Au trecut cateva luni, dar totul e omnipresent, amintirea acelei zile ma bantuie, nu ma
lasa sa traiesc! De cand m-a gasit Carlisle, zacand fara vlaga, dandu-mi ultimul suflu in
propriul elixir al vietii. Fusesem violata si batuta, fara mila, de Royce (logodnicul meu) si patru
prieteni ai lui, tratata ca ultimul om. Carlisle m-a dus la el acasa, vazand ca nu mai poate face
nimic pentru a ma salva, a hotarat sa-mi mai de-a o a doua sansa. Eram prea tanara sa nu mai
fiu printer cei vi. Dar acum sunt? O intrebare la care doar sufletul meu sfaramat intr-o oglinda
de sentimente poate raspunde.
Mi-au mai ramas doar amintirile cu familia Verei, precum si ce-a cu Royce din ultima
mea noapte ca om.
Prin fapta lui, Royce m-a transformat intr-un monstru fara suflet, cu inima plina de ura
si ranchiuna, blestemata pentru eternitate.
M-am hotarat sa cobor din camera, ca sa nu-mi mai amintesc aceea noapte dureroasa,
care mi-a marcat viata. Am coborat cu pasi relativ inceti din camera, incercand sa-mi limpezesc
mintea intetosata de atatea ganduri bulversante, cand i-am auzit pe mama si fratele meu
-Rosalie, draga mea, trebuie sa asculti asta,ma cheama dragastos Esme, luandu-ma
bland de mana. I-am putut adresa ca raspuns doar un zambet amar si o privire recunoscatoare,
nu eram in stare de mai mult.
-De fapt, vroiam sa fiu singura… Am admis stanjenita, privind in jos, departandu-ma
vijelios de toata bunatatea pe care o raspandea, fara ca macar sa-si de-a seama, ma coplesea
prezenta ei…
-Da, mama… Din cauza gandurilor care ma tot chinuiau, n-am mai suportat s-o vad pe
mama ingrijorandu-se si am rupt-o la fuga in padure.
-Edward, inca este in primele luni de viata si pana acum, ea nu a gustat sange uman,
daca face ceva necugetat sau pateste ceva n-o sa mi-o iert niciodata, mai bine mergem dupa
ea.
-Este inca foarte afectata de ceea ce s-a intamplat atunci, amintirile alea nu-I dau
pace.
-Fetita mea! Ofta Esme. Cand se intoarce Carlisle, vorbim cu el, trebuie s-o ajutam
cumva pe Rose sa treaca peste accea intaplare nefericita.
-Da.
Am alergat cateva sute de kilometric, de mult timp nu-I mai auzisem pe mama si Edward
vorbind. Am dat peste o turma de caprioare, iar instinctual de pradator si-a spus cuvantul. Dupa
ce am terminat cu ele, am continuat alergarea, nestiind unde ma indrept, dar ceva ma oprit
brusc, un parfum dulce de sange uman, l-am urmat pana am ajuns la un urs care ataca un
baiat. Inca invaluita de mirosul sangelui, m-am
napustit asupra ursului, care vroia sa-mi manance prada. Dupa ce am terminat cu ursul, mi-am
indreptat atentia spre baiatul care zacea intr-o balta de sange, apropriindu-ma de el, am vazut
uimitoarea asemanare cu Henry, fiul Verei. Avea parul negru, cret, gropite in obraji chiar sic
and se stramba de durere. In acel moment au dat navala peste mine o multime de sentimente si
amintiri la ca nu stiam cum sa reactionez. M-am indeparta putin de baiat, tinandu-mi respiratia,
pentru a-mi reveni, nu mi-a luat mult ca sa stiu ce sa fac, baiatul acesta are ceva special, trebuie
sa-l salvez. L-am luat in spate si am inceput sa alerg spre casa, incercand sa ignor sangele care
curgea pe mine, facandu-ma uneori sa-mi pierd concentrarea, dar am rezistat tentatiei, cu
ajutorul amintirilor cu Henry si dorinta de a-l salva pe baiat. Intrand vijelios pe hol, i-am strigat
pe toti.
-Ce este.. Rose..? A spus tata cu greutate vazandu-l pe baiat, iar in spatele lui erau
mama si Edward.
-Tata, l-am gasit atacat de un urs, nu am putut sa-l omor… nu-mi pot explica de ce,
dar te implor, salveaza-l Carlisle!
-Esme, Edward, ramaneti cu Rose… Le-a spus tata, disparand cu baiatul, la etaj.
-Edward, las-o! Nu il putea lasa sa moara, merita o a doua sansa. L-a certat mama.
-Frate, intelege ca ceva imi spunea sa-l iau… Nu am putut temina, pentru ca am fost
oprita de Edward.
-Da stiu, amintirile tale, care ma calc ape nervi, mereu le ai in minte.
-Fiule, de ce te comporti asa cu sora ta? Inainte de a devein ca noi sti bine prin ce a
trecut, nu-i putem sterge aceea amintire…
-Lasa-l, Esme, Edward stiu foarte bine ca nu ma suporti, dar acest baiat este special, n-
ai de unde sa sti asta, imi dau seama ca n-ai avut niciodata acest sentiment.
-Nu am avut alta alternativa, am mai distrus o viata... A spus tata, trist.
-Dragule, ai facut tot ce ti-a stat in putinta, i-a spus mama, sarutandu-l pe obraz.
-Deci, Rose, cum s-a intamplat? Ma intreaba tata. Intrebarea lui m-a scos din transa in
care intrasem privindu-ma ochi in ochi cu baiatul.
-Pai… am fost sa iau putin aer si totul s-a transformat intr-o vanatoare de caprioare,
dupa l-am intalnit pe baiat si restul il sti deja…
-Kitty… in fine acum ce conteaza este ca esti acasa si l-ai scapat si pe baiat. Sunt
mandru de tine, draga mea!
-Tatal tau are dreptate, sa nu mai faci asta, ne-ai speriat. Mi-a spus mama lunadu-ma in
brate si sarutandu-ma pe oraz.
Bucurie…dezvaluiri…tristete…bucurie (capitolul 2)
-Tata, crezi ca va mai dura mult?
-Rose, acum cateva ore l-am muscat o sa mai dureze cam o zi,depinde de organismul
lui.
-Nu stiu Edward, dar trezeste ceva in mine ce nu pot explica....ar trebui sa vezi ce
gandesc....
-Edward......
-Ce ironic esti fratioare.Am spus enervata.... sper sa te intalnesti si tu cu vreun urs....
-Carlisle, eu ma duc jos nu mai suport sa vad cum se chinuie baiatul asta pana se
transforma.
