara, spune Emmett luandu-ma de mana.

-Ups, am spus chicotind. Emmett ma prinse-se, iar acum urma “tortura”.

Toti am iesit in gradina, incepand sa ne jucam leapsa. Primul care a fost la alergat a fost
Emmett. Fericirea radia pe chipurile noastre, iar dupa fata mamei care iesi-se si ea vedeam ca
este bucuroasa pentru noi. Acum Jasper era in centru, iar dupa a urmat Emmett. Ma feream de
Emmett, dar un gand ce mi-a atras atentia, m-a facut sa nu mai fiu atenta la Emmett, astfel
cazand la pamant cu Emmett peste mine.

-Te-am prins! Spune el razand, sarutandu-ma

repede.

-OK… am spus inca atenta la gandul ce il auzeam.

-Ce este Rose? Intreaba Bella.

Nu i-am raspuns Bellei, dar m-am uitat la Edward, iar chipul lui era serios. Ceilalti se
uitau la noi fara a putea intelege ce se petrece. Alice se uita cand la mine, cand la Edward
nerabdatoare sa afle ce se intampla.

-De unde ne stie? Intreb intr-un final.

 -Cine? Intreaba Esme, venind langa noi.

-Cred ca i-a spus Mike despre noi…. raspunde Edward.

-Ce se intampla?

-Varul lui Mike a fost transferat la liceul din Forks…. si ne stie… cuvintele mi-au iesit
pe un ton rece.

-Copiii…

“Nikki, Taylor… baieti stiu de asta?”

“Da, mama, le-am spus, dar sincer sa fiu ma cam ingrijoreaza…”

“A inceput sa puna intrebari prin liceul si nu numai la elevi, ci si la profesori…”

“Nu faceti nimic….”

-Rose, spune-le sa nu faca nimic, spune Edward.

“Mike stia ca este ceva in neregula cu noi, dar varul sau se pare ca e putin diferit…”

“Lasam lucrurile asa?”

“Da, dragule… purtati-va normal, ca si cum totul ar fi normal.”

“Bine mama, daca este ceva iti spune-m.”

“Da Nikki.”

-Ma enerveaza familia Newton, m-a enervat mereu, spune Edward.

-Nu esti singurul…. Am spus serioasa.

-Sa dus pe apa sambetei distractia noastra, spune Emmett.

Am mers la masa, asezandu-ne pe scaunele comode, sub imensa umbrela aflata langa
casa. Nu-mi vinr sa cred, scapam de o problema si intram in alta. Am stiut mereu ca familia
Newton sunt bagaciosi, dar nu ma gandeam la asta…. De ce-i intereseaza atat de vietile noastre,
adica stiu ca avem farmecul de atrage oamenii, dar in acelasi timp sentimentul de aparare ii tine
la distanta. Furia a inceput sa ma curpinda incetul cu incetul. Mi-am intors privirea spre un
copac, iar acesta a luat foc, speriindu-i pe ceilalti.

-Rose… spune Esme.

-Scuze… am spus ca pentru mine.

-Ce ar trebui sa facem? Intreaba Bella.

-Rose, termina! Spune Edward serios.

-Un gand trecator…

-Vom vorbi diseara cu Carlisle si vedem ce vom face, cert este ca lucrurile nu pot
ramane asa… spune Esme.

-La naiba… trebuia sa se intample tocmai acum…

-Ce este Alice?

-Renee si Phil vin in vizita si vor afla adevarul… spune Alice, pierduta prin ganduri.

-Ce?!

-Alice nu-mi spune ca vor afla despre….

-Da ne vor afla secretul, la fel si Charlie, care sigur nu va fi foarte speriat tinand cont
ca nu prea s-a speriat cand Jacob s-a transformat in fata lui, explica Alice.

-Da Alice, dar Jacob nu este fiica lui…. Si Renee se va speria teribil… spune Esme.

-Poate, dar trebuie sa stie…. Ganditi-va Bella va trebui sa le explice de ce nu

imbatraneste, la fel si noi…. totusi au trecut cativa ani de cand nu ne-a vazut, iar asta sigur o
va soca, am spus ganditoare.

-Rose…. spune Emmett.

-Familia ar trebui sa afle adevarul, daca nu atunci trebuie sa disparem si sa taiem

toate legaturile… in fine Bella trebuie sa le taie.
 -Rose nu ma ajuti deloc…. spune Bella

-Rose are dreptate, spune Edward.

-Nu! Nu vreau sa-i implic!

-Sunt implicat Bells, spune Emmett.

-Raspunsul meu final este NU, asa ca nu mai continuati cu asta!

-Bine, spune Alice cu subinteles.

Am mai stat putin in gradina, apoi am intrat in casa, mergand fiecare in dormitoarele
noastre. Am mai ascultat gandurile copiilor si nu am mai auzit nimic legat de varul lui Newton.
Poate inceta-se cu facutul pe detectivul sau poate ca asta era doar inceputul…. Dupa 2 ore am
auzit masinile copiilor apropiindu-se de casa. Emmett statea pe pat, privindu-ma fix. Stia ca
aceasta situatie ma punea in dificultate, pentru ca vedeam si simteam tot ce se intampla cu Nikki
si Taylor. Era ingrijorat din cauza asta, dar nu vroia sa arate..

-Emmett!

-Da, scuze… nu eram atent….

-Am observant. Vin copii sa mergem jos. Am coborat in living, unde ceilalti erau deja.
Cand copii au intrat pe usa pot spune ca toti am avut un soc.

-Wow, spune Jasper.

-Buna seara, au spus ei.

-Buna… le-am raspuns incet.

 -De ce aveti fetele astea? Intreaba Jacob.

-Frate, ei nu ne-au mai vazut de 2 zile…

-Aaaa… crestem repede, nu?

-Cum va simtiti? Intreb analizandu-le atent.

-Bine, chiar foarte bine… raspunde Nikki.

-Bine, singura problema este hrana….

-Stiu cum este… le-am spus zambind.

-Cred ca si noi ceream foarte mult de mancare, spune Taylor.

-Mama voastra avea un apetit pe masura… spune Emmett.

-Bunicu nu a venit? Intreba Selene.

-Nu, are putina treaba la spital si nu am vrut sa-l ingrijoram cu treaba cu

Newton, raspunde Edward.

L-am asteptat pe tata, nerabdatori. Sitauatia asta este periculoasa, iar in situatia lui
Nikki si Nessie nu putem sa plecam…. le-ar putea afecta. Singurul gand care imi venea in minte
era sa-l omoram pe varul lui Mike, dar si asa tot noi eram vizati, pentru ca vorbi-se deja cu
majoritatea copiilor din liceu, despre misteriosii frati Cullen si cei 2 tipi masivi.

-Buna tuturor! Spune Carlisle intrand pe usa.

-Buna…

-Cum va mai simtiti? Intreaba el punandu-si haina pe canapea.

-Bine… spune Nessie.

-Ce este? Intreba tata vazandu-ne pe toti ganditori.

-Bunicule avem o problema… incepe Taylor.

 -Ce fel de problema?

-Varul lui Mike Newton s-a transferat din Grecia la liceul din Forks si se pare ca stie
despre fratii Cullen, spune Edward.

-Ce stie?

-De fapt el stie despre noi, pentru ca Mike a avut grija sa-i spuna…. Dar acum a aflat
ca in liceu sunt niste copii cu numele Cullen si a inceput sa se intereseze la alti colegi si la

profesori si a aflat ca sunt rude cu noi…

-Este foarte curios… parca ne-ar urmari, spune Selene.

-Trebuie speriat putin, spune Jacob.

-Termina Jake, este om… spune Seth.

-Seth are dreptate, sa lasam lucrurile as ape moment si vom vedea cum decurge
situatia, spune Carlisle.

-Bine, in fine sa terminam cu asta… Am auzit ca mergeti la vanatoare, spune

Nessie.

-Da, mergeti si voi?

-Normal, raspunde Nikki. Am o foame de lup in mine.

Toti am izbucnit in ras. Imediat ce s-a schimbat si tata in ceva mai comod am plecat.
Vantul batea destul de tare, iar in aer se simtea mirosul dulce al ploii. Eram deja departe de
casa, cand Nessie se opreste, punandu-si mana pe burta.

-Ce este? Intreaba Bella speriata, venind imediat langa ea.

-Nimic mama, asta a fost o lovitura puternica, spune Nessie zambind.

 -Te simti bine?

-Da, bunicule… a fost doar o lovitura.

Dupa mica oprire cu Nessie ne-am continuat vanatoare. La un moment dat ne-am
despartit. Eu, Emm, Bella si Edward am luat-o in stanga tiandu-ne dupa mirosul unor caprioare.
Cu cat mirosul devenea mai puternic cu atat mai mult instinctual incepea sa fie si mai puternic,
luand controlul asupra corpului nostru, transformandu-ne in adevarate fiare. Am gasit turma la
un mic lac format de ploile din ultimele ploi, adapandu-se. Nu am mai stat pe ganduri,
instinctual si-a spus cuvantul. Ne-am naspustit asupra lor… in cateva secunde fiind moarte
toate, iar noi hranindu-ne din ele. Mi-am infipt coltii in gatul uneia dintre caprioare, iar sangele
ei cald a inceput sa-mi inunde corpul. Cu fiecare picatura care o sorbeam din caprioara
simteam cum devin mai puternica.

-Emmett… spune Edward, stergandu-si putin sange de pe mana.

-Dragule lasa-l… sti foarte bine ca adora acest lucru, spune Bella.

-Iubitule nu mai are sange, l-am anuntat pe Emmett.

-Stiu, dar sentimentul de a avea coltii infipti in gatul lor catifelat este superb.

-Esti…. un copil, am spus dandu-mi ochii peste cap.

-Da, iar tu esti mami meu, spune el sarutandu-ma.

-Hai! Aveti timp de asta mai incolo… spune Edward.

-Frate, da te pricepi sa strici astfel de momente, spune Emmett.

 Edward nu a mai spus nimic, ci si-a indreptat atentia spre partea stanga a noastra. La
scurt timp ne-am intalnit si cu ceilalti pe drumul de intoarcere. Dupa vanatoare eram plini de
energie, sangele cald era ca un drog…. care iti oferea aceea liniste, dar in acelasi timp si
agitatie. Ne indreptam spre casa… Esme, Carlisle, Jasper si Nikki erau langa mine si Emmett,
iar ceilalti in fata.

-Stati! Striga Edward.

-Ce este? Intreaba Emmett scurtand padurea cu privirea.

-Alex… spune Edward mai mult maraind.

-Ce?! Spune Taylor.

-Ne-a urmarit… continua Selene.

-Nu… este in apropierea case, incearca sa afle misterul care invaluie familia
Cullen, spune Edward.

-O sa vada misterul, am spus maraind.

-Rose, nu!

-Dar….

-Am spus nu! Spune tata.

-Ce ziceti sa-l speriem putin? Intreaba Jacob, avand un zambet malefic.

-Sunt de acord cu Jacob, am spus repede.

-Ar fi amuzant, spune Emmett.

-Nu ne jucam cu oamenii… spune Esme.

-Nu-i facem nimic, doar il speriem putin…

-Mai bine mergem acasa si il luam prin surprindere… spune Nikki.

-Si mai bine…

 -Dar nu cred ca se va apropia de casa, spune Seth.

-Ba eu cred ca da, spune Nessie.

-Atunci sa mergem acasa, spune Jasper.

Aliati (capitolul 50)

Imediat ce Edward ne-a anuntat ca Alex, varul lui Mike este aproape de casa, impreuna
cu 2 prieteni, am grabit pasul. In 5 minute, toti ne aflam in casa si totul parea normal. O familie
normala, care isi petrece seara impreuna, uitandu-se la televizor si vorbind despre ziua care
tocmai a trecut.

-Barbie, spune Jacob in soapta.

-Ce vrei Jacob?Am spus plictisita.

-Vino putin in bucatarie, vreau sa vorbesc cu tine, spune el.

L-am urmat curioasa sa aflu ce vroia sa vorbeasca cu mine. Jacob vroia sa discute cu
mine, asta nu era bine…

-Ce spui sa speriem putin niste oameni? Intreaba el zambind.

-Nu stiu, dar ideea de a-I speria putin este foarte tentanta, am spus ganditoare.

-In mod normal nu as fi de acord cu asta, dar cred ca cei 3 pusti merita o lectie. Alta
data sa nu se mai avante noaptea in padure.

-Merci Edward! Atunci tu ne ti se sase…. Adica ii ti ocupati pe ceilalti, spune Jacob.

-Bine, dar vedeti sa nu faca infarct, spune Edward.

-Nu vrei sa-i omoram, vrem doar sa le dam o lectie pe care sunt sigura ca nu o vor uita
niciodata, am spus zambind.
 -Bine, hai duceti-va! Spune Edward cu zambetul lui strengar.

L-am sarutat rapid pe obraz si am iesit afara, impreuna cu Jacob. Ii auzeam pe cei 3
omuleti apropiindu-se, iar luminile lanternelor incercau sa sparga intunericul noptii. Am intrat
in padure, evitand privirile celor din casa, in caz ca se uitau pe fereastra.

-Jacob, daca te transformi vazi cum faci ca sa inteleg si eu ce vrei sa spui….

-S-a facut! Spune el indepartandu-se putin de mine, pentru a se transforma.

Am mers pana aproape de cei 3 intrusi. Ii priveam atenta cand Jacob ma impinge cu
botul.

-Ce este? Ma mai loveste odata, apoi se

uita la copii. Ce vrei sa fac? A dat nervos din coada si i-am urmarit privirea. Vrei sa le i-au
lanternele? Bun, am spus dupa ce Jacob a dat aprobator din cap. Ii mai lasam putin, i-am spus
incet.

-Alex, nu cred ca a fost o idee buna, spune unul din cei 3 baieti.

-Hai Scott, doar nu ti-e frica de intuneric? Spune celalalt baiat.

-Incetati amandoi! Sunteti barbati, deci nu va mai comportati ca niste pisici

speriate, spune Alex enervat.

-Da Alex, dar tu nu sti ca in padurea asta au fost vazuti ursi si au disparut
persoane, spune Scott.

-Nu se va intampla nimic!

 -Dar de ce vrei atat de mult sa spionam familia Cullen?....

-Pentru ca vreau sa aflu de ce sunt asa retrasi si in plus sunt ciudati, nu mai fi asa
copil Denis.

-Frate, poate nici nu sunt toti, cred ca cei de care ti-a vorbit varul tau sunt in alte tari,
poate lucreaza sau poate au o familie, spune Denis.

-Poate sau poate nu…. De asta vreau sa aflu adevarul!

Jacob se ridica de langa mine si merge spre baieti, dar mi-a facut semn ca eu sa raman
pe loc. Il priveam si mi-am dat seama ce vroia sa faca. S-a apropiat de baieti atat cat sa nu-l
poata vedea in lumina lanternelor. A inceput sa mearga incet in jurul lor, miscand tufisurile.

-Alex, ai vazut asta? Intreaba Scott.

-Nu, ce sa vad?

-Nu miscati!... cred ca este ceva in tufisuri! Spune Denis in soapta.

Mi-am pus mana la gura pentru a nu se auzi rasul. Ma amuza teribil situatia, dar sa fiu
sincera imi era putin mila de ei. Alex misca lanterna pentru a putea vedea ce se ascundea in
tufisuri, dar puteam sa-i vad mainile cum ii tremurau. Inimile lor incepeau sa bata mai
accelerat… frica ii cuprinse-se. Trei baieti noapte in padure, o padure in care se zvonea ca ar fi
ursi, dar de fapt nu era altceva decat o familie de vampiri si o haita de varcolaci.

-Cred ca i-am speriat destul, acum e randul tau, spune Jacob venind din tufisuri.

-In sfarsit te pot intelege si eu, am spus pe un ton serios.

 -Mda, te prinzi cam greu…

-Bine… imi pare rau, dar nu am invatat limba caineasca…. In fine vorbim despre ata
dupa, i-am spus disparand de langa el. Am trecut rapid pe langa baieti, trantindu-le lanternele
din mana. 3 tipete ingrozite au spart linistea noptii. I-am vazut pe baieti agitati incercand sa
gaseasca lanterenele cazute pe jos, dar nu au reusit deoarece am mai trecut o data si le-am luat
inaintea lor.

-Padurea asta e bantuita…. Tipa Denis.

-Sa plecam de aici! Tipa Alex.

-Pe unde? Intreaba Scott cu rasuflarea taiata

-Ne intoarcem si fugim! Spune Alex.

Cand baietii se intorceau pentru a putea iesi din padure, un urlet puternic de lup a
rasunat ca un ecou in intreaga padure.

-Fugiti! Tipa Alex.

-Bine lucrat caine, dar totusi acum au auzit si ceilalti, i-am spus lui Jacob cand am
venit langa mine.

-Eee…. Asta e…. Hai sa vedem daca pot iesi singuri din padure, spune el.

-Da… daca nu va trebui sa-I ajutam, i-am spus fluturand lanternele.

Jacob mi-a aratat un zambet stralucitor si am pornit spre baieti. Cum banuiam nu mai
stiau cum sa iasa din padure. Am trecut in liniste pe langa ei si le-am lasat lanternele aprinse la
marginea padurii.
 -Uite lumina! Striga Scott.

-Sa mergem!Spune Alex.

-Norocul lor ca nu erau foarte departe de marginea padurii si au putut vedea lumina
lanternelor, am spus serioasa.

-Mda… sa mergem, oricum va trebui sa dam niste explicatii, spune Jacob serios.

-Da ai dreptate…

Ne-am indreptat amandoi spre casa, gandindu-ne la niste explicatii. Carlisle sigur era
suparat, dar a meritat mica noastra escapada. Familia Newton m-a enervat intotdeauna. Se
credeau superiori, dar in realitate nu erau mai buni decat oamenii pe care-I faceau sa se simta
inferiori. Fara sa-mi dau seama m-am trezit in fata casei. Mi-am intors capul spre Jacob,
privindu-ne in ochi cateva secunde, apoi intrand in casa.

-Rosalie Cullen! Spune Carlisle.

-Jacob Black! Spune Renesmee.

-Aiiii…Tu prima! Spune Jacob, impingandu-ma pe mine prima in living.

-Unde ati fost? Intreaba Carlisle incruntat.

-Prin apropiere….raspunde Jacob bagandu-si mainile in buzunar.

-Rosalie…

-Aaaa… pai am facut o plimbare, am raspuns repede, afisand un zambet nevinovat.

 -Ce-a fost acel urlet Jacob? Intreaba Nessie serioasa.

-Am speriat o caprioara…

-Ce le-ati facut? Intreaba Taylor razand.

-I-am speriat putin, i-am raspuns zambind.

-Abia astept sa mergem la liceu, spune Jacob entuziasmat.

-Da…. sunt foarte curioasa ce vor spune…. “era sa ne manance ursii sau mai bine zis
lupii! sau “este o padure bantuita!” am spus imitand vocea lui Alex.

-Padure bantuita?! Repeta Esme.

-Da. Oricum din aceste 2 variante vor alege una sigur, dar nu vor spune ca au fugit ca
niste pisici speriate, am spus chicotind, amintindu-mi fetele lor ingrozite. Nu cred ca vor mai
veni pe aici… am spus ganditoare.

-Daca o vor mai face ne ocupam din nou de ei, nu Rose?

-Bine inteles Jake.

-Ce malefici suntem, spune Jacob, ridicand mana pentru a bate palma.

-Rose?! Jake?! De cand vorbiti voi doi asa? Intreaba Emmett mutandu-si privirea cand
spre mine, cand spre Jacob.

-De cand suntem aliati, raspunde Jacob.

 -Daca atunci cand se tachinau iesea comedie, acum ca sunt aliati va fi un adevarat
“dezastru”, spune Bella.

Toti am izbucnit in ras. Razele soarelui au intrat prin ferestrele uriase ale camerei,
lovindu-se de corpurile noastre, facandu-ne sa stralucim ca diamantele.

-Cred ca nu ma voi obisnui niciodata cu asta, spune Paul.

-Hai Paul recunoaste ca arata super in lumina soarelui, spune Embry dandu-i un cot in
brat.

-Mda….

-Matusa o sa fie soare? Intreaba Selene.

-Nu pot vede nimic din cauza…

-Plecam acum, spune Sam.

-Ne vedem in parcarea liceului, spune Seth sarutand-o pe Nikki.

-Da, spune ea cu un zambet cald.

Imediat ce haita a iesit din raza de actiune a lui Alice, aceasta a cazut pe ganduri.
Renesmee se ridica de pe canapea indreptandu-se spre usa, dar nu a apucat sa faca mai mult de
3 pasi si a avut o ameteala puternica. Edward a prins-o intainte de a se prabusi.

-Ness….spune el ingrijorat.

-Sunt bine, doar o lovitura, spune ea incet, mangaindu-si delicat burta.

-O lovitura puternica, spune Bella.

-Nessie mai bine nu vi la scoala azi, spune Nikki.

-Nu! Vreau sa vin, spune ea.

-Nu cred ca…incepe Bella.

 -Mama sunt bine, serios, ar trebui sa sti ce inseamna aceste lovituri, la fel si tu
matusa… sunt in regula, spune Ness zambind.

-Bine, am spus si eu si Bella nemultumite.

Dupa ce Alice ne-a anuntat ca va ploua si Carlisle ne-a asigurat ca fetele sunt bine,
acestea au plecat la liceu.

-Trebuie sa merg la spital, daca este ceva ma sunati, spune Carlisle urcand scarile.

-Da, spune Edward serios.

Au trecut 3 ore, de cand tata si copii plecase-ra la liceu si serviciu. Fiecare isi gasi-se
cate ceva de facut. Am luat din biroul tatei o carte si am mers in dormitor, incepand s-o
rasfoiesc. Linistea asta ma nelinistea…. Eram sigura ca Volturi vor lua masuri drastice, cand
vor afla de Nikki si Taylor, ca sa nu mai vorbim ca Nikki si Renesmee sunt insarcinate cu un
varcolac. Ma nelinistea gandul ca acum fetele sunt foarte vulnerabile si daca Volturii afla, vor
profita de situatie. Un ciocanit incet in usa m-a facut sa tresar, trezindu-ma la cruda realitate.

-Intra… am spus pe un ton plictisit.

-Buna, spune Kate, bagand doar capul in camera.

-Kate?! Buna! Am spus ridicandu-ma de langa pat.

-Ce faci? Intreaba ea uitandu-se spre cartea deschisa.

-Imi omor timpul, dar tu? Sunt si ceilalt?

-Da, raspunde ea cu un zambet larg.

 Am coborat impreuna scarile si spre surprinderea mea nu veni-se numai familia Tanyei
ci si Garret.

-Garret? Am spus uimita.

-Buna, Rose! Spune el zambind.

-Buna..

-Si familia Denali se mareste, spune Emmett entuziasmat, luandu-ma de mijloc.

M-am uitat nedumerita la Emmett si dupa la ceilalti. Kate merge langa Garret, iar acesta
o i-a de mijloc.

-Felicitari! Am spus fericita.

-Multumim!

-Copii unde sunt? Intreaba Carmen.

-La liceu, raspunde Esme.

-Ahh… am uitat sa-l sun pe Jake, am spus ridicandu-ma brusc de langa Emmett.

-Baby?!

-Ce este? Intreaba Tanya.

-Trebuia sa vorbesc cu Jake, i-am raspuns cand am revenit in camera, tinand telefonul
la ureche.

-Sper ca cei 3 baieti sa nu va ofere nici-o satisfactie in a rade de ei, spune Edward.

-Hahaha…. Jacob! Am spus cand acest a raspuns.

-Trebuia sa-i fi vazut cum povesteau, numai ca in povestea lor sunt curajosi si lupta cu
fiarele padurii, spune Jacob. Veniti acasa, dupa ore… i-am spus dupa ce l-am auzit pe profesor.

-Nu sunteti sanatosi, spune Jasper.

 -Eh, asa suntem noi, am spus revenind la locul meu, langa Emmett.

-Si ce ati mai facut? Intreaba Elezar.

-Nu prea multe… raspunde Esme.

-S-a intamplat ceva? Intreaba Carmen.

-Volturii?

-Nu… Tanya…. Am avut niste probleme cu o nou nascuta, spune Edward.

-Nou nascuta?

-Ce probleme?

-Avea puterea de a manipula….si inafara de mine, Rose, Jazz si Taylor toti ceilalti
erau marionetele ei, explica Edward.

-Trebuia sa ne anuntati… spune Tanya.

-Nu a durat foarte mult… s-a ocupat Rose de ea, spune Alice.

-Mda….spune Emm.

-Asta patesti cand te legi de sotul meu si de familia mea, am spus serioasa.

-Ce legatura a avut cu Emm? Intreaba Kate.

-Erau… oarecum iubiti… am spus cu un dezgust vizibil in voce.

-Chhhh… spune Kate. Emmett sincera sa fiu ma bucur ca inca esti in viata, ma rog sti
la ce ma refer…

-Crede-ma a fost mult mai greu s-o recastig pe Rose dupa acest inciden neplacut, decat
cand am fost sub “efectul” acele puteri, spune Emmett serios, sarutandu-ma pe obraz.

-Da, ce pot sa spun aceea vampirita a avut mult curaj daca s-a luat de… dar Tanya se
opreste inainte de a spus cine sunt.
 -Multumesc, i-am spus mai mult mimat.

-S-a intamplat ceva? Intreaba Garret.

-Nu, dar momentan nu este bine sa stie toata lumea un lucru marunt… foarte
marunt, am spus repede.

Garret ne privea cu suspciune, isi dadu-se seama ca ascundeam ceva, dar nu putea
intelege ce. Ma intreb oare cum va reactiona cand va afla cine sunt….sau mai bine spus cand va
afla despre puterea mea.

-Kate mi-a spus despre Nikki si Taylor, dar nu inteleg ceva… cum e posibil sa-i fi
nascut?

-Garret….si eu am o putere…

-Ai o putere?

-Da… am recunoscut eu.

-Ce putere? Vroiam sa va intreb ceva… voi simtit ceva ciudat in aer….si aici nu ma
refer la mirosul de lup?Nu stiu un sentiment ciudat…o putere imensa ce provoaca un fior
rece… spune Garret.

-De la mine vine… eu iti provoc acel sentiment… am inceput eu.

-Ce vrei sa spui?

-Garret, inainte de a spune mai multe trebuie sa promiti ca nu vei spune

nimanui… spune Esme.

-Ce se petrece aici?

-Rose, cred ca ar fi mai bine sa-I arati, spune Edward.

 -Ok… am spus intorcandu-mi privirea
spre Garret, care ma privea curios. Pe masuta dintre cele 2 canapele se aflau niste reviste, de
care Alice se plictisise, asa ca am hotarat sa ma axez pe ele. Garret ma privea curios, incepand
sa arate semne de nervozitate, dar in acel moment revistele au luat foc, fapt ce l-a facut pe
Garret sa faca 2 pasi inapoi. Asta sunt… asta e puterea mea, i-am spus aratandu-i un zambet
nevionovat.

-Tu…t…tu… puterea asta…

-Da Garret, puterea legendarului vampir, spune Edward. Rose are puterea focului.

-Puterea focului… repeta Garret ca pentru sine. Asta te face cel mai puternic vampir si
automat va face cel mai puternic clan, spune el uimit, dar groaza i se putea citit in ochi.

-Da, dragule, dar Rose isi foloseste puterea doar daca este foarte mare nevoie, ii spune
Kate, pe un ton bland.

-Ai invatat sa-ti folosesti puterea foarte bine, nici ochii nu ti se mai schimbat, spune
Elezar.

-Doar daca vreau, de obicei incep sa mi se schimbe si sa-mi apara flacarile in ei atunci
cand sunt nervoasa, i-am explicat eu.

-Ti se schimba ochii?

-Da… in fine culoarea…

-Sa sti ca pana ne-am obisnuit ne cam speria si pe noi, spune Alice.

-Mda… sigur v-as fi facut ceva voua, i-am spus dandu-mi ochii peste cap.
 -Ai putea sa-ti schimbi….incepe Garret.

-Sigur, am spus repede. Ochii incepeau sa-mi iarda, iar dupa expresia pe care a avut-o
Garret, am stiut ca se schimbase-ra, iar flacarile isi facuse-ra si ele aparitia.

-Wow….a reusit Garret sa spuna. Acum inteleg cum de ai putut ramane insarcinata….

-Mda….

Am continuat sa vorbim si sa povestim tot ce mai era nou si ce mai facuse-m de cand nu
ne-am vazut. Orele s-au scurs rapid, fara a ne da seama. I-am auzit masina lui Carlisle
apropiindu-se de casa si abia atunci ne-am uitat la ceas.

-Buna, tuturor! Spune tata intrand in casa.

-Buna, spune fetele.

-Salut, spun Elezar si Garret.

-Copii nu au venit? Intreaba Carlisle.

-Nu si au iesit de mult de la ore… am spus cu o ingrijorare vizibila.

-Nu raspunde niciunul la telefon, spune Bella enervata.

Dupa 1 ora de neliniste si tensiune, pentru ca nu puteam da de copii, telefonul Bellei

suna.

-Unde sunteti? Intreaba ea furioasa.

-Scuze mama, am fost sa vanam si am lasat telefoanele in masina, trecem pe acasa sa

ne schimbam si venim, spune Renesmee.

-O sa murim cu zile… spune Bella, dupa ce inchide telefonul.

-Vor afla si ei in curand sentimentul asta de ingrijorare si teama, am spus ca pentru

mine, uitandu-ma pe fereastra.

-Ce vrei sa spui Rose? Intreaba Tanya.

 -O sa vedeti cand o sa-i vedeti pe copii, spune Alice cu un zambet copilaresc.

-Foarte mult mister in aceasta familie, spune Garret razand.

-Ne place sa fim mai misteriosi, spune Jasper.

-Iubito, sunt bine, spune Emmett venind langa mine.

-Stiu… am spus incet.

-Atunci ce se intampla?

-Nu stiu, este ciudat… toata aceasta liniste… am spus privind cerul senin.

-Volturii nu vor avea curajul sa ne atace dupa ce vor afla…

-Si daca actioneaza inainte de a afla? Daca vor afla de copii si vor veni dupa ei, iar noi
sa ajungem prea tarziu?...

-Baby nu te mai framanta atat, suntem familia Cullen putem trece peste orice! Spune
Emmett, afisand zambetul lui strengar.

-Te iubesc! I-am spus la ureche.

-Si eu! Spune el sarutandu-ma.

-Asa si cum ziceam….spune Alice, dupa ce a imitat un tusit.

-Alice… spune Tanya razand.

 -Iti place sa faci asta, nu? Intreb zambind.

-Da! Spune ea.

-Micuta mea surioara…. am inceput eu, luandu-l de mana pe Emm.

-Micuta surioara? Spune Bella razand.

-Nu e amuzand Bella, spune Alice.

-Cred ca uiti ceva… am spus serioasa.

-Nu am uitat ni…. Masina…spune ea uitandu-se cu ochii mari la mine.

-Bingo! Am spus chicotind.

-Nu-mi mai faci masina?

-Sa-ti fac masina? Nu sunt mecanic….Habar n-am ce trebuie sa-I fac… am spus
ridicand din umeri.

-Vaii….spune Jasper razand.

-Te cam are la mana, spune Kate.

-Nu! O sa-l rog pe Jake…spune ea cu o voce melodioasa.

-Jacob…hmmm…. Acum ca suntem aliati o sa am o rugaminte la el….si sunt sigura

ca nu ma va refuza….

-Rosalie Cullen! Spune Alice maraind.

 -Yep… am spus serioasa.

-O sa mi-o platesti…

-Nu prea cred….

Alice face un salt peste canapea, cu mainile intinse pentru a putea sa ma apuce. M-am

ferit, iar ea a aterizat pe fotoliu, cazand cu el.

-Esti mult mai rapida, spune Elezar.

-Tata! Striga Alice, ridicand fotoliul.

-Da, Alice..

-O vezi pe Rose…?

-Alice, nu te mai comporta ca un copil de 2 ani… spune Emmett.

-Tu vorbesti Emmett? In locul tau as tace…

-De ce? Intreaba Emmett.

-Nu stiu pe nimeni mai copilaros ca tine…

-Asta imi place la el, i-am spus lui Alice, lasand-o cu gura intre deschisa.

-Nu ma mai cert cu voi, gata! Spune Alice suparata.

-Minunat, am spus zambind.

-Ce-ti mai place sa ma enervezi, spune Alice razand, luandu-ma dupa gat.

-Si tie iti place sa ma necajesti… i-am spus zambind.

 -Ehh… imi place sa va intrerup… recunoaste ea.

-Sa vezi cand o sa va intrerup eu….am spus facandu-i cu ochiul.

-Nu ai avea curaj…

-Pune-ma la incercare…

-Si eu pot!

-Nu ai cum, daca usa va fi inchisa…

-Ahhh… spune ea suparata.

Toti am inceput sa radem. Alice se agita imediat, iar daca era vorba de masina ei sau de
Jazz era si mai rau. A mers langa Jasper, inca uitandu-se la mine cu o privire ciudata. Nu ma
credea in stare ca as putea s-o intrerup intr-un moment magic. Era tentant sa fac asta, pentru ca
si ea mi-a facut-o mie, cand a intrat peste noi in dormitor… la fel ca acel proverb..”ochi pentru
ochi si dinte pentru dinte”.

Simturi animalice (capitolul 51)

M-am asezat langa Emmett apropiindu-ma de el, ca si cum as fi fost in pericol.

-Alice, ai mai vazut ceva legat de mama si tata?

-Nu, Bells…am fost ocupata cu spionarea mintii lui Aro, spune Alice uitandu-se spre
mine.

-De ce ii urmaresti pe Volturi? Intreaba Elezar.

-Ei nu stiu inca de Nikki si Taylor… spune Carlisle.

-Cand vor afla… va iesi urat…spune Carmen.

-Urat pentru ei…completeaza Kate.

 -Nu chiar Kate… Nikki nu este intr-o stare fizica tocmai buna, i-am spus eu
ganditoare.

-Cum adica?

-Adica este foarte vulnerabila in acest moment si…

-Vin! Spune Edward oprindu-ma, dar dupa fata lui, am stiut ca a facut-o intentionat.

-Am sosit! Striga Taylor, intrand in casa, tinand-o de mana pe Selene. Buna! Spune el,
urmat de Selene.

-Buna!

-Ma bucur sa te cunosc Taylor, spune Garret zambind.

-Si eu, dar cine esti?

-Sunt Garret, iubitul lui Kate.

-Incantat, ea este sotia mea Selene, spune Taylor.

-Incantata sa te cunosc Garret, spune Selene zambind.

-Unde sunt ceilalti? Intreb serioasa.

-Vin imediat…

Cand Nikki si Renesmee au intrat in camera, ajutate de Jacob si Seth, familia Denali a
ramas socata, iar eu am simtit ca nu mai am aer…parca timpul se opri-se in loc.

-Voi doua….spune Elezar.

-Nikki, am spus ducandu-ma la ea.

-Sunt bine, mama, doar ca loviturile sunt puternice, spune ea strambandu-se, atunci
cand copilul a lovit-o din nou.

-Elezar...dupa… spune Edward.

 -Dragule, ce se intampla? Intreaba Esme.

-Copii sunt foarte puternici si din cauza asta au aceste dureri, spune Carlisle.

-Veti ramane aici! Am spus pe un ton autoritar…

-Dar matusa….avem casa noastra…

-Rose are dreptate…nu plecati si sa nu te aud comentand Renesmee! Spune Bella.

-Au dreptate, ne aproba Jacob.

-Carlisle, crezi ca va mai dura mult pana vor naste? Intreaba Jasper.

-Nu! Totusi ma ingrijoreaza ceva…

-Ce? Am spus si eu si Bella in acelasi timp.

-Cum am spus si mai devreme copii sunt foarte puternici si ma tem pentru vietile
fetelor…Daca Edward nu ti-ar fi injectat venin atunci, ai fi murit Bella….iar acum riscul este
acelasi…

-Nu…am spus cu rasuflarea taiata.. Edward ii poti auzi? Intreb ingrijorata.

-Nu…nu pot auzi nimic, spune el trist.

Toti eram ingrijorati. Imi priveam copilul cum sufera si eram legata de maini si de
picioare. Nu puteam face nimic pentru ea si asta ma durea foarte tare.

-Carlisle, dar si Rose a patit la fel. Sti foarte bine ca si ea facea astfel de crize, spune
Alice.

-Cred ca Alice are dreptate…poate ca nu au fost facuti cu un varcolac, dar au fost

facuti cu un vampir…Sunt vampiri puri si mult mai puternici decat noi, spune Jasper.

Ii auzeam pe ceilalti vorbind, dar nu putea intelege, parca vorbeau o limba pe care doar
ei o intelegeau. M-am intors la Emmett, iar o lovitura puternica in burta m-a facut sa tresar.

-Iubito esti bine? Intreaba Emmett ingrijorat.

 -Da…i-am raspuns incet. M-am uitat la Taylor cautand semne ca si el ar fi simtit
lovitura de mai devreme, dar nu vedeam nimic.Ce zici tata, daca ar mai bea sange?

-Dar tocmai am vanat…spune Nikki.

-S-ar putea sa mearga…spune tata ganditor.

-Bun…Bella mergi cu mine?

-Da…

-Mergem noi, voi sunteti agitate, spune Emmett, prinzandu-ma de brat, inainte de a iesi
din living.

-Dar…am inceput eu.

-Am spus ca mergem noi! Spune Emmett pe un ton autoritar.

-Tata nu mai este nevoie… uite ne simtim mai bine, spune Nikki ridicandu-se.

-Asa patim uneori, dar ne trece, spune Renesmee.

-Draga mea, sigur esti bine? Intreb ingrijorata.

-Da, sunt bine, doar ca micutul sau micuta nu mai are rabdare, spune ea zambind,
mangaindu-si burta.

-Iubito, esti bine? Intreaba Jacob.

-Da, Jake, calmeaza-te, spune Nessie chicotind.

 Fetele se simteau bine, iar asta se vedea pe fetele lor. Dar si asa inca eram ingrijorata,
nu puteam trece cu vederea aceste “crize”. Acum stiu ce simtea mama cand aveam eu astfel de
dureri. Jacob si Seth nici acum nu-si revenise-ra din aceea sperietura… Daca acum reactionau
asa, atunci cand va veni momentul nasterii, cred ca vor lesina. Acest gand m-a facut sa zambesc.

-Cei asa amuzant? Intreaba Alice.

-Nimic…am spus repede.

-Deci….am ramas fara cuvinte, spune Carmen.

-Nu numai tu, draga mea…spune Elezar.

-La Renesmee mai inteleg pentru ca are si o parte umana, dar la Nikki…spune Garret.

-Aceasta parte a puterii lui Rose s-a transmis si la ea, spune Edward.

-Rose, ce zici de o plimbare, am auzit ca vom fi din nou vizitati, spune Jacob. Acum ca
sperietura a trecut…

-Mi-ar place, dar nu am chef…am spus pe un ton ciudat.

-Oricum nu ati mai avea timp..

-Ce vrei sa spui Edward?

-In maxim 5 minute vor fi langa casa, ne anunta el.

-Cine? Intreaba Tanya.

-Niste colegi…raspunde Nikki.

-Ma cam enerveaza cand isi baga nasul unde nu le fierbe oala, spune Selene.

-Daca tot s-au obosit sa vina pana aici ar trebui sa-i invitam in casa…spune Taylor pe
un ton ironic.

-O idee bune Ness, spune Taylor, ridicandu-se brusc entuziasmat.

-Taylor…spune Selene.
 -Ce pui la cale? Intreaba Seth.

-Sa-I invitam in casa, poate asa vor termina cu spionatul….

-Taylor este 3 dimineata, orice om normal …teoretic ar trebui sa doarma la ora

asta, spune Bella.

-Garret, poti merge la etaj, te rog… Nu de alta, dar ai ochii rosi si….

-Inteleg, spune el zambind.

-Taylor! Spune Emmett.

-Hai tata, ma plictisesc si in plus nu-mi place sa fiu urmarit, spune el.

-Taylor are dreptate, ne-au demonstrat ca nu vor renunta…spune Esme.

-Oameni prosti! Am spus nervoasa, ridicandu-ma.

-Rosalie!Spune Carlisle.

-Unde mergi, iubito?

-Sa invit inauntru…musafirii nepoftiti…

-Credeam ca glumesti dar…incepe Jazz, dar era prea tarziu, deja disparuse-m din
camera.

Puteam scapa rapid de ei si fara sa dam de banuit ca am fi implicati, dar asta insemna sa
trec peste cuvantul parintiilor mei, cuvantul meu si sa ma transform intr-un monstru. M-am
asezat pe scari jucandu-ma cu o piatra, asteptand baietii sa apara. Nimeni nu a venit dupa mine,
deci stiau ca ma voi comporta cat mai uma cu putinta, tinand cont clipele de neliniste pe care le-
am avut mai devreme.

-Alex si daca ne prind? Spune Scott.

-Asta este, inventam si noi ceva…

-Sincer eu nu prea stiu nici acum ce caut din nou in aceasta padure, dar in fine am
ajuns pana aici nu voi pleca acum, spune Denis.
 -Sper sa gasmin ceva tare….sa demascam familia Cullen.

-Sa demascati familia Cullen? Am spus

aruncand piatra in iarba de langa casa.

-Alex, am incuract-o, spune Scott.

-Taci si aproba-ma, de fapt amandoi, spune Alex.

-Ce cautati la ora asta in padure, cand ar trebui sa fiti in pat? Parintii vostri stiu de
voi? Intreb serioasa, indreptandu-ma spre ei. Acest lucru i-a facut sa se de-a un pas inapoi.

-Ne plimbam si ne-am ratacit, spune Alex cu o privire de copil nevionvat.

-Mda… “Nikki, Taylor, mergeti sus, impreuna cu Jacob, Seth si Garret…”

“Ce se intampla mami?”

“Nimic dragule, doar ca nu le pot vedea pe fete in starea in care se afla acum…”

“Ai dreptate, inca nu suntem “normale” “

“Gata, suntem sus!”

“Bun..” -Hai in casa sa beti o ciocolata calda sau un suc, apoi va ducem acasa, am
spus intorcandu-ma.
-Frate nu cred ca este bine sa intram, spune Denis.

-Si eu cred la fel, fata asta ma sperie, spune Scott.

-Sigur, multumim, spune Alex ca si cand nu si-ar fi auzit prietenii.

-Alex…

-Intrati! Am spus deschizandu-le usa.

-Multumim, spune Alex. Wow…casa asta chiar este mare…

-Mare si superba…continua Scott.

-Buna! Spune Esme iesind din living, afisand zambetul ei cald.

-Buna seara! Ne scuzati ca v-am deranjat…incepe Alex.

-Nu-i nimic, ati patit ceva? Intreaba ea.

-Nu, doar ne-am ratacit si am venit pana aici, luandu-ne dupa lumina, spune Denis.

-Ce vreti sa beti? Intreb rece.

-O ciocolata calda, dar mai bine nu vrem nimic, nu vrem sa va deranjam…

-Nu ne deranjati, spune Esme.

-Asa e… NICIODATA!Am spus-o in asa fel incat nici eu nu m-am crezut.

-Rose….spune Esme incet, pentru a auzi doar eu. Sa intram, pana vor fi gata ciocolatele.
 Am mers in bucatarie, pregatindu-le
micilor monstri ciocolata calda. Jucau un teatru ieftin, ce ma scotea din minti. Ma luptam din
greu sa pastrez aparentele si sa nu-I arunc afara din casa. Asteptam sa fiarba apa, cand o mana
ma cuprinde de mijloc. Intorcandu-ma brusc am dat peste ibticul cu apa ce era sa se rastoarne,
daca Emmett nu-l prindea.

-M-ai speriat…i-am spus lovindu-l incet in umar.

-Scuze, spune el cu un zambet strengar ce facea sa-I evidentieze si mai mult gropitele din
obraji.

-S-a intamplat ceva?

-Nu…doar ca..

-Ce?

-Nimic…uita de asta..

-Emmett ce este? Ma sperii…

-Nimic, iubito….nu vreau sa te supar. Mai bine da-mi un pupic, spune el incercand sa
para serios.
 I-am aratat un zambet larg luandu-l dupa
gat, sarutandu-l tandru. Stiam ca se intampla ceva cu Emmett dupa felul in care ma strangea in
brate si dupa felul cum ma saruta, era ca si cum nu ar fi mancat de foarte, foarte mult timp. Inca
sarutandu-ne, Emmett ma impinge de bufet, plimbandu-si palmele pe corpul meu.

-Mama…ups…scuze, spune Selene intrand in bucatarie.

-Selene… S-a intamplat ceva? O intreb aranjandu-mi tricoul.

-Nu nimic, doar ca Nikki si Ness vor un ceai de fructe… Da tu ce faci aici? Intreaba ea
uitandu-se la ibric.

-Ciocolata calda…am spus dandu-mi ochii peste cap.

-Aaaa… Mergi la “musafiri” o sa le fac eu ceaiul, spune ea.

-Bine draga mea, i-am spus sarutandu-o pe frunte. Am pus canile pe o tava si am mers in
living, urmata indeaproape de Emmett.

-Multumim, spun baietii.

-Cu placere, am raspuns pe acelasi ton rece. Am mers langa canapeaua unde stateau
Esme, Carlisle, Elezar si Carmen, tinandu-l de mana pe Emmett.

-Inca o data ne scuzati ca v-am deranjat…spune Scott.

-Nu ne-ati deranjat, bine ca nu ati patit nimic, spune Carlisle.

-Da, este periculos sa mergi in padure noaptea…. Stiti si voi noaptea este tipul perfect
pentru cele mai multe animale de prada…am spus eu.
 -Stim…spun ei aruncandu-si o privire rapida.

-Dar ce cautati in padure? Intreaba Jasper.

-Ne plimbam…si ne-am ratacit…

-Va plimbati in padure? Intreaba Bella.

-Da, suntem putin mai ciudati decat ceilalti copii, spune Alex.

Ascultandu-I pe baieti cum minteau, simteam ca as fi urmarita. Mi-am intors capul spre
Emm si l-am vazut privindu-ma cu niste ochi aurii stralucitori. I-am strans breatele mai tare pe
burta mea, simtindu-l mult mai aproape de mine. Dupa cateva secunde am simtit ceva ce nu mi-a
venit sa cred, pentru ca nu se intampla-se niciodata asta. M-am uitat socata la el, atunci mi-a
dat drumul, iesind din living.

-Ce are? Intreaba Tanya, venind langa mine.

-Nu stiu…dar voi afla, am spus urmandu-l. Ne scuzati putin, am spus cu un zambet
fals, iesind din camera. Iubitule ce se intampla? L-am intrebat cand am intrat in dormitor.

-Nimic…

-Dragule…am spus apropiindu-ma de el.

-Nu se intampla nimic, iubito…

-Nu ma poti pacali… Nu ti s-a intamplat asta niciodata, ce se intampla?

-Nimic…
 -Bun! Merg sa vad cum se simt fetele si ma intorc, poate pana atunci te hotarasti sa
vorbesti, altfel va trebui sa vorbesc cu Edward, i-am spus iesind din camera.

-S-a intamplat ceva? Intreaba Nikki cand am intrat in camera.

-Nu, cum va simtit?

-Super, spune el cu zambetul pe buze.

-Abia astept sa-mi tin copilul in brate, sa-l invat…

-Numai la prosti, spune Renemsee, oprindu-l pe Jacob.

-Ness….

-Astia nu mai au de gand sa plece? Intreaba Taylor enervat.

-Taylor! Nu-I putem da afara din casa si poate asa vor inceta cu…cu asta…am spus
repede.

-Dar ma enerveaza….

-Dragule, trebuie sa ne pastram anonimatul, spune Selene.

-Selene are dreptate, spune Seth.

-Mami, cand mergem in Settle pentru rochiile de bal? Intreaba Nikki.

-Ce rochi?

-Pentru bal….

-Vrei sa mergi la bal asa?

-Vreau, si in plus poate nasc pana atunci, chiar vreau sa merg…spune Nikki, putin
suparata.

-Si eu vreau…spune Renesmee.

 -Ganditi-va putin, puteti sa fiti in pericol acolo…puteti face vreo criza ca ma
devreme…am fost oprita de un zgomot puternic de ceva rupt. Un zgomot de carpa rupta….

-Ce-a fost asta? Intreaba Jacob.

-Nu stiu…parca se rupee ceva…spune Nikki.

-Stiu de unde vine…am spus pierindu-mi zambetul de pe fata.

-Mami, ce s-a inamplat? Intreaba Taylor.

-Nimic…Aveti grija de ele, altfel o sa am eu grija de voi, am spus iesind din camera.

-Sigur, sefa, spune Jacob.

-Multumesc capetenie Jacob, am spus incercand sa arat un zambet. Am mers din nou in
dormitorul nostrum, iar fulgii care pluteau prin camera m-au facut sa stranut. Dragule ce se
petrece aici?

-Nimic, iubito, doar ca trebuia sa-mi revin… Plictiseala..

-Off…hai sa stam jos, i-am spus luandu-l de mana.

-Iubito nu se intampla nimic…doar ca am un moment mai prost…spune el evitandu-mi

privirea.

-Emmett sti foarte bine ca nu ma intereseaza de ceea ce s-a intamplat cu pernele si

toate astea, pe mine ma intereseaza ce se petrece cu tine. Ce se petrece?

-Nimic! Nu mai insista, spune el ridicandu-se.

-Bun, daca nu vrei sa vorbim, cred ca este mai bine sa ramai aici, cel putin pana pleca
Alex si prietenii lui, i-am spus indreptandu-ma spre usa. Cand am dat sa deschid usa, Emmett a
inchis-o inapoi, punandu-si palma in ea. Ce e?... Nu mi-a raspuns, m-a impins in usa, incepand
sa ma sarute brutal. Emmett! Am spus impingandu-l in pat.

-Scuze, dar nu mai pot…simt nevoia…spune el, tragandu-ma peste el. Orice incercare
de a ma elibera din stramsoarea lui nu dadea rezultate.
 -Emmett, opreste-te, te rog… i-am spus
mai mult chinuit. Nu a incetetat si imi era frica ca nu cumva sa faca….sa ma reintoarca din nou
in trecut… Nu el! Am spus hotarata in gand. Imi pare rau… i-am spus la ureche, cand aceasta
ma saruta si am musca de gat. Era o singura metoda sa-l fac sa-si revina sau cel putin sa ies din
camera. Un foc mic m-a cuprins, lucru ce l-a facut sa se indeparteze rapid, lovind peretele.
Slava domnului, am spus ridicandu-ma. Emmett inceteaza!

-Iubito…scuze…imi pare rau..nu stiu ce

a fost in capul meu...Sti ca nu ti-as face niciodata rau….spune el apropiindu-se.

-Stai acolo!

-Iubito…

-Merg jos, cand vor pleca baietii cobori si tu…i-am spus cautandu-mi alte haine, nu mai
puteam cobora cu acestea.

-Rose…spune Edward speriat cand am deschis usa.

-Da-te! I-am spus rece.

 -Scuze, eram concentrate pe mintile baietilor.

-Nu-i nimic, i-am spus coborand scarile. Cand am intrat in living toti si-au intors
privirea spre mine. Fara a-mi pasa de asta, m-am asezat langa Esme, fara a scoate un cuvant.
Baietii inca nu please-ra.

-Rose…spune Esme, luandu-ma de mana.

-Sunt bine…i-am spus evitandu-i privirea.

-Cred ca ar trebui sa va ducem acasa…spune Edward.

-Da, spun baietii.

Edward a fost cel care a dus baietii acasa. Imediat dupa plecarea lor, copii au coborat.
Nikkii si Nessie se simteau bine, durerea disparu-se complet, iar asta ma bucura, dar nu puteam
uita incidentul cu Emmett. Incident ce ne-ar fi costat mult…foarte mult.

-Tata unde este? Intreaba Taylor.

-In dormitor…i-am raspuns repede, sperand sa nu mai puna si alte intrebari, dar stiam
ca este inevitabil. Totusi nu vroiam ca Nikki si Taylor sa afle despre acest incident dintre mine si
tatal lor.

-Nu cobora? Intreaba Bella.

-…..nu stiu…

-Rose, s-a intamplat ceva? Intreaba din nou Esme, de data asta studiindu-ma atent.

-Nu! Nimic!

-Copiii ne puteti lasa putin singuri, spune Edward, intrand in casa.

-Ce rapid ai fost….spune Bella.

-Da…

-Sigur unchiule, dar s-a intamplat ceva? Intreaba Selene.

 -Nu! Doar lasati-ne putin singuri…

-Ok…

-Taylor si Jacob, sa ne lasati singuri inseamna sa mergeti la o distanta mai

mare…spune Edward cu o voce joasa.

-Edward ce s-a intamplat? Intreaba Alice.

-Oamenii banuiesc ceva? Intreaba Jasper.

-Nu! Nu are legatura cu baietii, ei sunt ok….

-Atunci ce se petrece? Intreaba Carlisle.

-Rose spune-le si lor ce s-a petrecut sus! Spune Edward privindu-ma fix.

-Edward, termina! Am spus ridicandu-ma.

-Ce s-a petrecut sus Rose? Intreaba tata.

-Nimic, nu stiu ce l-a apucat pe Edward….

-Rose, termina cu minciunile! Le spui tu sau le spun eu?

-Termina Edward nu ai niciun drept sa te bagi in viata mea! Am spus maraind.

-Ba am, sunt fratele tau mai mare!

-Copii ce se petrece aici? Intreaba Esme,

bagandu-se intre mine si Edward cand ne-am apropiat.
 -“Edward, termina! Nu vreau ca ei sa stie despre incident! Voi discuta cu Emmett si
vom clarifica lucrurile!”

-Mama, tata…Emmett era pe cale… Edward nu a mai putut continua deoarece, l-am
doborat la pamant.

-Rosalie! Striga tata.

-Ti-am spus sa nu te bagi in viata mea!

-Ba bag, pentru ca te iubesc!

-Rose, Edward…spune Bella.

-Jasper ajuta-I putin….spune Carmen.

-Potoliti-va amandoi si spuneti-ne ce se petrece! Spune Carlisle.

-Eu sunt de vina…spune Emmett incet, aparand in prag.

-Emmett?! Spune Esme.

-Ce se petrece? De ce esti tu de vina? Intreaba Carlisle.

-Era sa fac ceva si ce nu mi-as fi iertat-o niciodata… era sa fac cel mai monstruos
lucru posibil… spune el cu o durere vizibila in glas.

-Ce este dragule? Il intreaba Esme.

-Era pe punctul sa o violeze! Spune Edward aratand spre mine.

-Poftim?!

-Ce?!

-Emmett! Spune Esme socata.

-Da…este adevarat.

-Nu! Nu este! Am spus eu mergand la el.

 -Rose, nu mai are rost, asta era sa fac…sti foarte bine ca a trebuit sa-ti folosesti
puterea…spune Emm.

-Emmett cum e posibil? Spune Carlisle.

-Nu stiu, parca nu mai eram eu…Nu pot sa spun de fata cu mama, Carmen si surorile
mele ce am simti atunci…

-Doamne... Emmett….spune Alice.

-Mare si prost! Spune Edward.

-Terminati toti! Am spus eu.

-Rose?

-Da poate ca asta era sa se intample, dar nu s-a intamplat… Voi discuta eu cu el, nu
inteleg de ce atat tambalau…

-Am ramas fara cuvinte… spune Carlisle, plimbandu-se prin camera.

-Esti un cretin Edward! Am spus eu. Vezi ce-ai facut?

-Poate, dar idiotul de Emmett a fost si mai rau….

-Nu-l mai jigni in primul rand, iar in al doi-lea rand asta era o chestiune intre mine si
el, nu trebuia sa alfe nimeni. Ma bucur totusi ca nu ai tinut si copii aici, dar eventual poti sa le
spui si lor, pentru ca vad cand de mult iti place asta…

-Rosalie! Spune Edward.

-Sa ne calmam cu totii…spune Esme.

-Emmett ce s-a intamplat mai exact? Intreaba Elezar.

-V-am spus nu pot sa spun asta in fata lor… mi-e rusine…

-Dar sa faci ce vroiai sa faci nu ti-a fost rusine?

-Edward, gata!
 -Nu Bella! Eu, Carlisle si Esme stim cel mai bine tot
ce s-a petrecut cu Rose…mai ales tata, care a gasit-o. Nimeni inafara de noi nu stie in ce stare
era…dar toti stiti sa vorbiti…habar nu aveti ce inseamna asta!

-Fiule, sa nu intram in alte chestii, spune Carlisle.

-Edward, stiu…Crede-ma as fi ultima

persoana care ar vrea sa-I faca rau. O iubesc, este sotia mea si mama copiilor mei…. Pur si
simplu parca simturile sexuale o luase-ra razna… Iubito imi pare rau, regret sincer, nu stiu
ce-a fost in capul meu…te rog…iarta-ma, spune Emmett trantindu-se in genuchi in fata mea.

-Emmett, termina cu astea! Ce-a fost a fost, bine ca nu s-a intamplat nimic… Sa dam
totul uitari…am spus eu, dar nu am crezut o iota.

-Emmett vino cu noi, spune Carlisle.

-Tata, hai s-o lasam asa…am inceput eu.

-Draga mea, vreau doar sa stiu ce s-a intamplat acolo….ce a simtit….poate sa se mai
intample asta… Spun asta pentru ca am intalnit pe cineva care a avut aceeasi problema.
 -Dar…

-Ramai aici, spune tata sarutandu-ma pe frunte.

-Imi pare rau! Spune Emmett din nou, inainte de a iesi din camera.

Am avut impulsul de a ma duce la el sa-l sarut, dar stiam ca Edward m-ar fi batut pentru
asta. Intr-un fel avea dreptate, dar…il iubeam pe Emmett si in plus nu s-a intamplat nimic…

Vieti in pericol? (capitolul 52)

Ramasa in living impreuna cu mama si fetele simteam inima cum mi se face cat un
purice. Eram suparata pe Emmett, dar nu trebuia sa se formeze tot acest tambalau. Iar cuvintele
lui Edward…

-Rose….incepe Esme.

-Da…am spus cu jumatate de gura.

-Ce s-a intamplat pana la urma?

-Nimic, mama…. Nu s-a intamplat nimic, sincer nu-l inteleg pe Edward de ce a facut
asta…
 -Sti foarte bine ce parere are Edward despre asta…spune Alice.

-Da, dar asta nu-I da niciun…

-Rosalie! Spune mama. Trebuie sa aflam ce s-a intamplat cu el, pentru a nu mai repeta
greseala si a nu face ce-a mai mare greseala din viata lui, spune ea.

M-am ridicat, mergand la fereastra. Soarele incepea sa rasara, aducand cu el o noua zi.
Ma saturase-m de toate astea, as fi vrut sa merg intr-un loc unde sa uit de tot si toate, dar stiam
ca nu pot… Privind picaturile de roua ce se revarsau pe geam, am revazut din nou aceea
noapte… Incercam din rasputeri sa lupt pentru a-mi alunga acest gand, dar nu reuseam sa
inving. Am jurat ca trecutul nu ma va mai arunca in aceea prapastie niciodata si se pare ca nu
ma pot tine de promisiune.

-Dragule…spune Esme.

Mi-am intors capul si i-am vazut pe baieti din nou in camera. Privirea lui Emmett era
plina de regrete, iar asta ma durea. Nu-mi placea sa-l vad asa chiar daca putea sa ma distruga.

-S-a intamplat ceva? Intreaba Nikki intrand in living.

-De ce aveti toti fetele astea? Intreaba Renesmee.

-Nu s-a intamplat nimic…spun repede.

-Sigur si eu sunt Harap-Alb, spune Taylor ironic.

-Am spus ca nu s-a intamplat nimic! Am spus putin enervata, nu-mi ardea de glume.

-Bine…scuze …spune el.

-Imi pare rau, dragule, dar nu sunt tocmai intr-o stare psihica tocmai buna, i-am spus
imbratisandu-l.

-Mi-am dat seama, dar ce s-a intamplat?

-Taylor, nu-ti va spune nimeni, spune Jacob.

-Cert e ca in momentul asta lucrurile par ok, spune Selene.

 -Da..spune Taylor privindu-ma cu suspiciune.

-Noi mergem la scoala, ne anunta Nessie.

-Pardon? Spune Bella.

-Nu vorbim romaneste? Intreb serioasa.

-Ne simtim bine si in plus mai avem 1 saptamana, nu vom muri…spune Nikki.

-Nikki de fapt suntem moarte….spune Nessie razand.

-In fine…

-Nu mergeti! Spun pe un ton autoritar.

-Bine, mergeti…dar daca este vreo problema ne anuntati imediat, bine? Spune Edward.

-Promite-m! Spun ei.

-Ne vedem diseara, cred ca va trebui sa vanam din nou, spune Seth.

-Bine, spune Alice.

-Sa aveti grija, spune Bella.

-Intotdeauna avem…spune Taylor iesind din casa.

-“Edward, esti cretin? Nu te mai baga!”

-Multumesc pentru compliment…spune Edward intorcandu-se spre mine. Sa-ti

reimprospatez putin memoria…si tu te-ai bagat cand Bella a fost insarcinata…

-Edward, Rose! Spune Carlisle.

-Deci ce s-a intampalt? Intreaba Alice.

 -Emmett a avut un flux foarte mare de hormoni si nu se putea abtine…explica
Carlisle. Se mai intampla, dar dupa ce s-a intamplat mi-am dat seama ca este prima data cand

ii s-a intamplat si nu stia ce sa faca.

-Si voi ati patit asa ceva? Intreaba Kate, putin speriata.

-Da, Kate…li se intampla tuturor si femeilor uneori si daca este prima data cand se
intampla si nu sti cum sa te linistesti, vezi ce se poate intampla, spune Elezar.

-Vaiii…acum mi-e frica…spune ea.

-Acum va fi mai bine, stie ce trebuie sa faca in caz ca mai simte vreodata asta, spune
Carlisle.

-Rose…incepe Emmett.

Ma uitam la el, dar nu-l puteam auzi. Eram pierduta in ganduri sau mai bine zis in
amintiri. Acel sentiment de frica incepea din nou sa ma cuprinda si astama ingrozea. Trebuia sa
fac ceva pentru a-mi reveni repede. Inima imi spunea ceva, iar mintea altceva. Am inchis ochii,
strangandu-i atat de tare, incat ma dureau, pentru a-mi alunga acele ganduri.

-Rose? Spune Esme prinzandu-ma de umeri.

 -Mama…am spus deschizand brusc ochii.

-Esti bine? Intreaba ea privindu-ma atent.

-Mda…cred ca da…

-Hai sa ne asejam…..spune Alice.

-Vezi Rose, am dreptate…spune Edward.

-Ce dreptate ai Edward? Spun tintuindu-l cu privirea.

-Oricat ai incerca sa te prefaci ca trecutul nu te mai afecteaza, nu prea iti iese. Nu mai
incerca sa te feresti de noi, suntem familia ta…spune el.

-Da Edward sunteti familia mea si va iubesc, dar trecutul trebuie sa ramana acolo!

-….sti foarte bine ca asta nu vei uita niciodata, oricat de mult ai incera…

-Edward….spune Carlisle.

-Dragule, nu mai pune paie pe foc, spune Bella.

-Mda… Merci, fratioare….multumesc ca-mi amintesti de aceea noapte…sti ca nu este

prima data cand faci asta…am spus ridicandu-ma. Vroiam sa ies de acolo si sa ma calmez.

-Nu mai fugi! Spune Edward prinzandu-ma de brat.

-Poftim? Am spus oprindu-ma.

-Nu fugi…

-Edward, da-mi drumul! Am vorbit ce am avut de vorbit..... Asta este problema mea si a
lui Emmett si pentru cultura ta generala….da sunt suparata putin pe Emmett si nu-l jignesc
sau aduc altuia aminte de felul in care a ajuns asa!

-Copii, sa ne linistim, va rog…

-Scuza-ma…spune Edward. A fost un impuls…nu vreau sa treci din nou prin asta, esti
surioara mea mai mica si…TE IUBESC! Spune el imbratisandu-ma.
 -Scuze acceptate…am spus raspunzandu-I la imbratisare.

-Carlisle, cred ca ar fi mai bine ca Rose si Emm sa vorbeasca intre 4 ochi, spune
Elezar.

-Da as vrea sa vorbesc doar cu Rose…spune Emmett.

-Ies putin si vorbim dupa…am spus incet.

-Merg cu tine! Spune Tanya.

-Tanya nu te supara, dar vreau sa fiu singura…

-Dar…

-Rose…incepe mama.

-Sunt bine, vorbesc serios, numai ca am nevoie de putin aer si de cateva minute de
singurate…le-am spus aratandu-le un zambet fals, dar spre norocul meu i-am pacalit.

-Bine…spune Esme trista.

Am iesit din casa, intrand incet in padure. Nu vroiam sa fug, vroiam doar cateva minute
de liniste. Nu voi mai fugi niciodata, iar ceea ce s-a intamplat m-a facut sa realizez ca s-ar putea
sa mai dau de astfel de situatii si nu pot sa reactionez de fiecare data asa, trebuie sa invat sa-mi
stapanesc gandurile si aceste sentimente de frica. Nu m-am indepartat mult de casa, stiam ca
daca se vor uita pe fereastra ma pot vedea, dar nu-mi pasa. Am stat acolo vreo 10 minute, dupa
am revenit in casa. Eram mult mai linistita decat cand plecase-m.

-Esti mai bine? Intreaba Esme.

-Am fost bine, numai ca eram putin socata, i-am raspuns sincera.

-Alice…spune Jasper.

Am privit-o pe Alice si am vazut-o cazuta in ganduri. M-am asezat in liniste langa mama
si Emmett, zambindu-I dulce lui Emmett. Zambetul meu se pare ca la mai luminat putin la fata.
L-am luat de mana, strangandu-l puternic.

-Alice, ce ai vazut? Intreaba Carlisle.

 -Nimic, grav…spune Alice cu zambetul pe buze.

-Alice…Ce ai vazut? Repete Bella.

-Poimaine avem musafiri, iar tu domnisoara nu vei mai putea sa ascunzi

adevarul, spune Alice zambind, privind-o pe Bella.

-Mama…spune ea cu rasuflarea taiata.

-Da.

-Doamne….Alice nu le pot spune, nu stiu cum vor reactiona si mi-e frica…

-Bella, daca nu vrei sa le spui atunci va trebui sa tai orice legatura cu ei, spune
Carmen.

-Carmen are dreptate, gandeste-te putin la Nessie…ii vei rapi bunicii…i-am spus eu.

-Da Rose, dar stiind-o pe mama…va face o criza si nu vreau s-o am pe

constiinta…spune Bella agitata.

-Iubito, o sa vedem cum le spune-m, spune Edward, mangaind-o pe obraz.

-Vor vrea s-o vada pe Nessie…si va trebui sa le explicam cum de ea arata ca un copil
de 17-18 ani si este insarcinata, spune Jasper.

-Hai sa recunoaste-m Bells…nici parintii tai nu sunt o familie normala, spune Emmett.

-Emmett..am spus privindul serioasa.

-Scuze, dar asta este adevarul, spune el ridicand din umeri.

Am mai stat in living, discutand despre venirea lui Renee si Phil. Bella era foarte agitata
in privinta asta si incepea sa ne transmita si noua. Incercarile lui Edward in a o linisti, nu
dadeau roade, atunci Jasper sare in ajutorul lui si Bella incepe sa se calmeze. Intelegeam
ingrijorarea Bellei ca parintii ei vor afla ce a ajuns. Vor fi ingroziti de faptul ca fiica lor a ajuns
cel mai periculos pradator de pe Pamant. Charlie nu va fi foarte surprins pentru ca stie de Jacob
si restul haitei si nu pare sa-I pese, dar Bella este fiica lui…habar n-am dar nu va fi liniste, asta
e sigur.

Sper seara, familia Denali au plecat. Vizita lor fuse-se scurta, si cam intrista acest lucru,
dar ma si burucam in acelasi timp. Emmett avea sa-mi de-a niste explicatii si le voi primi.
Sarcina fetelor, ingrijorarea ca Volturii ne vor ataca, parintii Bellei si acum si problema asta cu
Emmett…am obosit. Sunt mult prea multe probleme si ganduri…am obosit luptand contra lor,
dar cel mai mult am obosit luptand cu…trecutu.

-Pacat ca nu au mai putut sta, spune Esme.

-Asa e, dar le veneau muncitorii. Acum ca Garret s-a mutat cu ei, trebuiau sa
mareasca casa, in plus si Tanyei ii va trebui o camera, pentru cand va avea pe cineva, doar nu
vor sta de fiecare data sa faca cate una, spune Carlisle.

-Mi-ar place ca si Tanya sa gaseasca pe cineva, nu vreau sa fiu rautacioasa….dar este

singura care nu are pereche…este cam de mult timp singura, am spus band o gura de suc.

-Da, ai dreptate…poate ne inrudim…ups, spune Alice punandu-si repede mana la gura.

-Ce vrei sa spui?

-Nimic Rose, uneori ma i-a gura pe dinainte…

Din bucatarie s-a auzit o melodie ce ne-a facut sa tresarim. Ii spusese-m lui Emmett de 1
milion de ori sa schimbe tonul de apel al telefonului, dar degeaba, asa ca am hotarat s-o las
balta, epntru ca nu ajungeam la niciun rezultat.

-Nikki ce am spus noi? Spune el intrand in living.

-Hai tata…suntem obositi si nu stam sa ne plimbam pe drumuri, in plus suntem mai

aproape de scoala, spune ea.

-Sunteti incapatanati! Trebuie sa fiti langa noi pana nasteti… Sunteti primele
persoane care au o astfel de sarcina asa ca nu stim care sunt riscurile…
 -Stiu… Bine…promit ca de maine vom veni acasa, spune ea.

-Ca si azi?

-Nu! Jur!

-Nu este nevoie, te cred! Ai grija de tine, te iubesc!

-Voi avea si eu te iubesc, tata.

-Ce este? Intreaba Bella.

-Sunt acasa…. Sun-o pe Nessie si vezi ce face, Nikki parea obosita, spune Emmett.

-Acum, spune Bella cautandu-si telefonul.

-Iubito, totul va fin bine, imi spune Emmett asezandu-se langa mine.

-Sper… Ma sperie gandul ca nu este langa mine si se poate intampla oricand…

-Totul va fi bine, imi spune Emm vrand sa ma imbratiseze, dar s-a oprit. L-am privit
cateva secunde, apoi m-am apropiat de el, fortandu-l oarecum sa ma imbratiseze. Emmett nu mi-
ar face rau niciodata, asa ca nu are rost sa-mi mie frica de el. Edward a scos un marait jos, ce
ne-a atras atentia. Privirea lui era plina de furie… Ce se petrecea cu el?

-E clar, pana va naste voi albi, spune Bella.

-Ce ai Bells de esti asa revoltata? Intreaba Emmett.

-O sa albesc, pana o sa nasca Renesmee..

-Bella, trebuie sa fim linistit. Cum i-a spus si Emmett lu Nikki, nu a mai existat o astfel
de sarcina….

-Tata…am inceput eu.

-Da, draga mea…

-Trebuie sa facem ceva cu gandirea ta negativa, spune Edward.

 -Edward….am spus incruntandu-ma. Tata, daca descoperim ca sarcina le pune vietile
in pericol…stiu ca nu se poate face avort dupa o anumita perioada, tot din cauza ca viata
mamei este pusa in pericol…. Ce este de facut?

Linistea s-a asternut in camera, toti

privindu-ne seriosi. Aceasta intrebare ma tot macina de ceva timp. Am incercat sa-mi gasesc
singura raspunsul cautand prin legende, dar nu am gasit nimic. Nu a mai existat o relatie intre
un vampir si un varcolac pana acum, de ramas insarcinata nici nu se mai pune problema.Mana
lui Emmett a devenit rigida, sub a mea. Dupa privirile celorlalti mi-am dat seama ca si ei isi
pusese-ra aceasta intrebare fara raspuns, cel putin deocamdata. Acest raspuns il vom afla cand
vor naste fetele.. In acest moment nu stiu daca sa ma bucur de sarcina lor sau nu…

-Rose…daca vietile lor vor fi puse in pericol va trebui sa luam o decizie

drastica…spune tata, spargand linistea ce se asternu-se peste intreaga incapere.

-Nu…am spus incet.

-Nu vor fi de acord! Ne vor cere sa salvam copii…spune Bella.

-Stiu…spune Carlisle ganditor.

-Daca vom omora copii ne vor ura pentru asta…spune Esme.

-Ii voi salva pe toti 4! Am spus hotarata.

-Rose, sa fim seriosi suntem intr-o situatie cam fara iesire…spune Jasper.

-Voi gasi o cale! Trebuie sa existe o cale de iesire, intotdeauna exista.

-Nu stiu ce o sa facem…spune Alice.

-Alice poti vede ceva? Intreaba Bella.

-Nu…este din cauza ca sunt si jumatate varcolaci…

 -Nu stiu nici eu ce vom face…cert este ca nu-mi voi omora nepotul sau nepoata si nici
nu-mi voi pierde fata, am spus pe un ton hotarat, care sincera sa fiu m-a cam speriat si pe mine.

-Vom lupta pana la capat, spune Emmett.

-Ai dreptate Rose, nu-I vom lasa pe niciunul sa moara, dar sa nu uitam ca totul tine de
cat de puternic este organismul lor.

-Organismul lor este puternic. Nikki este un vampir pur, deci organismul lui este mult
mai puternic decat al nostru, iar Nessie are si ea puterea ei, spune Edward.

-Trebuie sa ne pastram calmul si sa nu ne pierdem credinta, spune Esme.

-Esme are dreptate…credinta este cel mai puternic aliat in aceasta lupta pe care o vom
castiga, spune Alice.

Dupa aceasta discutie, ne-am retras in dormitoare. Ziua asta fuse-se obositoare si urata.
Am intrat prima in dormitor, urmata de Emmett. Cand acesta a inchis usa, un fior rece m-a facut
sa ma cutremur. Privind spre baie am putut vedea hainele rupte, ce le aruncase-m mai devreme.
Am simtit un nod in gat, amintindu-mi si m-am luptat ceva cu el, pana am reusit sa-l inghit.
Patul era ravasit, iar fulgii pernelor inca pluteau prin camera. Emmett ramase-se in usa, cu
privirea in jos. Incet am inceput sa strang prin camera. Dupa 10 minute, camera arata normal,
fara cearsafuri pe pat si perne, dar macar nu mai erau fulgi peste tot.

-Rose…spune Emmett incet.

-Da…i-am raspuns strangand la gura sacul de gunoi.

-In legatura cu ce s-a intamplat mai devreme…nu am vrut…nu te-as rani

niciodata, spune el venind in fata mea, punandu-mi palmele pe genuchi.

-Nu mai erai tu…Nici nu vreau sa ma gandesc unde ajungeam, daca nu-mi foloseam
puterea…am spus punandu-mi picioarele sub mine. Emm a privit lung lacul liber de langa mine,
dar nu s-a asezat.

-Stiu…am fost un idiot!

-Nu ti s-a intamplat niciodata sa nu te poti controla, ca sa nu mai vorbim de aceea

brutalitate…
 -Stiu...nu inteleg de ce am facut asta. Nu stiu poate cu problemele din ultimul timp au
o mare parte din vina… Nu vreau sa-mi gasesc scuze pentru ceea ce am facut, dar ma gandesc
ca poate fi o cauza…

-Emmett si eu am avut aceleasi probleme ca si tine….si eu ma puteam transforma intr-

o maniaca, scuza-mi acest cuvant….

-Sunt un idit…spune el lasand capul in jos.

-Nu esti idiot, doar ca te-ai lasat condus de….i-am spus privind in jos. Poate c-am si eu
o vina…

-Nu! Tu nu ai nici-o vina!

-Stiu ca de la incidentul cu Saya noi nu prea am mai facut dragoste…ba da cred ca de

2 sau 3 ori…poate acest lucru…

-Opreste-te! Nu tu esti de vina! Repeta el. Eu sunt de vina, de la mine a inceput

totul…poate puterea Sayei inca ma afecteaza….spune el, furios la acest gand.

Pentru cateva secunde ce mi s-au parut ore, ceasul s-a oprit in loc. Poate asta era
problema si cauza impulsului pe care l-a avut Emm. Gandurile ce ma tot macinau au inceput sa
se amestece. Eram confuza si obosise-m. Imi vroiam viata linistita pe care am avut-o candva. Imi
lipsea aceea liniste, dar cel mai mult imi lipsea Emmett. Aceste “aventuri” din ultima vreme l-au
schimbat si nu ma refer la incidentul de azi…Nu mai era la fel, era mult mai rece, tandretea,
“caldura”, romantismul parca disparuse-ra complet din el. Baiatul pe care-l priveam acum era
diferit, o privirea rece, parca imun si nepasator de lumea din jurul lui. Nu mai era acel baiat pe
care l-am gasit atacat de urs…acel baiat glumet, pus mereu pe sotii, romantic, tandru si iubitor.
Gandurile imi zburau facandu-ma confuza. Eram epuizata psihic si aveam nevoie de o lunga
perioada de liniste, dar acum nu puteam din cauza lui Nikki si Nessie. Nu le puteam lasa
singure, daca se intampla ca Volturii sa apara pe aici, vreau sa fiu de fata pentru a-mi apara
familia.

-Draga mea, crezi ca ma poti ierta…nu

voi putea trai stiind ca esti suparata pe mine sau mai….

-Termina cu asta! I-am spus punandu-I delicat degetul pe buze. Ce-a fost a fost…sa
lasam asta in trecut si sa mergem mai departe…i-am spus aratandu-I un zambet.

-Multumesc, iubito, spune el, imbratisandu-ma.

-Incet…am spus retragandu-ma incet.

-Scuze…Sunt foarte fericit ca m-ai putut ierta…Iti promit ca nu se va mai intampla

niciodata….

-Sper, pentru ca nu stiu ce se poate intampla data viitoare….am spus serioasa.

-Nu se va mai intampla…prefer sa mor decat sa ti se intample ceva rau sau

copiilor! Spune el serios.

-Te iubesc! I-am spus incet.

 -Si eu! Spune el, apropiindu-se incet de fata
mea. S-a oprit la cativa centimetri, privindu-ma in ochi ca sa fie sigur ca nu face ceva ce eu nu
as vrea. Cand a fost sigur ca nu face nimic impotriva vointei mele, si-a apasat buzuele peste ale
mele. A fost un sarut lung si tandru, ce-ti provoca un sentiment placut.

Emmett ma atrage mai aproape de el, dar

de dasta asta incet, nu mai era brutal. M-am lasat purtata de iubirea pe care i-o purtam.
Atingerile lui erau delicate, iar saruturile moi si dulci. Mainile lui au inceput sa-mi deschida
nasturii bluzei, dar cand a ajuns la nasturii pantalonilor, am auzit un ciocanit in usa.

-Cine e? Intreaba Emmett.

-Eu sunt…am auzit vocea lui Edward nu prea prietenoasa.

 -La dracu frate sti si tu cand sa apari, spune Emmett deschizand usa.

-Nu am chef de ironiile tale Emmett! Spune Edward.

-Ce este Edward? Intreb ingrijorata, vazandu-l atat de serios.

-Nimic important, vroiam doar sa vad ce faci…spune el ridicand din umeri.

-Frate, sti ca nu i-as face rau…

-Inceteaza Emmett, chiar nu vreau sa ascult nimic acum!

-Mai bine va impacati…nu vreau sa va vad suparati…am spus eu putin trista. Si imi
pare rau pentru ce-am spus mai devreme, nu trebuia sa fac ce am facut…

-Stai linistita…spune el zambind larg. Stiu ca nu vroiai sa ma ataci, in fine n-a fost un
atac in adevaratul sens al cuvantului si ai vrut mai degraba sa-mi dai o lectie si eu imi cer
scuze pentru acele cuvinte, stiu ca nu trebuia sa le spun…dar nu m-am putut abtine…

-Esti fratele meu mai mare si inteleg de ce ai facut asta…dar nu trebuie sa ma aperi de
sotul meu, in plus cine se pune cu cel mai puternic vampir, am spus razand.

-Da ai dreptate, nu ar fi trebuit sa ma indoiesc ca-ti vei folosi puterea in caz de

pericol…

-Edward stiu ca esti suparat pe mine si inteleg de ce…imi cer scuze…spune Emmett.

-Bine Emmett, te iert dar sa nu mai existe vreodata un astfel de incident…nu ti-am
spus niciodata asta, pentru ca am considerat ca nu trebuia, dar acum trebuie…. Daca va ma
exista un incident ca cel de azi vei avea de-a face cu mine, si crede-ma eu nu sunt
Rosalie…imi voi apara sora indiferent de riscuri.

-Am inteles, o iubesc pe Rose sti foarte bine ca sunt in stare de orice pentru ea…spune
Emmett.

-Bun…spune Edward intind palma. Ambii

baieti au dat mana, imbratisandu-se prieteneste.

Am zambit, iar linistea parca incepea sa apara in sufletul meu. In sfarsit acest incident
putea fi dat uitarii. Totusi Edward era putin ciudat…era foarte misterios, iar asta ma pune-a pe
ganduri. Nu puteam intelege ce pune la cale, dar sincera sa fiu nici nu vroiam sa stiu. Nu vroiam
sa-mi mai incarc creierul cu alte intrebari la care nu voi primi raspuns decat cand va fi prea
tarziu sau poate niciodata.

Doua raze de soare (capitolul 53)

Au trecut 2 zile de la incidentul neplacut cu Emmett. M-am bucurat enorm pentru ca nu
am avut parte de intrebari din partea copiilor, pentru atunci chiar daca au stiut ca ceva este in
neregula. Trecuse-m oarecum peste acel lucru, dar Edward cred ca nu o facu-se, deoarece era
foarte misterios si uneori ii arunca priviri cu subinteles lui Emmett. Acest lucru ma cam enerva
dar nu stiam ce are sau de ce se comporta asa…tot ceea ce aveam erau niste banuieli pe care
Edward avea grija sa ramana asa. Uneori uram ca-mi poate citi gandurile, stia intotdeauna ce
vroiam sa fac sau ce-mi trece prin minte. Copii se intorsese-ra acasa, pentru a fi aproape de
noi,deoarece ziua ce-a mare se apropia cu repeziuciune. Ma cam ingrijorau ametelile puternice
pe care le aveau, dar incercam sa nu-mi arat ingrijorarea in fatal or, mai trebuia sa fiu atenta si
la ganduri.