-Vin cu tine iubito. Rose hai si tu jos putin n-o sa se intample niminc si oricum trebuie sa
te schimbi, esti murdara de sange.
-Nu tata, voi ramane langa el si ma voi schimba cand te vei intoarce tu dupa ce o linistesti
putin pe mama...ca sa ramai cu el.
-Bine draga mea, nu stau mult mai poti rezista la mirosul dupa tricou?
-Da, Carlisle....am rezistat atatia kilometri cand era proaspat, deci voi rezista si acum.
Du-te dupa Esme, te astepta.
Tata a plecat, iar eu am ramas singura cu omul.Din cand in cand se mai zvarcolea de
durere si arsuri dar continuam sa-l tin de mana si sa-l privesc, sufeream si eu odata cu el.
Privindu-l incontinuu imi dadeam seama ca semana si mai mult cu Henry coplesindu-ma din nou
acele sentimente..care ma faceau confuza. Dar ele au disparut odata ce a intrat tata pe usa si
vine langa masa.
-Tata, acest baiat imi aduce aminte de fiul celei mai bune prietene dupa vremea cand
eram om si mai este si un sentiment ciudat, o dorinta de a-l proteja.
-Edward a venit?
-Nu, cred ca vaneaza. Dute sa-ti faci un dus si sa te schimbi, nu o sa plec de langa el si
oricum va veni si mama ta.
Am fugit repede in camera mea sa-mi fac un dus si sa ma schimb pentru a reveni. Am
terminat dusul in cateva minute, am luat un tricou si niste pantaloni scurti pe mine si m-am
intors in camera unde avea loc transformarea. Se intorsese si Edward de la plimbare sau
vanatore, erau toti acolo.
-Cum se mai simte? Cand m-am uitat la el, am vazut ca deja pielea ii era alba si ochii rosi.
-Este mai bine, nu mai dureaza mult. Mi-a spus tata cu un zambet pe fata.
Am mai stat cateva ore acolo, pierduse-m notiunea timpului, dintr-o data Carlisle spune
ca trebuie sa plece la spital.
-Daca este ceva ma sunati si ma intorc.A spus tata in timp ce iesea pe usa stiind ca vom
auzi chiar daca eram la etaj.
Am stat toti trei langa baiat, iar cand a venit Carlisle baiatul se simtea deja mult mai
bine.
-Maine mi-am luat liber de la spital, pentru ca vom merge la vanatoare, impreuna cu
baiatul.
-Da tata, dar eu am vanat ieri, nu-mi mai este sete. A spus plictisit Edward.
-Fiule, trebuie sa mergem cu el, este un nou nascut si daca le lasam pe Rose si Esme nu-i
vor putea tine piept daca se intampla ceva.
Nu mergem sa vanam noi cretinule, mergem pentru el ca sa nu faca ceva oribil. Am gandit
enervata la culme pe fratele meu ca sa nu ma auda mama sau tata si sa se supere ca iar ne
certam.
-Si tu crezi ca o sa te poti stapani Rosalie cand o sa-l vezi vanand? Ii raspunde
Edward...gandului meu.
-Fratioare, am alergat cu el in spate plin de sange cateva sute de kilometri, voi reusi sa
ma abtin si oricum am vanat acum doua zile.
Mama isi da seama ca am spus ceva in gand care la suparat pe Edward, in timp ce tata era
ocupat cu baiatul.
-El a inceput mama, de cand l-am adus pe acest tanar mai rau nu ma poate suferi.
-Rose, fratelui tau ii este frica ca acest baiat nu se va putea controla si ne va da de gol in
fata oamenilor, iar atunci vor intervenii Volturii si ne vor omora pe toti. Mi-a spus Carlisle
luand-o de mijloc pe Esme.
-Nu... nu ai facut-o, pentru ca nu vroiai sa-i ai in tine pentru eternitate. A spus Edward
enervat in timp ce iesea pe usa. Ma duc la televizor.
-Esme, Rose stati in spatele meu si a lui Edward. Fiule sa-mi spui daca vrea sa faca ceva,
este important sa stim din timp, pentru a-l opri.
-Da, Carlisle.
Tanarul se ridica dupa masa si se uita la noi, Edward si Carlisle erau in pozitie de atac si
asteptau reactia lui.
-Stati linistiti nu va voi face rau, dar imi este foarte sete de sange. Ne-a spus baiatul foarte
confuz, privindu-si corpul alb ca marmura.
-Stiu, vrei sange, deoarece acum esti un…. vampir, nu te puteam salva altfel erai prea
grav ranit daca nu faceam asta mureai, am facut-o si pentru fiica mea care m-a rugat sa te
salvez. I-a spus Carlisle aratand cu mana spre mine.
-Un vampir? A spus uimit baiatul… Ce nepoliticos sunt ma numesc Emmett McCarty.
-Buna, am zis fiecare pe rand si dupa ne-am prezentat. Primul a fost tata.
-Eu sunt Carlisle Cullen, ea este sotia mea Esme, iar ei sunt copii nostri adoptivi Edward
si Rosalie.
Baiatul isi fixeaza privirea pe mine cu ochii lui frumosi de un rosu aprins si imi zambeste
dulce.
-O.K... hai sa mergem la vanatoare, lui Emmett ii este foarte sete.A spus Edward.
-Mai intai il lasam pe Carlisle sa se duca primul ca sa nu fie oameni prin preajma... de
data asta i-am luat-o inainte lui Edward.
Tata sare pe geam si dispare in padure. Se luminase deja afara, soarele era acoperit de
nori si incepuse sa ploua.
-Da, dar este ca si cum un om ar trai doar cu tofu, te saturi dar niciodata nu esti
satisfacut.
De jos ne striga tata, Edward si Esme sar primii, eu il asteptam pe Emmett sa sara.
-Emmett nu o sa se intample nimic, tuturor ne-a fost frica prima data. Ii spune tata bland.
Baiatul se trage in spate de langa mine si sare pe geam, aud un chicot de ras.
Ma arunc si eu pe geam. Odata ce toti eram jos Carlisle ii mai spune o data ce sa faca daca
cumva da peste un om. Dupa asta toti am intrat in padure, alergam unul langa altul pana cand
am simtit miros de caprioare. Emmett se opreste brusc cand le vede si se uita la tata, iar acesta
incuviinteaza din cap in semn ca da. Il vad pe
tanar in pozitie de atac si concentrat pe caprioare, Carlisle ne face semn sa ramanem pe loc si
sa-l lasam doar pe el. Ne uitam toti atenti la el cand dintr-o data l-am vazut cum sare si doboara
patru caprioare dintr-o lovitura si incepe sa se hraneasca din ele. Toti ramaseseram uimiti nu
mai vazusem niciodata un vampir atat de puternic, nici Carlisle care statuse cu Volturii nu
vazuse asa ceva.
-Si Emmett ce vrei sa faci acum? Vrei sa ramai cu noi sau pleci pe cont propriu? Daca
faci asta trebuie sa fi foarte atent sa nu te vada lumea la soare sau sa vanezi in public,
deoarece si noi vampirii avem niste regi ai lumii noastre si te vor distruge daca nu respecti
aceasta regula.
-Iti voi arata eu cand va fi soare de ce nu iesim afara atunci, o sa fi uimit. Am spus pe un
ton dulce si bland.
Toti erau uimiti cum ma schimbasem de cand venise Emmett, devenisem alta persoana, nu
mai eram trista si suparata din contra chiar zambeam si se vedea ca din inima,care din pacate
nu o mai aveam.
-Oau... e super sa sti tot ce gandesc ceilalt, ma uimiti dabea astept sa vad ce mai ascunde
aceasta lume de care nu stiam nimic inafara de ce se scrie in carti.
-Nu este super credema, sa le auzi gandurile tuturor, mai ales celor care gandesc foarte
josnic si sti la ce ma refer,i-a spus lui Emmett,intorcandu-si privirea spre mine, dar asta ne
ajuta atunci cand lumea incepe sa observe ca au trecut cativa ani si noi aratam la fel, atunci
plecam in alta parte.
-Aha....Carlisle m-ai intrebat ce vreau sa fac de acum incolo.... vreau sa raman cu voi, nu
vreau sa devin un monstru care omoara oamenii nevinovati.
-Multumesc, tata.
Esme il i-a in brate si il pupa pe obraz, Carlisle si Edward l-au imbratisat, eu nu stiam ce
sa fac si cum sa reactionez. Pana la urma ma duc la el si il imbratisez.
-Multumesc surioara, atunci ne-am intalnit din nou privirile, in acel moment mi-a trecut
din nou prin tot corpul fiorul care l-am avut prima data cand l-am vazut si simteam niste fluturi
in stomac, era foarte ciudat.Ceilalti au inceput sa chicoteasca, atunci ne-am dat seama ca eram
inca imbratisati. Ne-am indepartat putin si ne-am zambit dulce.
-Da, sigur Emmett acum faci parte din familie, i-a spus dragastos Esme.
Toti s-au uitat spre mine stiind prin ce am trecut eu. Cand i-am auzit intrebarea toata
fericirea pe care o simteam in acel moment s-a naruit si ma cuprindea din nou suferinta si
-Voi incepe eu primul, a spus tata , dar te rog ceva cu Rose trebuie s-o luam mai usor
pentru ca la ea a fost mai delicat, daca nu-ti poate spune acum o sa-ti povesteasca cand se va
mai linisti.
-Bineinteles, Rosalie daca nu ai puterea necesara sa-mi spui acum voi astepta pana vei fi
pregatita tinand cont ca avem la dispozitie o eternitate.
-Esme povesteste-i si lui Emmett si vino dupa, te rog chiar trebuie sa vorbesc cu
cineva. Uitandu-ma cu o privire trista spre Edward, el stia foarte bine ce este in mintea mea in
acel moment, dar nu zicea nimic pentru a nu ma rani pe mine zicand tot si oricum se comporta
cu mine este fratele meu si il iubesc neconditionat.
Dupa ce mama a inceput sa povesteasca am fugit repede in camera mea, trantind usa dupa
mine, trebuia sa fac ceva cu aceste amintiri oribile. De fiecare data cand se intampla sa-mi aduc
aminte de aceea noapte le simteam mainile nenorocitilor alora pe corpul meu, era infiorator. M-
am intins pe pat sa privesc luna.
-Bine, voi spune povestea mai pe scurt. Emmett eu am fost pacienta lui Carlisle acum
multi ani, adica cu ceva timp inainte sa ma transforme in vampir. Am ramas insarcinata si am
pierdut copilul.Dupa acest incident neplacut intrasem intr-o depresie puternica. Intr-o zi am
iesit sa ma plimb, si am ajuns pe marginea unei stanci, ma gandeam ca nu mai am pentru ce
trai si m-am aruncat dupa aceea stanca.Am ajuns la spitalul unde lucra Carlisle in stare
grava, asistentii ma dusesera direct la morga spitalului, atunci m-a gasit Carlisle si ma
transormat. Asta este povestea mea.
-Imi pare rau mama, daca stiam nu va mai intrebam, am mai facut-o si pe Rosalie sa se
simta rau, imi pare rau.
Stand in pat uitandu-ma la cerul inorat si confundata in amintri si sentimente nici n-am
auzit-o pe mama intrand in camera si asezandu-se langa mine in pat.
-Rose..... draga mea vrei sa vorbim?Cand m-am intors la ea si m-a vazut cum aratam s-a
speriat eram la fel ca atunci cand m-a adusese Carlisle acasa. Cu aceeasi privire.
-Nu ma poti ajuta cu nimic mama,nimeni nu poate decat daca imi poti sterge din minte
aceea noapte nenorocita.
-Rose.....
Mama statea langa mine in pat, am luat-o brusc in brate, o pup si imi pun capul pe
picioarele ei. Langa ea ma simteam protejata si emana liniste.
-Mama ,sa nu ma lasi niciodata te rog, imi pare rau ca ma comport atat de urat dar in
mine totul e zdrobit si o sa-mi ia ceva timp ca sa ma pot reface.
-Draga mea, nu te voi lasa niciodata, niciunul dintre noi nu o va face acum faci parte
din familie, iar noi avem grija de familie.
-Multumesc mama, te iubesc atat de mult, i-am spus sarind dupa gatul ei.
-Rosalie am auzit fara sa vreau conversatia dintre voi doua, imi pare rau ca m-am
comportat ca un mitocan, te rog iarta-ma.
Si eu si mama am ramas uimite, Edward nu este genul de baiat care sa-si ceara scuze prea
usor.
-Multumesc mult surioara, o sa treci peste asta, esti foarte puternica si fizic si psihic, mi-a
spus facandu-mi cu ochiul.
Nu a durat mult si au venit si tata impreuna cu Emmett. Cum l-am vazut pe noul membru al
familiei am simtit din nou fluturi in stomac.
-Vad ca nu mai sunteti suparati unul pe altu, a spus tata uitandu-se la mine si la
Edward, zambind.
-Asa este, chiar daca ne mai certam uneori tot tinem unul la altul. Edward a zambit la
mine, i-am raspuns si eu la fel.
-Am auzit ca maine este soare si oricum trebuie sa vanam. Ce zici Rose imi arati cum
suntem la soare?