-Mama, putem vorbi putin? Intreaba Nikki intrand in living.

-Sigur iubito…i-am spus lasand cartea pe care o citea-m pe canapea. S-a intampla
ceva?

-Nu…Vroiam sa te intreb daca vrei sa mergi cu noi in Settle?

-De ce vreti sa mergeti in Settle? Intreb privind-o curios.

-Pai…

-Nikki…

-Sti ca maine este balul si inca nu ne-am luat rochii pentru ca nu ati vrut sa mergeti cu
noi…te rog chiar vreau sa merg…spune ea folosindu-si farmecul nevinovat.

-Poftim?! Nikki tu nu inteleg un lucru…la fel si Nessie...este mult prea periculos sa

mergeti acolo, mai ales intr-o stare ca asta…i-am spus aratand spre burta.

-Dar mama…

-Niciun dar! Nu puteam sa-I spun ca sarcina era o sarcina cu probleme…in fine problem
insemnand ca nu stiam ce se putea intampla cand vor naste…copilul este mult prea puternic si
putea s-o omoare… Nikki nu te duci la niciun bal! Te rog intelege putin riscurile…

-Mama te rog imi doresc foarte mult sa merg la acest bal….

 -Draga mea vor mai fi si alete baluri, sti ca nu este prima data cand vei face
liceul…asa ca o sa mai ai ocazia sa mergi la bal si atunci vei fi intr-o stare perfecta, i-am spus
zambind.

-Dar eu vroiam acum…

-Nu se poate acum si sper sa intelegi de ce….

-Inteleg… spune ea suparata.

-In seara asta mergeti la vanatoare? Intreaba ea.

-Da…vreau sa ne asteptati acasa pentru ca va vom aduce noi sange…

-Ce?! Nu….Merg la vanatoare!

-Offf….

-Nu puteti si nu veti merge! Spune Edward intrand in living.

-Unchiule dar suntem insarcinate, nu handicapate….protesteaza ea.

-Nu stam sa ne certam, am mai avut discutia asta si cu Renesmee…

-Voi merge!

-Nu vei merge! Am spus pe un ton autoritar.

-Mda…spune ea suparata iesind din living.

-O sa-I treaca, asa a facut si Nessie, spune Edward asezandu-se langa mine.

-Nu-mi place s-o vad asa…

-Nici mie dar trebuie sa inteleaga ca pana nasc sunt “prizionere” in casa…. Tu ce-ai
mai facut cu Emmett?

-Edward ce se petrece? De ce tot ma intrebi ce-am mai facut cu Emmett, ca si cum nu

ai sti?
 -Nu stiu…

-Da si eu sunt Maica Teresa…

-Ce ironica esti… Rose vreau doar sa ai mai multa grija de acum incolo, promite-mi…

-Edward tu te auzi? Sa am grija cu sotul meu?! Asta este cea mai mare aberatie pe
care ai scos-o in ultima vreme.

-Nu este o aberatie! Te rog doar promite-mi…

-Ciudatule…Promit!

-Asa mai vi de acasa…

-Hahaha…am spus reluandu-mi cititul.

-Aaa vroiam sa te intreb ceva unde ai pus cartea aceea?

-Ce carte?

-Sti despre ce vorbesc.

-Nu…

-Vorbesc despre cartea “violul”…

-Ce treaba ai tu cu cartea mea?

-Vreau s-o citesc si eu…

-Daca sunt blonda crezi ca sunt proasta?

 -Eu asa credeam…spune Jacob intrand in camera razand.

-O sa mi-o platesti caine…

-Vreau doar s-o citesc si ti-o dau inapoi…in plus chiar daca i-as face ceva ai putea
cumpara alta…

-Da ai dreptate…mai ti minte cat timp mi-a luat pana am gasit-o?

-Hai Rose nu mai fi rea…

-Asa m-a facut mama… Iesi afara caine! Am spus privindu-l fix pe Jacob.

-Hai barbie glumeam…spune el ridicand mainile ca si cum s-ar preda.

-Prea tarziu…am spus zambind.

-Stai….noi formam o echipa…

-Da…formam o echipa doar ca sa-i speriem pe cei 3 omuleti…Acum suntem la fel ca

inainte de a-i cunoaste pe “invadatori”.

-Hai Rose….

-Prea tarziu…

Jacob a tasnit afara pe usa care dadea in gradina, speriindu-i pe cei care care erau in la
masa in gradina. L-am urmat incet, dar privirea imi era fixata pe el. Jacob s-a oprit in loc si m-
a privit si el fix, ca un adevarat mascul Alfa.

-Tati ce se intampla? Intreaba Nessie.

-Nimic…spune Edward razand.

-Dragule sigur?

-Da… Jacob o merita.

-Iar a facut Jake o gafa? Intreaba Esme.

 -Da si acum o sa “plateasca”…spune Edward razand.

-Hai Rozie suntem o echipa chiar nu

vreau sa te ranesc, spune Jacob luand o pozitie ferma.

-Sa ma ranesti?! Am spus izbucnind in ras. Poate eu sa te ranesc pe tine, in fine nu o

sa fie asa…am spus aratandu-I un zambet.

-Ce vrei sa spui?

M-am uitat peste umarul lui, facandu-l sa-si intoarca privirea. Imediat am fost langa el,
l-am luat de o mana, azvarlindu-l in piscine, facand apa sa sara si pe ceilalti. Stiam ca puterea
mea fizica era mult mai mare decat a altui vampir, chiar mai mare decat a lui Emmett, Nikki sau
Taylor, dar chiar nu ma asteptam sa-l pot arunca pe Jacob atat de departe cu o singura mana.
Era uimitor, dar in acelasi timp infricosator.

-O sa platesti pentru asta barbie! Spune Jacob iesind din piscina

-Sigur, sigur…Sti unde ma gasesti…i-am spus mergand la masa.

 -O sa vezi!

M-am asezat pe scaun razand impreuna cu ceilalti. Rasul nostru nu a durat mult,
deoarece Nikki a tipat, urmata de Nessie. Au tipat atat de tare incat am crezut ca ne va auzi tot
Forks-ul si Settle laolalta. Au cazut amandoua pe jos, tinandu-se de burta, incercand cu greu sa-
si inabuse tipetele de durere. Seth si Jake au fost langa ele in prima secunda, dar parca erau
stane de piatra, erau complet pierduti. M-am dus la Nikki in timp ce Bella a mers la Nessie. In
tot acest timp baietii s-au adunat, ridicandu-le pe fete in brate, ducandu-le in camera, unde
acum 7 ani Bella o aduse-se pe lume pe Nessie. Noroc ca tata a mai pus un pat de spital, stia ca
se poate intampla sa nasca amandoua in acelasi timp si trebuia sa fim pregatiti, dar de fapt nu
eram pregatiti. Toti eram ingroziti si nu mai stiam ce sa facem, era prima data cand se intampla
asta si nu stiam cum sa reactionam.

-Ramaneti voi aici nu este bine sa fie multe persoana in camera, spune Bella agitata.

-Mama, ma doare rau, a zis Nikki cu vocea sparta.

-Stiu, iubita mea, o sa treaca…ai incredere in mine!

-Aaaaaa….doare RAUUUU….aaaaaa, tipa Nessie disperata in timp ce rauri de lacrimi

ii curgeau din ochii in care I se vedea suferinta.

-Off, iubito….mai rezista putin, Carlisle este pe drum. Bella, ce putem face? Intreaba
Jake speriat.

-Jake, spune Nessie, apucandu-l cu mainile de gat si strangand tare. Spune-i unchiului
Jasper sa ne linisteasca, nu mai suportam….

-Auci, iubtio…ii zic, daca nu ma mai strangi de gat…

-Scuze…

Am prins-o pe Nikki de pana si ii puteam simti forta la cat de tare imi strangea mana.
Dupa cateva secunde camera a inceput sa inceput sa se invarte, iar o durere puternica in burta
m-a facut sa ma prind cu mana libera de patul lui Nikki. Seth a observant aceasta reactie si a
venit la mine, prinzandu-ma de umar.

-Esti bine? Intreaba el incet.

 Am dat aprobator din cap, dar nu i-am putut raspunde. Ochii lui Nikki se oprise-ra pe
mine si ma analizau. Nu puteam sa-i arat ca simt ceea ce simte ea acum…trebuia sa ascund
acest lucru. Brusc mi-a venit in minte imaginea lui Taylor. Eram ingrijorata si pentru faptul ca
Taylor ar putea simti si el ceea ce simt eu acum si nu as vrea.

-Iubito, mai rezista putin…spune Seth incercand s-o linisteasca.

-Voi rezis….aauuuuu…..

-Nikki! Spune Taylor navalind in camera.

-Taylor iesi afara! Am spus intorcandu-ma, dar nu i-am dat drumul la mana lui Nikki.

-Mama….surioara….spune el.

-Emmett, ia-l de aici! Am strigat eu.

-Emmett si Edward sunt pietre nu reactioneaza in momentul asta, spune Jasper. Taylor
iesi putin afara, Carlisle trebuie sa ajunga din clipa-n clipa.

-Jasper, ajuta-le putin! Striga Bella.

Am simtit cum linistea ma cuprinde incetul cu incetul. Nikki a mai slabit stramsoarea si
am vazut pe fata ei ca se mai linisti-se, dar puteam vede cum copilul incearca sa iasa afara.
Incerca s-o rupa pentru a putea iesi si asta ma ingrijora teribil. Stiam ce pati-se Bella cand se
intampla-se asta… Jasper l-a scos pe Taylor din camera, dar el a revenit pentru a le calma pe
fete pana venea tata.

-Nikki, Renesmee…spune Carlisle intrand pe usa.

-In sfarsit…spune Bella.

-Bunicule…spune Nessie.

-Intai pe Ness eu mai pot rezista dar ea…spune Nikki cu greutate, cand tata a venit la
ea.

-Bella, Rose, iesiti afara si spuneti-i lui Edward sa vina! Spune Carlisle.

-Nu plec Carlisle! Spune Bella.

 -Nu ma misc niciun centimetru! Am spus hotarata.

-Nu este momentul sa ma cert cu voi, mergeti jos la fel si voi 2, continua el.

-Carlisle eu am mai fost cand s-a nascut Ness te pot ajuta…spune Jacob.

-Bine, dar tu Seth coboara jos impreuna cu Bella si Rose…

Impotriva vointei noastre am coborat in living. Edward a trecut pe langa noi ca o vijelie,
se pare ca Jasper se ocupa-se de “inghetarea” lor. Coborand scarile o lovitura puternica…m-a

facut sa ma dezechilibrez, dar Emmett m-a prins la timp.

-Iubito esti bine? Intreaba el speriat.

-Da…am spus neconvingator.

-Mda…cred ca esti constienta ca nu te crede nimeni, spune Alice.

-Alice, nu-i momentul, spune Bella.

-Cum se simt fetele? Intreaba Esme.

-Rau…mi-e frica…puteti vede cum se simte Nikki la Rose….raspunde Bella.

-Mami…spune Taylor venind langa mine si luandu-ma de mana.

-O sa fie bine, dragule, totul o sa fie bine, i-am spus sarutandu-l pe frunte.
 -Mami nu vreau ca Nikki sau Nessie sa pateasca ceva…spune Selene.

-Nu se va intampla nimic, am spus eu. Nu-mi voi pierde fiica chiar daca e ultimul lucru
pe care-l fac!

Linistea ce se astern-se in camera, dupa aceasta fraza pe care am rostit-o cu hotarare, a

fost zdruncinata de un tipat puternic. M-am uitat fulgerator la Bella si am disparut amandoua pe
scari, inainte ca cineva sa ne poata opri. Nu ne mai pasa daca Carlisle ne spuse-se sa stam
afara. Trebuia sa fim alaturi de fiicele noastre si nimic nu ne putea opri, pentru ca o mama este
cel mai periculor animal din lume. Am intrat in camera in acelasi timp cu Bella. Edward era
langa Nikki, in timp ce tata si Jacob se ocupau de Renesmee. Nikki a ridicat capul, dar Nessie nu
se mai auzea. Bella a incremenit si i-am facut semn lui Edward s-o scoata afara.

-Iubito…am spus sarutand-o pe frunte.

-Sunt bine mami, dar Nessie nu se simte bine…

-Totul va fi bine, nu te mai agita, dar in acel moment am putu vede lovitura pe care a
primit-o, deoarece patul s-a miscat. Loviturile erau mult mai puternice si asta ma ingrijora. Nu
era numai asta, dar simteam si eu, poate nu aceeasi durere, dar simteam si inca al naibi de bine.
Trebuia sa ma tin tare pentru fiica mea, dar nu stiu cat mai puteam sa ma prefac. Tata cum este
Nessie?

-Bine…

-Ce se petrece? De ce dureaza atat? Intreaba Edward speriat.

-Daca ii voi face cezariana…risc sa tai copilul…omorandu-l…spune Carlisle.

-Poftim? Am spus socata.

-Bunicule, salveaza copilul te rog…spune Renesmee cu jumatate de gura.

-La dracu! Draga mea mai rezista putin, copile iesi afara! Spune Jacob panicat.

-Jacob, calmeaza-te! Spune Carlisle.

Tata se uita la Jacob si la Edward ca si cum le-ar cere permisiunea, iar acestia au dat
aprobator din cap in semn ca da. Cand l-am vazut pe tata punand mana pe bisturiu am stiut ca-i
va face cezariana, chiar daca ar exista riscul sa omoare copilul. Daca nasteau natural, forta
copiilor le-ar fi rupt in 2, omorandu-le. Nikki ar mai avea o sansa pentru ca are forta unui
vampir pur, dar Renesmee…am fi pierdut-o. Carlisle face incizia, iar Nessie tipa din cauza
dureri.

-Jacob, nu lasa rana sa se inchida!Spune Carlisle.

-Incerc….

Corpul lui Nessie lupta contra lui Jacob, pentru a inchide rana. Vindecarea incepea, iar
Carlisle incerca sa scoata copilul. Dupa cateva minute lungi un planset de copil s-a auzit din
incapere, lucru ce ne-a bucurat pe toti, dar inca nu stiam daca Nessie va rezista dupa, pentru ca
nu arata chiar bine.

-Gata, draga mea a trecut totul…spune Edward.

-V..vreau…sa-mi vad copilul…spune ea.

-Ea este Lucy, spune Jacob, mergand cu fetita langa Nessie.

-Draga mea….spune Bella navalind in camera.

-Este minunata…Sunt bine mami….

-Bella ia-o pe Lucy si mergi jos, inca n-am terminat...spune Edward.

-Bine….Nikki esti bine? Intreaba ea inainte sa iasa.

-Da matusa, fac fata…spune Nikki aratand un zambet chinuit.

 Imediat ce Nessie a fost ok si rana i s-a inchis, Carlisle a venit la Nikki. Am simtit frica
care o cuprinse-se atunci cand tata a pus mana din nou pe bisturiu.

-Iubito, trebuie sa fi tare..mai este putin si gata…i-am spus mangaind-o pe frunte.

-O sa fiu…

-Nikki vreau sa nu te misti…Emmett tu vei opri vindecarea, faci la fel ca Jacob, spune
tata.

-Da!Spune Emmett.

-Iubito sunt aici…spune Seth.

Tata face incizia, iar Nikki isi opreste tipatul cu greu. A preferat sa ma stranga de
mana….forta ei era imensa, simteam cum imi rupe degetele, dar nu puteam spune nimic, cel
putin nu acum. Il priveam pe Carlisle cum lucra si ma uimea, eu n-as fi rezistat sa fac asta. El
facea acest lucru sip e oameni, iar asta presupunea si sange….sange uman. Rezistenta tatei in
fata sangelui uman era imensa, dar dorinta de a ajuta alti oameni sau alte finite ii dadea puterea
de a rezista in fata tentatiei.Plansul nepotului meu ma facut sa zambesc. Daca as fi putu plange
sunt sigura ca as fi facut-o.

-Copilul meu…spune Nikki cu greu.

-Un baiat frumos si sanatos, spune Carlisle zambind.

-Un baiat?! Am spus eu, Emmett si Seth in acelasi timp.

-Da un baietel, spune Carlisle cu acelasi zambet perfect.

 -Dragule…spune Nikki sarutandu-l pe frunte.

-Emmett las-o sa vedem cum se inchide rana, spune tata.

Imediat ce Emmett si-a indepartat mainile rana a inceput sa se vindece. Procesul de

vindecare era mult mai rapid decat la noi. In cateva secunde rana era inchisa, iar Nikki s-a
putut ridica in fund.

-Esti bine Ness? Intreaba ea.

-Da, tu?

-Da, ma simt bine, poate putin slabita….

-Ai dreptate…dupa asta ne trebuie o vanatoare lungaaaa….

-Da...cred ca va trebui sa mai aducem caprioare, altfel vom ramane fara…spune Nikki
razand.

-Da, aproba Nessie razand si ea.

-Va puteti ridica? Inteaba Carlisle.

-Da.

-Da.
 Am ajutat-o pe Nikki sa se ridice de pe
masa, iar Edward si Carlisle pe Nessie. Erau slabite, iar asta se vedea dupa echilibrul care le
lipsea cu desavarsire acum. Scarile au fost cel mai rau dusman. Eu imi tineam nepotelul, Emmett
si Seth o sustineau pe Nikki, iar tata si Edward pe Nessie. Jacob cobora-se inainte, pentru a vede
cum este Bella. Cand am intrat in living toate privirile au fost intoarse spre noi.

-Iubtio…spune Bella venind la Renesmee.

-Sunt bine mami…putin slabita, dar bine. Vreau sa-mi vad micuta…spune Renesmee
asezandu-se pe canapea.

-Aici e micuta…spune Alice cu un zambet larg.

-Draga mea…spune Nessie.

-El este micutul monstrule…spune Seth jucandu-se cu fiul lui.

-Da este monstruletul meu…spune Nikki sarutandu-l pe obraz.

-Cum il va chema? Intreaba Emmett.

-Dan, raspunde Nikki.

-Dan…repeat Emmett.

-Un nume potrivit pentru un copil jumate varcolac, jumate vampire, spune Edward.
 -Da este un nume puternic, continua Jasper.

Visul meu era implinit in totalitate acum.

Imi priveam familia si imi dadeam seama cat de mult ii iubesc. Astea sunt momentele speciale
din viata cuiva, cand toti cei pe care-i iubeste sunt fericiti. Nu vreau sa-I mai vad niciodata tristi.
Stiu ca nu pot sa-I protejez chiar de tot, aici ma refer la sentimente, dar o sa fac tot posibilul ca
sa tin orice si pe oricine departe de familia mea, chiar daca ma voi transforma intr-un monstru.
Oricine va incerca sa-I faca rau familiei mele va avea de-a face cu mine. Daca va fi ceva voi da
drumul animalului din interior si totodata si puterii care zace in mine. Nu ma voi mai juca, nu va

conta cine este sau ce este…se va praji….

Niciodata sa nu renunti la vise (capitolul 54)

A trecut o saptamana de cand au venit pe lume mezinii familiei. Nikki si Nessie si-au
revenit complet dup ace au vanat, iar fericirea li se putea citi pe chipuri. Copii cresteau mult
mai repede decat au crescut Nikki si Taylor. In doar o saptamana Dan si Lucy aratau de 4-5 ani,
lucru ce ne fascina si bucura. Dan avea ochi schimbatori, la fel ca ai nostril, parul saten inchis
sic ret, iar Lucy avea ochii negri, parul saten, foarte putin ondulat. Semana foarte mult cu
Renesmee cand era mica.

Era o zi calduroasa de duminica. Soarele stralucea puternic pe cer, stricandu-le lui

Emmett si Jasper planurile. Eram in garaj, mesterind cate cva la Bmw si ma tot gandeam la
aceasta linisite…semana cu linistea dinaintea furtunii. Fiind bagata jumate sub capote si putin
ametita de ganduri nu eram atenta la zgomotele din garaj, decat atunci cand a fost prea
tarziu…pentru urechile mele. Claxonul masinii a inceput sa sune, speriindu-ma. Dupa ce-am dat
un cap serios in capote mi-am aruncat privirea la volan, dar nu am vazut pe nimeni.

-…Dan…am spus deschizand usa soferului.

-Buna, bunico! Spune el zambind.

-Buna, dragule, i-am spus luandu-l in brate.

-Te-ai supalat?

-Nu, nu m-am su-pa-rat, dar promite-mi ca ma anunti data viitoare cand vi in garaj,
pentru ca asta este un loc periculos pentru un copil, i-am spus sarutandu-l pe obraz.

-Plomit! Spune el jucandu-se in parul meu.

-Promit, am repetat eu. Pro-mit…

-Plo-mit…Plomit!Spune hotarat.
 -Aici erai, dragule, spune Nikki intrand in garaj.

-Da, vloiam s-o vad pe buni…

-Buna, mami! Ce faci? Spune ea, sarutandu-ma pe obraz.

-Buna, draga mea! Bine, tu?

-Bine…alerg dupa piti, spune ciufulindu-i parul lui Dan.

-Mami…Bunico, mami, vreau si eu o masina dasta…spune el aratand spre Bmw.

-Vreau, dragule. Repeta dupa mami….vreau….spune Nikki cu o voce calda.

-Vleau! Spune Dan incruntandu-se.

-Cand vei fi mare o sa ai si tu una, iti promit, i-am spus zambind.

-Plomiti?

-Promit! Spun ridicand mana.

-Are o problema cu “r”, spune Nikki chicotind.

-Am vazut, dar mai are timp….

-Ce fac printesele mele? Ups…pardon o regina, o printesa si un print, spune Emmett
luandu-l in brate pe Dan, imitand zborul unui avion.

-Tati…spune Nikki.

-Nu se va maturiza niciodata, am continuat eu.

-Hai, iubito, nu mai fir ea…spune el, oprindu-se langa mine, sarutandu-ma pe obraz.

-Da, bunico nu fi lea…spune Dan.

-Nu sunt rea, dragule, doar ca bunicul tau ar cam trebui sa se maturizeze.

-Bunicule mai vleau cu avionul, spune Dan.

 -S-a facut! Tineti-va bine, avionul se pregateste de decolare….siiiii….am pornit, spune
Emmett, disparand din garaj, impreuna cu Dan.

-Imi amintesc ca la fel facea si cu mine si Taylor cand eram mici, spune Nikki
nostalgica.

-Da…Cateodata ma bucur ca este asa. Felul lui agitat si mereu dornic de aventura, iar
optinismul din el se tine tare, este la fel de puternic ca…

-La fel de puternic ca dragostea voastra, continua Nikki, dupa ce m-a oprit.

-Da…la fel ca dragostea noastra….

Am iesit din garaj, mergand in gradina.Stiam ca toti ceilalti erau acolo, dar nu prea
intelegeam de ce sa stam in soare. Cand am ajuns, am ramas umite. Imaginatia lui Alice ma
uimea, dar in acelasi timp ma si speria. A taiat prelatele masinilor, facand un cort urias, care sa
ne fereasca de Soare.

-Buna, mami! Spun Taylor si Selene in acelasi timp.

-Buna. Va sincronizati foarte bine, le-am spus zambind.

-Merci, spun ei.

-Buna, matusa! Spune Resnesmee.

-Buna, i-am spus cu acelasi zambet larg.

-Matusa Rose, spune Lucy sarindu-mi in brate.

-Ce faci, draga mea? Spune aranjandu-I o suvita dupa ureche.

-Bie…

-Bie?!

-Si noi avem o problema de pronuntie, dar cu “n”, spune Nessie chicotind.
 Am petrecut intreaga zi in familie. Iubeam aceste zile cand stateam toti impreuna.
Rasetele lui Dan si Lucy imi umpleau sufletul de bucurie. Inca nu-mi venea sac red ca visul meu
se implini-se in totalitate, imi era frica ca nu cumva sa ma trezesc si totul sa dispara.

-Mami, putem merge in rezervatie? Intreaba Dan.

-Doar voi 2? Intreaba Nikki.

-Pentru ce vreti sa mergeti? Continua Nessie.

-E jucam cu haita, cu buicul Billy si buica Sue… spune Lucy.

-Da, suntem mari, spune Dan, ridicandu-se pe varfuri, pentru a parea mai inalt.

-Mda, sunteti foarte mari, spune Jacob, venind in spatele lor, luandu-i la subrat.

-Tatii….spune Lucy.

-Unchiule…spune Dan.

-Ahhh….Grozav….spune Edward cu dezgust.

-Ce este dragule? Intreaba Bella.

-Avem “musafiri” sau mai bine zis spioni…

-Nu-mi spune ca….am inceput eu.

-Ba da! Copii mergeti cu astia mici in casa…. Nu de alta, dar daca ii vor vedea vor
vrea si mai mult sa afle ce se intampla aici si nu vom mai scapa de ei.

-Sigur…spune Jacob.

-Off…trebuie sa ne strice cineva mereu buna dispozitie, spune Seth.

-Astia ma enerveaza, maraie Jasper.

-Nu numai pe tine…spune Emmett.

-Va rog…sa ne puratm frumos, spune Esme.

 -Asta va fi ultima data cand vor veni, am gandit eu, dar fara sa-mi dau seama am spus
cu voce tare.

-Rose, te rog! Spune Esme.

-Baietii astia nu vor pati nimic, bine? Spune tata.

Dupa cateva minute am auzit zgomote in tufisuri, dar ne-am continuat discutia la masa,
prefacandu-ne ca n-am auzit nimic. O mica parte a discutiei dintre ei, m-a enervat. Jazz sigur a
simtit, pentru ca s-a uitat imediat la mine, iar Emmett m-a luat dupa gat, dar de fapt era pregatit
sa ma prinda in caz ca vreau sa fac ceva. Edward se ridica brusc de la masa, indreptandu-se
spre locul unde erau ascunsi baietii.

-Buna! Spune el pe un ton prietenos.

-Aaa…buna….spune ei balbaindu-se.

-De ce stati acolo? Intreaba Alice mai tare, pentru a putea auzi baietii.

-Nu vroiam sa deranjam…spune Scott.

-Ati deranjat oricum…am spus ca pentru mine,dar urechile fine ale unui vampir au putut
auzi.

-Rose! Spune Esme, privindu-ma serioasa.

Edward se apropie de masa, aducandu-i si pe baieti. Nu era frumos sa nu-i invitam la un

pahar de suc. Cand s-au asezat langa mine am avut un impuls ucigas pe care l-am prins bine
inauntru..

-Ne scuzati ca va deranjam din nou…spune Denis.

-Nu este nici-o problema, spune Esme.

-Doamna Esme, domnule Carlisle imi cer scuze daca sunt idiscret sau nesimtit, dar de
foarte mult timp vreau sa va intreb ceva…spune Alex foindu-se pe scaun.

-Ce este? Intreaba Carlisle.

 -….aaaaa….eu plac o persoana din familia dumneavoastra, de fapt cred ca este mai
mult decat o placer trecatoare…

-Spune! De cine? Intreaba Esme.

-Nu…Nu este bine, persoana respectiva are deja pe cineva….

-Pe cine placi? Am intrebat serioasa.

-Pe…Nikki…

-Ce? Am spus pe acelasi ton rece si serios.

-Iubito, spune Emmett.

-Mai repeta odata ce-ai zis! Spune Seth furios aparand din senin langa masa, sigur auzi-
se discutia.

-Cum? Cand? Spune Alex speriat.

-Seth…gata…spune Nikki luandu-l pe Seth de brat.

-Hai frate, lasa-i…nu merita…spune Jacob.

-Seth se sperie aia mici, spune Bella.

-Bella are dreptate, spune Alice.

-Stai Seth…este o neintelegere, spune Denis.

-Repeta! Maraie Seth.

-Seth! Spune Jacob punandu-se in fata lui. Seth trebuia sa i se supuna masculului Alfa,
chiar daca Jacob nu era masculul Alfa al haitei., sangele era al unui Alfa si trebuia sa se
supuna.

-O plac pe Nikki, spune Alex.

 Atat trebuia ca Seth sa-l pocneasca. A
trecut de Jacob si a ajuns fata-n fata cu Alex. I-a tras un pumn, iar Alex a zburat spre marginea
piscinii. Un miros dulce de sange a umplut aerul. I-am spus lui Emmett sa-l tin ape Jasper,
pentru ca deja acest miros il himnotiza-se.

-Seth cred ca este mai bine sa ne calmam, i-am spus prinzandu-l de umeri.

-Da-mi drumul! Maraie el.

-In momentul asta ne pui pe toti in pericol…sti foarte bine ce patesc cei care-mi pun
familia in pericol…i-am spus la ureche.

-Ce se petrece aici? Intreaba Denis, uitandu-se la Alex, apoi la noi.

-Alex stai nemiscat, spune Carlisle.

-Doamne are maxilarul dislocat…spune Scott socat. De unde ai atata forta….adica esti
mare dar….

-Trebuie sa mergi la spital…Te voi duce eu, iar pe voi o sa va duca cineva
acasa…spune tata.

-Ii duc eu, spune Bella.

-Vrem sa mergem cu Alex…

-Va duc acasa, repeta Bella.

-Bine.

-Bine.
 Dupa plecarea baietilor, Seth inca era agitat. Furia din ochii lui a putut in sfarsit sa iasa
afara, transformandu-se in lup. Maraia feroce spre drum si a vrut sa plece, dar l-am oprit
ridicand un perete de flacari. Acest lucru l-a mai calmat putin, mai ales cand a revenit si Jasper
in gradina. Seth merge in padure pentru a se reveni in forma umana.

-Mami, ce s-a intampat? Intreaba Dan putin speriat.

-Ce a patit tati de s-a trasformat? Intreaba Lucy.

-Nimic…nu s-a intamplat nimic, doar o mica neintelegere.

-Renesmee are dreptate, spune Seth venind din padure cu Jacob.

-Tu unde te duci domnisoara? Intreaba Esme curioasa.

-Pai, vroiam sa iau ceva pentru Dan si Lucy…am spus repede.

-Da?

-Da, mama..

-Rose, cred ca nu mergi la spital...

-Nu…

-Bine..

Am mers in garaj si am intrat in masina. Inainte de a baga cheia in contact Edward

apare la geam, facandu-ma sa tresar putin.

-Rose, stiu ce vrei sa faci…Nu cred ca este o idee buna…

-Fratioare ai incredere in mine?

-Sigur ca am incredere, dar…

-Atunci sti ca nu voi face nimic….

-Offf..bine, dar ai grija..

 -Intotdeauna. Aaa si inca ceva, nimeni nu trebuie sa stie ca am fost acolo…

-Sigur…

Am iesit cu masina din garaj si i-am vazut pe ceilalti tot in gradina. Privirea mamei era
suspicioasa. Eram sigura ca nu crezu-se nimic din ce-i spusese-m, dar asta era, acum nu mai
puteam da inapoi. Am accelerat brusc, iar masina a scos un scartait puternic, lucru ce le-a atras
atentia tuturor.Stiam ca majoritatea oamenilor au astfel de ganduri in preajma noastra, dar ma
enerva teribil cand le auzeam si mai ales ca erau indreptate spre fiica mea. Nu stiu de ce sunt in
stare daca ea ar pati asa ceva…Pierduta prin ganduri nu realizase-m ca trecuse-m pe rosu,
pana cand nu am auzit o sirena de politie in spatele meu. Am oprit pe dreapta, asteptand
politistul, ma rugam sa fie Charlie, dar nu era el.

-Buna ziua!

-Buna ziua…

-Stiti de ce v-am oprit nu?

-Da, am trecut pe rosu…

-Da! Va rog frumos sa-mi prezentati permisul.

-Poftim…i-am spus plictisita. Nu aveam timp de prostiile lui.

-Va trebui sa va dau o amenda…

-Domnule nu credeti ca ne-am putea intelege cumva, i-am spus intr-un final.

-Domnisoara va rog frumos…

-Poftim si actele masinii…am spus dar in acelasi timp am bagat o bagnota de 1 milion
in ele.

Politistul i-a actele si ramane uimit cand vede banii. Dupa privirea pe care a avut-o
stiam ca va lua banii. Merge intotdeauna.

-Va rog, ma grabesc… Trebuie sa ajung urgent undeva… i-am spus pe un ton mai cald.

-….Bine, dar va rog sa aveti grija, spune el inapoindu-mi actetele.

 -Sigur. Multumesc!

Imediat ce am scapat de politest m-am indreptat spre spital. Am intrat pe strada de langa
spital pentru ca tata sa nu vada masina. Ii stiam foarte bine mirosul lui Alex asa ca am mers
dupa el, pana am ajuns in partea inferioara a spitalului. Am privit in sus unde era fereastra
deschisa, acolo se afla Alex. Uitandu-ma in jur pentru a nu ma vede cineva am mers pana la
fereastra din dreptul holului si am sarit, intrand in spital pe geam. Nu puteam intra astfel in
camera lui Alex pentru ca sigur facea stop cardiac. Am intrat in prima incapere pe dreapta si l-
am vazut pe Alex stand pe pat.

-Buna…am spus rece.

-Bu…buna…

-Cum esti?

-Bine…Domnul Carlirlse a spus ca va trece…

-Aha…

-S-a intamplat ceva?

-Pai vreau sa vorbesc ceva cu tine, dar ramane intre noi, bine? I-am spua apropiindu-
ma.

-Sigur..

-Vreau sa stai departe de familia mea!

-Dar…o plac pe Nikki, nu pot..

-Stai departe! Nu vreau sa te mai vad in preajma familiei mele! Asta este valabil si
pentru prietenii tai…

-Nu vrem sa facem nimic rau…

-Termina cu asta! Stai departe de familia mea sau data viitoare vei avea de-a face cu
mine si crede-ma eu nu iti voi rupe doar maxilarul, i-am spus mai mult maraind.

-O plac pe Nikki si nu vreau sa renunt la ea..

 - Nikki este cu Seth si au si….Nu poti si nu vei fi niciodata cu Nikki! Este ultima data
cand iti mai spun nu te mai baga unde nu-ti fierbe oala pentru ca asta te va costa mult…foarte
mult…Nu vrei sa vezi de ce sunt in stare. Acum plec, sper sa nu uiti ce ti-am spus .

-Nu…

-Aaa si inca ceva… ASTA RAMANE INTRE NOI! I-am spus iesind din salon.

A dat aprobator din cap, dar nu a scos nici-un sunet. Am sarit pe geam mergand spre
masina. Nu prea eram mandra pentru ce facuse-m, dar trebuia sa fac ceva, altfel toata aceasta
situatie putea degenera in ceva grav si noi eram primii suspecti. Am plecat din preajma
spitalului, asta relaxandu-ma putin. Inainte de a merge acasa am mers pe la magazinul de
jucarii al doamnei Smith pentru a le cumpara ceva lui Dan si Lucy. Am coborat din masina si
eram atenta la niste hartii ce stateau sa-mi cada din portofel, cand cineva a intrat in mine.

-Pardon...am spus rece.

-Ma scuzati, spune fata. Rosalie? Rosalie Hale?!

-Jessica…am spus privind-o fix.

-Buna, spune ea aratand un zambet.

-Buna, am spus indiferenta.

-V-ati intors in Forks? Bella ce mai face?

-Bella este bine, i-am raspuns eu la ce-a de-a 2 intrebare, pe prima m-am prefacut ca nu
am auzit-o.

-Intr-un magazine de jucarii?! Spune ea privind spre magazine.

-Da am putina treaba. Scuza-ma Jessica dar ma grabesc, i-am spus indiferenta.

-Sigur….

Am lasat-o pe Jessica afara, intrand in magazin. Dar inca ascultam conversatia pe care
o avea cu cei 4 prieteni cu care era.

-Cine este tipa?

 -Este buna rau…spune unul dintre ei.

-Criss….spune o fata.

-Hai ca asa este Mihai are dreptate…

-Cine este fata Jass? Intreaba din noua fata

-Rosalie Hale, stiti ca v-am povestit ca in liceu am avut un grup de colegi mai ciudati
fratii Cullen si Hale. Ea este unul dintre ei…ma intreb daca s-au intors si ceilalti?

-Este buna, dar si ciudata, iti provoaca o stare de neliniste…

-Da…

In sfarsit…cu conversatia celor 5 persoane de afara nici nu mai eram atenta la ce vroiam
sa cumpar. M-am plimbat printre rafturile cu jucarii, pana ce Jessica si prietenii ei au plecat. Pe
un raft am zarit un ursulet urias si imediat mi-a venit in minte imagina lui Lucy. Ei in placeau
ursuletii asa ca am hotarat sa-l cumpar. Pentru Dan am gasit o baza militara, dar trebuia sa
asamblezi toate piesele pentru a constru baza, asa ca era si distractiv, dar si educativ.

-Buna ziua! Am spus punand ursuletul si jocul pentru Dan pe tejghea.

-Buna ziua! Spune doamna Smith cu un zambet larg.

-As vrea daca aveti o punga pentru joc si o fundita ceva pentru ursulet…i-am spus
privind in jur.

-Sigur, imediat sa aduc fundita.

-Da…

-Costa 2 milioane 535 de mi, spune ea.

-Poftiti, i-am spus dandu-I banii. S-a uitat cam ciudat vazand atatia bani in portofel,
dupa mi-a aratat un zambet larg. Multumesc!

-Nu aveti pentru ce. Va mai asteptam pe la noi.

 Am pus cadourile pe bancheta din spate si am pornit spre casa. Soarele incepea sa
apuna, iar strada incepea sa fie mai populate de tineri. Dupa 15 minute am ajuns in fata casei.
Dupa ce am bagat masina in garaj am intrat in casa. Rasetele lui Dan si Lucy le auzise-m de
afara.

-Buna tuturor! Am spus intrand in living, ascunzand cadourile la spate.

-Buna bunico! Spune Dan.

-Rose unde ai stat asa de mult? Intreaba Esme.

-Eeee am avut mici intarzieri pe drum…am spus afisand un zambet nevinovat.

-Ce intarzieri? Intreaba Jasper.

-Nu conteaza. Dar am luat ce am vrut, am spus aratand cadourile.

-Cadouli…spune Dan.

-Sut petru oi?Spune Lucy.

-Da, sunt cadourile voastre…le-am spus zambind.

Dupa 1 ora si ceva vine si tata acasa. Cum a intrat in camera mi-a aratat o privirea
incruntata. Cred ca-si dadu-se seama ca fusese-m la spital… Copii, Edward si Bella au plecat la
ei acasa pe la 11. Dan si Lucy trebuiau sa doarma, asta era mostenire de la tatii lor.Eram in
bucatarie cu Alice, pregateam un suc de fructe, cand il aud pe Carlisle strigandu-ma.

-Vin imediat!

-Ce-ai facut? Intreaba Alice incet.

-Nimic!

-Mda…nu ai incredere in mine…

-Am incredere, dar nu am facut nimic. Nu am ce sa-ti spun…

-Rosalie! Repeta Carlisle.

 -Vin! Ma intorc.

-Stai linistita le aduc eu….

Am mers in living. Toti erau acolo, iar tata se tot plimba prin camera.

-Da, Carlisle…

-Rose ai fost la spital azi? Intreaba el.

-Nu, de ce? M-am uitat la Esme si nu ma credea.

-Rose spune adevarul…

-Nu am fost la spital!

-Si atunci cum explicit mirosul puternic din salonul lui Alex?

-Mirosul meu?!

-Rose….Nu te cunosc de ieri… Stiu foarte bine ca ai vorbit cu Alex, nu stiu ce, pentru
ca nu a vrut sa spuna nimic.

-Nu stiu nimic legat de asta… Iarta-ma daca te dejamagesc ca nu am nici-o legatura
cu asta…

-Iubito..

-Rose!

-Alex va sta departe de noi…

-Spune-mi ce-ai vorbit cu el…

-Nu conteaza…

-Deci ai fost la spital...spune Jasper razand.

 -Da am fost! Am spus putin enervata. Alex nu se va atinge de familia mea, daca nu
vreau sa cunoasca adevarata durere. Nu-i voi rupe maxilarul, dar ii pot rupe gatul, sira
spinarii, ii pot scoate inimioara sau il pot lovi cu ceva…sunt foarte multe variante…

-Rose, ma sperii, spune Alice intrand in living cu sucurile pe o tava.

-Da…sunt un monstru…Am 3 capete, 12 maini, 16 picioare sunt un miriapod…

-Nu mai fi ironica! Spune Carlisle.

-In fine! Nu se va mai apropia de noi si am incheiat subiectul, am spus iesind din
living.

-Rose, sucul…striga Alice.

-Nu mai vreau!

Am intrat in dormitor, trantind usa in urma mea. Nu inteleg de ce fac atata haz pentru un
om. Nu l-am omorat…doar am vorbit cu el…Am jurat ca-mi voi proteja familia de oricine si
orice. Alex reprezinta un pericol pentru noi si il voi ilatura, chiar daca va trebui sa dispara.

-Iubito, spune Emmett intrand in dormitor.

-Nu am chef de inca o morala…sau de explicatii…i-am spus uitandu-ma pe geam.

-Nu am venit ca sa-ti cer explicatii, pentru ca stiu de ce ai vorbit cu Alex. Vrei sa ne
protejezi, dar vreau sa sti ca nu esti singura…

-Multumesc…Si atunci de ce ai venit, parca Jazz vroia sa jucati o partida de sah?

-Pai……am venit pentru asta…spune el luandu-ma in brate. M-a intors brusc cu fata
spre el, privindu-ma in ochii.
 -Dragule…am reusit sa spun, inainte ca
buzele lui Emmett sa le gaseasca pe ale mele. M-a sarutat profund si pasional, facandu-ma sa
am mii de fiori pe sira spinarii. M-am lipit mai mult de trupul lui Emmett, lasandu-ma prada
saruturilor lui. Brusc m-am tras din stramsoarea lui, urcandu-ma in pat.

-Am facut ceva…?Spune el uitandu-se la mine.

-Nu iubitule, nu ai facut nimic, i-am spus cu un zambet larg. Pun pariu ca nu ma
prinzi? Am spus razand.

-Bine…dar vei pierde..

Am sarit din pat, mergand in spatele lui, evitandu-i mainile. Am revenit din nou in pat,
dar un traznet mi-a atras atentia si asta i-a dat destul timp lui Emmett cat sa ma tranteasca in
pat.

-Ai pierdut..spune el cu un zambet triumfator.

-Da…i-am raspuns cu un zambet.

-Asa vreau sa fim mereu…spune el.

-Si eu…

-Te iubesc, doamna Cullen!

 -Si eu te iubesc, domnule Cullen! I-am
spus apropiindu-mi fata de a lui incat nasurile noastre s-au lovit. Emmett continua sa-si plimbe
buzele pe gatul meu, muscandu-ma incet. Apoi m-a muscat de ureche dupa revenind din nou la
gat. I-am luat capul in maini si l-am sarutat. Limbile noastre s-au lovit cand s-au intalnit, dar

asta nu ne-a deranjat. Emmett a continuat sa ma

sarute, plimbandu-si mainile pe corpul meu. Hainele noastre au inceput sa cada pe langa pat,
iar razele lunii se loveau de corpurile noastre. Emmett era sigurul barbat care ma facea sa ma
simt femeie si cel mai important ma facea sa ma simt respectata.Din cauza asta uneori imi dau
seama ca daca nu mi s-ar fi intamplat aceea nenorocire nu imi intalneam dragostea niciodata si
nici nu as fi avut acum familia asta care ma iubeste si pe care o iubesc. Am stat incolacita de
Emmett lasandu-ma dusa de val, de saruturile si de mangaierile lui.
Un adevar dureros (capitolul 55)
-Buna dimineata! Spune Emmett sarutandu-ma pe frunte.

-Buna dimineata! O spui atat de linistit de parca am fi dormit, i-am spus chicotind.

-Pai tu nu mai lasat sa dorm, spune el nevinovat.

-Pardon? Tu ai fost ala si in plus noi nu dormim….

-Stiu, spune el incepand sa ma sarute. In

timp ce ma saruta, se intoarce pe spate, tragandu-ma peste el. Saruturile, mangaierile si toate
celelalte au mai continuat un timp. Atunci cand eram cu el pierdeam notiunea timpului, dar nu-
mi pasa, aveam si noi nevoie de astfel de moment. Fiind in lumea noastra nu auzeam si nu
vedeam nimic altceva.
 -Buna, bunico, bunicule! Spune Dan, sarind peste noi in pat. M-am dat imediat de pe
Emmett, ridicandu-mi cearsaful pana la gat. Intorcandu-mi privirea spre Emm l-am vazut sip e
el la fel de socat ca mine.

-Dan, ce cauti aici? Intreaba Emmett.

-Am batut la usa, dal nu a laspuns nimeni asa ca am intlat, spune el.

-Dragule, coboara la ceilalti si venimi imediat si noi, i-am spus serioasa.

-Bine, spune el zambind.

Imediat ce usa usa s-a inchis am rasuflat usurati. Nu-mi venea sa cred in ce ipostaza
ne-a fasit Dan.

-Nu-mi vine sa cred…spune Emmett punandu-si perna pe fata.

-Linisteste-te dragule, a fost

un…accident….am spus incet.

-Iubito, acum va incepe sa puna intrebari, sti foarte bine…

-Da stiu, dar acum nu mai avem ce face…

-Ahhh! La dracu! Injura Emmett ridicandu-se. De acum incolo vom inchide usa de
fiecare data cand intram in dormitor, spune el, tragandu-si o pereche de pantaloni de trening
pe el.

-Da. Eu intru la baie, am nevoie de un dus rece…am spus indreptandu-ma spre baie.

-Da…spune Emmett.
 Apa rece a mai diminuat din socul pe care tocmai il avusese-m. Ar trebui sa vorbesc cu
Nikki, dar cum sa-i spun ca Dan a intrat peste noi in camera si nu ne-a gasit tocmai intr-o
ipostaza ok…Oricum cert este ca Dan va pune intrebari si noi vom fi exemplul cu care va incepe.

-Dragule, eu sunt gata! Te astept jos, spun zambind.

-Da, spune el zambindu-mi cald.

Coboram scarile relativ incet. Miile de intrebari pe care le-ar putea pune Dan cand o sa
ne vada pe mine si Emmett si mi se tot repetau in minte. Inca nu era bine sa vorbim despre asta
si nu eu trebuia sa incep aceasta discutie, ci Nikki sau Seth. Inainte de a intra in living am avut
grija sa-mi maschez ingandurarea.

-Buna! Am spus aratand un zambet larg.

-Buna.

-Mami s-a intampalt ceva? Intreaba Selene.

-Nu..Vorbim mai incolo despre asta, am spus uitandu-ma la Dan si Lucy care construiau
un urias puzzle in mijlocul camerei.

“Ce s-a intamplat?”

“Nimic, draga mea..”

“Bine, dar ne spui mai incolo?”

“Frate…”

“Da, vom vorbi mai incolo…”

-Alex este bine…Carlisle l-a dus acasa, raspunde Edward gandului meu.

-Multumesc, am raspuns eu.

-Bella trebuie sa-ti dau o veste…incepe Alice, dar brusc este intrerupta de soneria
telefonului Bellei.
 -Alo! Mama…spune Bella. Ce mai faci?...Aha, Phil cum se mai simte? Maine ajungeti
in Forks?!?!.

Toti am chicotit la reactia Bellei. Stiam ca nu vroia sa le spuna adevarul parintilor ei,
dar nu mai putea ascunde asta. Eram atenta la jocul copiilor, dar nu am putut trece cu vederea
oftatul lung al Bellei cand s-a trantit la loc pe canapea, aruncand telefonul pe masa.

-Asta vroiai sa-mi spui, nu?

-Da, spune Alice zambind.

-Nu stiu cum le voi spune…

-Mami daca vrei le pot arata eu…

-Nu, Ness! Este de datoria mea sa le spun…

-Iubito, ce ai? Intreaba Emmett asezandu-se langa mine.

-Ma gandeam…

-La ce…

-Jessica pleca-se din Forks,nu? Intreb eu, mutandu-mi privirea pe fiecare.

-Da, de ce intrebi? Spune Jasper.

-S-a intors…am spus rece.

-Ce? Spune Bella.

-Unde ai vazut-o?Intreaba Alice.

-Eram la magazinul doamnei Smith, cand cineva se loveste de mine…Era Jessica cu 4

prieteni, pe care nu i-am recunoscut…

-Nu sunt din zona, spune Edward.

-A intrebat de tine, Bells…Dupa ce am inrtat in magazin, prietenii ei au inceput sa

puna intrebari…
 -Isi va da seama ca este ceva in neregula, cand ne va vedea pe toti…spune Esme.

-Da…Au trecut atatia ani, iar noi suntem la fel…spune Bella. Ea cum arata?

-Aceeasi “fetita” fitoasa pe care o stim…numai ca trecerea anilor se cam vede chiar si
cu machiaj. A fost oarecum socata cand m-a vazut….Ma analiza cu niste ochi mari si sunt
sigura ca daca nu inchidea gura ii intra o musca…am spus zambind ironic.

-Nu este bine…spune Jasper.

-Sa scapam de ea…spune Emmett.

-Emmett! Spune Esme.

-Este chiar atat de bagacioasa? Intreaba Renesmee.

-E genul de fata care vrea sa le stie pe toate…raspunde Edward.

-Cred ca sunt de acord cu Emmett, spune Jacob ganditor.

-Termina!Spune Nessie. Vorbim de viata unui om…

-Hai iubito..

-Suntem vampiri si varcolaci…trebuie sa omoram pentru a putea supravietui. Oamenii

in schimb…omoara pentru distractie, placere, nebuneala sau mai stiu eu ce le trece prin
cap…

-Rose…spune Esme.

-Nu, mama! Cate cazuri auzim la stiri pe zi de copii omorati de mame, frati, prieteni,
rude omorandu-se intre ei, copiii isi violeaza mamele…Oamenii sunt mult mai monstrii decat
noi…

-Mami, s-a intamplat ceva? Intreaba Nikki.

-Nu!

-Rose, de ce vorbesti asa?Intreaba Alice.

 -Pentru ca…

-Mami, tati, ni s-a spart mingea, mai avem vreuna? Intreaba Dan.

-Mai este una in garaj,langa Jeep, ii spune Edward lui Seth. Imediat ce copii au iesit din
nou la joaca, discutia sa reluat.

-Deci, Rose?

-Pur si simplu…Nu voi pune gura pe sange uman toata viata, dar asta nu inseamna ca
nu-mi doresc sa mai imputinez din aceste…asa zise mamifere inteligente…

-Ma sperii….spune Alice.

-Barbie ce-ti veni?Intreaba Jacob.

-Nimic, o parerea proprie si personala..

-Deci, de aici sa inteleg ca sit u esti de acord cu Emmett?

-Da caine!Te prinzi cam greu…

-Nu vom omora pe nimeni! Rose, ce se intampla cu tine?Intreaba Esme cu o ingrijorare

in privire.

-Nimic! Cred ca cel mai bin ear fi sa scapam de “probleme” din timp…Si in plus stiti ca

nu veti putea face nimic, daca voi lua o hotarare…

 -Suntem o familie! Hotararea o luam impreuna!

-Calm, Eddy! Nu am de gand sa omor pe nimeni, atata timp cat stau departe de familia
mea.

-Cat stau departe de familia ta, dar cand se vor apropia ii vei omora? Intreaba Seth.

-Da! Nu avem alta scapare.

-Ba da! Cand vor afla ca nu imbatranim, disparem. Ne mutam cum facem mereu, spune
Bella.

-Si care este problema? Daca plecam crezi ca vor uita sau nu vor spune nimanui? Intreb
putin enervata. Si de ce sa plecam noi, cand pot pleca ei…in Rai sau Iad…depinde de fapte….

-Rose! Nu ii vei omora si cu asta basta! Voi vedea cand vom fi in pericol, tipa Alice
infuriata la culme.

-Bine! Pentru moment voi astepta…spun ca pentru mine. Cand voi lua o decizie nu va
voi spune! Nu vreau sa-mi implic familia!

-Rose! Te-am auzit! Nu vei lua nici-o decizie fara noi, ai inteles?

-Off….tu chiar nu poti sta departe de gandurile mele? Spun nervoasa.

-Mami…spune Taylor.

-Ok nu voi face nimic!....Multumesc pentru increderea acordata! Am spus enervata,

iesind din camera.

-Mami…striga Nikki, venind dupa mine.

-Da…spun oprindu-ma, dar vorbeam pe un ton rece.

-Nu vroiam sa fie asa…

-Nici eu…Daca vroiam sa omor pe cineva, omoram, nu stateam la palavre cu nimeni!

Nu dau explicatii nimanui….spun nervoasa.
 -Unde te duci?

-As vrea sa i-au putin aer…atmosfera asta nu ma incanta deloc, i-am spus ficei mele,
sarutand-o pe frunte.

-Stai pe loc, domnisoara!Spune mama pe un ton autoritar, chiar cand pusese-m man ape
clanta.

-Ce este?

-Unde mergi?

-Pe aici…

-Nu pleci!

-De ce? Sunt arestata la domiciliu?

-Nu fi ironica! Vreau sa vorbim, spune ea serioasa. Privirea ei era serioasa si pentru
prima data de cand o cunosc nu am putut citi nimic in ochii ei.

-Ok, am spus pe un ton mai cald.

-Mergem in poiana?

-Sigur, am raspuns repede.

-Unde melgeti?Intreaba Dan cand vroiam sa intram in padure.

-Facem o plimbare dragule, raspunde Esme zambind.

-Velim si loi, spune Lucy.

 -Nu draga mea,vreau sa vorbesc cu Rose…intre 4 ochi.

-Bine, spune Dan trist.

Drumul pana la poiana a fost parcurs intr-o liniste apasatoare. Esme era suparata pe
mine, dar singurul lucru pe care-l vroiam era ca toata lumea sa-si vada de treaba ei. Nu mai
vroiam sa se bage cineva in viata mea sau a familiei mele. Ajunse in poiana ne-am refugiat la
umbra unui copac. Eu m-am rezemat de trunchiul copacului, iar Esme in fata mea, dar privea
spre mijlocul poienii.

-Mama…imi pare rau pentru reactia de

mai devreme…

-Stiu…Draga mea, ce se intampla? Sti ca poti avea incredere in mine, spune ea

privindu-ma atent.

-Nu se intampla nimic…serios…am spus evitandu-I privirea.

-Rose, Esme…l-am auzit pe Carlisle strigandu-ne.

-Carlisle?!

-Dragule, ce este? Nu trebuia sa fi la spital?

-Nimic, doar ca familia este mult mai importanta decat un loc de munca, in plus avem
destui bani…

-Dar asta este visul tau…am inceput eu.

-Am tot timpul din lume sa-mi realizez visul. Ceilalti mi-au spus despre Jessica si
concluzia la care au ajuns 3 membri ai familiei.
 -Guri sparte…am spus ca pentru mine.

-Rose, toti stim ca ceea ce faci este pentru a ne proteja, dar nu putem omora un om
pentru ca ar banui ceva, spune Carlisle pe un ton linistitor.

-Nu mai vreau sa ma mut…

-Sti ca va trebui…

-Am oboist…Ma simt epuizata fizic si psihic…Pur si simplu m-am saturat de

curiozitatea oamenilor.

-Stiu draga mea, dar asa sunt ei creati….

-Rose, tu esti asa de la aceea discutie dintre Alex si prietenii lui, inainte de incidentul cu
Seth, am dreptate? Spune Esme bland.

-Da! Stiu ca majoritatea baietilor, barbatilor au astfel de ganduri in preajma noastra,

dar cand aud devine scarbos….Nici nu vreau sa ma gandesc…dar daca viica mea pateste ceea
ce am patit eu…nu stiu de ce sunt in stare….

-Nikki nu va pati nimic! Spune Esme imbratisandu-ma.

-Mama ta are dreptate.

Dupa o lunga discutie in care am dezbatut problema cu Jessica si Alex, am hotarat sa ne

intoarcem acasa. Luna era deja pe cer cand am ajuns.

-Ceilalti au plecat?Intreaba Esme.

-Da, lui Dan si Lucy li se facuse-ra somn, raspunde Alice.

-Merg in dormitor, trebuie sa-mi incarc bateriile pentru ca nu stiu dar prevad o zi
lunga si grea maine.

-Da, ai dreptate, spune Alice ganditoare.

Inainte de a merge in dormitory m-am oprit la biroul tatei pentru a-mi lua cateva coli,
un creion, ascutioare si guma. Chiar daca eram de ceva timp impreuna nu ma vazuse-ra
niciodata desenand cu adevarat. Singurele desene pe care le-au vazut erau niste inimioare,
stelute si tot felu de chestii mici. Am intrat in camera si ma-m indreptat spre comoda pentru a-mi
lua telefonul si m-am trantit langa pat, incepand sa desenez. Dupa un timp Emmett intra in
camera.

-Hey! Spune el.

-Hey! Ii raspund eu, continuandu-mi desenul.

-Ce fac…Wow! Spune Emmett ramanand fara glas.

-Dragule?!

-Tu…Tu ai facut asta?

-Da, de ce?

-Iubito sunt superbe, spune el uitandu-se printre desenele ce le terminase-m.

-Dragule nu sunt cine stie ce, am spus indiferenta, pentru ca acele desene pentru mine nu
pareau cine stie ce…stiam ca am talent la desen, din cauza asta nu aveam nicio reactie.Am stat
cu Emmett toata noaptea. Era fascinate de felul cum desenez si la fiecare desen terminat
primeam un cadou dulce si pasional. Pe la 10 dimineata Edward si Bella vin la noi.

-Bells incet…incearca sa te linistesti. Nu vrem sa patesti ceva, spune Emmett.

-Emm, mi-e frica de reactia pe care o vor avea….

-Ai vorbit cu Renee?Intreb eu.

-Da, vroia sa-I astept la aeroport, dar le-am spus sa vina aici…raspunde ea repede.

-Cu Charlie ai vorbit? Intreaba Esme.

-Da, trebuie sa ajunga….

-Bun, Bells respira adanc, spune Alice.

-Vine Charlie, ne anunta Edward.

In cateva minute soneria usii a sunat. Bella a vrut sa mearga pentru a-I deschide tatalui
sau, dar Alice i-a luat-o inainte, lasand-o sa se linisteasca, bineinteles cu putin… putin mai mult
ajutor din partea lui Jasper.

-Buna ziua, Carlisle, Esme! Spune Charlie.

-Buna ziua!

-S-a intamplat ceva? Bella era cam agitata aseara cand m-a sunat.

-Vreau sa vorbesc cu tine, de fapt sa-ti spun ceva, dar ii asteptam si pe mama cu
Phil, spune Bella putin mai linistita.

-Ce se intampla Bells? Renesmee este bine? Intreaba Carlisle agitat.

-Da, tata…

-Unde este?

-Va veni in curand, inainte de asta voi vorbi cu tine si mama ceva… bine inteles de fata
cu toata lume, de ei nu am cu ce sa ma ascund…
 -Sa te ascunzi? Bella ce se intampla?

-Vin…spune Edward pentru a auzi doar noi.

-Jazz ajuta-l putin, iar eu merg cu Esme mergem la Renee, spune Alice iesind din camera
impreuna cu Esme.

-Ce se petrece aici? Intreaba Charlie agitat.

-Totul va fi bine Charlie, spune Edward.

-Bella, draga mea! Spune Renee intrand in casa, luand-o pe Bella in brate.

-Buna, mama…Phil…spune ea eliberandu-se de stramsoare mamei ei.

-Sa ne asezam…spune Edward.

-Bella, ce se intampla? Esti bolnava? Intreaba Renee ingrijorata.

-Da, mama de ce?

-Pentru ca esti atat de rece….

-Tocmai despre asta vroiam sa vorbesc cu voi…incepe Bella cu vocea joasa.

-Bells ce este? Ma sperii…spune Renee.

-Bells, nu crezi ca este mai bine sa le arati? Intreaba Emmett.

-Da Emmett…eventual un iepure, nu? Spun serioasa.

-E o idee, poate asa ii este mai usor…

-Termina, frate…spune Edward.

-Bun..Mama, tata, Phil vreau sa va spun de la inceput ca ceea ce veti afla acum va va
soca…Vreau sa fiti calmi si voi raspunde la orice intrebare…este bine?

-Bine, spune Charlie privind-o suspect.

-Bine, draga mea…

 -Vedeti voi…eu…nu mai sunt eu de fapt…

-Ce vrei sa zici?Intreaba Renee.

-Nu mai sunt om si nu voi mai fi niciodata! Spune Bella repede.

-Bells, ce gluma este asta? Cum adica nu mai esti om?

-Esti ceea ce este si Jacob? Intreaba Charlie.

-Ce este Jacob?! Spune Renee.

-Nu tata…Jacob este varcolac, iar eu sunt…vampir…spune Bella pe nerasuflate.

-Stiam ca este ceva in neregula…de atunci cand Jacob s-a transformat in fata
mea…spune Charlie uimit.

-Poftim?! Spune Renee ridicandu-se brusc.

-Renee linisteste-te…spune Esme.

-Bella asta este o gluma proasta! Spune Renee.

-Nu este o gluma…spune Bella. Suntem vampiri, iar Jacob si prietenii lui sunt
varcolaci…

-Nu…Nu vampirii si varcolacii exista doar in legende si povesti, nu sunt reali…spune

Renee.

-Renee linisteste-te…spune Phil, care era la fel de socat ca ea, dar nu arata asta.
 -Mama…oamenii nu trebuie sa afle despre noi…voua v-am spus pentru ca nu mai
puteam ascunde, ati fi vrut s-o vedeti pe Nessie, iar ea acum nu mai este singura…

-Ce vrei sa spui?

-Nessie are o fetita…spune Alice.

-Sunteti strabunici…spune Emmett zambind.

-Nessie are un copil?! Spune Charlie uimit.

-Da…o cheama Lucy, iar Taylor si Nikki sunt copii lui Rose si Emm…spune Edward.

-Copii vampiri!! Vreau ca cineva sa ma trezeasca din acest cosmar!

-Mama…

-Vin copii, spune Edward.

Acum era acum. Renee era socata, nu ii era usor sa afle ca fiica ei este moarta. Vom avea
de lucrat pana va accepta adevarul, dar Bella a facut aceasta alegere si va trebui sa i-o
respecte. Daca Renee va spune oamenilor? Nu…nu-si va pune fata in pericol….Am privit-o pe
Renee si observam cum incepea sa se linisteasca. Jasper era un ajutor de nadejde. Auzeam copii
apropiindu-se de casa si stiam ca va trebui sa ne comportam delicat cu Renee. Usa s-a deschis,
iar Renee si Phil au ramas socati.

Doua persoane importante (capitolul 56)

-Buna, bunico! Spune Renesmee zambind.

-Renesmee?! Spune Renee uimita.

-Am crescut, nu-i asa?Spune ea razand.

-Da, foarte mult…

 -Bulico…spune Lucy sarindu-i in brate Bellei.

-Bulico?! Spune Charlie nedumerit.

-Lucy nu prea poate pronunta bine litera “n”, spune Jacob.

-Ness, unde sunt Nikki si Taylor? Intreb eu.

-Cred ca sunt pe drum…raspunde ea.

-Am ajuns, striga Taylor.

-Uite-i! Spune Jacob, chicotind.

-Buna, Renee, Charlie, Phil, spun toti 4 in cor.

-Buna...raspund ei.

-Bulico, cine sunt ei?Intreaba Lucy.

-Sunt parintii mei, raspunde Bella.

-Ai 3 parilti?!

-Parintii mei sunt Renee si Charlie, iar Phil este tatal meu adoptive si actualul sot al
mamei, explica ea.

-Sigur a inteles, Bells, spune Emmett.

-Am ilteles!

-Dal…mergem sa ne jucam?

-Da! Spune Dan, sarind din bratele lui Nikki.

I-am urmarit privirea lui Renee, iar ochii ei erau fixati pe Dan si Lucy. Inca nu realize-se
ca tot ceea ce-i spuse-se Bella era adevarat. Cred ca daca nu ar fi fost Jasper, ar fi facut stop
cardiac.
 Am stat in living cam toata ziua, Bella explicandu-i lui Renee toata povestea. Ii era foarte
greu sa accepte ca fiica ei era moarta. Nu-i venea sa creada ca acum depindea de sange pentru
a putea trai. Ma jucam cu bratara lui Emmett cand dintr-o data ii simt mana incordandu-se. L-
am privit, dar nu i-am putut gasi privirea, deoarece se uita in pamant.

-Emmett? I-am soptit eu.

-Sunt bine…spune el ridicandu-se si iesind din camera.

-S-a intamplat ceva? Intreaba Renee.

-Nu…am spus uitandu-ma suspicioasa dupa Emmett.

“Mami, ce se intampla?”

“Nu stiu…”

“Merg sa vad…”

“Ma duc eu, dragule…Nu trebuie sa parem chiar atat de ciudati…”

“Bine.”

M-am ridicat, indreptandu-ma spre usa, dar cineva m-a prins de brat. Cand m-am intors
era Edward, iar privirea lui era serioasa. Mi-a facut semn sa ies.

-Ce este? Intreb socata de reactia lui.

 -Ma duc eu sa vorbesc cu Emmett, spune el.

-Edward, ce se intampla? Ce are Emmett?

-Eu voi vorbi cu el! Spune el hotarat.

-Nu, Edward! Esti fratele meu, dar Emmett este sotul meu, asa ca eu voi vorbi cu el…

-Nu, Rose!

-Ce se intampla aici? Intreaba Esme.

-Nimic…raspunde Edward.

-Nu stiu…Edward nu ma lasa sa vorbesc cu Emmett si nu inteleg de ce….

-Fiule, ce se intampla?

-Emmett…are din nou o chestie daia…spune Edward ridicand tonul.

-Ce chestie?

-Tu chiar nu te prinzi? Sunt sigur ca nu vrei ca Emmett sa faca lucrul care te
ingrozeste cel mai mult, nu?
 -Nu va face nimic! Voi vorbi eu cu el si asta e ultimul meu cuvant! Am spus
indreptandu-ma spre scari, dar Edward ma prinde de mana, tragandu-ma inapoi. Edward, esti
nebun? Da-mi drumul!

-Rose, Edward…spune Esme.

-Nu!

-Da-mi…drumul! Am spus furioasa, iar focul a inceput sa arda inauntrul meu.

-O sa-ti folosesti puterea pe mine?

-Mami, unchiule ce se intampla? Intreaba Taylor iesind pe hol.

-Nimic, dragule…

-Nimic pe naiba si ochii….spune el rezemandu-se de perete.

-O neintelegere, am spus eu.

-Ce se intampla aici? Intreaba Emmett coborand scarile.

-Dragule esti bine? Intreb analizandu-l si parea in regula.

-Da, am fost putin…retinut….spune el incercand sa arate un zambet fals.

-Emmett…spune Edward.
 -Stiu Edward, am plecat daca nu ai observat si acum sunt bine…raspunde el.

-Dragule, pot vorbi putin cu tine?

-Sigur, raspunde Emm, privindu-ma serios.

-Edward, Taylor sa mergem in living, spune Esme.

-Da, spune Taylor.

Edward a ezitat, dar pana la urma a mers si el dupa mama. Edward se comporta ciudat
atunci cand venea vorba de asta. Oare Alice a avut vreo viziune in legatura cu asta si nu vor sa-
mi spuna?

-Ce este, iubito?

-Sa mergem in gradina, copii au adormit, iar vantul adie usor, am spus eu.

-Iubito, vreau sa sti un lucru…decat sa-ti fac vreun rau prefer sa mor…spune el
privindu-ma trist.

-Termina, sa nu mai spui asta nici in gluma! Nu se va intampla nimic!Totusi ma

ingrijoreaza chestia asta, te doare ceva?

-Nu…singurul lucru pe care-l simt atunci este o armata de hormone ce asteptau

semnalul de atac, este ca o bomb ace sta sa explodeze…. De asta cand ma vezi ca plec asa sa
nu vi dupa mine, pentru ca ai vazut uneori situatia imi scapa de sub control si nu mi-as ierta-o
niciodata….daca ti-as face vreun rau, spune el cu privirea in pamant.

-Emmett…am spus lasandu-ma pe vine, fiind la acelasi nivel cu el. Uita-te in ochii mei,
i-am spus ridicandu-i capul. Te iubesc si tu ma iubesti…acest lucru…dragostea dintre noi nu
te va lasa sa faci nimic rau, i-am spus mangaindu-l delicat pe obraz.

-Baby…spune el privindu-ma trist, dar in acelasi timp avea o stralucire puternica in

privire.
 Mi-a cuprins fata in maini, apropiind-o de
a lui. M-am asezat pe picioarele lui, luandu-l dupa gat. Atunci am avut acel sentiment de liniste
si protectie.Emmett ma trage mai aproape de el, sarutandu-ma. Mi-l si imaginam pe Edward
enervate la culme de ceea ce faceam acum, dar…vroiam sa vad cum reactioneaza Emmett, era
un fel de test. Chiar daca Emm ma saruta si mangaia, de data asta nu ma lasam dusa de val, ci
eram atenta la orice semn ciudat din partea lui, dar m-am agitat degeaba…nu a fost nevoie.
Emmett a trecut testul cu brio. Dupa inca cateva minute romantic sub clar de luna, am intrat in
casa, dand nas in nas cu copiii, care tocmai plecau.

-Plecati? Intreaba Emmett.

-Da, persoanele care au nevoie de somn sunt terminate, spune Nessie chicotind.

-Te-am auzit, spune Jacob.

-Mami, tati, maine mergem in excursie cu familia asa ca fiti pregatiti, spune Taylor
entuziasmat.

-Excursie?!Spun nedumerita.

-Da, spune Alice chicotind.

-Pai atunci ne vedem maine, spun copiii.

-Charlie? Intreb eu.

-A ramas si el, este mai usor asa…sta in camera noastra, spune Edward.

-Emmett esti bine? Intreaba Carlisle.

 -Da..

-Da, pe dracu…injura Edward.

-Fiule…spune Esme.

-Edward…spune Bella.

-Incet Eddy! Am spus plictisita, deja incepea sa ma cam enerveze acest comportament al
lui Edward.

-1 nu-mi mai spune Eddy si 2 esti nebuna?

-Edward, nu fi nesimtit! Spune Emmett.

-Emmett, termina! Spune Edward enervat.

-Edward, Emmett! Spune Carlisle.

-Terminati, va rog! Spune Alice.

-Edward sti ceva ce-ar trebui sa aflu si eu? De ce reactionezi asa…violent atunci cand
vine vorba de asta? Intreb eu, privindu-l fix.

-Pentru ca…dar s-a oprit.

-Pentru ca ce?Am repetat eu.

-Nu conteaza, las-o balta!

-Nu o sa-i fac nimic! Momentan nu stiu cum trebuie sa procedez cu chestia asta….Ati
vazut cu totii ca am plecat….asta voi face pana voi detine controlul total.

-Nu ma face sa rad, frate, spune Edward.

--Edward, gata…spune Jasper.

-Fiule, ce se petrece? Intreba Esme.

-Alice! Am spus serioasa.

 -Da, Rose…raspunde ea putin absenta.

-Sti ceva in legatura cu asta?

-Nu…nu…se balbaie ea.

-Aha…si chiar daca stiai nu spuneai…

-Spuneti-mi daca ati vazut ceva! Spune Emmett.

-Gata, Emmett! Spune Edward.

-Inceteaza cu acest comportament!

-Incetati amandoi, acum…pana nu va dau cap in cap! Am spus enervata.

-O sa-ti folo…dar nu a mai terminat, deoarece eram in fata lui, iar puterea incepea mea
incepea sa-l afecteze. Era instinctiv…ca unui vampir sa-I fie frica de mine, chiar si atunci cand

nu-mi foloseam puterea.

-Terminati! Am repetat pe un ton autoritar.

-Rose…spune Bella.

-Nu-mi place sa va vad asa…am spus eu. De acum incolo va comportati ca inainte,
pentru ca tu Emmett esti sotul meu, barbatul pe care-l iubesc si tatal copiilor mei, iar tu
Edward esti fratele meu mai mare… Intelegeti ca sunteti 2 persoane foarte importante pentru
mine si ma doare cand va vad asa…

-Draga mea…spune Esme.

 -Nu voi mai spune nimic de acum incolo
despre aceasta situatia asta de…de rahat… Alegerea este a voastra si numai a voastra, am
spus plecand din living. Am mers in camera, inchizand cu cheia usa in urma mea. Ma saturase-
m….fiecare fiinta are o limita, iar eu mi-o atinsese-m. Ma plimbam de colo pana colo prin
camera, pan ace m-am hotarat sa ies pe acoperis. Cum am pasit pe fereastra, picaturi mici de
ploaie au inceput sa cad ape mine, iar norii negrii acoperise-ra tot cerul senin si luminat de mai
devreme. Odata cu trecerea timpului ploaia incepea sa fie tot mai puternica, dar nu-mi pasa
Eram confuza cu toata situatia asta….reactia lui Edward, starile lui Emm…Sunt sigura ca Alice
a avut vreo viziune in legatura cu asta, dar nu mi-o spun pentru ca este rau… Gandurile mi se
amestecau, provocandu-mi o “durere” teribila de cap.Geamul care tocmai s-a deschis mi-a
atras atentia.

-Hei, Rose, spune Alice scotand capul de geam.

-Hei..am spus privind spre padure.

-Ce zici de o seara intre fete? Spune ea zambind.

-Nu prea am chef…am spus sincera.

-Hai…spune Alice prinzandu-ma de mana.

-Off…bine…am spus intrand in camera.

-Dar cred ca ar fi bine sa te schimbi inainte, bineinteles daca nu vrei sa uzi totul pe
aici, spune Alice.

-Mda….am spus dandu-mi ochii peste cap. Mi-am luat din o pereche de pantaloni scurti
si un tricou si am mers in baie, pentru a ma schimba.Apropo unde mergem maine in excursie,
daca afara ploua? Nu pentru noi zic asta ci pentru Renee, Charlie, Phil…
-O sa se opreasca.

-Mda…am uitat ca avem un meteorolog in familie…

-Bineinteles, spune Alice mandra.

-Ce spuneti de povesti de groaza?

-Alice, parca ai avea 2 ani…am spus plictisita

-Doamne, nu sti sa te distrezi deloc….

-Mai bine mi-ai spune ce ai vazut…

-Nu am vazut nimic, Rose!

-Bine!

-Rose, lui Edward ii pare rau pentru aceea iesire, spune Bella.

-Am spus ca nu mai comentez nimic despre aceea chestie…Fiecare sa face ce-o vrea.

-Draga mea, Edward isi face griji atata tot…spune Esme bland.

-Da?! Pot sa-mi port si singura de grija…nu mai sunt fetita aia mica, proasta si naiva!

-Rose, suntem o familie!

-Da, Esme suntem o familie…de fapt am fost….

-Ce vrei sa spui? Intreaba Alice.

 -Secretele au inceput sa apara intre noi, iar asta strica echilibrul…

-Nu exista nici-un secret…spune Esme.

-Bine, nu vreau sa ma contrazic cu nimeni, nu am dispozitia necesara…

-Rose, ce se intampla cu tine? Intreaba Bella.

-Ce se intampla cu mine?! Am spus razand. Am obosit…asta se intampla cu mine…

-Ai obosit?! Repeta Bella.

-Da…am obosit psihic… In fine nu mai conteaza, jucam carti? Am intrebat eu,
schimband subiectul.

-Da…

Am jucat carti, pana dimineata. Alice a pierdut de cele mai multe ori, iar Bella si eu,
oarecum ne amuzam de furia pe care o vedeam in ea. Esme era mai tacuta se uita atent la toate,
ca si cu ne studia. Stiam ca era ingrijorata, dar problema asta ne mai lipsea, nu erau de ajuns
Jessica, Alex si prietenii lui, ca sa nu mai vorbim de cea mai mare problema dintre toate
Volturii. Ploaia se opri-se de mult, exact cum spuse-se Alice. Pe la 6 soarele rasari-se, iar
picaturile de ploaie ce mai ramasese-ra pe frunzele copacilor dispareau din cauza caldurii
emantate de razele soarelui ce se loveau de ele. Pe la 7 am coborat si noi, iar baietii erau calmi.
Parca nici nu se intampla-se nimic. Emmett si Edward se pare ca facuse-ra pace spre bucuria
mea.

-Hei, spune Edward zambind.

-Hei..am spus evitandu-i privirea. Vroiam sa vada ca sunt suparata pe el.

-Iubito, erau corturile noastre in Bmw, unde le-ai pus? Intreaba Emmett.

-Stiu…In alta parte nu aveati unde sa le puneti?

-Pai…vroiam sa merg cu Jazz si Edward la un “picnic” si aveam nevoie…

-Si v-ati gandit sa mergeti cu masina mea prin padure, nu?

-Nu chiar…spune Jazz.

 -Mda…sunt indulapul mare din garaj…

-Merci, spune Emmett sarutandu-ma pe obraz.

-Cu placere…

-Buna dimineata! Spune Charlie.

-Buna dimineata! Cum ai dormit? Intreaba Esme.

-Bine, dar nu este ca la mine acasa…spune el zambind.

-Buna dimineata!Spun Renee si Phil coborand.

-Buna dimineata! Le-am raspuns noi.

-Baby sigur corturile erau acolo? Intreaba Emmett.

-Da…

-Nu sunt acolo…

In acel moment telefonul meu a inceput sa sune. M-am grabit la el, pentru ca-l lasase-m
in camera.

-Alo!

-Neatza, spune Taylor.

-Neatza, dragule.

-Sunteti gata?

-Da, dar nu gasim corturile…

-Sunt la noi… Am uitat sa va spune-m ca le-am luat noi…

-Bun, atunci suntem gata. Unde sunteti?

-In poiana. Ne vedem aici. Te iubesc!

 -Si eu te iubesc!

-Deci? Intreaba Emmett.

-Era Taylor, corturile sunt la ei.

-Bun, pai atunci mergem? Intreaba Edward.

-Unde mergem pana la urma? Intreaba Renee.

-In poiana, spune Jazz.

-In poiana?! Repeta Charlie.

-Da este un loc foarte frumos, o sa vedeti, spune Bella.

Dupa o jumatate de ora am plecat. Toti eram imbracati in haine sport, pentru a fi mai
usor mersul pana in poiana. Renee, Phil si Charlie erau cam nedumeriti cand am intrat in
padure si am inceput sa mergem. Le era cam greu sa mearga printre crengile cazute si sa
ocoleasca sau sa treaca printre copacii foarte apropiati, dar erau umiti de felul in care ocoleam
noi totul. Dupa 1 ora jumate de mers pe jos am ajuns in sfarsit in poiana. Oamenii ne-au
incetinit foarte mult, dar asta era. Cand am ajuns acolo am fost uimiti sa-i vedem pe Sue, Billy si
restul haitei, alaturi de copiii.

-In sfarsit! Spune Billy apropiindu-se.

-Billy?!

-V-a luat cam mult…spune el.

-Buna! Spune Sue.

-Buna!

Ma uitam dupa Dan si Lucy cand cineva ma tranteste la pamant.

-Nu mai sta in drum, barbie, spune Jacob.

 -Javra idioata, spun furioasa. Fugi cat mai ai picioare caine!

-Au inceput, spune Edward.

-Putina pauza, striga Jacob in timp ce fugea. Cat timp eu il alergam pe Jacob, ceilalti s-
au asezat pe paturi, privindu-ne amuzati.

-Cand te prind, te omor! Am striga eu.

-Mai intai sa ma prinzi…spune Jacob razand.

-Asa fac mereu? Intreaba Billy.

-Da, raspunde Esme.

-Nu poti sa ma prinzi, spune Jacob, dar in acel moment am sarit peste el, prinzandu-l in
brate si azvarlindu-l intr-un copac chiar cand s-a transformat in lup.

-Vaii…ne transformam in aer, am spus ironica.

-N-o sa-ti traduc ce-a spus, spune Edward.

-Nici nu am nevoie. Catelus nu te juca cu focul ca te vei arde, i-am spus zambind.
 Jacob a scos un marait puternic si s-a repezit la mine, dar s-a oprit imediat ce un imens

zid de flacari a aparut intre noi.

-Mami…striga Nikki.

-Jacob…striga Billy.

-Stai linistit Billy, nu se vor rani, doar se joaca…spune Bella.

-Se joaca?! Spune Phil socat.

-Da…ei se joaca mai ciudat putin…explica Edward.

-Gata catelus! Am spus lasand zidul de fac jos. Jacob a dat din cap, mergand in padure,
pentru a reveni la forma umana.

-Bunico esti putelnica, spune Dan.

-Da…am spus mandra.

-Voi vampirii aveti si puteri?

-Da, mama…Edward poate citi gandurile, Alice poate vedea viitorul, Jasper
influenteaza sentimentele, Nessie…pardon Renesmee iti poate arata gandurile ei, atunci cand
te atinge, Emmett, Taylor si Nikki au o forta fizica mult mai mare decat a altor vampiri, eu am
un scut invizibil…iar Rose…ei bine Rose are puterea focului, adica este cel mai puternic
vampir in viata, le explica Bella.

-Wow…spune Charlie.
 -Da sunteti dotati nu gluma, spune Phil.

-Foarte…continua Renee. O familie foarte frumoasa si puternica si talentata...

- Da faptul ca suntem o familie ne face foarte puternici, spune Esme.

-Iar ai luat bataie, frate, spune Seth cand Jacob ni s-a alaturat.

-Da…dar va veni ziua cand eu voi castiga, spune Jacob plin de sperante.

-Visezi cam mult catelus, i-am spus band o gura de suc.

-Catelus?! Spune Dan.

-Tati este ul catelus? Intreaba Lucy.

-Oarecum, raspunde Nessie.