-Nu, mama, a intrerupt-o Edward, lasa-i sa se duca amundoi, oricum le pot auzi
gandurile la cateva mile departare in special pe cele ale lui Rosalie, pentru ca m-am obisnuit
cu ele.
-Fiule esti sigur? Eu voi fi la spital, daca se va intampla ceva veti fi doar voi trei.
-O sa ne distram, o sa vanam si voi vedea cum aratam la soare dar cel mai bine este ca
voi fi langa tine,a spus Emmett aruncandu-mi o privire seducatoare.
Nu am fost in stare sa mai spun ceva, fluturii au luat-o razna in stomacul meu, am avut
puterea doar sa zambesc si sa la capul in jos rusinata, nu stiam ce se intampla cu mine
intotdeauna am fost admirata de oameni... Au inceput toti sa chicoteasca la reactia mea.
Ne-am uitat la televizor pana dimineata. Vroiam sa merg cu Emmett inainte de rasarit sa
vanam, iar dupa sa ii arat la rasaritul soarelui ce se intampla cu noi la lumina.
-Emmett, mergem?
-Acum?
-Da.
-Sigur, hai!
-Momentan nu, dar in doua zile o sa-mi fie iar. Ma intreb cum poate suporta Carlisle sa
lucreze la spital? Daca nu era el era sa-l omor pe postas a fost vina lui ca a venit.. ne putem
lua corespondenta si singuri,am zis razand, Emmett a inceput si el sa rada, spargand linistea
padurii.
-Asa este se controleaza cel mai bine dintre toti. Sti mai este o familie ca noi, vampiri
vegetarieni… clanul Denali.
-Da. I-am raspuns rapid, deoarece am vazut ca incepea sa rasara soarele. Ma ridic de
langa Emmett si fac cativa pasi in fata lasandu-mi bluza de trening langa el, ramanand in maieu.
Din spatele muntelui apare si soarele cu razele lui puternice lovindu-se de corpul meu
neted de piatra. Il priveam pe Emmett si se putea citi pe fata lui uimirea.
-Cum ti se pare?
-Esti...esti...superba...
-Stiu, si eu am fost la fel prima data, dar m-am obisnuit. Mergem acasa? Precis toti se
intreaba pe unde suntem. Sti... nu vroiau sa ma lase sa merg doar eu cu tine, credeau ca nu o
sa te poti controla si... intelegi tu.
-Aaaa da, au dreptate sunt un vampir rau si o sa te mananc, fugi cat mai poti, a strigat
dezvelindu-si coltii.
La inceput am fost nedumerita credeam ca vorbeste serios mai ales cand l-am vazut cum a
luat pozitia de atac, dar mi-am dat seama dupa zambetul care incerca sa-l tina ca totul era o
gluma, asa ca am luat-o la fuga spre casa. Am intrat vijelos in casa si m-am pus in spatele
mamei si tatei, razand. La cateva secunde dupa mine intra si Emmett.
-Haha, o sa te prind.
-Ce plictisitor esti Edward, stai toata ziua in casa cu nasul in carti, vrei sa fi ca tata dar
nu se poate, am gandit eu, pentru a nu auzi ceilalti.
-Ai dreptate Rosalie, dar macar nu ma comport ca un copil razgaiat de doi ani, valabil
pentru amandoi.
-Pai si ce vrei sa facem toata ziua Edward? Ne uitam la televizor, vanam, vorbim si citim
carti? Asta este plictisitor, o sa devii un soarece de biblioteca.
-Ai grija cum vorbesti Emmett...pentru ca vei vedea si partea intunecata a unui vampir...
-Edward, nu ti-a facut nimic, a spus doar adevarul ce te aprinzi asa? Parca ai fi un
varcolac, numai ei se enerveaza asa repede.
-Da sigur Rosalie sau mai bine zis "regina frumusetii" i-ai apararea, oricum toti stiu ca...
-Edward Cullen! Voi uita ca esti fratele meu si nu uita ca inca sunt o nou nascuta, deci
sunt mult mai puternica decat tine.
-Rosalie, Edward! Incetati! A spus Carlisle pe un ton autoritar, oprindu-ne din cearta. Ce
se intampla cu voi?
-Rosalie....
-Nu va mai certati copii, ne-a rugat mama.
-Va comportati ca si cum ati avea doi ani. Cereti-va scuze toti trei.
-Imi cer scuze Edward. De la mine a inceput totul, sper sa intelegi ca eu sunt o fire mai
libera, imi plac aventurile.
-Aaa, Edward daca va ma exista vreo data sa ne mai certam nu te mai lua de Rose, O.K?
-Bine, bine...
Dupa cearta pe care am avut-o cu Edward eram nervoasa si vroiam sa ma relaxez, dar nu
stiam cum, asa ca am hotarat sa fac un dus poate ma linisteste. Nu a durat mult, dupa
aproximativ zece minute am iesit si m-am trantit in pat. Ma distram atat de bine cu Emmett si ma
simteam protejata alaturi de el. Emmett putea trezi in mine sentimente foarte ciudate, nu ma
simteam asa nici cand eram cu Royce. Ce se intampla cu mine? Oare ma indragostesc de
Emmett? Trebuie sa-mi pun ordine in ganduri si in senimenente, asa ca am hotarat sa ies si sa
ma plimb prin padure. Coborand incet pe scari i-am auzit pe Edward si Emmett jucand un joc
video, iar Carlisle si Esme se uitau la ei. M-au vazut cand am ajuns in dreptul usii cu o fata
ingandurata.
-Sigur. Si am plecat impreuna cu Esme. Mergeam pur si simplu prin padure fara a sti unde
mergem, de fapt eu mergeam pentru ca mama venea dupa mine.
-Draga mea, unde mergem? Pentru ca de cateva minute bune ne tot invartim in cerc.
-Nu, doar ca eram cu mintea in alta parte. Esme s-a uitat la mine cu o privire care spunea
"stiu ca imi ascunzi ceva, te-ai elibera daca ai vorbi cu mine". Am ajuns repede in poiana. Am
mers pana la ultimult copac care ma ferea de lumina soarelui si m-am asezat langa el, mama s-a
pus in fata mea, dar eu eram complet pierduta in gandurile mele. Esme a asteptat sa spun ceva,
vazuse ca nu eram atenta la ea ci eram confuza. Intr-un final am rupt tacerea. Esme, vampirii
pot avea sentimente de dragoste si pentru altii ca noi? Cum esti tu cu tata ci cum ar fi Edward
cu Tanya.
-Sigur si noi ne putem indragosti. Cu totii stim ca Tanya este indragostita de Edward si
nu fac parte din aceeasi familie sa spui ca ar fi dragoste de frate sau var. De ce ma intrebi, te-
ai indragostit?
-Nu spune asta draga mea, s-a apropriat Esme de mine luandu-ma in brate, o sa vezi cand
va aparea persoana potrivita pentru tine ca iti vei da seama daca nu cumva a aparut.
-Esme, Rose...
-Dragule, ce este?
In acel moment mama s-a uitat la Carlisle si dupa la mine. Inca eram in bratele ei, dar
privirea era spre Emmett punandu-mi aceleasi intrebari, nu ma interesa ca Edward auzea tot ce
gandeam stiam ca nu le va spune nimic.
-Mergem acasa? M-au sunat cei din familia Denali sa-mi spuna ca s-ar putea sa vina pe
la noi.
-Da. Pai hai sa mergem acasa. M-am ridicat din bratele mamei si am fugit spre casa cu
ceilalti in urma mea, dar m-au prins din urma Edward care era cel mai rapid membru al familiei
impreuna cu Emmett. Le-am zambit si am alergat si mai repede, vroiam sa-mi indepartez
gandurile de Edward. Am intrat prima in casa, urmata de Edward si Emmett, iar ultimii au fost
Carlisle si Esme.
-Vroiam sa fiu prima in casa. Nu te mai speria asa, acum nu mai sunt fata aceea
prostuta.
Tata ne-a zambit si a urcat sus, pentru a face un dus. Noi am ramas in living inca
discutand despre cursa noastra.
-Sigur. In acel moment mi-am dat seama ca Emmett era foarte competitiv si ambitios, il
vazutsem jucandu-se cu Edward si pierzand, dar mai vroia o data, pentru a-si lua revansa.
Carlisle si Esme au mers in birou, iar baietii se jucau pe play station. Am mers plictisita in
camera mea. M-am trantit in pat si am inceput sa ma gandesc la cuvintele mamei, eram foarte
-Buna, Rosalie. Mi-a spus Tanya apropiindu-se sa ma imbratiseze. Nu am avut ce face asa
ca i-am raspuns si eu la imbratisare.
Ne-am asezat pe canapea incepand sa povestim ce mai facusem. Am stat de vorba toata
noapte impreuna cu Tanya si surorile ei. Dupa plecarea celor din familia Denali am mers
plictisita in camera mea. Era o sambata cam insorita pentru luna noiembrie, dar nu-mi pasa, nu
aveam chef de nimic si de nimeni, simteam nevoia de a fi singura.
-Ce este? Cand l-am vazut atat de perfect inaintand spre pat am uitat sa mai respir si sa
vorbesc. Atunci cand era aproape de mine simteam ceva ciudat in mine, dar cand se indeparta
pierea aceea farama de bucurie si speranta.
-A intrebat Carlisle daca vrei sa cobori jos sa te uiti impreuna cu noi la un film Twilight,
este cu vampiri, vrei sa vi si tu? Avea zambetul strengar si gropitele in obraji.
Dupa cateva minute am coborat si eu, nu am rezistat gropitelor si zambetului lui. Cand am
ajuns in living am vazut ca incepuse filmu, dar cand am vrut sa ma asez nu mai aveam loc,
pentru ca Edward trebuia sa stea intins, atunci Emmett m-a intrebat ceva ce i-a uimit pe toti
inclusiv pe mine.
-Pai.............bine.
-Acum ca stai si tu jos Rose putem da drumul filmului. A spus serios Edward.
Pe tot parcursul filmului am simtit fluturasi in stomac. Uneori trageam cu ochiul la Emmett
si observam ca si el ma priveste. Dupa terminarea filmului Carlisle ne-a intrebat ce vrem sa
facem maine, pentru ca era duminca si mereu ieseam in poiana Rasaritului, dar intotdeauna
faceam ceva nou, pentru a nu ne plictisi.
-Ce ziceti daca noi baietii jucam fotbal, iar fetele volei? A intrebat Emmett.
-Da... am spus cu jumatate de gura. Esme si Carlisle au mers sa cumpere mingii, iar
Edward si Emmett au mers sa aranjeze paturile inca vorbind despre ziua de maine. Cum au
plecat si baietii m-am grabit sa dispar, simteam nevoia de a fi singura asa ca am mers in garaj
sa mai mesteresc ceva la masina mea. Nu dupa mult timp vin si Emmett impreuna cu Edward in
garaj. Emmett nu stia ca sunt mecanicul familiei.
-Surioara, lucrezi la masina? A spus fratele meu cel mare ramanand socat in pragul usii.
-Ce ti se pare ciudat, Emm? De cand am devenit vampir mi-am dat seama ca ma pricep la
masini, uitandu-ma la expresia fetei lui uimite i-am zambit seducator. Intr-un final a venit
dimineata. Emmett cara paturile, iar Edward mingiile. Am alergat pana in poiana, acolo eu
impreuna cu Esme am asezat paturile si batietii au inceput meciul. Am jucat ceva timp volei, dar
ne-am plictisit asa ca ne-am asezat pe patura privindu-i pe baieti. Carlisle si Emmett erau intr-o
echipa, iar Edward singur, pentru ca avea avantajul cititului gandurilor si asa stia dinainte ce
miscare vor face. Dupa un timp Carlisle iese din joc si vine langa noi. Il priveam pe el si Esme
tinandu-se in brate si adorandu-se din priviri. Deveaneam geloasa, eu de ce nu gaseam pe
cineva care sa ma iubeasca si sa-l iubesc?
Din nou o intrebare fara raspuns. Din politete pentru Esme si Carlise nu am plecat de
acolo,stiam ca daca o voi face le voi strica ziua, asa ca am ramas nemiscata, dar intorcand
capul spre Edward si Emmett il vad pe Edward oprind jocul si chemandu-ma in celalalt colt al
poienii, in acel moment mi-am dat seama ca auzise tot ce gandisem chiar daca era concentrat pe
mintea lui Emmett. Am mers dupa el lasandu-i pe ceilalti nedumeriti.
-Rose daca simti nevoia sa fi singura pleaca sa te linistesti si te intorci dupa ce-ti lipezesti
gandurile si sentimentele. A spus incet pentru a auzi doar eu.
-Sentimentele?
-Nu, nu am uitat. Edward nu le spune nimic lui Carlisle si Esme, dar mai ales lui Emmett
inca nu sunt sigura ce simt, te rog!
-Multumesc. O sa plec cateva zile dar ma voi intoarce, nu vreau sa-mi iau ramas bun de
la ceilalti pentru ca o voi vedea pe Esme cum sufera si nu voi suporta.
-Multumesc!