Mica noastra excursie in familie a fost minunata. Rasetele copiilor, ciondanelile mele cu
Jacob, uimirea oamenilor…totul arata ca o zi obisnuita in viata unei famili. Parca mica cearta
avuta aseara nici nu conta-se. Totul era perfect la fel ca si familia mea, dar stiam ca ceva nu
este in regula. Era o liniste prea mare in jurul nostru, o liniste sfasietoare, ma simteam
urmarita…Acum intelegeam cum se simte prada noastra. Stiam ca se apropie ceva
groaznic…simteam asta, dar nu puteam arata in fata nimanui asta, nici chiar in preajma lui

Jasper.
Dante (capitolul 57)
Eram in poiana de mai bine de 6 ore. Norii acopereau cerul ca de obicei. Eu si Jake ne
certam pe orice lucru marunt, iar Dan si Lucy se amuzau teribil pe micile noastre ciondaneli. Nu
eram atenta la ceilalti, incercam sa-l conving pe Dan sa nu urce in copac, cand ma trezesc cu un
castron cu salata in cap. L-am luat pe Dan de mana, intorcandu-ma sa vad cine facu-se asta,
chiar daca banuiam…trebuia intai sa verific. Jacob, Seth, Leah si Embry erau in forma de lupi,
dar Jacob a iesit in evident, pentru ca el era cel mai aproape de patura, deci el era vinovatul.

-Bunico, esti…haioasa, spune Dan razand.

-Mda…am spus tintuindu-l pe Jacob cu privirea.

-Hai, Rose..a fost o greseala, spune Edward.

-Dan, mergi langa Nikki, i-am spus serioasa.

A incuviintat din cap si a mers langa ceilalti. M-am infuriat, iar Jacob a fost inconjurat
de un imens zid de flacari. Un zid ce i-a speriat pe toti.

-Rosalie, il ranesti! tipa Billy panicat.

-Linisteste-te, Billy!Spune Edward.

-Rose, gata…spune Carlisle.

Nu i-am bagat in seam ape niciunul. Zidul de foc incepu-se sa creasca in intensitate. Se
alimenta din furia mea. Nici chiar un varcolac, care nu prea are probleme cu caldura, la o
asemenea temperature avea necazuri.

-Barbie! Tipa Jacob, furios. Se pare ca reveni-se la forma umana. Orice ai face nu lasa
zidul jos…Nu am haine la indemana…

-Si ce te face sa crezi ca ma intereseaza sau ca te voi asculta? I-am spus razand, lasand
zidul sa coboare pana la brau. Catelus speriat! Am spus razand cand i-am vazut fata ingrozita.

-Nu-l lasa mai jos…te rog…imi spune impreunand mainile ca pentru rugaciune.
 -Asta este a 2 a oara cand imi arunci cu mancare in cap! In fine…uite ca sa vezi ca nu
sunt chiar atat de rea, voi face un paravan din foc, ca sa nu mai fi inconjurat, iar Nessie sa-ti
poata aduce hainele, i-am spus inca razand, asezandu-ma pe patura langa Emmett.

-Bine, sefa!

-Poti controla…ala chiar daca nu esti atenta? Intreaba Billy socat.

-Aia? O nimica toata, i-am spus zambind.

-Nu inteleg de ce te miri, doar este cel mai puternic vampir, spune Seth.

Nessie i-a dus hainele lui Jake, iar acesta era imbracat in cateva secunde. Am lasat zidul
sa cada, disparand, in timp ce Jacob a rasuflat usurat.

-Merci, barbie! Nu esti chiar atat de rea precum pari, spune el.

-Merci, caine! Aparentele inseala, i-am spus indiferenta.

-Din nou ai luat „bataie”, spune Seth razand.

-Unchiule Jake, nu ai nici-o sansa in fata bunicii, spune Dan.

-Mda...O sa vezi ca va veni si ziua cand o voi pune la pamant....

-Aici, Pamantul! Va rugam insistent sa coborati de pe planeta Marte, deoarece creierul

nu se mai oxigeneaza bine si va bruiaza gandirea, am spus incercand sa par serioasa.

-Te joci cu focul, barbie!

-Intotdeauna am facut asta, i-am raspuns zambind.

-Sah mat, Jake, spune Taylor.

Toti am izbucnit in ras, dar am fost opriti de telefonul lui Phil, care a inceput sa sune.
Avea semnal aici, iar noi cu telefoane de ultima generatie nu aveam...halal tehnologie.

-Alo?Da...Ce?...Cand?...Bine, voi fi acolo. Renee imi pare tare rau sa-ti spun asta, dar
trebuie sa plecam. M-a sunat antrenorul si peste 3 zile incepe turneul, trebuie sa fiu
acolo, spune Phil trist.
 -Off....atat de repede? Se planse Renee. Bella nici nu sti cat ma bucur ca ai asa o
familie, mi-a facut foarte mare placere sa stau cu voi, chiar si pentru un timp atat de scurt.
Inca nu sunt obisnuit cu noile vesti, imi trebuie putin timp sa le asimilez. Cu prima ocazie
veniti sa ne vizitati...

-Mama, sti ca nu putem veni in Jackson Ville. Este foarte mult soare, iar asta ti-a spus
ca este o problema pentru noi. Pielea noastra incepe sa straluceasca cand da de razele
soarelui, spune Bella.

-Bine, scumpo, spune Renee trista.

Renee a imbratisat-o puternic pe Bella, apoi am pornit spre casa. Nu mai aveam rabdare
sa mergem iar o ora jumate, asa ca am hotarat sa-i luam pe oameni in spate. Edward l-a luat pe
Phil, Jacob pe Charlie, Seth pe Billy, Leah pe Sue, Nessie o avea pe Lucy, Nikki pe Dan, iar
Emmett a luat-o pe Renee. Saracul Charlie era atat de speriat...sa nu mai vorbim de Renee care-
l strangea pe Emmett puternic de gat la propiu, bine ca Emm nu simtea nimic, in schimb Renee
simtea, iar dupa felul in care strangea ochii puteai sa-ti dai seama ca este ingrozita. Phil era
cam cel ami relaxat dintre toti, se pare ca spatele lui Edward era confortabil. In cateva minute
eram acasa. Dupa multe imbratisari Phil si Renee au plecat, avionul pleca intr-o ora, iar ei erau
cam in criza de timp. Bella, Renesmee si Lucy i-au condus la aeroport, iar noi am ramas acasa,
impreuna cu haita, Billy si Sue.

Eram in baie, trebuia cumva sa-mi scot mirosul de rosii, castraveti, ceapa din cap.
Stateam intainsa, cu ochii inchisi, incercand sa ma eliberez de toate gandurile si sa ma relaxez
in apa calduta...dar un sarut dulce mi-a alungat toata linistea pe care o adunase-m pana acum.

-Emmett...am spus speriata.

-Scuze daca te-am speriat, spune el zambind.

-Ce este?

-Nimic...Vroiam sa vad ce faci...spune el.

-Nu se vede ce fac?

-Ba da, apropo esti foarte sexy...spune el privindu-ma ciudat.

-Nici sa nu te gandesti...i-am spus zambind.

 -De ce? Ce e rau in asta? Intreaba el nevinovat.

-Nimic, doar ca nu este momentul potrivit acum...

-Bine...spune el trist, iesind din baie.Usa s-a inchis, dar in cateva secunde s-a deschis din
nou, Emmett navalind in baie, sarutandu-ma, iar apoi zambindu-mi dulce, in timp ce inchidea
usa.

-Emmett Cullen! Am tipat eu.

-Te iubesc! Striga el.

-Mda...gradinita...am spus eu.

Dupa o jumatate de ora am coborat in living. Bella se intorsese, dar copii, haita si baietii
nu erau. Da...erau in gradina, nu aveai cum sa nu auzi rasetul puternic al lui Emmett sau
chitaielile copiilor.

-E mai bine asa, nu? Intreaba Alice chicotind.

-Mult mai bine, mi-a fost greu sa scot mirosul din par...

-Oricum...tu si Jake sunteti formidabili...spune Bella.

-Mda...echipa exploziva...am spus putin ironica.

-Esti OK? Intreaba Alice, vazandu-ma absenta.

-....da....scuze...

-Ce este?

-Nu stiu...Nu vi se pare ciudata aceasta liniste?

-Liniste?! Spune Alice.

-Sti la ce ma refer...parca ar fi linistea dinaintea furtunii....

-Rose, ce vrei sa spui? Intreaba Esme.

 -Nu...nimic..nu ma bagati in seama. Am fost cam indispusa zilele astea, iar imaginatia
imi joaca feste.

-Ti-a placut plimbarea, tata? Intreaba Bella.

-Foarte placuta....spune Charlie.

-Asa a fost si pentru mine prima data...spune ea.

-Rose, vino putin, striga Jasper.

-Ce e?

-Vino...

-Mda...revin...am spus ridicandu-ma cu greu de pe canapea. Ce este?

-Nimic, spune Jasper.

-Iti bati joc de mine?

-Nu...Vroiam sa te intreb daca nu cumva vrei sa te joci cu noi, mai avem nevoie de un
jucator...spune Seth.

-Sa ma joc?! Nu am chef de jocuri, imi pare rau sa va dezamagesc.

-Hai bunico, te rog...spune Dan imbratisandu-ma.

-Da, te rog, continua si Lucy.

-Joaca-te putin, Rose...spune Alice.

-Bine, dar doar 1 meci, ok?

-Da.

Am intrat in micutul lor meci, chiar daca nu prea aveam chef. Eram in echipa cu Emmett,
Seth, Nikki, Taylor, Selene, Edward si Jasper. Emmett era portar, eu si Edward atacanti, Jazz si
Taylor aparatori, iar Nikki si Selene mijlocasi. Stiam ca fusese-m pus-a atacant pentru a ma
ciondani din nou cu Jacob, care era si el atacant.
 -Sa te vad acum barbie, intr-un joc de baieti...spune Jacob zambind.

-Hahaha...Jake cand jucam eu fotbal tu nici nu erai pe teava...am spus razand.

-O sa vezi acum...

Charlie a fost ales arbitru si imediat ce a fluierat, meciul a inceput. De fiecare data cand
mingea ajungea la mine, Jacob trebuie sa fie umbra ei. Toate incercarile lui de a ma pune la
pamant, au esuat. Dupa 1 ora meciul s-a incheiat. Echipa mea castiga-se cu 2-1. Jacob era
suparat, iar eu ma amuzam cand il vedeam asa.

-Frumos jucat, iubito, spune Emmett luandu-ma in brate.

-Multumesc, i-am spus zambind.

-Cred ca e timpul sa mergem acasa, spune Charlie, frecandu-si palmele.

-Da, aproba Sue.

-Si noi plecam. Astia mici sunt franti, spune Renesmee.

-Selene? Am spus apropiindu-ma de ea.

-Da..mami..

-S-a intamplat ceva?

-Nu, ma gandeam doar la cat de norocoasa sunt ca am asa o familie, spune ea

imbratisandu-ma.

-Toti suntem norocosi sa ne avem unii pe alti...

Dupa plecarea copiilor, haitei si oamenilo, ne-am retras in casa. Toti cei care am jucat
fotbal am mers in dormitoare, pentru un dus si sa ne schimbam, apoi am revenit in living.

-Mi-a venit o idee geniala, spune Alice.

-Ce idee? Intreaba Emmett curios.

-Ce ziceti sa mergem la film?

 -La film?!

-Alice, nu este niciun cinema in Forks, spune Esme.

-Sa merana in Settle pentru a vedea un film?

-Hai, Rose mai fi lenesa, spune Alice.

-Ideea lui Alice este foarte buna, cu ocazia asta ne mai detasam si noi, spune Edward,
uitandu-se spre mine.

-Si ce film vedem? Se intereseaza Bella.

-Pai tinand cont ca vom fi in cuplu ma gandeam la ceva romantic, spune Alice.

-Romantic?!

-Da,Emmett! Spune ea.

-Era buna si o actiune sau horror, dar merge si asta, spune el.

-Pai daca suntem toti de acord, atunci sa mergem, spune Alice.

Am luat 2 masini. Eu, Emmett, Carlisle si Esme in Bmw, iar ceilalti in Mercedesul Bellei.

-Kitty, incerci sa mergi mai ok, te rog? Spune Carlisle.

-N-a mers niciodata dupa viteza legala, spune Emmett razand.

-Stiu, dar poate de data asta face o exceptie, spune Esme.

-Sunt si eu aici ....i-am atentionat eu.

-Cam incet in seara asta, Rose, spune Edward depasindu-ma. Iesise-m din Forks, iar
soseaua era libera.

-Edward e in toane bune, spune Emm.

-Da, dar nu inteleg de ce crede ca o masina stil limuzina poate intrece una sport? Nu-i
nimic...am spus zambind, privind spre Mercedes-ul ce se indeparta.
 -Tot acolo vom ajunge, draga mea, spune mama.

-Da, dar am si eu demnitatea mea! Am apasat pe acceleratie pana la fund, iar distanta
dintre cele 2 masini a inceput sa fie mai mica. In cateva secunde eram langa Edward, spre
surprinderea lui.

-Ne vedem in fata la cinema, am spus facandu-le cu mana.

-Nu! Spune Edward cand am trecut in fata lui, punand deja o distanta considerabila
intre noi.

Eram pe la jumatatea drumului. Ceilalti nu se mai vedeau in spatele noastru, dar stiam
ca sunt pe acolo.

-Bun....Esti in avantaj, acum poti sa reduci viteza, spune Carlisle.

Uitase-m ca tata nu mergea cu viteza, deoarece credea ca iesim prea mult in evidenta,
dar oricum ieseam cu masinile pe care le aveam. Daca ar fi stiut de toti banii pe care i-am dat
pentru a nu lua amenda sau sa nu-mi i-a permisul, cred ca mi-ar tine teoria chibritului.

-Emmett, esti mai bine?

-Da, Carlisle, spune el zambind.

-E bine. Ai mai avut „senzatii” dalea?

-Da, dar am inceput sa ma prind cum sa le tin sub control.

-Asta e bine, felicitari.

-Multumesc.

-Dragule, da-mi si mie sticla de suc, i-am spus inca cu ochii la drum.

-Poftim, spune el dandu-mi sticla dupa ce a desfacut capacul.

-Merci, i-am spus dupa ce am luat 4 inghitituri zdravene.

-Baby, esti bine?

 -Da..

-Rose, ce ai? Esti palida...mult mai palida...spune Esme.

-Nimic...Nu am nimic...am spus inclestandu-mi degetele mai tare pe volan.

-Ti-e rau? Ce ai? Intreaba Carlisle.

-Simt....Ma simt dintr-o data...ca atunci....cuvintele mi-au iesit repede.

-Ca atunci?!

Telefonul a inceput sa sune,dar l-am ignorat. Emm l-a luat din buzunarul pantalonilor
mei si a raspuns.

-Emmett, spune-i lui Rose sa opreasca masina acum! Am auzit vocea groasa a lui
Edward.

-Rose...incepe Emmett.

-Am auzit! Gata sunt ok...Nu inteleg de ce uneori simt acele lucruri...

-Ce lucruri?Intreaba Esme.

-Pai...toate trairile din ultima noaptea....E ca si cum Selene si-ar folosi puterea, le-am
explicat eu.

-Off.. Sa-i asteptam si pe ceilalti, spune Carlisle.

-Am spus ca ne vedem in fata la cinema si acolo ne vom intalni, am spus hotarata.

-Esti foarte incapatanata! Spune Esme.

-Iubito, am facut eu ceva?

-Nu, iubitule...nu ai facut nimic, i-am spus sarutandu-l rapid.

Oftatul tatei a fost zgomotos si lung. Prima data cand am avut asemenea simtiri...au
reaparut in viata mea. Royce si ceilalti. Oare asta era un semnal inainte de a aparea pericolul?
Stiam ca Volturii vor veni dupa noi, dar Alice ii urmarea si ar fi vazut daca luau vreo hotarare.
Era ceva ciudat la mijloc si nu-mi placea...Prinsa in ganduri nu mi-am dat seama ca ajunsese-m
in Settle. Claxonul unei masini din spate m-a readus la realitate, atunci cand semaforul s-a facut
verde.

-Te simti bine? Intreaba Emmett cand am ajuns in fata la cinema.

-Da, a fost ceva trecator...mi se mai intampla uneori, am mintit eu.

-Esme , mergi tu sa cumperi biletele, pana vin ceilalti? Intreaba tata.

-Da, raspunde ea repede, privindu-l cateva secunde lungi pe tata, apoi a plecat.

-In sfarsit, spune Emmett cand Edward a oprit masina.

-Rose, esti bine? Am vazut....incepe Alice, dar Edward a oprit-o.

-Sunt foarte bine! Ce-ai vazut?

-Nu a vazut nimic, doar ca-ti era cam rau si ca ai pierdut controlul masinii, spune
Edward neconvingator.

-Pe prima o mai cred, dar faza cu masina...never, i-am spus serioasa.

-Filmul incepe in 10 minute, ne anunta Esme.

Toti ne-am indreptat spre sala unde urma sa inceapa filmul. Dupa 5 minute am fost lasati
inauntru pentru a ne ocupa locurile.Stramsoarea lui Emmett era puternica...parca ma sustinea,
altfel avea impresia ca as fi cazut. Inainte de inceperea filmului Emmett ma saruta pasional, dar
parca ar fi vrut mai mult sa se asigure ca sunt bine. M-a tinut de mana pe tot parcursul filmului.
Uneori il mai surprindeam uitandu-se cu coada ochiului.

Dupa 1 ora jumate, filmul s-a terminat. Am iesit toti afara, dar inca nu vroiam sa
mergem acasa, asa ca am hotarat sa ne mai plimbam putin.

-A fost super filmul, spune Alice.

-Da si foarte emotionant, continua Bella.

-Rose, tu ce parere ai?

 -A fost frumos, am spus incet.

-Mda...spune Alice intristandu-se.

Stiam ca simturile mi se dezvoltase-ra mai mult, fata de inainte. Aveam auzul mult mai
fin decat al celorlalti. Niste conversati indepartate mi-au captat atentia. Era o voce cunoscuta,
dar inca nu-mi dadeam seama cine e.

-Ce e? Intreaba Emm, vazandu-ma atenta.

-Shtt....i-am spus puandu-i un geget pe buze.

-Este Jessica, spune Edward.

-Vampiri?! Am spus socata cand o adiere usoara mi-a umplut plamanii cu un miros
puternic de vampir. Vampiri...necunoscuti...

-Ce vampiri? Intreaba Carlisle.

-Ce-i cu Jessica? Intreaba Bella.

-Rose! Striga Edward. Cred ca ar fi mai bine sa ramaneti aici daca ne va vede Jessica
pe toti aratand la fel de tineri si ea ar putea sa inceapa o investigatie.

-Vin cu voi! Spune Carlisle.

-Bine, dar sa mergem! Le-am spus eu.

-Vin si eu! Spune Emmett.

-Dragule ramai aici cu Jazz si ai grija de mama, Bella si Alice in caz ca se intampla
ceva...i-am spus oprindu-l.

-Niciodata nu ma luati cand este vorba de ceva actiune...spune el trist.

Nu am mai spus nimic si am mers dupa tata si Edward. De data asta „conducatorul” era
Edward. Am traversat o intersectie si vreo 2 strazi cand Edward ne face semn s-o luam pe un
gang. L-am urmat si imediat ce gangul s-a terminat am dat intr-o strada mai nu foarte lata, dar
nu prea populata. Parca intrase-m in cu totul alta lume. Singurii oameni pe aici erau vreo 2
gasit de motociclisti. Intr-un colt mai intunecat al strazii am zarit-o pe Jessica si cele 2 prietene
din aceea zi, stand de vorba cu 3 baieti.

-Buna, Jessica!Spune Edward.

-Edward?! Rosalie si doctorul Cullen?! Spune ea socata.

-Ooo...uite Dante...in sfarsit isi fac aparitia, spune unul dintre baieti..in fine vampiri.

-Mda, dar sunt doar 3, nu va fi amuzant....

-Stati putin! Va cunoasteti?!

-Nu am avut placerea sa fim fata in fata pana acum, dar am auzit multe despre familia
Cullen, spune Dante.

-Jessica, cred ca ar fi mai bine sa pleci...spune Edward.

-De ce?

-Doar pleaca...

-Nu!

Acum intelesese-m de ce nu le-au vazut pana acum ochii. Stateau departe de lumina si nu
le putea vedea ochii rosi ce abia asteptau sange.

-Pleaca! Am spus mai mult maraind, fapt ce i-a facut pe toti sa faca un pas in spate, cu
exceptia lui Edward, Carlisle si Dante. In sfarsit frica si-a spus cuvantul, iar Jessica si
prietenele ei au plecat.

-Dante...spune unul dintre ei.

-Liniste Troy!

-Poate fi o capcana, sigur ati simtit si voi sentimentul acela de mai devreme...

-Stiu Matt, spune Dante.

 -Atragem cam mult atentia, nu credeti? Intreaba Edward, facand semn spre motociclisti,
care se oprise-ra din alte activitati pentru a se uita la noi. Nu! Striga el, dar prea tarziu Troy si
Matt se ocupase-ra deja de o gasca si erau la urmatoarea.

-S-a rezolvat, spune Dante ridicand din umeri.

-Nenorocitule! Am marait eu.

-De ce faceti asta? Ce cautati aici?

-Carlisle...Carlisle...Se pare ca sangele de animale iti intuneca gandirea, spune Dante.

-Rose, nu! Spune Edward strangandu-ma de umar, inainte sa-i prajesc pe cei 3.

-Ce vrei sa spui?

-Este fiica ta, nu? In fine...asa zisa fiica..

-Este fiica mea! Spune Carlisle serios.

-Sa ma gandesc....blonda...inalta...mai frumoasa decat oricare alta femeie vampir....esti

Rosalie, nu?

-Ce cauti aici? Repeta tata, ca si cum nu ar fi auzit intrebarea lui Dante.

-Sti cine sunt nu?

-Da...

-Atunci sti foarte bine ca nici tu impreuna cu familia ta si nici haita de javre nu-mi
puteti face fata, spune Dante, cu un aer superior.

-Vrei sa pun pariu? Am spus maraind.

-Nu vorbeam cu tine, minuto!

-Dante, pleaca!

-Da o sa plec acum...apropo, parca se mari-se familia, dar se pare ca ati iesit doar
„adultii” la o plimbare nocturna.
 -Ticalosule! Spune Edward furios.

-Ne mai vedem, Carlisle! Aaa era sa uit, poate data viitoare imi prezinti si restul familei
pentru ca acum sunt cam agitati pentru ca nu stiu ce se intampla, spune Dante plecand,
impreuna cu Matt si Troy.

-Edward, de ce nu m-ai lasat?

-Nu acum....Trebuie sa aflam cine la pus sa ne urmareasca si ce vor...

Ne-am intors la ceilalti, care erau foarte agitati, mai ales Emmett. Cand ne-au vazut
venind le-am vazut fetele relaxandu-se.

-Dragule, ce este? Intreaba Esme.

-Vorbim acasa...

-Vroiam sa vin dupa voi...spune Edward.

-Vorbim acasa...am repetat eu, inainte ca Emmett sa mai spuna ceva.

-Sunteti bine? Jessica e bine?

-Da, iubito. Tocmai acum pleaca spre Forks, raspunde Edward.

-Bun, spune ea.

Ne-am intors in liniste la masini si am plecat spre casa. Cei 3 vampiri urmarea ceva si
stiau despre puterea lui Edward pentru ca nu a putut afla nimic din gandurile lor, iar dupa
reactia tate...acel Dante era un vampir puternic si periculos, dar nu mai periculos ca mine. Ma
ingrijora faptul ca ne-au dat de inteles ca stiu despre copii, deci automat si depsre Dan si
Lucy...asta era o problema...Trebuia sa stam uniti de acum incolo. Data viitoare cand il voi
vedea e Dante l voi face sa-si inghita vorbele!

Dragoste ascunsa (capitolul 58)

 Au trecut 6 luni de la intalnirea cu Dante. Toti eram agitati in privinta asta, pentru ca nu
stiam ce dorea si cine-l pusese sa ne urmareasca. Ne ingrijora faptul ca stia despre copii si
numai cateva personae s-ar interesa pe tema asta sau ar pune pe cineva sa ne supravegheze.
Dan si Lucy atinsese-ra maturitatea in aceste luni. Dan arata cam de 17-18 ani, pot spune ca
era un Emmett mai mic, iar Lucy arata de 17 ani…cand era micuta semana cu Nessie, dar acum
seamana mai mult cu Jacob, dar are caracterul lui Ness. Faptul ca atisese-ra maturitatea ne-a
bucurat pentru ca acum putea vede singur pericolul si sa ne anunte, inainte de a fi prea tarziu.

Era o zi inorata de samabata. Stateam trantita pe pat, in dormitory, cu privirea blocata

pe tavan.

-Pot intra? Am auzit vocea tatei, dupa 2 ciocanituri discrete in usa.

-Sigur, i-am raspuns plictisita.

-Nu cobori si tu? Jacob, Emmett si Dan joaca un nou joc video…la care i-au
bataie…Jocul este mult prea bun, ma tem totusi ca Emmett la cat de impulsiv este sa nu
sparga televizorul, spune el chicotind.

-Te-am auzit! Striga Emmett.

-Nu…vroiam sa stau putin singura…

-Inca te gandesti la Dante?

-Nu am cum sa nu ma gandesc…In plus are o putere foarte mare…am simit-o…

-Stiu…Dar si noi avem o putere mult mai mare decat a lui, spune tata asezandu-se
langa mine.

-Ce vrei sa spui?

-Puterea noastra consta in legatura puternica dintre noi. Nici Marcus n-a reusit sa
distruga aceasta legatura stransa.

-Da,,,dar nu stim ce fel de putere zace in el…am continuat eu.

-Aici ai dreptate. Toate persoanele care i-au vazut puterea sunt…moarte… Dar inafara
de legatura dintre noi, mai avem si puterea focului deci suntem in avantaj, spune tata optimist.
 -Mda…Sunt sigura ca Volturii sunt bagati pana peste cap in asta, am spus serioasa si
furioasa.

-Si eu cred acelasi lucru…

-Oricine si orice ar fi poti fi sigur ca nu se va atinge de familia mea!

-Asta ne include si pe noi, barbie? Intreaba Jacob, rezemandu-se de prag.

-Caine, am spus familia mea si acum faceti si voi parte din ea. Acum ai inteles sau vrei
sa-ti desenez?

-Esti foarte amuzanta…Vreau Emmett sa vorbeasca cu tine….

-Bine, cobor acum..

-In seara asta mergem la vanatoare, imi spune Carlisle.

-Chiar simteam nevoia sa-mi infig coltii in ceva, am spus zambind.

-Cu totii avem nevoie.

Am coborat in living, impreuna cu tata si spre surprinderea mea Emmett nu era acolo.

-Este in gradina cu Esme si Nikki, spune Edward.

-Merci, i-am spus in timp ce ma indreptam spre gradina.

Cum am deschis usa si am pasi afara, Emm a apaurt in fata mea, tinand in mana un
ghiveci urias cu flori.

-Ce faci, baby? Intreaba el, sarutandu-ma.

-Bine, tu?

-O ajut pe Esme sa mute, astea… Dupa ce termin vreau sa vorbesc cu tine…

-S-a intamplat ceva?

-Nu! Pur si simplu vreau sa vorbesc cu tine….spune el afisand zambetul lui strengar.
 Dupa 10 minute Emmett si-a terminat treaba si a venit dupa mine, in dormitor.

-Esti gata, baby?

-Da, dar unde mergem?

-In poiana, spune el luandu-ma de mana.

-Unde mergeti asa grabiti porumbeilor? Intreaba Jacob iesind din bucatarie, tinand in
mana un castron plin cu cereale.

-Ce te intereseaza pe tine, catelus?Mai bine ai papa acest castron de cereal ca sa te faci
mai mare si sa nu te mai intereseze atat de mult treaburile adultilor, i-am spus aratand spre
castron.

-Emmett, cred ca sotioara ta iti da multe batai de cap….Sincer imi pare rau pentru
tine, spune Jacob, batandu-l usor pe Emmett, pe umar.

-Nici n-ai idee cum este in realitate. Poate daca nu ai mai face glume pe seama ei…te-
ar putea lasa s-o cunosti cu adevarat si ati sti ce persoana minunata este si ce suflet mare
are, spune Emmett.

-Off…Jacob…Jacob…cred ca ziua cand te vei maturiza nu va veni niciodata…

-Uite cine vorbea….

-Caine spre deosebire de tine eu am ceva ani in spate…am spus chicotind.

-Mda..nu ma intereseaza! Si Emmett nu stiu daca ma intereseaza s-o cunosc mai

bine…pe minunata ta sotie...spune Jacob strambandu-se.

-Nici n-o sa ai privilegiul de a ma cunoaste cum sunt cu adevarat!

-Ce rautacios esti,Jake! Spune Taylor.

-De ce? Imi place sa spun adevarul…

-Dragule mergem, deja nu mai support aces miros fantastic de caine pe 2 picioare?

-Sigur.
 -Caine pe 2 picioare?! Spune Jacob inecandu-se.

-Da, caine, am spus iesind afara, impreuna cu Emm.

“Asta a fost tare, mami!”

“Merci, draguke!”

“Ce-am pierdut? Ca Jake are o fata dubioasa…”

“Ai mai auzit pana acum de caine pe 2 picioare/”

“Caine pe 2 picioare?! Nu…Nu am mai auzit, ce este?”

“Asa i-a spus mami lui Jake..”

“Nu-mi vine sac red ce-am pierdut….Mi-ar fi placut sa-I vad fata lui Jake..”

“Asta sa-i fie invatatura de mine sis a nu mai fie nesimtit!”

“Asa mami, fa-te rea!”

“Sunt rea cu cine merita, scumpule.”

“Stim.”

-Iubito?!

-Scuze…i-am spus zambind.

-Aveati o discutie mama-copii?

-Da…

-Am ajuns, spune el.

-Wow, foarte repede…nici nu mi-am dat seama.

Ne-am intins pe iarba, privind cerul care incepea sa fie acoperit de nori negri ce vesteau
o furtuna puternica. Puteam simti in aer parfumul dulce al ploii, plutin pe langa noi.
 -Deci? Am inceput eu.

-Pai… Vroiam sa mai petrecem si noi ceva timp singur. De cand cu…Dante..

-Nu mai spune nimic, i-am spus oprindu-l. Suntem uniti, iar legatura dintre noi ne va
ajuta sa iesim la liman si de data asta.

-Da, ai dreptate. Totusi…vreau sa sti ca orice s-ar intampla nu te voi lasa sa lupti
singura!

-Daca se va ajunge la asta vreau sa nu-mi stati in cale. Nu pot sa ma concentrez pe

actiune daca voi fi mereu atenta la voi, pentru a va proteja!

-Dar..

-Niciun dar! I-am spus incepand sa-l sarut.

Un traznet puternic ne-a facut sa tresarim, incepand sa radem. Emm avea dreptate…de
cand cu aceasta “problema” cu Dante a aparut toti am stat in tensiune. Oricand de mare sau de
grava ar fi problema, trebuie sa te mai si relaxezi uneori. Trebuia sa facem asta pentru a avea
mintea limpede…pentru gasirea unei solutii care sa nu puna in pericol pe nimeni. Chiar daca
acum aveam impresia ca nu mai suntem singur…ci ne simteam mereu urmariti. Haita patrula
mereu si de cand ne intalnisera-m cu Dante si prietenii lui in Settle nu mai simtise-ra mirosul lui
prin Forks. Era putin ciudat…nu parea genul de persoana care sa se lase batut asa usor. Era
ceva putred la mijloc si trebuia sa aflu ce, dar inainte de a lua vreo hotarare, trebuia sa am ceva
de-al lui Jacob, Seth sau oricare alt membru al haitei, pentru ca Alice sa nu poata vedea
decizia…si sa fiu atenta prin preajma lui Edward. Ttrebuie sa-l gasesc pe Dante si asta fara a sti
cineva…

“Mami!”

“Taylor?!”

“Te auzim si noi…” spune Nikki.

“…un gand trecator…”am spus eu.

“Luptam toti! Si daca stau bine sa ma gandesc..din cauza noastra suntem in problema
asta acum…”
 “Taylor are dreptate…Noi suntem vinovat…deci noi ar trebui s-o scoatem la cap…”

“Sa nu va mai aud ca spuneti asta…NICIODATA!! Nu este nimeni vinovat de toata

aceasta situatie!”

“Aaahhaa…Daca mai ai astfel de ganduri sa sti ca vom vorbi cu ceilalti si sigur nu le

va place acest lucru..”

“Taylor…”

“Nu Nikki, nu o voi lasa pe mami sa-si puna viata in pericol!”

“Bine, nu voi mai avea astfel de ganduri si nu uita ca sunt cel mai puternic vampir..”

“Da, dar nu sti puterea lui Dante…chiar daca esti cel mai puternic vampir…poti simti
celelalte atacuri sti foarte bine, atunci cand te-ai antrenat cu Tanya si ceilalti…”

“Bine, promit ca nu mai am astfel de ganduri…”

“Bine!”

“Sa speram.”

-Dragule , cred ca daca nu mergem acum acasa, vom avea parte de o super baie, i-am
spus chicotind, uitandu-ma spre cerul cenusiu.

-Da, cred ca ai dreptate…

Ne-am indreptat spre casa, dar in apropiere…un miros familiar ne-a atras atentia.
Emmett s-a uitat cateva secunde la mine, apoi spre directia de unde venea mirosul.

-Ce zici? Intreaba el.

-Iubitule, diseara vom vana…hai sa nu ne stricam pofta…i-am spus prinzandu-l de

mana, inainte de a disparea dupa acel miros.

-Dar…hai miroase bine…

-Nu!
 -Hai, iubito…sti ca te iubesc….

-Un singur cuvant si ti post!

-Post?! Iubito ce vrei sa spui? Aaaaa nu…te rog…nu….Gata mergem direct

acasa…spune el ridicand mainile, ca sa se predea.

-Bun, i-am spus sarutandu-l pe obraz.

Am inceput sa alergam si fara sa-mi dau seama am intrat in jocul lui copilares. Ne-am
luat la intrecere spre casa. Apropiindu-ne de casa am inceput sa auzi galagie…cearta.. M-am
uitat rapid la Emmett si amandoi am grabit pasul. Cand am ajuns in gradina, toata familia era
afara. Dan si Lucy aveau o disputa…o disputa cu scantei.

-Ce se intampla aici? Intreb eu, atragandu-le atentia tuturor.

-Lucy mi-a umblat in lucruri si acum va plati! Striga Dan furios.

-Copii incetati! Striga Nessie.

-Nu!

-Hai Dani de ce nu le spui si lor? Nu mai fi asa secretos…sti foarte bine ca nu ma vei
ataca…

-Esti sigura de asta? Si tine-ti gura aia mare!

-Dan! Spune Seth prinzandu-l de mana.

-Termina sit u Lucy! Spune Jacob punandu-se in fata ei, dar cu spatele la Dan.

-Daca nu va opriti acum…folosesc altileria grea! Spune Selene, de langa Taylor.

-Doamneeee…spune Nikki.

-De ce nu le spui ca esti indragostit de…. Lucy nu a mai apuca sa spuna ceva, deoarece
a fost fortata sa sara, pentru ca pamantul s-a crapat ridicand bolovani mari, spre locul unde se
afla ea.

-Ce dracu…injura Emmett de langa mine.

 -Dan…spune Lucy socata.

-Termina! Maraie Dan.

-Ai o putere…spune ea zambind. Dar tot cred ca trebuie sa le spui si lor ca iti place
Ta… Din nou pamantul s-a crapat, dar de data asta Lucy a ramas pe loc. La cativa centimetri
de ea bolovanii si crapatura au inghetat.

Toti stateam si priveam scena socati. Dan si Lucy aveau puteri si inca ce puteri….Nu-mi
venea sac red asta…dar trebuia sa-i oprim inainte de a se rani reciproc.

-Rose! Striga Edward.

-Imediat! Am spus sarind de langa Emmett intre Dan si Lucy. Incetati! Am spus
serioasa.

-Bunico, da-te!

-Rose, nu vreau sa te ranesc!

-Aveti idee cu cine vorbiti? Se pare ca nu, dar veti avea in curand daca nu incetati cu
porcaria asta!

-Nu termin, pana ce n-o ciufulesc putin si degeaba ne pui instinctul de aparare in
functiune, suntem obisnuiti sa avem cel mai puternic vampir in preaja noastra, spune Dan.

-Da? Intreb eu zambind. Si atunci de ce nu va atacati?

-Rose…spune Esme.

-Mama…este ok,ii spune Edward. Este sigura care ii mai poate calma acum….dupa
cum ai vazut chiar daca Jazz si-a folosit puterea, furia din ei a fost mai puternica.

-Nu vreau sa se raneasca…

-Stai linistita, draga mea…spune Carlisle.

-Dan este indragostit de Tanya…Dan este indragostit de Tanya…canta Lucy.

-Te omor! Striga Dan.

 -Nu omori pe nimeni si cu atat mai putin pe verisoara ta! Am spus enervata.

Pamantul de sub picioare a inceput sa termine stiam ce va urma si trebuia sa-l opresc,
era mult prea furios si sigur ar fi ranit-o pe Lucy.

-Terminati! Am strigat furioasa, mai mult maraind. Nu vroiam sa folosesc focul pe ei si

nici n-o faceam.

-Iubito…l-am auzit pe Emmett spunand incet.

-Mami..spune Nikki speriata.

Mi-am ridicat privirea spre Dan, pentru ca el era cel mai furios. Am simtit ochii arazand
si stiam ca s-au schimbat. M-a privit cateva secunde, apoi a inceput sa se de-a inapoi, chiar
daca vroia sa para invincibil nu prea ii iesea in fata mea. Dupa ce Nikki si Seth l-au luat de
maini pe Dan incercand sa-l calmeze, m-am intors spre Lucy, care deja avea o fata foarte
speriata.

-Acum v-at calmat? Intreb eu, intorcandu-ma spre ei.

-Da..spune Lucy incet.

-Da..spune Dan.

-Bun…am spus apropiindu-ma.

-Ati picat la fix…spune Bella.

-Da…

-Vom avea o discutie serioasa! Spune Renesmee serioasa.

-Minunat! Spune Taylor, cand a inceput o ploaie torentiala.

Toti am intrat rapid in casa. Dan si Lucy erau primi in living dar s-au asezat in colturi
diferite ale camerei. Ii priveam si parca isi aruncau scantei cand se priveau.

-De unde a inceput totul? Intreaba Nikki.

-Lucy mi-a umblat in lucruri!

 -Lucy, de ce i-ai umblat prin lucruri?

-Mami, de la un timp banuiam ceva si vroiam sa vad daca este adevarat…

-Ce banuiai?

-Ca Dan este indragostit…

-Si care era problema ta, daca sunt eu sau nu indragostit?

-Dan, acum vorbeste Lucy! Spune Seth, autoritar.

Noi am preferat sa stam de-o parte si sa-I lasam pe parintii lor sa vorbeasca. Ei erau cei
mai potriviti pentru asta.

-Scuze…

-Cand se juca afara cu Embry si Paul, m-am furisat in camera lui si am inceput sa
caut…Nu stiam ce caut, dar credeam ca imi voi da seama atunci cand voi gasi lucrul potrivit.

-Si…

-Dupa cateva minute…am gasit intr-un sertar improvizat in lateralul noptierei un caiet
foarte gros..

-O agenda? Intreaba Jacob.

-Era un caiet, in fine nu asta conteaza…Semana cu un jurnal, asa ca l-am deschis si

am inceput sa ma uit peste el. Citindu-l…banuielile mele s-au adeverit. Verisorul meu era
indragostit de Tanya…

-De Tanya?! Am spus toti in cor.

Mi-am intors privirea spre Alice, iar ea a zambind copilareste. “Poate ne vom
indrudi”…deci la asta s-a referit cand a spus acele cuvinte. Dan va fi indragostit de Tanya si ar
putea forma o relatie. Cred ca ar fi frumos, dar in acelasi timp foarte, foarte ciudat…de la
verisoara sa treaca la sotia nepotului meu.

-Da, sunt indragostit de Tanya si? Ce este rau in asta? Nu am omorat pe nimeni…
 -Dragule, nu este nimic rau in asta…ii spune Nikki sarutandu-l pe frunte.

-Pai si atunci de ce face atata tam-tam pentru ceva atat de nesemnificativ..

-Veri nu este nesemnificativ…cel putin nu pentru mine. Esti varul meu si vroiam ce se
inampla cu tine, pentru ca de la un timp erai cu capul in nori si cand te intrebam ceva
raspundeai dupa cateva secunde lungi…

-Te rog frumos sa nu mai intri in camera mea! Spune Dan.

-Da. Si eu te rog frumos sa ma ierti ca ti-am invadat intimitatea, nu ar fi trebuit, dar m-

am gandit ca daca te voi intreba nu-mi vei spune…

-De acum incolo sa sti ca ma poti intreba…

-Bine…spune Lucy ridicandu-se. Prieteni?

-Prieteni, spune Dan, imbratisand-o.

-Dan, Tanya stie? Intreaba Carlisle.

-Nu..nu i-am spus…

-Tu stiai, nu unchiule? Intreaba Selene.

-Eeee…spune Edward privind tavanul.

-Ne puteai anunta totusi…se puteau rani astazi…spune Jacob.

-Nu-mi place sa ma bag in treburi care nu ma privesc...

-Ha?!

-Ce e, Rose? Intreba Bella.

-Nu te bagi in lucruri care nu te privesc sau n-am auzit eu bine?

-Rozie…spune Edward, oftand.

-Foarte tare asta, mi-a placut…

 -In fine, facem abstractie de comentariile lui Rose. Acum chiar o sa fac ceva ce nu ar
trebui, dar in fine, nu spune nimeni ca sti de la mine, ok?

-Da, unchiule, spune Dan.

-Cand Tanya si familia ei au venit ultima data aici, voi deja atinseserati
maturitatea…Tanya a ramas impresionata de felul cum aratai, de la copilul mic si adorabil, la
un “barbat” in toata firea…

-Deci asta inseamna ca?Spune Dan…ramanand fara cuvinte.

-Din ce-am vazut eu si ea are ceva sentimente pentru tine si cred ca le-a avut
intotdeauna, numai ca nu a vrut sa le vada…continua Edward.

-Wow…asta chiar este o veste neasteptata….spune Jasper.

-Mie-mi spui…spune Emmett.

-Daca si Tanya tine la tine, inseamna ca ar putea vedea in tine sufletul ei

pereche…spune Esme, bland.

-Da.

-Eu zic acum sa mergem sa vanam si vom mai vorbi dupa…spune Carlisle, zambind.

-Da, ai dreptate.

-Abia astept sa prin un “Martinel”….spune Emmett frecandu-si palmele.

-Incet…Tarzan...

-Doamne , iubito, de unde le tot scoti?

-Din minte, i-am spus ridicand din umeri.

-Da-te din drum, barbie! Spune Jacob lovindu-se de mine.

-Vrei sa te arunc afara acum?

-Cuminte, kitty, spune tata.

 -Kitty vine de la pisica, iar cainii urasc pisicile, spune Jake.

-Termina, Jake! Spune Seth.

Incepand sa radem toti, am iesit din casa. Emmett, Jasper, Taylor si Dan s-au luat la
intrecere, disparand primi in padure.Esme mi-a aruncat o privire calda, zambind dulce. Mi-am
dat ochii peste cap si i-am urmat pe ceilalti prin ploaie. Din reflex Alice si Esme s-au oprit la
fosta granita cu lupii, dar si-au revenit repede.

Un grup de caprioare stateau ascunse de ploaia torentiala. Lupii nu erau inca obisnuiti
sa vaneze cu noi, pentru ca noi beam doar sangele iar ei mancau si carne. Emmett le propusese
sa manance dupa ce terminam noi cu sangele,dar nu au fost de acord…au spus ca ei nu
mananca lesuri.

Ne-am napustit asupra caprioarelor. Sangele cald ce-mi invada acum corpul, imi dadea
din nou aceea putere supranaturala…o aveam si inainte, dar cand vanam toate simturile si toata
forta care zacea in noi, parca prindea viata. M-am uitat la ceilalti si stiam ca va fi o noapte
lunga….dar chiar si asa imi facea mereu placere sa vanez impreuna cu familia mea.

Vizitatorii (capitolul 59)

-Buna dimineata! Spune Selene, intrand in casa.

-Buna!

-Taylor? Intreaba Nikki.

-A zis ca merge cu haita nu stiu pe unde…

-Iar fac vreo traznaie….spune Bella.

-Unde este, mami?

-Vorbeste cu Carlisle….raspunde Alice.

-S-a intamplat ceva?

 -Nu.

-Dan, nu s-a intors?

-Nu si nici n-a sunat…Incepe sa ma ingrijoreze…

-Totul va fi bine, Nikki…o sa vezi…

-Sper Selene…

-Am o idee unde ar putea fi…sau mai bine zis cu cine, am spus intrand in living.

-Ce vrei sa spui? Intreaba Jasper.

-Este o singura persoana care ar putea sti ceva de el…

-Tanya….au spus toti odata.

-Da…Cum de nu ne-am gandit la asta pana acum…?

Tata plecade langa mine si pune mana pe telefon, formand un numar. Vocea cristalina a
lui Carmen s-a auzit la celalalt capat al “firului”.

-Buna, Carmen! Da, totul este in regula. Vroiam sa vorbesc cu Tanya,

este acasa? Aha…bine… Voi sunteti bine? Sigur, va asteptam zilele astea pe la noi. Te rog
frumos cand o vezi pe Tanya sa-i spui sa ne sune pe unul dintre noi. Merci…Pa.
 -Ce-a spus? Intreaba Esme.

-Tanya a spus ca are ceva de facut si este plecata de vreo 2 zile….

-Sunt impreuna! Gata, i-am prins! Spune Emmett.

-Emmett, nu e amuzant, l-am mustrat eu.

-Scuze.

-Ii trebuie o ciufuleala zdravana cand vine…spune Bella.

-Nu numai lui, am adaugat eu.

-…

-Si Tanyei…Totusi ea are ceva experienta de viata, dar acum se pare ca a cam
inebunit…

-Dragostea te face sa sa actionezi din impuls si sa faci lucruri nebunesti…spune

Edward.

Toti ne-am intors socat spre el. Nu-i statea in caracter sa vorbeasca asa. Chiar daca
avea dreptate, Tanya trebuie sa aibe putin mai multa grija. Dan inca nu stia totul despre
adevarata fata a vietii. El credea ca totul este roz si orice problema se poate rezolva imediat,
daca ai putere si pe cineva in spate.

-Asta n-a fost gandul tau, nu? Intreaba Alice cu jumatate de gura.

-Mda…spune Emmett.

-Un gand nevinovat, dar adevarat….spune Edward.

-Sa mergem sa-I cautam, spune Selene.

-Unde? Ar putea fi oricunde…spune Carlisle.

-Vor veni ei, Dan nu e chiar atat de prost…mai ales cand stie de…Dante…spune
Taylor.
 -Si daca nu i-a spus nimic Tanyei? Atunci chiar ar putea fi in pericol…spune Edward,
am banuit ca a raspuns gandului cuiva.

-Nici noi si nici haita nu i-am mai simtit mirosul lui Dante pe teritoriul nostru, spune
Seth.

-Dar este acolo…am spus eu.

-De unde sti? Poate ca a renuntat.

-Alice…nu mai fi asa naiva…In plus chiar daca persoanele care il pusesera se ne
urmareasca au renuntat, Dante nu este genul de persoana care ar renunta la ceva atat de
usor…

-Doamne, Rose….pesimista esti…spune Alice, incruntandu-se.

-Nu sunt pesimista…poate putin…dar sunt realista. Viata nu e roz, iar dusmanul
pandeste la fiecare colt.

-Aici sunt de acord cu Rose, spune Bella.

-Alice, poti vede ceva? Intreaba Esme.

-Nu…stia ca nu pot vede daca are un obiect sau o haina de-a vreunui varcolac…iar
tatal lui este varcolac…spune Alice suparata.

Eram intr-un punct mort si asta ma nelinistea. Nu-mi venea sa cred ca Dan facuse acest
lucru chiar cu cateva zile inaintea aniversarii lui Esme si Carlisle. Se punea in pericol....

-Rose…spune Edward.

-O sa aiba de-a face cu mine, cand se intoarce, am spus mutandu-mi privirea pe

fereastra deschisa.

Dante bantuia prin imprejurari cine stie de ce, Dan lipsiea…si Alice vazu-se ca Volturi
incepeau sa ia o decizie pentru a ne vizita. O alta problema… Vroiam viata mea dinainte,
vroiam sa fiu cu familia mea si sa traim linistiti cum am facut si pana acum, fara ca Volturii sa
fie cu ochii pe noi. Un ciocanit puternic in usa ne-a facut sa tresarim. Edward s-a indreptat spre
usa si a deschis. In prag a aparut Paul, iar in spatele lui erau Quil si Embry.
 -Salut…spune Paul.

-Buna, Paul! Ii aduce Sam? Spune Edward.

-Ce? Pe cine? Intreaba Bella.

-Dan si Tanya…spune Edward.

-Da, se indreptau spre casa dar s-au oprit in rezervatie pentru a-l anunta pe Sam ca
Dante era la granita…

-Poftim?Spune Nikki.

-Ce?

-Imediat ce vor termina de vorbit cu Sam, vor veni inapoi cu Sam, Seth si Taylor.

-Multumim, Paul! Va multumim

tuturor! Spun Edward si Carlisle.

-In sfarsit isi fac aparitia…spune Nikki, rasufland usurata.

-Iubito…sopteste Emmett.

-Da…scuze…nu eram atenta…

-La ce te gandeai?

-La nimic.
 -Mda…spune Emmett incruntandu-se.

-Vorbesc serios…

-Si eu sunt Fat frumos pe cal maro…

-Emmett!

Afara incepu-se ploaia, iar picaturile mari se lovea cu zgomot de geam. Mi se parea ca
este o vreme foarte depresiva…si cred ca si asta era una din cauzele pentru care ma simteam
asa ciudat. Dante isi facu-se aparitia din nou, ma intreb oare ce-o cauta? Ce-o vrea de la noi?

-Buna tuturor…spune Dan intrand in living, tinand-o de mana pe

Tanya. Amandoi ne-au arat niste zambete nevinovate,dar pe fetele lor stiam ca deja primisese-ra
o mustruluiala de la Seth.

Ne-am aruncat toti cate o privire fulgeratoare, apoi ne-am uitat la ei. Ramasese-ra
blocati in prag, cu Seth si Taylor in spatele lor.

-Dragule, unde ai fost? Spune Nikki inbratisandu-l.

-Mami, sunt bine…Am fost…cu Tanya…

-Stim…spune Edward.

-Seth, Sam nu este cu voi?

-Ne-a adus pana aici in caz ca isi mai facea Dante aparitia, apoi a plecat cu restul
haitei sa mai patruleze…

-Ii vom ajuta si noi…am spus neatenta.

-Mami…tuturor imi pare rau…dar ….

 -Si mie imi pare rau…Sunt mai mare decat el si nu ar fi trebuit sa reactionez asa…ca
un copil de 12 ani…spune Tanya evitandu-ne privirea.

-Da, totusi ne putea anunta unde sunteti…spune Alice.

-Macar un telefon….am fost ingrijorati…spune Jasper.

-Bunico…spune Dan apropiindu-se.

-Da?

-Esti suparata pe mine?

-Ar trebui sa am vreun motiv?

-Te rog frumos, iarta-ma…

-Vere…ai cam facut-o lata…Ne-ai pus pe toti, pe jar…spune Lucy.

-Nu vroiam sa fie chiar asa…Bunico?

-Merg sa ma plimb…am spus trecand pe langa el. Stiam ca par rea la chestia asta, dar
merita, pentru cata nelinistea ne-a provocat si cat s-a pus in pericol.

-Merg cu tine…spune Emm.

-Nu, eu merg…spune Esme.

-Dar..

-Faceti ce vreti…am spus ridicand din umeri.

-Afara ploua foarte rau…spune Taylor.

-Ploaia nu omoara si in plus nu mi-e frica…i-am spus sarutandu-l pe frunte.

Am iesit din casa, urmata indeaproape de mama. Taylor avusese dreptate…ploua

torential, dar nu-mi pasa, din contra chiar imi placea. Am intrat in padure mergand incet…Deci
Dante se apropia din nou de noi, parca incerca sa gaseasca informatii pentru noi, dar de ce?
Volturii stiau despre puterile noastre, in fine nu de toate…Gandurile mi se tot amestecau si nu
gaseam raspunsuri la intrebarile care ma tot macinau.

-Draga mea, s-a intamplat ceva? Intreaba Esme intr-un final.

-Aaaa…nu…am mintit eu.

-Esti foarte ingadurata, sti ca uneori este mai bine sa vorbesti cu cineva decat sa ti in
tine…spune ea bland.

-Da, dar acum este bine asa…

-Nu-mi place sa te vad asa…Ce rece ai fost cu Dan…

-Merita asta…pentru sperietura prin care am trecut…

-Da.Esti ingrijorata din cauza lui Dante?

Nu i-am raspuns…Am privit in sus, eram

la copacul unde mergeam de fiecare data cand vroiam sa fiu singura sau aveam nevoie de putina
meditatie. Facand un salt am urcat pe prima creanga si de acolo am urcat pana in varf. Eram
leoarca, dar peisaajul cel aveam in fata era fantastic mai ales pe timp de ploaie. Esme a urcat
langa mine si a ramas uimita de peisaj. Nu stia de acest loc…al meu.

-Deci? Spune ea.

-Ce?
 -Esti ingrijorata din cauza lui Dante? Repeta ea.

-Da…nu stim ce tot vrea de la noi…Si pe deasupra mai este si viziunea lui Alice, cu
Volturii…

-Draga mea, nu te mai framanta atat, vom trece peste asta, spune Esme asezandu-mi o
suvita ce mi se lipise de fata din cauza ploii peste ureche.

-Mda…Totul este foarte ciudat…

-Viata este ciudata.

-Ai 1000% dreptate. Amandoua am inceput sa radem.

Eram acolo cam de vreo 2 ore, cand un urlet puternic de lup a spart zgomotul puternic al
ploii. Mi-am intors privirea fulgerator la Esme si apoi spre locul de unde se auzi-se urletul.

-Seamana cu Sam…spune Esme.

-Da si nu pare deloc prietenos…am continuat eu. Mama, du-te acasa si anuntai pe
ceilalti, eu merg dupa Sam.

-Nu mergi singura! Merg cu tine!

-Offf…incapatanata esti..

-Pardon?

-Scuze…

Am coborat rapid din copac si ne-am indreptat spre locul de unde se auzi-se urletul.
Apropiindu-ne am simit miros de vampir strain…Dante…Am grabit pasul si dupa ce am
traversat raul si am mai mers putin am dat de haita si Dante. Un marait puternic mi-a iesit din
gat.

-Usurel….micuto, spune Dante.

-Ce cauti aici?Am marait eu.

-Rose…
 -Sunteti foarte curajoase sa veniti singure…

-Sunteti bine? Intreb eu spre haita.I-am vazut miscandu-si ochii mari, dar nu se puteau
misca. Mama, du-te!

-Oooo…deci tu esti sotia lui Carlisle, spune Dante zambind pervers.

-Pleaca de pe teritoriul nostru! Spune Esme.

-Nu vreau! Spune Dante repezindu-se spre Esme.

Am venit in fata lui si l-am aruncat intr-un copac, rupandu-l. Am luat pozitia de atac,
urmarindu-l pe Dante cu privirea.

-Foarte puternica, nu esti un vampir normal…spune Dante.

-Ai dreptate…nu sunt…i-am spus in

scarba.

-Rose, nu face…

-Stai in spatele meu si totul va fi bine…i-am spus incet.

-Vrei sa-i salvezi si pe ei? Intreaba Dante aratand spre haita.

Stia ca nu o voi lasa pe Esme, dar in acelasi timp vroiam sa salvez si haita. Daca
mergeam la haita, era Esme descoperita. Sigura solutie era sa folosesc focul.

-Dante! Striga Carlisle aparand din padure, impreuna cu toti ceilalti.

-Rose! Striga Emmett panicat.

 -Sunt bine.

-In sfarsit va faceti toti aparitia…spune Dante razand.

-Vezi ceva amuzant?Intreaba Jasper.

-Totul.

-Sam! Spune Seth.

-Te omor! Spune Emmett.

-Emmett, nu! Am tipat eu.

Emmett se napusteste asupra lui Dante, dar acesta se fereste si il arunca pe Emm intr-un
tufis.

-Eu zic sa stati cuminti…spune Dante, de data asta pe un ton mai serios.

-Emmett, esti bine? Am intrebat eu cand

am ajuns langa el.

-Da…Nenorocitule…spune Emmett furios.

-Usurel…

-Dispari! Spune Taylor.

-Taylor, esti foarte curajos…

-De unde imi sti numele?

 -Am sursele mele…

-Pleaca de aici! Spun Jacob si Seth.

-Botu pe labe catelusi!

-Jake,nu! Striga Nessie.

-Jacob nu o face, spune Edward. Niciunul nu faceti nimic…

-Edward…spune Bella.

-De ce cititorul de ganduri, doar aveti un scut in “familie” nu?

-Dispari!

-Neah…

-Pana numar la 3 te-ai carat de pe teritoriu nostru sau o sa vezi cu adevarat ce

insamna durerea…am marait eu.

-Incet pisicuto…

-Pisica e… Nu are rost sa ma cobor la nivelul tau...imi esti mult prea inferior…

-Iubito…spune Emm incet.

“Mami, nu-l mai ataca…Uita-te la haita…parca au inghetat..”

“Stai linistit dragule si nu ataca!”

“Mami…”

-M-ati plictisit....Acum o sa plec…spune Dante zambind.

-Bun! Spune Carlisle serios. Ar fi bine sa nu te mai intorci.

-Bye, bye…Pe data viitoare!Spune Dante disparand in padure.

 Haita si-a revenit si a mers pentru a se transfora in oameni. Primul impuls pe care l-am
avut cand l-am vazut pe Dante disparand prin padure, a fost sa-l urmez, dar Emmett m-a oprit,
prinzandu-ma ferm de brat.

-Sunteti bine? Intreaba Carlisle.

-Da….

-Ce s-a intamplat? Intreaba Dan.

-Nu ne mai puteam misca…

-Cred ca puterea lui Dante…te paralizeaza…spune Edward.

-Poftim? Spune Alice, socata.

-Este doar o teorie…stia ca pot citi gandurile…

-Vorbim acasa! Spune Carlisle, uitandu-se spre mine si Esme.

-Esti bine?

-Da…doar ca mi-as dori sa-i intorc capul la 360 de grade…i-am spus lui Emm.

-Rose! Spune Carlisle.

Ne-am intors acasa, inca nervosi dupa “minunata” vizita a lui Dante. Carlisle era foarte
serios si sigur imi va tine teoria chibritului…Trebuia sa fac ceva, pentru a salva haita. Pana ma
intorceam acasa sa le spun, pana mergeam acolo, se puteau intampla multe, ai ales ca Dante
era in avantaj, chiar daca era in inferioritate numerica. Am urcat in dormitor pentru a ma
schimba. Emmett a venit dupa mine…dar era suparat, ura genul asta de persoane.

-Ma enerveaza! Spune el, aruncandu-si tricoul plin de noroi in cos.

-Si pe mine, dar trebuie sa aflam cine il trimite dupa noi, cu toate ca banuim
cine…trebuie sa fim siguri…

-Vreau sa-l..
 -Shhttt…i-am spus punandu-I delicat un deget pe buze. Linisteste-te! I-am soptit la
ureche.Ma prins de mijloc, apropiindu-ma de el. Ma privea profund, in timp ce mainile lui se tot
plimbau pe corpul meu. M-a sarutat rapid odata, apoi m-a privit in ochi. Singurul lucru care i l-
am putut arata a fost un zambet larg, la care am primit imediat ca raspuns un nou sarut, de data

asta mai lung si mai pasional.

-Nici acum nu v-ati schimbat? Spune Alice.

-Si tu nici acum nu ai invatat sa bati la usa? Intreaba Emmett.

-Am batut, dar erati prea ocupati sa auziti…

-Coboram acum…am spus eu.

-Carlisle vrea sa vobeasca cu tine…

-Stiu…

Cum a plecat Alice, m-am grabit sa ma schimb. Emmett a intrat in baie, trantind usa in
urma lui. Mi-am luat repede ceva sport din sifonier si am coborat. Am ramas blocata in prag,
deoarece linistea din living era apasatoare.

-Stai jos, dominisoara, spune Carlisle.

-Carlisle…am inceput eu, dar el m-a oprit.

-Acum eu vorbesc! Ce-a fost in mintea ta sa te duci singura? Bun, esti cel mai puternic
vampir, dar nu stim ce putere are Dante…sti foarte bine ca celelalte puteri te
afecteaza…spune Carlisle suparat.
 -Stiu…doar ca vroiam sa ajut haita…Am trimis-o pe Esme dupa voi, dar nu a vrut sa
vina…

-Da, pentru ca nu te putea lasa sa te duci singura.De cate ori am vorbit cu tine si acum
ma vorbesc cu toti sa nu mai actionati din impuls. La fel si Emmett…ce este in capul vostru,
vreti sa fiti raniti?

-Nu voi fi ranita prea usor…am spus incet, dar tata a auzit.

-Ai vazut in ce stare era haita…in acel moment Dante putea sa-i omoare. Nu-mi voi
pierde copii, doar pentru simplul fapt ca sunt mult prea incapatanati si impulsivi.

Cuvintele lui Carlisle erau dure, dar avea dreptate. Actionam din impuls si asta ne putea
costa viata, chiar si pe mine…Trebuie sa ne controlam si sa nu mai ne lasam ghidati de impuls.

-In fine…sper ca ati inteles si sa nu mai faceti asta…spune tata.

-Am inteles…am spus toti incet.

-Am inteles, dar…

-Niciun dar, Emmett!

-Bine!

-Carlisle, cine este acest Dante? Intreaba Tanya.

 -Un vampir mult mai batran ca mine…Tot ceea ce stiu despre el este ca orice vampir a
avut de-a face cu el este mort. Are o putere pe care nu o stie nimeni….ii spune tata.

-Si ce vrea de la voi?

-Nu stim, cert este ca stie despre copii, Dan si Lucy…spune Esme.

-Ar trebui sa mergem toti dupa el si sa-l omoram…spune Selene.

-Selene are dreptate, spun Nikki si Renesmee in acelasi timp.

-Nu vom ataca pana nu aflam ce vrea si cine il tot trimite, spune Carlisle.

-Off…spune Taylor suparat.

A trecut o saptamana de la vizita neasteptata a lui Dante. Peste 2 zile urma sa fie
aniversarea lui Esme si Carlisle, iar Alice vroia sa pregatim o petrecere surpriza si cu ocazia
asta ne mai eliberam si noi de stresul in care intrase-m.

Cum era de asteptat din partea lui Alice, chiar daca zicea ca face o petrecere mica, de
fapt era una mare. Toti aveam indatoriri…multe indatoriri, pentru ca Alice hotarase sa invite
toti vampirii care ne ajutase-ra atunci cu Volturii, cand au venit dupa Nessie. Deja erau anuntati
toti. Rapiditatea lui Alice de a face planurile pentru o petrecere ma ametea total. Cred ca
niciodata nu ma voi obisnui cu chestia asta.

De 2 zile tot munceam incontinuu. Alice gasi-se o scuza foarte buna, sa-i trimita pe
Esme, Carlisle, Billy, Sue si Charlie intr-o mini vacanta pe munte. Era putin ciudat, dar Esme si
Carlisle nu au pus intrebari spre fericirea noastra. Oricum Alice vazu-se deja asta.

Era ora 12, deja invitatii incepeau sa apara si totul era pregatit. Pe la 2 veni-se toata
lumea, mai lipseau doar Esme, Carlisle, Billy, Sue si Charlie. Cred ca este ceva mai mult decat o
prietenie intre Sue si Charlie, numai ca nu vor sa vada asta.

-Foarte mare aceasta familie, spune Zafrina.

-Da, spune Selene.

-Dan si Lucy semana cu Renesmee si Nikki…spune Shiobah.

 -Ai dreptate, oare o fi vreo legatura? Se intreaba Benjamin.

-Aflam…spune Shiobah. Hey, Dan…striga ea.

-Hey..spune Dan, venind langa ele.

-Dan, avem si noi o intrebare…poate putin cam indiscreta…incepe Shiobah.

-Dan, te cauta Tanya mai devreme, spune Edward intrerupand-o pe Shiobah.

-Scuze, vorbim mai incolo. Ma scuzati…spune Dan retragandu-se.

-Imi pare rau, dar…este putin mai delicata aceasta problema…

-Ce vrei sa spui Edward? Intreaba Tia.

-O sa aflati mai incolo, doar va rog nu mai puneti astfel de intrebari…O sa va

explicam la momentul potrivit…

-Bine..scuze…spune Shiobah.

-Nu-I nimic…spune Edward.

-Deci, cum te simti, doamna Cullen? Intreaba Emmett luandu-ma de mijloc.

-Bine, domnule Cullen.

-Formati o pereche foarte frumoasa, spune Liam.

-Multumim, spunem noi.

-Vin! Striga Alice.

In sfarsit sarabtoritii isi faceau aparitia. Am auzit masina tatei apropiindu-se de casa.
Toti stateam la locurile noastre, stiam ca nu se asteptau la asta si meritau o astfel de petrecere.

-Copiii! Striga Esme.

-Unde sunt? Intreaba Carlisle ca pentru sine.

-Cred ca sunt in gradina…spune Charlie.

 -Da, ai dreptate, aproba Billy.

-SURPIZAAAAAA!! Strigam toti in cor, cand au venit in gradina.

-Wow…spune Charlie.

-Copii, este minunat…spune Esme imbratisandu-ne pe rand.

-Multumim!

-La multi ani! Spune Alice, topaind pe langa ei.

-Alice, multa energie mai ai…am spus eu.

-Te oftici ca tu nu poti tine pasul…spune Alice mandra.

-Ha..am spus eu, intainte de a incepe sa rad.

Au urmat urarile din partea tuturor, la fel si cadourile. Exact cum spuse-se si Alice si
cum stiam cu totii. Mama si tata nu se asteptase-ra la o petrecere aniversara si mai ales sa fie
implicati si Charlie, Billy si Sue. Ma bucura enorm sa-mi vad parintii atat de fericiti si sa fim toti
impreuna, alaturi de prietenii nostri.

Pe la mijlocul petrecerii l-am vazut pe Edward devenind brusc serios. Cum mirosul meu
era mai fin am inceput sa fiu atenta la mirosurile din jur, iar ceea ce am simtit m-a socat.

-Imposibil…am reusit sa spun.

-Ce este, mami? Intreaba Nikki.

-Mami?! Spune Maggie.

-Avem companie si inca una foarte neplacuta…spune Edward ridicandu-se.

-Ce vrei sa spui Edward? Intreaba Esme.

-Alice, inchide muzica! Striga el.

-Ce este? Intreaba Alice suparata ca trebuia sa strice petrecerea.

 -Dan, Lucy, stati in spate…spun eu, facand un pas in fata, alaturi de Edward.

-Ce se intampla? Intreaba Carlisle.

-Probleme…Probleme grave…spune Edward.

-Ce probleme?

-Buna ziua!

Toti am ramas socati, fara a mai fi in stare sa scoatem vreun sunet. Nu ne venea sa
credem…tocmai in aceasta zi atat de speciala. Sangele incepea sa-mi clocoteasca, dar trebuia
sa ma calmez nu trebuie sa-mi arat momentan puterea.

O decizie dureroasa (capitolul 60)

-Buna ziua, Carlisle! Spune Aro.

-Buna ziua…
 -Va ca ti-ai marit din nou familia Carlisle, iar acestia nu mai sunt jumatate
oameni, spune Caius, aratand spre Nikki, Taylor, Dan si Lucy.

-Da….ai dreptate nu sunt oameni, dar…

-Ati incalcat legea si pentru asta veti plati, spune Caius pe un ton satisfacut.

-Nu am incalcat legea…spune Esme.

-Ati incalcat-o! Altfel cum se explica? Spune Caius ridicand vocea.

A facut un semn din mana si in clipa urmatoare eram inconjurati de vampiri. Haita s-a
transformat si toti am format un cerc in jurul lui Nikki, Taylor, Dan si Lucy. Nu-mi venea sa cred
ca veni-se intr-un final si acest moment. Imi parea bine ca prietenii nostri erau alaturi de noi din
nou, chiar daca credeau ca isi risca viata…lucrurile stateau altfel de data asta.

-Fratilor…spune Marcus.

-Ce este? Intreaba Aro.

-Legaturile familiei Cullen cu acesti 4 vampiri sunt foarte stranse si foarte

puternice…E ca si cum ar face parte din ei…

-Sunt! Am spus furioasa.

-Rose…spune Edward, strangandu-ma de mana.

-Dar voi chiar nu va invatati mine, spune Stefan. Si de data asta sunteti in inferioritate
numerica.
 -Poate, dar toti vampirii care sunt acum cu noi au puteri. Nici chiar Bella nu va rezista
in fata lor, spune Aro mandru. Voi sunteti in inferioritate…

-Aro, nu am incalcat legea, crede-ma…

-De data asta dragul meu Carlisle imi pare rau, dar faptele vorbesc de la sine…

-Jane! Spune Caius nerabdator.

Jane ne-a zambit si am vazut-o privindu-ne fix, dar spre frustrarea ei Bella activa-se
scutul.

-Noi nu suntem transformati, spune Taylor.

-Taylor, taci! Tipa Jasper.

-Nu, Taylor! Spune Emmett.

-Nu vrem sa facem rau nimanui si in plus ne plac oamenii, dar stim si suntem
constienti ca ei nu trebuie sa stie de existenta noastra, spune Nikki.

-Aro, asculta-ma putin….eu nu sunt transformati…

-Si atunci cum au devenit vampiri? Intreaba Caius.

-Nu sunt transformati! Asa s-au nascut….am spus printre dinti.

-Iubito…spune Emmett.

Scapase-m acel cuvant, dar spre fericirea mea nimeni nu-l baga-se in seama.

-Edward…spune Carlisle nelinistit.

-De data ast nu mai vor sa se opreasca. Sunt convinsi ca am incalcat legea…si vor sa
ne pedepseasca pentru asta. Cred ca cel mai bine ar fi sa le spune adevarul…spune Edward
incet, incat abia I se miscau buzele.
 -Aro…lasa-ma sa-ti arat adevarul, spune
Carlisle, pasind in fata lui Edward, intinzand mana spre Aro.

-Carlisle ce adevar ai putea sa-mi arati?

-Acepta sa vezi si dupa o sa sti ca legea nu este incalcata…Te rog, inainte de a fi prea
tarziu…

-Ne ameninti?! Spune Caius furios.

-Nu..

-De data asta nu mai poti face nimic…

Cine este martor ca acest copii nu au fost transformati, ci Dumnezeu stie cum au
aparut? Inteaba Caius.

-Noi! Spune Tanya.

-Normal…clanul Denali….Altcineva?Dupa fetele lor nici ei nu prea stiu,

deci…Carlisle…

-Caius…acesti copii…incepe Edward.

Simteam focul din mine cum ma cuprinde incetul cu incetul. Emmett era langa mine si a
putut simti furia ce incepa sa ma cuprinda. Nu ma interesa daca ne credeau sau nu stiam un
lucru foarte sigur…NU SE VOR ATINGE DE FAMILIA MEA!
 -Incet…imi spune Edward.

-Jazz…spune Emmett, facandu-i semn sa ma linisteasca, inainte de a exploda.

-Asa ne-am nascut, spune Taylor.

-Cum adica asa v-ati nascut? Intreaba Aro. Cuvintele lui Taylor ii facu-se pe
majoritatea vampirilor de fata sa fie confuzi.

-Ne-am nascut vampiri nu am fost transformati…adauga Nikki.

-La fel si noi. Mamele noastre sunt vampiri…in fine una este jumatate vampir,
jumatate om, iar tatii nostri sunt varcolaci, spune Dan, aprobat de Lucy.

-Asta e cea mai mare idiotenie pe care am auzit-o vreodata, spune Caius, razand
ironic. Nu mai stam la barfa….Faceti-va treaba!

-Nu, asteptati! Spune Esme.

-Lasati-ne sa explicam, spune Alice.

-Nu mai aveti ce!

Mi-am intors privirea spre copii. Taylor era cel mai aproape de Bella, deci cu el trebuia
sa vorbesc. Era bine ca puteam vorbi fara sa ne auda si altcineva inafara de Nikki si Edward.

“Taylor!”

“Mami, ce este?”

“Fi atent…Incearca sa-i spui Bellei, dar incet…foarte incet… Vreau sa nu ma mai
protejeze cu scutul…”

“Poftim?”

“Nu, mami!”

“Va rog, intelegeti…Daca voi fi protejata de scut si ei ataca, va trebui sa-mi foloesc
puterea si astfel voi distruge scutul…Nu vreau ca voi sa ramaneti descoperiti..”
 “Taylor…urasc sa spun asta, dar are dreptate…”

“Nikki!”

“Spune-i! L-am grabit eu.

“Bine…dar nu sunt de acord…”

“Aveti incredere in mine…”

“Avem…”

Imediat ce i-am spus lui Taylor ce sa faca mi-am concentrat atentia pe Volturi. Am simtit
o privire serioasa atintita spre mine. Cand m-am intors era Edward…era inexpresiv…uram cand
facea asta. Nu era de acord sa nu mai fiu protejata de scut, dar asa era cel mai bine si el stia
asta.

-Imi pare rau, prietene…spune Aro.

-Si mie, dar pentru ca nu ai incredere in mine. Sti ca nu as incalca niciodata legea si
mai ales sa-mi pun familia si prietenii in pericol, spune Carlisle.

Cat timp tata mai vorbea cu Aro, am profitat si mi-am intors capul spre Bella. Nu era de
acord cu ceea ce vroiam, dar mi-a facut semn ca totul este in regula.

-Gata, frate…Sa terminam cu asta, spune Caius.

-Este ceva ciudat aici, spune Marcus.

-Stiu, dar nu mai conteaza. Terminati-i!

Maraieturi feroce din ambele tabere au spart linistea padurii. Vampirii veniti sa ne
distruga se apropiau incet spre noi, fortandu-ne sa strangem si mai mult cercul.

-Nu vreau sa ranesc pe nimeni, dar daca mai faceti un pas …nu-mi dati alta
alternativa,decat sa …VA OMOR!Am spus serioasa, avand privirea in pamant.

-De parca ai putea sa ne opresti…spune Caius.

-Punem pariu?
 -Rose…spune Carlisle, schimband locul cu Edward pentru a veni langa mine.

-Nu o luati in seama, sa terminam odata cu asta! Spune unul dintre vampiri, facand un
pas spre noi.

Ceilalti vampiri nu l-au urmat, ci au ramas pe loc, iar viteazul vampiras a fost cuprins de
flacari.Mi-am ridicat incet privirea spre Volturi si le-am putut citit groaza pe fete.Nici chiar
Caius care se dadea cel mai tare, nu putea face fata fricii.

-Pu…puterea asta…spune Aro, inecandu-se.

-Puterea focului!Tipa un alt vampir, venit cu Volturii. Sa plecam de aici!

-Nu plecati nicaieri! Am spus furioasa.

Toti vampirii ce ne inconjurase-ra au fost cuprinsi de flacari. Volturii au facut un pas in

spate, ferindu-se de vampirii ce se zvarcoleau de durere. M-am uitat la Renata, era ingrozita,
dar stiam ca scutul era activat.

-Acum ne credeti? Intreaba Emmett.

-Puterea legendarului vampir…spune Aro uimit.

-Ai puterea focului…spune Caius incercand sa para detasat.

-Da!Am spus serioasa.

-Deci aceea legatura…Sunt copii tai? Ma intreaba Marcus.

-Ei 2 da, iar el este nepotul meu, la fel si Lucy, le explic eu.

-Asta e imposibil…spune Alec.

-Rose, este de ajuns, spune Carlisle, punandu-mi mana pe umar.

-Carlisle, ai cel mai puternic vampir din lume in clan...spune Aro.

-Familie, il corecteaza tata. Da ai dreptate, dar pentru mine si ceilalti membri ai

familiai Rose este tot fiica mea, nu cel mai puternic vampir….
 -Deci pana la urma nu ati incalcat legea…Sa mergem acasa, fratilor, nu este nimic de
facut aici…spune Marcus, plictisit ca de obicei.

-Ba da, spune Caius.

-Caius, ar trebui sa sti ca scutul nu va rezista…spune Edward.

-Cel mai bine ar fi sa plecati…spune Emmett.

-Asta nu va ramane asa, spune Caius.

Caius chiar ca nu avea toate tiglele pe casa. Acum eram ca o bomba cu ceas, daca nu
inceta sunt sigura ca faceam boom si Volturii nu ar mai fi existat….nu ca nu mi-ar place
asta…dar…Caius merita o lectie si eram gata sa i-o ofer. M-am uitat lung la el si i-am zambit,
era nedumerit. Pradatorul din mine se zbatea din rasputeri sa rupa lanturile, dar nu trebuia sa-l
las afara.

-Caius, eu iti sugerez sa termini, i-am

spus serioasa.

-Nu vreau! Crezi ca daca esti cel mai puter…

Nu a mai apucat sa termine, deoarece o flacara uriasa l-a “capturat”. A cazut la

pamand, zvarcolindu-se de durere.

-Te rog, inceteaza, spune Aro.

-Rose, gata…spune Esme.

-Ti-a ajuns?

-Multumesc, spune Aro, cand focul a disparut. Ne retragem…Imi pare rau ca v-am
deranjat.
 -Aro, data viitoare cand imi mai ataci familia nu voi mai tine cont de nimeni si
nimic! Am spus printre dinti.

Linistea s-a asternut din nou peste padure. Inca priveam spre locul unde au disparut
Volturii…si de data asta plecase-ra cu coada intre picioare. Nu-mi venea sa cred ca in sfarsit
Volturii stiau ca nu mai au nici-o putere asupra noastra.

-Carlisle…spune Stefan.

-Ce-a fost aia de mai devreme?Intreaba Liam.

-O sa va explicam…spune Alice.

-Iubito?spune Emmett cand a vazut ca aveam inca privirea blocata.

-S-a terminat…am spus ca pentru mine.

-Da, ai fost minunata, spune el sarutandu-ma pe frunte.

-Sunteti bine?Intreb eu.

-Da..raspunde Taylor zambind.

-Stiam eu, spune Nikki.

Ne-am asezat toti la masa, stiam ca acum urmau explicatiile. I-am facut semn tatei sa
explice el, eu nu ma prea pricepeam sa explic asa ca mai bine o facea altcineva. Toti ascultau in
liniste cand Carlisle a inceput sa spun despre puterea pe care o descoperise-m. Erau socati,
acest lucru era aproape imposibil…Adica in atatia ani nu a mai aparut nimeni si acum vin eu si
trezesc aceasta putere in mine. Oarecum trebuia sa le multumesc Volturilor, pentru ca ei au fost
cauza principala…

-Nu-mi vine sa cred…stau la masa cu cel mai puternic vampir…spune Shiobah.

-Nu! Am spus absenta. Sunt aceeasi persoana care am fost si pana acum. Aceasta
putere nu a schimbat nimic, poate doar ca de data asta pot apara persoanele pe care le iubesc,
fara sa-mi mai fie frica ca le-as putea pierde.

-Da, dar totusi…spune Benjamin.

 -Nu, Benjamin…sunt aceeasi Rosalie. Imi voi folosi puterea doar pentru a-mi apara
familia nimic mai mult.

-Nu-mi vine sa cred…spune Senna.

-Totul pare atat de ireal…adauga Maggie.

-Acum ii putem distruge pe Volturi, spune Vladimir, cu o urma de entuziasm in voce.

-Nu…Nu vreau sa mai moara persoane…spune Carlisle.

-Dar au vrut sa-ti omoare familia de 2 ori, poti trece cu vederea asta?

-Nu Vladimir, nu-i voi ierta, dar asta nu inseamna ca-i voi omora…

-Ei nu sunt ca noi!Spune Tia. Inafara de ei si familia Denali toti vanam oameni…asta
ne diferentieaza. Dorinta lor de a nu face rau oamenilor…cred ca s-a transmis si pentru
vampiri…

-Cred ca ai dreptate, dar ar fi fost minunat sa putem scapa odata de tirania

Volturilor…spune Stefan.

-Orice este posibil…spune Amun.

-Cu credinta si vointa poti realiza orice doresti!Spune Bella.

-Deci voi 2 sunteti vampiri puri, spune Zafrina.

-Da, spune Nikki zambind.

-Da, dar nu suntem diferiti de voi, poate doar la forta fizica, in rest suntem la fel, spune
Taylor avand un zambet larg.

Petrecerea nu s-a mai tinut. Inainte de rasaritul soarelui, invitatii nostri vampirasi au
plecat. Inca trebuiau sa asimileze vestea si sa fie siguri ca ceea ce au vazut a fost real. Inca
credeau ca totul este doar un vis si curand se vor trezi.

Am fost dejamagiti, deoarece petrecerea aniversara a mamei si tatei a fost stricata, dar
lor nu parea sa fie suparati, din contra erau fericiti ca totul s-a terminat cu bine. Bella si
Edward au mers acasa la ei, la fel si Nikki cu Seth, impreuna cu Dan si Tanya, Nessie si Jacob
impreuna cu Lucy. Familia Denali se mutase-ra la noi. Esme veni-se cu idee ca ar fi frumos sa
se mute la noi acum ca Dan si Tanya formeaza un cuplu. Toti ceilalti am mers fiecare in
dormitoarele noastre. Cum am intrat, m-am trantit in pat. Ma simteam obosita si parca nu mai
aveam chef de nimic. Emmett ramase-se langa usa uitandu-se nedumerit la mine.

-Putin obosita, i-am spus aratandu-I un zambet.

-Ai fost minunata, spune el venind spre mine.