M-am despartit de Edward si am alergat pana in munti, stiam ca acolo voi gasi hrana, dar
si linistea de care am nevoie. Au trecut deja patru zile, iar dorul de casa, dar mai mult de
Emmett devea tot mai mare. In aceste zile mi-am dat seama ca ce simt pentru Emmett este de
fapt iubire. Am mers la vanatoare prinzand doua capre de munte, iar dupa am decis sa merg
acasa.Pe drumul de intoarcere ma tot gandeam cum o sa reactioneze Emmett, daca ii voi putea
spune, dar gandurile mi-au fost alungate atunci cand m-a izbit un miros puternic de vampir pe
teritoriul nostru, asa ca am marit pasul pentru a ajunge mai repede acasa. Cand am ajuns in
fata casei am simtit mirosul celor din clanul Denali si era ciudat pentru ca acum cateva zile
plecasera de la noi. Am intrat in casa ducandu-ma direct in living, acolo erau Carlisle, Esme si
cei din familia Denali, dar fara Kate.
-Rose, draga mea, mi-a fost dor de tine. Mi-a spus dragastos Esme.
-Si mie mi-a fost dor de voi. Acum nu vroiam sa stau prea mult la vorba trebuia sa stiu
unde este Edward si ..... Emmett.
-Buna, Carlisle, buna tuturor. Unde sunt baietii? Am intrebat putin speriata.
-Sunt la vanatoare impreuna cu Kate, cred ca trebuie sa se intoarca. Mi-a raspuns Esme
pe un ton iubitor.
Mama mi-a vazut expresia fetei atunci cand a spus si de Kate si si-a dat seama de ce
reactionasem asa. Brusc se deschide usa si apare Edward urmat de Kate care il tinea pe Emmett
de brat. Cand am vazut aceasta imagine am scos un marait fara sa-mi dau seama, atunci Emmett
-Da, vad. I-am spus nervoasa. Edward se uita la mine fiind atent la miscarile mele pentru
ca vazuse in gandurile mele de ce reactionasem asa ciudat. Isi daduse seama,daca facea Kate o
miscare gresita voi ataca. Carlisle, Esme si familia Denali incercau sa-si de-a seama ce se
petrecea. Edward le face semn sa se calmeze.
-Rose, calmeaza-te! Ce s-a intamplat? A spus tata venind langa mine si punand mana pe
umarul meu.
-Nimic. Bun, pe mine va rog sa ma scuzati, dar urc sus sa ma odihnesc pentru ca am avut
un drum lung pana acasa. Stiam ca trebuie sa plec de acolo pentru ca nu mai stiam cat mai
putea sa-mi tin nervii in frau.
-Rose, dar...
-Imi pare rau, pentru iesirea de mai devreme, nu stiu ce-a fost cu mine. Am spus rusinata,
intrand in living.
-Stai linistita Rosalie, mi-a spus zambind Elezar, iar dupa el toti mi-au aceptat scuzele.
Pai... Carlisle noi ar trebuie sa mergem multumim pentru sfat si aparat.
-La revedere.
-Sigur. I-am raspuns, asezandu-ma serioasa pe canapea. Emmett mai vrei sa auzi povestea
mea. La auzul intrebarii Esme, Carlisle si Edward raman incremeniti stiau ca nu-mi era usor sa
povestesc.
-Bun...Emmett eu aveam o viata perfecta, eram fericita si nu duceam lipsa de nimic. Intr-
o zi m-am intalnit cu fiul sefului tatei Royce King al || lea...i-am rostit numele cu o ura vizibila
in voce si privire... era cel mai cautat burlac. Din aceea zi mi-a trimis trandafiri si violete,
incepand sa ma curteze. Nu-l cunosteam prea bine, dar ne-am logodit. In ultima mea noapte
ca om ma intorceam de la o prietena care statea la cateva strazi distanta de casa mea. In timp
ce ma intorceam acasa ma gandeam la vreme, pentru ca peste o saptamana urma sa aiba loc
nunta mea cu Royce si nu vroiam s-o mut in interior… mai aveam cateva strazi cand am vazut
cinci barbati stand sub un felinar stricat… Nu mi-am dat seama cine sunt pana nu m-a strigat
unul dintre ei, era Royce si inca patru prieteni de-ai lui, toti erau beti… Unul dintre ei ma
studia ca pe un animal pe care urma sa-l cumpere, atunci Royce ii spune ca nu sunt
frumoasa, dar John ii spune ca nu prea isi da seama pentru ca sunt prea imbracata...in fine
m-au batut si m-au violat toti cinci, lasandu-ma sa mor in strada, atunci m-a gasit Carlisle si
m-a transformat. M-am razbunat pe ei, iar pe Royce l-am lasat ultimul, vroiam sa suferem
mult mai mult decat ceilalti. Asta este povestea mea, nu are un final fericit, dar al cui are? Am
spus eu aratand spre toti.
Dupa ce am terminat de povestit Esme s-a asezat langa mine luandu-ma in brate,
zambindu-mi cald.
-Rose mie a inceput iar sa-mi fie sete, maine vrei sa mergi cu mine sa vanam? Intreaba
Emmett cu zabetul pe buze.
-Emm sincer nu prea imi este sete am vanat inainte sa vin acasa, dar voi merge.
-Ce zici daca ne mai plimbam putin sau mergem in poiana? Nu prea am chef sa merg
acasa o sa ma plictisesc de moarte privindu-l pe Edward citind carti, a spus-o Emm sincer.
-Hai...
Am ajuns in poiana inainte de rasarit si ne-am intins pe iarba in asa fel incat sa fim in
bataia razelor soarelui. Cat am asteptat rasaritul a fost o liniste exasperanta, dar soarele si-a
facut in sfarsit aparitia, aruncandu-si razele patrunzatoare spre noi.
-Rose… ma tot gandesc de ceva timp la un lucru dar nu stiu cum sa incep...Nu ma prea
pricep la lucruri de genul asta.
-...Rose… vrei sa fi logodnica mea? M-a intrebat lunadu-mi mana in mana lui si punandu-
mi pe deget un inel cu diamant.
Am ramas socata, nu stiam ce sa fac, mi-a luat cateva minute sa-mi revin si l-am vazut pe
Emmett stand langa mine asteptand raspunsul.
-Emmett ...da vreau sa fiu logodnica ta. In acel moment m-a luat in brate si m-a invartit,
sarutandu-ma.
-Draga mea de ce ati stat atat de mult? Ne intampina mama la usa putin suparata, dar
vazand ca ne tineam de mana ne-a aratat un zambet.
-Esme a fost vina mea, eu am vrut sa mai stam, ma plictisesc acasa asa ca am mai stat
prin padure. I-a raspuns Emmett cu o privire de copil nevinovat.