-Nu am facut nimic spectaculor, din contra cred ca voi primi o mustruluiala de la
Carlisle, i-am spus chicotind.

-Aici ai dreptate. Crezi ca ne vor mai deranja?

-Nu cred, dar Caius nu se va opri aici sunt sigura de asta…

-Mda…spune el, ridicandu-se brusc de langa mine, mergand la fereastra.

-S-a intamplat ceva?Intreb curioasa.

-Nu…

-Asta sa i-o spui lui mutu…am vrut sa ma apropii de el, dar i-am vazut mainile
inclestate pe pervazul geamului si am ramas pe loc. Esti bine?

-Vin repede…spune el deschizand fereastra.

-Stai…am spus eu, dar prea tarziu deja disparu-se in intunericul noptii. M-am asejat pe
pervaz privind spre padurea intunecata. Emmett, fugind…asta este ceva…ma intreb
oare…Nu!”Daca voi mai avea astfel de stari, voi sta departe de tine, nu vreau sa-ti fac
rau”…cuvintele lui Emm mi-au rasunat in minte. Avea din nou aceea stare si eu nu puteam face
nimic sa-l ajut.

-Pot intra?Intreaba Kate, dupa un ciocanit usor in usa.

-Sigur…i-am raspuns incercand sa par in regula.

-Unde este Emmett?Intreaba ea uimita ca el nu era in camera.

-Aaa….a mers pana afara…am reusit sa spun.

-S-a intamplat ceva?

-Nu…adica da…Cred ca Emmett are din nou o “criza” daia…

-Vrei sa-l chem pe Carlisle sau pe Esme?

-Nu, te rog nu vreau sa stie..i-am spus eu rugatoare.

-Bine, dar daca vrei parerea mea…cred ca ar fi mai bine sa le spui….

-Nu vreau sa-i ingrijorez si in plus nu vreau sa auda Edward…

-De ce?

-Nu reactioneaza bine…am spus strambandu-ma.

-Cum spui tu..

-Tu cum te intelegi cu Garret?

-Minunat,este un barbat fantastic…spune ea zambind.

-Se vede ca esti indragostita…

-Da?

-Ochii nu mint niciodata, i-am spus chicotind.

-Buna, Kate, spune Emmett aparand langa noi la fereastra.

-Buna, Emm! Cum merge?

-Bine, acum este bine, spune el zambind, luandu-ma in brate.

 -Esti sigur?Il intreb precauta.

-Foarte sigur, spune el sarutandu-ma.

-Cred ca este mai bine sa va las, daca este ceva ne strigi, spune Kate ridicandu-se.

-Nu este nevoie sa pleci, spune Emmett.

-Stai linistit, vroiam doar sa vad ce mai faceti…

-Merci, i-am spus zambind. Mi-a raspuns si ea cu un zambet larg, dar inainte de a iesi
din dormitor mi-a mimat un “ai grija”.I-am dat aprobator din cap si a inchis usa. Treburi de
fete, i-am spus lui Emmett, vazandu-l ca se uita nedumerit.

-Aaaa…mai bine nu intreb, spune el razand.

-Ai dreptate. Luna este atat de frumoasa, i-am spus incet.

-Da este, dar nu la fel ca tine, spune el apropiindu-se de mine.

-Iubitule…am reusit sa spun, inainte ca Emmett sa ma traga langa el, sarutandu-ma

pasional. Nu stiam daca este bine ca dupa ce avuse-se aceea criza, care cred ca a fost puternica
daca a plecat…sa..Dragule,nu!

-Te iubesc!Spune el, de parca nici nu ma auzi-se.

-Emmett,opreste-te!I-am spus impingandu-l.

-Gata, totul este ok, spune el ridicand mainile ca si cum s-ar preda.

-Emmett…i-am spus putin socata.

-Scuze…esti mult prea frumoasa si te iubesc prea mult, spune el incercand sa arate un
zambet.

-Bine, am inteles asta, dar sti ca urasc chestiile astea…Nu-mi place sa fiu bruscata si
mai ales fortata sa fac asta..

-Stiu, baby…Nu s-a intamplat nimic, promit sa fiu cuminte. Nu as mai suporta sa fi
suparata pe mine…spune el privind luna.
 -Bun…i-am spus serioasa.

Trecu-se o saptamana de la venirea Volturilor. Lucrurile revenise-ra la normal, iar noi

ne reluase-m viata obisnuita. Glumele copiilor si fericirea pe care o emanau ne faceau
intotdeauna sa zambim. Lucy dadea semne de adolescenta indragostita, numai ca momentan
tinea asta doar pentru ea. Micile mele ciondaneli cu Jacob ii amuzau teribil pe ceilalti. Un
singur lucru ma ingrijora putin…Edward si Alice deveneau seriosi si misteriosi in preajma mea
si de mai multe ori i-am surprins discutand mai aprins cu Emmett. Se intampla ceva si eu nu
trebuia sa stiu despre asta…Incercase-m de cateva ori sa vorbesc cu ei separat, dar nu am putut
scoate nimic de la niciunul.

Era amurgul, familia se hotara-se sa mearga la vanatoare. Eu vanase-m acum 2 zile si

nu-mi mai era sete, asa ca am hotarat sa raman acasa. Spre surpinderea mea, Emmett a vrut sa
raman cu mine. Era ciudat, Emm nu ar fi renuntat prea repede la o vanatoare. Oare ce punea la
cale? Cand au plecat ceilalti ne-am luat un castron de floricele si am mers in living pentru a ne
uita la film.

-Dragule…

-Da…spune el cu gura plina.

-Intai nu mai vorbi cu gura plina, i-am spus serioasa.

-Scuze…

-Sti…de la un timp tu, Edward si Alice va comportati cam ciudat…

-Ti se pare, baby. Totul este in regula…

-Atunci de ce Edward nu parea foarte entuziasmat ca ramai singur cu mine? Parea

ingrijorat…ar trebui sa stiu ceva?

-Nu, iubito..Edward are conceptiile lui, nu-ti mai face atatea griji, spune el luandu-ma
dupa gat.

-Cum spui tu…

 Am continuat sa vizionam filmul in liniste.
Trecuse-ra cam 3 ore, stiam ca vanatoare mai dura ceva asa ca stateam relaxati total.Era bine
sa stau cuibarita la pieptul lui Emmett, ma simteam protejata cand eram cu el. Totul era ca la
inceput…cu toata agitatia…copii…nepotii…Volturii…Dante…nu prea ne mai acordase-m
atentia pe care o primeam inainte unul de la celalalt. Filmul era pe sfarsite, iar Emm dadea
semne de plictiseala, el nu prea era adeptul filmelor romantice, prefera actiunea sau horror.

-Baby…spune el in soapta, ca si cum ne-ar putea auzi cineva.

-Da? De ce vorbesti in soapta?

-Este mai romantic, spune el zambind. Dar asta vreau s-o spun in gura mare si cat ma
tin plamanii…

-Ce? Ce vrei sa faci?

-TE IUBESCCCC! Tipa el.

-Emmett, o sa te auda pana in Settle, i-am spus razand.

-Nu conteaza vreau ca toata lumea sa stie ca te iubesc…spune el.

-Si eu te iubesc…i-am spus sarutandu-l.

Mi-a raspuns la sarut, la fel de dulce cum era de obicei. A continuat sa ma sarute si sa
ma mangaie, pana la un moment dat, cand m-a indepartat brusc de el.

-Dragule, s-a intamplat ceva? Intreb nedumerita.

-Stai putin….Lasa-ma putin…spune el disparand pe scari.

 -Emmett! Am striga eu, dar nu am primit niciun raspuns. Primul impuls a fost sa merg
dupa el, dar ceva imi spune sa stau acolo. Dragule, ai din nou o “criza”? La fel niciun raspuns,
incepeam sa ma ingrijorez. Stiam ca nu mi-ar face rau, dar in acele momente nu era el si chiar
incepea sa ma cuprinda teama, mai ales ca ceilalti nu erau prin preajma. Stiam ca daca Doamne
fereste s-ar intampla ceva va trebui sa-mi folosesc putere pe sotul meu, iar acest gand ma
ingrozea. Dupa cateva minute lungi, mi-am facut curaj si am urcat scarile, dar spre
surprinderea mea Emmett coboara vijelios pe langa mine.Frumos…i-am spus suparata.

-Stai acolo…spune el, asezandu-se pe canapea, cuprinzandu-si fata in palme.

-Dragule esti bine? Il intreb speriata, vazandu-l transpirat. Hello…vampirii nu

transpira…mi-am spus in sinea mea. Iubitule, ma sperii ce se intampla? Il intreb asezandu-ma
langa el, in ciuda advertismentului pe care mi-l spuse-se inainte.

Uram cand nu-mi raspundea. Inca avea fata in palme, dar brusc s-a prins cu palmele de
genuchi strangand puternic, incat putea auzi cum se crapa.

-Termina! I-am spus prinzandu-l de maini.Spune-mi odata ce se petrece?

-Nu..nu..

-Ce nu?

-Nu sta langa mine, nu pot controla…nu mai pot…spune el cu greutate.

-Ce nu mai poti cont…nu am terminat

fraza pentru ca deja vazuse-m adevarul. Se pare ca aceasta criza era mult mai puternica decat
cele de pana acum…M-am ridicat incet si am vrut sa ies din living, dar am fost prinsa de brat.
Emmett ma rasuceste brusc cu fata spre el. Nu mai era Emmett pe care-l stiam…puteam vedea in
ochii lui ca se lupta cu el insusi, dar pierdea lupta.Emmett…i-am spus cu rasuflarea taita. M-
am smucit din stramsoarea lui si am mers in celalalt colt al camerei. Frica puse-se deja
stapanire pe mine, singurul lucru pe care-l vroiam acum era sa plec dracu de acolo. Simteam ca
se va intampla ceva si imi era groaza de acel lucru. Emmett a cazut in genuchi, infingand
ghearele in parchet. Vroiam sa merg la el si sa-I spun ca totul va fi bine, dar eram inghetata. Nu
mai stiam ce sa fac…imi tot venea in minte aceea noapte, iar asta ma distrugea psihic si mai
tare decat eram acum.

-Imi ….imi pare rau…spune Emmett inainte de a se ridica.

-Emmett…

A venit hotarat la mine, sarutandu-ma fortat. L-am impins peste masuta din living,
aceasta cedand sub greutatea lui. Emmett se ridica si vine din nou la mine, de data asta ma
impinge in perete, sarutandu-ma fortat. Am incercat sa ma eliberez, dar de data asta nu am
putut…Nu vroiam sa folosesc putera pe el, dar cum il puteam opri?

-E..Am reusit sa spun, inainte sa cad la pamant, cu Emmett deasupra mea.

-Imi pare rau…te vreau…spune el, parand obsedat.

Nu am mai reusit sa spun nimic de data asta, deoarece buzele lui nu am lasau in pace.
Emmett a continuat sa ma sarute, uneori mai si musca…Cobora rapid pe gat, apoi mai jos…Imi
era frica…pur si simplu nu ma puteam misca, nu puteam gandi…eram in stare de soc…nu mai
stiam nici puterea cum s-o folosesc. Emm ma saruta brutal, apoi ma ma musca de gat, la fel de
brutal. A pus mana pe maieul meu si a tras de el, sfasiindu-l, la fel si cu pantalonii, apoi a trecut

la el.

“Asta e cel mai mare cosmar…vreau ca cineva sa ma trezeasca…”am gandit eu.

Amandoi am ramas aproape goi. Emmett tot continua sa ma sarute salbatic.Dupa sutien
stiam ce va urma….nu-l voi lasa sa faca asta chiar daca il iubesc…Sentimentul de aparare s-a
activat, la fel si dorinta mea de a nu mai trece din nou prin asta. Am reusit sa-mi pun palmele pe
pieptul lui Emmett…el credea ca din alta cauza, dar avea in curand sa afle ca nu vroiam sa faca
acest lucru si as fi facut orice…aproape orice sa-l impiedic. L-am azvarlit prin geamul
livingului. Era afara…am ridicat un imens zid de flacari…mult mai inalt decat casa si am
inconjurat-o. Nu putea sa intre si eu eram in siguranta. Am mers imediat in dormitor, m-am
schimbat, cred ca am facut-o intr-un timp record. Nu stiam ce sa fac, dar nu aveam de gand sa-I
astept pe ceilalti vroiam sa plec… Am luat un rucsac si mi-am aruncat in el cateva haine.
Coborand vijelios scarile uitase-m ca trebuia sa le las un bilet celorlalti. Am luat repede un pix

si o foaie si am inceput sa scriu.

“Imi pare rau ca va las asa…dar am nevoie de timp sa ma gandesc…Cand veti

ajunge acasa o sa intelegeti de ce am plecat….Nu va faceti griji in privinta Volturilor, voi fi
aici daca vor fi probleme. Nikki, Taylor nu vreau sa faceti ceva necugetat si asultatii pe
ceilalti. Mama, tata imi pare rau ca va fac sa suferiti…iertati-ma…imi pare rau…Nu vad
alta alternativa decat asta in momentul asta…Edward, te rog…nu-I face nimic. Daca ma
iubiti nu ma cautati, ma voi intoarce cand voi fi pregatita…nu ma cautati…

Va iubesc!!!! Rosalie!”

Am lasat biletul in living, pe televizor si am mers la usa. Stiam ca

Emmett banutuia pe afara,dar nu putea intra din cauza flacarilor. Eu nu aveam o problema asa
ca am trecut rapid prin foc si am intrat in padure. Nu am auzit pe nimeni in spatele meu dar am
continuat sa alerg, fara sa ma uit inapoi. Am ajuns la ocean si aici a fost prima data cand am
privit inapoi. Cu inima cat un purice, mi-am intors rucsacul pe dos pentru a nu se uda hainele si
am intrat in ocean. Astfel imi pierdeau mirosul si nu ma puteau gasi, mai ales ca in toata graba,
am luat si un tricou ratacit prin casa de al lui Jacob. Alice nu ma putea vedea si nici nu stia ce
decizii voi lua. Era o decizie dureroasa, dar era ce-a mai buna pentru moment.
Pure love (capitolul 61)
Dupa 5 ore de inotat incontinuu, ajunsese-m in sfarsit in Settle. Stiam un loc izolat pe
malul oceanului unde ma puteam ascunde. Eram in siguranta, oamenii nu puteau ajunge, iar
curajosii care au incercat s-au ales cu maini, picioare rupte sau eventual s-ar fi lovit atat de rau
incat ar fi murit. Am cotrobait prin rucsac sa gasesc telefonul. Nu se uda-se spre bucuria mea. In
graba mea am uitat complet sa i-au si bani…mai mai aveam prin buzunare vreo 3 mil, dar nu-mi
ajungeau…Cum mi-am aprins telefonul mesajele cu apelurile pierdute au inceput sa apara.
Aceam apeluri de la toti, chiar si de la Jacob. Primul gand a fost durerea pe care le-o provocam
tuturor si mai ales copiilor.M-am uitat cateva minute lungi la ecranul telefonul, pe care era
afisat numarul lui Nikki. Mi-am facut curaj si am apelat, nefiind sigura daca faceam bine sau nu.

-Mami…spune ea, cu o usurare in glas.Unde esti? Ne-am facut atat de multe griji…

-Rose…spune Carlisle. Vino acasa, draga mea….Rose, stiu ca esti acolo…de ce nu

vorbesti? Macar spune-ne ca esti bine…te rog..spune tata rugator.

Nu puteam scoate nici-un cuvant din gura. Nici nu stiam ce sa le spun….Singurul lucru
care mi-a venit in minte pe moment a fost sa inchid si asta am si facut. Am aruncat telefonul cat
colo si m-am trantit pe nisipul fin.Luna incepea sa-si faca apariti din spatele oceanului.

Trrrr!Trrrrr!

-Telefon nenorocit! Am spus intinzandu-ma dupa el. Am privit ecranul, era Esme. L-am
dat pe silentios si l-am lasat langa mine, nu vroiam sa vorbesc cu nimeni. Cel mai mult ma durea
ca am plecat de langa copii…Trebuia sa stau prin apropiere in caz ca Volturii si-ar putea face
aparitia din nou, dar nu prea cred. Cel putin pe moment cred ca suntem in siguranta, stiu si ei
foarte bine ca nu au nici-o sansa impotriva mea. Ma uitam la telefon si nu se mai oprea din
sunat, am vrut sa-l arunc in ocean, dar asta era singurul mijloc de comunicare pe care-l mai
aveam cu familia si nu puteam renunta la el, mai ales ca nu aveam nici bani la mine.
 Trecuse-ra cateva ore si eu ma aflam in acelasi loc, ma
bucuram ca zgomotul orasului nu se auzea pana aici. Ascultam valurile oceanului cum se loveau
de stanca si uneori apa imi atingea picioarele. Priveam perdeau acoperita de stele de deasupra
mea cand aud zgomot in departare. Mi-am inaltat capul, dar nu puteam vede nimic, din cauza
stancilor. Niciun om sanatos la cap nu s-ar aventura pana aici, dar in ziua de azi nu ma mai
uimeste nimic. Mi-am bagat telefonul in buzunar, in sfarsit se opri-se din sunat si am mers sa
vad de unde vine zgomotul acela. Dupa vreo 50 de metri am zarit un om ce incerca sa
escaladeze bolovanii.

-Hei, am spus din spatele lui, era atat de concentrat incat nici nu a simtit cand am trecut
pe langa el.

-Aaaaa…spune el dezechilibrandu-se. L-am prins in brate, inainte de a se lovi de

celelalte pietre.Multumesc…

-Ce cautati aici?

-Ma plimbam…

-Vad…

-Dar tu ce cauti aici?

-Nimic, priveam cerul…Ati putea va rog sa nu mai incercati sa va sinucideti?

-Oricum nu mai am nimic…spune barbatul. Fetita mea este inca disparuta si politisti
astia idioti n-o pot gasi…a trecut atat de mult timp de cand a disparut…cred ca…spune
barbatul cu lacrimi in ochi.
 -Unde a disparut?

-Aici in oras…si de atunci o caut inebunit…mi-am pierdut tot din cauza asta, inclusiv
sotia si casa…Imi pare rau, nu ar…

-Nu este ok, imi pare rau…i-am spus asezandu-ma din nou pe nisip, langa el. Aveam
ochii mariti din cauza uimirii. Fata acestui biet om…era una dintre nou nascutii care ne-au
atacat…Stiam ca noaptea este mult mai racoare, iar acest om nu prea avea cu ce se imbraca.
Mi-am amintit de tricoul lui Jacob aruncat in graba in rucsac. Ma puteti astepta 2 minute, va
rog?

-Da, oricum nu am unde merge si…dar deja disparuse-m de langa el.

Am alergat pana la locul unde imi lasase-m rucsacul. L-am luat si am revenit inapoi la
barbat, fara ca el sa-si de-a semana ca vin chiar din directia unde daca mergeai iti puteai pierde
viata.

-Uitati…i-am spus dandu-I tricoul.

-Nu…nici nu se pune problema…multumesc, dar nu pot..

-Va rog…am insistat eu. Oricum eu nu am ce face cu el…i-am spus schitand un

zambet.

-Iti multumesc, spune barbatul cu lacrimi in ochi.

-Nu aveti pentru ce.

-Cati ani ai?Intreaba barbatul, imbracandu-se cu tricoul.

-18…am raspuns repede.

-18 ani…repeta omul. Esti de seamana cu fiica mea…spune el. Sper din tot sufletul ca
este in viata..

Am simtit un junghi in piept la auzul acestor vorbe. Imi era mila de el, isi pierdu-se fiica
si nici macar nu stie ca de fapt fiica lui nu mai era aceeasi…Ma uitam la el si simteam o durere
apasatoare in piept. Nu stiu cum as reactiona, daca copii mei ar pati ceva…cred ca as
inebuni…
 -Dar tu ce cauti aici, la ora asta?

-Ma plimbam…

-Esti trista…spune el.

-Nu…

-Ba da…ti se poate citi tristetea in ochii.

-Nu…Domnule, va rog frumos sa mergeti in oras…aici nu este un loc bun pentru

dumneavoastra…

-Nici pentru tine…

-Nu va faceti griji pentru mine….Va duc pana la sosea sa puteti lua o masina, pentru a
va intoarce in oras, bine?

-Pot merge si singur…Si in plus nu am bani..

-Va conduc…am spus mai hotarata.

-Bine, iti multumesc.

Am mers incet, deoarece barbatul era foarte slabit, cred ca nu mai manca-se de ceva
timp. Am ajuns intr-un fnal la sosea. Stiam ca va gasi o masina care sa-l duca in oras, pentru ca
mai erau oameni pe plaja chiar daca era tarziu.

-Domnule, trebuie sa plec..

-Iti multumesc pentru tot…spune barbatul.

-Nu aveti pentru ce, i-am spus zambind. Am facut cam 2 pasi si mi-am adus aminte de
banii pe care-I aveam la mine. Am intors capul spre barbat…el avea mai multa nevoie de
acesti bani decat mine…Domnule….l-am strigat eu.

-Ce este? Intreaba el speriat.

-Nu s-a intamplat nimic, vroiam sa va dau astia…i-am spus punandu-I in palma banii.
 -Ce?! Ce faci?

-Sunt ai dumneavoastra, eu nu am nevoie de ei…credeti-ma…

-Nu se poate…astia sunt banii tai…spune el, intinzand mana spre mine, pentru a-mi
inapoia banii.

-Nu! Sunt ai dumneavoastra acum, va rog sa aveti grija…

-Multumesc…multumesc din suflet….spune el imbratisandu-ma.

-Nu aveti pentru ce, i-am spus, indepartandu-ma repede de el, pentru a nu-mi simtit
raceala.

-Esti un inger, parintii tai trebuie sa fie foarte mandri de tine…

Nu am mai scos niciun cuvant. I-am aratat un zambet chinuit si m-am indreptat din nou
spre locul “secret”. Ajunsa acolo, am privit din nou oceanul. Nici nu-mi daduse-m seama, dar
incepea sa se lumineze. Razele soarelui incepeau sa iasa din spatele oceanului, lovindu-se de
acesta. “Esti un inger..parintii tai trebuie sa fie foarte mandri de tine” nu-mi puteam scoate din
minte aceasta propozitie. Nu sunt un inger…si dupa ceea ce am facut mama si tata sigur n-au de
ce sa fie mandri.

“Bun, Rosalie, acum ce vei face?” Mi-am spus in gand. Sa ma intorc acasa? Inca nu sunt
pregatit sa-l vad din nou pe Emmett. Chiar daca nu s-a mai putut controla, nu a vrut sa-mi faca
rau…nu a mai rezistat. Voi mai ramane aici un tmp, daca vor veni…voi disparea…oaceanul este
mare, nu ma vor putea gasi.

Soarele incepea sa apuna. Nici acum nu realizase-m ca statuse-m acolo toata ziua.
Gandurile ce mi se tot amestecau, miile de intrebari fara raspuns si durerea apasatoare ce-o
simteam in piept, ma ameteau si ma faceau confuza. Am ridicat telefonul…Era ciudat nu mai
primise-m niciun apel, poate intelesese-ra ca aveam nevoie de timp.

-Rose…i-am auzit vocea mamei.

-Aici erai, spune Edward aparand in fata mea.

-Ce? Cum m-ati…Alice…

 -Draga mea, spune Esme cu o ingrijorare fizibila pe chip. A dat sa ma imbratiseze, dar
m-am retras. Rose..

-Imi pare rau, dar v-am spus si in bilet, nu ma cautati…am spus cu privirea in pamant.

-Stiai ca nu vom tine cont de bilet, spune Jazz.

-Rose, sa mergem acasa toata lumea este ingrijorata…

-Imi pare rau…nu…nu merg…

-Foarte bine…stam aici pana te hotarasti sa vi, spune Edward asezandu-se turceste.

-Edward, spune Esme.

-Va rog, plecati acasa…

-Nu! Ar fi trebuit sa ma asculti si sa…

-Edward! I-o taie tata. Rose, spune tata, luandu-mi mana in a lui.

-Nu pot sa vin…inca…merci frate, i-am spus lui Jasper incercand sa-I arat un zambet.

-Nu ai pentru ce, spune el.

-Toti sunt ingrijorati pentru tine….iar E…

-Mama! Spune Edward.

-Ce este cu Emmett? Intreb speriata…intr-o discutie pe care o avusese-m acum mult
timp..Emm mi-a spus ca decatsa fie departe de mine…mai bine ar muri…acest gand m-a
ingrozit.

-Stai linistita ca nu este mort…spune Edward cu raceala.

-Edward…stiu ca esti suparat pe el, dar…

-Niciun dar ,Rosalie!

-Frate, te rog…pentru mine…

 -Tocmai pentru tine…

-Edward…spune Jasper. Mai bine sa-I lasam pe Esme si Carlisle sa vorbeasca cu ea.

Edward si Japser au plecat, iar linistea a pus stapanire pe noi. Esme si Carlisle ma
priveau cu durere si ingrijorati.

-Mama, tata, va rog…vreau sa fiu singura..

-Te intelegem, dar nu asa…te rog….spune Esme rugatoare luandu-ma in brate.

-Mama…nu mai pot lupta…pur si simplu nu mai pot…este prea mult, am spus
strangand-o mai tare in brate.

-Rose…spune tata, imbratisandu-ma si el.

-In fine…am nevoie de un timp pentru a-mi reveni..un timp singura…am spus
indepartandu-I de mine si ridicandu-ma. Cum sunt copii?

-Sunt distrusi…te vor acasa…spune Esme.

-Spuneti-le ca-I iubesc si sarutatii din partea mea…

-Unde te duci? Intreaba Edward venind cu Jasper.

-Habar n-am…

-Pleci? Rose…spune Jasper.

-Da Jazz…nu pot merge acum acasa…Va rog nu ma mai cautati….am spus
indreptandu-ma spre ocean. Mi-am pus rucsacul in spate.

-Macar spune-ne unde mergi….spune Esme cu o tristete vizibila in voce.

-Nu stiu…Cautati-ma doar daca Volturii sau Dante isi mai fac aparitia…Promit ca ma
intorc acasa, numai ca acum nu pot…

-Pai atunci de ce nu ramai in Settle? Intreaba Jasper.

 -Pentru ca deja stiti unde sunt…azi m-am trezit cu voi aici, maine poate cu
copii…vreau sa fiu singura sa-mi ordine in ganduri….

-Macar i-a astia…spune Carlisle intinzandu-mi niste bani.

-Nu voi avea nevoie…unde merg… Va iubesc! Le-am spus intrand in ocean.

-Rose…spune Esme venind dupa mine, dar deja ma indepartase-m de ei.

Cu cat ma indepartam mai mult de casa, cu atat

durerea din piept se aplifica. “Unde sa merg? Cred ca ar fi timpul sa ma intorc, poate cu ocazia
asta, trecutul va fi mai usor de suportat.” Am gandit eu.Mergeam de ceva timp, de data asta cu o
destinatie fixa. Acum ca nu mai aveam tricoul lui Jacob, Alice putea vede ce decizii iau si unde
sunt. Nu a durat mult si telefonul a inceput sa sune, dar l-am ignorat chiar daca era enervant.
Eram aproape acolo…pasii mi s-au miscorat, incepand sa merg normal. Cu cat ma apropiam
mai mult cu atat amintirile imi reveneau in minte, iar frica incepea sa ma curpinda.Dupa 10
minute am ajuns.
 -Rochester…am spus cu voce tare,
privind orasul. Telefonul nu a mai sunat, in schimb am fost invadata de mesaje. Cele mai multe
erau de la Alice si Edward.

“Ai inebunit de tot! Ce dracu ti-a venit sa mergi acolo? Rose, iti faci rau
singura…Vino acasa, surioara…ne este dor de tine…”spune Edward.

“Rose, pleaca de acolo! Doamne nu-mi vine sa cred ca esti acolo….Nu te mai chinui
….Ai spus ca vrei sa fi singura, pentru a te linisti, iar tu mergi in locul pe care-l urasti cel mai
mult…Vino acasa…”spune Alice.

Am mai facut un pas, dar am fost oprita de egoul meu interior.

“Adori sa fi masochista…Crezi ca te va
ajuta? Nu, nu va ajuta deloc, din contra cred ca nu va face decat sa inrautateasca lucrurile.
Daca mergi acolo…poate te vei schimba radical si..Acele amintiri sunt mult mai puternice decat
tine si tu sti foarte bine asta….Acest loc scoate ce e cel ami rau din tine, daca mergi acolo nu vei
mai fi niciodata la fel, pentru ca amprenta….amprentele trecutului va fi intotdeauna pe tine si in
sufletul tau…” m-am certat cu mine insami.

-Ai patit ceva? Intreaba o femeie, punandu-mi o mana pe umar.

 -Da! Am spus rece. Am privit din nou orasul in care am murit si care mi-a adus foarte
multa suferinta, dar in acelasi timp am avut norocul sa-mi intalnesc familia, adevarata familie.
Ura pentru acest loc era mare, dar nu indeajuns incat sa-mi poata da putere sa merg mai
departe, asa ca am hotarat sa plec de acolo. Nu aveam de ce sa raman si in plus puteam sa
agravez situatia.

Eram din nou pe drum…Gandurile vraiste in cap si inima ranita imi provocau o stare
ciudata de moleseala. Nu stiu unde eram, cert este ca stateam pe sinele unui tren privind spre
luna ce isi facu-se aparitia.Am pus mana pe telefon, vroiam sa vorbesc cu Nikki si Taylor, imi
era atat de dor de ei. De fapt de toti imi era dor si ma cam ingrozea gandul ca Emmett ar putea
face ceva necugetat si asta era numai din vina mea. Daca as fi stiut…Edward si Alice au mers pe
incredere, dar nu prea a tinut…Ecranul telefonului s-a aprins , era Taylor. Ce as putea sa-i
spun? Cu aceasta fuga i-am dezamagit pe toti...Am bagat telefonul inapoi in buzunar. Mi-am
ridicat genuchii la piept, sufundandu-mi fata in ei, nu mai aveam forta necesara sa lupt si cred
ca nici nu mai vroiam sa lupt. Am auzit in apropiere un fosnet. Stiam ca in aceste padurici sunt
si caprioare, dar nu vroiam sa vanez, chiar daca corpul imi cerea asta.Zgomotul puternic al
trenului m-a facut sa tresar si sa ma indepartez putin de sina. Priveam vagoanele cum treceau
rapid prin fata mea si in acel moment mi-am dat seama unde vreau sa merg...Cel mai bun loc
unde as fi in siguranta si care m-ar ajuta in aceasta situatie este locul unde am intalnit
dragostea...locul unde am inceput din nou sa cred in dragoste.

In 2 zile am ajuns in Tennessee si m-am

indreptat spre Gatlinburg. Padurile de acolo imi ofereau adapost si hrana, dar sincera sa fiu nu
aveam nevoie de astea acum, ci de liniste...liniste sufleteasca. Era amurgul, vietatile nocturne
incepau sa-si faca aparitia, iar vanatorii se indreptau spre casa. Mergeam incet prin padure,
fascinata de peisaj. Am tot mers pana la locul unde il gasise-m pe Emmett. M-am asezat pe
iarba, iar amintirile au inceput sa mi se deruleze incet in minte. Am vrut sa-l omor, dar ceva ma
oprit...Cred ca acel ceva era dragostea ce tocmai aparuse in mine.El m-a facut din nou sa iubesc
si m-a ajutat sa trec peste trecut, in fine nu voi trece niciodata peste, dar cu ajutorul lui am putut
sa lupt impotriva trecutului si sa ma ridic din prapastia in care cadeam incet, incet de cand ma
transformase-m. In aceea noapte nu era el...acele crize pe care le avea l-au facut sa
incerce....Cand eram la pamant el m-a ajutat sa ma ridic, acum eu de ce trebuie sa-l judec atat
de aspru, pentru ceva ce nu a facut intentionat si astfel sa provoc atata durere si familiei?
Edward avea dreptate cand imi spunea ca sunt egoista....La fel am facut si cu Emm cand l-am
dus la Carlisle, i-am cerut sa-l schimbe pentru mine. Am fost egoista, dar stiu ca el este iubirea
vietii mele si niciodata nu-l voi parasi, chiar daca am plecat acum, este ceva trecator, ma voi
intoarce si voi repara lucrurile. Atata timp cat am copii, familia si dragostea lui Emm cu mine
ma simt puternica si dornica de viata...In acest moment totul mi se pare naruit...sufletul striga
dupa ajutor, dar de data asta nu mai este nimeni prin preajma sa-l salveze, de aceea acum
trebuie sa lupt singura. Sa lupt impotriva mea, ceea ce este foarte greu, tinand cont ca-mi
cunosc toate defectele...si am cateva. Odata cu amintirile cu gasirea lui Emmett, mi-au revenit si
cele cu Royce si ceilalti. Am zambit aducandu-mi aminte de aceste imagini, dar a fost un zambet
amar. Odata cu cei 5 mostrii am mai luat 2 vieti nevinovate, dar acum nu mai conteaza faptul
este consumat de foarte multi ani.

Au trecut 2 luni de cand am plecat.

Trebuia sa-mi incarca in fiecare zi telefonul si eram cam greu de gasit o priza, era bine totusi
ca-mi facuse-m o prietena la un magazin si mergeam acolo sa-l incarc. Apelurile ma torturau, la
fel si mesajele. Toti erau ingrijorati stiam asta, dar inca nu venise-ra dupa mine, chiar daca
stiau unde sunt. Ce-a mai mare parte a timpului o pierdeam in locul unde l-am gasit pe Emm,
derulandu-mi in minte amintirile cu noi 2. Toata povestea noastra pana in acest moment. In tot
acest timp de meditatie a trebuit sa-mi golesc mintea si sa gandesc la rece. Emmett a incercat sa
se abtina, stiu asta. Nu a mai rezistat presiunii ce-l tot apasa si a cedat....nu putea sta departe de
mine si nici eu de el, tot acest timp in care am stat despartiti a fost un chin. El nu este de vina..in
fine poate putin....dar nu a facut-o intentionat. Tot incercam sa-l iert, dar nu aveam forta
necesara.Stia ca astfel de scene ma afecteaza foarte mult, datorita trecutului meu si totusi nu a
putut sta departe de mine sau macar sa-mi spuna. Regret mult ca in seara ai nu am mers la
vanatoare impreuna cu ceilalti...Daca mergeam nu se mai intampla asta, dar cred ca asa a fost
sa fie. Sper ca totusi aceasta „mica” distanta pusa intre noi sa-l ajute sa se „vindece” de aceste
crize si sa nu se mai repete. Stiu ca sufera enorm pentru ce a facut, dar trebuia sa se gandeasca
putin inainte sa actioneze. Acum imi dau seama de ce Edward si Alice se purtau asa ciudat de la
o vreme si intotdeauna deveneau misteriosi cand eram si eu, impreuna cu Emmett. Cred ca-l
atentionase-ra, din cauza asta era Edward asa iritat cand venea vorba de aceste crize. Totusi ma
intreb...oare de ce Emmett nu a mers la vanatoare atunci, daca stia ca exista riscul sa faca
asta? Cred ca ar fi fost mai bine daca cerea ajutorul familiei. Putea sa-mi spuna si
mie...incercam sa-l ajut...era sufletul meu pereche si era logic ca-l ajutam, dar cred ca nu a vrut
sa ma ingrijoreze. Nu este bine sa gandesc ca este de vina, mai ales ca am cam contribuit si eu
la asta, i-am cam dat si eu astfel de impulsuri.

Zilele se scurgeau incet, iareu inca ma

zbateam intr-o infinita agonie. Zile intregi in care am stat inchisa intre patru pereti. Aceasta
cabanuta pe care am gasit-o a fost ca o mana cereasca. Inca imi pune-am intrebarile „cum a
putut face asta?” si „ce l-a indemnat sa faca asta?” dar nu stiu de ce mi le pune-am pentru ca
sincer nici nu vroiam sa stiu. Am reusit ca in tot acest timp de cand am plecat de acasa sa nu ma
hranesc. Eram slabita, dar nu-mi pasa nu-mi ardea de vanat, trebuia sa-mi revin repede pentru
a ma putea intoarce acasa. Totusi intr-un final, instinctele mele au invins.Am iesit pe geam,
incepand sa alerg prin padure ca o maniaca, in cautare de mancare.La scurt timp am dat peste
un grup de caprioare ce se hraneau.Nu am mai stat pe ganduri si m-am napustit asupra lor,
infingandu-mi coltii in gaturilor lor. Sangele cald ce-mi curgea prin vene in acest moment ma
inviora si imi dadea puterea de care aveam nevoie. Ma comportam ca un drogat care in isi facea
doza zilnica. Imi lipsi-se acest sentiment pe care-l cam pierduse-m de ceva timp. Dupa ce m-am
hranit, am revenit la cabana. Parca ceva imi spunea sa verific telefonul si asta am facut. Aveam
60 de apeluri si vreo 25 de mesaje. In fiecare mesaj scria cam acelasi lucru: „raspunde la
blestematul ala de telefon!!”(Edward), „nu pot vedea nimic, deoarece tu iti toti schimbi
deciziile...”(Alice), „te rog, draga mea, intoarcete acasa, familia este incompleta fara
tine...”(Esme),”mami, vino repede acasa, tati vrea sa se sinucida, spune ca nu mai are de ce sa
traiasca daca tu nu esti langa el”(Taylor). Ultimul mesaj pe care l-am citit m-a facut sa ma
sparg in mii de bucatele. Mi-am luat rucsacul si in 2 minute alergam deja prin padure,
indreptandu-ma spre casa.
 Timp de 2 zile am alergat incontinuu fara a face vreo pauza. Cand am ajuns in fata casei
am simtit o usurare in suflet. Eram acasa....Am apasat pe clanta si am intrat, toti erau in living,
i-am putut auzi rasufland usurati vazandu-ma vie si din nou acasa.Nu am putut scoate niciun
cuvant, l-am cautat pe Emm cu priviea, dar nu era aici. Am simtit un gol in stomac...si o frica
foarte mare.

-Unde este Emmett? Intreb speriata. Toti au fost putin uimit de intrebarea mea, dar au
zambit cald.

-Este in camera lui, raspunde Edward, rece. Sta acolo de la ultima tentativa de
sinucidere. S-a dus...

-Nu vreau sa stiu! L-am intrerupt eu.Este teafar, asta conteaza pentru mine..merg la
el. M-am intors sa merg in camera, dar Edward ma apuca de brat. Carlisle vine imediat langa
noi.

-Nu te las sa te duci! Ai uitat atat de repede ce era sa-ti faca?Intreaba el nervos.

-Fiule, las-o sa mearga la el, spune Esme.

-Edward...spune Bella.

-Edward ma doare! I-am spus privind bratul.

-Si pe mine ma doare..spune el.

-Daca vrei sa sti...nu, nu am uitat, i-am spus maraind.

-Unchiule...spune Nikki.

-Edward, nu este bine sa ti dusmanie si sa urasti pe cineva care nu a facut nimic. Una
este sa faca acel lucru si alta sa aiba doar o tentativa. El NU A FACUT NIMIC!!!! L-am
iertat de mult, acum ma duc la el, i-am spus eliberandu-ma de stramsoarea lui. Daca mai vrea
cineva sa ma opreasca sa spuna acum, dar nu garantez pentru singuranta lui.

Cum era de asteptat, nimeni nu a mai miscat un deget. Bella si Alice zambeau fericite.
Am urcat scarile, iar emotiile au navalit peste mine. Am intrat in dormitor, fara a bate la usa.
Emmett satea pe pervazul geamului, privind in gol. Nu si-a intors privirea spre mine, credea ca
sunt un alt membru al familiei. Puteam vedea in reflexia geamului aceeasi privire pe care o avea
atunci cand a fost „capturat” de Saya si dupa si-a dat seama de ce-a facut.

-Emm...am spus incet, facand un pas spre el.

Si-a intors capul spre mine, iar o scplipire i-a aparut in ochi. Cred ca daca am fi putut
plange, amandoi am fi avut lacrimi pe fata. S-a ridicat si a vrut sa vina spre mine, pentru a ma
lua in brate, dar s-a oprit la mijlocul distantei dintre noi.

-De ce te-ai oprit?

-Pai...am vrut sa te imbratisez, dar nu stiu daca m-ai fi lasat si nu vreau sa-ti fac rau...
Dupa cate ti-am facut...

-Shhhh..nu mai spune nimic,l-am oprit,punandu-i un deget pe buze.Stiu

ca-ti pare rau si mie imi pare rau, poate ca am avut si eu partea mea de vina. Te-am iertat de
mult, acum imi doresc s-o luam de la capat, sa nu mai existe certuri intre noi...Nu stiu ce ai
avut atunci de te-a indemnat sa faci acel lucru ingrozitor si nici nu vreau sa stiu. Singurul
lucru pe care-l stiu si de care sunt sigura este ca nu mi-ai facut nimic. Te iubesc! I-am spus
luandu-l dupa gat si sarutandu-l. Cat de dor imi era de gustul acesta.

-Si eu te iubesc...Te iubesc atat de mult! Spune el, strangandu-ma mai puternic in brate,
apasandu-si buzele mai tare pe ale mele. Te implor, iarta-ma! Spune el, evitandu-mi privirea,
dar am putut simti durerea cu care a spus asta, inca ii parea rau.

-Iubitule, te iert! Te-am iertat de mult, numai ca nu am avut forta necesara sa ma

intorc...Inca eram imbratisati, iar Emm m-a ridicat putin de la pamant, aducandu-ma la acelasi
nivel cu el si a inceput sa ma sarute.
 -Gata! Spune Edward, trantind usa de perete.

-Edward, am spus socata.

-Edward...spune Emmett, punandu-se in fata mea ca un scut.

-Ce se intampla aici?Intreb speriata, iesind din spatele lui Emm.

-Edward...spune Bella, venind in camera.

-Tati..spune Renesmee.

-Edward, frate...nu fac nimic, sti mai bine decat oricine ca m-am vindecat de acele
chestii...spune Emm.

-Pana cand? Emmett de data asta nu te mai las sa te atingi de Rose...Edward a facut un
pas amenintator spre Emm, iar acesta a intrat in pozitia de aparare.

-INCETATI! Am striga eu, punandu-ma intre ei. Daca vreti sa va raniti, foarte bine, dar
va rog ceva...incepeti cu mine.

-Rose, pleaca de acolo, spune Bella ingrijorata.

-Baieti, linistiti-va! Spune Esme intrand in dormitor.

Am privit-o cateva secunde pe Esme, dar asta i-a fost de ajuns lui Edward, pentru a sari
la Emmett. Amandoi au cazut pe geam, iar apoi in gradina.

-Carlisle, striga Esme speriata.

-Tati, spune Taylor.

Toti eram in gradina, iar Edward si Emmett erau fata in fata in pozitie de atac.

-Stiam ca Edward te iubeste, barbie, dar nici chiar asa...spune Jacob.

 -Inceteaza javra! I-am spus neatenta.

-Ohoo...ti-a revenit vechiul vocabular.

-Ce pot sa spun..

-Bunico...spune Dan.

-Nu va apropiati, Selene tu pe Emmett, eu pe Edward, bine? Spune Tanya.

-Da...
 -Nu! Am spus furioasa. Am facut un salt si eram din nou intre ei,
dar de data asta am mers la Emmett, i-am luat mainile si i le-am strans in jurul corpului,
formand astfel un fel de scut.

-Mami! Striga Selene, ingrozita.

-Rose...spune Edward socat de reactia mea.

-Hai, frate...de ce nu ataci....sti tu „atat cat vom trai..” am spus putin ironica. Apropo
frumos bun venit...

-Da-te! Maraie Edward.

-De ce? Edward, eu nu m-am legat de Bella cand ne-a pus familia in pericol de atatea
ori si asta din cauza ca te iubesc si nu vreau sa suferi..poate am facut o gafa atunci cand ti-am
spus ca a murit dar nu am facut-o intentionat....

-Iubito, nu sta aici....nu vreau sa fi ranita...imi sopteste Emm.

-Incetati! Spune Carlisle, apropiindu-se.

L-am privit pe Edward si l-am vazut cum explodeaza. Stiam ca va ataca, furia din ochii
lui era imensa si ma speria. La depasit pe tata si a venit spre noi. In acel moment Emmett ma
impinge de langa el, luand in plin atacul lui Edward. Au cazut amandoi la pamant. Emmett se
ridica, dar Edward il arunca intr-un copac, rupandu-l. L-am privit pe Emmett si l-am vazut ca se
ridica cu greu de jos, nu era normal, chiar daca se lovi-se de acel copac. Edward se indrepta
spre el, Carlisle l-a prins de brat, impreuna cu Elezar, Jasper incerca sa linisteasca pe toata
lumea, avea cam mult de lucru. Un zid imens de flacari a aparut in fata lui Emmett. Am mers
imediat la el, impreuna cu Nikki si Esme.

-Dragule, esti bine? Intreb speriata.

-Tati...spune Nikki.

-Ce....Ce s-a intamplat?

-Te-ai lovit...spune Esme ingrijorata.

-Cine sunteti voi? Intreaba el punandu-si mana la cap.

-Poftim? Spune Nikki.

-Dragule, te simti bine?

-Cine sunteti voi? Repeta Emmett.

Rapirea (capitolul 62)

 Tata a mers in birou cu Emmett pentru a-l analiza mai atent. Am vrut sa merg si eu cu ei
, dar mi-a spus ca mai bine astept in living alaturi de ceilalti, pentru ca sunt agitata si il fac si
mai confuz pe Emm. Chiar daca nu mi-a convenit, l-am ascultat, pentru ca avea dreptate.

-Edward, ce ai in capul ala, tarate?Intreb furioasa.

-Da, tarate...

-Rose, Edward sa ne linistim, spune Esme bland, incercand sa ne calmeze.

-Asta e vina ta, Rose...pentru ca nu asculti cand iti spune cineva ceva...

-Pardon? Cand mi-ai spus tu ca Emmett ar putea face...

-Ti-am dat de inteles...

-Sunt blonda, ma prind mai greu...Am fost proasta, trebuia sa te parlesc putin, poate iti
vine mintea la cap si nu mai actionezi asa salvatic...fratioare...

-Si de ce n-o faci?Spune Edward, venind in fata mea.

-Mami, unchiule, spune Nikki, punandu-se intre noi.

-Jazz, fa ceva, spune Alice, speriata.

-Hai, spuneti-va tot acum...eliberati-va singuri de tot stresul asta, dar va rog fara alte
accidentari, spune Jasper impreunandu-si mainile la piept.

-Edward este vina ta...tu ai inceput totul, spune Tanya.

-Tanya, hai sa nu mai cautam vinovati...s-a intamplat si asta este...spune Carmen.

-Tanya, nu te baga...Eu, Esme si Carlisle stim cel mai bine starea in care era Rose...

-A trecut Edward!!!Nu trebuie sa-mi amintesti de fiecare data ca am fost vio...m-am

oprit, amintindu-mi ca Dan si Lucy erau in camera. Ei nu stiau cum am devenit vampir si nu
as vrea sa stie vreodata.

-Ce ai fost, bunico?Intreaba Dan.

 -Violonista, spune Nikki repede, salvand situatia.

-Violonista?!Si ce-i rau in asta?Intreaba Dan.

-Nimic...spune Selene. Ce-ar fi ca voi 2, impreuna cu Jake si Seth sa faceti o

plimbare...continua ea.

-Buna idee, am gasit un loc nou de vanatoare, spune Jacob afisand o fata entuziasmata,
dar de fapt era ingrijorat.

-Bine...spune Lucy, nu prea incantata.

-Puteti sa spuneti ca aveti ceva de vorbit si noi nu trebuie sa auzim. Bunico, poate cand
ne intoarcem ne spui si nou povestea ta, spune Taylor.

L-am privit fix, dar nu puteam citi prea multe pe chipul lui. Chiar nu-mi statea mintea la
asta acum. Ma ingrijora Emm...am stat atata timp despartiti, iar acum vine minunatul meu frate
si strica tot.

-Nu mai dramatiza atata Rose, spune Edward iritat.

-Edward, ar trebui sa le multumesc lui Esme si Carlisle pentru educatia care mi-au
dat-o...altfel uitam ca esti fratele meu si-ti rupeam gatul.

-Nu mergem nici chiar atat de departe, spune Jasper.

-Iti vine printul...spune Edward rece. O mica scanteiei i-a aparut pe adidasi, luand foc.
Ii arunca rapid din picioare si incepe sa maraie in directia mea.

-Emm, esti bine?Intreb ingrijorata.

-Ea e...

-Ea este Rosalie, sotia ta...spune tata.

-Tata, ce se intampla?

-Are amnezie, spune el trist.

-Ce?Tipa Nikki si Selene in acelasi timp.

 -Rosalie, esti bine?Intreaba Emm, vazand ca ma transformase-m intr-o stana de piatra.

-Rosalie...am repetat ca pentru mine. Am mers la fotoliu, asezandu-ma. Imi simteam

picioarele foarte moi, iar nelinistea pusese stapanire pe mine in totalitate.

-Mami, spune Taylor luandu-ma de mana.

-Da..

-Tati, chiar nu sti cine suntem?Intreaba Nikki apropiindu-se de el.

-Nu...imi pare rau...spune el, privindu-ne pe rand.

-Merci, Jazz...am spus, incercand sa-i arat un zambet.

-Pentru putin, spune el facandu-mi cu ochiul.

Am inceput fiecare sa-i spune-mi lui Emmett intamplari din viata lui, fiecare ce stia. Ne-
am intalnit privirile, iar confuzia din ochii lui mi-a provocat o durere imensa in piept.. Aveam o
dorinta nebuna sa-i dau una scumpului meu fratior.

„Taylor, ma ingrijoreaza...”

„Stiu, Nik...si pe mine, dar cel mai mult ma ingrijoreaza mami..”

„Da, este distrusa...Ce putem face?”

 „Nimic!Sper ca n-ati uitat ca mai sunt si eu pe aici...”

„Nu, dar oricum n-am spus nimic rau...”

„Stiu, imi pare rau, doar ca situatia cu tatal vostru ma bulverseaza total...”

„Stai linistita.”

„Te intelegem.”

„Multumesc!”

-Dragule, crezi ca va dura mult?Intreaba Esme ingrijorata.

-Nu stiu...n-am mai intalnit pana acum un vampir sa-si piarda memoria...raspunde tata
ingandurat.

-Carlisle, ce zici daca mergem in birou poate gasim ceva prin legende, propune Elezar.

-Buna idee, spune tata.

M-am ridicat de pe fotoliu merg la fereastra. Priveam in gol, nu ma puteam concentra pe

nimic. Nu-mi venea sa cred ca mi se intampla asta...Oare prin cate mai trebuie sa mai trec? Nu
inteleg cu ce am gresit de dupa o clipa de fericire trebuie sa vina un uragan de probleme si
tristete.

-Rose, spune Esme, punandu-mi o mana pe umar. Am tresarit la atingerea ei.

-Da, scuze...

-Draga mea, va fi bine, o sa vezi...spune ea incet, mangaindu-ma pe obraz.

 -Sper...ma ingrijoreaza foarte mult...Daca va ramane asa?

-Nu va ramane asa, spune ea.

-Rose...cred ca cel mai bine ar fi sa mergi cu Emm afara...poate fiind doar voi 2 este
mai simplu si isi poate aminti ceva, spune Bella.

-Buna idee, spune Alice.

-Emmett, ce zici de o plimbare?Intreb prudenta.

-....ok...raspunde el, putin nesigur daca este bine sa nu.

-Nu!Spune Edward.

-Daca mai faci un pas, uit ca esti fratele meu si te prajesc in fata tuturor!I-am spus pe
un ton amentintator.

-Termina, Edward! Ii spune Bella.

-Tati, de data asta ai cam intrecut mascura, spune Nessie trista.

-Foarte bine Rosalie, daca vrei sa fi din nou violata este problema ta, nu ma mai
intereseaza, striga Edward.

-Stai putin, i-am spus incet lui Emm. Mai spune odata ca nu am auzit bine...i-am spus
revenind in casa. Emm ramasese afara, asteptandu-ma.

-Foarte bine, Ro...

-Edward, termina! La fel si tu dominisoara! Spune Carlisle, serios aparand in living,

impreuna cu Elezar. Unde mergi?
 -Pe afara cu Emm, poate il ajut sa-si aminteasca ceva...

-Bine, dar sa ai grija...spune el sarutandu-ma pe frunte.

„O sa mi-o platesti Edward...sa fi sigur de asta” am gandit eu, in timp ce ieseam din
casa.

-S-a intamplat ceva? Intreaba Emm.

-Nu, doar un idiot care se crede buricul pamantului, am spus pe un ton mai ridicat.

-Si...unde mergem?

-Paii....am gasit, i-am spus intainzandu-i mana. M-a privit cateva secunde neincrezator
si si-a intins si el mana. Ne tineam de mana, Emm era foarte confuz si ma privea cu o oarecare
teama. S-a intamplat ceva?

-Cand m-ai luat de mana..am simtit ceva puternic...nu stiu...nu pot explica in cuvinte...

-Deci incepem cu dreptaul, am spus zambind. Noroc ca era confuz, altfel si-ar fi dat
imediat seama ca a fost un zambet fals, ce acoperea durerea pe care o simteam in acele
momente.

Am intrat in padure inca tinandu-ne de mana. Chiar si cand am inceput sa alergam

Emm nu mi-a eliberat mana. S-a lasat condus de mine si astfel am ajuns rapid in poiana. Soarele
isi facea aparitia din spatele unor nori negri, iar razele lui au cazut peste intreaga poiana.

-Wow...spune el fascinat de peisaj.

-Dragule, acest loc nu-ti spune nimic?

 -Nu si de cate ori incer sa-mi amintesc am o durere groaznica de cap...spune el suparat.

M-am asezat pe iarba, dar departe de razele soarelui. Emm s-a asezat putin mai departe
de mine...ma durut acest lucru. Poate era din cauza puterii...toti vampirii erau cam speriati in
preajma mea, iar el nu-si mai amintea nimic.

-Ma pot aseza langa tine? Il intreb afisand un zambet amar.

-Bine, raspunde el prudent.

M-am dus langa el, era tensionat. Mai mult ca sigur din cauza puterii.

-Ma lasi sa incerc ceva? Il intreb incet.

-Ce?

-Ma lasi? Promit ca nu se va intampla nimic rau, nu musc...

-Ok...spune el nesigur.

M-am apropiat incet de el. Cand nasurile noastre s-au lovit a tresarit, am deschis ochii si
ne-am privit cateva secunde. Nu s-a retras doar ma privea, asa ca am continuat. Mi-am apasat
incet buzele pe ale lui, incepand sa-l sarut delicat. Din reflex am ridicat mana pentru a ma juca
in parul lui, dar mi-a prins bratul.

-S-a intamplat ceva? Il intreb curioasa.

-Nimic..Dar de ce m-ai sarutat?

-Am crezut ca poate iti amintesti de mine... Emmett esti sotul meu si tatal copiilor
mei...ma doare...

-Imi pare rau...tot incerc sa-mi amintesc dar pur si simplu totul este in intuneric. Nu-
mi pot aminti de tine sau de altcineva...Habar n-am cine sunteti...imi spuneti ca sunteti familia
mea, dar eu nu va cunosc...

-Acel sarut, nu ti-a amintit de nimic?

-Nu...spune el ridicandu-se in picioare.

 -Stai! I-am spus repede.S-a oprit si a revenit la locul lui de langa mine.

-M-ai uitat...am spus incet ca pentru mine. Dar sti ce nu cred...nu cred ca inima ta m-a
uitat...am trait prea multe momente fericite ca sa ma poti uita...i-am spus, prinzandu-i fata in
palme. Sunt sigura ca-ti vei aminti, te voi ajuta...

-Si daca voi ramne asa? Daca nu-mi voi aminti nimic, niciodata?Spune el, de data asta
mai rastit.

-Daca nu-ti vei aminti, atunci o vom lua de la capat...vom crea alte amintiri, i-am spus
mangaindu-l pe obraz. Emm, amintirile sunt despre viata...si viata fara tine...nu exista. Eu
fara tine, sunt nimic...

-Ce viata iti pot oferi de acum incolo? Ce viata poti avea cu mine maine?Am vrut sa-l
imbratisez, dar m-a respins.

-Si de data asta viata ne-a pus la incercare dragostea...Orice ne-ar rezerva viitorul de
acum incolo...vom trece impreuna. Ne vom face viitorul mai frumos...IMPREUNA! Daca nu
esti langa mine, daca nu te am, pentru mine nu mai exista nici prezent, nici viitor. Vrei sa-mi
oferi viitorul, Emm?

Au urmat cateva secunde lungi, iar nelinistea incepea sa mi se vada pe fata. Ma speria
gandul ca raspunsul ar putea fi negativ. Nu-mi pot imagina viata fara Emmett...Nu vreau sa se
termine povestea noastra...Daca il pierd nu mai am pentru ce trai...ii voi distruge pe Dante si
Voltur si voi termina si cu mine..astfel voi putea muri impacata ca familia nu va mai fi
amentintata. Inca o incercare...mi-am spus in minte.

-Vrei sa-mi oferi viitorul? Am repetat eu.

 A inchis ochii, lucru ce m-a speriat, dar cand i-a deschis am vazut dragostea in acel
auriu, pe care-l adoram. Mi-a zambit, dar nu i-am putut raspunde, inca nu-mi raspunde la
intrebare. Cand credeam ca totul s-a terminat... Emm ma i-a in brate si ma saruta. L-am luat
dupa gat, strangandu-l puternic in timp ce continuam sa ne sarutam.

-Scuze...spune el zambind, eliberandu-ma.

-Pentru?Intreb asezandu-i gluga la hanorac.

-Pentru sarut...nu stiu ce mi-a venit...nu-ti puteam raspunde la intrebare, dar am simtit
nevoia sa te sarut...

-Mi-ai raspuns la intrebare, nici nu sti cat de frica mi-a fost ca nu-mi mai
raspundeai, i-am spus in soapta.

-Ce zici daca mi-ai povesti cum a inceput povestea noastra, acum sunt sigur ca este
ceva intre noi...spune el zambind. Sau de ce te certai cu acel baiat?

-....iti voi spune povestea nostra...

-Ok, cum vrei tu, spune el cu acelasi zambet pe fata.

-Bun..va fi mai pe scurt, dar voi incerca sa spun esentialul, bine?

-Da.

-Eram intr-o zi la vanatoare, cand am dat peste un baiat atacat de un urs. L-am salvat
pe baiat care era pe moarte si l-am dus la Carlisle, pentru a-l salva, numai ca inainte de asta a
trebuit sa ma lupt cu instinctul de pradator si sa-l tin pe baiat in viata.Cred ca am stiut din
prima clipa in care l-am vazut pe baiat ca el este sufletul meu pereche. Am avut dreptate...la
scurt timp dupa ce s-a transformat am inceput sa formam un cuplu, facand toata durerea,
amaraciunea si tristetea pe care le avusese-m pana in momentul cand l-am intalnit pe baiat sa
se transforme incet, dar sigur in iubire...in iubire pura, am spus zambind, amintindu-mi de
acele clipe minunate. M-am uitat la Emm, privea in gol, iar cu degetele isi masa tampla. Esti
bine?Intreb punandu-i mana pe brat.

-Da, doar ca mi-au venit in minte niste imagini...dar...nu le pot lega...

-Ce imagini?
 -Imagini cu un cuplu pe malul unei mari, unui ocean...habar n-am...dar acel cuplu nu
este uman, straluceau...

-Luna de miere...am spus incet.

-Luna de miere?!

-Da...Ne-am petrecut luna de miere pe o insula, asta a fost cadoul din partea familiei, i-
am spus zambind.

-Wow...sigur a fost minunat cu o astfel de sotie, spune el aratandu-si zambetul strengar.

-Multumes....Daca ai sti ca la inceput nu prea a fost minunat...am gandit eu. Dragule,

daca ai sti cat de rau imi pare ca am plecat...

-Shhh...spune el, oprindu-ma. Trecutul e trecut, viitorul conteaza.

-Te iubesc! Te iubesc atat de mult! I-am

spus sarindu-i in brate. Emm a cazut pe spate, iar eu peste el. L-am privit in ochi cateva secunde
apoi l-am sarutat scurt. Aveam ochii inchisi, dar ma rugam ca si acest sarut sa-l faca sa-si mai
aminteasca cate ceva...sau macar sa-i arate niste imagini. L-am mai sarutat odata de data asta a
fost lung si mai pasional.
 Niste pasi grei se apropiau de noi, apoi s-au oprit brusc. Le puteam auzi insa inimile
batand, deci trimisese-ra cavaleria pentru a vedea ce facem.

-Hey, spune Embry iesind din tufisuri, urmat de Quit si Paul.

-Hey, am spus eu, ridicandu-ma de pe Emmett. Ahhh, de ce trebuie sa strice cineva

astfel de momente? Stiu ca nu voi primi niciodata un raspuns la aceasta intrebare.

-Jake si Seth ne-au spus ce s-a intamplat, spune Quil.

-Mama, baieti, dar mirositi nu gluma, spune Emmett strambandu-se.

-Mda...spune Paul dandu-si ochii peste cap.

-Si eu care credeam ca v-a trimis Carlisle....

-Nu, doar ca am vazut totul in mintea baietilor si am vrut sa venim la noi, dar v-am
simtit mirosul si am ajuns aici, spune Embry.

-E mai bine?Intreaba Paul.

-Nu, nu-si aminteste...am spus trista.

-Noi...incepe Emm, dar un zgomot si un miros puternic i-a atras atentia.

-Ce este?Intreaba Quil.

 -Probleme...Emmett, nu! I-am spus prinzandu-l de brat.

-Ce se petrece?Intreaba Paul, de data asta putin nervos.

-Oameni...

-Si?Voi nu mancati oameni, continua el.

-Emm si-a pierdut memoria si am uitat sa-i spun despre „dieta” noastra. Dragule, nu
le vei face rau, i-am spus mangaindu-l pe brat. S-a intors spre mine, dar ochii lui ciocolatii
disparuse-ra, in locul lor aparad cei negri, plini de sete.

-Nu-i va ataca, stai linistita, spune Quil transformandu-se.

-Ma..arde...spune Emmm punandu-si mana libera pe gat.

-Ttrebuie sa vanezi...Emmm am uitat sa-ti spun ca noi nu vanam oameni..scuze..

-Si ce bem?

-Ma lasi sa termin?

-Scuze...

-Bun, noi nu vanam oameni, omoram doar animale. Un urs este cel mai bun in
momentul asta...

-Un urs?!

-Da, ursii grizly sunt preferatii tai, i-am spus zambind. Deci mergem?

-Bine..
 Ne-am indreptat in directia opusa
mirosului de oameni. Stiam ca in aceasta perioada a anului, ursii se gasesc mai greu, dar
speram sa avem noroc. Am alergat pana la poalele muntelui si am avut noroc. Un urs grizly isi
cauta de mancare. Emm s-aa oprit privindu-ma
privindu intrebarot. Am dat aprobator din cap si l-am
l
vazut pe Emm luand pozitia de atac, napustindu-se
napustindu asupra ursului.M-am am asezat pe un copac
cazut si l-am
am privit pe Emm vanand. Ce as mai putea face sa-l
sa l ajut? Nu vreau sa ramana asa, nu
vreau sa nu-si mai aminteasca
ca toate clipele minunate pe care le-am
le am petrecut impreuna.

-Esti bine?Intreaba
Intreaba el, punandu-si
punandu mana pe a mea.

-Da, i-am
am raspuns repede. Tu, te simti mai bine?

-Da, m-a
a ajutat mult acest ursulet, spune el chicotind.

Am privit peste umarul lui si am vazut ursul zacand pe joc cu blana si pielea sfasiata. M-
M
am intors la el si abia acum am observat ca avea tricoul patat de sange.

-Scuze,
Scuze, imi era foarte sete, spune, vazandu-ma atenta la el.

-Nu-ii nimic...Cred ca ar fi timpul sa ne intoarcem, a trecut ceva de cand am plecat si

sigur ceilalti isi fac griji, i-am
am spus inca ganditoare.

-Ai dreptate, spune el intorcandu

intorcandu-se sa plece. Apropo pe unde o luam?

-Ma astepti pe mine...am

am spus razand.

-Ce faci? Intreaba el cand a vazut ca ma indrept spre urs.

urs

-Trebuie
Trebuie sa facem curat dupa ce ne hranim....
hranim....i-am
am spus ridicand ursul.
 -Unde-l duci?Intreaba curios.

-Ma ajuti putin?L-am intrebt, facand semn spre bolovanul urias din fata mea. A prins
bolovanul cu ambele maini si l-a ridicat, atunci am pus ursul sub el si m-am retras, pentru ca
Emm sa poata da drumul bolovanului. Gata, i-am spus zambind.

-Tare, spune el.

Pe drumul de intoarcere ne-am luat la intrecere. Slava Domnului ca simtul lui competitiv
nu fusese afectat. Mai aveam putin pana acasa, cand se opreste.

-Ce este?Il intreb ingrijorata.

-Nimic, doar ca voi intra acolo si nu voi recunoaste pe nimeni...nici macar pe copii
mei...spune el suparat.

-Voi fi cu tine, i-am spus luandu-l de mana.

-Da, dar nici pe tine nu te recunosc, chiar daca acele saruturi m-au facut sa simt ceva
puternic...nu mi-am putut aminti nimic...

-Nu te mai framanta....Amintirile nu-ti vor reveni asa, pocnind din degete..trebuie
putin timp si rabdare, i-am spus mangaindu-l pe obraz.

Nu a spus nimic, dar suferea si puteam vedea asta in ochii lui. L-am strans mai tare de
mana si am inaintat spre casa. A avut o mica ezitare cand am vrut sa intram, dar l-am asigurat
ca totul va fi bine. Cand am intrat pe hol, Edward apare din bucatarie, tinand in mana un mar.
Ne-am aruncat priviri ucigatoare. Imi venea sa-l strang de gat, daca nu actiona ca un psihopat
nu mai trebuia sa trecem prin asta acum. Edward ne-a facut loc si am intrat in living, inca
tinandu-l de mana pe Emm.

-Mami, tati, spune Nikki fericita.

-Incet, draga mea, nu si-a recapatat memoria, i-am spus trista.

-Dar...spune ea privindu-ne mainile.

-Inca nu eram pregatt sa vin din nou si sa nu va recunosc, am avut nevoie de putin
curaj, spune Emm.
 -Nu ai reusit sa-ti amintesti nimic?Intreaba Carlisle.

-Am simtit ceva puternic cand am luat-o pe Rosalie de mana si cand ne-am
sarutat...Aaa, atunci la primul sarut mi-au venit niste imagini in minte, Rose m-a lamurit ce
este cu ele, in rest nimc, spune Emm trist.

-V-ati sarutat...spune Alice, dandu-mi un cot in brat.

-Alice...i-am spus in soapta.

Zilele se scurgeau parca cu incetinitorul. Trecu-se o saptamana si amintirile lui Emm nu

dadeau semne ca se vor intoarce. Gandul ca Emmett va ramane asa ma ingrozea si nu-mi dadea
pace. Toti eram ingrijorati, copii erau cu adevarat speriati si nu stiau ce sa faca, dar nici noi nu
stiam. Facuse-m tot ce tine de noi, ii vorbise-m despre trecut si despre intamplari recente, sarind
peste partea cand am plecat de acasa si de ce.

Eram in dormitor, plimbandu-ma de colo pana colo, pana am iesit pe geam si m-am
asezat pe acoperis. O adiere de vant mi-a umplut plamanii cu mirosul parfumat al unor
caprioare.

-Aici erai, spune Alice, scotand capul pe geam.

-Da, priveam cerul...

-Rose, isi va reveni vei vedea, crede-ma, spune ea zambind, asezandu-se langa mine.

-Alice, ai vazut ceva?Spune-mi te rog, i-am spus rugatoare.

-Iti spun doar o mica particica, de restul trebuie sa-ti dai tu seama singura, spune ea.

-Alice...te rog....

-Esti de acord sau nu-ti mai spun nimic?

-Bine, bine...sunt de acord, numai spune-mi odata, am spus nemultumita si

nerabdatoare.

-Bun, Emm isi va recapata memoria, iar tu vei fi singura persoana capabil sa-l ajute.
Isi va recapata memoria, Rose, spune ea fericita, imbratisandu-ma.
 -Stai, explica-mi!

-Off....Asculta-ti inim! Spune ea, disparand pe geam in casa.

-Sa-mi ascult inima?! Am repetat

eu. Stateam pe acoperis deja de ceva timp, dupa plecarea lui Alice si inca nu-mi dadeam seama
la ce se referea. Am rdicat privirea spre cer, luna era deja sus, dar nici-o stea nu-i tinea
companie. Privind balonul galbui-rosiatic, repetandu-mi din nou si din nou ce spusese Alice, am
vazut trecand prin fata lunii o stea cazatoare. Atunci mi-a venit in minte o singura imagine si am
simtit ceva in mine. „Asculta-ti inima!” asta e, am spus sarind fericita in picioare. Toti cu
exceptia lui Edward erau in living, dar a aparut si el in spatele meu. Deja vazu-se la ce m-am
gandit si nu era deloc incantat.

-Mami? Intreaba Selene, ridicand o spranceana.

-Te-ai luminat?Intreaba Alice chicotind.

-Da, i-am raspuns zambind. Merci, surioara, spun imbratisand-o cu putere.

-Nu ai pentru ce, dar te rog mai incet, inca mai am nevoie de corp, spune ea razand.

-Ce se intampla?Intreaba Jake.

-Nimic, am spus amandoua odata.

-Unchiule? Spune Taylor, spre Edward.

 -Nu ma intereseaza, spune Edward morocanos.

-Du-te, spune Alice, impingandu-ma incet spre Emm.

-Ce este?Intreaba el nedumerit.

-Teoretic nu ar fi trebuit sa stie nimeni, dar nu vreau sa mai fie speriati...

-Rose, ce tot zici acolo?Intreaba Carlisle.

-Te rapesc! I-am spus, avand un zambet

larg pe fata.

-Ce?Spune el, de data asta putin speriat.

-Poftim?Spune Carmen nedumerita.

-Cum ai auzit...TE RA-PESC! Si n-o sa ma poti opri s-o fac, i-am spus cu acelasi
zambet larg.

-Nu stiu de ce dar nu vreau sa te opresc si in plus ceva imi spune ca oricum n-am nici-
o sansa in fata ta, spune el confuz.

-Bun, i-am spus eu.

-Rose, ce faci?Intreaba Carlisle punandu-mi mana pe umar.

-Sa-l fac sa-si aminteasca...

-Unde vrei sa mergeti?

 -Pai inafara de locul unde l-am gasit mai exista un loc, un loc special, le-am spus
zambind.

S-au uitat cam ciudat, apoi s-au luminat la fata. Ce bine era cand se prindeau repede. M-
am intors la Emm, statea scufundat in fotoliu, dar zambea. Alice a iesit din camera pentru scurt
timp si revine cu un rucsac pe umar. Era ceva mai mare decat cel pe care-l avusese-m eu.

-Poftim, spune ea dandu-mi rucsacul. Totul este pregatit, apropo avionul pleaca la
4:30, spune ea zambind.

M-am uitat la ceas 3:25. Mai aveam cam o ora pentru a ajunge la aeroport.

-Alice...

-Nu mai ai timp, spun ea.

-Heloo, spune Bella. Mai suntem si noi pe aici...

-Va explic eu, spune Alice repede.

-Alice, ma anunti daca...

-Da, acum du-te!

I-am sarutat pe toti cu exceptia lui Edward. Amandoi aveam un orgoliu foarte mare si
niciunul dintre noi nu ceda. L-am luat pe Emmett de mana si am iesit afara. Ajungeam mai
repede daca alergam decat cu masina si in plus alergand nu se lua niciun politist de noi. Am
ajuns cu 10 minute inainte de decolare. Ne-am inregistrat bagajele si ne-am indreptat spre
avion. Odata urcati in el, ne-am ocupat locurile. L-am rugat pe Emm sa ma lase la fereastra si a
fost de acord.

-Deci, unde ma duceti domisoara? Spune el in soapta, intorcand capul spre mine.

-Nu va spun! Ati uitat..sunteti rapit, i-am spus zambind, lovindu-l cu degetul peste
nas. Iti promit ca va fi minunat locul in care vom ajunge si sunt sigura ca-ti vei reaminti tot, i-
am spus luandu-l de brat cu ambele maini si punandu-mi capul pe umarul lui.

-Sper, m-am saturat sa nu stiu nimic despre mine..

-Te...iubesc, i-am soptit la ureche.

 Mi-a pus palma pe obraz, manganindu-ma
si ma sarutat pasional. Bine ca nu mai avea retineri in a ma saruta. Imi lipsea atat de mult
tandretea lui si...imi lipseau toate clipele noastre. Sper ca Alice sa aiba dreptate si totul sa
revina la normal. Nu vroiam sa stau prea mult departe de casa...Nu mai stiam nimic de Volturi
sau Dante dar stiam ca planuiesc ceva din umbra.Vroiam sa fiu acasa cand se vor hotara sa
vina din nou.

Regasirea (63)
Avionul a aterizat la Rio. Emmett era inca nedumerit de destinatie. Tot drumul ma batu-
se la cap sa-I spun unde mergem, dar am refuzat categorit sa divulg secretul. Cand am iesit din
aeroport l-am legat pe Emm cu o fasa la ochi pentru a nu vede unde mergem. Am luat un taxiu

pana la docuri si acolo am inchiriat o barca.

-Parca ai spus ca nu trebuie sa iesim in evidenta…

 -Nu prea iesim, am mintit eu.

-Deci nu ramane in Rio… Tu chiar ai vorbit serios cu rapitul…

-Normal, credeai ca glumesc?

-Sincer, da…Poate daca as fi stiut cine sunt…

-Rabdare dragule…

-Suntem intr-o barca?!

-Da, i-am raspuns pornind motorul.

-Auzi…tu sti sa conduci o barca? Intreaba el serios.

-Da, i-am raspuns razand.

-Esti tare…

-Merci.

-Dei unde mergem si de ce inca sunt legat la ochi?

-O sa vezi…putina rabdare…

In 10 minute de chin, fiind torturara de Emmett si intrebarile lui, am ajuns in sfarsit.

Oprind motorul, am coborat din barca in apa pana la genuchi.

-Hei…striga Emm, vrand sa-si desfaca fasa de la ochi.

-Nanana, i-am spus luandu-l de mana. Ai incredere in mine?

-Ce pot sa mai fac acum…sunt rapit…spune el chicotind.

-Da, ai dreptate, i-am spus tragandu-l afara din barca.

-Puteai sa ma anunti…spune el.

-Mai avem putin, l-am asigurat eu.

 -Ce nisip fin…spune uimit.

-Da, e minunat.

L-am condus pe Emm pe mal pana am ajuns in fata casei. De cand n-am mai fost pe
aici… Totul este la fel, dar in acelasi timp diferit…am gandit eu, devenind nostalgica.

-Deci…spune el nerabdator.

-Ups, scuze, i-am spus dezlegandu-l la ochi.

-Wow…spune el privind casa, apoi intorcandu-se spre ocean si padure.

-Iti place?

-Este…este minunat, spune el incet. Este o insula?

-Da, se numeste Esme…

-Esme…la fel ca doamna…

-Doamna aia este mama noastra, i-am spus eu.

-Bine si de ce are o insula numele ei?

-Este un cadou de la Carlisle, tatal nostru…

-Aha…

-Aici ne-am petrecut luna de miere…am spus ca pentru mine.

-Aici?!

-Da, a fost una din cele mai minunate perioade din viata mea…Aici am inceput un nou
capitol al vietii…mai bine zis am inceput o noua viata….alaturi de tine…i-am spus privindu-l
in ochi.

Nu a stiut ce sa raspunda asa ca a preferat sa taca. Intrand in casa, am dus rucsacul in

dormitor. Emm inspecta casa, de care era fascinat. M-am asezat pe marginea patului, privind
prin geamul imens…oceanul ce era strabatut de o lumina alb-galbuie, veninta de la luna.
 -S-a intamplat ceva?Spune Emm.

-Nu…nimic, am spus zambind, alungandu-mi gandurile ce ma tot macinau.

-Nu pari fericita…spune Emm asezandu-se langa mine.

-Sunt fericita sa fiu aici cu tine, dar mi-as fi dorit ca situatia sa fie cu totul alta.

-Imi pare rau..

-Nu, nu este vina ta, i-am spus punandu-mi mana pe a lui.

-Si suntem doar noi doi…aici?

-Da, am spus zambind. Doar noi 2 si dragostea dintre noi.

-Scuze, dar nu stiu ce sa spun…

-Nu spune nimic…lasa-te purtat de val…

Privirile ni s-au intalnit si pentru o clipta l-am vazut pe vechiul Emmett. Un val de emotie
ma indundat, facandu-ma sa-I sar dupa gat. M-a strans puternic la pieptul lui si m-a sarutat pe
cap. Nu vroiam sa ma dezlipesc de el, imi era bine.

-Cred ca… nu vreau sa ne grabim…spune el indepratandu-ma delicat.

-Ce vrei sa spui? Cu ce ne grabim? Emmett suntem sot si sotie…i-am spus repede.

-Cred ca ne grabim…inca nu-mi

amintesc de tine si nu vreau sa fac ceva ce voi regreta…spune el ridicandu-se.
 -Sa faci ceva ce vei regreta? Cuvintele lui parca mi-au infipt un cutit in piept si la fiecare
respiratie incepea sa se rasuceasca, provocandu-mi rani.

-Da…nu sunt pregatit…Am inteles…toti spun ca esti sotia mea, dar cum nu te
recunosc…nu pot fi cu o femeie pe care nu o recunosc…..

Asta pusese capac. Am iest din camera, indreptandu-ma rapid spre plaja. Toata
calmitatea si rabdarea parca se consumase-ra. Pana acum nu prea am crezut acest proverb, dar
este foarte adevarat…cuvintele dor mai tare decat o palma. Simteam o durere imensa in piept,
este atat de rau cand persoana pe care o iubesti si pentru care esti in stare sa-ti dai viata…sa nu
te recunoasca si pe deasupra sa te si raneasca cu acele cuvinte. Cred ca am stat acolo ceva timp,
dar nu ma simteam in stare sa ma ridic Am auzit pasi apropiindu-se de mine.

-Imi pare rau…n-am vrut sa te supar cu…

-Nu mai conteaza, cert e ca nu pleci de aici pana nu-ti revi! Am spus hotarata.

-Cred ca ar fi mai bine sa ne intoarcem…

-Tu ai auzit ce am spus?

-Da…si cum ai de gand sa ma ti aici?

-Am metodele mele…Un singur lucru iti voi spune…NU VOI RENUNTA LA
IUBIREA MEA, nu dupa atatea probleme prin cate am trecut impreuna. Tu m-ai salvat de
aceea prapastie si de intuneric acum este randul meu si sunt foarte HOTARATA!

-Dar nu pot sta aici cu o persoana pe care n-o cunosc…si mai ales sa intretin relatii
sexuale cu ea…spune el serios.
 -Ce-ai zis? Acum esti nesimtit, i-am spus
dandu-i o palma peste fata. Eram furioasa imi venea sa-l lovesc pana ii revenea memoria. M-am
ridicat si am plecat spre casa, cu Emmett pe urmele mele.

-Ok,ok poate ca am spus prosti…stai pe loc! Spune el prinzandu-ma de brat.

-Da-mi drumul! Am marait eu.

-Nu! Tu m-ai rapit iti amintesti…

-Asa si? Asta nu inseamna ca trebuie sa stau langa tine..

-Nu ti-e frica ca fug?

-Poti fugi prin foc? Vampirii mor daca intra in foc, asta ti-o spun ca sa sti poate ai
uitat…

-Iti trebuie mult foc…

-Nu-ti face griji de asta, i-am spus strambandu-ma. M-am eliberat din stramsoarea lui si
m-am indreptat spre casa, dar brusc am trecut pe langa Emmett, mergand inapoi pe mal. Nu
vroiam sa stau in casa, nu vroiam s-o distrug…Eram plina de nervi…cat de mult imi doream ca
Jazz sa fie aici.

-Rosalie…spune Emmett venind langa mine. Te rog frumos iarta-ma…nu am vrut,

numai ca mi-e frica…spune el privind valurile.

-Emmett…te iubesc si ma dor astfel de vorbe…Nu stiu, te rog lasa-ma singura..

 -Sunt rapit asa ca voi sta cu persoana care ma rapit, spune el zambind. A vazut ca nu
am avut nicio reactie asa ca a incetat repede.

Razele soarelui au inceput sa iasa la iveala, lovindu-se de oglinda albastra si de

trupurile noastre de marmura. Ma uitam cu coada ochiului la Emmett si am observat ca si el ma
privea, numai ca insisten.

-Ce e? Il intreb putin enervata de insistenta lui?

-Nimic, doar ca…esti minunata…spune el.

-Mda…merci..cred…Eu merg in casa, nu e nevoie sa incerci sa fugi te-as prinde

inainte de a intra in ocean, l-am anuntat eu.

-Nu vreau sa plec…De fapt o pare din mine vrea sa fuga de aici si cealalta parte vrea
sa ramana cu tine…

-Bine…am spus indreptandu-ma spre casa. Am mers in camera mare, trantindu-ma in

canapea, deschizand televizorul. Butonam telecomanda fara a sti ce vreau sa vad.

-Rosalie! Striga Emmett.

-Ce e?

-Vino putin...

M-am ridicat cu greu, nu mai aveam chef sa-mi mai spuna cine stie ce.

-Unde esti?

-Aici...l-am vazut in partea de est a casei.

-Ce e?

-Sti...ma gandeam ce-ar fi sa-mi arati insula?

-Bine...am spus incercand sa-mi ascund entuziasmul care ma cuprinsese.

Am mers in expeditie. Emmett a fost fermecat de cascada si nu a putut rezista tentatie de

a se arunca. Spre seara am pornit inapoi. Ziua fusese frumoasa, chiar daca incepu-se ca naiba.
Chiar daca l-am dus pe Emmett prin locurile cunoscute, tot nu-si aminte, incepeam sa cred ca
totul va fi in zadar.

Ai de gand sa renunti atat de usor? Misca-ti fundul si ajuta-l pe sotul tau sa-si
aminteasca cine esti si mai ales cine este el. Nu uita ai promis sa-l ajuti si in plus copii si familia
se bazeaza pe tine, nu-i dezamagi,m-a certat subconstientul meu.

Ajunsi in casa, am mers in dormitor, vroiam sa fac o baie. Am dat drumul la apa in cada
si am asteptat sa se umple, in timp ce imi cautam niste schimburi prin rucsac. Alice nu ne puse-
se multe haine in schimb aveam cateva costume de baie.A spus ca Emm isi va reveni voi avea
incredere in ea, doar e surioara mea mai mica si hiperactiva. Dupa 20 de minute am iesit din
baie, era bine sa fi curat si sa nu mai mirosi a plante. Auzeam televizorul jos, Emm se uita la un
meci de fotbal. M-am trantit in pat, privind absenta tavanul.

-Rose...spune Emm incet, ca si cum nu ar fi vrut sa ma sperie.

-Da...i-am raspuns inca cu privirea spre tavan.

-Mai este putin si rasare luna, ce zici ai vrea sa mergem pe plaja? Intreaba el, avand un
zambet strengar pe fata.

-Ok, am spus ridicandu-ma.

Cand am ajuns langa el pentru a iesi din dormitor, m-a luat de mana. M-am uitat la el si
nu am vazut altceva decat un zambet larg si o stralucire in ochi. De data asta el m-a condus
afara, ma cam tragea dupa el, era ingrijorat ca vom pierde apusul. Ne-am asez pe nisip, la o
distanta mica de apa, atat cat sa nu ne udam si priveam spre intinsul ocea. Emmett statea la
cativa centimentri de mine, as fi vrut sa-l i-au in brate si sa-l sarut, dar daca iar ma lua cu
chestii dubioase cred ca ma aruncam in gura unui rechin.

-Este minunat...spune el, cand soarele a inceput sa se ascunda.

-Da..

-Poate nu-mi amintesc cine sunt, dar ceva imi spune ca esti o persoana foarte
importanta pentru mine, spune el intorcandu-si privirea spre mine.

-Si tu esti pentru mine, imi doresc atat de mult sa-ti revina memoria...i-am spus putin
trista.
 -Imi promiti ceva?Intreaba el.

-Ce?

-Imi promiti?

-Da...am spus nesigura.

-Vreau sa-mi promiti ca atata timp cat vom sta aici nu o sa te mai vad suparata, nu-mi
place sa te vad asa, ma simt si eu trist si ma doare ceva in piept...spune el, luandu-mi mana in a
lui.

-Iti promit...i-am spus zambind.

M-a luat dupa mijloc, tragandu-ma mai aproape de el si am privit apusul. Oare incepea
sa-si revina sau facea toate asta ca sa nu mai fiu eu trista?Sau poate ca se simtea cu musca pe
caciula la ce spusese mai devreme...Nu stiu de ce dar simteam ca se schimba ceva...

Cand soarele a disparut dupa cer, totul era atat de magic, parca eram intr-un basm
devenit realitate. Am simti o respiratie usoara in ureche si m-am intors. Fata lui Emm era la
cativa centimentri de a mea. A ridicat mana si mi-a asezat o suvita ce-mi venea in ochi dupa
ureche, apoi a coborat cu mana pe obraz, dupa pe gat, cand sa coboare mai jos s-a oprit
uitandu-se in ochii mei.

-De ce te-ai oprit? Doamne de ce mai pun intrebarea asta, iar vreau un raspuns de ma
da pe spate?

-Vroiam sa vad daca esti de acord...spune el in soapta.

-Iubitule, esti sotul meu, tatal copiilor mei si sufletul meu pereche...nu este nevoie sa
ma intrebi nimic...

-Verificam doar, nu vreau sa te simti ciudat sau incomod...

-Nu ma voi simti niciodata incomod langa tine, i-am spus punandu-mi mana pe pieptul
lui.
 A mai continuat sa ma priveasca de sus in
jos inca cateva secunde.Imi plimbam mana pe bratul lui. S-a apropiat incet si buzele lui s-au
apasat pe ale mele. A fost un sarut cald si tandru, care dupa parerea mea a fost putin cam scurt.
Doamne ce perversa sunt, daca m-ar auzi Edward acum...Edward..hmmm....

-Ce este?Il intreb in soapta.

-Nimic, doar ca...s-a indepartat putin de mine, lunadu-si capul in maini.

-Esti bine?Intreb speriata.

-Imi vin niste imagini in minte, dar nu le pot vedea...sunt in ceata, spune furios pe el
insusi.

-Incearca sa te linistesti, totul va fi bine sunt cu tine, i-am spus luandu-l in brate.

-Multumesc...iti multumesc pentru rabdarea care o ai cu mine, spune el.

-Nu este nevoie sa-mi multumesc, o fac cu placere.

M-a mangaiat delicat pe obrz, apoi a mers incet cu mana pe sub par ajungand la ceafa.
Ma trecea un fior rece la atingerea lui, dar era un fior de placere. Emm ma saruta scurt si
privindu-ma in ochi se lasa incet peste mine. Si-a apropiat din nou gura de a mea, dar de data
asta mi-a cercetat cu limba forma buzelor, pana ce s-au unit cu ale mele intr-un sarut pasional.
Limbile noastre jucandu-se impreuna ne creau o dorinta si mai mare. Mi-am bagat o mana in
parul lui, iar cu cealalta ma jucam pe spatele lui. Ne-am lasat ghidati de pasiune si dorinta.
Emmett imi da tricoul jos si incepe sa ma sarute, impingandu-si limba adanc in gura mea.
Aveam ochii inchisi, dar un fior rece si o senzatie ciudata m-au facut sa-i deschind, avand un
soc. Ochii mi s-au marit la persoana din fata mea, persoana care ma atingea si ma saruta.
 -Royce...am spus incet. Saruturile continuau,
iar zambetul de pe fata lui m-a ingrozit. Nu! Am spus impingandu-l de pe mine. Am strans
genuchii la piept, socata.

-Rose, Rose...striga Emm speriat.

-Emmett...am spus inca speriata.

-Ce s-a intamplat?Am facut ceva gresit?Intreaba el, punandu-si mana pe genuchii mei.

-Nu, doar...este vina mea....

-Ce s-a intamplat?Cine este Royce?

-Royce...am spus cu o sila vizibila in voce. O umbra care ma urmareste si nu-mi da

pace..

-Inteleg ca nu esti pregatita sa-mi spui..

-Nu am ce sa-ti spun, pentru ca sti deja si in plus nu vreau sa-mi amintesc...

-Cred ca ar fi mai bine sa ne oprim aici, spune el bland, luandu-mi tricoul din nisip.

-Nu!Am spus hotarata. Ca si prima data, te rog sa mai incercam o data..

-Nu cred ca este bine...si ce vrei sa spui „ca si prima data”?

-Cand iti vei reaminti vei sti despre ce vorbesc. Te rog, dragule...i-am spus privindu-l cu
niste ochi de catelus.

-Bine, dar cu o conditie...

 -Off...bine...am spus nemultumita.

-Daca fac ceva sau daca aceea umbra mai apare si devii la fel de speriata, ne oprim,
bine?

-Bine, i-am spus zambind. De data asta

Emmett m-a lasat pe mine sa conduc. Mi-am infasurat mainile dupa gatul lui, angajandu-l in
saruturi lungi si pasionale. Mainile lui au inceput sa coboare incet pe spate spre fund. M-a
ridicat pe picioare lui si astfel picioarele mele s-au incrucisat dua mijlocul lui. Saruturile si
mangaierile ne aduceau in extaz. Emm mi-a desfacut sutienul, in timp ce ma saruta in scobitura
gatului, urcand delicat spre buze, apoi revenind. Au urmat pantalonii...Eu i-am putut da jos
repede pe ai lui, pentru ca aveau un siret, in schimb el s-a cam luptat cu nasturele meu, pentru
ca nu vroia sa se deschida, dar intr-un final a cedat.

A fost o noapte plina de pasiune si dorinta. Am mai avut cateva vedenii neplacute, dar
am inchis ochii strangandu-l pe Emm mai tare de corpul meu si au disparut. A trebuit sa deschid
ochii, deoarece ceva puternic imi batea in ei.

-Buna dimineata! Spune el cu un zambet pana la urechi.

-Buna dimineata! I-am raspuns sarutandu-l. Ii tineam fata in maini, studiindu-l atenta.

-A fost minunat...tu ai fost minunata...spune el in soapta, sarutandu-ma pe brat.

-Multumesc, nici tu nu te-ai lasat mai prejos. A vazut ca ma uit intrebatoare la el si

zambetul lar a inceput sa dispara. Nu-si revenise...

-Nu...
 -Shhh....i-am spus punandu-i delicat degetul pe buze. Inca n-am terminat. S-a uitat cu
niste ochi mari dar arzatori la mine. M-a luat in brate sarutandu-ma. Incet, i-am spus dupa ce
m-am eliberat dintr-un sarut mai salbatic.

-Scuze..

-Cred ca ar trebui sa ne imbracam, doar n-o sa stam toata ziua pe plaja dezbracati, am
spus chicotind.

-De ce nu?Si in plus...uite, spune el aratand spre hainele noastre.A ridicat tricoul lui si
jeansii mei si i-am vazut sfasiati. Nu prea mai avem ce face cu astea...

-Ai dreptate, am spus razand.

Dupa 10 minute am intrat in casa, amandoi mergand la rucsac. Spre uimirea noastra nu
mai aveam haine, doar costume de baie. Alice...te distrug, sigur ai vazut asta puteai pune si tu
niste haine de schimb. Emmett a ridicat un slip si s-a imbraca, daca pot spune asa. La fel am
facut si eu.

-De ci, vom pleca acasa in costume de baie, spune Emm razand.

-Sigur...am spus chicotind.

Am petrecut toata ziua pe insula. Emm a gasit cateva mainute, care sunt sigura ca au fost
puse acolo intentionat, dar macar si-a facut de lucru. Era foarte amuzant sa-l privesc cu sare
dintr-un copac in altul. Dupa ce a prins cele 4 maimutele le-a adus la cascada unde-l asteptam.

-Poftim, spune el razand.

-Nu-mi este sete, multumesc. Le poti lua tu.

 -Esti sigura?

-Foarte.

A inceput sa se hraneasca. Il priveam trista, vroiam sa-si revina...nu stiu cat mai puteam
ascunde durerea din piept si in plus vroiam sa fiu acasa in caz ca se intampla ceva. Nu aveam de
gand sa le spun despre inchipurile mele. Dupa ce am privir apusul, am mers in casa. Toata
noaptea ne-am uitat la filme, cat era pauza Emm mai schimba canalul pe sport. Cred ca era cam
2 dimineata cand Emm da peste un program unde erau filme porno. A izbucnit in ras, punandu-
mi mana la ochi.

-Emmett, schimba! E scarbos, i-am spus serioasa.

-Nici nu aveam de gand sa las, urasc filmele astea....

-Stiu, stai putin...am spus ridicandu-mi capul de pe pieptul lui.

-Calm, nu trebuie sa-mi revina memoria ca sa stiu ca nu-mi plac astfel de filme, spune
el putin trist.

-Aha..am spus trista, punandu-mi din nou capul pe pieptul lui.

Trecu-se cam o luna, iar Emmett era la fel, incepuse-m sa-mi pierd speranta. Eram in
dormitor, jucandu-ma cu niste catuse pe care le gasise-m in rucsac , alaturi de un biletel.

-Ohoo...spune Emm intrand in dormitor.

 -Ce? Am intrbat ascunzand catusele.

-Ce faci cu alea?Intreaba el incrucisandu-si bratele la piept.

-Nimic, am spus nevinovata. Le-am gasit pe aici, probabil sunt de la Edward si

Bella. Clar o sa mi-o i-au cand ajung acasa.

-Edward si Bella?

-Da si eu si-au petrecut luna de miere aici...

-Aha. Sti...mi-e sete...spune el cu o fata nevinovata.

-Bine, mergem sa vanam dar inainte...am ainceput eu, dar nu am mai terminat,
deoarece l-am tras pe Emm in pat, sarutandu-l. El mi-a raspuns la fel, numai ca s-a rostogolit
intr-o parte, ajungand deasupra mea. Dupa cateva minute situatia s-a incins, dar totul se
sfarseste brusc cand Emm se despreinde de mine, izbindu-se de perete. Intreaba casa s-a
zguduit. M-am ridicat pe coate, uitandu-ma socata la el.

-Doamne, ce fac?Se intreaba socat.

-Iubitule...

-Lasa-ma! Spune el, lovindu-ma peste mana pe care o intinsese-m.

-Emmett!
 -Nu credeam ca pot sa faci asta...

-Sa fac ce?Ce am facut?Intreb exasperata.

-Ma aduci intr-un loc pustiu si profiti de mine...vrei sa ma violezi...

-Sa te ce?Intreb socata la auzul acestor

cuvinte. Emmett Cullen, pentru cultura ta genereala...URASC cuvantul VIOL, il DETEST, am
tipat furioasa.

-Atunci du-ma inapoi, vreau sa ma hranesc, ma ti aici si fara hrana, spune el.

-Vrei sa vezi unde te duc? Am mers furioasa spre pat, luand catusele.

-Sa nu te apropii cu alea de mine!

Fara a mai spune ceva i-am prins mana si am prins o parte a catusii de ea, iar cealalta
parte de mana mea.

-Ce faci? Da-mi drumul sau le rup! Maraie el.

-Te potolesti sau te potolesc eu?

L-am dus in mijlocul padurii si l-am legat de un copac. Am folosit si cateva liane, chiar si
cu puterea de vampir pe care o avea acum nu ar fi putut rupe tot. Daca se hranea inainte le
rupea cu usurinta, daia a spus Alice sa-l lasa fara hrana, chiar daca suna cam dubios.

-Unde pleci?Tipa furios.

-Sa vanez!
 -Stai, vin si eu, dezleaga-maaa!

L-am ignorat total. Am traversat padurea

si plaja repede intrand in ocean. Acum inteleg din cauza loviturii la cap avea dubla
personalitate sau mai bine zis tripla. Una era Emmett cel adevarat, a 2 a era cel cu care se
putea discuta si care incerca sa-si aminteasca si a 3 a era partea nebuna, clar. Am gasit rapid
un rechin ce iesi-se la vanatoare. Nu mai eram obisnuita cu sangele de rechin, dar era bun, imi
oferea forta fizica de care aveam nevoie. Am iesit din apa si m-am trantit pe nisip, cu fata spre
cer. Razele puternice ale soarelui imi intrau in ochi, oferindu-mi un disconfort, asa ca am inchis
ochii. Chiar daca aveam ochii inchisi mi se tot derulau imagini prin fata loc, imagini cu mine si
Emm, cu copii, familia. Toti se bazau pe mine si eu nu mai aveam forta necesara pentru a lupta.
Trebuia sa recunosc ca am pierdut aceasta lupta...l-am pierdut pe Emmett. Ultimele cuvinte mau
durut enorm. Fiind absorbita de ganduri, am auzit vag soneria telefonului. M-am ridicat si am
intrat fulgerator in casa, raspunzand.

-Alo, Rose! Spune Alice pe un ton linistitor.

 -Alice, ce este?Ce se petrece?Intreb speriata.

-Relaxeaza-te! Nu se intampla nimic...am sunat in legatura cu Emm.

- Nu mai pot...am spus trista.

-Asta nu este Rosalie pe care o stiu eu. Ea nu ar fi renuntat niciodata la lupta.

Surioara, continua lupta, dar mai ales concentreaza-te pe inima ta si fii atenta si la lupta din
interiorul tau...sti la ce ma refer...

-Ai vazut...

-Da si incerc cu greu sa tin aceste imagini departe de Edward...

-Te rog, nu le spune...

-Nu le spun, dar promite-mi ca nu vei renunta.

-Nu voi renunta! Trebuie sa inchid, te sun mai incolo. Multumesc...Pa.

-Nu ai pentru ce. Pa.

Am inchis telefonul si m-am pus pe jos. Alice avea dreptate se ducea o lupta si in
interiorul meu, dar acum cel ami mportant era Emmett, apoi ma voi gandi si la mine. Afara deja
incepea sa se intunece. Am intrat in padure, inderptandu-ma spre locul unde-l lasase-m pe Emm.
L-am zarit de la distanta si sunt sigura ca si el, pentru ca a inaltat capul.
 -Baby...spune el fericit.

Am inghetat. Ce Doamne iarta-ma se intampla?Ba e asa, ba nu e asa. Eram confuza si

agitata, dar inima imi spunea adevarul. Persoana din fata mea era sotul meu.

-Emm?Am intrebat nesigura.

-Iubito, ce se intampla?Ce cautam pe insula si de ce sunt legat?

Un val de fericire mi-a inundat tot corpul. Am fugit la el, imbratisandu-l.

-Incet...ma strivesti...

-Scuze, i-am spus dezlegandu-l. Emm, esti chiar tu?

-Da, ar trebui sa fiu altcineva?

-Te iubesc! Te iubesc! I-am spus sarindu-i dupa gat, incepand sa-l sarut salbatic.

-Wow, baby, ce-a fost asta?Spune stergandu-se de putina saliva.

-Mi-ai lipsit, am spus strangau-l puternic in brate.

-Ce se petrece aici?

-Iti spun in drum spre casa. Emm a fost socat sa auda toata povestea de la accidentul
lui. Nu-i venea sa creada si si-a cerut nenumarate scuze pentru tot ceea ce spuse-se.

-Nu-mi vine sa cred...Iubito, iarta-ma ca te-am facut sa treci prin atatea...

 -Te iubesc! Am reusit sa-i spun, valul de emotie inca nu-mi trecu-se.

-Am o idee, ce zici daca tu mergi sa-ti faci un dus si apoi vi pe plaja?Intreaba el,
afisand zambetul strengar, pe care-l adoram.

-Ce pui la cale?Intreb cu o spranceana ridicata.

-Nimic, doar du-te..

Mi-am facut rapid un dus, dar cum nu mai aveam cu ce ma schimba, am iesit in prosop.
Cum am pasit pe veranda am ramas umita. O imensa inima facuta din lumanarele era aprinsa
pe plaja, iar Emm statea in mijloc, cu spatele la casa.

-Este minunat...am spus cand am ajuns langa el.

-Asta este o nimica toata in comparatie cu tine, spune luandu-ma in brate.

-Iubitule...am spuns in soapta.

-Doamna Cullen va iubesc si va voi iubi, atat cat vom trai, spune cu un zambet
larg. Baby, te doresc, vreau sa fi a mea, sa te simt...dar tu vrei?

L-am privit cateva secunde, fara sa-i raspund. Acum era randul meu sa-l tin pe jar.
Vazand ca nu raspund zambetul dupa fata a inceput sa piereasca.

-Da, vreau! Am raspuns intr-un final, luandu-l dupa gat.

-Cam greu...

-Si tu mi-ai facut la fel...

 Ma lipeste de trupul lui, sarutandu-ma
delicat pe gat, prinzandu-mi uneori pielea ca si cum m-ar musca. Imi tot miscam mainile cand pe
spate, cand in par, pana ce mi-au alunecat pe fun, la fel si ale lui. A continuat sa ma sarute si sa
ma muste de gat, de buza sau de ureche panga cand si-a dar seama ca ceva il incolodeaza. A
privit in jos la prosop si apoi la mine. Am dat aprobator din cap. Mi-a dat jos prosopul, inca
ametindu-ma cu saruturi lungi, tipic lui. De data asta nu s-a mai oprit la scobitura gatului, ci a
alunecat mai jos. Cand a revenit la buze l-am simtit cum ma impinge delicat pe nisip. Am cazut
pe spate, iar el peste mine. Excitarea crestea cu fiecare sarut si fiecare mangaiere. Am simtit
ceva tare in partea de jos si am chicotit.

-Mda...spune el razand. Cand nimic nu ne-a mai incolodat a continuat de unde ramase-
se.Doamne, esti minunata, spune privindu-ma fermecat.

-Multumesc si tu esti minunat, am spus conturandu-i cu degetul pernutele de pe

abdomen si privind in jos de ele.

-Te iubesc! Sopteste la ureche, apoi sarutandu-ma. Un val de caldura mi-a cuprins
trupul. Emmett se rostogoleste, eu ajungand deasupra lui. Bun, deci vroia sa fac eu toata treaba,
am chicotit la acest gand. L-am sarutat, incet apoi a urmat un joc cu limbile. Totul era minunat.
In timp ce ne sarutam, m-am ridicat incet si odata cu mine si el, care se tinea de gatul meu,
jucandu-se prin par si pe spate. Mi-am infasurat picioarele in jurul trupului lui si mi-am pus fata
pe umarul lui.

A fost o noapte memorabila. Stateam cu capul pe pieptul lui Emm, cand primele raza ale
soarelui au inceput sa apara.

-Baby, esti bine?Intreaba mangaindu-ma pe corp.

-Da, este minunat sa fi din nou langa mine, i-am spus sarutandu-l pe piept.
 -Intotdeauna voi fi! Nu vreau sa te mai pierd niciodata...

-Nu ma vei pierde!

-Nu vreau sa stric acest moment, dar ce-ai zice sa ne intoarcem acasa? Imi este dor de
copii si in plus acum ca mi-am revenit, putem veni aici oricand vrem.

-Ai dreptate. Cel mai bine este sa mergem acasa.

Am intrat in casa si am verificat telefonul. Era un mesaj de la Alice.

„Rupe captuseala rucsacului si vei gasi haine. Va iubesc!”

Ne-am imbracat si am pornit spre casa, dar de data asta ca un cuplu, nu ca doi straini,
cum eram cand am ajuns. Abia asteptam sa-mi strang copii si nepotii inbrate, dar si pe restul
familiei. Odata urcati in avion, l-am luat pe Emm de brat, punandu-mi capul pe umarul lui. As fi
vrut sa adorm, dar era imposibil. M-am consolat totusi cu tinutul ochilor inchisi, mirosind

parfumul pielii lui Emm.

Majorate (capitolul 64)

-Mami, tati, spune Nikki intampinandu-ne la aeroport.

-Draga mea, i-am spus imbratisand-o.

-Parca ai mai crescut, spune Emm sarutand-o pe frunte.

-Ti se pare…Tati cat ma bucur ca ti-ai revenit, spune fericita.

 -Si eu.

-Hey, Rose, Emm, spune Seth. M-a sarutat pe obraz, iar cu Emm a dat noroc.

-Buna Seth, i-am spus zambind.

-Salut.

-Cred ca e timpul sa mergem, toti sunt nerabdator sa va vada, spune Nikki.

-Nu-mi spune ca Alice…

-Nu a facut nimic, avea de gand, dar i-am sugerat mai intai sa vada daca vreti ceva. A
fost dezamagita ca nu poate organiza nimic, pentru ca voi nu vroiati.

-Slava Domnului, am spus rasufland usurata.

Dupa 1 ora am ajuns in fata casei. Emm ma i-a de mana si intram. Exact cu spuse-se
Nikki, toti ne asteptau.

-Mami, tati, spun Taylor si Selene in acelasi timp.

-Bunico…bunicule…spune Dan fericit.Ma bucur sa va vad, spune el tinandu-ne si pe

mine si pe Emm in brate.

-Si noi ne bucuram sa va vedem, spune Emm.

-Bun venit inapoi, fratioare, spune Edward intinzand mana.

-Este bine sa fi inapoi, spune Emm, dand mana cu Edward.

-Imi cer scuze…imi cer scuze amandurora pentru felul in care m-am purtat…Ar fi
trebuit sa am incredere in tine Emm, stiam ca nu i-ai face niciodata rau, dar…

-Gata, frate, a trecut. Scuzele sunt acceptate, dar nu te mai indoi de mine, n-as putea
sa-i fac rau niciodata ingerului meu.

-Merci. Scuze acceptate, am spus evitandu-i privirea.

 -Hai povestiti-ne cum a fost, spune Alice entuziasmata. M-a luat de mana sa ma duca la
canapea, dar Emm s-a miscat odata cu mine, pentru ca ma tine de cealalta mana. Cred ca poti
sa-I dai drumul, n-o fur…spune Alice incruntandu-se.

-Bine, spune Emm eliberandu-mi mana.

-Deci…spune Alice nerabdatoare.

-Alice abia au venit…spune Bella.

-Si?

-Fiule, te doare ceva?Intreaba Carlisle.

-Ma simt perfect, numai ca trebuie sa vanez…

-Pai nu ai vanat?Intreaba Esme.

-Doar 4 maimute, dar asta la 2 zile dupa ce am ajuns. De atunci nimic ….m-a lasat sa
mor de foame si pe deasupra si legat, spune Emm, facand o fata de copil nevinovat.

-Legat?Intreaba Selene.

-Da, m-a legat de un copac…spune el facand o fata nevinovata.

-Daca tot le spui asta, de ce nu le spui si de ce te-am legat…am spus zambind.

-Eeee…pai asta este o alta poveste, spune Emm.

-De ce te-a legat, frate?Intreaba Jazz.

-Aaa…nimic…

-Hai, dragule, daca tot ai inceput, i-am spus privindu-l atent.

-Da, tati, chiar vreau sa stiu, spune Taylor privindu-l atent si suspicios.

-Wow, frate…spune Edward chicotind.

-Am spus ceva urat…de care nu sunt prea mandru…

 -Ce?Intreaba Taylor serios.

-Dragule, incet, spune Selene.

-Am spus ca m-a rapit si vrea sa ma…violeze…spune el cu privirea in pamant. Inca ii

era rusine de ceea ce spuse-se.

-Ce?Spune Dan izbucnind in ras.

-Asta a fost o vorba criminala, tati, spune Nikki razand. Mami a avut dreptate de te-a
legat.

-Mda..

-Bravo, Rose, spune Alice.

-Tati, este bine ca ti-ai revenit, spune Nikki imbratisandu-l.

-Te iubesc draga mea, de fapt va iubesc pe toti.

-Bleachhh…sa ma iubeasca un barbat…chhh…spune Jacob.

-Cainii parca erau inteligenti, dar exista si exceptii, am spus ca pentru mine.

-Te-am auzit, blondino..

-Jake!Spune Nessie.

-Sa sti ca mi-ai lipsit javra. M-am obisnuit cu tine si glumele tale nesarate, am spus
zambind.

-Incepem…spune Bella razand.

A inceput sa sune un telefon. Lucy se ridica si raspunde, era al ei, dar iese din camera.
M-am uitat intrebatoare la Nessie.

-Suna prietenu..spune Dan razand.

-Nu fi rautacios, spune Tanya.

 -Emmett, dar sunt curios cu ti-ai revenit?Intreaba Elezar.

-O sa radeti de mine, nici Rose nu stie…

-Da, nu a vrut sa-mi spuna.

-Edward?Intreaba Bella.

Ne-am intors la Edward si incerca cu greu sa-si tina rasul, dar nu mai putea. A explodat
razand cu putere.

-Casa de nebuni…spune Jacob serios, asezandu-se pe manerul fotoliului langa Nessie.

Aceasta il pocneste peste mana.

-Vedeti….spune Emm trist.

-Gata, dragule, i-am spus consolandu-l. Acum stateam la fel ca Jake, pe manerul
fotoliului langa Emm, numai ca aveam mana dupa gatul lui Emmett.

-Hai tati, ne-ai facut curiosi, spune Nikki.

-Pai, Rose m-a lasat de legat de un palmier in mijloc, iar ea a plecat sa vaneze. Am
incercat sa ma dezleg, dar eram slabit si legaturile au fost multe, spune el privindu-ma. In
sfarsit, au trecut cateva ore si mi-am dat seama ca ma lasase acolo. Niste papagali s-au pus in
copacul din fata mea si mi se parea ca rad de mine… Cel mai puternic pradator..umilit asa. O
adiere de vant mi-a adus mirosul emanat de ei si toate instinctele s-au pus in miscare. Am
inceput sa ma dau cand in stanga, cand in dreapta si dupa cateva incercari nu reusise-m sa
rup legaturile, in scimb am simtit copacul leganandu-se putin si pamantul ridicandu-se. Dupa
cateva lovituri cu spatele si leganari, copacul a cedat, dar a si ripostat. Vreo 4-5 nuci de cocos
mi-au cazut in cap, acest lucru m-a dezechilibrat si am cazut cu copacul oarecum pe spate,
doar ca avand crengile foarte mari s-a proptit de un alt copac. Am avut niste dureri
ingrozitoare de cap. Atunci au inceput sa-m apara foarte multe imagini incetosate in minte,
dar incetul cu incetul incepeau sa prinda contur. Am stat asa pana a venit Rose. Eram
nerabdator s-o intreb ce cauta pe… acolo si de sunt legat. Sfarsit! Spune Emm zambind.

-Nuci de cocos, hmmm…spune Nikki.

-Acum sa te parasc, baby…spune el scotand limba.

 -Ce?Aaaa….nu. Dragule sti cat te iubesc, nu?Spun incercand sa-l induplec putin.

-Ce este? Intreaba Tanya zambind larg.

-Cand am vazut-o cu catusele…incepe Emm.

-Wow…catuse??! Intreaba Taylor, uitandu-se umit spre mine. Buzele ii s-au lungit intr-
un zambet larg.

-A fost idee matusii tale Alice, spun ridicand mainile ca si cum m-as preda.

-In fine, am intrebat-o ce face cu alea si mi-a spus “cred ca sunt de la Edward si Bella
si ei si-au petrecut luna de miere aici”, spune Emm razand.

-Deci erau ale noastre….?Spune Edward razand pasind in fata.

-O mica neintelegere, am spus fugind in spatele

lui Esme si Carlisle. Stiind ca Edward nu va putea ajunge la mine decat daca va trece de ei, asa
ca am scos limba la el.

-Bine, lasa ca vezi tu ce te ciufulesc cand te prind, spune el.

-Hahaha, vreau s-o vad si pe asta, am spus razand.

-Gata, gata! Spune Alice, batand din palme, ridicandu-se de pe canapea. Toti ne uitam
intrebatori la ea. Emm, tu mergi la vanatoare cu cineva sau singur, cum vrei, iar Bella, Esme,
Carmen, Rose, Nessie si Kate vin cu mine!

-Si eu?Intreaba Tanya.

-Si noi?Intreaba Nikki aratand spre ea si Selene.

 -Voi ramaneti acasa! Si sa nu aud comentarii!

-Tanya, tu trebuie sa ai grija de “mici monstruleti”.

-Ok, spune ea zambind.

Alice ne-a facut semn s-o urmam afara.A intrat in padure indepartandu-se de casa.Tot
drumul a fost oncentrata, vroia sa vada ceva si nu putea de Jake si Seth, dar de ce ne-a luat pe
toate cu ea. La un moment dat ne-am oprit. Eram deja la o distanta mare de casa, deci nu ne
putea auzi nimeni.

-Rosalie Cullen!Spune ea serioasa.

-Ce-am facut?Intreb putin speriata.

-Ce zi este peste 48 de ore?

-27 iulie 2012, este ziua de nastere a lui Nikki si Taylor, am raspuns repede.

-CU atatea pe cap am si uitat, de ce nu mi-ai amintit?

-Alice, linisteste-te, spune Bella, punandu-I o mana pe umar.

-Nu! Avem 2 aniversari de facut! Atatea cumparaturi si totul trebuie facut in 2 zile.

-Alice, sa ne linistim. Sunt sigura ca vor vrea ceva mic, doar familia si prieteni, spune
Esme.

-Nu conteaza, fac 18 ani, este o varsta importanta, spune ea.

 Alice a inceput sa turuie, invartindu-se de colo pana colo.
Ma ametea si obosea plimbatul si vorbaria asta. Ne-am uitat una la alta, ridicand din umeri.
Pierduse-m sirul indatoriilor pe care le aveam.

-Alice…Alice…am strigat eu, fara ca cineva sa-mi raspunda.

-Este mult prea concentrata, spune Nessie chicotind.

-Un mic soc?Intreaba Kate.

-Nu, am ceva mai bun, spun serioasa. O singura incecare…Alice! Alice! Alice! Am
tipat odata, dar ca si prima data Alice isi vedea de treaba ei, dandu-ne sarcini.

-Rose, nu cred ca…incepe mama.

O roata de foc a aparut unde era Alice, prinzand-o in capcana. Am ridicat flacarile, pana
la gat.
 -La naiba, Rose! Tipa ea speriata.

-Te-ai linistit?Intreb relaxata.

-Opreste-l!

-Te-ai linistit?Repet pe acelasi ton relaxat.

-Da.

-Bun, am spus zambind. Focul a disparut, iar Alice a rasuflat usurata. Intr-o zi o sa
explodezi de la atata agitatie.

-Merci pentru grija purtata…spune strambandu-se.Deci stiti ce trebuie sa faceti?

-Habar n-avem, matusa, spune Nessie chicotind.Chiar si cu auzul fin de vampir nu te-
am putut urmari.

-Doameneee…Ce ma fac cu voi?

-Relaxeaza-te, spune Bella, punandu-I ambele maini pe umeri.

-Trebuie sa fie perfect…

-Alice, sunt sigura ca nu vor o petrecere…am inceput eu.

-Ba da!
 -Vrei sa spui ca nu-mi cunosc copii?Daca vroiau asta ar fi vorbit despre asta, i-asi fi
auzit, as fi simtit daca asta isi doreau.

-Rose, are dreptate…aproba Kate.

-Bine, bine, va fi ceva restrans, dar tot va fi surpriza.

-Alice…spunem toate odata.

Tot drumul pana acasa Alice ne-a repetat sarcinile ca sa fie sigura ca nu uitam ceva, de
parca ar fi fost posibil. Stiam ca in urmatoarele 2 zile eram din nou in tensiune si continua
agitatie cu hipeactiva noastra surioara. Nici nu m-am gandit la cadou…cred ca voi face ceva
personalizat si unic, plus inca ceva…oare o masina ar fi ok? Ma intreb eu. Intoare acasa am
vrut sa urc in dormitor, pentru un dus. Aveam nevoie sa ma schimb, ma simteam murdata. And
am pus piciorul pe prima treapta, Alice ma trage de brat, tarandu-ma in living. Emmett veni-se
de la vanatoare, iar ochii lui aurii straluceau puternic.

-Nu avem timp de odihna! Spune ea, punand mainile in sold.

-Si vrei sa spui ca voi sta nespalata pana atunci?

-Vroiai sa faci dus?

-Daaaa….am spus dandnu-mi ochii peste cap.

Toti au izbucnit in ras, iar eu am urcat in camera.Am fost surpinsa s-o vad pe Nikki
acolo, uitandu-se la cartea pe care nu prea aveam voie s-o citesc, dar tata fusese de acord sa mi-
o lase dupa multe rugaminti.

-Scumpo…am spus incet, apropiindu-ma.

-Mami…tu ai citit asta?

-Da…

-Este trista, dar in acelasi timp iti ofera o lectie de viata. Jade a continuat sa lupte,
chiar daca pati-se ce pati-se, la fel ca si tine mami….Sunteti 2 femei puternic. Doamne fereste
daca mi s-ar intampla asta eu n-as suporta….

-Draga mea, ce s-a intamplat?De ce spui asta?Tu nu vei pati nimic!

 -Nimic, ma gandeam ca in ciuda tuturor problemelor pe care le-ai avut, ai continuat sa
te ti tare…Mi-as dori sa am si eu tari ta, dar cand l-am vazut pe tati ca nu ne mai
recunoaste..m-am speriat si nu mai stiam ce sa fac. Tu erai calma si incercai sa gasesti o
solutie…

-Puiule…daca toti ati vazut ca rad sau

ma tin tare in fata problemelor asta nu inseamna ca sunt puternica…De fapt in acele
momente mi-e frica si in interiorul meu se da o lupta permantenta. O lupta pe care nu reusesc
s-o castig si nu voi reusi niciodata…

-Pana acum n-am intampinat probleme si mi-e frica…

-Sunt cu tine si totul va fi bine, i-am spus imbratisand-o.

-Te iubesc, mami! Spune sarutandu-ma pe obraz.

-Si eu, draga mea! Am strans-o si mai tare la pieptul meu.

-Cred ca trebuie sa mergi la baie, pentru ca oricand poate intra matusa Alice, spune
chicotind.

-Ai dreptate, vine uraganul..

-Te-am auzit!

-Upsss, am spus razand.

-Mami, imi dai si mie cartea s-o termin de citit?Spune ridicand cartea din pat.

-Draga mea…asta nu este o carte tocmai potrivita pentru tine…

 -Te rog…M-am uitat putin prin ea si imi place, in fine m-a captivat. Te roggggg, spune
ea cu o mutra de catelus.

-Si daca iti spun ca nu tu tot o vei citi, nu?

-Da, spune zambind.

-Bine…dar nu prea sunt de acord, i-am spus sarutand-o pe frunte.

-Merci, mami.

Dupa 20 de minute de relaxare, am iesit. Era timpul sa dau ochii cu Alice. Bine ca aveam
bateriile incarcate.

-Baby, spune Emm intrand in casa cu o cutie imensa in maini.

-Ce e asta?

-Ghirlande, spune el cat de incet a putut, pentru a nu-l auzi Alice cum a pronuntat
cuvantul.

-In sfarsit! Spune Alice intrand in casa. Emmett, grabeste-te cu alea sus si vino sa-I
ajuti pe Jazz si Edward. Rose, mergi in gradina si vezi ca fetele aranjeaza ceva. Folosesteti
puterea pentru a arde materialul ala in diferite forme, dar nu de tot.

-Bine, sefa, spun indreptandu-ma spre gradina.

 -De acum noi doar vom privi, spune Bella razand de fata pe care
o facuse-m. Intreaga curte era acoperita cu mult material colorat, nu se mai vedea niciun petic
de iarba.

-Cand mai este vreo petrecere, cred ca voi pleca de acasa…am spus ca pentru mine.

-Iar eu te-as opri, spune Alice aparand langa mine.

-Parca esti argintul viu…

-Deci ce cred?Sunt frumoase, nu?

-Minunate, am spus aratand un zambet chinuit. Sti….ce zici daca pe unele forme si-ar
folosi si Kate puterea, va arata mai ciudatel…

-Foarte buna ideea, deci dupa ce termini, Kate iti va lua locu.

-Esti bine, Rose?Intreaba Bella razand, dupa ce Alice a plecat.

-Cred ca m-am molipsit…spun serioasa. Hai sa terminam odata cu asta, ca daca mai
vine o data si ne gaseste la fel…o patim.

-Da, spun ele razand.

Am vazut o bucata de material rosu si una blue…foc si gheata, am gandit eu. Astea vor
ramane ultimele. Am trecut la ce-a verde. Imi imaginam diferite forme care le plac copiilor si
incepeam sa ard.
 -Super, spune Bella uimita.

-Merci…dar este mult mai simplu cu creionul.

-Iti controlezi puterea foarte bine, felicitari, spune Carmen.

-Multumesc.Am continuat si cu celelalte bucati. Intr-o ora erau gata toate, inafara de
cea rosie si cea blue. Edward! Am strigat eu.

-Da, Rose, spune el, venind langa noi. Era murdar de…ulei…Nu rade…Alice ne-a trims
in Settle dupa tot felul de lucrusi si ni s-a spart baia la masina…

-O sa ma uit dupa ce terminam cu astea, spun zambind. Este vreun lupisor pe aici?Nu
mai deosebesti daca da sau nu pentru ca pute peste tot, spun strambandu-ma.

-Acum nu, dar trebuie sa vina Sam si ceilalti.

-Stai putin, vin si Billy si Sue?Intreaba Bella.

-Si Charlie, contina Edward.

-Aha, saracii de ei, spune Bella razand.

-Te rog frumos Edward cand ajung lupisorii trimite unul la mine….

-Ce vrei sa faci?Intreaba Esme.

-Am o idee, spun zambind, uitandu-ma la Edward.

-Foarte frumos, stiam eu ca ai imaginatia bogata, spune Edward imbratisandu-ma.

 -Mai incet frate ca voi deveni gelos, spune Emmett, luandu-ma de
mijloc, dupa ce Edward s-a indepartat.

-Stai linisti, iubitule…nu ma las furata de nimeni, spun razand.

Toti am izbucnit in ras.. Emm ma saruta pe frunte, strangandu-ma mai tare in brate.In
toata galagia provocata de rasetele celorlalti am putut s-o aud pe Alice rastindu-se la Jazz ca nu
facu-se ceva bine.

-3…2…1…am inceput eu, dar cand sa spun 0 Alice era langa noi.

-Bingo,spune Edward.

-Voi ce stati aici degeaba?V-am spus ca suntem in criza de timp!Spune Alice atat de
repede incat nu cred ca i-a putut vede cineva gura deschizandu-se.

-Esti criminala, spune Emmett razand.

-Vrei sa vezi cat de criminala sunt?

-Nu…spune el ascunzandu-se dupa mine.

-Alice, unde sunt copiii?

-Le-am spus lui Selene, Tanya, Dan, Lucy, Seth si Jacob sa-I tina departe.
 In sfarsit a venit si ziua de 27. Mi s-a parut ca a durat o eternitate. De fiecare cand era
vorba de o petrecere, Alice baga frica in noi. Cand scapase-m putin de ea, Emm ne-a propus sa
fugim, dar ne jupuia de vii cand ne intorceam.

Eram in dormitor, ma pregateam sa cobor, cand Emmett deschide usa. Ramane blocat in
prag cu gura deschisa.

-Dragule…Hellooooo….

-Esti…minunata, superba, habar n-am pentru ca nu pot descrie in cuvinte, spune el,
luandu-ma in brate, invartindu-ma.

-Emmett, imi strici rochia, protestez eu, atat cat am

reusit, pentru ca si-a apasat buzele pe ale mele, oprindu-ma.

- Trebuie sa ajunga, mai aveti mu…iauite la ei! Spune Alice incrucisand bratele la piept.

-Alice, este dormitorul nostru, sti tu camera aia in care ai intimitate, spune Emmett.

-Stiu foarte bine ce inseamna dormitor, dar acum nu avem timp de giugiuleli. Copiii
trebuie sa apara. Veniti jos!
 Ne-am aruncat o privire scurta si ne-am
conformat. Casa, gradina…totul arata minunat. Chiar daca Alice provoca o intreaga avalansa
inainte de o petrecere, trebuie sa recunosc ca ii iesea fantastic de fiecare data. Modifica-se putin
idee mea cu panzele. A pastrat modelele, dar le-a lipit intr-un servetel. Pe panza rosie era
simbolul haieti, iar pe cea blue era simbolul nostru. Se vedeau foarte bine pe mese. Macar Alice
nu mai invita-se si pe altcineva. Eram noi, haita, Sue, Billy si Charlie.

Pe la 2 au ajuns si copii. Au fost fascinati de petrecere. Totul se transforma-se intr-o

distractie totala. Emm dansand cu Nikki, erau

atat de haiosi. Dar pentru toti cireasca de pe tort am fost eu si Jake. Pot spune ca am ramas
socata cand Jacob m-a invitat la dans. Toti se oprise-ra si se uitau la noi. J
 acob era criminal, nu le avea deloc cu dansul si de vreo
cateva ori m-a calcat pe picioare. Nu ca eu ma dau in vant dupa dans, dar nici nu-mi schilodesc
partenerul. Petrecerea a tinut pana in zori. Alice ne spuse-se ca Bella cu Edward, eu si Emm, ea
si Jazz, Kate cu Garret mergem intr-o mini excursie. Si ea si Edward aveam niste fete dubioase
si nu prea intelegeam de ce plecam in “excursie” asa brusc, dar eram hotarata sa aflu cand
ajungem acolo. Imi vor spune de buna voie sau siliti. Chiar daca mi se pareau ei ciudati si eu
simteam ceva apropiindu-se, sincer ma cam saturase-m de probleme, dar n-am ce-i face asa e
viata.

Disparitia (capitolul 65)

-Edward, ce este cu plecarea asta?Il intreb pe fratele meu, cand l-am prins singur.

-Nu este nimic, doar ca Alice crede ca ar fi frumos sa iesim asa si mi s-a parut o idee
buna, spune el.
 -Si de ce nu mergem toti?

-Nu stiu, Rose…Conteaza asta?

-Ce ascundeti?Intreb prinzandu-l de brat.

-Nimic!Spune hotarat.

-Bine…am spus dand din cap.

-Rose, ai vazut-o pe mami?Intreaba Lucy.

-Este la piscina…

-Merci.

-Cu placere.

-Rose,vino putin!Striga Carlisle.

-Acum! Am urcat scarile pana la biroul tatei. Cand am deschis usa am ramas putin
blocata. Esme, Carlisle, Elezar si Carmen erau acolo cu niste expresii serioase.

-Ce-am facut?Intreb intrand in camera.

-Nimic. Vroiam sa vorbim putin cu tine, spune Esme.

-Bun, sunt aici…

-Ce-ai de gand cu Volturii?Intreaba Elezar.

 -Adica?

-Daca vor mai veni…continua Esme.

-Nu vor mai veni, iar daca o vor face…hmmm…nu stiu, spun ridicand din umeri.

-Ai de gand sa-I omori?Intreaba Carmen.

-Un singur lucru am de spus si cred ca discutia se va incheia…Oricine se atinge de

persoanele pe care le iubesc…vor muri si nu ma intereseaza cine sunt.

-Cred ca daca vor mai veni, cel mai intelept ar fi sa vorbim cu ei…spune tata.

-Tata…Aro ne vrea pe mine, Edward si

Alice…stiu foarte bine ca nu-I vom alege pe ei, atata timp cat voi traiti si oricum mi-e putin
frica…

-De ce?Intreaba Esme.

-Pentru ca-mi stiu punctul slab si ma pot lovi acolo….

-Copiii…spune Carmen.

-De asta se comporta Alice si Edward ciudat? Intreb privindu-I curioasa.

-Nu si nu se comporta ciudat.

 -Ahaa…Scuze, dar atat am de spus. Eu ma retrag, cred ca Alice este gata…vrea sa
plecam azi in minunata excursie, spun dandu-mi ochii peste cap.

-Sigur, spune mama bland.

Am iesit din birou putin nedumerita de discutia asta. M-am indreptat spre dormitor. Alice
era acolo, jucandu-se cu perna.

-Te distrezi?

-Da, perna ta este haioasa, spune ea chicotind.

-Mda…gradinita…

-Esti gata?Spune sarind din pat.

-Da…Apropo cat stam?

-2 sau 3 zile, nu avem nevoie de haine…

-Vrei sa spui ca vom sta cu hainele astea pe noi 3 zile?

-Da, nu vor pati nimic, pentru ca nu faci efort. Bine, vom face putin dar doar cand ne
intoarcem pentru ca mergem la vanatoare, dar in rest nimic…

-…offfff…..

Dupa ce ne-am luat la revedere de la familia am plecat. Am alergat prin padure pana
aproape de Settle. Ajunsi intr-o poiana Alice ne face semn spre dreapta, apoi spre stanga. La
scurt timp am ajuns in fata unei cabane parasita. Nu era foarte mare, dar pentru 8 persoane era

perfecta.

-Idee e ca vom sta afara, dar vremea se tot schimba asa ca daca se inrautateste vom
intra inauntru, spune ea, vazandu-ne putin derutati.

-Minunat. Auzi…Alice, este si foc de tabara?Intreaba Emm.

-Despre asta vorbesti cu Rose, ea e cu focul, spune Alice zambind.

-Baby, va fi si foc de tabara, nu? Intreaba el luandu-ma de maini. Adora aceste iesiri,
dar si focul de tabara. Si mie imi placeau, dar de data asta a fost brusc si ciudat.

-Bine…raspund oarecum plictisita.

-Multumesc iubito, spune el sarutandu-ma.

-Nu ai pentru ce, raspund eu dupa ce m-a eliberat.

M-am asezat pe iarba, rezemata de un copac, privindu-I pe baieti cum adunau lemne
pentru foc. Toata lumea era entuziasmata de aceasta mica escapada, inafara de mine, Alice si
Edward. Chiar daca incercau sa se comporte normal si cat mai natural nu le iesea, ii cunosteam
prea bine si stiam ca-mi ascund ceva. As fi putut sa-I intreb acum sau cand vom sta in jurul
focului, dar nu vroiam sa le stric si celorlalti buna dispozitia. Voi incerca sa-i intreb cat mai
delicat posibil….

-Nu prea te distrezi…spune Kate, asezandu-se langa mine.

 -Nu aveam chef de asta…nu stiu de ce dar am o perioada mai proasta. Nu am vrut sa
vin, dar au insistat foarte mult…

-S-a intamplat ceva?Intreaba Bella.

-Nu…

-Rose, au auzit o parte din discutia ta cu Nikki, atunci in camera… A patit ceva?

-Nu, doar ca a spus unele lucruri ciudate si mai mult este acest sentiment de neliniste
ce nu-mi da pace….

-Rose, lemnele sunt pregatite! Spune Alice. A vrut sa intrerupa discutia si nu stiu
motivul.Trebuie sa fie serios daca se ascund din nou de mine, dar mai rau fac pentru ca trebuie
sa-mi storc creierii pentru a afla si nu am siguranta ca voi afla….

Lemnele s-au aprins intr-o flacara uriasa. Soarele apuse-se de ceva timp, iar luna isi
intra in drepturi. Auzeam vietatile nocturne iesind din ascunzatori, pentru asi cauta hrana.Era
placut noaptea afara…Peisajul si toate minunule noptii parca prindea viata.

-Garret, esti cel mai varstnic dintre noi, ce zici sa ne spui o poveste, spune Edward,
tinand-o in brate pe Bella.

-Pai…cu ce sa fie: monstrii insetati de sange sau printi si printese?

-Cu printi si printese, ca sa fie si pe placul lui Rose, spune Alice repede.

-Urasc printii si printesele…si in plus nu exista asa ceva! O prefer pe cea cu monstrii
insetati de sange, am spus plictisita.

Niciunul nu a mai comentat nimic, asa ca Garret a inceput povestea. Era o poveste
despre oamenii care au reusit inrt-un final sa printa creaturi ale noptii, pe care le exploatau si
scoteau bani frumosi de pe urma puterilor lor. Pana intr-o zi cand acele creaturi s-au eliberat si
au inceput sa rapeasca oameni, transformandu-i in semnei de-ai lor pentru asi mari puterea sau
in sclavii lor, iar cand se plictiseau de ei, ii omorau.

Nu eram atenta la poveste deoarece mintea imi juca fete. Cuvintele lui Nikki, sentimentul
ciudat din corp, comportamentul straniu al lui Edward si Alice, Volturii, Dante si uneori
amintiri neplacute din trecut nu-mi dadeau pace. Am inchis ochii, incercand sa-mi golesc
mintea, dar nu mi-am dat seama aca in il tineam pe Emmett de mana, iar eu strangeam pumnul.

-Iubito, esti bine?Intreaba el, intorcandu-mi fata spre el.

-Da…am spus repede, dezmeticindu-ma.

-Rose, cum e sa fi cel mai puternic vampir?Intreaba Garret, vazand o oarecare tensiune
intre noi.

-Nu e cine stie ce…Bineinteles sunt fel si fel de persoane…unele in locul meu ar fi
avut nasul pe sus, tratandu-I pe ceilalti, urat, pentru ca se credea superioara/superior lor, iar
alte persoane pe care acest lucru nu le schimba. Asta sunt eu…am ramas aceeasi persoana
din totdeauna. Ca am aceasta putere nu ma face mai interesanta, cel putin in ochii
mei…singurul lucru de care nu ma mai tem este ca imi pot proteja persoanele iubite…

-Felicitari pentru aceasta gandire, as putea spune ca te numeri printre putinii vampiri
pe care ii aud vorbind asa, daca ai avea parul alb ai putea spune ca esti intelept, spune Garret
zambind.

-Nu sunt inteleapta, doar ca viata iti arata multe cai si iti inchide si deschide multe usii,
pe care daca ai ales-o pe cea gresita…te-ai ars, am spus zambind amar.

Linistea s-a asternut peste noi. Toti priveam in gol spre focul din fata noastra fara a
scoate vreun sunet. Nici eu nu ma asteptam sa scot ceea ce am scos pe gura, dar asta simteam.
Viata se foloseste de tine, iar cand nu mai are nevoie de tine te arunca, la fel se intampla si cu
oamenii. Trebuie sa invatam din greselile facute si sa incercam sa ne dam seama care sunt
persoanele ce tin la noi cu adevarat si merita dragostea si increderea noastra si care sunt cele
care stau pe langa noi doar pentru bani, faima sau mai stiu eu ce.

A trecut prima zi din mica noastra excursie. Deja eram nerabdatoare sa ajung acasa,
pentru ca aici chiar nu aveam ce face si ma enervau cumplit Alice si Edward.

-Iubito, ce zici de o plimbare?Intreaba Emmett, prinzandu-ma brusc de mijloc.

-Emmett, m-ai speriat, i-am spus intorcandu-ma.

-Scuze, spune el zambind.

 -Ce este?

-Ce zici de o plimbare?

-Nu va duceti prea departe bine?Spune Alice, iesind din cabana. Sincer nu stiu ce cauta
acolo, pentru ca daca batea vantul mai tare sigur o darama.

-Alice, punct! Spune serioasa. Toti si-au intors capul spre mine.

-Linisteste-te, Rose, spune Jazz si atunci un val ne liniste mi-a cumprins corpul.

-Eram calma si inainte…De ce nu ar trebui sa ne indepartam? Nu vrei sa merg acasa?

De ce? Spun pe un ton mai ridicat.

-Rose, ce ai?Intreaba Edward.

-Spuneti-mi voi ce aveti si fara secrete! Am marait eu.

-Nu avem nimic…. Nu vei avea curajul sa-ti folosesti puterea pe noi…spune Edward cu
o nesiguranta in voce.

-Esti sigur?

-Rose…spune Bella, punandu-mi mana pe umar.

-Este ceva acasa ce nu trebuie sa vad?

-NU!

-Atunci ce dracu e?

-S-a enervat…spune Garret, punandu-se protector in fata lui Kate.

-Nu va face nimic…spune Edward.

-Unde crezi ca pleci? Intreaba Edward prinzandu-ma de brat, inainte de a disparea in

padure.

-Acasa! Da-mi drumul!

 -Nu pleci nicaieri! Emmett, vino si i-ati sotia…

-Am spus sa-mi dai drumul! Am repetat eu, de data asta mai autoritar. Edward imi
elibereaza bratul, facand un pas inapoi cu ochii mariti.

-Esti schimbata…spune el.

-Nu sunt sichimbata deloc, doar ca m-am saturat de toate secretele astea….

-Bun, Rose, mai stam o zi si maine mergem acasa si iti vom spune tot….este
bine?Intreaba Alice.

-Te rog, iubito….spune Emm.

-Bine…am spus urcandu-ma in varful unui copac, astfel incat sa nu-l vad pe niciunul
dintre ei.

-Bella, las-o!Spune Edward. Era simplu sa plec de acolo, dar nu vroiam sa decurg la
forta si in plus maine mergeam acasa, nu mai vroiam sa fac o scena, asa ca pana maine voi fi
un mielusel.

Am stat in copac ceva timp, pana cand fetele mi s-au alaturat. Alice imi evita privirea si
se vedea ca era cam suparata pe mine.

-Scuze pentru mai devreme…am inceput eu.

-Este in regula, toti avem zile proaste, spune Kate.

-Merci…

-Cand apune, mergem sa vanam sunteti de acord domnisoara?Intreaba Alice.

-Alice….am spus incet.

-Ce? Trebuie sa ma comport cum se cuvine cu cel mai puternic vampir, altfel s-ar
putea s-o patesc, nu?

-Vrei sa vezi?
 -Da…spune ea provocandu-ma. Am luat pozitia de atac avand un zambet larg pe fata.
Alice m-a copiat. M-am aruncat asupra ei, cazand amandoua din copac, rupand crengile. Baietii
s-au speriat, venind repede langa noi, dar s-au calmat, vazandu-ne razand.

-Nu sunteti sanatoase…spune Edward.

-Cum a fost aterizarea?Intreaba Emm privind in sus spre Bella si Kate.

-Perfecta, spune Alice. Rose, cred ca ar cam trebui sa slabesti putin…

-Ce? De ce?

-Esti cam grea…

Am inceput tot sa radem. S-a putut vedea pe fata lui Jazz ca era relaxat dupa micul
incident de mai devreme. Emmett ne-a spus o poveste pe care o auzi-se la tata lui despre
vanatoare. Ascultam in liniste, iar noaptea si-a facut incet dar sigur aparitia.

-Bun, Garret tu ai mai vanat animale pana acum?Intreaba Emmett.

-Nu, dar niciodata nu strica sa mai schimbi meniul, spune el chicotind.

-Va fi bine, dragule, o sa vezi…spune Kate imbratisandu-l.

-Deci, daca toti suntem gata ce-ati zice sa mergem, spun nerabdatoare.

-Inainte de toate, Rose vreau sa promiti ceva…incepe Edward.

-Spune-ti domisorule…

-Stai langa mine si Alice, bine?

-De ce?

-Promiti?

-Bine, fie promit…

M-am uitat la Emmett si a ridicat din umeri, nu parea sa stie ceva.Vanatoarea a decurs
bine. Garret a ucis prima lui caprioara si a fost chiar fericit sa vada ca sangele de animal nu
este chiar atat de rau. Emmett a intalnit o puma cu care s-a jucat inainte de a o omor, iar restul
ne-am rezumat la caprioare.

Mai aveam putin pana acasa, dar i-am vazut pe Alice si Edward si Jazz ca se opresc.
Edward m-a prins de mana strangandu-ma puternic. Era incordat, la fel si Alice, Jazz inca nu isi
folosea puterea.

-Emm, Kate, Garret mergeti voi inainte si spunetile lui Esme, Carlisle, Elezar si
Carmen sa vina spre noi, spune Edward.

-Bine…spun Kate si Garret.

-Bine, dar de ce?Edward ce se intampla?

-Du-te Emmett! Spune Alice hotarata.

Nelinistea plutea in aer, pana Jazz a facut-o sa dispara ca prin majie. Alice incerca sa
caute in viitor, dar Jacob sau Seth erau acasa si nu putea vede nimic. Uneori isi mai aruncau
cate o privirea serioasa, spuneau de mine si copiii ca vorbim prin telepatie cand si ei faceau
acelasi lucru.

-Ce se intampla aici? Intreb eliberandu-mi bratul din mana lui Edward.

-Rose…incepe Alice.

- Ce e?

-Este o problema…continua Edward.

-Ce e? Intreaba si Jasper la fel de nedumerit ca mine.

-Copiii! Striga Esme apropiindu-se, impreuna cu Carlisle, Carmen si Elezar.

-Este adevarat…spune Edward socat.

-Da, fiule…Copii stau impreuna cu el acum…spune Carlisle.

-Cu el? Care el? Edward ce se petrece? Ce e cu mirosul asta?Intreb socata, cand
mirosul pe care nu-l voi uita niciodata mi-a umplut plamanii.
 -Rose…incepe Edward dar deja nu mai avea cu cine vorbi pentru ca o zbughisem spre
casa.

Ii auzeam pe ceilalti in urma mea. Ajungand in fata casei, mirosul a devenit si mai
puternic. Focul incepea sa arda in mine ca o torta. Emmett, Taylor si Garret au iesit din casa,
stand aliniati. Emmett si Taylor il anunta-se pe Garret ca ar putea iesi putin cam urat.

-Rose…spune Edward, prinzandu-ma de mijloc.

-Rose, calmeaza-te…spune Jazz prezenta lui m-a mai calmat putin.

-Este aici?Intreb printre dinti.

-Mami…spune Taylor, apropiindu-se.

-Unde e?

-Mami, te rog nu, spune Taylor imbratisandu-ma. Acest lucru m-a miscat putin, dar inca
simteam ura cum incepe sa creasca in mine, cu fiecare secunda care trecea.

-Da-te dragule…i-am spus impingandu-l delicat de langa mine.

-Nu! Spun Lucy si Dan iesind din casa.

-Bunico, nu vei face rau nimanui si nu lui, este multe prea de treaba…spune Dan.

-Dan! Spune Nikki.

 -Rose, il vom apara daca va fi nevoie…spune Lucy.

-Nu ne vei face rau…continua Dan.

Chiar daca eram in pozitie de atac, aveau dreptate nu le puteam face rau. M-am ridicat,
facand un pas inapoi, ajungand langa Jazz.

-Ajuta-ma…i-am spus inchizand ochii.

-Stai acolo! Tipa Lucy.

-Nu, este in regula…

-Tu esti…am spus deschizand ochii. In fata mea era persoana pe care o omorase-m de 2
ori si se pare ca tot invia. Esti mort…am spus maraind.

-Da, Rose sunt mort…

-Pot sa-ti aud inima…

-Este mai com…nu a apucat sa termine, pentru ca deja eram in fata lui, prinzandu-l de
gat. Nu gandise-m inainte sa actionez asa ca Edward nu a putut sa ma opreasca.

-Mami…striga Nikki.

-Bunico, da-i drumul, spune Dan.

-Cum doriti…am spus azvarlindu-l pe Royce spre padure. Edward a vazut unde
intentionam sa-l arunc si a fost acolo, prinzandu-l pe Royce in brate.

-Rose…sunt mort…

-Mori odata pentru totdeauna! Am spus

indreptandu-ma spre el, dar Dan si Lucy s-au pus in fata mea.
 -Daca mai vrei sa-I faci rau atunci va trebui sa ne faci si noua…

-Lucy, Dan! Striga Nessie.

-Voi 2 plecati de aici, spun Jacob si Seth luandu-I pe cei 2.

-Asculta-ma 2 minute, te rog…spune Royce.

Nu spune-am nimic, doar continuam sa ma indrept incet spre el. Cineva m-a prins de
mijloc, strangandu-ma puternic. M-am intors si Emmett era serios, dar in acelasi timp si furios.

-Dragule…da-mi drumul…am spus in soapta.

-Iubito, sa-l ascultam….

-Da-mi drumul…am repetat eu.

-Nu!

-Emmett, n-o lasa! Spune Edward.

-Da-mi drumul…dar de data asta a fost nevoit sa-mi de-a drumul, pentru ca am fost
cuprinsa de flacari. Este mai bine asa, spun cand m-am eliberat de Emmett.

-Rose..spune Esme socata.

-De cate ori trebuie sa te omor ca sa dispari definitiv? Intreb apropiindu-ma

amenintator de mult.

-Asculta-ma…Ce vezi in fata ta sunt intr-adevar eu, dar este de fapt sufletul…nu mi-
am putut gasi linistea…

-Nici n-o s-o gasesti vreodata…

-Esti in pericol…la fel si familia ta…spune el. M-am oprit in loc, privindu-l cu niste
ochi mari.

-Ce vrei sa spui?

 -Nu pot sa-ti spun mai multe pentru ca nu am voie, dar te pot avertiza… Te
roggg…spune el cazand in genuchi.

-De ce te-as crede?

-Am fugit din Iad pentru a te avertiza si a incerca sa te ajut…

-Nu am nevoie de ajutorul tau!

-Ceva periculos se apropie si toti sunteti in pericol, chiar daca tu esti cel mai puternic
vampir, nu vei putea face fata…la ce va veni…trebuie sa fi tare….

-Rose, asculta-l…spune Carlisle, punandu-mi mainile pe umeri.

-La ce nu voi face fata? Ce va veni?

-Nu pot spune mai multe…Imi pare rau…

-Pai atunci ar trbui sa-ti multumesc pentru avertizare…dar n-o voi face…am spus
intorcandu-ma cu spatele la el.

-Rose, nu-mi pot gasi linistea la fel si ceilalti 4….avem nevoie…

-De ce?Intreb zambind amar.

-Avem nevoie de….iertarea ta….spune el cu o durere vizibila in voce.

-Crezi ca daca stai in genuchi in fata mea si imi spui ca familia mea este in pericol vei
primi iertare? Daca imi aduc bine aminte nu este prima data cand stai in genuchi in fata
mea…si nici prima data nu am fost induplecata.

-Te rog…

-Dispari din viata mea o data pentru totdeauna! Sa va ierte Dumnezeu eu N-O VOI
FACE!!!!! Am spus ducandu-ma spre Emmett.

-Nu pot sa plec, va trebui sa ma mai suporti o vreme…spune el.

-Sincer nu inteleg cum un suflet se poate materializa dar in fine…sunt multe chestii
neintelese pe lume…
 -Am intrat in corpul unui barbat si astfel pot fi viu…

-Asta e scarbos, am spus strambandu-ma.

Au trecut 3 zile de cand Royce a reaparut in viata mea. Il vedeam in fiecare zi si de

fiecare data ma enerva, mai m-am scapat de cateva ori, aruncandu-l prin living sau prin
fereastra, dar nu patea nimic si ma enervam si mai tare. Am incercat sa-I dau foc ii era foarte
frica de el, era amuzant sa-l vad atat de inspaimantat.Dan si Lucy s-au pus in acel moment in
fata lui. Le placea de el, il considerau prietenul lor dupa atat de putine zile si nu inteleg de ce.

-Merge cineva la vanatoare?Intreaba Nessie.

-Nu…spunem in cor.

-Deci atunci vom vi doar noi 4, spune Jacob zambind.

-Jacob! Spune Edward.

-Este sotia mea, Edward…

-Este fiica mea, caine!

-Ce este Edward? Intreaba Bella, mutandu-si privirea cand la el cand la Jake.

-Nimic…Jake este cam nesimtit…spune el.

-In fine, sa mergem…spune Nikki.

Toti eram in living discutand diverse probleme. In preajma lui Royce eram foarte
nervoasa, cred ca Jazz se cam satura-se de starea mea, dar chiar nu era vina mea nu vroiam sa
fie asa…Emmett ma tinea strans la pieptul lui, sarutandu-ma pe frunte. Privirea lui Royce era pe
noi, vedeam in ochii lui durerea pe care o putea simti cand ma vedea impreuna cu Emm. Era
gelos?! Chhhhh…numai gandul asta imi provoca scarba.

Trecuse-ra vreo 5 ore de cand copii plecase-ra la vanatoare. Emmett, Edward, Dan,
Lucy si Jazz se jucau carti pe jos. Ma uitam la ei, dar parca nici nu erau acolo. Ma simteam rau
si nu era normal. Nu eram insarcinata, pentru ca nu aveam acele stari, dar ma simteam rau…un
vampir nu se simte rau. M-am pus mai confortabil in fotoliu, incercand sa ma linistesc, cand
brusc raman fara aer, eram speriata si o neliniste enorma imi cuprinse-se totu corpul. Am
inceput sa tusesc, alarmandui pe ceilalti.

-Rose…spune Esme, venind imediat langa mine.

-Edward,ce se intampla?

-Nu stiu…nu pot intelege aceste ganduri…

-Jazz, spune Alice. Nici el nu se simtea foarte bine.

-Ni….Nikki…am spus incet.

-Ce este cu mami?Intreaba Dan ingrijorat.

La fel de brusc cum aparu-se durerea a disparut, dar sentimentul de neliniste a ramas.
Toti au rasuflat usurati cand au vazut ca eram mai bine.

-Ce s-a intamplat? Intreaba Carlisle.

-Nikki…s-a intamplat ceva cu Nikki, am spus sarind de pe fotoliu.

-Ce-a patit sora mea?Intreaba Taylor, intrand de mana cu Selene.

-Nu stiu…am simtit….fraza a fost intrerupta de intrarea lui Jacob, Seth si Nessie. Jacob
si Seth s-au prabusit la pamant, erau plini se sange uscat. Nessie era la fel, cred ca de la Jacob
si Seth. Toti 3 erau in stare de soc.

-Nessie! Tipa Bella panicata.

-Ce se intampla? Intreaba Tanya speriata.

-Nessie, ce se intampla?Intreaba Bella din nou.

-Mami…Dante…Nikki…

-Ce e cu Nikki?Intreaba Emmett speriat.

-Carmen, ai grija putin de Rose, spune Edward intorcandu-se spre mine.

 -Sigur Edward…Rose, hai cu mine..

-Lasa-ma! Edward ce a patit fiica mea? Intreb speriata.

-Dante a luat-o pe Nikki…spune Nessie.

Cuvintele mi-au rasunat in urechi. Am

simtit ca vad rosu in fata ochilor, furia, frica, ingrijorarea se luptau in mine. Am dat sa plec, dar
Edward m-a oprit.

-A spus ca daca incercam s-o cautam pana ne suna el, o va omora…spune Edward,
dupa ce a vazut gandurile lui Nessie.
 -Fetita mea…am spus cazand in genuchi.Esme
a venit langa mine imbratisandu-ma. Nu am putut sa-l vad pe Emm, dar sigur era stana de
piatra. Totul pare ireal…Vreau sa ma trezesc din acest cosmar…Imi voi salva fiica chiar daca
va fi ultimul lucru pe care-l fac!Am spus furioasa, atunci masuta din living a luat foc. Toti s-au
uitat socati la mine si s-au indepartat. Cred ca flacarile din ochii mei se vedeau perfect, la fel ca
si furia pe ca o simteam in acele momente.

Dragostea unei mame (capitolul 66)

Au trecut cateva zile de cand Dante imi rapi-se fiica. Durere pe care o simteam in piept
era imensa. Am vrut de cateva ori sa merg dupa ea, dar Alice si ceilalti m-au oprit. Stiam ca
Dante nu glumea si o singura miscare gresita din partea noastrea i-ar putea fi fatala lui Nikki.
Gandul ca fiica mea este in mainile nenorocitului aluia, ma chinuia incontinuu.

-Bunico…spune Dan, imbratisandu-ma. Mami, este bine, nu?Intreaba el speriat. Chiar

daca atinse-se maturitatea, acum parea un copil mic si neajutorat.

-Da…este bine..

-Carlisle, ai putut sa-i contactezi pe nomanzi? Intreaba Elezar.

-Nu, dar ceilalti vin spre noi.

 -Ce-ati spune sa mergem noi dupa nomanzi?Intreaba Alice.

-E mult prea periculos, spun ca pentru mine.

-Iubito, iti promit c-o vom gasi, spune Emm luandu-mi mainile in ale lui, sarutandu-le.

-Sper…

-Ahhh….ce ma enerveaza…spune Alice suparata, trantindu-se pe canapea.

-Ce este, Alice?Intreaba Lucy.

-Seth, Nikki are vreun obiect, lucru sau orice altceva de la tine la ea?

-Da, are hanoracul meu…I-am spus ca nu este o idee buna sa-l ia, dar…

-Rose, nu fi nedreapta, spune Edward. Vin si nomanzii, anunta el.

-Slava Domnului, spune Bella.

Spre seara ajung si prietenii pe care-I chemase-m in ajutor. Carlisle le-a explicat
situatia. Imi venea sa-i prajesc pe toti….95% dintre ei au spus ca Nikki nu va supravietui, iar
acest gand ma distrugea si refuzam sa-l cred.

-Mam! Striga Selene, cand m-a vazut indreptandu-ma spre usa.

-Nu plec nicaieri! Nu-I voi face rau copilului meu…am spus trantind usa in urma mea.

M-am asezat in leagan, balansandu-ma incet. Lupta din interior devenea din ce in ce mai
puternic. Mintea vrea ceva, iar sufletul si picioarele altceva. Prin miile de ganduri ce-mi
invadase-ra mintea, am reusit sa aud soneria telefonului. M-am ridicat si am intrat imediat in
casa. Jazz raspunse-se deja, dar cand m-a vazut mi-a dat modilul, facandu-mi semn ca este
pentru mine.

-Alo?Am spus nesigura.

-Buna, pisi!

-Dante! Am spus maraind.

 -Oooo, ce agresiva esti…

-Unde e fiica mea, nenorocitule?

-Mica si obraznica, spune el razand. Edward imi face semn sa nu-l mai provoc.

-Unde e fiica mea?Repet intrebarea, de data asta coborand tonul.

-Este langa mine…Ai o fiica foarte frumoasa, seamana cu mama ei, spune el si atunci
s-a auzit ca si cum ar fi sarutat-o.

-Daca te atingi de un singur fin din parul ei iti rup capul!

-Sti ceva, Rosalie, cred ca nu intelegi care e locul tau in povestea asta. O am pe fiica ta,
iar tu trebuie sa faci absolut tot ce spun.

-Ce vrei?

-Ce vreau…hmmm….

-Ce vrei?

-Pe tine!

-Foarte bine, daca imi eliberezi fiica voi fi a ta si nimeni nu-ti va face nimic! Emmett
ma prinde de mana.
 -Mama tot mama ramane…

-Dante, vreau sa vorbesc cu Nikki…

-Neah…

-Te rog…am spus rugatoare, sigur daca as fi putut plange as fi facut-o.

-Bine, asta ca sa vezi ca nu sunt chiar atat de rau pe cat ma credeti voi.

-Mami…spune ea cu greu.

-Draga mea, esti bine?

-Da, te rog sa nu cazi in plasa acestui nenorocit…Awwwwww….

-Nikki! Am strigat eu, dar am simtit o durere in corp si un zgomot puternic in telefon.

-Data viitoare va durea mai rau…Scuze, copii astia…Mai am cateva conditii, pana ma
voi gandi si voi fi sigur ca sunt cele bune ai grija ce faci. Viata lui Nikki este in mainile tale!
Te voi contacta eu!Dupa aceasta fraza am azuti tonul telefonului. Fierbeam de nervi si fara sa-
mi dau seama am strans telefonul in mana pana s-a facut praf.

-Acum cum ne va mai contacta?Spune

Dan luand bucatile sfaramate de pe jos.

-Stai linistit, aveand telefonul lui Nikki are toate numerele noastre, spune Bella.

-Unde s-ar putea duce?Intreaba Benjamin.

 -Daca eram atent! Spune Seth, suparat pe el.

-Nu este vina ta! Spune Alice.

-Ar putea fi oriunde….spune Zafrina.

-Stiu eu pe cineva! Am spus maraind.

-Rose, nu te duci acolo! Nu ma face sa te…

-Sa te ce Edward?Am spus aprinzand un foc in jurul lui.

-Rose! Spune Carlisle.

-Mami, te rog nu face asta, spune Taylor.

-Jazz! Striga Nessie.

Am inceput sa ma calmez, iar focul a

disparut. Am simtit o lovitura puternica in piept si instinctiv am pus mana in acel loc.Am inceput
sa simt lucruri pe care incercam din rasputeri sa le uit, apoi o lovitura puternica m-a
ingenucheat. Mi-am cuprins corpul cu bratele, ma durea ingrozitor…Cunosteam foarte bine
aceasta durere, mai ales ca-mi veneau in minte imagini din aceea seara.Legata de acele imagini
era si imaginea fiicei mele. Nu! Nu ei!

-Scoateti-i afara pe Jazz si copii! Striga Edward venind langa Carlisle.

-Edward, ce se intampl?Intreaba Emmett speriat.

-Carlisle este…spune Edward privindu-l pe tata in ochi. Era speriat si ingrijorat, dar
macar isi daduse-ra seama ce se intampla.
 -Ce are?Intreaba Royce.

Edward a intors corpul la el, aruncandu-I o privire feroce. A inteles imediat ce aveam,
remuscarile incepand sa-I apara e chip.

-Taylor, tu simti ceva?Intreaba tata, tinandu-ma de mana.

-Nu…ar trebui sa simt ceva?Bunicule, ce are mami?

Am vrut sa ma ridic, dar durerea era prea mare. De data asta nu trebuie sa ma mai bazez
pe puterea lui Jazz, ci pe puterea mea. Cu ajutorul dragostei pe care i-o port fiicei mele trebuie
sa infrand aceasta durere.

Dupa 2 ore de chin, durerea s-a domolit. Nu disparu-se total, dar era suportabila. Baietii
imi adusese-ra o sticla de sange pe care am baut-o imediat.Trebuia sa-mi revin repede. Am vrut
sa ma ridic de pe canapea, dar inca eram slabita.

-Rose, ce s-a intamplat?Intreaba Esme.

-Nu…Nu ea…Nu ei! Am spus strangand sticla in mana, nebagand in seama intrebarea
mamei.

-Mami, ce a patit Nikki?Intreaba Selene.

-Iubito…spune Emm, luandu-ma de mana. M-am speriat tragand rapid mana si

indepartandu-ma de el. Nu era adevarat! Nu fetita mea!
 -S-Scuze…am murmurat eu.

-Rose, ce a patit Nikki?Intreaba Emm, cu

privirea in pamant. Banuia dar nu vroia sa creada lucrul asta.

Tacerea mea ii raspunse-se la intrebare. S-a ridicat brusc si a iesit din camera. Taylor,
Selene, Garrett si Alice au mers dupa el. Asta puse-se punct. Dante facu-se ce-a mai mare
greseala din viata lui si acum va plati. I-am indepartat mainile lui Esme de pe mine, ridicandu-
ma.

-Nu pleci! Spune Edward, punand mana in usa, inainte s-o pot deschide.

-Da-te sau te scot cu usa cu tot!

-Nu!

-Unde te duci?Intreaba Bella.

-La persoanele care stiu unde se afla Dante…

-Si care sunt aceste persoane?Intreaba Tia.

-Volturii!

-Nu, mami…este prea periculor,spune Selene.

-Bunico, mergem cu tine, spun Dan si Lucy aparand pe hol.

 -Face-ti ce vreti, numai nu-mi stati in cale!

-Este o nebunie…spune Royce.

-Tu esti ultima persoana pe care vreau s-o vad! Misca-te! I-am psus lui Edward.

-Esti inca slabita…spune Esme.

-Imi voi salva fiica chiar daca asta inseamna sa-mi dau viata, am spus disparand in
padure. Am alergat un timp fara oprire, dar forta mea inca nu-si reveni-se. M-am oprit la un
copac rupt, asezandu-ma pe el. Ceilalti m-au ajuns din urma, am fost uimita sa vad ca Dan,
Lucy si restul haite nu sunt.

-Ei raman acasa…Esti bine?

-Da, Edward, ma simt minunat…

-Nu fi inronica! Spune Alice.

Un miros placut mi-a umplut narile. In dreapta noastra a iesit din tufisuri o caprioara.
Era cam dezorientata, cred ca nu vedea. Edward s-a ridicat de langa mine, vazand ce vroiam sa
fac. Am luat pozitia de atatc, napustindu-ma asupra caprioarei. Pentru ce vroiam sa fac aveam
nevoie de toate forta necesara.

-Cam salbatic…spune Senna, zambind.

Nu am bagat-o in seama. Am inceput din

nou sa alergam. In ritmul nostru foarte accelerat de data asta in 2 zile eram in Italia. Un singur
deal ne mai despartea de Volturi. Puteam vede castelul de aici, iar furia clocotea in mine.

-Ramaneti aici!
 -Nu pleci singura! Spune Emm punandu-se in fata mea.

-Da-te Emmett!

-Este si fiica mea! Toti am batut acest drum pentru ea…Nu lua asupra ta tot
acest….nu a mai continuat.

-Bun, atunci mergeti?

-Ne trebuie un plan si in plus este zi, spune Jazz uitandu-se la mine, apoi spre cer.

-Cred ca cel mai bine ar fi sa intram prin tunele, spune Elezar.

-De ce nu mergem sa vorbim cu ei, poate ne spun ceva?Intreaba Selene.

-Pentru ca nu ne vor spune nimic si vor intra imediat in defensiva daca intram asa
toti…explica Kate.

-Intram pe usa din fata! La noapte! Am spus hotarata.

-Intram singuri in gura lupului, spune Maggie.

-Nu stiu care dintre noi….Iertati-ma ca va spun, dar daca vreti sa veniti bine, daca nu
nu veniti nu va obliga nimeni, am spus rece.

-Rose! Spune Esme.

-Si daca nu ne vor spune?Intreaba Liam.

-Ne vor spune! Daca fac parte din clanul Cullen, asta nu inseamna ca sunt usa de
inchinat.

-Mda…spune Royce, dar sigur a regretat, oricum simteam nevoia sa lovesc pe cineva. A
zburat in copacul din spatele nostru, indoindu-l. Imi pare rau..

-Nu puteati sa-l lasati si pe el acasa?

-Cum mai esti cu durerile?Intreaba Carlisle evitandu-mi intrebarea.

-La fel…Este acolo, dar suportabila…Mi-e frica tata, i-am spus imbratisandu-l.
 -Totul va fi bine, spune, strangandu-ma mai tare la pieptul lui.

-Pana la urma ce a patit Nikki?Intreaba Kachiri.

-Taylor, linistete-te, te rog…spune Selene, alergand de colo pana colo dupa Taylor.

-Nikki….a fost… ochii lui Selene si Taylor s-au marit la pauza pe care o facuse-m. A
fost…violata….ultimul cuvant l-am pronuntat cu greu.

-Ce?Tipa Taylor. Il rup in 2, spune furios.

-Nu se poate…

-Auzise-m ca este crud, dar sa se coboare la acest nivel…

-Liniste! Am tipat furioasa. Toti s-au oprit din vorbit, intorcandu-se socati spre mine. E
mai bine asa…am spus intorcandu-ma spre Voltera

-Este cel mai puternic vampir, iar asta se vede. Daca pana acum n-a prea facut multe
cu puterea pe care o are asta nu inseamna ca nu are autoritatea asupra noastra. S-a nascut
pentru a ne conduce. Vremea ei incepe sa rasa, iar vremea tiraniei va apune…spune Elezar.

-Foarte poetic, Elezar…

-Rose!Spune Esme. Incearca sa te linistesti, spune ea venind langa mine.

-Sa ma linistesc? Cum pot sa ma linistesc cand fiica mea este cu nenorocitul ala si nu
stiu ce se poate intampla….poate n-o mai pot gasi in viata…

-Linisteste-te, spune Emmett imbratisandu-ma. De data asta nu m-am mai indepartat ci i-

am raspuns la inbratisare, aveam nevoie de asta, altfel inebuneam.

-Vei vedea ca lucrurile vor fi bine…

-Nu vor fi bine…Nimic nu va mai fi la fel de acum incolo……Voi nu stiti ce inseamna

un viol…

-Stim ca este cel mai josnic lucru pentru o fata, dar trebuie sa poti depasi…

-Nu vei depasi NICIODATA asta, Mihaela!