-Esme, unde este Edward? Am intrebat-o pe mama surpinsa ca Edward nu era acasa, doar
ura iesirile in oras.
-A plecat la spital la Carlisle, cred ca or sa vina amandoi. Copii daca aveti nevoie de ceva
sa-mi spuneti. Ne-a spus mama cu un zambet larg pe fata.
-Bine. Daca aveti nevoie de mine sunt in birou vreau sa ma uit de mobila noua.
-Da, mama.
Dupa plecarea lui Esme ne-am asezat pe canapea uitandu-ne la televizor. Gasisem un film
de actiune, dar nu i-am mai dat importanta. Emmett ma i-a in brate si incepe sa ma sarute. Fara
sa ne dam seama pierduse-m notiunea timpului, ne-am indepartat putin unul de altul cand am
vazut masina lui Carlisle in fata casei. Vroiam sa fie toti ca sa le putem spune.
-Bine si l-am sarutat rapid chiar inainte de a intra Carlisle si Edward pe usa.
-Cum a fost azi, dragule? La intrebat Esme pe tata dupa ce l-a sarutat.
-Draga mea vino sa stai cu noi, lasa ca ai tot timpul din lume pentru masini. Mi-a spus
tata zambind.
-Te asteptam.
-Bun acum ca sunteti toti aici vreau sa va spun ceva...Emm s-a oprit si a venit la mine
luandu-ma de mana si trangandu-ma in mijlocul camerei ca sa ne poata vedea toti. Vrem sa va
anuntam ca astazi ne-am ..... logodit, ridicand in sus mana pe care aveam inelul.
-Da mama, ai avut dreptate, mi-am dat seama cand mi-am gasit perechea.
-Draga mea felicitari, va doresc tot binele din lume. Ne-a spus mama inbratisandu-ne pe
amandoi.
-Multimim, Esme.
-Emmett nu ma asteptam la asta... Felicitari esti singurul care a putut s-o scoata pe Rose
din depresie. Felicitari amandurora, sa fiti fericiti si sa va iubiti.
-Multumesc, frate.
Au trecut cam trei luni de cand sunt logodita cu Emmett, este cel mai frumos lucru care mi
se putea intampla de cand am devenit vampir. Emmett imi schimbase parerea despre viata. Era
o sambata foarte insorita, Emm si Edward vorbeau despre fotbal, iar Esme si Carlisle erau la
piscina. Stand in camera mea, nehotarata cu ce sa ma imbrac pentru a iesi afara am auzit
telefonul sunand. Am coborat rapid scarile si raspund.
-Alo?
-Alo, Rosalie?
-Da. Va asteptam.
-Bine, pa.
-Bye.
-Aaaa bine, credeam ca au patit ceva. Rosalie inca ceva eu zic sa-i anunti din timp cu
logodna ta ca sa nu apara probleme cu tine si Kate.
-Carlisle nu le pot spune cum intra pe usa. Dar sper sa nu faca vreun pas gresit Kate,
pentru ca nu stiu daca ma voi putea controla.
-Nu vreau sa ma cert cu Kate mai ales ca are si puterea sa, iar tu esti foarte bun prieten
cu Elezar.
-Da, Kate, eu si Rose ne-am logodit, avem trei luni impreuna si planuim sa ne casatorim.
-Te casatoresti cu ea?A spus Kate, aratand cu mana spre mine. In acel moment am vrut sa-
I rup gatul dar mana mamei m-a oprit.
Ma uitam la Kate enervata. Mama a venit langa mine tinandu-ma de umeri si soptindu-mi
la ureche sa ma linistesc.
-Da. Este ce-a mai frumoasa femeie si vampirita din cate am vazut si ce conteza cel mai
mult este ca o iubesc. Incerc sa fiu politicos, dar vad ca nu se poate, pana la urma care e
problema ta?
-Te iubesc, fraiere asta e problema mea.
Asta a pus capac. Am luat pozitia de atac si ma pregateam sa sar cand ma apuca Carlisle
de mana, iar Tanya si Irina se pusesera in fata lui Kate.
-Rose, nu! A spus Carlisle, iar mana mamei s-a strans mai mult pe umarul meu.
-Imi pare rau pentru tine Kate, dar Rose este sufletul meu pereche. Emm se intoarce spre
mine si ma vede in pozitie de atac, iar ochii de un rosu aprins. Iubito... hai sa mergem pana te
linistesti, revenim cand iti revi. A spus Emmett luandu-ma dupa gat si indepartandu-ne de
ceilalti si disparand in padure.
-Emmett... am sarit dupa gatul lui, sarutandu-l pasioal. El imi i-a capul in maine si se uita
in ochii mei cu privirea lui patrunzatoare si misterioasa.
Am stat cam o ora in padure sa ma linistesc. Ajunsi acasa am vazut ca nu ma era nimeni in
gradina, asa ca am intrat in casa.
-Tata, mama imi cer scuze doar ca m-a scos din sarite ca a zis ca-l iubeste pe Emmett.
Am urcat sus, pentru a face un dus si sa ma schimb. Dupa cearta cu Kate mi s-a facut sete,
nu am mai vanat de cateva zile , dar era bine ca mergeam toti. Pe zi ce trece incep sa nu-mi mai
doresc atat de mult sange ca atunci cand m-am transformat. Am coborat in living cu o fata
amuzata.
-Nu este din cauza lui Kate, din contra imi pare rau ca m-am certat cu ea, doar ca sunt
bine dispusa.
-Draga mea imi pare foarte bine cand te vad asa de fericita. Mi-a soptit mama.
-Bun, atunci trebuie sa-i alungam, a spus Emmett fericit ca are parte de putina aventura.
Emmett statea in fata mea si a lui Esme, dar in spatele tatei si al lui Edward, cand deodata
sare peste ei si doborand seful haitei, atunci ceilalti lupi au atacat, iar noi am venit in ajutorul
lui Emm. Nu ne-a luat mult sa terminam cu lupii si fiindu-ne inca sete ne-am hranit cu ei, dupa
am plecat acasa.
-A fost o nimica toata, nu avau ce sa-mi faca, aratand spre corpul lui din piatra.
Am ajuns acasa pe la sapte dimineata, uzi pentru ca incepuse ploaia. Tata s-a grabit sa se
schimbe pentru a plecat la serviciu. Dupa ce ne-am schimbat si noi eu si mama planificam
weekendul, pentru ca azi era vineri, iar baietii isi faceau de lucru prin casa. Intr-un final ni se
alatura si ei la planificarea weekendu-lui venind cu o idee minunata.
-Tata, Edward a venit cu o idee minunata, ce zici daca mergem de maine in poiana si ne
intoarcem duminica seara? L-a intrebat Emmett.