 -Tu de unde sti, Rose?Intreaba Charlotte.

Nu i-am raspuns…nu vroiam ca ei sa stie ca trecuse-m prin asa ceva. Cand am simtit
acele lovituri, nu erau numai de la Nikki, ci erau si lovituri si durere din aceea noapte…Eram
nerabdatoare sa apuna soarele odata, dar parca facea in ambitie si nu mai vroia sa coboare de
pe cer. Ma obisnuise-m deja cu nelinistea si frica, faceau parte din mine acum.

Dupa vreo cateva ore soarele a aus. M-am ridicat de pe iarba, scuturandu-ma. Ceilalti
erau si ei in picioare. Am coborat dealul si am ajuns in Voltera. Mergeam pe strazile
intunecoase pentru a nu da cu ochii de vreun “catelus” al Volturilor. Era o chestiune de timp
pana ce ne depistau mirosul si isi anuntau stapanii, asa ca trebuia sa intram repede daca vroiam
sa-I luam prin surprindere.Carlisle em-a prins de mana cand am vrut sa deschid usa castelului,
am dar aprobator din cap in semn ca sunt bine si m-a eliberat.

-Stati pe loc! Striga 2 paznici, repezindu-se spre noi.

-Voi stati pe loc, am spus bagandu-I intr-o cusca de foc. Toata lumea se puse-se in
miscare prin castel. In sfarsit am ajuns in camera tronurior.

-Carlisle, ce inseamna asta?Intreaba Aro.

-Aro, unde este nepoata mea?

-Care nepoata?

-Nu face pe prostul! Marai eu.

-Stai pe loc! Spune Jane punandu-se in

fata lui Aro. A facut o fata nemultumita.
 -Nu poti ataca pe nimeni! Spune Bella.

-De ce nu ne calmam?Intreaba Marcus plictisit ca de obicei.

-Unde este sora mea? Intreaba Taylor facand un pas amenintator spre ei.

-Nu stim! Si ai grija cum vorbesti…spune Caius indreptandu-se spre el, dar Emmett ii
taie calea.

-Aro nu vrem sa ajungem la o lupta..incepe Carlisle.

-Asa e…o lupta pe care nu o veti castiga oricum, spune Stefan chicotind.

-Nu stim unde se afla aceasta fata! De unde vreti sa stim noi, nu suntem vrajitori sa
vedem in globul de cristal. O aveti pe Alice…

-Mai intreb o singura data…UNDE ESTE FIICA MEA? Am spus furioasa, cele 3
tronuri din incapere au luat foc. Toti s-au indepartat imediat de langa el. Am mai facut un pas,
dar durerea s-a intensificat. Am dus mana la burta. Emmett vine la mine, prinzandu-ma de
mijloc, inainte de a cade in genuchi.

-Esti bine?Sopteste el.

-Unde e?Ahhhhh…

-Se pare ca nu te simti bine…De ce nu stai jos si te linistesti, spune Aro.

-Voi chiar nu aveti suflet…spune Selene.

-Ai dreptate…spune Caius, maraind.

-Ce se intampla aici?Intreaba Suplicia.

-Carlisle?! Ce cautati aici?! Intreaba Athenodora, speriata.

-Daca nu-mi spuneti unde este fiica mea…le omor…am spus incet. Sotiile lor au fost
inconjurate de foc. Toti au intrat in panica, nu se asteptau sa fac asta.

-Rose…spune Esme venind langa mine.

 -Mama, ma doare…am spus in soapta.

-Sa plecam de aici, spune ea.

-Nu stim unde este fata! Te rog, elibereaza-le…spune Aro.

Au fost cateva minute de liniste. Volturii erau tensionati.Renata incerca disperata sa le

apere pe cele 2 sotii ale Volturilor, dar nu-I iesa.

-Rose! Striga Edward. Sa mergem…spune el, facandu-mi semn spre usa.

-Ai aflat ceva?Intreaba Kate.

-Da, stiu unde sunt…

-Sa nu ne urmariti! Maraie Jasper, cand am iesit.

Ne indepartam rapid de Voltera si nu ne urmarea nimeni. De data asta Volturii chiar au

fost speriati. Continuam sa alerg chiar daca ma durea ingrozitor tot corpul. Edward ne-a facut
semn sa ne oprim, mai mult ca sigur a facut asta pentru mine.

-Rose, cum te mai simti?Intreaba Tanya.

-Minunat…am spus cu greu.

-Unchiule unde este Nikki?Intreaba Taylor.

-Rose…imi pare rau, dar cred ca tu te vei intoarce acasa…spune el.

-Tu te auzi? Nu ma intorc nicaieri! Unde este fiica mea?

-Este in…Rocheste…spune el cuvintele spargandu-se in aer.

-Poftim? Spune Carlisle socat.

-Sa mergem! Nu mai este timp de pierdut! Am spus ridicandu-ma de pe picioarele lui
Emmett.

-Vrei sa mergi in Rochester? Intreaba Alice socata.

 -Nu am alta alternativa…

Am fost prima care a reluat alergarea. Toti cei care stiau legatura mea cu Rochester-ul
erau inca socati ca luase-m aceasta decizie, dar dragostea unei mama intrece orice limite. Am
incetinit putin, din cauza dureri, dar nu ma puteam lasa batuta, nu era momentul.

-Mami…spune Taylor prinzandu-ma din urma.

-Sunt bine, dragule…

-Pacat ca nu te pricepi sa minti…

-Taylor, nu este momentul, spune Bella.

-Dar, matusa…nu este bine…si mergem in acel loc…

-Ce se afla acolo?Intreaba Benjamin.

-Trecutul meu! Am spus serioasa.

-Trecutul tau?!

-Da, acolo am devenit ceea ce sunt astazi…

-Cred ca nu e prea placut pentru tine sa mergi acolo…spune Tia.

-Deloc!
 -Nu mai avem mult, spune Royce. Se pare ca fiind un spirit intrat in acel trup se misca la
fel de repede ca noi. Era si asta un atuu pentru morti.

Dupa inca 2 ore si ceva de alergat, am inceput sa zarim orasul. Cu cat ma apropiam mai
mult amintirile imi reveneau in minte. Minunat! Asta imi mai lipsea in aceste momente. Am
incetinit putin, pentru a ajunge aproape de Jazz.

-Te rog, ajuta-ma…i-am spus cu greu.

-Sigur…dar se vedea pe fata lui ca si el sufera.

Imediat ca mai m-a linistit putin am plecat de langa el. Nu vroiam sa-I fac rau.

-Am ajuns! Spune Edward oprindu-se. Spre fericirea noastra era noapte si nu ne faceam
griji din cauza soarelui.

Priveam orasul si imi era frica…imi era frica sa intru, dar in acel moment imaginea
fiicei mele mi-a venit in minte. Pentru ea trebuie sa gasesc foarta neceasara sa intru in oras. Am
inchis ochii, inghitind in sec si am pornit.

“Nikki?”

“Sora esti aici?”

“Ma..mami…Taylor…”

“Draga mea…unde sunteti?”

“Cum ma puteti auzi de la distanta asta?”

“Suntem in Rochester…”

“Mami, pleaca de aici, iti face rau…”

“Nu plec fara tine!”

“Nikki, spune-ne unde esti?”

“Sunt intr-o cladire abandonata, nu stiu pe unde vine…”

 -Rose?

-Las-o Emmett! Spune Edward. Da, raspunde el gandului lui Emm.

“Spune-mi ce vezi prin jur sau ce-ai vazut cand te-a dus acolo…”

“Am luat-o pe o straduta….Mami…pleaca…locul asta…”

“Nikki unde esti?”

“Am trecut pe langa un felinar stricar si am luat-o pe straduta din dreapta lui…”

“…..”

“Mami…”

“…..stiu unde este… Draga mea mai rezista putin, venim acum!”

“N-Nu..”

-Mergeti toti dupa mine si Rose…spune Edward.

-Edward, unde este?Intreaba Carlisle.

-In acelasi loc…

-Ce?Nu se poate…spune tata socat uitandu-se la mine.

Nu pot sa spun ca eram ok pentru ca nu eram. Urma sa trec pe langa locul unde mi-au
fost furate, viata, visele si inocenta. Cel mai rau era ca Royce se afla cu noi. Daca o sa scap cu
bine de asta si n-o sa inebunesc…voi trai456546213132456 de ani. Rezista Nikki, rezista draga
mea!

Iubirea,durerea,furia (capitolul 67)

 Mergand cu grija pe stradutele laturalnice, pe care mi le amintean, am ajuns in locul
unde viata mi-a fost furata. M-am oprit in loc si parca vedeam toata scena. Am respirat adacand
de vreo 2 ori si am lasat aerul sa iasa afara. In sfarsit am ajuns in fata cladirii abandonate de
care spuse-se Nikki.

“Nikki?”

“Taylor…?”

“Suntm in fata unui depozit abandonat, daca esti aici fa un zgomot…orice, ca sa stim
ca nu suntem la cel gresit…”

“Aici este Taylor, sunt sigra!”

-Sa nu-mi spui ca poti raci, i-am auzit vocea lui Dante, cand Nikki a inceput sa tuseasca.

Nu am mai asteptat nici o secunda si am lovit usa, deschizand usile de perete. Un miros
puternic de sange uman mi-a umplut narile, provocandu-mi greata.

-Stati acolo sau o omor!Spune Dante, punand-o pe Nikki scut.

-Nikki…spune Esme socata.

Imaginea pe care o vedeam in fata mea,

parca era scaoa din cel mai rau cosmar al meu. Nikki era dezbracata, acoperita de sange uscat
si abia se mai tinea pe picioare. Si eu aratam la fel atunci….Eram blocata nu ma puteam misca,
socul sa-mi vad fiica in halul asta a fost imens.

-Nenorocitule!Am spus facand un pas spre el.

 -Awww…

-Bine. gata…nu mai fac niciun pas. Dante pe mine ma vrei, sunt aici, deci da-i
drumul!

-Ma asteptam sa faci o astfel de nebunie, spune razand.

-Ce ti se pare amuzant?Maraie Emmett. Te omor! Spune el, dar cand a vrut sa se miste
nu mai putea.

-Ce se intampla?Intreaba Bella. Din cauza socului nu puse-se scutul peste noi si acum
eram prinsi in puterea lui Dante.

-V-am paralizat corpurile si puterile, nu puteti face nimic, spune razand venind spre
noi. Chiar semeni cu mama ta, ma intreb oare ea este la fel de buna la pat?Spune plimbandu-si
mana pe corpul meu.

-Pleaca de langa ea!Spune Nikki vrand sa se ridice.

-Nu ti-a ajuns?Intreaba el ducandu-se din nou la ea. A luat-o de fata, ridicad-o si i-a dat
un pumn.

-Awww…am spus cu greu.

-OOO….Ce avem noi aici?

-Lasa-le in pace! Striga Esme speriata.

-Daca te mai atingi odata de ea iti rup gatul! Maraie Seth.

Dante o mai loveste odata pe Nikki, de data asta in burta. Aceasta si-a infasurat mainile
in jurul burtii murmurand de durere. Cum era de asteptat am simtit si eu.

-Deci, daca o lovesc pe ea simti si tu, dar cred ca invers nu merge pentru ca ar trebui sa
simta si el….spune Dante aratand spre Taylor. Rozie, ai simtit chiar tot si momentele de
pasiune pe care le-am petrecut cu fiica ta?

-Da-le drumul si raman eu!

-Si vrei sa piarda spectacolul?

 -Ce vrei sa spui?Intreaba tata socat.

-O s-o am si pe mama, acum!

-Ti-am spus ca fac ce vrei, numai da-le drumul loc…am spus rugatoare.

-Mami…nu…striga Nikki.

-Nu!Spune Dante, sarutandu-ma fortat. In interior ma zbateam, dar corpul refuza sa se

miste si puterea parca era inghetata.

-Las-o! Tipta Emmett.

-Pleaca de langa ea! Striga Royce.

-Las-o! Tipa Nikki.

-Tu esti enervanta! Spune Dante, dar inainte de a merge la Nikki si-a incercat teoriat.
Nu a ezitat sa-mi serveasca un pumn in burta, facandu-ma sa cad in genuchi. Asa este mai
bine, spune razand indreptandu-se spre fiica mea. A mai lovit-o de 2 ori. Nu intelegeti ca sunteti
la mila mea?

-Rose, revino-ti!Tipa Edward. Poti!

-Mami!Tipa Nikki.

-Stai linistita scumpo, sunt bine, am spus ridicandu-mi privirea din pamant. Dante s-a
oprit in loc uimit, dar si putin speriat.

-Frumos…puterea legendarului vampir, pacat ca n-o poti folosi.

-Ai facut ce-a mai mare greseala din viata ta, atunci cand te-ai luat de una din
comorile mele! Am spus ridicandu-ma.

-Nu, imposibil! Nu ai cum sa te misti!

-Puterea ta…este nimic in fata mea. Am fost prinsa putin in ea la inceput din cauza
socului, dar mi-am revenit, am marait eu.

-Aaaaaa….Rose, a fost o gluma…

 -Draga mea, esti bine?

-Da, mami…spune, imbratisandu-ma.

-Ridica-ti puterea de pe ei!

-Sigur….spune el conformandu-se.

Am ridicat un foc in jurul lui Dante. Acesta panicat a inceput sa strige dupa ajutor si sa
ceara indurare.

-Rose…putem negocia…esti legendarul vampir…

-Te omor! Maraie Emmett. A vrut sa treaca pe langa mine, dar l-am prins de mana.

-Scoteti-o pe Nikki de aici si asteptati-ma afara…

-Taylor, Selene iesiti cu Nikki afara, spune Carlisle.

Imediat ce copii au iesit stiam ca pot sa dau frau liber furiei de care eram cuprinsa.

-Rose…spune Esme.

-Pot fi sclavul tau...Esti legendarul vampir…iarta-ma…arata putina compasiune.

-Inainte de a fi legendarul vampir sunt MAMA! Ar fi trebuit sa sti ca o mana este in

stare de orice pentru puiul ei si cel mai important lucru O MAMA ESTE CEL MAI
PERICULOS PRADATOR DIN LUME! Compasiune?! Nu ma face sa rad. Nu stiu ce este aia
si in plus esti foarte constient ca nu te va mai ajuta nimeni.

-Cine te-a trimis?Intreaba Alice.

-Da, pentru ca nu ai facut asta de unul singur, continua Bella.

-Cine?Intreb privindu-l fix.

-…Volturi…

-Volturi?! Spune tata socat.

 -Era de asteptat sa aiba un amestec…spune Stefan.

-Rose…induraree…te implos…

-Nu ma misca astfel de lucruri sa sti…Mi-ai distrus fiica, cum crezi ca pot trece peste
asta?

-Nu am vrut sa fie asa, numai ca…este mult prea frumoasa si am gandit cu organele.

-Da…Pentru aceasta greseala…te voi omora! Cuvintele mi-au iesit repede.

-Nu…stai ….te rog…

-Ne vedem in Iad! Un foc urias l-a cuprins pe Dante, iar el se zbatea sa scape de flacari.
Nu ma uitam la ceilalti dar puteam jura ca aveau niste fete socate. Degeaba fugi, mai bine stai
intr-un loc…

-Te implooooorrrrr…

-Si Nikki te-a implorat, nu?

-Da…

-Ai ascultat-o?

-Nu…

-Si atunci cum poti veni la mine si sa-mi spui sa te ascult?

-Te implorrrr…ma doare rau…

 -Pe mine ma doare mult mai rau decat de doare pe tine, crede-ma! Am marit
intensitatea focului. Dante tipa de durere. Multi au iesit din depozit, pentru ca nu mai puteau
rezista rugamintilor lui Dante.

-Rose, e mort…spune Carlisle, punandu-mi mana pe umar.

M-am repezit repede afara, pentru a o vede pe Nikki. Statea in bratele lui Selene si
Taylor, cu hanoracul lui Emmett pe ea. Era slabita si puteam simti asta.

-Mami, esti bine?Intreaba ea cu greutate.

-Da, draga mea sunt bine, nu te forta…

-Ii trebuie sange…spune Esme.

-Mergem noi, dar pe unde?Intreaba Jazz.

-Vad duc eu, spune Royce.

-Bine, dar grabeste-te! Spune Jazz.

-Mami…am baut…incepe Nikki.

-Stai linistita, vorbim acasa…

-M-a obligat sa bea sange uman…spune ea cu greata.

-Linisteste-te…spune Esme.

Seth, Jazz si Royce s-au intors rapid cu o sticla de sange. I-am dat-o lui Nikki, care a
inceput sa bea din ea. Puterile ii revenea incet, dar macar acum era inafara oricarui pericol.

Emmett a luat-o in brate si am pornit spre casa. Nu puteam merge asa la un hotel pentru
ca am fi batut la ochi. Alergam langa Emmett, privindu-mi fiica care se cuibari-se la pieptul
tatalui ei. Volturii vor plati pentru asta, JUR!

-Rose, ramai putin in urma, spune Edward.

-Ce este Edward?

 -Ce ai de gand sa faci acum?

-Ce este corect! Ei i-a distrus viata copilului meu si eu o voi distruge pe a lor!

-Gandeste-te bine, poti sa le iei toata autoritatea si toata puterea, dar nu crezi ca este
cam…

-Tu, ai fi lasat lucrurile asa daca ar fi patit Nessie asta?

-Nu…dar…

-Atunci nu-mi cere mie…

-Ma voi duce dupa Volturi!

-Mergi cu noi acasa si dupa vorbim….spune el.

-Nu, Edward! Voi luati-o inainte si gaseste o scuza…

-Esti nebuna, se vor astepta sa apari pe acolo…

-Du-te! Daca ti putin la mine o vei face! Tinei pe ceilalti departe de Italia!

-Rose, stai! Tipa Edward, dar deja nu mai eram langa el.

Am inceput sa alerg mai departe de grupul nostru. Trebuia sa trec pe langa ei ca sa

ajung in Voltera. Chiar daca imi doream nespus sa fiu cu fiica mea acum, furia pe care o
simteam ma acaparase total. Ma simteam rau, pentru ca nu ma aflam langa Nikki acum, dar
dupa ce voi termina ce am de facut nu ma voi opri pana acasa.

Nikki are nevoie de mine, trebuie sa fiu acolo. Razbunarea mai poate astepta, pana ce
fiica mea se va simti mai bine. M-am oprit in loc, lasand vandul sa-mi fluture parul. Trebuie sa
ma intorc la ceilalti. Va veni si vremea Volturilor, dar acum, prioritatea este Nikki. Am inceput
sa alerg din nou, luandu-ma dupa miros. Incepeam sa ma apropii de ei, iar gandurile lui Nikki si
Taylor au inceput sa ma invadeze.

“Taylor, unde e mami?”

“Nu stiu, unchiul a spus ca vrea sa vaneze…”

 “Sti ca nu este adevarat…Taylor, s-a dus dupa Volturi! Du-te dupa ea!”

“Trebuie sa scap de ei…”

“Sunt aici!”

“Mami…unde ai fost?”

“Ajung imediat si putem vorbi.”

Am marit viteza si i-am vazut stand la umbra unor copaci. Nikki mai avea nevoie de
sange pentru as reveni. Am trecut printre ceilalti, ajungand la fiica mea.

-Esti bine? Intreaba ea, incercand sa-mi arate un zambet chinuit.

-Acum sunt bine, i-am spus sarutand-o pe frunte.

-Imi pare r…

-Shhh, nu este vina ta.

-Iubito, te simti mai bine?Intreaba Seth ingrijorat. A vrut s-o i-a de mana dar aceasta s-
a speriat si a tras mana.

-Seth…i-am spus dand din cap in semn s-o lase sa se linisteasca. M-am intors la Emmett,
care era pierdut. Pe fata lui nu puteam citi nimic, poate putin…dar nu vroiam sa vad asta. A
simtit ca-l privesc si a intors capul. I-am facut semn sa-l i-a pe Seth.

-Nik esti mai linistita?Intreaba Carlisle.

-Da, bunicule…spune ea, dar s-a bagat mai mult in mine, cand tata a vrut sa puna mana
pe ea.

M-am uitat la tata, stiam ca asta va face. Ea era mai speriata ca mine. Poate din cauza
ca eu dupa ce m-am transformat, am trait cu ura pe care o simteam pentru Royce si ceilalti. Nu
suportam sa-mi vad fiica asa, pentru ca stiam cum se simtea in momentele astea. Simteam
veninul pe limba, dar trebuia sa ma calmez pentru ea. Linistea m-a cuprins, relaxandu-mi intreg
corpul.

-Nikki, esti mai bine?Intreaba Bella.

 -Da…cred ca pot merge singura…spune ea ridicandu-se incet. Merci pentru hanorac
tati, bine ca esti asa mare, spune incercand sa zambeasca.

-Stai linistita, nu te brusca,spune Seth agitat.

-Seth, pot merge si singura, nu sunt invalida…spune ea, dar era pierduta.

-Nu, te duc eu…spune el, hotarat.S-a apropiat de ea, cu mainile intinse.

-Nuuu…spune ea imbratisandu-ma strans.

-Iubito…spune Seth ramanand socat.

-Te duc eu, scumpo…am spus luandu-I fata in maini.

-…bine…spune incet.

Am ridicat-o in brate si am pornit spre casa. Ceilalti erau cam agitati. Volturi stiau ca
Dante ne-a spus mai mult ca sigur cine l-a pus sa faca asta. Erau constienti ca vom veni dupa ei,
dar mai bine ne opreau ei pe drum, asa ca toti cei care se aflau in grupul nostru stateau in garda
si cu ochii in patru. Nikki tinea mainile dupa gatul meu. Am stranso mai tare in brate, dar acest
lucru a facut-o sa scoata un mic zgomot de durere.

-Esti bine?Intreb speriata.

-Da, doar ca….nu ma mai strange asa tare, te rog…ma doare…spune ea rugatoare.

-Scuza-ma..i-am spus sarutand-o pe frunte.

Esme mi-a pus mana pe umar si am tresarit. M-am intors la ea si i-am vazut durere in
ochi. Mai vazu-se odata asa ceva si nu credea ca va mai vede vreodata asa ceva…Sincera sa fiu
nici eu nu stiam ca voi mai vede chestia asta si cel putin nu pe fiica mea. Ei nu trebuia sa ii se
intample asta. Am continuat drumul. In fata mea erau, Emmett, Carlisle, Edward, Elezar si dupa
un timp li s-a alaturat si Royce. Ma uitam la el si ura incepea din nou sa creasca in mine.

-Mami…spune Nikki privindu-ma cu ochii intre-deschisi.

-Da…Ai patit ceva?

-Nu…doar ca…ochii tai…

 -Nu este nimic…or sa se faca la fel dupa un timp…am spus oftand.

-Imi pare rau pentru ce am…

-Nikki, nu esti tu de vina! Am spus hotarata, oprind-o.

Drumul spre casa a fost mai mult in liniste. Inca eram socati de la scena pe care am
vazut-o in Rochester. Ma mai ingrozea un lucru. Dan si Lucy….Dan va fi socat cand o vede pe
Nikki in halul asta. Gandurile mi se amestecau in cap, facandu-ma si mai confuza decat era. In
acest moment chiar nu mai putea gandi limpede.

-Edward…

-Da, Rose…

-Mergi inainte si anunta-I pe Dan si Lucy…

-Da ai dreptate…Mai merge cineva cu mine?

-Merg eu, spune Alice. Bella trebuie sa ramana cu ei in caz ca au nevoie de scut.

-Mami, Dan este bine?

-Da, este bine, nu l-am lasat sa vina pentru ca era periculos…si il sti cat de impulsiv
este.

-Da…

-Mami, as vrea sa pot dormi….ma doare tot corpul…

-Carlisle, dar nu ar trebui sa-I treaca durerea?Intreaba Carmen.

-Nu stiu....Vom afla acasa mai multe, spune el devenind din nou ganditor.

“Mami..te rog mult…nu vreau sa ma vada Dan asa…”

“Stai linistita…”

“Te rog…”
 “Nik, este ingrijorat pentru tine. Cred ca haita a avut ceva probleme in ai tine
acasa…”

“Da Tay, dar nu…nu vreau sa ma vada in halu asta…”

“Draga mea, nu te mai framanta atat…Incearca sa te linistesti….”

“Nu pot…”

-Jazz! Am strigat eu, oprindu-ma.

-Nikki, gata scumpo, spune el, incercand s-o mangaie pe cap dar sa tras.

-Este in regula nu ti se va intampla nimic…i-am spus bland.

-Scuze…unchiule…

-Stai linistita..spune Jazz zambind.

Alergam de vreo 2 zile aproape incontinuu. In sfarsit eram in fata casei. Edward si Alice
ii pregati-se deja pe copii, care erau nerabdatori s-o vada pe Nikki. Cand am ajuns in fata casei
am lasat-o pe Nikki din brate, dar inca o tineam de pana sustinand-o. Dan si Lucy au navalit
afara pe usa cand ne-au auzit.

-Incet, dragule, spune Seth, punandu-se intre Nikki si el.

-Tati, vreau sa merg la mami!

-Dragule esti bine…spune Nikki zambind.

“Trebuie sa pot, este fiul meu!”Gandeste Nikki.

-Seth este in regula, spune ea trecand pe langa Seth.

-Mami, spune Dan, sarindu-I in brate.

S-a speriat putin, dar a rezistat si a continuat imbratisarea, strangandu-l puternic la

piept.

-Am fost atat de ingrijorat…spune el sarutand-o pe obraz.

 -Sa mergem in casa, spune Edward.

Am dus-o pe Nikki in dormitorul meu si al lui Emmett. A vrut sa fie putin singura, pentru
un dus si un timp de gandire. I-am respectat dorinta, dar nu-mi placea sa fie singura. Statea pe
fotoliu, cu privirea pierduta prin camera. Ceilalti discutau despre Volturii si actiunile pe care le
pregatesc acum. Vroiam sa ies putin la aer. M-am ridicat si am intrat fara sa-mi d-au seama in
Jacob.

-Ai grija, barbie…spune el chicotind.

-Scuze…am spus nebagandu-l in seama.

Am iesit in gradina. Parca eram pe alta lume, mintea mea nu mai functiona corect. Nu-
mi puteam scoate din minte imaginea cu Nikki intinsa pe jos. Acum nu era numai aceasta
imagine ci si imaginea cu mine…parca ma vazuse-m pe mine in acele momente. Trebuie s-o ajut
sa treaca peste asta...Stiu ca nu va uita niciodata asta, dar trebuie sa se obisnuiasca cu aceea
amintire, chiar daca este dureros. Seth va trebui sa aiba mare rabdare cu ea, pentru ca…frica
pe care o simte acum nu este usor de invins. Si eu am avut astfel de momente, dar le-am putut
trece cat de cat cu ajutorul lui Emmett. Va trebui sa vorbesc cu Seth.

-Iubito…spune Emmett sarutandu-ma pe obraz.

-Hei…am spus incet.

-Esti bine? Intreaba asezandu-se langa mine.

-Oarecum…

-Cred ca ar trebui sa vorbim cu Seth…

-Stiu…

-Pot vorbi eu cu Seth si tu cu Nikki…La urma urmei, Seth trece acum prin ce am
trecut si eu. In fine la noi a fost putin diferit, dar tot pe acolo este…

-Bine, multumesc dragule, i-am spus sarutandu-l rapid. Ma duc la Nikki…

-Rose…spune Carlisle.

-Lasati-ma pe mine prima…

 -Sigur…

Am urcat scarile incet cu putina teama. Apasand clanta incet, am intrat in camera. Nikki
statea pe pervazul geamului, pierduta.

-Nikki…am strigat-o incet.

-Mami…spune ea, revenindu-si.

-Esti mai linistita?

-Nu stiu…

-Stiu cum te simti acum…trebuie sa te linistesti si sa te lasi ajutata…

-Mami…nu-mi pot scoate din minte acele imagini si atingerile…spune ea, tragadu-si
cu degetele pe maini.

In acel moment acela vedeam in mintea fetitei mele imaginile care i se derulau in minte,
iar furia incepea incet sa ma cuprinda.Pe langa imaginile cu Dante, apareau si amintirile mele
din aceea noapte. Nu puteam suporta asta, deja era prea mult. Imi venea sa tip, sa ma
zvarcolesc, pentru ca atunci cand Nikki se gandea la aceea intamplare vedeam si eu prin ce-am
trecut in aceea seara, iar durerea imi aparea din nou in corp. Nu imi puteam permite asta sau
sa-i spun ce simt cand ea se gandeste la…nu acum…nu cand avea atata nevoie de mine.

-Nikki, i-am spus lasandu-ma in jos, pentru a ajunge la acelasi nivel cu ea. Stiu cu este
scumpo… Si eu am trecut prin asta si crede-ma nu mi-a fost usor sa-mi revin. Emmett m-a
ajutat foarte mult sa trecut cu bine peste asta si acum amintirile nu mai sunt atat de rele.Sunt
aruncate intr-un colt intunecat al mintii mele si nu le las afara. Minteam….o minteam cu
desavarsire.

-Mami, tie iti este foarte usor sa vorbesti. A fost acum multi ani, aproape ca nici nu-ti
mai aduci aminte. Dar eu…ranile mele sunt recente. Ma simt dezgustata, as vrea sa mor….Nu
mai pot suporta, mami…Ma luat in brate si ma strans puternic. Nu era adevarat cand spunea ca
nu-mi mai este greu. Adevarul era ca inca imi aduceam aminte de aceea noapte foarte bine, in
ciuda anilor care trecuse-ra.

-Nikki, asculta-ma! Vei trece peste asta, cu greu, dar vei trece. Te voi ajuta, puiule, dar
si tu trebuie sa te lasi ajutata.
 -Nu pot mami….Inca simt…

-Incearca sa ma asculti putin. Sunt

mama ta si vreau sa te ajut sti ca nu as face niciodata ceva ce te-ar putea rani…si regret
nespus ca n-am fost mai atenta…este…vina mea…

-Nu, nu este vina ta!

-Daca eram…

-Nu este vina ta!!! Si in legatura cu lasatul…va las sa ma ajutati, sunt constienta ca
singura nu pot trece peste, a spus lasand garda jos.

-Este un inceput bun, i-am zambit incurajator.

-Daca zici tu, a spus privind prin mine. Iar avea acele imagini. Un val de lacrimi i-a
cuprins ochii. Simteam cum ma rup in mii de bucatele. Dar eram si socata..vampirii nu pot
plange… Draga mea…poti plange?!

-Lacrimi?! Spune si ea socata.

 Cred ca este bine daca poate plange, cu ocazia asta se poate elibera mai bine de
tensiune. Eram oarecum fericita pentru ea, dar in acelasi timp si socata. Din nou imaginile i-au
revenit in minte.

-Nikki! Am strigat-o eu, fara sa primesc un raspuns. Nikki! Era prea absorbita de acele
imagini. Am luat-o de umeri si am zguduit-o puternic.

-Scuze, mami….Nu stiu cand am intrat din nou in acele amintiri…

-Lectia numarul unu: incearca sa nu te mai gandesti la asta. Incearca sa te gandesti la

orice lucrurile frumoase din viata ta, orice lucru care pana acum ti s-a parut marunt, acum
poate avea o valoare foarte mare.

-Mami, cum a fost la tine?Tu cum ai putut sa treci peste? Ma prinsese cu garda jos.
Cum puteam sa-i spun fetitei mele ceva ce nu se intamplase? Cum sa-i spun ca niciodata nu am
putut trece peste? Bine ca nu-mi putea auzi gandurile decat daca vroiam.

-Am primit ajutor din partea familiei. Niciodata nu m-au lasat sa ma gandesc la asta,
de fiecare data cand stateam mai retrasa veneau si ma scoteau din acel intuneric in care
cadeam. Tatal tau a fost foarte intelegator si m-a ajutat sa uit. Si Seth te va ajuta, Nikki. Fara
sa ne dam seama Seth era agatat de pervazul geamului. Da-te jos, Seth!

A coborat, iar Nikki privea speriata in toate partile, plimbandu-se agitata de colo-colo
prin camera.Tinea mainile in jurul corpului si privirea in pamant.

-Cum pot sa incetez?A tipat ea. Seth va fi distrus…Nu voi mai putea fi cu el, nu dupa
ce mi s-a intamplat. As fi norocoasa sa las vreun barbat sa se atinga de mine.Mami, isi va
pierde rabdarea si ma va lasa…stiu asta. Si acum nu mai sunt demna de el…nu dupa ce am
fost dezonorata.

-Seth va intelege, am spus cu cel mai bland glas al meu. Si tatal tau m-a inteles si
lucrurile au decurs bine intre noi. M-am dus la ea, imbratisand-o. Si-a pus capul pe pieptul
meu, cedase.

-Mami, chiar crezi ca va fii intelegator cu mine?Incepuse sa se calmeze.

-Sunt sigura si sti de ce…pentru ca te iubeste, i-am spus zambind.

 Au trecut cam 2 zile de la intoarcerea de acasa. Nikki a reusit sa zambeasca la o gluma
de-a lui Jacob pe seama mea. Imi parea bine ca rade, chiar imi era dor de zambetul ei cald.
Simteam ca fiica mea isi revine, este foarte puternica. Voi vorbi cu Mihaela si fetita mea va fii ca
noua.

Eram in dormitor, pentru ca Nikki nu prea vroia sa iasa. Tot incercam s-o conving, dar
nu prea aveam noroc.

-Nikki, ce faci? Am intrabat-o curioasa. Ea s-a oprit in fata oglizi, uitanduse la imaginea
din ea ca la ceva dezgustator.M-am dus la ea si am laut-o in brate, dar m-a respins. Ce faci?Ti-
am spus ca trebuie sa ne lasi sa te ajutam…daca vei respinge ajutorul nu vei putea trece
singura peste asta.

-Mami, nu ma atinge! Sunt murdara…ii simt mainile miscandu-se pe corpul

meu. Mainile ei alunecau pe diferite parti ale corpului. Se atingea pe sani, pe burta, pe coapse…
M-am apropiat la ea si i-am pus mainile pe spate.

-Nikki, inceteaza!

-Dar….am strans-o in brate, oprind-o sa mai spuna ceva. Ii era frica ca-l va pierde pe
Seth din cauza asta si ca va simti toata viata mainile acelui nenorocit pe corpul ei.

-Totul va fi bine…i-am spus sarutand-o pe frunte. Draga mea, eu am putina treaba…

-Ce treaba?

-Putina treaba, nu trebuie sa te ingrijorezi…i-am spus zambind.

-Mami, ce vrei sa faci?

-Nimic, scumpo.

-Cand ma intorc vreau sa avem o discutie cu Mihaela, bine?

 -Bine, dar vin cu tine!

-Nu! Tu ramai acasa si nu vreau sa aud

comentarii!

-Merg si eu bunico…spune Dan intrand in camera.

-Nu mergi, scumpule, i-am spus ciufulindu-I parul.

-Bunico…nu mai sunt un copi…spune incruntandu-se.

-Bine, bine…adultul….Draga mea, stai linista, totul va fi bine, i-am spus sarutand-o pe
obraz.

-Bine…spune ea trista.

Am iesit afara..nu puteam sa le spun celorlalti, dar spre uimirea mea toata familia era la
marginea padurii. Fetele lor erau serioase, deci Edward le spusese ce aveam de gand.

-Bun, deci stiti…am spus apropiindu-ma.

-Rose, nu este o idee buna…

-Aveti grija de Nikki pana vin! Nu lipsesc mai mult de 2-3 zile, oricum ma voi grabi,
promit, am spus incercand sa trect printre ei, dar Carlisle ma prinde de gulerul gecii. Tata…

-Nu pleci, dominsoara…

-Vrea sa foloseasca artileria grea…spune Edward chicotind.

-Rose…nu trebuie sa faci asta….

-Vorbiti mai incet…

 -Nu te duci singura acolo…cativa din prieteni ii pandesc pe Volturi.

-Wow…am spus uimita.

-Mergem cu tine! Spune Bella.

-Cine ramane cu Nikki? Am intrebat serioasa.

-Esme, Alice, Nessie...si Jazz…spune Edward.

-De ce? Intreaba Jasper.

-Pentru ca ea are nevoie sa fie calma mai mult decat noi…

-Bine…

Am plecat rapid toti, inainte ca Nikki sa-si de-a seama si sa vina dupa noi. Alergam prin
padure cu o singura imagine in minte…DISTRUGEREA VOLTURILOR!

Mergand spre intuneric (capitolul 68)

Eram pe dealul din fata Volterrei, Cei care ramasese-ra aici sa supravegheze situatia,
ne-au informat in legatura cu ajutoarele pe care le chemase-ra Volturii. Intregul orasel era
imbibat de vampiri.

-Suntem in inferioritate numerica, spune Elezar.

-Bells, tu protejeaza-I pe ceilalti cu scutul, i-am spus serioasa.

-Dar, Rose…tu vei fi descoperita…

 -Daca sunt in interiorul scutului si folosesc puterea, exista riscul sa-l distrug si atunci
toti veti fi in pericol.

-Este logic, dar iti asumi prea multe riscuri, spune Tanya.

-Vreau sa termin repede asta ca sa ma pot intoarce la Nikki.

Ne-am grupat toti, coborand dealul. De la intrarea in Volterra am fost intampinati de

vampiri furiosi. Aveam ochii rosii si flacari in ei. Eunii dintre vampirii ce erau in fata noastra au
ales sa fuga si sa traiasca, pentru ca stiau cine sunt. Cei care au ramas incercand sa lupte, au
murit. Carlisle si Esme erau cam socati de mine, dar stiau ca acum ma lasase-m prada furiei.

In cateva minute eram in castel. Holurile erau pustii. Volturii nu plecase-ra, deci se
ascundeau si unde altundeva decat in sala tronurilor. Ne-am oprit in fata imensei usi, stiam ca
intram intr-o capcana. Am dat un picior la usa, rupand-o. Cum spusese-m, Volturii erau acolo.
Jane, Alec, Felix si Demetri erau in prima linie, apoi mai venea un rand de vampiri pe care nu i-
am recunoscut, dupa ei era Renata, Aro, Caius, Marcus si la final sotiile.

-Foarte curajosi, am spus chicotind.

-Daca voi sunteti aici, inseamna ca Dante este…incepe Caius.

-Dante, este mort! Spune Edward.

-De ce ati facut asta, nenorocitilor?

-Pentru ca….Singura slabiciune a ta sunt copiii…Vrem ca tu, Edward, Alice, Bella si

Renesmee sa va alaturati noua! Spune Aro.

-Ai de asteptat….maraie Elezar.

-Nu ne poti omora!

-Ba da!

-Rose, Caius este al meu! Spune Tanya, venind langa mine.

-Tanya! Striga Bella. Acum si ea era descoperita sau Bella intinsese scutul si pe noi.

-Tanya, du-te langa ceilalti! Am spus serioasa.

 -Dar…

-Du-te!

-Suntem regii vampirilor! Scuipa Caius.

-De azi incolo, eu voi fi regina vampirilor!

-Macar lasa-ne sa fim ajutoarele tale, spune Marcus.

-Frate, nu te mai umili! Oricum nu va avea tupeul sa faca ceva!

-Fratilor! Spune Aro. Carlisle crezi ca putem discuta? Totul a fost o neintelegere…Ce
s-a intampalt cu fata?

-Dante s-a ocupat sigur de ea, spune Jane razand.

-Tu vei fi prima! Am spus zambind malefic.

-Aro, Dante a distrus-o pe nepoata mea….acum nu mai depinde de mine…Nu sunt de

acord cu asta, dar nu este alegerea mea si nu-mi voi forta fiica sa nu faca asta…V-am spus ca
nu este bine, lucruril ar fi stat altfel daca nu ati fi fost atat de porniti pe noi, spune tata.

-O sa va rup gaturile! Maraie Emmett si Seth in acelasi timp.

-V-ati luat de fiica mea, iar acum veti plati. M-am prabusit la pamant. Jane isi folosea
puterea. Alec a venit rapid la mine, bagandu-mi mana in gat, pentru a-mi rupe capul. Ambele
tabere s-au miscat.

-Rose! Striga Emmett.

-Ea nu este protejata de scut, tipa Caius.

-Bella! Striga Esme.

Alec era peste mine, incercand sa-mi rupa gatul, iar Jane isi folosea puterea. Mi-am dat
foc, iar Alec a fost nevoit sa se retraga.

-Nu arde! Formidabil! Spune Aro uimit.

 -Eu ard mai greu, dar voi nu, am spus furioasa. Alec, nu te-a invatat nimeni sa te porti
delicat cu femeile? Nu mai conteaza…am spus zambind spre ei. I-am inconjurat cu un zid de
flacari, ce se strangea rapid.

-Ai nevoie de ajutor?Intreaba Kate.

-Nu…am raspuns inca atenta la Volturi.

-Ai mila….striga Aro, cand a vazut ca scutul Renatei cedase.

-Nu! Am impins focul in asa fel incat sa-I

cuprinda. Era ca o imensa gheara ce cadea asupra lor.

-Awwwwwww…..tipa ei.

Fumul gros a iest pe usa si de acolo afara, alarmandu-I pe oameni. O sirena de pompieri
s-a auzit apropiindu-se, dar Volturii inca nu murise-ra.

-Trebuie sa plecam! Spune Carlisle.

-N-au murit…am spus indreptandu-ma spre foc.

-Rose, ce faci?Tipa Kate speriata.

Am intrat in foc. Ceilalti nu mai m-au putut vedea, dar se auzea cum ii rup pe Volturi,
pentru a arde mai repde. Auzeam oamenii agitati in afara castelului.Toti am iesit inainte ca
pompierii sa intervina. Priveam de pe deal, castelul in flacari si pomierii disperati pentru a
stinge focul. Ma simteam bine, parca eram mult mai linistita, ca si cum mi se ridicase o piatra de
pe inima.
 -Acum ca Volturii nu mai sunt va trebui sa alegem un nou conducator, spune Liam.

-Da si ce-a mai potrivita este Rosalie…continua Maggir.

-Da, aproba toti.

-Hei…hei….stati putin! Eu nu vreau sa fiu nimic, puneti pe cine vreti, dar pe mine ma
exludeti!

-Rose, dar este cel mai puternic vampir, daca nu ai fi tu conducatoarea noastra, atunci
cine?Spune Zafrina.

-Habar n-am…

-Carlisle, Esme, faceti-o sa inteleaga, spune Tia.

-Nu o putem obliga, este alegerea ei si in plus cred ca este alegerea corecta, spune
Esme.

-Pentru mine in momentul asta prioritatea este fiica mea, asa ca raspunsul este NU, nu
mai insistati!

-Dar…

-Ma intorc. Va multumesc ca ati fost alaturi de noi, am spus politicoasa.

Dupa ce ne-am despartit de ceilalti, ne-am indreptate spre casa. Eram nerabdatoare s-o
vad pe Nikki. Drumul a fost linistit, fara prea multa vorbarie.

-Rose…incepe Carlisle.

-Da, tata…

-Nu cred ca le puteai lua puterea, dar sa-I lasi in viata?

-Nu!Carlisle, din cauza lor fiica mea a fost…violata…

-Stiu…

-Au vrut sa vada ce inseamna puterea, le-am aratat adevarata putere…

 -Surioara, cred ca nu vei scapa prea repede de titlul de regina vampirilor, spune
Edward chicotind.

-Regina vampirilor?! De unde ai mai scos-o si pe asta?

-Pai, esti cel mai puternic vampir si numai prin prezenta ta impui o oarecare teama,
deci asta te face regina vampirilor sau daca preferi printesa vampirilor…

-Termina, Edward! Nu am chef de glumele tale.

Dupa un drum lung, in sfarsit am patrus pe teritoriul nostru. Am fost socati sa simtim un
miros strain. Era ciudat, chiar nu mai vroiam alte probleme. Edward ne-a facut semn spre
munti. Ne-am indreptat toti spre locul indicat de Edward. Ajunsi aproape de poalele muntelui l-
am vazut pe Edward tasnind odata de langa noi, intr-o prapastie.

-Ce cauti aici?Maraie el. L-am urmat si noi imediat.

-Nu vreau sa fac niciun rau, spune baiatul din fata noastra.

-Cine esti?

-Numele meu este Akira, spune el salutandu-ne.

-Buna, Akira, rapunde Carlisle pe un ton relaxat.

-Sunteti familia Cullen, nu?

 -Da!

-La ce te uiti asa? Intreaba Kate, putin iritata de privirile insistente.

-Scuze…Am auzit ca un membru din acest clan ar avea putera focului…ar fi o onoare
sa-l intalnesc…

Toti au inceput sa chicoteasca. Le-am aruncat o privire furioasa si au terminat. Nu

aveam chef de tipul asta, aveam lucruri cu adevarat importante de facut.

-Ea este…spune Edward aratand spre mine.

-Tu ai puterea focului? Intreaba baiatul uimit.

-Mda…

-Iubito…spune Emm, luandu-ma de mijloc.

-Nu cred ca vrei s-o intrebi asta..spune Edward chicotind.

-Gata! Ce vrei pustiule?Intreb nervoasa.Akira a inghetat in fata mea.

-N..ni…

-Rose!

-Am auzit foarte multe despre voi…Stiu ca poate sunt cam direct sau cam
nepoliticos…Nu mai vreau sa ucid oameni si am auzit de un clan ce se hraneste cu animale,
ma gandeam ca m-ati putea ajuta, bineinteles daca doriti, spune zambind.

“Edward!”

S-a intors spre mine, facandu-mi semn ca totul este bine. Acest pusti avea ganduri
pasnice, nu cauta altceva decat ajutor.

-Vrei sa stai cu noi?Intreaba Bella.

-Daca se poate…

-Nu! Am spus rece.

 -Nu vreau sa fac rau nimanui, spune el. Va rog frumos…Va rog frumos…printesa….

-Haide-ti printesa…spune Emmett chicotind.

-Termina, i-am spus tragandu-I o palma peste umar. Am spus NU!

-Rose!Striga Esme.

-Imi pare rau, n-am vrut sa va deranjez...Ma retrag..

-Stai! Spune Carlisle. Daca asta este ceea ce-ti doresti cu adevarati esti bine venit in
familia noastra.

-Serios?! Spune Akira.

-Carlisle…spune Emmett prudent.

-Tata…spune Bella.

Nu am mai spus nimic, doar m-am intors si am urcat prapastia. Vroiam s-o vad pe Nikki.
Ceilalti m-au urmat. Akira era foarte entuziasmat de intrarea in familia noastra.

-Dominisoara, cand ajungem acasa, in biroul meu! Spune Carlisle autoritar.

-Yoroshi… (Bine)

-Ce-ai spus acolo?

-Nandemo. (Nimic)

-Draga mea, poti vorbi pe romaneste?Intreaba Esme.

-Ie! (Nu)

-Edward?! Ce tot zice acolo? Intreaba Emmett.

-Japoneza n-o stiu…spune Edward ridicand din umeri.

 Am chicotit.Daca ma mai intrebau ceva asa aveam de gand sa le raspund. Era oarecum
o razbunare…pentru ca l-au acceptat pe Akira in familie asa usor…oricum era de asteptat din
partea tatei.. Am zarit casa si am acelerat, muream de nerabdare sa-mi vad fiica.

-Bunico…tipa Dan, coborand scarile.

-Buna, dragule, i-am spus imbratisandu-l. Ce faci?

-Bine, am stat putin cu mami. Voi unde ati fost?

-Pe aici…spune Bella.

-V-ati intors…spune Nikki coborand.

-Puiule esti bine?Intreb mergand la ea s-o imbratisez. Si ea m-a imbratisat numai ca a

fost o imbratisare rece.

-Sunt bine…spune asezandu-se pe canapea.

-Hai Nik, doar nu esti suparata pe noi…spune Esme.

-Ba da! Unde ati fost?

-Pe afara…am rapsuns in cor.

-Pe afara? 4 zile?

-I-ai omorat?

-Draga mea, sa nu vorbim de asta acum…te rog…

-Vorbim acum!

-Nikki, nu vorbesti asa cu mama ta! Spune Emmett autoritar.

-Fine…

-Tu cine esti? Il intreaba Lucy pe Akira.

-Numele meu este Akira, spune el zambind.

 -Buna, sunt Lucy, spune ea zambind larg.

-Rose, pot vorbi cu tine? Spune Seth. Am dat aprobator din cap si l-am urmat afara.

-Ce este?Intreb ingrijorata.

-Este Nikki… Nu suporta sa ma apropii de ea…nu mai stiu cum sa fac sau ce sa
fac…spune el asezandu-se pe iarba.

-Seth, trebuie sa intelegi ca este greu…a trecut prin ceva groaznic…trebuie sa ai

rabdare…

-Rabdare…Si daca va ramane asa?

-Eu am ramas asa? Te anunt ca si eu faceam la fel dupa ce m-am transformat, dar cu
timpul nu a mai fost asa.

-Seth, trebuie sa ai rabdare…spune Emmett venind langa noi.

-Emmett…

-Cred ca ar fi mai bine sa vorbim in alta parte…spune Emmett, privind spre fereastra de
la bucatarie. Nikki ne privea serioasa.

-Nikki, vino putin! Am strigat eu.

-Ce e, mami? Intreaba ea, tinand mainile in buzunar.

-Mergem la o plimbare…am spus zambind.

-De ce?

-Mergem la o plimbare…am repetat eu, de data asta pe un ton mai serios.

“Edward, ai grija de acel pusti!”

Am intrat in padure, indepartandu-ne de auzul fin al celorlalti. Nikki mergea pe langa

mine, cu privirea in pamant. Nu fusese o idee buna sa plec…incep sa ma urasc pentru asta. Am
mers in poiana.
 -Ce vrei sa vorbim?Intreaba Nikki, rupand cateva fire de iarba.

-Despre tine…raspunde Emmett.

-Nu vreau sa vorbesc despre mine! Spune ea ridicandu-se.

-Stai jos! Am spus autoritara.

-Nu!

-Ai spus ca accepti ajutorul nostru….

-Mami, este mult prea mult pentru mine, nu mai suport…de ce nu ma omori si ma
scapi de o suferinta…

-Sa te omor?! Am spus socata.

-Nikki, cum poti sa spui asta?

-Asta imi doresc…Nu mai sunt cine am fost si nu voi mai fi niciodata….

-Iubito, am spus imbratisand-o. Plangi, asta te va ajuta sa te linistesti…i-am spus

mangaind-o pe cap. Cu fiecare lacrima pe care fiica mea o varsa, parca se rupea si o parte din
mine. Vroiam s-o ajut, dar stiam ca depinde doar de ea. Oricat am vorbi cu ea, daca renunta la
lupta, nu o mai putem ajuta si gandul asta ma speria ingrozitor.

-Mami….mi-e frica…il simt…

-Gata…linisteste-te…i-am spus bland. Seth a vrut sa vina la ea, dar Emmett la prins de
mana, tinandu-l pe loc.

-Nu mai pot! Vreau sa te rog ceva…

-Orice, draga mea…

-Omoara-ma!

-Nikki, trermina cu prostiile astea, acum! Am spus serioasa. Vei trece peste, iti promit.

-Nikki, mai este si Dan…spune Seth pierzandu-si cuvintele.

 -Imi iubesc fiul…dar aceste atingeri…mi-e scarba de corpul meu, spune ea trangand
de haine.

-Gata…i-am spus imbratisand-o.

-Scumpo, linisteste-te…Totul va fi bine, o sa vezi…spune Emm.

-Nu, tati nimic n-o sa mai fie la fel…

-Baieti ce-ati spune sa mergeti mai incolo sa vorbiti…am spus privindu-I insistent.

-Sigur…spun amandoi.

Am ramas singura cu fiica mea. Era ingrozita de ceea ce i se intamplase si nu prea

aveam cum s-o ajut pentru ca nu ma asculta. Era foarte incapatanata…acum ii inteleg pe
ceilatlti cand spun ca sunt incapatanata. Nikki a inceput sa priveasca in gol, iar amintirile
acelea i-au revenit in minte. Durerea pe care o simteam era puternica. Am strans din ochi si
dintit. Nikki a observat reactia mea si ma privea nedumerita. Atunci imaginile din mintea ei s-au
schimbat, iar durerea a incetat.

-Mami, ce s-a intamplat?

-N-Nimic…

-Mami…

-Nimic, scumpo…i-am spus sarutand-o.

-Mami…te rog frumos, vreau sa fiu putin singura…pot sa plec?

-Nikki…Bine…am spus trista.

S-a ridicat de langa mine, intrand in padure. Am privit-o cum se indeparta si ii simteam
durerea. Odata cu schimbarea lui Nikki am simtit ceva schimbandu-se si in interiorul meu. Cred
ca aceea parte din mine, pe care o ingropase-m adanc in mintea si sufletul meu a inceput sa iasa
afara. Aceea Rosalie plina de ura si durere.

-Cum a fost?Intreaba Emmett, punandu-mi pana pe genuchi.

-Nu ma asculta...
 -Ce vom face?Intreaba Seth.

-Nu stiu…Ea este diferita de mine…Seth nu o forta in nimic, las-o pe ea sa-si revina si
ai sa vezi ca va veni singura.

-Da…

-Seth, trebuie rabdare, stiu ca nu este usor, dar daca o iubesti va trebui sa rabzi…spune
Emm zambind chinuit.

-Seth, iti voi spune ceva acum ce nu am mai spus nimanui…nici Emmett nu stie…

-Ceee?Spune Emm, privindu-ma suspicios.

-Nici cand isi va reveni si veti putea fi ca la inceput…vor exista momente cand nu va
vrea sa te atingi de ea. Seth…cu timpul am invatat sa maschez trecutul, dar este acolo si nu va
pleca niciodata, asa ca trebuie sa inveti sa traiesti cu el, oricat de greu ar fi. Eu si acum mai
am momente de regasire, eu asa le spun…dar daca sunt intr-un anumit stadiu…intelegeti ce
vreau sa spun…nu ma opresc, chiar daca minte, corpul imi cer asta. Inima continua sa lupte
impotriva acelor imagini, simtit pe care le-am trait atunci. Incerc s-o fac pe Nikki sa inteleaga
lucrul asta, dar nu asculta…si o inteleg….cred ca ii va lua mai mult ca mie…sa…

-Sa treaca peste? Spune Seth.

-Nu poti trece peste un viol…niciodata…

-Si noi avem de vorbit! Spune Emm uitandu-se serios la mine. Nu vroiam sa stie asa
niciodata, dar imprejurarile m-au cam fortat sa spun.

Brusc gandurile lui Nikki mi-au invadat mintea. M-am speriat sarind imediat in picioare.
Am simtit miros de fum, iar gandurile imi spuneau ce se intampla. Inghetase-m, pentru ca mi-am
revenit dupa cateva secunde, zguduita zdravan de Emmett. Fetele baietilor erau ingrijorate. Am
disparut de langa ei, mergand dupa mirosul de fum. Cum nu puteau tine pasul cu mine au ramas
mai in urma. Am traversat lacul dintr-o saritura si am mai alergat putin. Am zarit-o pe Nikki
stand in picioare, intr-o imensa flacara.

-Nikkiii! Am tipat eu. Si-a intors capul spre mine, zambind.

-Nu, mami…lasa-ma….spune ea.

 Am oprit focul. Nikki mi-a cazut in brate, atunci am observat ca petice de piele de pe
brate, picioare, piept si fata nu mai erau, dar incepeau sa se vindece. Mi-am dat bluza jos si am
acoperit-o, pentru ca hainele ei nu rezistase-ra focului.

-Ce dra….Nikki…striga Emmett venind langa noi.

-Nikki…spune Seth socat, privind locul ars.

-Este bine acum…am spus eu, linistindu-i putin. Sa mergem acasa…

-De ce nu m-ai lasat? Spune Nikki…impleticindu-se. Am prins-o de brate inainte de a

cadea, focul nu era bun pentru vampiri si ea se juca-se cam mult cu el.

-Sa mergem! Spune Emmett suparat. Nici lui nu-I venea sa creada ca fiica noastra
tocmai avusese o tentativa de sinucidere.

Am mers incet spre casa, pentru ca Nikki sa-si revina. Partile din corp unde focul ajusese
mai multe se refaceau mai greu. Mi-e putin frica de socul pe care il vor avea ceilalti. Pe la
amurg am ajuns si noi acasa, toti eram uzi pentru ca Nikki refuzase categoric s-o i-a vreunul in
brate si eu am hotarat sa merg prin lac impreuna cu ea. Baietii ne-au urmat fara a mai spune
ceva.

-Ce s-a intampalt? Intreaba Esme speriata, dezchizandu-ne usa.

-Iti spunem mai incolo, i-am spus intrand in casa.

-Nikki…spune Taylor, venind din living.

-Mami…striga Dan, imbratisand-o. Nu i-a raspuns la imbratisare, ci doar a stat

nemiscata. Pata de pe obraz inca nu-I disparu-se.

-Barbie, dar te-ai putea imbraca si tu, totusi….spune Jacob.

-Ma ocup de tine imediat, am spus urcand sacrile.

-Termina, Jacob! Spune Seth.

Am intrat in dormitor, iar Nikki s-a trantit pe pat. Parea epuizata, dar nu fizic ci psihic.
Usa s-a deschis putin si Esme intra in camera.
 -Ce s-a intamplat?Intreaba ea.

-Nimic! Spune Nikki, intrand in baie, trantind usa in urma ei.

-Nikki! Am spus serioasa.

-Rose, ce este? Intreaba Esme speriata.

-Iesiti afara si lasati-ma! Striga Nikki furioasa.

-Nikki, deschide usa!

-Nu!

-Deschide usa sau o sparg!

-Ce e?

-Eu si bunica ta coboram, am incredere ca nu vei mai face nimic nebunesc?

-Da… si in plus il ai pe unchiul, care iti poate spune… Acum poti sa ma lasi, te rog…

-Bine…

Am inchis usa si am luat-o pe mama de mana. I-am facut semn sa iesim din camera.
Ajuse in living toti s-au intors spre noi. Emmett si Seth le spusese-ra ce se intampla-se.

-Scuze, barbie…nu stiam de ce nu mai ai tricou…spune Jacob.

-Mars! Am spus absenta.

-Rose, trebuia sa fi mai atenta…spune Jazz.

-Vrei sa spui ca este vina mea?

-Nu…

-Atunci?

-De acum incolo trebuie sa fim cu ochii pe ea, spune Bella.

 -De asta poti fi sigura, spun Nessie si Selene.

-Rose…nu vroiam sa-ti spun asta acum…dar…spune Royce.

-Tu ce mai vrei?

-Sti…cand eu am “evadat” de pe cealalta lume, cred ca au mai iesit cativa…Nu sunt

ceilalti cunoscuti ai nostri, dar…..nu stiu ce sa zic…pareau dubiosi…

-Cine erau?

-Habar n-am…spune el ridicand din umeri.

-Bine…Nu ma intereseaza, cel putin nu acum, am spus lasandu-ma sa cad in fotoliu.

-Ce ne vom face cu Nikki?

-Carlisle, cred ca ar trebui s-o chemi pe Mihaela, spune Esme.

-Da, poate daca vorbeste cu ea…continua Alice.

-Daca Rose nu poate face nimic, ce va face sa credeti ca Mihaela poate? Intreaba
Emmett.

-Putem incerca…spune Selene.

-Nu sunati pe nimeni! Spune Nikki intrand in living.

-Nikki…am spus ridicandu-ma.

-Nu ma atinge! Spune ea indepartandu-se de mine.

-Draga mea, nu-ti fac nimic…am spus pe un ton bland.

-Vreau sa ma lasati in pace!

-Nikki, incercam sa te ajutam…spune Esme.

-Nu vreau!

-Nikki! Spune Emmett autoritar.

 -Vreau sa ma lasati in pace! Striga ea nervoasa.

-Nikki, inceteaza! Am spus serioasa.

-NU! Mami, tie ti-e usor sa vorbesti…tu ai patit lucrul asta acum
multi ani si acum stai cu persoana care ti-a facut acel lucru in casa.Trecutul nu te mai

afecteaza, doar esti regina vampirilor, nu?

-Nikki, inceteaza! Spune Carlisle.

-Acum vorbesc cu mama mea. Mami, daca nu te deranjeaza prezenta lui Royce
aici…asta inseamna un singur lucru….

-Nikki, termina! Striga Edward.

 -Ce inseamna? O intreb eu, apropiindu-ma.

-Inseamna ca si tie ti-a placut! Striga ea. Am ramas socata, cuvintele rasunandu-mi prin
minte. Nu-mi venea sa cred ca fiica mea spusese asta. Prin acele cuvinte rasunandu-mi
zagomotoase in minte o auzeam pe Nikki cum tot spune despre trecutul meu, cum ca mi-a placut
sau poate ca si eu am cerut asta..si acum fac pe victima. M-am lasat purtata de instinctul matern
si autoritar si i-am dat o palma peste fata. Toti au ramas socati, dar eu eram si mai socata decat

ei.

-Rose…spune Emmett.

-Mami…spune Taylor.

-Pentru ce-a fost asta? Intreaba Nikki furioasa.

-Pentru ca esti nesimtita! Si daca mai continui o primesti si pe a 2 a.Termina cu

tameniile si presupunerile idioate. Sti foarte bine cum s-a intamplat…Ai spus ca trecutul nu
ma mai afecteaza, daca ma tin “tare” in fata voastra nu puteti sa-mi vedeti lacrimile si ceea ce
este cu adevarat in sufletul meu…si nu veti afla niciodata.

-Trebuia sa ma lasi sa mor….nu trebuia sa ma aduci pe lume!

-Gata! Spune Emmett, punandu-se in fata lui Nikki.

-Ce, ma plesnesti si tu? Intreaba ea.

-Mami…de ce faci asta?Intreaba Dan speriat.

 -Uita-te la fiul tau, il sperii…Nikki revino-ti, spune Emm apucand-o de umeri.

-Da-mi drumul! Spune ea zbatanduse.

-Emmett da-i drumul! Am spus eu. Ai spus ca sunt regina vampirilor atunci te vei
supune, am spus serioasa.

-Rosalie, spune Edward.

-Daca nu vrei sa ma asculti ca si mama, atunci ma vei asculta ca si regina a

vampirilor!

-Ai refuzat sa fii regina vampirilor…spune ea.

-Ai dreptate, am refuzat, dar pot fi oricand vreau si in plus nu-mi trebuie aprobarea
nimanui! Acum in camera ta, in fine a noastra! Am spus autoritara.

-Nu-mi poti spune ce sa fac si in plus sunt casatorita….

-Nu ma intereseaza! Acum, in camera! Am spus facand un pas spre ea. Oricat vroia sa
mi se impotriveasca nu putea, trebuia sa mi se supuna. A plecat furioasa din incapere. Linistea
s-a lasat peste noi. Akira se uita nedumerit la noi, fara a sti ce s-a intamplat.

-Scuze pentru asta, spune Carlisle.

-Rose, esti bine?Intreaba Emm lundu-ma de umeri.

-Nu…

-Vrei sa-ti spun ceva…poate nu te ajuta prea mult…dar cred ca faceam mai rau ca
tine…spune Bella.

-Mda…Nu trebuia sa fac asta…dar…Ahhh..ma urasc! Am spus furioasa pe mine.

-Iubito, nu esti tu de vina! Spune Emmett imbratisandu-ma.

-Ba da! Trebuia sa fiu atenta de la bun inceput. Ar fi trebuit sa termin cu Dante si
Volturii de cand au aflat de secretul nostru.

-Nu te mai invinovati, spune Esme bland.

 M-am pus pe canapea. Ceilalti au incercat sa dreaga cat de cat problema in fata lui
Akira, pentru ca nu aveam de gand sa-I spunem unui necunoscut problemele noastre. Dan, era
speriat…bine ca Tanya era langa el. Mi-am pus fata in palme, gandindu-ma la gestul pe care nu
trebuia sa-l fac indiferent de ce spunea Nikki, dar…acele cuvinte chiar au durut.

Regina vampirilor (capitolul 69)

Trecuse-ra 3 zile de la tentativa de sinucidere a lui Nikki. Cearta dintre noi m-a afectat
foarte mult, dar si pe Nikki care nu a mai iesit din camera de atunci. Toate scuzele mele si
rugamintile celrlalti nu au induplecat-o deloc.

-Rose…spune Esme asezandu-se langa mine pe canapea. Butonam telecomanda

televizorului fara a sti macar ce as vrea sa vad.

-Da, mama…

-Ii va trece vei vedea, spune ea, aranjandu-mi o suvita dupa ureche.

-Nu vreau sa-mi pierd copilul, am spus incet, asezandu-mi capul in poala ei.

-N-o vei pierde. Ii trebuie doar putin timp, sti foarte bine ca nu este usr de trecut acest
moment, spune bland.

-Baby, trebuie sa vanezi! Spune Emmett, intrand vijelios in camera.

-Nu mi-e sete…am mintit eu, dar ma ardea gatul din cauza foamei.

-Cum sa nu…asta sa i-o spui altcuiva. Hai!

-Nu merg!

-Emmett, incet, spune Esme.

-Te i-au cu forta, spune el zambind strengareste.

 -Offf….bine…am spus cedand insistentelor sotului meu.

Iesind din casa, cu Emm de mana, i-am vazut si pe ceilalti asteptandu-ne. Indreptandu-ne
spre ei, n-am rezistat sa nu imi intorc capul spre fereastra camerei noastre. Nu-mi mai vazuse-m
fiica de 3 zile, iar gandurile ei ma ingrijorau, mai ales ca incepea sa cada in depresie si nu vroia
sa se lase ajutata.

“Mami, va fi bine...”

“Nu stiu dragule….dar imi este frica…Nikki, scumpo, imi pare nespus de rau, pentru
acel incident. Te rog gandeste-te bine si cand vin, hai sa vorbim, te implor…”

“Mami…Nikki, cand vin daca usa nu este deschisa, intru prin ea!”

“Taylor!”

“Nu, mami, gata cu joaca asta de copii..”

-Ne intalnim si cu varcolacii? Intreaba Akira.

-Da, sunt prietenosi sa sti, spune Nessie.

-Prietenosi cu unii, adauga Jacob.

-Va fi interesant sa cunosc si alti varcolaci.

-Asta e prima data cand vanezi animale? Intreaba Lucy.

 -Da..spune Akira, putin rusinat.

-Sa mergem! Spune Edward, putin iritat cand Jacob a sarutat-o pe Nessie. Ar trebui sa
se obisnuiasa. Nessie nu mai era un copil si in plus javra era sotul ei.

Edward si Bella au fost primi care au intrat in padure, urmati de noi. Alergam langa
Emmett, absenta. Nu-mi statea mintea la vanatoare, dar gatul ma ardea ingozitor de tare. Un val
de liniste mi-a invadat corpul. Mi-ar ridicat privirea spre Jazz si am schitat un zambet.
Ajunsese-m aproape de raul care despartea odata teritoriul nostru de cel al varolacilor.

-Akira, simti ceva?Intreaba Edward.

-Caprioare? Intreaba el nesigur.

-Da. Sti unde sunt?

-Nu prea pot sa-mi dau seama…

-Inchide ochii si concentreaza-te pe acel miros si iti vei da seama….

Toti ceilalti statea si ne uitam la Akira cum se concentra pe sunetul scos de acele
caprioare. Setea si arsura de pe gat a devenit si mai mare atunci cand Akira a sarit la caprioara
ce pastea linistita. Instinctul a inceput sa pun stapanire pe mine. Vroiam aceea caprioara. Am
facut un pas, dar Edward m-a tras inapoi.

-Parca nu-ti era sete, spune chicotind.

-Rose, il lasam pe Akira primul, el inca nu este obisnuit cu dieta asta, spune Lucy.

-Bun, atunci merg sa vanez in alta parte, este bine?

-Am venit toti, vanam toti, spune Alice.

Fara a mai spune ceva m-am asezat pe pamantul umed. Arsura de pe gat nu vroia deloc
sa dispara, iar lui Akira ii lua cam mult cu aceea caprioara.

-Cum este sangele de carprioara? Inteaba Lucy, cand Akira ni s-a alaturat.

-Bun, chiar nu este rau deloc…in fine nu se compara cu cel de om, dar este mai bine
asa, spune el zambind larg.
 -Dupa ce ne hranim, trebuie sa facem si curat! Oamenii nu trebuie sa afle de noi! Am
spus serioasa privind spre trupul caprioarei.

-Scuze…spune Akira rusinat.

-Nu-I nimic, nu aveaui de unde sa sti, spune Emmett. Intre timp Jazz ascusese trupul
neinsufletit sub niste bolovani.

Dupa ce Akira a mai primit cateva sfaturi de la ceilalti am plecat sa cautam hrana si
pentru noi. Dupa vreo 30 de metri am prin un miros de puma si m-am luat dupa el, despartindu-
ma de ceilalti. Dupa niste tufisuri o puma isi astepta linistita prada, fara a sti ca tocmai ea
devenise prada. M-am napustit asupra ei, infigandu-mi coltii in gatul fraget. Fiecare picatura de
sange ce-mi aluneca pe gat ma facea mai puternica. Abia dupa ce m-am asigurat ca nu mai
exista nici-o picatura de sange in puma, am lasat trupul sa cada pe jos, simtind ca sunt urmarita.
Am intros brusc capul si i-am vazut pe ceilalti. Emmett, Jazz si Garret stateau spriziniti de niste
copaci, iar ceilalti pe pamantul umed zambindu-mi.

-E mai bine?Intreaba Emm, stergandu-mi

cu buzele putin sange ce-mi ramasese in coltul gurii.

-Da, este mai bine..

-Nu-ti era deloc sete, mami, spune Taylor tachinandu-ma.

-Imi era, dar...

-Shhh...spune Emm, punandu-mi un deget pe buze.

-Te ocupi tu de el?Intreaba Bella, uitandu-se la corpul din spatele meu.

 -O nimica toata...am spus eu. Akira s-a speriat cand a vazut flacara din spatele meu.

-Wow...spune el uimit.

-E tare, nu?Spune Taylor mandru.

-Foarte, nu-mi vine sa cred ca stat atat de aproape de regina vampirilor...

-Doamne, fratilor, ce tot aveti toti cu regina vampirilor? Nu sunt nici-o regina, chiar
daca am puterea asta, nu sunt diferita de voi! Incetati cu regina voastra. Numele meu este
Rosalie! Am spus putin enervata, dar Jazz m-a linistit repede.

-Ce dur, spune Kate.

-Sa mergem la stanca, spune Lucy.

-Da, ar fi o idee buna, aproba toti.

-Eu me...

-Tu mergi cu noi! Spun Alice si Bella, luandu-ma fiecare de cate-o mana.

Mai mult silita am mers cu ei la stanca. Valurile agitate loveau imensii bolovani, scotand
zgomote puternice. Ne-am asezat, incepand diverse discutii. Dupa vreo ora pasi grei se aud
apropiindu-se spre noi. Akira sa ridicat brusc, luand pozitia de atac, in timp ce noi eram complet
relaxati. Pasii grei au incetat, iar dintre copaci isi face aparitia haita, in forma umana.

-Buna, ne saltua ei.

-Buna, am raspuns noi.

-Deci tu esti vampirul nou ce bantuia pe aici, spune Sam, uitandu-se la Akira.

-Da, numele lui este Akira, acum face parte din familie, spune Edward.

-Minunat, un alt miros cu care trebuie sa ne obisnuim cu el, pentru a nu exista vreun
incident, spune Paul.

-Daca aveti incredere in straini...spune Sam, uitandu-se suspicios la Akira.

 -Nu vreau sa fac rau. Mi-au ajuns cei 50 de ani de omoruri...

-Cati?Tipa Leah.

-50.

-Si tu ce varsta ai?Intreaba Embry.

-Varsta mea este de 19 ani, spune el zambind.

-Voi, vampirii...veti ramane intotdeauna niste enigme, spune Quil.

-Cum se mai simte Nikki?Nu am mai vorbit cu Seth si Jake de ceva timp, spune Sam.

-La fel, am raspuns repede, sperand sa nu mai puna si alte intrebari.

-Nu credeam ca vampirii si varcolacii pot fi prieteni, spune Akira uimit.

-Orice este posibil daca vrei acest lucru, spune Bella.

-Da, asa este, aproba Sam.

„Mami?.........................................Mami!”

„Scuze...dragule...”

„Ce este?”

„Nimic, gandurile surorii tale..”

„Eu nu le pot auzi...”

„Nu?”

„Nu...de cand ne-am intors nu i-am mai putut auzi gandurile..Este ca si cum le-ar
bloca sa nu i le pot vedea...”

„Inteleg...”
 Am simtit o lovitura in burta si instinctiv
am pus mana in locul potrivit. Trebuia sa fac ceva in legatura cu Nikki, amintirile ei nu numai ca
o distrugeau pe ea si nu aditeam asa ceva, dar imi faceau rau si mie. M-am ridicat de langa
Emmett, hotarata sa ma intorc acasa pentru a discuta serios cu Nikki. Nu am facut bine un pas
ca durerea a devenit insuportabila, facandu-ma sa cad in genuchi.

-Iubito...spune Emm, prinzandu-ma de umeri.

-S-Sunt bine...am spus printre dinti.

-Jazz! Tipa Alice. Mi-am putut ridicat putin capul si l-am vazut si pe Jazz simtitnd cam
aceleasi lucruri ca mine, judecand dupa fata lui.

-Indeparteaza-l de Rose, tipa Edward.

-Rose, linisteste-te, spune Bella asezandu-ma langa mine.

-Ce se intampla?Intreaba Akira.

-Nimic...spune Selene.

-Lucy, du-l pe Akira de aici, tipa Tanya.

Mi-am cuprins burta cu maninile. Durerea era ingrozitoare, strangeam din dintit pana
au inceput sa scartaie. Trebuie sa rezista! Trebuie...pentru fiica mea! Am dat sa ma ridic, dar nu
am avut puterea necesara si m-am prabusit in bratele lui Emmett.

-Suna-l pe Carlisle! Spune Emmett panicat.

-Selene ramai aici si ma suni sa-mi spui cum se mai simte, spune Taylor.

-Unde te duci?
 -Acasa! Voi opri asta! Spune el disparand in padure.

-Tay...am inceput eu, dar am fost oprita de o noua durere.

-Carlisle, vine spre noi, anunta Alice. Brusc durerea a inceput sa dispara, iar gandurile
lui Nikki au disparut. M-am uitat in ochii lui Emmett, era speriat.

-Sunt bine, am spus eu.

-Sigur?

-Copii...spune tata aparand dintre copac.

-Se simte bine, spune Selene. Bunicule, te-ai intalnit cumva cu Taylor?

-Nu, de ce?

-A plecat spre casa...

-Sunt bine, tata, am spus zambind.

-Din nou acele dureri?

-Da, dar acum au trecut.

-Ce s-a intamplat?Intreaba Akira.

-O problema, stai linistit, spune Lucy.

-Vreau sa merg acasa...am spus rugatoare.

-Sa mergem! Spune tata.

Am fost prima care a plecat. Vroia sa ajung cat mai repede acasa si sa vorbesc cu fiica
mea. Ma va asculta si nu voi folosi forta. Trebuie sa-i spun adevarul si tot ceea ce simt si
azi....trebuie sa stie ca trecutul inca ma urmareste si ma afecteaza, chiar daca nu las sa se vada
asta. In 10 minute eram in casa. Taylor, era cu Esme, Nessie, Jake si Seth in living. Aveau fetele
lungi si triste. Seth nu se mai hranise decat cu mancare umana, dar lupul din el ii cerea carne.
Am urcat vijelios scarile si am ciocanit la usa dormitorului.
 -Cine e? Intreaba Nikki cu jumatate de gura.

-Scumpo, eu sunt...Pot intra?

-Da..

Am deschis usa, rasufland usurat a ca in

sfarsit ma lasase sa intru. Am vazut-o stand sub geam cu picioarele ridicate la piept. Avea ochii
negri din cauza setei si parea foarte slabit.

-Puiule, esti bine?Intreb ingrijorata apropiindu-ma de ea.

-Mami....nu mai suport...spune ea imbratisandu-ma strans, incepand sa planga.

-Gata, puiule sunt aici, i-am spus strangand-o mai tare la piept. Te iubesc! I-am soptit
la ureche.

-Mami, cum ai putut trece peste?Intreaba ea printre lacrimi.

-Cred ca a venit timpul sa spun adevarul, poate asa vei intelege si ne vei accepta
ajutorul...am spus incet.

-Ce vrei sa spui?Intreaba Nikki stergandu-si lacrimile.

-Edward, te rog mult...am strigat eu. „Frate, te rog...gaseste o scuza si trimite-i pe

Akira, Lucy si Dan afara, nu vreau sa afle...”.
 -S-a facut! L-am auzit pe Edward.

-Imediat ce terenul va fi liber iti voi spune, i-am spus bland, imbratisand-o. Am asteptat
semnalul lui Edward pentru a incepe, stiam ca dupa asta urma sa dau cateva explicatii
celorlalti, dar trebuie s-o fac pentru fiica mea.

-Mami, ce se intampla?Intreaba Nikki inca plangand.

-Bun...Scumpo...nu am putut trece

niciodata peste aceea noapte, chiar daca am lasat sa se creada asta. Intr-adevar lucrurile au
fost mai bune de cand l-am gasit pe tatal tau, dar chiar si alaturi de el nu am putut trece peste.
Uneori cand sunt cu tatal tau, de fapt nu ii simt mainile lui Emmett ci mainile nenorocitilor
alora. Pana acum nu am zis nimic, pentru ca nu vroiam sa stie nimeni...

-Vrei sa spui ca inca te banutie acele amintiri?

-Da...Si imi este greu cand sunt in preajma lui Royce, pentru ca ii pot simti atingerile,
asta imi provoaca scarba, dar trebuie sa lupt impotriva acestor sentimente. Trebuie s-o fac
pentru tine, Taylor, Emmett si pentru ceilalti, pentru ca va iubesc si nu vreau sa suferiti.
Prefer sa patesc eu ceva decat sa suferiti voi...am spus privind-o atent.
 -Mami...Imi pare rau...pentru ce am zis, spune ea
imbratisandu-ma. Plangea in hohote din cauza vinei pe care o simtea.

-Stai linistia, a trecut, i-am spus zambind, stergandu-i lacrimile ce-i curgeau ca niste
rauri pe obraji.

-Dar ti-am spus atatea lucruri urate...

-Shhh...nu mai conteaza. Scumpo, asculta-ma trebuie sa lupti cu acele amintiri si sa

nu te lasi infranta de ele. Izolandu-te de noi si de realitate nu faci decat sa amani durerea, nu
te eliberezi de ea.Ramane undeva intauntru, pune stapanire pe tine si te distruge din interior.
Si pentru mine accea noapte este inca vie, dar nu o las pe ea sa ma controleze, ci o controlez
eu pe ea. Chiar daca imaginile sunt acolo, incerc sa le alung, gandindu-ma la ceva ce ma face
fericita si dispar.

-Sa ma gandesc la ceva frumos?!

-Da, asta te va ajuta mult. Nu stiu gandeste-te la lucrurile care te fac fericita si pentru
care merita sa lupti si vei reusi. Voi fi alaturi de tine, la fel si Seth si tot ceilalti. Nu esti
singura si nu trebuie sa cari toata aceasta povara de una singura.

-Dar tu o porti singura....spune ea. Avea dreptate,dar ea era diferita de mine. Eu gasise-
m forta necesara sa duc toata aceasta povara singura, dar ea mai are de lucrat si poate nu va
gasi niciodata aceasta forta, depide de determinarea pe care o are.

-Nu...si eu am ajutor din partea familiei, am spus zambind.

-Te iubesc, mami! Spune ea sarindu-mi dupa gat.

 -Si eu te iubesc, puiule! I-am spus sarutand-o pe frunte.
M-am strans puternic in brate, apoi si-a pus capul pe pieptul meu. Era bine s-o stiu acolo si mult
mai linistita.

-Mami! Spune ea ridicandu-se brusc.

-Da?!

-Coboram? Spune ea zambind. Nu era zambetul ei, dar era un inceput si puteam vedea in
mintea ei ca se lupta cu acele amintiri.

M-a luat de mana si am coborat impreuna. Intrand in living toti au zambind, dar in
acelasi timp se uitau ciudat spre mine. Le-am aratat un zambet si m-am asezat langa Emm, in
timp ce Nikki s-a dus langa Seth.

-Noi 2 avem de vorbit! Imi sopteste Emm la ureche.

--Bine...am spus la fel de incet, dar dupa l-am sarutat rapid pe obraz. Asta parea sa
mearga pentru ca se mai luminase putin la fata.

-Mami, esti mai bine?

-Da, acum sunt mai bine, spune ea zambind.

-In sfarsit! Spune Taylor trantindu-se pe covor cu manile intinse deasupra capului,
rasufland usurat.
 -Seth, Jake, Nessie de ce nu mergeti cu Nikki sa vanati? Spune Edward.

-Da, spun ei fericiti.

-Putem merge si noi, ne mai plimbam si in plus se pare ca vom incurca stand pe
aici? Intreaba Dan.

-Sigur.

Dupa plecarea copiilor la vanatoare, linistea s-a asternut in camera. Asteptam

mustruluiala care urma. Trebuia sa dau cateva explicatii, niste explicatii foarte bune.

-Rose, ai sa ne spui ceva? Spune Esme, devenind serioasa.

-Aaaa....nup...am spus repede, aratandu-le un zambet nevinovat.

-Rose...incepe Royce.

-Royce, stai deoparte de data asta! Spune Carlisle.

-Ups...am spus repede.

-In toti acesti ani tu ai dus asta singura? De ce nu ne-ai spus? Intreaba Carlisle.

-Pentru ca n-am vrut sa va ingrijorez si sa va supar...am spus eu.

-Nici eu nu mi-am putut da seama, ti-ai ascuns foarte bine sentimentele, trebuie sa te
felicit pentru asta, spune Jazz.

-Jazz...spune Alice, lovindu-l peste mana.

-Intr-adevar ai avut amintiri cam mereu, dar niciodata nu mi-ai aratat cu adevart la ce
te gandeai, spune Edward suparat.

-V-am spus ca sunt unele chestii pe care le tin doar pentru mine....

-Si mai sunt?Intreaba Alice.

-Da.
 -Care?Spune Bella.

-Nimic...am spus lasand capul in jos. Cu coada ochiului m-am uitat la Emm, era total
distras de la discutie. Iubitule?!

-De ce nu mi-ai spus? Parca nu trebuia sa avem secrete...spune el suparat.

-Stiu...Nu am vrut sa va ingrijorez si in plus nu a fost chiar atat de rau..

-Nu a fost rau? Rose, vreau sa-mi raspunzi sincer la o intrebare, poti?

-Sigur...am spus nesigura.

-De cate ori ai simtit acele chestii in timp ce erai cu mine?

-Ce?

-Emmett, nu cred ca este bine...spune Esme.

-Nu lasati-l are tot dreptul...spune Edward.

-Cred ca discutia asta ne priveste doar pe noi 2, am spus eu aparandu-ma.

-Nu! Acum vei spune aici!

-Ai spus sincer..

-Da...

-Habar n-am...asta este raspunsul meu foarte sincer.

-Adica a fost de atatea ori incat nu-mi poti spune exact?

-Nu, dragule, jur..am spus luandu-i mainile in ale mele.

-Minti!

-In fine, Rose promite-ne ca de acum incolo ne vei spune! Spune tata.

-Dar...
 -Promiti? Intreaba Alice.

-Promit...am spus cu jumatate de gura.

-Bun, spune Edward.

-Rose, pot vorbi cu tine intre 4 ochi, spune Royce.

-Nu!

-Te implor...

-NU!NU!NU!NU!

-Rose, te rog...

-Nu! Si nu sunt Rose cu tine, priceput baietelule?

-Asculta-ma cateva minute, te implor....

-Cateva minute, ha...NEVER! Sti mai bine te-ai intoarce la prietenii tai elefanti si m-ai
lasa in pace, este de ajuns ca te-am suportat pana acum.

-R..

-Cara-te! Maraie Emmett.

-Rose, nu ne lasa acolo, esti singura care ne poate oferi o sansa....Nici nu-ti imaginezi
cum este in Iad...cu iertarea de la tine, avem o sansa....

-O sansa? Vreti sa ajunge-ti in Rai?Am spus razand.

-Ai mila?

-Mila? Nu am fost cand s-a impartit mila, iar despre faza cu Iadu si Raiul...ai dreptate
nu stiu, pentru ca voi muri atunci cand voi vrea eu! Cara-te si nu te mai intoarce niciodata!

-Trebuie sa ma omori...
 -Minunat! De cate ori trebuie sa te omori ca sa dispari definitiv din viata mea? Am
tipat la el nervoasa.

Cioc...Cioc...

Ne-am intors toti spre usa. Edward mi-a facut semn sa deschid eu.
Am mers la usa observand socata ce era afara. Cand am deschis usa am inghetat, toata zona din
jurul casei plus prin padure era plina de vampiri, care s-au inchinat atunci cand m-au vazut.

-Ce se petrece aici? Il intreb pe Alistar, vazandu-l printre vampirii care se aflau in fata
mea.

-Rose, ne-am adunat pentru a alege un nou conducator si am ales...spune el. Toata
familia mi s-a alaturat. Si ei au ramas uimiti.

-Ce se petrece Zafrina?Intreaba Carlisle.

-Au venit la conducator, pardon conducatoare, anunta Edward.

-Ce? Tipa Emmett.

-Nu sunt conducatoarea nimanui! Am spus pe un ton mai ridicat.

-Nu poti schimba cine esti si ai primit puterea focului, care te face cel mai puternic
vampir si automat regina noastra. Vrem ca tu sa fi regina noastra, nu vom accepta pe
altcineva...spune un vampir mai din spate.

-Nu..

-Ce se intampla aici? Intreaba Nessie, trecand cu greu printre vampirii adunati. S-au
cam zbarlit toti cand i-au vazut pe Jake si Seth dar totul a decurs pasnic.

-Mami, ce este?

-Este fiul ei?S-a auzit din multime.

 -Da sunt fiul ei, la fel si ea! Ce se petrece aici?

-Printul si printesa noastra, spun ei lasand capetele in jos.

M-am intors nedumerita spre tata. Si el ramasese fara cuvinte.

-Nu aveti de gand sa plecati asa usor nu?Intreb putin enervata de situatie.

-Nu pana nu accepti locul care ti se cuvine, spune Senna.

-Rose...spune Esme, punandu-mi pana pe umar.

-Carlisle, pe ea am ales-o, spune unul din vampiri, parea ca-l cunoaste pe tata.

-Nu este alegerea mea...

-Nu...incep eu, dar am fost acoperita de ceilalti vampiri.

-Ce vei face, Rose?Intreaba Elezar.

-Mami...spune Nikki.

-Voi ce spuneti?Imi intreb familia.

-Rose, alegerea iti apartine, spune Alice.

-Asa este, dar orice alegere vei face suntem alaturi de tine, spune Esme.

-Mama ta, are dreptate, spune Carlisle.

„Totul, va fi bine, mami!”

„Tay, are dreptate, esti cea mai tare!”

„Multumesc, copii!”

-Hai, Rose, spune Edward mandru.

-Bun...Accept sa fiu conducatoarea vampirilor, am spus pe un ton ridicat, chiar daca

stiam ca au auzit si vampirii din ultimul rand.
 -YEEEEEEYYYYYYYYYYY.....tipa multimea de vampiri adunata in fata casei.

-Alteta...spune unul dintre ei.

-O chestie, nu sunt alteta...sau chestii de genu...am spus strambandu-ma.

-Nu putem sa va spune-m pe nume, sunteti ce-a mai puternica dintre noi...

-Sunt Rosalie si ATAT!

-Cum spuneti dumneavaostra...

-Doamna...

„Chhhh...Domana....”

„Taylor, nu mai rade”

„Este amuzant, Nik”

„Copii!”

-Doamna, care vor fi regulile?Intreaba Liam.

-Aceleasi… nu ne aratam oamenilor si nu transformam copii!

-Si cei care le incalca?

-Cei care le incalca….hmm…Pai…cei care se intampla sa-I vada oamenii vor primi o
a 2 a sansa numai sa acopere orice fel de urma, iar cei care transforma un copil…vor fi
omorati, la fel si cel transformat!

-Rose…spune Carlisle.

-Astea sunt regulile! Cum vi se par?

-Foarte simple. Adica sunt la fel ca ale Volturilor numai ca mai dai, pardon dati o
sansa.

-Ma bucur ca sunteti de acord, am spus zambind.

 -Traiasca regina! Traiasca familia regala! Traiasca regina Rosalie!A rasunat de cateva
ori in intreaga padure. Cred ca s-a putut auzi pana in Settle.

Dupa ce si-au manifestat bucuria, toti vampirii au plecat, fiecare pe drumul lui. Noi ne-
am intors in casa. Ne-am gasit fiecare cate un loc prin living.

-Asta este super, spune Taylor entuziasmat.

-Da, cine se gandea ca barbie va hotara sa le ia locul Volturilor, spune Jacob.

-Nici eu nu ma gandeam….dar acum ai grija catelus, un semn si te jupoi, am spus

razand.

-Ha, niciun sugator de sange nu se atinge de blana

mea matasoasa, spune Jake mandru.

-Chhh….spune Selene strambandu-se.

-Hei…spune Nessie.

-Scuze, niciun sugator de sange, dar tu nu te incadrezi in asta Ness.

-Si eu beau sange, spune Nessie incruntandu-se.

-Mami, esti mai bine?Intreaba Dan.

-Da, scumpule, ii rapsunde zambind.

 Am inceput sa vorbim.Ascultam cu atentie
sfaturile lui Carlisle si Elezar cand mi-au zburat ochii spre Nikki si Seth. Nikki il lasase pe Seth
sa stea langa ea si am observat ca il tinea de mana. Eram asa mandra de fiica mea in momentul
asta, de fapt am fost mereu.Cu privirea spre cei 2 porumbei, dar cu urechile spre tata si Elezar,
nu l-am simtit pe Emmett venind la canapea, decat atunci cand mi-a pus mana pe picior. Cat m-
am intors cu privirea la el pentru cateva secunde, am simit ceva schimbandu-se in mine si m-am
uitat la Nikki. Imi venea sa sar in sus de bucurie, ceilalti mi-au urmarit privirea, pe fetele lor
aparand un zambet urias. Nikki si Seth se sarutau, doar atat. Nikki il tinea de maini, pentru a nu
pune mana pe el. Au simtit privirile noastre si s-au oprit. Seth s-a inrosit la fata, iar Nikki mi-a
zambit. I-am trimist un sarut in zbor, iar ea a mimat un “te iubesc”. Acum lucrurile incepeau sa

revina la normal.

Vanatorul a devenit vanat (capitolul 70)

Zilele se scurgeau rapid, dar odata cu trecerea lor Nikki incepea sa-si revina. Se
apropiau sarbatorile de iarna. Alice deja incepea sa fie agitata din cauza cumparaturilor si
arajatul petrecerilor.
 De o saptamana Nikki hotarase ca este pregatita sa mearga la casa ei, impreuna cu Seth,
Dan si Tanya. Inca nu putea fi cu Seth, dar il lasa s-o sarute, mangaie si dormea cu el in pat.
Era un inceput bun pentru vindecare.

-Mami, l-ai vazut pe Emm? O intreb, bagand capul pe usa bucatariei.

-L-am vazut mai devreme urcand scarile. Cred ca este in dormitor, spune ea zambind.

-Merci. Ce faci acolo?

-Prajitura cu fructe de padure, m-a rugat Nessie.

-Miroase, bine, am spus putin uimita. Nu stiam ca mama se pricepea la gatit.

-Multumesc, scumpo, spune ea bland.

Am urcat in dormitor si l-am surpins pe Emmett umblandu-mi prin lenjeria intima.

Niciodata nu facuse asta, decat daca ii ceream eu ceva, iar in ultmul timp se comporta cam
dubios, incepeam sa intru la banuieli.

-Ce faci, dragule?Intreb, inchizand usa.

-Aaaa….baby….Nimic, spune el ascunzand ceva la spate.

-Nimic? Ce ascunzi?

-Nimic, cautam ceva…spune el punand inapoi ce lua-se.

-Ce puteai pierde in lenjeria mea intima?Aaaa, gata, m-am prins vrei sa probezi si tu ca
sa vezi cum e, am spus chicotind.

-Da? Spune el facand un pas spre mine. Am vrut sa ies repede din camera, pentru ca urma
o “ciufuleala” in stil Emmett, dar m-a prins inainte de a deschide usa.
 -Scumpule, sti ca te iubesc, i-am spus zambind. Eram
prinsa…Ma rezema-se de usa, iar el era in fata mea, tinandu-si o mana pe soldul meu. Mi-a dat
o suvita de pe fata, mangaindu-mi delicat obrazul. M-a sarutat delicat pe gat, urcand usor spre
buze, mimand niste muscaturi. Buzele lui s-au apasat peste ale mele, iar varful limbii incerca sa-
si faca loc printre buzele mele. Am cedat, pentru ca nu puteam rezista saruturilor si
mangaierilor lui. Am tinut-o asa cateva minute. Situatia se incinsese, dar am fost opriti de
telefonul lui Emm.

-Alo? Da, vin acum…

-Ce vroia Edward?

-Vrea sa ne intalnim undeva…a iesit din camera, iar eu l-am urmat.

-Unde?Il intreb eu.

-Este o treaba de baieti, spune el sarutandu-ma rapid, iesind din casa.

-Si al tau se comporta ciudat? Intreaba Alice, iesind din bucatarie.

-Da…si Jazz e la fel?

-Da, l-am prins umblandu-I prin lenjeria intima, spune Alice suparata.

-Si eu la fel…In fine, cine stie ce tampenie le-a mai traznit prin capetele alea, am spus
asezandu-ma pe canapea.
 -Buna, spune Bella zambind, intrand in casa.

-Buna, raspundem in cor.

-Ce ai acolo?Intreb, aratand spre pachetul din mana.

-Revistele mele, spune Alice entuziasmata, luand pachetul din mana Bellei.

-Alice, dar de ce m-ai pus sa i-au toate aceste reviste?Intreaba Bella nedumerita.

-Mergem la cumparaturi, dar inainte trebuie sa ne documentam putin, spune ea rasfoind

prima revista.

-Exista si internet, am spus chicotind.

-Hahaha, eu prefer revistele, spune Alice repede.

-Le preferi pentru ca tehnologie te cam bate, am spus razand.

-Mda, vad ca vrei sa te pui cu mine, spune ea lasand revista pe canapea.

-Alice, nu vreau sa fiu rautacioasa, dar crez ca ai vreo sansa? Intreaba Bella chicotind.

-Normal, spune Alice zambind.

-Rose, este de 2 ori mai mare ca tine, spune Bella razand.

-Hei…am spus eu, intorcandu-ma spre Bella.

-Te-a facut grasa….spune Alice printre hohote de ras.

-Nu, Rose, nu esti grasa! Doar ca Alice este ce-a mai mica dintre noi, iar tu ce-a mai
mare, spune Bella ridicand mainile ca si cum s-ar preda.

-Aha…sigur…am spus aruncand cu prena in ea.

-Razboi! Tipa Alice, luand o perna si sarind peste masuta. Si eu si Bella am luat cate o
perna, iar bataia a inceput. Chicotele lui Alice nu mai erau la fel ca la inceput, pentru ca ma
aliase-m cu Bella impotriva ei.
 -Ce faceti, fetelor?Intreaba Esme.

-Ne jucam, am spus in cor.

-Foarte bine, dar incercati sa nu rupeti pernele, spune Carlisle. Atunci Alice mi-a dat cu
perna in cap, iar aceasta a cedat dupa cate pati-se. Toate 3 eram acoperite de fulgi, iar Esme si
Carlisle incepuse-ra sa rada de noi.

-Rose, daca ne-ar vede Jake acum…spune Bella razand.

-Ce se pe…Wow, parca sunteti nist gaini, spune Jacob izbucnind in ras.

-Vorbeam de lup si lupul la usa, spune Alice.

-Mami, ce ati patit?Intreaba Nessie razand.

-O mica altercatie, spune Bella.

-Mamele voastre sunt periculoase, spune Alice, mergand langa mama si tata.

-Incet mami ca nu-ti mai scoti fulgii astia din par, spune Nikki incercand cu greu sa se
abtina din ras.

-Multumesc, scumpo.

-Pentru putin, spune zambind.

-Jake, poti sa incetezi?Intreaba Bella, dar Jacob era prea absorbit in rasetele lui. Se tinea
cu mainile de bura, iar lacrimile ii curgeau pe obraji.

-Hahaha, foarte amuzant, javra, am spus serioasa.

-Barbie, iti aduc un ou sa-l clocesti?Intreaba el printre hototele de ras.

-Jake! Spune Nessie.

 M-am uitat fulgeratoar la Bella si Alice.
Toate 3 am luat ultimele perne de pe canapea si ne-am napustit asupra lui Jacob, lovindu-l cu
ele. Cum era de asteptat pernele n-au rezistat mult, iar fulgii au inceput sa zboare prin camera.

-Acum si tu intri in categoria gainilor, spune Bella razand.

-Sunt cocos!

-Cocos? Nu pari cocos ci mai mult aduci ca o tentativa de animal, dar nu-mi pot da
seama…spun ganditoare.

-Te tund, maraie Jacob.

-Sezi!

-Mrrrr….spune Jacob. Acum incepea sa se enerveze.

-Botu pe labe, caine!

-Jake, gata, spune Renesmee.

-Dar ea a inceput, protesteaza el.

-Nu, tu ai inceput.

Mica noastra joaca de copii a fost distractiva, cu ocazia asta am mai ras is noi. In sfarsit
dupa atatea luni i-am putut vedea adevaratul zambet al fiicei mele si asta m-a facut foarte
fericita. Ma bucuram ca nu au fost aici Dan, Lucy Akira si ceilalti, pentru ca sigur am fi fost de
rasul curcilor. Dupa o bataie cu pernele trebuie sa ai nervi de otel, pentru strangerea fulgilor de
prin camera. Eu, Bella si Alice a trebuit sa facem curat, pentru ca noi incepusera-m. Cu cat
fulgii dispareau din camera, cu atat eram mai fericita, pentru ca eram aproape de final, spre
final ni s-a alaturat si Jake pentru ca si el facu-se mizerie.

-Uraa, am terminat, striga Jake.

-Nu chiar, i-am spus chicotind. Mai ai cateva tone in par.

-Barbie, ajuta-ma sa-l scot, te rog…Incercarile lui de as scoate fulgii din par au esuat. Si-a
scuturat parul, emanand un miros de imi intorcea stomacul pe dos, dar fulgii erau mai
incapatanati ca el.

-Nici-o sansa! Daca intru in parul tau risti sa ramai chel, plus ca m-ai enervat mai
devreme si pe deasupra m-ai si puti. Mai bine ai merge sa faci un dus si poate ma mai
gandesc, dar mai mult ca sigur raspunsul va fi nu.

-Esti imposibila, stramba din nas. Apropo, miros mai bine decat tine, crede-ma.

-Vrei sa vezi cat de imposibila sunt?L-am

inconjurat cu un zid de fos si incepuse-m sa ma joc cu el. Il urcam si coboral, il largeam, il
strangeam. Jake incepuse sa se panicheze si transpira, inca nu-mi dau seama daca din cauza
caldurii sau de frica, oricum acum sigur mirosea mai urat decat inainte. Cum e catelus, ai facut
pe tine? Alice statea pe canapea cu un castron de floricele, pe care nu le manca, erau doar de
forma, si se uita la spectacolul din fata ei, amuzanduse.
 -Matusa, inceteaza! Nessie era acum langa mine si ma strangea de brat, dar privirea o
avea atintita pe Jake. Era speriata, asa ca am oprit focul, iar ea si Jake au rasuflat usurati.
Nessie l-a imbratisat, iar Jake s-a uitat peste umarul ei cu o oarecare teama. Matusa, Rose, nu
trebuia sa faci asta, ai cam intrecut masura. Una este sa te joci cu focul si alta sa-mi arzi
sotul. Stiu ca nu-ti pasa de Jake, dar daca ti la mine, nu mai face asta, te rog…incepuse sa
planga. Ma simteam putin ciudat. Dintr-o gluma, am facut-o pe nepotica mea, la care tin ca la
copiii mei, sa planga.

-Imi pare rau, Nessie…A fost o gluma, nu am crezut ca te vei speria atat de rau.

-Hai, Nessie, a fost o gluma. Si oricum focul nu l-a atins, iar eu nu am apucat sa termin
castronul de floricele.

-Matusa! Spune Nessie, stergandu-si lacrimile.

-Hei, baby!

-Buna, Emm! Unde ati fost? M-am uitat la Edward si am vazut ca incerca sa-si
stapaneasca rasul. Edward, ce-i asa amuzant? Ce ati mai facut acum?

-Nimic, Rose…

-Aha…spune Alice din spatele meu.

-Stiti ca tot vom afla, deci mai bine ne spune-ti acum. Emmett si eu esti implicat?

-In ce, baby? Nu facem nimic. Sti ca ti-as spune, daca ar fi ceva.

-Ma-ndoiesc, am zis in soapta, dar Emm m-a auzit.

-Te indoiesti de mine? Bine, atunci iti voi spu…

-Emmett, hai cu mine sus sa-ti arat ceva. Edward nu a mai asteptat raspunsul. L-a apucat
de brat pe Emm si l-a tarat dupa el pe scari. Si eu si Alice ramasesera-m nedumerite.

-Jazz unde este?Ma intreaba ea.

-Pe mine ma intrebi?

-Nu, de fapt ma intrebam pe mine, dar am zis-o cu voce tare, spune ea zambind.
 -Pun ceva la cale, spune Jake.

-Ma bucur ca ti-ai dat seama, am spus iesind din camera.

-Rose, ce faci? Intreaba Bella, cand am iesit in gradina.

-Vroiam sa ma uit putin la Jeep-ul lui Emmett, scoate un zgomot ciudat, tu?

-Pe aici, cu Esme, spune ea aratand spre ghivecele cu flori.

Am intreat in garaj si m-am apucat de verificat masina. Defectiunea era la motor si mai
avea si pana pe fata in partea dreapta. M-am apucat intai de morot. Dupa vreo 2 ore, zgomotul
disparu-se, iar zgomotul scos acum era ca cel de felina. Am mers la porbagaj pentru roata de
rezerva. Emmett avea toate porcariile in portbagaj, asa ca am fost nevoita sa scot intai toate
alea pentru a putea ajunge la roata. Cand am desfactul cablul care tinea roata nemiscata si am
ridicat-o a cazut ceva din spatele ei. Am lasat roata jos si am luat punguta neagra. Cand am
desfactu-o am zis ca fac infarct. Lasand punguta sa cada am ramas cu costumul de pisica in
mana, plus ca mai era si o pereche de chiloti si cu siguranta nu erau ai mei. Pentru cateva
secunde am vazut negru si rosu in fata ochiilor. M-am indreptat spre casa, furioasa. Intrand in
casa, am trantit usa in urma mea.

-Emmett Cullen McCarty, ce dracu este cu astea la tine in masina? Hai asta poate l-as
mai intelege…o gluma idioata, dar astia? Am spus aratand spre chiloti.

-Rose, ce este?Intreaba Esme, coborand scarile.

-Baby, nu este ce crezi tu…spune Emm, cu o fata nevinovata.

-Nu e ce cred eu, atunci ce dracu inseamna asta? Am spus furioasa.

-Tati, ai incurcat-o, spune Taylor razand.

-Tay, nu acum,spune Nikki.

-Iubito, nu este ce crezi, stai sa vezi ce pantaloni frumosi mi-am luat…spune el fericit. A
vrut sa ma i-a de mana, dar m-am ferit. Hai sa ti-i arat, spune el.

-Ma ocup si de voi 2 cand vin, am spus aratand amentintator cu degetul spre Edward si
Jazz care nu mai putea sa se abtina de rasul care zacea in ei.
 L-am urmat pe Emmett pe scari, inca nervoasa. Cand am ajuns in camera am trantit
chestiile alea pe pat, incrucisandu-mi mainile la piept. A scos o punaga de sub pat si mi-a aratat
ce se ascundea in ea. Cred ca aveam cat cepele, pentru ca l-a bufnit rasul.

-Emmett, dargule, ti-ai schimbat orientarea sexuala? Am intrebat socata.

-Nu, de ce?Intreaba el serios.

-Astia sunt de gay….

-Nu sunt iubito si in plus imi vin perfect, spune el, dar am vazut ca incepe sa se dezbrace.

-Emmett, cred ca vrei sa fac infarct….am spus eu, dar Emm era deja imbracat cu ei. Arata

ca un gay. Am izbucnit in ras, iar el ma privea nedumerit.

-Ce e iubito nu sunt frumosi?Intreaba el, facand o pirueta.

-Cred ca n-ai de gand sa cobori asa….gandeste-te ca sunt copiii acolo…

-Pai ce au?

-Nimic, doar ca….am privit in jos si totul era…

-N-ai tupeu! Tipa Edward din living.

Am coborat vijelios scarile, intrand in living. Edward si Jazz s-au ridicat, luand pozitia de
aparare.

-Copiii ce ziceti daca va jucati putin pe afara? Afara insemnand mai departe de casa…am
spus eu.

-Sigur, raspund ei, conformandu-se. Succes, au spus inainte de a iesi din casa.
 -Acum voi, am spus serioasa.

-Hai, Emmett, coboara frate, tipa Edward.

-Edward, ce se intampla?

-Sper sa nu aveti si voi socul pe care l-am avut eu…

-Doamne, Emmett…spune Esme socata.

-Va place noul gay al familiei?Am spus ironica.

-Nu fi ironica, baby, spune el vrand sa ma imbratiseze.

-Nu vorbesc cu persoanele care prefera acelasi sex…

-Dar eu te prefer pe tine…spune el cu un zambet strengar pe fata.

-Misca-te sus si schimbate! Am spus serioasa. Intreaga incapere era cuprinsa de chicoteli
si rasetele zgomotoase ale celor 2 frati ai mei.

-Rose, nu! Spune Bella, agitata. Am trimis un brat de foc spre ei, dar s-a lovit de ceva.
Puteam controla focul cum vroiam, dandu-i diferite forme.

-Rose…spune Carlisle.

-Nu, merita asta, spune Alice incruntata.

-Bella, nu-i prajesc rau, promit…

-Rose, nu te rog…spune ea. Am oftat, iar bratul de foc a aparut din nou, de data asta cand
s-a izbit de scutul Bellei, acesta a cedat, iar Edward si Jazz au fost aruncati pe canapea,
rasturnand-o.

-Gata, Rose! Spune Carlisle.

-Acum e mai bine, baby? Intreaba Emm cand a revenit in camera.

-Da, acum semeni cu un om normal. Iar cu voi 2 n-am terminat inca, le-am spus
zambind.
 -Jazz, cred ca trebuie sa ne mutam misinile pe alt continent daca le mai vrem, spune
Edward chicotind.

-Sa mergem,spune Jazz. Amandoi au iesit vijelios din camera, dar vor avea o surpriza.

-Rosalie Cullen! Tipa Edward.

-Rose! Spune Jazz.

-Ce este?Intreaba Carlisle.

-Masinile noastre….spun suparati.

-Ups, mi-a scapat…am spus chicotind.

-O sa mi-o platesti, Rose…spune Edawrd.

-Trebuia sa va ganditi de 2 ori inainte de a face o tampenie ca asta….O intrebare voi nu

veti face asta nu?

-Nu, doar Emm trebuia, spune Jazz razand.

-Ce? Voi de ce nu faceti? Intreaba Emm.

-Pai doar tu trebuia sa-i faci asta lui Rose, noi am fost de umplutura…spun amandoi
razand.

-Deci am fost pacalit…

-Aha…spun ei.

Dupa micuta cearta si socul pe care l-am avut am iesit cu fetele la piscina. Am preferat sa
stau pe sezlong, dar Alice si Bella m-au aruncat in apa cu tot cu sezlong. Esme ne-a adus o
minge de plaja si ni s-a alaturat. Jucam voleti, era foarte amuzant, dar au venit si baieti si
distractia noastra se termina.

-Geronimoooooo! Tipa Emm, aruncanduse in piscina. Apa a sarit pana aproape de casa,
udandu-i si pe Carlisle, Edward, Jazz.

-Emmett! Am spus eu.

 -Ce e, baby? Spune el luandu-ma in brate.

-Sa nu indraznesti…dar era prea tarziu, deja eram tinuta sub apa. M-am zbatut dar fara
rezultat, asa ca am renuntat. Bine ca nu aveam nevoie de aer ca altfel ma duceam de mult.

Am format echipe de volei, baieti contra fete si am inceput sa ne jucam. Copiii erau la
vanatoare sau se jucau prin padure, iar toata casa era a noastra. Pe la amurg copiii s-au intors
acasa. Am stat impreuna cam pana pe la 1, unii dintre noi aveau nevoie de somn. Dupa ce
somnorosii s-au dus la casele lor, am ramas singur. Alice, Jazz, Garret si Kate, au urcat in
dormitoare, in timp ce restul am continuat sa jucam carti. Acum era cel mai bine pentru Emm,
pentru ca Edward nu mai era si nimeni nu-si putea da seama daca triseaza sau nu.

-Baby, merge?Intreaba Emm dupa vreo 3 jocuri.

-Unde?Intreb in timp ce amestecam cartile. Emmett isi da ochii peste cap, iar eu am
inceput sa chicotesc.

-Ne scuzati, spune el, luandu-ma de mana.

-Noapte buna, spune Carlisle.

-Multumim, raspundem in cor.

Am ajuns in dormitor, iar Emm a inchis usa cu cheia pentru a nu mai intra nimeni peste
noi, le aveam pe astea. M-am asezat pe pat, privind absenta prin camera. Emm s-a asezat langa
mine, fara a ma deranja.

-La ce te gandesti?Intreaba el dupa cateva minute.

-La nimic…am spus eu, intorcandu-ma spre el.

-Iubito, am spus ca nu vor mai exista secrete intre noi, spune el trecandu-si mana prin
parul meu.

-Nu exista.

-Bine…spune el neconvins.

-Dragule, promite-mi un lucru. Nu te mai imbraca niciodata asa, am spus zambind.

 -Promit, a fost doar o gluma, spune el sarutandu-ma. Si tu vreau sa-mi promiti ceva…

-Ce?

-Promite-mi ca-mi vei spune daca simti ceva ciudat, sti la ce ma refer si eu ma voi opri,
bine?

-Bine. S-a rostogolit peste mine, sarutandu-

ma. Cu fiecare saruta, dorinta devenea tot mai mare. Asta era prima data cand eram impreuna
dupa o perioada cam lunguta. Nu ne ardea de asta, cand fiica noastra suferea, dar acum ea se
simtea mai bine si aveam si noi nevoie de a fi impreuna. Nu vroiam ca noaptea sa te termine
niciodata. Imi placea sa-l musc pe Emm, iar el adora asta. Ii place sa fie muscat de ureche si
gat. Razele diminetii au patruns prin fereastra camerei cazand pe noi. Era bine la pieptul lui
Emmett, era singurul loc unde ma simteam cel mai in siguranta.

-Buna dimineata! Spune Emmett sarutandu-ma.

-‘Neata, i-am spus strangau-l mai tare in brate.

-Esti perfecta, spune el privindu-ma.

-Nu la fel ca tine, i-am spus sarutandu-l pe piept. Dintr-o miscare pe care Emm a facut-o,
am ajuns peste el. Am chicotit amandoi, pana cand buzele noastre s-au angajat intr-un nou sarut
pasional.

-Cine mai e, frate? Spune Emm enervat de soneria de la usa.

-Shh…am spus eu, punandu-i un deget pe buze.

-Trebuie sa vedeti asta….

 -S-a intamplat ceva ciudat…

-Sa mergem jos, Emm, s-a intamplat ceva, am spus ridicandu-am.

-La dracu…injura Emm, lovind perna, care a zburat in perete,

M-am imbracat si am coborat. In living Carlisle, Esme, Elezar si Carmen stateau de vorba
cu 2 vampiri pe care nu i-am putut recunoaste.

-Buna dimineata, spun ei inclinandu-se cand m-au vazut.

-Ridicati-va! Ce este? Intreb curioasa.

-Doamna, au avut loc niste crime ciudate…spune unul dintre ei.

-Ce fel de crime?

-De-ai nostri…Au fost omorati, dar nu arsi…

-Vampirii nu mor daca nu sunt arsi, spune Jazz in spatele meu.

-Are dreptate, aproba Garret.

-Nu…Erau morti…nu mai miscau, dar tot corpul era intreg….spune cel scund.

-Unde i-ati vazut?Intreaba Elezar.

-In Settle…

-Si voi ce cautati pe teritoriul nostru?Intreaba Emm.

-Eram in trecere si i-am gasit pe acei vampiri acolo….stiam ca sunteti aici si am venit sa
va spune-m…

-Ne puteti da mai mutle detalii? Intreaba Carmen.

-I-am gasit pe un fel de cruci….

-Carlisle…asta seamna ca opera unor vanatori…spune Elezar.

-Vanatori?!Spune Alice.
 -Parca ultimii vanatori au fost cei din familia Corvin, iar ei sunt morti, am spus eu.

-Royce! Tipa Emmett.

-Da?Intreaba el, aparand in living.

-Tu ai spus ca atunci cand ai evadat tu de acolo, au mai iesit unii, nu?

-Da, dar nu i-am putut recunoaste…spune el lasand privirea in jos.

-Trebuie sa mergem in Settle, spune Carlisle.

Vampirii care ne-au anuntat si-au continuat drumul, iar noi am plecat spre Forks. Inainte
de a iesi din padurea din Forks, toti ceilalti ni s-au alaturat. Jacob m-a lovit cu botul in mana,
facandu-ma sa tresar. M-am uitat urat la el si am trecut intre Carlisle si Elezar. Esme si Alice le-
au spus si celorlalti povestea si toti eram nerabdatori sa ajungem in Settlepentru a vedea
problema.

Pe la ora 2 eram in Settle si ne indreptam spre locul unde ni-l indicase acei vampiri. Era in
inima padurii, pentru a se feri de ochii oamenilor.

-Chhh…spune Nikki, intorcandu-si capul,

cand i-a vazut pe cei 3 vampiri atarnati de acele cruci.

-Este imposibil! Au spus Elezar si Carlisle in acelasi timp.

-Ce este?Intreaba Esme.

-Tata, ce s-a intamplat?

 -Acest fel de crima….spune Elezar.

-Selene, esti sigura ca nu mai sti niciun membru al familiei? Doar cei cu care am avut
de-a face atunci erau toti?

-Da, cel putin eu de astia stiu…

-Vrei sa spui ca familia Corvin a facut asta?Intreaba Emmett.

-Este la fel ca stilul lor…spune Carlisle.

-Dar ei sunt morti…spune Bella.

-Poate sau paote au iesit odata cu ….nu am mai continuat pentru ca acel nume imi
provoca sila. M-am intors spre Royce privindu-l cu ura.

-Imposibil…spune Edward.

-Sunt intr-adevar morti?Intreaba Emmett apropiindu-se.

-Emmett, nu pune mana, am strigat la el. A atins unul dintre vampiri si locul acela s-a
spart. Acum erau niste bucati de gheata care la prima atingere se distrugeau.

-Ce vei face, maiestate?Intreaba Jacob, venind langa mine.

-Cred ca te voi atarna si pe tine acolo, am spus serioasa.

-Ce facem? Nu-i putem lasa aici, spune Lucy.

Fara a mai asteptat ca cineva sa spuna ceva am dat foc crucilor. Toti s-au indepartat din
cauza flacarii mari. Speram din suflet ca fumul sa nu se vada prea mult, dar eram disparuti
inainte de a veni oamenii. Dupa ce am terminat cu vampirii deja morti, ne-am intors acasa,
pentru a gasi o solutie. Tot drumul a fost agitat, pentru ca toti se intrebau cine face asta, daca
este familia Corvin, de ce fac asta…si multe altele. Gandurile imi zburau de la o intrebare la
alta, fara a ma putea concentra pe un raspuns sigur. Pe la amurg am ajuns acasa. Copiii s-au
trantit pe canapea si fotolii, cainii pe jos, iar noi stateam in picioare, nu aveam stare pentru a
sta jos. Dezbateam problema cand am auzit o masina apropiindu-se.

-Sunt Billy si Sue, anunta Edward, iesind din piscina.

 Toti am intrat in casa. Vizita lui Billy era neasteptata, iar pe fata lui ii se putea citi
ingrijorarea si groaza. Am urcat in dormitoare pentru a ne schimba de costumele de baie si in
cateva secunde eram in living.

-Ce s-a intamplat Billy? Intreaba Carlisle.

-Am vazut ceva la stiri si cred ca trebuie sa stiti si voi….

-Ce?Intreaba Bella.

-Au spus ca vor da la stirile de la 7…spune el trist.

-Ce este?Intreb pierzandu-mi rabdarea.

-Nu am prins foarte mutle…dar…

-Ce s-a intamplat?Intreaba Nikki.

-Habar n-am, raspunde Jazz. Sentientele noastre o luau razna, se putea vedea pe fata lui
Jazz, dar incerca sa ne controleze. Cateodata ma bucuram enorm ca nu aveam puterea lui,
pentru ca la cum ma enervez eu ar fi iesit minunat.

-Pai sa vedem…spune Emmett, aprinzand televizorul.

Mai erau cateva minute pana incepeau stirile. Toti statea atenti spre ecranul televizorului.
Stirile curgeau, dar nu era cine stie ce interesant. Cateva crime si multe accidente rutiere.

“Daca sunt vitezomani…normal ca mor…”

“Mami…”

“Are dreptate, Nik.”

-Buna seara. Prezentam din orasul Forks. Un grup de oameni preting ca exista vampiri si
varcolaci si pot dovedi acest lucru, spune reportara.

-Tata…..spune Selene socata.

-Dar, ei sunt ….morti…spune Taylor la fel de socat.

 -Il am langa mine, pe unul din membri acestui grup, care preting ca povestile din
vechime sunt adevarate.

-Buna seara! Da, domnisoara sunt adevarate, o sa va demonstram cat de curand ca acesti
monstri traiesc printre noi, dandu-se drept oameni.

-De unde sunteti atat de sigur?

-I-am vazut!

-Unde?

-Aici in Forks, dar sunt in toata lumea. Vampirii si varcolacii incep incetul cu incetul sa
puna stapanire pe lume. Trebuie sa facem ceva in legatura cu asta.

-Si cum ne putem da seama daca sunt vampiri sau nu persoanele de langa noi?

-Este simplu, dar cel mai bine va voi demonstra cand voi prinde unul. Va multumesc!

-Acesta a fost seful grupului…

Edward a stins televizorul inainte ca reportera sa termine. Intreaga incapere a fost

scufundata intr-o liniste apasatoare. Toti eram socati, mortii au inceput din nou sa invie. Eram
in pericol si trebuia sa actionam repede daca nu vroiam sa fim dati de gol.

-Ce vom face? Intreaba Seth.

-Nu-mi vine sa cred…spune Selene socata.

-Sunt in viata..spune Nikki.

-Selene, cred ca ar fi mai bine ca tu sa stai departe de aceasta lupta, totusi ei au facut
parte din familia ta…spune Esme.

-Nu, familia mea sunteti voi! Imi voi proteja familia! Spune hotarata.

-Bun…spune Edward.

-Deci ce va trebui sa facem?Intreaba Seth.

 -Luptam, spune Emmett entuziasmat.

-Rose…spune Bella.

-Alice, trebuie sa aflam ce vor sa faca in

continuare, i-am spus privind-o fix.

-Da, trebuie sa ne indepartam de persoanele care imi blocheaza puterea….spune ea

incruntandu-se.

-Bun, atunci eu merg cu tine, iar restul incercati sa vedeti ce puteti afla. Copiii nu mai
mergeti nicaieri fara noi, acum este important sa stam impreuna, le-am spus serioasa,
indreptandu-ma spre usa.

-Se comporta ca o adevarata conducatoare, spune Carmen.

-Da, isi i-a rolul in serios.

-Intreaga rasa a vampirilor este in pericol, spune Jazz.

-La fel si varcolacii, spune Jacob.

-Ii vom opri, trebuie sa avem incredere unul in altul si sa fim uniti, le-am spus iesind
afara cu Alice.

Nu credeam ca ne vom confrunta vreodata cu aceasta problema. Oamenii sunt la un pas de

a afla de noi si asta nu duce la nimic bun. Vanatorii sau ce-or fi aia ar trebui sa fie constienti ca
toti ne vom uni si vom lupta, iar oamenii nu au nici-o putere in fata noastra, mai ales ca unii
dintre noi avem puteri, cu care putem lupta de la distanta. Trebuia sa aflu repede ce se petrece,
inainte de a fi prea tarziu. Nu vroiam sa mai moara vreun vampir sau varcolac, ca sa nu mai
vorbesc ca ma ingrozea gandul ca as putea sa pierd vreun membru al familiei.In acest moment
vanatorul a devenit vanat, dar nu pentru mult timp.
Vanatoarea a inceput (capitolul 71)
Am mers cu Alice pana in inima padurii pentru a putea vede ceva. Dupa cateva minute o
vad pe Alice cu privirea pierduta. Nu a durat mult, dar m-am speriat de fata pe care o avea.

-Rose, peste 2 zile vor sa arate un vampir oamenilor, spune ea speriata.

-Ce?2 zile?

-Da, trebuie sa le spunem celorlalti…

Ne-am grabit cat am putut pentru a ajunge cat mai repede acasa. Dupa 10 minute am
navalit amandoua in casa, speriindu-I pe toti cei din living.

-Ce este?Intreaba Esme.

-Peste 2 zile vor sa arate un vampir oamenilor, spune Alice repede.

-Nu!Spune Lucy.

-Trebuie sa facem ceva, spune Selene.

-Vom lupta, spune Emm hotarat.

 -Si daca omoara pe vreunu din noi?Intreaba Lucy.

-Nu va mai muri nimeni cu exceptia lor, marai eu.

-Pai cum pot omora un vampir, fara a-l rupe in bucati si a-I da foc?Intreaba Bella.

-Alice, ai putut vede ce arme folosesc?Intreaba Carlisle.

-Da, au un fel de pisotoale, pusti, intra in tine si faci bum…spune ea.

-Dar vampirii pe care i-am vazut sigur n-au facut bum, spune Taylor.

-Da, nu stiu…tot ce am vazut legat de acele omoruri era o arma ciudata, iar chestiile cu
care lovea aveau ceva in ele…un fel de lichid, asta nu stiu ce este…

-Nu pot omora de la distanta, spune Nikki.

-Sa mai chemam vampiri?Intreaba Akira.

-Nu, nu mai implicam pe nimeni, spune tata, plimbandu-se prin camera.

-Va rog frumos incercati sa va linistiti putin, sunteti atat de multi, iar sentimentele difera,
mi-e greu sa va fac fata la toti, spune Jazz.

-Scuze, frate, spune Emm.

-Avem niste arme secrete…incepe Edward.

-Care?Intreaba Carmen.

-Dan si Lucy, vanatorii nu stiu de existenta lor, iar de puterile lor nici atat.

-Ii vom distruge, nu veri?Intreaba Dan.

-Normal, spune Lucy, batand palma cu el.

-Nu va mai prostiti, asta nu este un joc! Nu faceti nimic, pana nu va anuntam noi! Le-am
spus pe un ton autoritar.

-Bine…spun amandoi cu jumatate de gura.

 Toata noaptea am intors problema cand pe-o parte, cand pe alta. Toate planurile pe care le
faceam nu ieseau cum trebuie. In fiecare plan, unii dintre noi eram expusi si nu eram de acord
cu asta. Ne tot intrebam ce era acel ser si din ce era facu, dar nu puteam gasi un raspuns.

-Este o cale de a afla ce este cu acel ser…spune Selene.

-Ce vrei sa spui?Intreaba Taylor.

-Ma duc la ei si voi lua un ser….

-Nu!Spune Taylor, ridicandu-se de pe fotoliu.

-Selene, nu faci nimic. Trebuie sa gasim altceva, spune Elezar.

-Da, dar mie nu cred ca mi-ar face nimic…

-Selene, acum esti unul dintre monstrii pe care familia ta ii uraste si ne-au vanat de sute
de ani!

-Dar, mami…

-Niciun dar iar daca nu intelegi de vorba buna, am si alte metode, i-am spus hotarata.

Zorii si-au facut aparitia, iar cei care nu rezistase-ra peste noapte s-au trezit. Nu aveam
inca un plan si trebuia sa facem ceva astazi, altfel eram dati de gol in fata oamenilor. Linistea se
asternu-se peste intreaga casa. Aveam atatea intrebari si atat de putine raspunsuri.

-Trebuie sa-i atragem undeva si sa-I nimicim, spune Emm, spargand linistea apasatoare.

-Si cum ii atragem?Intreaba Tanya.

-Cu unii de-ai lor…

-Este prea periculos, spune Kate.

-Mergem si rapim 2-3 oameni de-ai lor, spune Jacob hotarat.

-Nu mergi nicaieri, Jake, spune Sam. Chiar daca Jake avea sange de Alfa in el, hotarase
sa-l asculte pe San, cu ceva timp in urma.
 -Sam are dreptate, spune Nessie.

-Pai si atunci?Intreaba Dan.

-Merg eu, Jazz, Garret si Edward, spune Emmett.

-Buna idee, noi ne miscam mult mai repede decat voi si suntem mai mici, spune Garrett.

-Nu! Am spus repede, speriata de gandul ca mi-as putea pierde sotul sau fratii.

-Trebuie iubito, nu-ti face griji vom fi bine, spune el sarutandu-ma.

Inainte ca vreunul din noi sa mai apuce sa spuna ceva, au disparut si i-am auzit
indepartandu-se. Nelinistea pusese stapanire pe mine, la fel si neputinta. Nu stiam ce sa fac si in
momentul asta 3 rase depindeau de mine. Daca oamenii ar fi aflat de existenta noastra, s-ar fi
iscat un razboi in toata puterea cuvantului. Unrazboi care nu-si are rostul si care nu va aduce
nimic bun decat ura, dusmanie si multi morti din ambele tabere. Priveam pe fereastra,
gandindu-ma la cum vor reactiona oamenii cand vor afla si ma rugam ca Emm, Edward, Jasper
si Garret sa se intoarca teferi. Trebuia sa i-au o hotarare rapid, era de datoria mea.

-Mami, unde mergi?Intreaba Selene.

-Ma duc dupa ei…

-Nu mergi nicaieri! Spune tata autoritar. Chiar daca eram conducatoarea vampirilor nu
vroiam sa-mi supar parintii.

-Te rog, poate au nev…nu am apucat sa termin pentru ca usa s-a deschis larg.

-Ne-am intors, spune Emm intrand in casa cu un zambet larg pe fata. Edward avea o funie
in mana, iar din spatele lui am vazut 3 oameni.

-Bravo, tati, spune Nessie fericita.

-Nimeni nu se pune cu familia Cullen, spune Emm mandru, luandu-ma in brate.

 I-am bagat si pe oameni in living si interogarea a inceput. Nu
era bine, pentru ca nu vroiau sa coopereze, iar gandurile lor legate de arme si apararea
vanatorilor le tineau ascunse. Emmett si-a pierdut rabdarea si i-a scuturat putin, dar nici asa n-
a functionat.

-De ce n-o lasati si pe Rose sa incerce?Sunt sigur ca va reusi sa scoata ceva de la

ei, spune Royce, dintr-un colt al camerei.

-Pe tine nu te-a bagat nimeni in seama, maraie Taylor.

-Taylor, nu este momentul, spune Nikki.

-Esme, Carlisle, Elezar, Carmen si copii, puteti iesi putin afara?Intreb ridicandu-ma incet
de pe canapea.

-Nu, Rose!

-Ce vrei sa face?Intreaba Elezar.

-Offf…Iertai-ma! Am spus cu privirea spre ei.

-Rose, ce ai de gand?Intreaba tata.

-Voi, vorbiti de buna voie si va dam drumul sau folosim forta?Ii intreb asezandu-ma la
acelasi nivel cu ei.

-Nu va vom spune nimic!

 -Puteti sa ne faceti ce vreti, dar nu ne vom trada prietenii!

-Omorati-ne odata!

-Chiar nu vreau sa fac asta, dar nu-mi lasati alta optiune. Vorbiti! Am spus putin enervata
acum. Flacari mici au aparut pe corpurile lor. Au tipat de durere, dar nu-mi pasa, trebuia sa le
aflu secretele, pentru a-mi proteja familia si rasa, dar in acelasi timp protejam si varcolacii si
oamenii, chiar daca ultima specie nu merita asa ceva, pentru ca erau mai rai decat noi.

-Rose…spune mama, punandu-mi o mana pe umar.

-Nu vorbiti, nu?Ii intreb, incrucisandu-mi mainile la piept.

-Nu!Spun toti 3 cu jumatate de fura, din cauza durerii.

-Traiti sau muriti…alegerea este a voastra!

-Gata, Rose. Vom gasi alte metode, spune tata.

-Gata, m-am saturat! Spune Jacob furios.

-Jake! Striga Nessie.

-Rose, opreste focul! Am oprit focul, iar Jacob l-a luat pe unul dintre oameni cu o mana de
guler. Vorbiti, odata! Tipa furios.

-Jacob, nu! Striga Edward.

 -Veti muri cu totii, monstrilor! Spune cel ridicat de Jake.
Cred ca toti din incapere i-am putut simti furia lui Jacob. L-am vazut ridicand mana si infigand-
o in pieptul sechestratului. Cand a scos mana, sangele a sarit prin incapere, stropindu-ne pe
mine, Esme, Carlisle, Sam si Edward.

-Jacob! Tipa Sam.

-Tati, spune Lucy speriata. Nessie a mers la ea luand-o in brate, acoperindu-i ochii pentru
a nu vede imaginea sinistra.

-Javra idioata! Am tipat furioasa.

-Jacob, linisteste-te, spune Jasper, dar toate sentimentele din camera il coplesise-ra.

-Iesiti afara, toti! Striga Edward.

Toti cu exceptia lui Sam, Carlisle si Edward am iesit in gradina. Jacob incepuse sa se mai
linisteasca, dar sangele de pe noi eram cam tentant. Am facut un salt ajungand in dormitor. Mi-
am schimbat tricoul cu unu maieu si am revenit. Esme era deja acolo, cu o alta bluza pe ea.
Nessie s-a dupa la Jacob si l-a plesnit peste fata.

-Data viitoare gandeste inainte sa faci ceva, spune ea.

-Ce se intampla acolo?Se intreaba Dan.

-Nu te duci, spune Nikki punandu-se in fata lui.

 -Trebuie sa verificam, spune Elezar. Acesta a facut un pas spre casa, dar inimile celor 2
oameni care mai bateau au incetat s-o mai faca. Tata a iesit in gradina cu o expresie trista.

-Nu am aflat nimic….spune trist.

-Bun, i-am omorat, dar trebuia sa-I folosim ca momeala, spune Seth.

-Asa e…Acum cum ii vom mai putea atrage?Intreaba Nikki.

-Ma duc eu si voi rezolva problema, spune Selene, indepartandu-se putin de noi. Un zid
imens de flacari i-a blocat trecerea. Mami…spune speriata, facand un pas inapoi.

-Punandu-te pe tine in pericol imi pui si fiul, pentru ca va veni dupa tine si nu voi accepta
asta! Am spus privind-o fix. A lasat capul in jos, iar Taylor a mers la ea imbratisand-o. Voi gasi
o solutie dar nu vreau sa stau cu grija voastra ca veti face vreo tampenie, le-am spus pe un ton
mai bland.

Dupa ce au curatat casa, Edward, Sam si Carlisle ne-au chemat inapoi.Soarele apusese, iar
noi inca nu aveam un plan. Ziua de maine ne putea schimba vietile pentru totdeauna. Ma infiora
gandul ca as putea pierde un membru al familiei. Nu stiam daca scutul Bellei ne putea feri de
acele gloante, dar daca putea eram oarecum in siguranta, dar daca nu mergea atunci eram
morti de-a binelea.

Am urcat in dormitor, pentru ca era mult mai liniste si puteam gandi cat de cat lucid, fara a
fi atenta la toate propunerile din jurul meu. M-am asezat pe pervaz, privind spre padurea
intunecata. Dan si Lucy sunt armele noastre secrete, deci ei vor sta in mijloc si va trebui sa-I
protejam. Un alt plan ar fi ca ei sa stea ascunsi si sa intervina doar daca este nevoie, dar mai
mult ca sigur n-ar fi stat cu cu mainile in san, privindu-ne cum luptam cu vanatorii. Cel mai
bine ar fi sa-I prajesc din prima…dar si asa au posibilitatea de a trage in noi chiar daca sunt in
flacari, pentru ca adrenalina este la cote maxime atunci cand esti in pericol si nu simti durerea.
Ar mai fi o varianta sa-i atragem in poiana unde era stabilit deja, sa ne ascundem si toti
vampirii cu puteri, inafara de Selene pentru ca era cam periculoasa puterea ei pentru noi daca ii
scapa de sub control…am fi atacat odata. Ahhh…ce bine era daca am fi stiut ce este acel
ser…Acele gloante care explodau atunci cand atingeau ceva nu prea ma speriau, pentru ca le-
am fi vazut din timp si ne puteam feri de ele, dar aceea arma cu gloante, sageti sau ce fel de
munitie o avea are in interior acel lichid care ne poate omora, fara foc, dezmembrari sau
explozie.
 -Rose, coboara putin! Striga Edward. Am coborat incet scarile inca cautand un plan, in
care niciunul dintre noi sa nu fie expus.

-Da…am spus intrand in living.

-Ai o idee foarte buna, spune Edward.

-Ce idee?

-Dan si Lucy stauascunsi, dar nu vor ataca daca este nevoie, ci imediat ce au
ocazia, spune el.

-Tati, este prea riscant, spune Nessie luand-o in brate pe Lucy.

-Draga mea, vor sta ascunsi si in plus vanatorii nu stiu de ei sau chiar daca stiu nu se
asteapta sa aiba vreo putere, explica el.

-Si daca stiu de existenta lor si nu-I vede, vor banui ca este o capcana, spune Alice.

-Poate, dar este singurul plan mai bunicel pana acum…

-Pai atunci asa facem, spune Dan hotarat.

-Mami?Ma intreaba Taylor.

-Scuze, dragule…Ai spus ceva?

-Nu…Nu ai fost atenta la nimic din ce-a spus unchiul Edward, nu?

-Nu, am recunoscut eu. Nu-ti face griji stiu ce-am de facut, totul va fi bine, i-am spus
imbratisandu-l.

-Rose are dreptate, atata timp cat suntem uniti nu ne vor putea invinge, spune Bella.

Cu putin timp inainte de rasarit, baietii au plecat pentru a aranja momeala. Eram sigur ca
vanatorii vor veni sa-si salveze camarazii si ne vor cadea in capcana. Baietti s-au intors cu
exceptia lui Edward care a ramas sa supravegheze zona si sa ne anunte cand vine, pentru a
merge si noi acolo. Am pus la punct ultimele detalii ale planului si asteptam nerabdatori
semnalul lui Edward. Cu fiecare minute scurs, asteptarea devenea tot mai apasatoare. Aveam un
presentiment ciudat in legatura cu aceasta lupta. Il tineam strans de mana pe Emm, care
devenise serios si incordat. Toti eram incordati pentru ca nu stiam la ce sa ne asteptam. Linistea
din incapere a fost sparta de telefonul Bellei.

-Venim acum! Spune ea, dupa cateva secunde. Se apropie…

-Sa mergem! Spune Carlisle.

Am alergat mai repede ca niciodata. Ajunsi in poiana Dan si Lucy s-au ascuns in varful
unui copac, in timp ce noi stateam ascunsi dupa copaci.

“O sa va omor, nenorocitilor!”

“Fiule, linisteste-te!”

“Mami, aceste specimene vor sa-mi distruga familia, nu-I voi lasa…”

“Frate, nu este momentul sa faci pe BruceLee.”

“Incetati amandoi! Nimeni nu ataca pana la semnalul lui Edward!”

“Bine…”

“Bine.”

Toti eram pregatiti, la fel si haita. Asteptau semnalul pentru a se transforma. Vanatorii se
apropiau incet de poiana, stiau ca este o capcana, iar inimile lor le batea accelerat.

-Edward, unde se afla cei cu armele alea speciale? Pe ei trebuie sa-i doboram
primii, spune Jasper, pe un ton scazut pentru a auzi doar noi.

-Sunt ultimii…Stiu ca este o capcana, dar trebuie sa-si recupereze camarazii.

 -Vampirasi stim ca sunteti aici, spune Toris. Nu a primit
niciun raspuns din partea noastra. A facut un semn din mana, iar gloantele au inceput sa zboare
pe langa noi si in directia opusa noua. Nestiind unde am putea fi au ales sa traga in cerc, cu
speranta ca ar putea nimeri pe cineva.

Am scos putin capul de dupa copac, pentru a-i a i putea vedea. Am ramas socata, erau in jur
de 60-80 de vanatori.
atori. Familia legendara de vanatorii se are ca-si
ca si stransese o armata pentru a
lupta cu noi. Selene n-aa mai rezistat sa vada cu fosta familie vvrea sa
sa-II ucida iubirea si familia
care a primit-oo cu cladura. Cand a ajuns fata in fata cu vanatorii, deja toti eram langa ea.

-Selene?!
Selene?! Spune Alexander.

-Tata, lasati-ne
ne in pace…nu vrem sa facem rau, spune ea rugatoare.

-Ai
Ai devenit si tu unul dintre ei, spune Lucy socata.

-Ne-ai tradat! Striga Lyceus.

Lyceus

-N-am
am tradat pe nimeni. Viata mea este alaturi de ei, daca m-ati
ati iubit candva ne veti lasa
in pace si nu veti spune oamenilor de noi.
 -Tocmai ca te-am iubit, trebuie sa te omoram acum, pentru ca ai devenit un monstru, o
fiinta care nu merita sa traiasca, spune Alexander.

-Nu! Maraie Taylor asezandu-se in fata lui Selene.

-Perfect, spune unul din vanatori. Eram imprastiati prin poiana din cauza gloantelor, dar
trebuia sa fac ceva si sa-i scot pe cei 2 nebuni de acolo, pana nu era prea tarziu. Toti ceilalti
incercau sa se ferasca de miile de gloante,eu eram cel mai aproape de Selene si Taylor.

-Stati in spatele meu! Le-am spus cand am ajuns in fata lor. Chiar si vanatorii au fost
socati de viteza mea. Nu era la fel ca a celorlalti vampiri, stiau ca am puterea focului, dar nu
credeau ca eram mult mai rapida decat un vampir obisnuit.

-Rose, jos! Tipa Edward. M-am lasat pe

vine, punandu-le copiilor cate o mana in cap, pentru a-i lasa si pe ei. 3 chestii au zburat pe
deasupra noastra, am putut vedea in timp ce treceau serul. Asta era, chiar vroiau sa ne omoare,
dar nici noi nu cedam asa repede.

-Incetati! Spune Carlisle.

-De ce va este frica?Intreaba Lyceus razand.

-Oameni idioti, spune Emm nervos, venind langa mine, Taylor si Selene.

Dupa inca cateva minute in care vanatorii au tras incontinuu, ne-am putut grupa din nou.
De data asta Dan si Lucy ni se alaturase-ra. Am bagat copiii in mijloc si am facut un cerc in
jurul lor. Eu, Dan, Lucy si Kate am omorat cativa vanatori, pentru ca atacam de la distanta, dar
vazand ca incep sa piarda oameni au scos altireria grea. Am vazut armele cu acel ser special
indreptandu-se spre noi.
 -Incetatiii! Tipa Selene inspaimantata. Toti am fost putin socati de acel tipat disperat, pana
si vanatorii s-au oprit din a mai trage in noi. Macar aflase-m ceva, scutul Bellei nu era bun
impotriva gloantelor.

-Selene…spune Taylor,luand-o de mana.

-Lasati-ne in pace…In momentul asta nu stiu care dintre noi este animalul…

-Nu ne compara cu voi! Spune Toris, cu o sila vizibila in voce.

-Ba da, cu exceptia mea si a Bellei, niciunul de aici nu a vrut sa devina vampir sau
varcolac…asa a fost sa fie acum nu se mai poate schimba nimic…spune ea cu vocea
tremurata.

-O sa mori si tu si lipitorile astea! Tuna Alexander.

-Selene, nu! Tipa Edward.

-Daca ne omorati,atunci sper sa treceti si voi prin ce-a trecut ei cand au devenit vampiri.

Dupa cuvintele lui Selene, eu, Carlisle, Edward, Emm, Esme si Carmen eram la pamant.
Vanatorii au incremenit pentru ca nu stiau ce se intampla, dar si-au revenit repede. Acum era
sansa lor sa ne distruga. Mi-am ridicat cu greu capul si am vazut-o pe Selene stana de piatra.
Nu reactiona chiar daca o strigam toti.

-Mami, spune Nikki venind langa mine.

-Fugiti, nu mai stati aici…i-am spus cu greu.

-Nu te las aici, spune hotarata. M-am uitat la Selene, iar un brate de foc a impins-o,
trezind-o la realitate. Ne-am revenit, iar vanatorii au intrat din nou in defensiva. Esti bine?

-Mda…am spus incet.

-Taylorr! Tipa Emmett. Mi-am intors capul si l-am vazut pe fiul meu cu spatele la vanatorii,
dar cu fata spre Selene. Am vrut sa merg la el dar 1 glont a aparut in fata mea, nici asta nu era
obisnuit, pentru ca a explodat cand a atins pamantul din fata mea. Vederea mi-a fost incetosata
din cauza prafului, dar spre bucuria mea s-a risipit repde cu o adiere de vant. Am incremenit
cand mi-am vazut fiul la pamant, dar nu era mort, fusese salvat. Royce era peste Taylor
protejandu-l. Nu-mi venea sa cred, persoana pe care o uram cel mai mult imi salvase fiul.

-Vino aici, spune Emm, tragandu-l spre marginea padurii. Vanatorii prinsese-ra un avantaj
odata cu retragerea noastra.

-Gata, mi-a ajuns! Am spus furioasa.

-Nu esti singura, spune Bella.

-Stati aici! Am inaintat pana am ajuns fata in fata cu vanatorii. Aveau armele atintite spre
mine si familia mea. Ochii au inceput sa-mi arda, iar flacarile si-au facut aparitia. Vanatorii au
fost cuprinsi de foc, dar la cateva secunde au fost inghetati. Lucy?

-Este in regula, un conducator n-ar trebui sa se murdareasca pe maini cu asa ceva, spune
ea zambind.

-Sunteti bine?Intreb eu cand toti ni s-au alaturat.

-Da, raspund in cor.

Dan a spart bucatile de gheata. Castigase-m lupta si toti eram teferi. Emmett m-a
imbratisat, sarutandu-ma rapid.

-Ne-a scapat unul! Tipa Edward. L-am

vazut ca alearga spre Taylor, sarise in fata lui Selene, pentru a o apara de glont. Am vazut
glontul cum a traversat poiana si s-a oprit in fiul meu. Am inghetat cand l-am vazut la pamant.
Cativa membri ai haitei s-au dus dupa omul care ne scapase, in timp ce noi am mers la Taylor.

-Carlisle, este bine?Intreb panicata.

 -Carlisle?Spune Emmett.

-Nu-I mai aud gandurile…spune Edward, trist.

-Carlisle…i-am spus prinzandu-l de mana. M-a imbratisat, strangandu-ma puternic la

pipeptul lui. Nu….am spus incet. Emmett inghetase…Taylor…murise….

-Rose…vino…spune Carmne.

Nu am bagat-o in seama. M-am dus langa fiul meu, ridicandu-I capul in poala. Fiul meu nu
mai era…Eram trista, furioasa…oamenii vor plati pentru asta!

-Mami…spune Nikki plangand.

-Rose, ce faci?Intreaba Alice.

Mi-am apropiat buzele de gatul lui si l-am

muscat. Eram cel mai puternic vampir deci s-ar putea ca veninul meu sa-l poata salva, incercam
orice numai ca fiul meu sa-si revina. L-am muscat de incheieturi pentru ca veninul sa se
raspandeasca mai repde, trebuia sa am grija pentru a nu-l sfarteca. Ii tineam inca capul in
poala, asteptand un miracol. Padurea era mai linistita ca niciodata, parca am fi fost la o
inmormantare. Nu aceptam ca fiul meu este mort…Nu puteam concepe asta….Te rog, Doamne,
fa o minune! Fa-mi mie ce vrei, numai adu-mi baiatul inapoi….am spus ridicandu-mi privirea
spre cer.

Povara (capitolul 72)

 Dupa o jumatate de ora de rugaciuni si muscaturi, Taylor inca nu-si revenea. Il tineam in
poala privindu-l neputincioasa. Nu mai stiam ce sa fac, iar ceilalti deja renuntase-ra….nu
acceptam asta…fiul meu trebuie sa traiasca, chiar daca asta inseamna sa-mi dau viata. Imi
venea sa tip si sa urlu, dar nu puteam…si nu vroiam sa cred ca am un motiv pentru care sa fac
asta.

-Doamne….te rog….adumi-l inapoi….am

spus cu privirea spre cer.Ce am facut sa ma pedepsesti asa? Nu am omorat din placere, am
omorat din nevoie. N-am facut nimic rau, decat sa-mi protejez familia. Si tu asa ma
pedepsesti? Separandu-ma de copilul meu???

-Rose…spune tata, asezandu-se langa mine.

-Te rog…i-am mie viata, dar numai adu-mi fiul inapoi….

-Mami…nu…

-Gata, scumpo…spune Seth imbratisand-o.

-Taylor, revino-ti te rog…spune Selene. Am privit-o pe Selene cu ura, Taylor se pusese in

fata glonutului care ii era destinat ei. Fiul meu era mort…din vina ei. Mami…incepe ea.

-Vorbim mai tarziu…am marait eu.

-Rose, nu este…

-Terminati!! Taylor se va trezi….Hai fiule, poti…am spus strangadu-l mai tare la piept.
Am inchis ochii incercand sa ma concentrez numai pe mintea lui. Singurul lucru pe care-l
vedeam era intuneric…un intuneric ce-mi provoca un fior rece. Oare asa arata moartea?
Nu…nu trebuie sa gandesc asa….TAYLOR NU E MORT! Poate e doar lesinat, dar NU E
MORT!!! Dar daca…daca…atunci eu nu mai am pentru ce sa traiesc…

-Rose, gata…spune Edward, luandu-ma de umeri.

-NU!

-Iubito, nu mai putem face nimic…spune Emm cu jumatate de gura, luandu-ma in brate.

-Nu rentunt!

-L-ai muscat deja de atatea ori si nu reactioneaza, nu te mai chinui Rose…spune Bella.

-Sa nu ma mai chinui?! Cum poti spune

asta?Imi voi trezi copilul chiar daca asta ar insemna sa imi dau viata. O singura incercare…I-
am intors capul, incat gatul sa-i fie dezvelit si l-am muscat. De data asta simteam veninul cum se
scurge din mine….incepeam sa obosesc…pierduse-m mult venin si asta ma slabise. Inca ii
pompam venin, cand am simtit o mana prinzandu-mi medalionul de la gat. Mi-am scos coltii
din gatul lui si l-am privit.

-Ma-mami…spune cu jumatate de gura. L-am stras la piept cat am putut de tare, explodam
din cauza fericii ce-mi cuprisese corpul. Mami, ma sufoci….spune chicotind.

-Taylor, puiul meu mic, stiam ca nu ma vei parasi. Mami nu te-ar fi lasat sa pleci, te-ar fi
adus inapoi cu pretul vietii ei. L-am ajutat sa se ridice, defapt el m-a ajutat pe mine. Emmett a
venit si m-a prins de talie. Fiind prea slabita sa mai stau in picioare, mi-am lasat greutatea sa
fie sustinuta de bratul lui.

-Taylor, esti bine?Intreaba Selene, sarindu-I dupa gat.

-Da, iubito, acum sunt bine, spune sarutand-o.

 -Felicitari, Rose…spune Edward, uimit.

-Nu trebuie sa primesc multumiri. Nu am facut nimic altceva decat mi-am salvat fiul,
orice mama ar face asta, am spus zambind, luandu-l in brate pe Emm.

-Mami, esti cea mai tare! Spune Taylor, imbratisandu-ma.

-Te iubesc! I-am spus sarutandu-l pe obrji si frunte.Nici nu stii cat de fericita pot sa fiu.

-Eu stiu si crdedeti-ma ca nu ati vrea sa fiti in locul meu.

-Scuze, Jazz , dar azi nu-mi voi ascunde sentimentele. Toata lumea trebuie sa afle cat de
fericita sunt ca mi-am recapatat ingerasul, am spus imbratisandu-mi fiul.

-Iubito, mai lasa si pe altii, spune Emm incruntanduse.

-Tatiii…spune Taylor sarindu-I dupa gat.

-Hei, campionule. Sa nu ne mai sperii asa…mama ta va face infarct data

viitoare, ultimele cuvinte i le-a spus in soapta, dar l-am auzit si l-am dat o palma in spate.

Dupa imbratisari si sarutari ne-am indreptat spre casa. Emmett alerga mai incet, alaturi de
mine, pentru ca eram prea slabita sa alerg la fel ca ceilalti. Ne apropiam de casa, cand Esme si
Carlisle raman si ei in urma.

-Draga mea, te-ai fortat prea mult, spune mama.

 -Sunt in regula, am spus eu, dar cand m-am indepartat putin de Emm era sa ma prabusesc
daca Emm nu ma prindea.

-Trebuie sa vanezi, spune tata.

-Stati linistiti, va vana va asigur, spune Emm hotarat.

-Dar…

-Niciun dar! Spune Emmett.

-Asa fiule, i-a atitudine, spune Esme chicotind.

-Nu ma ajuti deloc mama, am spus incruntandu-ma.

-Scupma mea, spune ea imbratisandu-ma. Caldura pe care o emana si bucuria ma ameteau

de fiecare data. Niciodata nu mai intalnise-m pe cineva atat de bun si atat de bland, cum era
mama.

-Gata, sa mergem, iubito! Spune Emm, luandu-ma de mana.

-Scuzeee…am spus in timp ce Emm ma tragea dupa el.

Am alergat putin pana un miros familiar mi-a invadat narile si plamanii. Am urcat in copac
pentru ca nu pteam vede de tufisurile alea enervante. Cred ca trebuia sa defrisam putin.Emmett
statea in dreapta mea, pe o creanga alaturata. Am scurtat imprejurarile cu privirea si am vazut
o puma pandind niste caprioare. Bun aveam de ales, caprioare, puma sau amandoua….hmmm
cam grea alegera. Am luat pozitia de atac si m-am napustit asupra pumii, caprioarele au fugit
speriate. Mi-am infipt coltii in gatul ei.Cu fiecare picatura ce curgea prin corpul meu, simteam
cum imi reveneam. Emmett era langa mine, cand am terminat de secat puma de sange.

-Este mai bine?Intreaba chicotind.

-Mult mai bine, am spus zambind.

-Multumesc, spune imbratisandu-ma.

-Pentru?
 -Ca l-ai salavat pe Taylor…Toti ne pierdusera-m speranta, dar tu ai continuat sa lupti si
speranta ta a avut efect…spune sarutandu-ma pe frunte.

-Nu ai pentru ce sa-mi multumesti, este puiul meu mic. Este bine ca totul s-a terminat
ok…in cele din urma.

-Da, ai dreptate…Apropo…am vazut ce privirea i-ai aratat lui Selene…

-Asa…

-Nu a fost vina ei…

-Nu a fost a mea… Emm, fiul nostru putea muri pentru a o salva pe ea…

-Si eu as fi facut la fel pentru tine…Este sotia lui, o iubeste…

-Inteleg si stiu asta, dar…Eu niciodata nu te-am pus in pericol…Le-am spus sa stea
langa noi, ea se dusese la mama dracu…

-Iubito…

-Nu, Selene va avea de discutat cu mine!

-Bine, dar te rog fi calma…

-Intotdeauna, am spus chicotind.

-Aha…

-S-a terminat totul…acum…Buzele lui

Emmett s-au apasat peste ale mele, oprindu-ma. Gata…sa mergem…am reusit sa spun dupa
cateva minute, cand am reusit sa ma eliberez din stramsoarea lui Emmett.
 Am alergat spre casa, era bine sa nu mai depind de cineva pentru sustinere. Abia asteptam
sa-mi strang din nou baiatul in brate. Dupa sperietura care ne-a tras-o…

-Pe unde umblati, dominsorilor?Intreaba Jacob, iesind din bucatarie, cu un castron in

mana.

-Jacob, da tu mananci mereu….Multa mancare intra in tine…am spus serioasa si uimita.

-Ha, normal, am stomac de lup, spune mandru.

-Carne cruda…chhhhh…am spus strambandu-ma.

-Este buna, fata de sange, spune si el strambandu-se.

-Matusa, unchiule, spune Nessie coborand scarile

-Ce faci Ness? Intreaba Emm.

-Pe aici…spune zambind.

Am intrat in living unde Taylor incepuse sa povesteasca aventura pe lumea cealalta.

Stateam tacuta langa Emm, ascultand. Ma cam speria ce spunea Taylor, iar uneori mai aproba
si Royce. Se pare ca si el trecuse pe acolo. Acum ca toti suntem bine, trebuie sa gasesc o cale sa-
l trimit pe Royce inapoi. Stiu ca nu-l voi putea ierta chiar daca as vrea asta…inima si mintea nu
ma vor lasa niciodata s-o fac.

-Bunico?Intreaba Dan.

-…da, scumpule…

-La ce te gandeai?

-La nimic…

-La nimic…repeta el, dandu-si ochii peste cap.

-Nu am crezi, ha..i-am spus ridicandu-l in bratele mele, ciufulindu-I parul.

-Bunciooooo….nu mai sunt un copil…protesteaza el.

 -Ai dreptate esti un copil mai mare, spune Emm chicotind.

-Mamiii! Tipa el.

-Ce este, dragule?Intreaba Nikki ingrijorata.

-Bunica si bunicul nu ma lasa….spune el incercand sa se elibereze din bratele mele.

-Veri, acum chiar te-ai comportat ca un copil mic, spune Lucy razand. Uite si Tanya rade
de tine, spune aratand spre Tanya care incerca sa se abtita.

-M-am suparat! Spune incrucisandu-si bratele la piept.

-Si ce faci acum ca te-ai suparat?Intreaba Kate.

-Kate, nu-l provoca, spune Edward.

-Daca iti folosesti puterea, o folosesc si eu..i-am soptit la ureche.

-Nu-i corectttttt! Spune suparat. Tu ai mai multa putere ca mine si daca vrei sa fac ceva
asa voi face, pentru ca trebuie sa….

-Nu trebuie sa faci nimic! Sunt bunica ta, nimic mai mutl, am spus eliberadu-l.

-Mda…

-Mami…incepe Selene. Mi-am intors capul spre ea, privind-o fix.

 -Rose…spune Esme, care observase incordarea.

-O sa ma distrugeti..spune Jasper exasperat de miile de sentimente care erau in camera.

-Imi pare rau…daca nu stateam asa departe de voi…Taylor…

-Selene…nu a fost vina ta, spune Taylor, luand-o de mana.

-O singura chestie am de spus…am spus ridicandu-ma.

-Rose, nu…incepe Edward.

-Ba da Edward, ai merita mult mai mult, dar totusi esti sotia fiului meu…Am spus
apropiindu-ma de ea. Taylor a vrut sa se puna in fata ei, dar aveam privirea atintita asupra ei si
il speria, asta era reactia care o aveu toti, daca eram furioasa si ma indreptam spre cineva.
Chiar daca erau obisnuiti cu mine, copiii inca mai aveu de lucrat la capitolul asta.

-Mami…imi…nu a mai continuat, pentru ca a primit o palma peste fata.

-Rose! Spune Esme.

-Atat am de spus…am spus asezandu-ma la locul meu, langa Emm.

-Imi pare rau….spune Selene, cu jumatate de gura.

-Selene, nu vreau sa fiu rau…incepe Seth. Rose cam are dreptate…adica Taylor putea
muri azi din cauza ta….Alta data gandeste-te putin, ca intotdeauna el va fi langa tine si va sari
in ajutorul tau. Daca va pati ceva din cauza ta…vei avea de infruntat ceva ce nu poti
controla…de asta nu trebuie sa ne punem perechile in pericol, pentru ca inainte de a suferi
noi, sunt altii care sufera mult mai mult decat noi, daca Doamne fereste se intampla
ceva, spune el.

-Frumos…Seth…spune Garret.

-Stiu…nu am vrut…nu stiu…

-Gata, a trecut…spune Taylor imbratisad-o.

Pe la ora 3 dimineata am mers fiecare in camerele noastre. Dupa o baie lunga, m-am
trantit in pat privind tavanul alb. Linistea din camera ma calma si ma ajuta sa meditez la toata
ziua de azi… Am fost pe punctul de a-mi pierde copilul…Nici nu vreau sa ma gandesc la asta,
dar este inevitabil. Imaginea lui Taylor zacand pe jos imi tot venea in minte. Am strans din ochi,
incercand sa-mi alung aceea imagine infioratoare.

-Esti bine?Intreaba Emm, dupa ce a iesit de la baie.

-Da…am raspuns repede.

-Nu te mai framanta atata, a trecut, Taylor este bine, spune sarutandu-ma.

-Cum sa nu ma gandesc cand fiul meu era gata sa moara astazi…

-Ai avut taria si foarta necesara sa-l readuci inapoi, dar cred ca cel mai important
ingredient a fost…IUBIREA…spune zambind.

-As fi facut orice…

-Stiu, acum totul este bine. Au fost inlaturate toate pericolele, in sfarsit viata noastra este
la fel ca inainte.

-Sper…

-Pesimist-o.

-Iubitule…

-Da…

-Saruta-ma! I-am spus in soapta.

-Esti sigura ca totul este in regula, sti tu? Intreaba el.

 -Sunt sigura. S-a asezat pe pat si m-a pus pe
picioarele lui, incepand sa ma sarute. Prosopul a cazut de pe el, la fel si hainele mele. Dupa
cateva ore minunate, pline de pasiune, auzim un ciocanit incet in usa.

-Mami, tati eu sunt…am auzit vocea lui Nikki. Ne-am luat halatele pe noi si am deschis
usa.

-Ai patit ceva?A ezitat putin, era speriata.

-Nu mami, sunt bine. Scuze ca va deranjez….spune ea uitandu-se spre patul dezordonat.

-Nu ne deranjezi, spune Emm zambind.

-Intra, i-am spus eu, inchizand usa in urma ei.

-Ce s-a intamplat?Intreaba Emm.

-Vroiam sa vorbesc cu voi… Stiu ca nu este o ora potrivita si…

-Scumpo, esti fiica noastra, intotdeuna vom vorbi cu tine, indiferent la ce ora si in plus
vampirii nu dorm, am spus zambind larg.

-Nu…spune ea, lasand capul in jos, rusinata. Stiam la ce sa referea cand a lasat capul in
jos.

-Deci?Spune Emm nerabdator.

-Mami, tati…poate o sa ma credeti nebuna, dar…

-Puiule, ce s-a intamplat?De ce esti asa speriata?Intreb ingrijorata.

-Seth?Maraie Emmett.
 -Nu. Seth nu are nicio legatura cu asta…spune ea repde.

-Atunci ce s-a intampalt?

-Dante…vocea ii era tremurata si privea speriata mereu prin camera.

-Ce-i cu el?

-L-am…l-am vazut…spune izbucnind in plans.

-Gata puiule, suntem cu tine, i-am spus

strangand-o la piept. Emmett s-a uitat socat la mine, la fel si eu…Istoria incepea sa se repete,
numai ca de data asta ce-a vizata era fiica mea.

-Unde l-ai vazut?Intreaba Emm.

-Eram in dormitor cu Seth…Cum el sforaia, eu am ales sa ma uit la televizor…Dupa un

timp am inchis televizorul si il priveam pe Seth cum doare, cand in fata patului l-am vazut pe
Dante…

-Shhhh…gata….am spus bland, mangaind-o pe cap.

-Mami si tu ai patit la fel cu Royce…de ce ni se intampla asta?Spune cu greu, printre

suspine.

-Nu stiu, dar nu-ti poate face rau…eram cu garda jos de data asta. Stiam cum se simte si
nimic din ce spuneam nu o ajuta, cum nu ma ajutase nici pe mine. Sa vezi langa tine persoanele
care ti-au distrus viata este socant si marcant.

-Il chem pe Jazz, spune Emm iesind din camera.

 -Nu…

-Te vei linisti, puiule…

-Mami…mi-e frica…spune, apropiindu-se mai mult de mine.

-Nik, ce s-a intampalt?Intreaba Jazz, intrand in camera.

-Un…unchiule…spune ea plangand.

-Gata, totul a trecut, spune el zambind.

-Multumesc…

-Merci, frate…

-Nu aveti pentru ce…Si Nik, Dante nu-ti poate face rau si vrei sa sti de ce?

-Da…

-Pentru ca esti puternica si il poti invinge si ai si niste atuuri… Parintii, fiul si pe noi.
Dante nu ne va putea face fata la fel cum nu a putut nici prima data, spune el zambind.

-Multumesc unchiule, spune ea imbratisandu-l.

-Pentru putin, micuto.

-Ramai cu noi pana maine, am spus pe un ton autoritar.

-Da, dar Seth....

-Alo…Seth ai un somn foarte profund…spune Emm. Nikki este la noi sa stai linistit. Nu,
nu s-a intamplat nimic, iti spune-m maine. Noapte buna. Gata, spune Emm chicotind.

-Multumesc...
 -Nu ai pentru ce scumpo,i-am spus amandoi,
imbratisand-o.

Am stat de vorba pana la primele raze de soare. Nikki ma tot intreba despre prima data
cand am fost cu Emm, dupa viol si ce poate face pentru a nu-l mai vedea pe Dante. Nu puteam
vorbi chiar tot despre prima data dintre mine si Emm, erau anumite lucruri care nu le stiam
decat eu, Emm si poate Edward.

-Hai mami, spune-mi…

-Scumpo, trebuie sa ai si tu putina vointa. Daca iubesti aceea persoana, vei avea si
incredere in ea ca nu-ti va face rau. Aici tine putin mai mult de baiat…am spus bland.

-Adica? Si apropo il iubesc pe Seth.

-Vorbeam in general.

-Offf….ofteaza Emmett. Nik, Seth trebuie sa fie atent cu tine acum si sa se comporte cat
mai delicat, fara miscari bruste si daca ai spus sa va opriti s-o faca.

-Fara miscari bruste?!

-Da, orice schimare brusca a pozitiei te va speria, i-am spus incet.

-Nu va mai fi la fel, nu? Intreaba ea trista.

-La inceput nu, dar cu timpul nu vei mai da atata importanta imaginilor din minte si te
vei lasa ghidata de inima.
 -Mami, dar pe tine tati te mai bruscheaza uneori si nu pare sa-ti fie frica…

-Scumpo, tatal tau nu ma bruscheaza, este putin mai energic dar daca vrei sa-ti spun
ceva, stiu sigur ca niciodata nu ar face ceva care sa ma raneasca.

-Multumesc iubito. Mama ta are dreptate, Seth va trebui sa aiba rabdare si lucrurile vor
veni de la sine.

-Si faca se va plictisi si va cauta in alt loc ceea ce eu nu-i pot oferi?

-Nu se va intampla asta! Spune Seth, intrand pe fereastra.

-N-ai usa la pestera?Intreb suparata.

-Scuze, dar ocoleam prea mult si nu…Nikki, te iubesc…voi avea rabdare. Stiu ca prin ce
ai trecut…Nu-ti va fi usor sa uiti, dar impreuna vom reusi, la fel cum au facut si Rose si
Emm, iti promit, spune Seth, asezanduse langa ea.

-Multumesc Seth, spune ea, sarindu-I dupa gat.

-Nu ai de ce sa-mi multumesti. Acum imi spui ce s-a intampalt? M-am speriat cand am
vazut ca nu rai in pat si nici in casa.

-Pai…nimic..

-Puiule, trebuie sa aveti incredere unul in altul, i-am spus incet.

-…l-am vazut pe Dante….spune ea cu jumatate de gura. Ochii lui Seth s-au marit si au
inceput sa arda de furie.

-Cum adica l-ai vazut? Este mort!

-Sti ca si mami a avut chestii dastea…

-E fantoma sau ceva de genul?

-Da…

-Bun si cum scapam de el?

 -Nu prea ai cum sau cel putin eu nu stiu, am recunoscut eu.

-Nu se va atinge de tine, spune Seth luand-o in brate. Cum ii spusese-m mai devreme lui
Nikki. Miscarea brusca a lui Seth a speriat-o, eliberanduse rapid din ea.

-Seth, cred ca este timpul ca noi 2 sa vorbim, spune Emm, punandu-i o mana pe umar lui
Seth.

-Sigur…spune Seth.

-Sa mergem afara…2 secunde…spune el disparand in baie. A iesit la fel de fulgerator cum
a intrat si a sarit pe geam, impreuna cu Seth.

-Pe usa! Am strigat dupa ei. Era frumos sa-l vad pe Emm luandu-si rolul de tata in
serios. Nikki? Scumpo? Nikki! Am spus vazand ca se uita speriata spre usa.

-M-mami…spune imbratisandu-ma puternic. Isi ascundea fata in pieptul meu.

-Ce este?Cum am terminat intrebarea am putut vedea in mintea ei Era aici…Imaginile de

atunci au inceput sa-I curga incet si durerot prin minte. Durerea pe care o simteam cand ea se
gandea la acele clipe a inceput sa apara. Nikki! Am spus scuturand-o.

-Ma-mami…mi-e frica…

-Nikki, uita-te la mine, nu-ti poate face rau. Nu-I oferi satisfactia sa te vada speriata.

-Dar e aici…Lasa-ma, in pace! Tipa ea spre usa.

 -Nikki, uita-te la mine! Sunt cu tine, nu-ti va putea face nimic…i-am spus tinandu-i capul
spre mine.

-Ce s-e intampla?Intreaba Alice si Esme, intrand in camera.

-Alice, te rog spune-i lui Jazz sa vina…am spus repede.

-Nikki, ce s-a intamplat?

-Bunico…mami…faceti-l sa dispara….spune ea asuzanud-se in bratele mele.

-Ce se intampla, Rose?

-Dante…am reusit sa spun cu greu.

-Nikki, gata linistete-te…spune Jasper intrand in camera.

-Merci Jazz…

-Nu ai pentru ce…

-Nikki, chiar daca este aici si ii poti simti prezenta si atingerea…nu-ti poate face rau,
daca nu-i dai tu voie, spune Royce aparand in prag.

-Dispari! Am marait eu.

-Rose, poate ajuta putin…spune Edward.

-Royce…nu sti….

-Stiu ce inseamna sa fi un suflet care cutreiera prin lume, negasindu-si locul. Te voi
ajuta…spune el, uitandu-se spre usa.

-Intra…spune Esme.

-Pot sa ma asez?

-Stai! Spun nervoasa. Ce vrei sa faci?

 -Sa nu ma miscati…spune el. Cu privirea spre mine si Nikki, care se mai linistise odata cu
venirea lui Jazz, l-am vazut cum cade pe pat.

-Edward, ce s-a intamplat?Intreaba Alice, speriata.

-Rose…il poti vedea? S-ar putea ca tu sa-l poti vedea pe Royce, iar Nikki pe
Dante…spune Edward.

M-am uitat prin camera si l-am vazut pe Royce certandu-se cu cineva. M-am uitat la Nikki
si era socata. Nu stiam cum ar trebui sa procedez in situatia asta…eram depasita total de ea.
Jazz mi-a simtit nelinistea si m-a ajutat sa ma linistesc.

“Mami, Nikki, ce se intampla?’

“Scumpule, unde esti?”

“Mai avem putin si ajungem la voi… Ce s-a intamplat?”

“Ramai, cu ceilalti in living iti vor spune ei…”

“Mami, de ce nu raspunde Nik?”

“Este prinsa in ceva…”

-Nikki…spune Seth, intrand vijelios in camera, cu Emmett in spatele lui.

-Seth, hai afara…spune Alice, iesind afara din camera.

-Nik?Intreaba Esme bland.

-A plecat, dar nu va renunta usor…spune Royce, revenind in corpul lui.

-Royce, cum il oprim?Il intreb incet. Uram ca trebuie sa vorbesc cu el, dar era necesar
acum.

-Trebuie omorat sufletul…

-Si cum faci asta?

-Nu stiu…
 Dupa 2 ore am coborat in living. Nikki era mult mai linistita. Stateam langa ea, cu mintea
zburandu-mi spre alte melaguri. Trebuie sa omori sufletu….Deci asta inseamna ca ar putea s-o
faca si Royce? Dar daca ar face asta ar cere in schimb iertare…Daca poate asta il voi ierta,
pentru fiica mea…trebuie s-o fac. Edward se aseaza pe manerul canapelei, lovindu-ma incet in
brat. M-am uitat la el si mi-a facut semn sa ies afara. L-am urmat in liniste, ceilalti se uitau cam
nedumeriti spre noi, dar n-au pus intrebari.

-Ce este?Intreb cand am ajuns in gradina.

-Ma ametesti…spune el, trantindu-se pe un sezlong.

-Edward ce vrei?Chiar nu am chef de glume….

-Rose, trebuie sa ai incredere in fiica ta, este puternica, poate mult mai puternica ca
tine…va trece peste…

-Am incredere in ea…doar ca stiu ce inseamna toate astea…Sunt foarte dureroase si

marcante…

-Va trece peste, Alice a vazut…spune el zambind. Seth unde te duci?

-Sa ma plimb…am nevoie de aer…

-Seth…spun ducandu-ma spre el.

-Da, Rose…

-Are nevoie de timp…incep eu.

-Vreau sa ma plimb si sa fiu singur…scuza-ma, spune el transformandu-se si disaprand in

padure.

Am mai stat putin afara cu Edward. Imi povestise despre viziunea lui Alice. Nikki va
trece peste,dar mai aveam de infruntat cate ceva si inca nu stiam ce, Alice nu putuse sa vada.
Speram ca dupa moartea Volturilor viata noastra sa fie mai linistita, dar din contra era mult mai
incalcita. Am intrat in casa, mergand in living, unde nu mai erau decat adultii.

-Unde sunt copiii?Intreb eu.

-Au iesit pe afara, cred ca se vor duce si sa vaneze, spune Esme.

 -Aha…

-Royce, ce trebuie sa faci ca sa omori un suflet? Spune-mi adevarul! I-am spus punandu-
ma amenintatoare in fata lui.

-Rose, nu stiu…si chiar daca as sti nu ti-as spune, ultimele cuvinte le-a spus in soapta, dar
le-am putut auzi toti cu usurinta.

-Te omor! I-am spus, bagandu-I pana in gat,

rasturnand fotoliul pe care statea si izbindu-l de perete.

-R-Rose…spune el, prinzandu-ma de mana.

-Iubito, incet…spune Emm.

-I-a mana de pe mine! Marai eu.

-Scuze, dar chiar nu stiu sincer…

-Rose, spune adevarul.

-La dracu! Spun furioasa. Nu esti in stare de nimic…am spus privindu-l cu ura, dupa ce l-
am eliberat din stramsoare.

-Gata, scumpo…spune Esme imbratisandu-ma.

-Nu mama….Ce ar trebui sa fac?Cum sa-mi ajut fetita?

-Hai Rose da totul afara, spune Jazz. Ma lasa sa spun tot ce aveam pe suflet, sa ma descarc
singura. Chiar aveam nevoie de asta, stransese-m prea multe in mine.
 -Iubito, o s-o ajutam cu totii. Stim ca este greu in perioada asta, dar cum tu ai putut trece
peste asa va putea si ea. Este fiica noastra are in sange taria, spune Emmett, luandu-mi mainile
in ale lui.

-Mda… Voi nu stiti ce inseamna asta… Doar dati cu presupusul…

-Rose, aici tin sa te contrazic…incepe Jasper. Eu am simtit acele lucruri prin intermediul
tau.

-Nu Jazz, nu sti cum este sa fi urmarita intotdeauna de acel cosmar care se tot repeta
incontinuu si nu-ti da pace. Cand crezi ca nimic rau nu se mai poate intampla sa apara si sa-ti
distruga fericirea.

-Kitty, poate nu stim ce inseamna asta, dar intotdeauna va ovm ajuta sa treceti
peste, spune Carlisle imbratisandu-ma.

-Scuze…Scuze tuturor…sunt ingrijorata in privinta lui Nikki si vorbesc mult, prost si

fara rost…am spus lasand privirea in pamant.

-Nu trebuie sa-ti ceri scuze, Rose, te intelegem, spune Bella zambind.

-Asa e. Stiu eu cum o fac pe Nikki sa treaca peste, spune Alice sarind de pe canapea.

-Cum?Intreaba Elezar.

-Mergem in vacanta….Nu stiu alege ea un loc unde ar vrea sa fie si mergem acolo, spune
entuziasmata.

Emmett m-a tarat in camera, pentru a ma mai relaxa putin. Odata ajunsi acolo a inchis usa
si s-a pus ca un paznic in ea.I-am aratat doar un zambet, nu ma simteam in stare de mai mult.
M-am lungit in pat, inchizand ochii. Mi-as fi dorit sa pot dormi si sa uit de toate, dar poate era
mai rau…singur aveam cosmaruri. Am simtit o mangaiere tandra pe mana si am deschis ochii.
Emmett nu mai era paznic, ci statea langa mine. Mi-a dat parul ce atarna pe fata dupa ureche
privindu-ma.

-Tu nu te dai batuta niciodata…spune el.

-Poate ca m-am dat batuta de la bun inceput, numai ca nu v-am lasat pe voi sa vedeti
asta.
 -Si asa e?

-Nu stiu….Dragule, ce vom face?

-I-ai spus tot…toate intamplarile pe care le-ai avut tu, acum depinde de ea, spune el
sarutandu-ma pe frunte.

-Simt ca nu am facut chiar tot ce puteam…

-Iubito, mai este un lucru…incepe el.

-Ce?

-Ma ingrijoreaza Seth…

-Ce-i cu el?

-Azi am avut o discutie cu el, i-am explicat mai multe lucruri….In fie mi-a marturisit
ceva ce m-a cam pus pe ganduri….

-Ce-i Emmett, nu ma mai tine pe jar?

-Mi-a spus cum incearca sa uite de problema….a inceput sa bea…

-Ce?

-A inceput sa bea, stie ca nu este bine, dar este singurul mod prin care mai uita de
probleme…Ma ingrijoreaza…Cred ca ar trebui sa vorbim cu Sue sau nu stiu cu mama sau
tata…

-Asta mai lipsea acum…Ii bag eu mintile in cap,chiar daca voi fi nevoita sa-l tund
putin, am spus ridicandu-ma, Emmett ma prinde de umeri, trantindu-ma inapoi. Emmett!

-Incearca sa te relaxezi…Mai bine nu-ti spuneam.

-Nu este bine ca mi-ai spus, am promis ca nu vor mai exista secrete intre noi. Te rog sa
nu-mi ascunzi nimic niciodata.

-Nu, iubito, spune el sarutandu-ma.

 Spre seara am mers in living. Alice ne zapacise la cap sa vedem un film in familie. Eram
toti cu exceptia lui Seth, care nimeni nu putea da de el. Nikki era ingrijorata, dar incerca sa
ascunda asta in fata lui Dan. Jacob, Edward si Akira intra in living cu cate 3 castroane de
floricele fiecare. Odadata floricele pregatite, Alice a dat drumul filmului. Cum era de asteptat
din partea lui Alice, alesese un film de dragoste. Dragostea dintre o muritoare si un vampir,
vazuse-m mai demult prima sau a doua parte, dar Alice a venit cu ultima, adica penultima
pentru ca filmul era impartit in 2. Pe la sfarsitul filmului usa de la intrare se deschide, iar Seth
intra ipiedicandu-se in casa.

-Seth! Striga Nikki ducandu-se la el.

-N-Nikki…ce faci?Intreaba el sarutand-o.

-Seth, ai baut?Intreaba socata.

-Tati, ce s-a intampalt?Intreaba Dan, uimit de starea tatalui sau.

-Am baut si eu putin care este problema? Iubito, vino aici, spune el intinzanudu-se dupa
Nikki.

-Seth, frate dar ai baut nu te-ai jucat, spune Jacob, luandu-l de brat.

-Jake, scoate-l afara! Am spus furioasa.

-Il duc acasa sau il lasati sa faca un dus rece?Intreaba el.

-Baga-l sub dus! Spune Emmett.

Seth se zmuceste din stramsoarea lu Jacob si il imbratiseaza pe Dan. Aceasta s-a strambat
din cauza mirosului puternic de alcool. Toti eram socati de venirea lui, dar mai ales de starea
lui. Nu-l vazuse-m niciodata in halul asta, suferea, dar asta nu insemna ca trebuie sa-si inece
amarul in bautura. Stiam din trecut ca bautura nu ducea la nimic bun, din contra aducea cu ea
numai ura. Detestam betivii, din cazua lui Royce si a prietenilor lui, din cauza asta Emm nu
pusese gura pe bautura in viata lui, chiar daca am fost nevoiti sa mergem la o petrecere de
oameni si eram nevoititi sa bem. Cateva guri din paharul de sampanie sau vin erau de ajuns
pentru el. Mirosul de alcool imi facea rau si imi intorcea stomacum pe dos. Am luat-o pe Nikki
de mana si am urcat in dormitor, fetele ne-au urmat in tacere. Nu era bine sa fie acum prin
preajma lui Seth, nu de alta dar daca face vreo miscare gresita l-as fi parlit si fiica si nepotul
meu ma vor ura pentru asta toata viata…aveam o eternitate inainte si nu vroiam sa traiesc asa.

Muscatura (capitolul 73)

Urmataorele ore am stat impreuna cu fetele in dormitor. Toate eram socate de venirea
lui Seth in halul ala. Nikki statea cu capul in poala mea, era ganditoare.

-Nikki, ai chef de o vanatoare?Intreaba Nessie, spargand linistea ce inghitise camera.

-Imi pare rau, dar chiar nu ma simt in stare sa vanez….raspunde ea cu jumatate de gura.

-Puiule, te vei relaxa putin. Este bine sa iei putin aer curat…dupa toata nebunia asta, am
spus eu, afisand un zambet chinuit.

-Mami, tu si Seth in momentul asta sub acelasi acoperis…Va iesi urat sunt sigura, nu…

-Nikki, crezi ca mama ta i-ar putea face rau lui Seth stiind ca tu-l iubesti?Intreaba Alice.

-Nikki, nu-ti mai face griji pentru Seth. Trebuia sa se gandeasca la consecinte si in plus
aici nu vorbim numai despre Rose…nu uita de Emmett si Taylor, spune Bella.

-Mami…incepe Nessie.

-Matusa ai dreptate, ar fi trebuit sa se gandeasca, dar tot il iubesc….Si matusa Alice…nu

stiu, mami nu suporta starea in care este acum asa ca m-as putea astepta la orice…spune
Nikki evitandu-mi privirea.

Ascultam in liniste discutia lor, fara a interveni. Nikki avea dreptate, uram betivii si Seth nu
va scapa neciufulit, dar nu l-as omor. Niciodata nu as face ceva care sa le provoace rau copiilor
mei. Esme a putut sa-mi citeasca incordarea, oricat m-am chinuit s-o ascund. M-a privit bland,
dar ochii ii erau tristi.

-Nikki, du-te la vanatoareDesi spui ca nu ti-e sete, cohii tai spun altceva. Sunt aproape
negrii.. Iti promit , nu-I voi face nimic lui Seth.I-am zambit si am ridicat-o pentru a-I da un
impuls sa accepte.

-Vi si tu? Intreba ea.

Mi-as fi dorit sa merg, dar trebuia sa am o discutie cu Seth. Trebuia sa-I spun ca nu
accept ca fiica mea sa traiasca cu un betivan. Ori se schimba el, ori il schimb eu.

-Mami…Nikki astepta un raspuns.

-Nu, nu vin, am spus mangand-o cu un deget pe obraz. Du-te tu…

-Nu ma duc! Ai raspuns greu, deci sigur te gandeai la Seth. Mi-e frica sa nu faceti
ceva.

-Nikki, nu ai incredere in mine…nu era o intrebare. Ma durea ca fiica mea nu avea

incredere in mine.

-Ba da, mami, dar il cunosc foarte bine pe el.

-Nikki, am zis ca nu-I fac nimic, acum vocea mea trada putina frustrare. Ea a oftat si a
iesit pe geam , impreuna cu Nessie.

Ma uitam pe geam, vazandu-le cum alearga. Le-am privit pana padurea le-a inghitit.

-Chiar nu-I vei face nimic lui Seth? A intrebat Bella nesigura. Alice deja stia ce aveam
de gand sa fac , dar se apre ca nu scotea nici o vorba.

-Nu. I-am promis fiicei mele ca nu-I fac nimic, dar asta nu inseamna ca nu pot sa-I
vorbeas. Si cu asta m-am ridicat si m-am dus spre camera lui si a lui Nikki.

Am batut la usa si am intrat.Emmett si Edward erau cu Seth. Se mai trezise dupa dusul
rece, dar acum vazandu-I fata sigur avea o durere ingrozitoare de cap. M-am rezemat de
comoda, privindu-l. Se uita cu frica spre mine, stia ca va fi ciufulit pentru “scaparea” lui. A
inghitit in sec si a deschis gura sa spuna ceva, dar parca cuvintele nu-i ieseau.
 -Emm, Edward, ma puteti lasa putin singura cu Seth?

-Da, raspunde Edward repede. Emmett a dat aprobator din cap. M-a sarutat pe frunte
inainte de a iesi din camera si i-a aratat lui Seth o privire amenintatoare.

-Rose….imi pare rau…spune el, masandu-si tamplele.

-Pentru?Intreb rece.

-Pentru mai devreme…Asta este singura metoda prin care uit de toate
problemele…spune el cu privirea in pamant.

-Seth…stiu de la Emmett ca de la un timp te-ai apucat sa bei. Este curios faptul ca te-ai
putut ascunde de restul haitei, dar in fine nu asta conteaza acum….Seth nu m-a lasat sa termin
si intervine.

-Chiar imi pare rau..dar nu mai suport s-o vad pe Nikki cum sufera, ma adoare prea
rau…Si ma doare ca…

-Ca ce?

-Ca…sti tu…

-Seth, trebuie sa intelegi, Nikki trece printr-o perioada dificila acum. Nu este greu sa
treci peste un viol iti spun din propia experienta. Stiu ce simte ea acum…O doare ca nu poate
fi cu tine, dar fiind intamplarea recenta, ranile inca nu s-au cicatrizat…Fiecare atingere din
partea ta, ea le simte ca fiind atingerea lui Dante.

-Inteleg, dar si mie imi este rau…si pe mine ma doare, doar este femeia pe care o iubesc
si mama fiului meu…

-N-o intelegi. In toata povestea asta tu crezi ca esti victima…incepeam sa ma enervez si

imi era frica sa nu-mi pierd controlul. Oricum ii spunsese-m lui Edward sa fie atent.

-O inteleg! Spune Seth ridicand-se din pat. Statea incordat in fata mea, parca era gata de
ataca.

-Ce faci, Seth?Intreb maraind.

 -Nu-mi spune ca nu imi inteleg sotia! Este fiica ta, ok nimic de zis, dar este si sotia mea.
Daca nu incearca cum crede ca va trece peste? Era furios acum, incepuse sa tremure. M-am
uitat spre fereastra deschisa, incercand sa aud daca fetele veneau acasa. I-am bagat mana in gat
lui Seth si l-am trantit de perete, intreaga incapere s-a cutremurat.

-Uita-te bine la mine, javra ordinara! Daca o singura daca te mai imebti sau mai pui
gura pe bautura o sa ai de-a face cu mine. Si pana nu te schimbi nu te vei mai atinge pe Nikki,
chiar daca va trebui sa-ti rup mainile! Am spus maraind. L-am eliberat si am iesit din camera.
In living toti erau seriosi.

-Mami in actiune…spune Bella chicotind.

-Treaba lui, data viitoare il jupoi…Asta este o promisiune CAINE!Am spus mai tare.

-Voi vorbi eu cu el, de la un timp este ciudat, spune Jacob.

-Da, Jake te rog…spune Carlisle.

-Ma duc, voi lua si haita, trebuie sa-I bagam mintile in cap.

-Merci, am spus incet.

-N-ai pentru ce, barbie, spune zambind disparand pe usa.

-Totul va fi bine, ma linisteste Emmett, mangaindu-ma pe obraz.

-Multumesc scumuple, dar nu cred ca se va termina aici….

-Esti criminala….De ce intotdeauna trebuie sa vezi numai partea negativa a

problemei?Spune Alice serioasa.

-Pentru ca intotdeauna trebuie sa te astepti la orice…nu toate lucrurile se termina cu

bine…

-Mda…spune ea, mutandu-si privirea spre Royce.

-Ce ziceti daca mergem si noi la vanatoare?Propune Edward.

-Bine…raspundem toti.
 Am iesit din casa si am intrat in padure. Cum era de asteptat, Edward, Emmett, Jasper si
Garret s-au luat la intrecere. Am preferat sa ma dau din fata lor si acum alergam langa Esme si
Carlisle. Nu-mi puteam scoate din minte imaginea cu Seth si imi navaleau in cap mii si mii de
scene…cu Seth si Nikki…scene ce ma ingrozeau. Fiind ingandurata nu prea eram atenta pe unde
alerg si asa era cat pe ce sa intru intr-un copac, dar m-am ferit, trecand la cativa centimetri de
el. Mama si tata s-au uitat tristi spre mine. Le-am aratat un zambet chinuit si am marit viteza. I-
am depasit pe baieti care deja prinsese-ra niste caprioare, indreptandu-ma spre poalele
muntelui. Am urcat pe el, pana pe o creasta aflata la o distanta considerabila fata de sol. M-am
asezat jos si priveam padurea si dicolo de ea. Am auzit fasait in spatele meu, iar cand m-am
intors am vazut o puma gata sa sara pe mine. Am zambit si am asteptat sa sara. A scos un marait
feroce si a sarit asupra mea, numai ca era deja la pamant inainte sa-si de-a seama ce-a lovit-o.
M-am infipt in gatul ei, dar spre surprinderea mea nu am luat mai mult de cateva inghitituri si
deja ma simteam plina asa ca am impins lesul putin mai departe de mine, dandu-i foc. Priveam
focul cum distruge cadavrul, cand aud voci, iar dupa cateva secunde inimi batand.M-am
indreptat spre bataile inimilor ce se apropiau si am vazut niste oameni catarati pe munte.

“Grozav…Alta ocupatie nu aveti si voi…”

“Mami, hai jos…”

“Vin acum, scumpo.”

M-am intors la lesul pumei si am marit intensitatea focului. Cadavrul a disparut, iar in
locul lui a ramas numai cenusa. Chiar la fix, pentru ca oamenii ajunsese-ra pe creasta.

-Sa vedem de unde vine fumul ala….am auzit o voce.

Am sarit dupa creasta, aterizand la cativa metri de familia care ma astepta la poalele
muntelui.

-Aveai musafiri?Intreaba Edward chicotind.

-Mda…alt hobby nu au si ei. Oricum oamenii din ziua de azi sunt cam sinucigasi…am
spus privind in sus spre oamenii de pe creasta.

-Mami, parca nu-ti era sete…spune Nikki, incrucisandu-si mainile la piept.

-Nu-mi este…Am luat doar cateva inghitituri, Edward poate confirma asta…am spus
zambind.
 -Asa este Nik, spune Edward.

-Bunico, l-ai vazut de pe creasta pe tati?Intreaba Dan.

-Nu. Si sincera sa fiu nu ma uitam dupa el, pur si simplu priveam peisajul…De ce?

-Vreau sa vorbesc ceva cu el…

-Dan, am discutat ca eu voi vorbi cu tatal tau! Spune Nikki autoritara. Eu voi fi singura
care voi vorbi cu el, este sotul meu pana la urma, spune ea uitandu-se la mine.

-Mda…spune Edward.

-Ce este unchiule Edward?Intreaba Nikki, privindu-l atenta.

-Nimic…spune el ridicand mainile ca si cum s-ar preda.

-Mami, tati, ati vorbit cu el?

-Nu, raspunde Emmett.

-Mami…

-Da.Sa mergem acasa…am spus inaintand un pas, dar Nikki ma prinde de mana.

-Vreau sa vorbesc cu tine!

-Mergeti inainte…am spus incet.

Ceilalti s-au intors acasa, lasandu-ne sa discutam. Nikki s-a asezat pe un petic de iarba,
iar eu m-am rezemat de un copac. Amandoua eram tacute, pentru ca asteptam sa inceapa
cealalta discutia.

-Mami, mi-ai promis…spune ea incet.

-Da si m-am tinut de promisiune.

-Nu-i adevarat. Unde este Seth?Intreaba ea ridicand vocea.

-1. Seth este bine…momentan.2. Nu ridica vocea la mine!

 -Ce vrei sa spui cu momentan?

-Momentan!

-Mami…de ce vrei sa faci asta?

-Ce vreau sa fac? Nikki asculta bine, daca Seth nu inceteaza cu tampeniile astea va avea
de-a face cu mine si sunt foarte periculoasa atunci cand imi apar copiii.

-Grozav…spune Nikki, uitandu-se peste umarul meu.

-Buna ziua…se aude o voce din spatele meu.

-Buna ziua…raspundem noi.

-V-ati ratacit?Era unul dintre cei 3 oameni ce urcase-ra pe munte.Fata si celalalt baiat,
stateau in lateralele lui.

-Nu, am raspuns repede.

-Pareti cam dezorientate, spune fata.

-N-ai vrea sa sti care e mai dezorientata, spune Nikki facand in un pas in fata. Oamenii au
pasit inapoi, reactia obisnuita.

-Nikki. Cred ca e mai bine sa plecati….am spus vizibil iritata de prezenta lor.

-Sunteti din familia Cullen?Intreaba baiatul mai scund.

-Da.

-Oho…familia aia este ciudata rau…spune fata.

“Mami, pot? Te rogggggg….”

“Nu. Stai aici!”

“Dar…”

“Stai aici!”
 -Tu esti cam nesimtita…am spus inaintand spre ei. Vrei sa vezi ceva cu adevarat tare? Te
pot invata daca vrei culmea aceea nu este foarte inalta, am spus privind spre creasta unde
statuse-m. Brusc am simtit un miros dulce, care mi-a atras atentia.

-Hahaha…ce haioasa esti.

-Nu vrem probleme…spune baiatul care ne-a intrebat prima data. Avea mainile ridicate
in sus, incerca sa aplaneze orice fel de conflict.

-Ba da aveti probleme si inca unele mari, am spus maraind. Ochii incepeau sa-mi arda,
odata ce fata si-a dezvelit rana de la mana, iar sangele a curs pe iarba. Bine ca nu a vazut prea
bine reactia mea.

-Rose! Striga Edward.

-Edward?!

-Unchiule?!

-Nu vrem probleme…spune si baiatul scund.

-Imi pare rau…spune fata. Uneori sunt cam nesimtita…scuze…

-Bine, scuze acceptate. Puteti pleca…spune Edward, venind langa mine. Oamenii s-au
indepartat incet si apoi au luat-o la fuga.

-Edward, ce cauti aici?

-Te opresc sa faci vreo nebunie…spune nervos.

-Alice…am spus incet.

-Amandoua parca aveti 2 ani! Rose, pe tine te credeam mai matura…

-Sunt!

-Aha…Sa mergem acasa.

-Noi 2 stateam de vorba, unchiule.

 -Mergeti acasa cu mine, acum. Apropo Rose, Carlisle si Esme vor sa vorbeasca cu tine.

Am inceput sa alergam spre casa. Edward statea in spate , probabil credea ca voi fugi. Am
inceput sa zmbesc, chiar daca vroiam sa fug si el ma oprea , n-avea nici o sansa. Nikki era
prima, vedeam in gadurile ei ca este supatata ca nu am lasat-o sa sara la acea fata. Nu numai
din cauza asta era suparata, ci si din cauza faptului ca inca o credeam un copil mic…si
problema cu Seth. Mi-am intors privirea spre Edward si era inexpresiv, dar chiar daca incerca
sa para ca este relaxat stiam ca sta in garda.

Cand am ajuns, tata si mama stateau in fata usii, asteptandu-ma. Va fi o discutie

ffoarteeee luuunga. Nu eram prea incantata de ce facuse-m…iesise-m prea mult in evidenta.

-Am adus-o , Emmett si sunt teafar, nu a sarit la mine, deci am castigat pariul! Imi vrea
banii cuveniti! Da si am castigat!!!

“Emmett a facut un pariu cu tine?!”

-Emmett , vreau sa vorbesc cu tine, am zis cand am intrat in casa.

-Ba nu , domnisoara! Inainte de toate , noi vom avea o discutie, spune Carlisle suparat.

-Bine, tata, am zis oftand.

Am urcat in borul tatei. El s-a asezat pe fotoliul negru din piele, iar eu si mama pe comoda
rosie de langa birou.

-Rose, sa sti ca sunt foarte suparata pe tine, incepe mama.

-De ce, mama?

-Nu-mi puteam imagina ca vei putea cadea atat de jos, Rose….iti dai seama ce vroiai sa
faci?Spune tata impreunandu-si mainile sub barbie.

-Da, tata….dar…

-Niciun dar! Mi-a taiat-o Esme. Cum ai putut sa faci asta?Tu nu ai baut niciodata sange
uman si acum dintr-o data mirosul este prea tentant?

-Mama, dar n-am facut-o! Am spus pe un ton mai ridicat, ridicandu-ma in picioare.
 -Stai jos si nu mai ridica tonul! Spune tata, aratat cu degetul spre locul unde am stat pe
comoda. Am oftat si m-am asezat din nou. Kitty, azi…daca Alice nu te vedea si Edward nu ar fi
actionat la timp, ai fi facut ceva ce ai fi regretat toata eternitatea…

Am lasat privirea in jos, meditand la cele intamplate. Avea dreptate…nu mi-am putut
ridica privirea sa-i privesc pentru ca ma rusinase-m din cauza celor intamplate.Eram pe cale sa
las pradatorul din mine afara…era sa devin un monstru pe care l-as fi urat toata viata din cauza
un fetite proaste, care nu stie sa stea departe de pericol.Toata viata m-am luptat cu monstrul din
mine si acum ce vroiam sa fac… Nu ar fi trebuit sa ma aprind asa pentru ca in fata oamenilor
suntem niste ciudati…nu era prima data cand auzeam asta, dar de data asta problemele care ma
apasau m-au facut sa-mi pierd capul pentru cateva secunde.

-Imi pare rau….am spus uitandu-ma timid cand la mama, cand la tata.

-Bine scumpo, te iert….Esme nu a terminat ce avea de spus, deoarece de jos se auzeam

tipetele lui Nikki.

-L-lasa-ma…Seth, ce faci?!

Am fugit jos, impreuna cu Esme si Carlisle si l-am vazut pe Seth, care abia se mai tinea pe
picioare. O strangea pe Nikki in brate, intr-un mod foarte murdar si o saruta pe gat, coborand in
jos.Ea incerca cu greu sa iasa din bratele lui, dar nu reusea. Eram inghetata…dar picioarele s-
au miscat singure. Stiam un singur lucrul…imi i-au fata de acolo!

-Seth! Striga Carlisle, ducandu-se la el.

-Seth, da-mi drumul…ma doare…spune Nikki. Lacrimile ii curgeau siroaie pe fata.

Mi-am dezvelit coltii, iar un marait feroce a cutremurat intreaga casa. Ceilalti s-au
napustit in casa…cred ca erau prin padure, dar au auzit-o pe Nikki si Edward a vazut gandurile
lui Seth.Emmett il prinde pe Seth de mana, pentru ca il distrase maraitul meu. Am intins mana si
am tras-o pe Nikki de langa el, punandu-ma in fata ei.Simteam cum veninul imi fierbe in vene,
iar furia pune stapanire pe mine.

“Mami…nu…”

-Seth, potoleste-te frate….spune Jacob prinzandu-l intr-o stramsoare puternica.

 -Ce…Ce aveti fratilor? Iubi…Iubito te iubesc…dar tu nu ma…ma mai iubesti din cauza
asta nu mai vrei sa faci…Inainte de a termina, Emmett ii da un pum, azvarlindu-l prin usa,
rupand-o.

-Tati, spune Taylor.

-Selene stai cu Nikki, i-am spus repede.

-Dar, mami…spune ea.

M-am dus la Emmett si l-am prins de mana inainte sa-I mai de-a un pumn lui Seth. Toti
eram acum in fata casei. Haita ni se alaturase. Leah incerca sa vorbeasca cu Seth, iar Sam isi
incerca puterea de Alfa pe el, dar tot degeaba.Il tineam pe Emmett de brat, dar aveam capul
intors spre Nikki, care inca plangea fiind socata.

-Emmett…nu face ceva ce vei regreta…i-am soptit eu.

-Iubito, nu te baga…maraie el.

Edward a venit langa Emmett, tinandu-l, impreuna cu Garret si Jasper. L-am lasat pe
Emmett si am mers langa Nikki. Ma strangea puternic la piept, fetele incercase-ra cu greu s-o
linisteasca dar nu reusise-ra.

-Gata, puiule…a trecut…i-am spus magaind-o pe par.

-Nikki…nu ma mai iubesti…tipa Seth.

-Tata, stai acolo! Spune Dan furios.

-Tu nu te baga, Dan! Spune el.

-Seth, inceteaza! Maraie Sam.

-Rose…vino…spune Edward. M-am indreptat spre el si atunci l-am vazut pe Seth scapand
din stramsoarea lui Leah si s-a dus la Nikki. Ceilalti au pus mana pe el, dar o tinea pe Nikki de
mana si nu vroia sa-I de-a drumul.
 -Seth..ma doare…spune ea printre lacrimi.

-Si pe mine…nu ma mai iu..iubesti…spune clatinandu-se. I-a dat drumul cateva

secunde, iar Dan l-a azvarlit peste noi.

-Dan…spune Nikki speriata.

-Stai linistita mami…spune el.

M-am intors langa Nikki, nu-mi venea sa cred ca atatia oa..vampiri si varcolaci nu puteau
sa-l tina pe Seth. Dar ca sa-l potolim insemna sa-l ranim si nu vroiam asta. Chiar daca se
clatina pe picioare, Seth se fereste de ceilalti si ajunge din nou in fata lui Nikki, dar de data asta
trebuia sa treaca de mine. Am intins mana, atinangu-l pe piept. Atunci s-a transformat si m-a
prins de mana. Emmett, ii da un pum, azvarlindu-l in padure, inainte sa-mi rupa mana.

-Rose…spune Carlisle, venind la mine.

-Sunt bine…

-Mami, esti bine?Intreaba Nikki socata.

-Da…
 Haita l-a luat pe Seth de acolo. Singura
metoda care a mers a fost incaierarea varcolacilor. Seth nu a putut rezista in fata intregii haite.
Noi am intrat in casa. Tata mi-a analizat mana, parea in regula, dar ma ardea ingrozitor de
tare.

-Rose, te mai arde?Intreaba el.

-Ahhhh…da….am spus cand m-a atins in locul de unde am fost muscata.

-Carlisle ce putem face?Intreaba Emmett ingrijorat.

-Sunt bine, scumpule, i-am spus mangaindu-l pe brat cu mana libera.

Cand am scapat de analizele tatei, m-am refugiat langa Nikki, strangand-o la piept. Era
speriata si ingrijorata. Nu vroia ca niciunul dintre noi sa pateasca ceva.

Au trecut 2 zile de cand avusese-m incidenul acela neplacut cu Seth. Eram in dormitor,
aranjam hainele imprastiatului meu maimutoi, cand a inceput bratul sa ma arda rau. L-am privit
si m-am speriat. Locul unde ma musca-se Seth se inegrise, iar pielea incepea sa devina zbarcita.
Am aruncat tricoul din mana si am coborat in living.

-Ce-ai mami?Intreaba Selene.

-Unde este Carlisle?Intreb speriata. Tineam mana pe negreala.

-Ce s-a intamplat?Intreaba Nessie.

-Unde este?Repet eu.

-Sunt aici, scumpo…spune tata intrand in camera, impreuna cu Esme, Elezar si Carmen.

-Tata…am spus ducandu-ma la el. Am luat mana de pe bratul ranit, iar ochii lui s-au
marit, dar in acelasi timp era speriat.
 -Rose…spune Edward, ramanand fara cuvinte.

-Ma arde rau…am spus strambandu-ma de durere.

-Stai jos…spune el, asezandu-ma mai mult fortat pe fotoliu. A inceput din nou sa-mi
analizeze bratul, intrebandu-ma mereu in ce loc ma durea, atunci cand imi atingea rana.

-Aauuuuuu….am spus tragandu-mi bratul.

-Scuze...

-Mamiiii….tipa Nikki cand a intrat in casa.

-Iubito esti bine?Intreaba Emmett ingrijorat. Ce are?

-Iubitule sunt…sunt bine….

-Nu, nu esti bine, spune el asezandu-se in genuchi langa fotoliu.

-Ce-ai barbie?Intreaba Jacob.

-Venin de varcolac…am spus ironica.

-Stai linistita…haita, tata si Sue vin aici, Edward s-a dus dupa ei.

Agitatia incepea sa creasca cu fiecare minut care trecea. Jazz nu mai putea face fata, asa
ca a iesit in gradina pentru putina liniste. Bratul se agrava tot mai mult si simteam cum corpul
incepe sa-mi cedeze. Odata ajunsi haita si ceilalti au fost si ei socati de bratul meu, care acum
era negru, iar pielea incepea sa se desprinda.

-Incearca s-o musti….spune Seth cu jumatate de gura intrand in casa.

-Ce cauti aici?Tuna Emmett.

-Emm, nu este momentul…spune Bella oprindu-l.

-Cred ca Seth are dreptate…spune Elezar. Carlisle, musc-o de mana, poate astfel se
vinde.

-Mai bine intai extrag veninul si apoi ii injectez veninul meu….adauga tata.
 -Faceti ceva odata…am spus igrozita. Durerea era coplesitoare, iar corpul deja nu mai
rezista mult simteam asta.

-Rose, linisteste-te…spune tata. S-ar putea

sa te doara...Si-a apropiat gura de brat si a muscat, am strans din dinti pentru a nu tipa.
Simteam cum trage veninul lui Seth din bratul meu. Edward il ajutase cu un lighean in care
putea scuipa. M-am uitat ingrozita la ligheanul care incepea sa se umple. Bun…asta cred ca a
fost tot…spune el privindu-ma.

-Rana nu s-a mai extins, spune Esme fericita.

-Slava Domnului…spun copiii rasufland usurati.

-Esti gata?Intreaba Carlisle.

-Da…

-Rose, sa nu te sperii te va intepa si va incepe sa te manance, spune Jasper.

-Merci, Jazz…am spus cu greu.

Tata si-a infipt coltii in bratul meu, injectandu-mi venin. Era cam ciudat, ma simteam ca si
cum istoria se repeta, numai ca aceea arsura de prima data nu mai era. Am schitat un zambet
chinuit, aducandu-mi aminte de aceea prima senzatie de vampir. Edward a zambint si el.

-Cum e?Intreaba Emmett.

-Sunt bine…am spus imediat ce tata si-a scos coltii. M-am ridicat de pe fotoliu si nu mai
eram ametita, iar bratul nu mai ardea. Ma bucuram ca negreala incepea sa dispara, iar pielea
se refacea. Chiar daca din cauza lui Seth se intamplase asta, tot el o scosese la capat. Am vrut
sa-l imbratisez pe Emmett, dar n-am mai vazut nimic in fata…decat o
perdea neagra.Ce este aici?Ce se intampla?Unde sunt?Emmett! Carlisle! Esme…ma aude
cineva? Eram speriata, singurul lucru pe care-l vedeam era un intuneric cum nu mai vazuse-m
niciodata. Oare am murit?Nu…vampirii nu mor…Dar ce este aici?Imi puneam atatea intrebari,
la care nu primeam niciun raspuns. Eram singura intr-un loc necunoscut, toata viata am fugit de

singuratate, dar in cele din urma tot de ea dau. Ma speria intunericul

asta…ma speria gandul ca asta este intunericul din minte…sufletul meu. Oare acest intuneric se
datoreaza si pentru ca nu pot ierta?

-Esti speriata…se aude o voce infundata.

-Ce?Cine-i acolo?Am intrebat speriata. Intrase-m in aparare, dezvelindu-mi coltii.

-Stai linistita…spune aceea voce.

-Cine esti si ce vrei?

-Sti sau macar banuiesti unde te afli, nu?

-Am murit?!Intreb speriata.

-Oarecum…

-Vreau acasa…te rog…Copiii…Heiiii! Nimeni nu mi-a mai raspuns. Am incercat sa merg

prin intuneric cautand o cale de iesire, dar nu gaseam niciuna. Brusc am vazut o lumina alba si
am alergat spre ea. Puterile de vampir inca nu ma parasise-ra, ceea ce ma
bucura. Ajunsa acolo, am patruns pe o frumoasa si
intinsa pajiste inflorita. Eram fermecata de frumusetea ei si pentru prima data de cand devenise-
m vampir nu mai straluceam la lumina soarelui. Am incercat sa alerg si am vazut ca viteza o
aveam la fel, singurul lucru era ca nu mai stralucesc. Heiii, mai esti pe aici?Unde sunt? Am
inceput sa explorez pajistea. Nu stiu cat timp a trecut de cand ma aflam acolo, cert era ca parca
trecuse o eternitate. Asezandu-ma pe niste pietre langa un parau, am inceput sa-mi aud familia.
Toti care puteam plange, o faceau, iar ceilalti ma rugau sa ma intorc la ei. Deci eram
moarta…am murit cu adevarat….Dar ce cautam aici?Vampirii ar trebui sa stea in
Iad....Doamne nu mai inteleg nimic….Le-am raspuns si eu celorlalti, numai ca mai mult ca sigur
ei nu ma puteau auzi. M-am intins pe piatra privind cerul, cand din el au aparut niste maini

aproape invizibile. M-am intins spre ele si le-am apucat. Acestea m-au
ridicat spre cer, iar tot ceea ce puteam vedea in jos era uimitoarea pajiste cum devine mica. Am
deschis ochii si mi-am vazut familia langa mine. Sunt acasa…am spus repede.

-Iubito…spune Emmett imbratisandu-ma tare la piept.

-Mami…spun copiii sarindu-mi in brate.

-Esti bine scumpo?Intreaba Esme fericita.

-Da…A fost atat de ciudat…

-Ce s-a intamplat?Intreaba Carmen.

 -Ce a fost ciudat?Intreaba Kate si Tanya in acelasi timp.

-Va povestesc pe urma….am spus imbratisandu-mi din nou copiii. L-am vazut pe Emmett
ca a facut un botic de catelus nevinovat. L-am luat dupa gat, sarutandu-l lung si pasional.

-Sa nu mai faci asta niciodata! Spune el lovindu-ma incet cu un deget peste nas.

-Promit…am spus zambind.

-Te iubesc! Spune el mangandu-ma pe obraz.

-Te iubesc! Am spus si eu, numai ca buzele lui Emmett le-au gasit pe ale mele si le-au
angajat intr-un sarut mai salbatic. Nu mai conta cine era de fata, acel intuneric in care statuse-
m prima data ma ingrozise, singurul lucru pe care mi-l doream acum era sa fiu cu el, cu copiii

mei si cu familia.

Pentru fiica mea (capitolul 74)

Dupa 2 luni lucrurile incepeau sa se imbunatateasca in familia mea. Seth reedvenise
baiatul de la inceput si astfel a primit si iertarea lui Nikki. Si noi il iertase-m sau doar o spusese-
m cum era in cazul meu. Inca il tineam sub observatie si la prima miscare gresita nu mai
stateam la vorba cu nimeni.

Era o zi inorata de miercuri. Alice ma tarase si pe mine si Bella cu ea in Settle pentru

cumparaturile de sarbatori. Stateam cu Bella intr-un colt al magazinului, in timp ce Alice zbura
de colo-colo printre rafturi.
 -Multa energie are, spune Bella.

-Mie-mi spui….Asta este doar inceputul, stai sa vezi ca diseara plecam de aici…am spus
plictisita.

-Hey, mai bine veniti sa ma ajutati…spune Alice venind in fata noastra.

-Alice, mai ne ti mult pe aici?Intreaba Bella.

-Cate mai vrei sa cumperi?Intreb absenta.

-Mai avem atat de multe lucruri de cumparat si voi deja v-ati plictisit, ce ma fac eu cu
voi? Spune Alice ca pentru sine.

-Alice eu m-am plictisit rau...vreau acasa…

-Rose, trebuie sa inveti sa ai rabdare, poate cine stie…spune ea zambind.

-Ce vrei sa spui?

-Toate la timpul lor…spune ea zambind, disparand de langa noi.

-Urasc secretele si surprizele!! Am spus rezemandu-ma de perete.

-Stiu, dar nu vei afla nimic de la mine, spune ea plimbandu-se printre rafturi.

-Bine…Bine… Bella eu ies putin, daca mai stau o singura secunda aici cred ca va trebui
sa platim tot magazinul….

-Sigur…daca e de intalnim la masina, oricum cred ca va mai dura…spune Bella.

-Rose, sa nu indraznesti sa ne lasi aici! Spune Alice, aratand cu degetul amentintator spre
mine.

-Nu…Nu…am spus iesind din magazin. M-am plimbat putin prin mall, dar deja il vazuse-
m pe tot de vreo 3 ori in aceeasi zi…ma saturase-m. Am hotarat sa ies afara, chiar daca
incepuse ninsoarea nu ma deranja. Usile mall-ului s-au deschis si m-am lovit de fulgii mari ce
cadeau lin pe pamant. Am mers incet prin parcare pana la masina. Gandurile mi se tot
amestecau ceea ce ma ametea. In sfarsit am ajuns la masina, mi-a luat ceva, pentru ca nu ma
puteam misca libera. Am deschis portiera si m-am trantit in scaunul soferului.Mi-am pus mainile
pe volan, punandu-mi capul pe ele. Relatia dintre fiica mea si Seth nu-mi dadea pace…Chiar
daca il ieratse si din nou il lasa sa se apropie de ea, imaginea lui Dante inca o bantuia, mai ales
ca pentru el era o distractie din cate imi povestea Nikki. Totusi discutia mea cu Royce, in
particular mi-a dat o idee, chiar daca va trebui sa fac ceva…grav…Il obligase-m pe Edward sa
nu spuna nimic, la fel si pe Royce, iar pentru a nu putea veeda Alice ceva am furat o esarfa de la
Seth. Am fost trezita din ganduri de o bataie in geam.

-Buna! Ai un foc? Intreaba un baiat.

-Nu fumez! Am raspuns repede.

-Hai, nu fi rea orice masina are bricheta, iar asta este o super masina….spune el aratand
cu mana spre masina.

-Pleaca! Am spus rece.

-Stai…Stai…Mda, cred ca este adevarat ce se spune despre fetele din Forks, ca sunt cam
salbatice, spune un alt baiat.

-Credeti-ma nu ati vrea sa vedeti cat de salbatica sunt…am spus zambind malefic. Mi-am
schimbat ochii, iar cei 2 baietii au disparut de langa masina. Ii priveam amuzata in oblinda cum
alergau prin zapada. Oameni prosti! Am spus cu voce tare. Am revenit din nou la gandurile care
nu imi dadeau pace. Daca nu mergea chestia care mi-a spus-o Royce atunci tot ceea ce facuse-m
a fost in zadar, dar daca mergea imi puteam ajuta fiica. Uram ca i-asi fi facut sa sufere, dar
daca este singura modalitate de a o scapa pe fiica mea de acel nenorocit, as face orice…si in
plus cu ocazia asta as putea scapa si eu de cei 5 maginifici ai mei.

-Foarte ganditoare, surioara…spune Alice intrand in masina.

-Mda…

-S-a intamplat ceva?Intreaba Bella.

-Nu, doar niste baieti enervanti…am spus absenta.

-Rose, cred ca nu…

-Doamne, ce aveti toti?? Nu omor pe nimeni!!! Daca as fi vrut o facem de mult…oricum

nu aveti vreo sansa….am spus scotand limba la ele.
 -Ha, uite ce mare se da…ii spune Alice, Bellei. Rose, te rog sa opresti si la Liberty Mall.

-Urmatoarea destinatie….oraselul Forks!!Am spus uitandu-ma prin parbriz.

-Nu! Mergem la mall-ul ala!

-Vrei la mall?

-Da.

-Bella, tu vrei?

-Alice, Rose are dreptate, ai luat atatea lucruri incat ai putea face o petrece cu 500 de
invitati…sa mergem acasa.

-Mergem la mall si sa nu mai aud niciun cuvant!

-Bine, sefa…am spus zambind.

Dupa 15 minute, am ajuns in fata mall-ului. Nu mai stiam al catelea este pe ziua de azi, dar
imi venise o idee pe care urma s-o pun in practiva.

-Sa mergem, spune Alice.

-Alice, de ce nu te duci tu inainte…vreau ca Bella sa ma ajute la ceva cu masina, scoate

un zgomot cam ciudat, spun cu o privire nevinovata.

-Bine, dar sa nu stati mult pentru ca am nevoie de voi, spune ea.

-Nu, promite-m..am raspuns in cor.

-Rose, ce vrei sa faci?Intreaba Bella imediat ce Alice a intrat in mall si nu ne mai putea
auzi.

-Mergem acasa, am spus zambind.

-Cum mergem acasa si Alice?

-Alice sa vina cu ce-o vrea….merita asta la cat ma tarat azi dupa ea….
 -Pai…ne va vedea….

-Nu…am spus scotand din buzunar esarfa lui Seth.

-Esti criminala…spune Bella izbucnind in ras. Am intrat amandoua in masina si am iesit

din parcarea mall-ului, indreptandu-ne spre casa. O sa ne omoare…spune Bella, din dreapta
mea.

-Abia astept, am spus razand.

Dupa 2 ore de condus nebuneste, am ajuns in fata casei. Jasper iese furios din casa,
deschizand usa soferului.

-Incet, Jazzy…am spus impingandu-l intr-o parte.

-Rosalie si Bella Cullen! Spune furios.

-Ce este Jasper?Intreaba Bella ca si cum nu ar sti nimic.

-Unde este Alice? De ce ati lasat-o acolo?

-Oh…hai Jazz, poate veni si singura. Asta e pedeapsa ca m-a tarat prin toate mall-urile
din Settle, am spus indreptandu-ma spre casa.

-Nu sunteti normale, spune Jacob cand am intrat in casa.

-De ce Jake?Intreaba Bella.

 -Cum s-o lasati pe Alice in Settle? Spune el razand.

-Asa simplu, am spus ridicand din umeri.

-Abia astept sa vad ce va face cand va veni acasa. Totusi cum de nu a vazut ce ai de
gand?

-Pentru ca am asta, am spus scotand din buzunar esarfa lui Seth.

-Wtf…spune Jake izbucnind in ras.

-Ceilalti unde sunt?Intreaba Bella, observand casa goala.

-Copiii la vanatoare, Emmett in dormitor, parintii plecati nu stiu pe unde, iar pe Jazz l-ati
vazut, spune Jacob.

-Merci, am spus trecand pe langa el. Am urcat in dormitor si l-am gasit pe Emmett intins pe
pat, pierdut in ganduri. M-am apropiat de pat si l-am sarutat, a tresarit.

-Baby…

-S-a intamplat ceva?

-Nu. Ati lasat-o pe Alice in Settle?

-Yep.

-Iubito, ai mai vorbit cu Nikki? Mai apare… Se vede ca este fiica ta, nu pot sa citesc
nimic la ea, pentru ca are aceea masca pusa, dar simt ca ceva este in neregula.

-Am incercat sa mai vorbesc cu ea, dar evita subiectul si nici eu nu vreau sa mai fac
presiuni asupra ei. Din ce mai vad uneori prin gandurile ei, da inca apare, dar se pare ca
momentan se tine tare. Trebuie sa gasim o metoda sa terminam cu asta, la fel si cu…

-Da….Stai, cu cine sa mai terminam? De Dante stiu, dar cine mai e?

-Royce…am spus cu ura vizibila in voce.

-Sunt suflete…cum poti distruge niste suflete? De Royce poti scapa, dar..
 -NU-I IERT!

-Si atunci ce putem face?Nikki nu este ca tine…Si tu te inchizi in tine, dar uneori mai
explodezi, in schimb ea tine in ea tot si nu vrea sa vorbeasca despre chestia aia…

-Vom gasi o soltutie, iti promit, i-am spus sarutandu-l. M-

am asezat pe genuchii lui, luandu-l dupa gat.

-Va iubesc atat de mult, nu stiu ce as face fara voi, spune el asezandu-mi o suvita dupa
ureche.

-Si noi te iubim, i-am spus incet.

“Doamne cum fac sa scap de asta?”

Gandurile fiice mele mi-au distras atentia de la Emmett, care a observat asta. Din nou
Dante…tipul asta era foarte insistent si se amuza teribil cand o vedea pe Nikki ca sufera.
Oricum ar fi fost, trebuie sa recunosc Royce nu era chiar asa.. Am inchis ochii si m-am
concentrat numai pe gandurile lui Nikki.

“Cum pot scapa de asta? Nu vreau sa mai vad persoanele pe care le iubesc ca sufera din
cauza mea…Exista o singura solutie, dar sigur voi fi oprita….”

“Nik, termina!”

“Taylor?!”
 “Ai uitat ca pot sa-ti aud gandurile daca vreau?”

“Mda…Cat ai ascultat?”

“Destul cat sa-ti dau o batie serioasa, poate asa iti vine mintea la cap!”

“Frate te rog nu-i spune lui mami sau altcuiva….”

“Crezi ca mami nu asculta? Nik, suntem o familie.Ai spus ca nu vrei sa mai vezi
persoanele pe care le iubesti ca sufera din cauza ta, gandeste-te la cata suferinta vei provoca
daca faci aceasta nebunie…”

“Tay…nu sti cum e….De data asta, situatia ma depaseste, am obosit sa lupt…”

“Gandeste-te la Dan, pentru el merita sa lupti.”

“Ma gandesc, dar nu sunt atat de puternica ca mami…”

“Mami nu vrea sa arate ca sufera, dar nici ei nu-i este usor si acum situatia este mai
aiurea…”

“De ce? Taylor spune-mi!”

“Nik, de fiecare data cand tu te gandesti la acele clipe am inteles ca si simti...”

“Asa e, dar de unde sti?”

“Nik, pana acum nimeni nu ti-a spus pentru ca mami le-a interzis, dar a venit momentul
ca sa sti si tu. De fiecare data cand te gandesti la acele clipe, mami simte si ea durerea aia plus
pe cea din ultima ei noapte ca om…deci durere este de doua ori mai mare. Sunt sigur ca ai
vazut uneori ca se schimba la fata, cand tu te gandesti, dar a incercat sa reziste, chiar daca
durerea este atat de mare, incat nu se poate tine pe picioare, dar fiinca te iubeste nu ti-a spus
asta si vrea sa treaca singura peste aceea durere.”

“………”

“In fine gandeste-te la ce ti-am spus.”

-Am ajuns! Striga Taylor cand au intrat in casa.

-Ce este iubito?Intreaba Emmett, analizandu-ma.

-N-Nimic…m-am balbait eu.

-Rose!

-Scuze, scumpule…o sa-ti spun mai incolo…am spus iesind din camera.

-Buna, Rose, spune Seth.

-Buna.

-Mami…spun copiii in cor.

-Cum a fost vanatoarea? Intreb eu, afisand un zambet fals.

-Minunat, spune Taylor scufundandu-se in fotoliu.

-Mami, sa sti ca Taylor iar se joaca cu mancarea…spune Nikki.

-Hai, surioara ma mai distrez si eu.

-Taylor ti-am spus sa nu te mai joci cu mancarea.

-Rosalie Cullen! Tipa Alice trantind usa in urma ei.

-Matusa Alice? Spune Selene speriata.

 -Ce este Alice?Intreb incercand cu greu sa ma abtin din ras.

-De ce dracu m-ai lasat in Settle?

-Ce se intampla?Intreaba Esme intrand in casa, impreuna cu tata, Elezar si Carmen.

-Rosalie, m-a lasat in Settle! Spune Alice furioasa.

-Hai,Alice nu te mai supara..spune Bella incercand s-o linisteasca.

-Si tu ai intrat in jocul ei…

-Linisteste-te scumpo, spune Jasper. Alice a inceput sa-si domoleasca tonul.

-Rose, Alice, Bella, ne explicati si noua ce se petrece?

-Nimic tata, doar ca am vrut s-o pedepsesc pe Alice pentru ca m-a tarat dupa ea prin tot
orasul. Bella se plictisise si ea, asa ca am hotarat s-o lasam acolo.

-Foarte frumos din partea voastra.

-Gata fetelor…spune mama. Rose, Bella cereti-va scuze si sa termina cu aceasta

problema.

-Dar…

-Rose.

-Scuze….

-Scuze, Alice…

Dupa ce am terminat cu micul conflict ne-am asezat in living. Carlisle ne-a anuntat ca
trebuie sa ne mutam, deja am stat in Forks mult timp, iar oamenii incepeau sa observe ca nu
imbatranim. Uram sa ma tot mut,dar era singura cale fara ca oamenii sa nu afle despre noi.
Iubeam Forks-ul, dar trebuia sa-l parasesc. O priveam pe fiica mea si era foarte ganditoare.
Oricat am incercat sa citesc in mintea ei nu puteam. M-am intrs spre Edward si mi-a facut semn
sa nu mai insist pentru ca nu voi putea patrunde. Speram ca discutia sa se termine repede,
trebuia sa am o discutie cu Nikki.
 2 ore de dezbatut problema mutatului. Nervii mei incepeau sa cede, la fel a multora din
camera. Pana la urma am hotarat sa mergem in Alaska, acolo eram cel mai in siguranta, iar
multi dintre noi iubeau pingunii.

-Mami…pot vorbi cu tine?Spune Nikki cu jumatate de gura, dupa terminarea discutiei.

-Sigur, scumpo.

-Mergem in dormitor? Am dat afirmativ din cap si am urmat-o in dormitor.

-S-a intamplat ceva, puiule?

-Mami, de ce nu mi-ai spus?

-Ce?

-Stiu ca ai ascultat ceea ce am vorbit cu Taylor…

-Puiule, linisteste-te…

-In tot acest timp tu ai indurat atatea…iar eu ca o proasta nu am putut vedea asta. Imi
pare rau, dar am obosit sa lupt…

-Nik, nu esti proasta si sa te nu te mai aud vreodata ca spui asta! Impreuna putem trece
peste orice…

-Aminitirile alea nu-mi dau pace, nu stiu cum pot trece peste…

-Puiule, trebuie sa incerci sa nu te mai gandesti, iar atunci cand iti vin acele amintiri sa
le schimbi cu unele frumoase.

-Nu stiu…mi-e frica nu voi mai putea fi niciodata cu Seth si ca ma va parasi…orice

barbat se plictiseste la un moment dat de asteptat…

-Seth te iubeste si te va intelege oricat ar dura, crede-ma. Dupa aceea scena, am inteles
cat de mult de iubeste. Daca vrei putem vorbi cu Mihaela si sa discuti si cu ea…

-Da…
 Seara am plecat restul familiei la vanatoare. M-am indepartat cat mai mult de Edward,
pentru a nu-mi auzi gandurile. Am prins mirosul unor caprioare si l-am urmat, dar mai mult am
facut caprioarele sa se indeparteze de grup. Dupa ce am secat de sange 3 caprioare si am scapat
de lesurile lor, m-am urcat in varful unui copac. Trebuia sa fac ceva in legatura cu asta si din
cate imi spusese Royce, pentru a distruge un suflet trebuie sa fi si tu suflet. Decizia pe care o
luase-m era una foarte dureroasa, dar mi-as da fericita viata pentru copiii mei. M-am intors la
grup si ne-am indreptat spre casa. Zapada se asternea in urma noastra, stergandu-ne urmele.
Stiam de cand am plecat ca nimeni nu mai era acasa, fiecare s-a dus in ciubul sau. Singura
problema era ca trebuie sa ies din casa neobservata si sa-mi tin gandurile departe de Edward.

-Eu merg in garaj…am spus cum am intrat in casa.

-Ai nevoie de ajutor, intreaba Kate.

-Nu…Am disparut in garaj. Dupa vreo 20 de minute, am hotarat ca este timpul sa ma

evapor. Toti erau preocupati cu ceva asa ca ma puteam strecura afara. Am deschis usa garajului
si am disparut in padure. Inca nu rasari-se soarele asa ca mi-a fost mai usor. M-am dus la
Nessie acasa, ei erau cel mai ok sa fac asta, pentru ca trebuia sa ma feresc doar de Dan si
Tanya. Cum am ajuns in fata casei am auzit chicoteli din dormitorul lui Dan, am rasuflat
usuroata. M-am uitat pe fereastra in camera lui Nessie si Jacob si dormeau. Ce bine ca Nessie
trebuie sa doarma, am gandit eu. Am intrat in dormitorul lui Ness si Jake. Cum era de asteptat
din partea cainelui, avea un somn foarte profund asa ca mi-a fost usor sa-I i-au niste sange. Am
iesit cat am putut de repede din camera si am alergat pana in poiana. Soarele incepea sa-si faca
aparitia, iar viscolul se mai domolise. Este singura cale, Rosalie! Mi-am spus hotarata.

Iertati-ma…mi-am injectat sangele lui Jacob.

Cand ma muscase Seth, simpotmele au aparut dupa 2 zile, deci aveam 2 variante: 1 sa dispar si
sa-l distrug pe Dante, apoi sa ma ocup de vechii mei prieteni elefanti, 2 sa merg acasa si sa ma
comport normal, iar cand va veni momentul… Am ales sa plec, dar cand am ajuns in fata
oceanului nu am mai putut face un pas. Inima imi cerea sa ma intorc asa, orice s-ar intampla,
trebuie sa fiu cu persoanele pe care le iubesc acum, mai ales ca nu mai am mult de trait.
 -Pe unde umbli, domnisoara?Intreaba Esme cand am ajuns in fata casei.

-Am facut o plimbare…am spus zambind.

-Si nu ne puteai anunta si pe noi?

-Scuze..am spus imbratisand-o.

Dupa 2 zile simtomele au inceput sa-mi apara. Oricat am evitat sa nu se vada asta, nu am
mai putut. Eram in gradina, Carlisle si Esme ii invitase-ra la noi pe Charlie, Billy,Sue si haita.
Copiii se bateau cu zapada sau se tavaleau in ea, in timp ce noi ii priveam. Am inceput sa ma
simt din ce in ce mai rau, iar gandul acela mi-a scapat.

-Rosalie! Spune Edward furios.

-Edward…nu..acum…am spus cu greu.

-Carlisle, vino repede!

-Edward…

-Ce este?

-Acest copil…ca altfel n-am cum sa-i spun a facut o prostie si inca una mare…pentru
care risca sa-si piarda viata.

-Ce?Tipa Nikki si Taylor in acelasi timp.

-Ce ai facut, Rose?Intreaba Esme.

-N-Nimic…

-Si-a injectat sangele lui Jacob, spune Edward.

-Merci, frate…

-Ce?! Spune Jacob socat.

-Tu chiar vrei sa faci aia…spune Royce.

 -Lasati-ma! Am spus facand cativa pasi inapoi. Imaginea a inceput sa se faca neagra, iar
corpul imi devenea din ce in ce mai greu. De data asta veninul tatei sau al altor vampiri nu mai
functiona pentru ca era prea tarziu. Totul s-a facut negru, nu mai auzeam si nu mai simteam
nimic. Eram in aceeasi lume neagra ca si prima data. Am inceput sa bajbai prin acel

intuneri. In fata mi-au aparut 2 usi, una alba,

una neagra. Banuiam ca erau usile spre Rai sau Iad. Am ales usa neagra pentru ca Dante sigur
era in Iad. Cum am intrat pe acel hol care nu se mai termina am simtit frica, disperarea,
frustrarea ce zacea inauntru. Mi s-a facut frica, dar am continuat sa merg. Am intrat intr-o
incapere unde erau foarte multe persoane. Ca si prima data inca eram vampir, simturile si
corpul inca erau la locul lor. Fetele acelor persoane erau speriate si furioase.L-am cautat cu
privirea pe Dante, dar nu l-am vazut, in schimb mi-am vazut prietenii.

-Rosalie?!Spun ei socati.

-Se pare ca nici aici nu scapati de mine…am spus zambind malefic.

-Ce cauti aici?

-Imi ajut fiica. Intai de toate caut pe cineva dupa mai stam la barfa…Ati vazut pe aici un
tip un pic mai mic ca Emmett, cu pielea alba si ingamfat?

-Da..

-Bun, unde e?

-Nu stim…

-Minunat, nu sunteti buni de nimic..

-Te referi cumva la…cum il chema….Dante?

 -Da, el.

-Trebuie sa apara, mai mereu dispare, iar cand se intoarce are un zambet pana la urechi,
spune John.

-Bun…

-Uite-l…spune Mattew.

-Dante! Am strigat la el.

-R-Rosalie?!

-In persoana, am spus apropiindu-ma de el.

-Majestatea voastra, spune el inclinandu-se.

-Te amuza ceea ce faci nu?

-La nebunie, apropo de ce nu vrei sa incerci si tu? Ma gandesc ca poate te-ai plictisit de
Emmett si am auzit ca si tu ai fost violata, spune el razand.

-Da….Dante sti ceva? Cum am spus si prima data o mama este cel mai periculos
animal, am spus infigandu-mi mana in pieptul lui. Forta cu care l-am lovit a fost atat de mare
incat mana mi-a trecut prin corpul lui, scotandu-I inima.

-Nenorocito…spune Dante.
 -Dispari si lasa-mi fiica in pace! Am spus
furioasa. M-am uitat la inima de gheata din mana si am strans pumnul. Mii de bucatele de
gheata s-au imprastiat pe jos. Dante a inceput sa tremure si sa dispara incetul cu incetul.

-Felicitari, nu credeam ca vei avea curajul sa vi aici pentru a-l putea omora, s-a auzit
vocea pe care o auzise-m prima data cand fusese-m muscata de Seth.

-Mda…Acum revenim si la a 2 a problema…

-Rose, n-ai vrea sa sti ce este acasa…spune Royce.

-Ooo ai aparut si tu…Bun, deci suntem toti.

-Ce vrei sa spui?

-Muriti odata pentru totdeauna si lasati-ma in pace! Am spus incepand sa-I omor.
Procedase-m la fel ca la Dante. La ei a fost mai simplu pentru ca inimile lor inca bateau si fara
ele nu mai existau. Royce avusese dreptate pentru a distruge un suflet trebuie sa fi un suflet.
Dupa ce mi-am terminat treaba, am iesit din incapere. Usa pe care iesise-m a disparut brusc,
lasandu-ma intr-un intuneric infricosator. M-am asezat jos si asteptam sa vad ce se mai
intampla, acum ca eram moarta de-a binelea nu prea aveam ce
face. Dupa un timp de asteptari am inceput sa ma
simt ciudat. Iar intunericul care ma inconjura a inceput sa se faca alb, pana cand am putut
vedea cerul.

-Mamiiiiii….tipa Nikki si Dan, sarindu-mi dupa gat.

-C-Copiii?! Dar…

-Bun venit inapoi, regina…spune Edward rasufland usurat.

-Rose, spune Esme fericita.

-Iubito, imi spune Emmett sarutandu-ma lung.

-Dar sunt…

-Nu, nu esti…spune Edward.

-Cum?Ce s-a intamplat?

-Se pare ca si Akira are o putere, spune Alice.

-Akira te-a readus la viata, spune Dan.

-Akira?!

-Ma bucur ca esti bine, spune el zambind.

-Multumesc mult, i-am spus imbratisandu-l. Royce?

-A disparut….spune Emmett.

-Rose, ce s-a intamplat acolo?

 -Iadul este chiar infiorator, am spus razand.

-Iadul?Intreaba Carlisle nedumerit.

-Sunt atatia oameni acolo…Chhhh…

-Mami, sigur esti bine?Intreaba Nikki.

-Sunt foarte bine scumpo, am spus imbratisand-o.

-Deci ce s-a intamplat?Repeta Elezar.

-Dante, Royce si prietenii mei elefantii nu ne vor mai deranja NEVER!!!

-Rose, ce ai facut pe acolo?Intreaba Edward.

-Nimic special. Este bine sa fiu din nou acasa, am spus imbratisandu-l pe Emmett si copiii.

-Este bine sa te avem din nou printre noi.

-Dar cum ai reusit Akira?

-Nu stiu…Am pus din greseala mana pe

burta ta si palma mi-a stralucit. Carlisle si Elezar mi-au spus sa continui, pentru ca s-ar putea
sa am o putere de vindecare sau ceva de genul…Am pus si cealalta mana iar lumina care
iesea din mainile mele a devenit mai puternic, dupa cateva secunde ai inceput sa misti.

-Wow…

-Lumea este plina de mister, spune vocea care o auzise-m in acel intuneric. Din cate am
observat numai eu am auzit-o pentru ca ceilalti inca erau uimiti si fericiti.
 -Asa e…am spus privind spre cer.

-Ce este?Intreaba Emmett.

-Lumea este plina de mister, am spus eu.

-Haaaa…

-Te iubesc! I-am spus sarutandu-l. Acum

viata noastra chiar revenea la normal. Umbrele trecutului nu ne vor mai face rau. Chiar daca nu
poti sterge trecutul oricat ai incerca este bine sa-l lasi acolo, daca nu vrei sa suferi. In clipa
aceea in gradina, cand am fost alaturi de cei dragi, dupa un drum care nu stiu cat a durat pe
lumea cealalta am hotarat sa las trecutul acolo unde este si sa nu ma mai gandesc la el, pentru
ca singurul lucru care conteaza este viitorul, iar viitorul meu acum se vede foarte
luminos…pentru ca am persoanele dragi alturi de mine si asta imi da forta necesara sa infrunt
trecutul si absolut orice problema.

EPILOG
A trecut un an de cand i-am omorat pe Dante si pe Royce. Fericirea a batut la usa exact
din clipa in care Akira m-a inviat.De atunci, Alice , Edward si Emmett ma pazesc ca pe ochii din
cap.Le-am spus ca nu voi mai face asa ceva deoarece nu mai am de ce, dar nu am promis pentru
ca sunt in stare s-o fac si a doua oara daca familia mea va fi in pericol, iar ei stiau foarte bine
asta. Totusi speram din tot sufletul ca problemele sa nu mai apara in viata noastra. Acum eram
fericiti si nu mai aveam nici un fel de griji, poate doar eu care trebuia sa caut vampiri pentru a fi
un fel de garzi, la fel cum erau Alec, Jane, Demetri si Felix. Ei trebuiau sa mearga prin lume si
sa ma anunte cand ceva este in neregula.

Alice a facut o nunta dubla , care, spre suprinderea tuturor, nu a foat un festival.Mirii
erau Lucy si Akira si Tanya cu Dan. Nikki si Jake erau foarte emotionati. Jake era mai rau ca
Nikki , poate exact ca Emmett cand fata lui s-a casatorit. Nunta a decurs foarte bine si fara
obstacole. Au fost invitati toti vampirii care ne-au ajutat si haita, impreuna cu Billy, Sue,
Charlie, Renee si Phil.Renee si Phil nu mai aveau vreo retinere in legatura cu noi, se obisnuise-
ra cu ideea ca in ciuda faptului ca suntem ce suntem nu facem rau nimanui. Imediat dupa nunta
mirii au plecat in luna de miere.

Dupa 2 saptamani de la nunta, eu si Nikki am alfat ca suntem insaricinate. M-am

bucurat mai mult pentru fiica mea decat pentru mine. Asta insemna ca amintirile cu Dante nu o
mai deranjau si a reusit sa-l lase pe Seth sa se apropie de ea. Stiam ca va trece peste, pentru ca
este puternica si discutiile pe care le-am avut cu Seth au ajutat-o putin. Rabdare, caldura,
intelegere si afectiune sunt punctele forte in aceste cazuri, iar Seth le-a indeplinit pe toate.
Emmett era pe un norisor cand tata i-a spus ca si eu sunt insarcinata. Toata familia a fost
fericita si ne-a felicitat, iar Alice a avut prilejul sa mai faca o petrecere, numai ca tata mi-a
vazut mutra si i-a interzis sa ne tulbure, i-a explicat ca nu este bine pentru bebelus. Eu si Nikki
eram dadacite incontinuu:”nu ridica”,”mergi incet”,”hraneste-te bine” si “fara vanatoare.
Hrana ne era adusa la “pat”. Seth si Emmett stateau in permanenta cu noi. Emm nu ma scapa
din ochi nici macar o secunda. Carlisle ii spusese sa-l anunte daca este ceva in neregula, pentru
ca era posibil ca sa mai am in mine veninul lui Jacob si i-ar putea dauna copilului.

Cand burta a inceput sa se mareasca, copiii au venit din luna de miere. Ramasesera
blocati in usa, cu gurile cascade si ochii atintiti la mine si la Nikki. Intrasera in soc, dar si-au
revenit repede si au vent sa ne imbratiseze si sa ne felicite. Cand Dan m-a luat in brate, am
simtit cum bebelusul misca.Dan s-a uitat uimit la mine deoarece simtise si el.

Dupa o luna , tata a zis ca fetii sunt destul de evoluati si ar putea sa ne faca o
ecografie. Desi stiam ca placenta este destul de groasa si razele nu ajung pana la fat, se pare ca
m-am inselat. Nikki a fost prima. Ea avea o fetita sanatoasa.M-am dus si am imbratisat-o, iar
Emmett i-a sters lacrimile. Cand Seth a aflat se inrosise la fata si incepuse sa tremure. S-a
transformat si a urlat atat de tare incat casa s-a zguduit. Edward a inceput sa rada si ne-a spus
ca acel urlet era un “Ura!”. Toti am izbucnit in ras, iar Seth a venit la Nikki si a lins-o pe
fata.Dupa ce tata a terminat cu Nikki, am urmat eu. Eram tare curioasa sa vad ce este, fata sau
baiat? Emmett era mai emotionat ca mine. Ma tinea de mana si il cicalea pe tata sa se miste mai
repede. Cand am primit rezultatul, Emmett a facut ochii cat cepele, apoi a “lesinat”. Aveam
tripleti …erau doua fete si un baiat. Nu m-am putut bucura la inceput pentru ca m-am speriat
cand l-am vazut pe Emmett langa patul meu, stand cu ochii inchisi si eram socata de vestea
primita. Tata l-a examinat si a zambit, i-a dat o palma si Emm si-a revenit. Am inceput sa rad,
apoi am putut sa ma bucur din plin de vestea pe care mi-o daduse tata. Emmett s-a ridicat si m-a
sarutat, cred ca ar fi plans daca putea la fel si eu, care simteam ca explodez de fericire.

Stateam la mine in camera si butonam televizorul plictisita. Emmett s-a asezat langa
mine si a inceput sa-mi mangaie imensa burta. Am inchis televizorul si i-am acordat toata
atentia sotului meu si tatal celor 5 copii ai mei.Cine ar fi crezut ca voi avea 5 copii?

-Cum te simti? M-a intrebat sarutadu-ma pe gat.

-Groaznic.Sunt plictisita si voi nu ma lasati sa fac nimic. M-am ridicat si m-am asezat
mai confortabil in bratele lui. Mi-am lasat toata greutatea in mainile lui puternice. Trebuia sa
recunosc ca cei trei bebelusi ma fac sa ma doara spatele, desi sunt vampir.

-Nu vreau sa faci nimic, nici tu si nici Nikki. Nu vreau sa patiti ceva.

-Dar nici pana la baie nu ma lasi singura, i-am reprosat bosumflandu-ma.

-Exact!Daca aluneci si cazi pe gresie?

-Offf…

M-am lasat pagubasa si am inceput sa admir tavanul. Ma gandeam la cum vor arata
copiii mei. Sper sa fie bruneti, ca Emmett , iar baietelul sa fie puternic ca el.

-La ce te gandesti? Ma intreba jucandu-se cu suvita din parul meu.

-La cum vor arata copiii nostrii, i-am zis absenta.

-Vor fii toti trei blonzi si fini, ca si tine.

-Ba nu, vor fi bruneti, iar baietelul va fi puternic, ca si tine.

-Ba nu, ca tine.

-Ba nu , ca tine.

-Ba nu ,ca…
 -Shh, l-am interrupt. I-am luat mana si i-am pus-o pe abdomen.

Fata I se luminase cand a simtit o lovitura. Si eu eram toata numai un zambet. Zambetul
era datorat minunilor care cresteau in burta mea, dar si senzatiei pe care o simteam. Ma gadila
ingrozitor.

-L-am simtit, ba nu, am simtit-o…off, Rose. Era baietelul sau una din fetite?

M-a prins cu garda jos. Sicner, nici eu nu stiam. Cred ca era baietelul , pentru ca a dat
cam tare.

-Baietelul, ti-am zis ca va fi puternic. El a zambit si mi-a sarutat burta. M-a tras mai
aproape de trupul lui strangandu-ma in brate. Imi era bine acolo, nu vroiam sa mai plec de
acolo niciodata.

-Ce este?Intreaba Emmett cand a vazut ca m-am ridicat brusc.

-Cred ca…nu se poate…am spus ridicandu-ma rapid din pat. Copiii au inceput sa miste,
iar asta m-a facut sa-mi pierd echilibrul, dar Emmett a fost imediat langa mine.

-Iubito, incet…spune el ridicandu-ma in brate.

-Sunt bine...dragule lasa-ma jos.

-Ce este?Iubito te simti bine?Intreaba el speriat.

-Da, copiii sunt in regula. M-am dus la sifonier si am inceput sa caut caseta cu Royce si
ceilalti. Nu mai era acolo, inima mi s-a facut cat un purice.

-Ce este?Intreaba Emm nedumerit.

-Caseta…am spus socata.

-Ce-I cu ea?

-Cred ca...Sa coboram…

-Iubito…Am coborat vijelios scarile. Intrand in living cu Emmett in urma mea, am ramas
incremenita cand am vazut imaginile de pe ecranul televizorului.
 -Bunico…spune Dan cu o privire trista.

-Ce se intampla?Intreaba Carlisle venind in living.

-Ce cautati voi in lucrurile mele?Intreb suparata, impreunandu-mi mainile la piept.

-Bunico, cred ca trebuie sa ne spui ceva…

O durere imensa m-a facut sa-mi pierd echilibrul. M-am uitat la Nikki si am vazut pe fata ei
ca si ea simtea acelasi lucru ca si mine.

-Carlisle! Tipa Emmett, ridicandu-ma in brate.Seth a luat-o pe Nikki si a disparut in

“camera medicala”.

-Mami…spune Taylor.

-Va fi bine, spune Esme.

Emmett m-a asezat delicat pe patul de spital si m-a prins de mana. Durerile erau
insuportabile, imi puteam vedea burta cum se misca in toate directiile. I-am facut semn tatei sa
se ocupe mai intai de Nikki. Cand mi-am auzit nepotica plangand am simtit un val de liniste in
suflet. Seth a inceput sa-I de-a sange lui Nikki pentru as mai reveni, iar Carlisle a venit la mine.

-Rose, incerci sa nasti normal sau cezariana?Intreaba tata.

-Carlisle, fa ceva! Tipa Emmett ingrozit.

-Nu conteaza…am reusit sa spun. Tata a luat bisturiul si mi-a taiat burta. Cum Emmett era
inghetat, l-a chemat pe Edward sa-l ajute. Acesta mi-a prins pielea pentru a nu se inchide
inapoi, iar tata a inceput sa se ocupe de copiii. Dupa 10 minute de chin, totul s-a terminat.
Carlisle mi-a adus copiii si i-am sarutat pe fiecare pe frunte. Nu pot explica bucuria pe care o
simteam in acele clipe, pentru ca nu exista cuvantul sau fraza care sa poata exprima asta.
Pentru a putea merge am fost nevoita sa beau cam 5 litri de sange. Am coborat in living,
tinandu-mi micii ingerasi la piept. Emmett ma cuprinsese de mijloc, iar cu cealalta mana se juca
cu una dintre fetite. Nikki era deja acolo, cu micuta mea nepotica in brate. M-am asezat langa
ea, iar toata familia a venit langa noi. Cum era de asteptat baietelul era mare si puternic ca
Emmett, ii semna leit tatalui sau la marime si putere, dar la fata semana cu mine, la fel si una
din fetite. Cealalta fetita semana la fata cu Emmett, avea gropitele lui in obrazi, ochii si buzele
la fel ca ale lui Emmett. Tata m-a intrebat daca m-am gandit la nume si i-am raspus ca da. Pe
baietel il va chema Rin, pe fetita mijlocie, pentru ca ea a venit pe lume a 2 a o va chema Moka,
iar pe mezina Trish. Am primit aprobarea de la Alice, ii placeau numele pe care le alesese-m
pentru micutii mei ingerasi. Toti am izbucnit in ras. Casa statea sa explodeze din cauza fericirii
care era inauntru. Jasper deja nu mai era pe pamant, era asaltat de toate sentimentele din
incapere si nu mai putea face fata, dar si el simtea acelasi lucru ca noi toti.

Eram o familie atat de mare si iubitoare. Inca nu-mi venea sa cred ca visul pe care l-am
avut de cand eram mica mi s-a implinit. Intotdeauna mi-am dorit o familie numeroasa si multi
copiii cu persoana iubita. Dupa cat am indurat Dumnezeu mi-a oferit sansa de a fi pe deplin
fericita. Marele meu vis era acum indeplinit. Multii copiii, nepotii si o familie mare, plus ca mai
am si un atuu sunt regina si conducatoarea vampirilor. Acum chiar ca nimeni nu se mai atingea

de noi.