-Bine copii cum vreti voi, dar cu o conditie daca ne mai intalnim cu vreun animal ceea ce
e posibil sa-mi promiteti ca nu mai actionati impulsiv, bine?A spus Carlisle intorcandu-se spre
Emmett.
-Bine…
-Edward vi cu mine sa cumparam cortul? S-a anuntat o vreme urata si nu are rost sa
stam in ploaie.
-Da.
Tata si Edward au plecat in oras dupa cort, iar eu, mama si Emmett am pregatit paturile.
Am plecat in zori, cand am ajuns in campie, tocmai rasarea soarele. Am aranjat cortule si
paturile in el si am inceput sa jucam tenis. Pe inserate tata si baietii aranjau lemne pentru foc,
nu ca aveam nevoie, dar vroiam sa ne simtim ca intr-un weekend la munte cu cortul… cand
auzim zgomote in padure, iar dupa cineva il striga pe Carlisle.
-Buna seara tuturor, ne cerem scuze ca am venit neanuntati, dar Kate vrea sa vorbeasca
cu Rosalie si Emmett.
-Rosalie, Emmett imi cer scuze pentru ce-am facut, imi pare nespus de rau.
Toti ne-am asezat in jurul focului ascultand povesti despre vampiri de la Carlisle si Elezar.
Cand a terminat de povestit Elezar, Emmett se ridica de langa mine si ne roaga pe toti sa-l
ascultam putin. Mi-am intors privirea spre Edward si l-am vazut chicotind.
-Acum ca este toata familia de fata si cei mai buni prieteni vreau sa te intreb ceva
Rose....A vorbit Emmett repede. Rosalie... vrei sa fi sotia mea?
-Emmett... doar atat am fost in stare sa spun. Toata lumea ramasese blocata. Nimeni nu se
astepta la asta, singurul care parea ca stiuse era Edward. Emmett intinde palma spre mine
deschizand o cutiuta de bijuteri in care era un inel foarte frumos cu smarald. In acel moment m-
au navalit tot felul de sentimente. Nu credeam ca va mai veni ziua in care o sa fiu ceruta in
casatorie. Dupa cateva minute lungi de asteptare, imi revin din soc.Emmett ai reusit sa ma scoti
din groapa in care cazusem si m-ai invatat sa iubesc. Tu mi-ai aratat adevarata dragoste si
cum sunt cu adevarat... Da, accept sa fiu sotia ta. I-am spus sarindu-i in brate, sarutand-ul.
Toata lumea ne-a felicitat si dupa ne-am asezat pentru a planifica nunta, deoarece Emmett
deja anuntase data nuntii era fix peste o saptamana. Singura care nu parea sa se bucure era
Kate, sincer nu vroiam sa fie asa, dar nu era vina mea ca se indragostise de Emmett.
-Pai de maine trebuie sa ne apucam de treaba. Voi suna la spital cand ajungem acasa ca
sa-mi dea concediu pana terminam cu nunta.
-Da, oricum o sa avem nevoie de ajutor mai ales ca Rose si Emm nu vor putea merge in
oras.
A doua zi am mers acasa si ne-am apucat de pregatiri. Eu, impreuna cu fetele aranjam prin
casa, iar baietii mutau mobila sau se duceau la cumparaturi, pentru ca veneau si oameni spre
nefericirea noastra. Colegii lui Carlisle se autoinvitasera, iar tata oricat a incercat sa se
eschiveze nu i-a putut refuza.
In sfarsit a venit si ziua nuntii mele, sunt atat de fericita ca intr un final mi-am gasit si eu
sufletul pereche, nici nu pot descrie acest moment.Totul este atat de minunat, casa aranjata,
miile de flori care ma inconjoara....totul e perfect.Stateam la geamul camerei mele cand deodata
mama intra in camera in camera si imi spune ca a sosit rochia de mireasa.Eram foarte fericita,
ceva imi spunea ca Emmett era barbatul potrivit pentru mine.
-Nu, doar ca sunt emotionata, azi e ziua cea mare inca nu realizez ce se intampla cu
mine.Nu am crezut ca o sa ma mai pot indragostii vreodata
-Emmett este un baiat bun si sunt sigura ca o sa te faca fericita.Ma duc sa aduc
rochia! spuse mama.Intre timp cineva bate la usa.Era Edward, vroia sa vorbeasca cu mine.
-Sa sti ca demult imi imaginam sa te casatoresti cu Emmett, sunteti facuti unul pentru
celalalt. Rose era foarte emotionata nu stia ce sa mai spuna o coplesisera emotiile foarte tare,
atunci am luat-o in brate si am sarutat-o pe frunte.Deodata mama intra pe usa cu rochia de
mireasa.
-Eu ies, imbracate pentru ca Emmett te asteapta cu sufletul la gura jos, spuse el. Era cea
mai fericita zi din viata mea. Mama ma ajuta sa ma imbrac.Dupa ce m-am pregatit am coborat
jos unde toata lumea ma astepta. Scarile erau acoperite de petale de trandafiri rosii.In timp ce le
coboram toata lumea era atenta la mine.Emmett ma astepta cu bratele deschise.
-Fata mea, radiezi de frumusete, spuse tata.Sunt cel mai fericit tatic din lume.
Radeam la spusele lui Edward dar nu aveam cuvinte sa-mi exprim fericirea. Imi era teama
ca totul e un vis si ca in curand o sa ma trezesc din el.Ceremonia sa tinut acasa.Eram incojurata
de cei dragi mie si asta ma facea sa ma simt bine.Emmett avea emotii foarte mari, dar cand a
venit momentul sa spuna ''DA'' a spus din tot sufletul si foarte tare ca toti ceilalti au inceput sa
rada. Dupa ceremonie a urmat petrecerea mult
asteptata, am fost felicitati de parinti , de fratele nostru si alti prieteni apropiati. Deodata
Emmett se apropie de mine.
-Da ,desigur.Desi nu imi placea sa dansez m-am lasat purtata de val, in bratele lui eram
cea mai fericita femeie.Eram nerabdatori sa aflam ce surpriza ne-au pregatit parintii impreuna
cu Edward. Deodata tata a venit la noi si ne spune ca a sosit clipa mult asteptata.
-Haideti ce mai asteptati, bagajele sunt facute de Esme, spuse tata.Masina care o sa va
duca la aeroport va asteapta afara.I-am imbratisat pe toti si ne-am urcat in masina, avionul ne
astepta la aeroport.Eram "foarte obositi" dar nimic nu mai conta.Edward ne-a insotit pana la
aeroport. De la aeroport am mers cu masina pana in port dupa am mers cu barca.Insula era
foarte frumoasa in bataia razelor lunii.Dupa desfacerea bagajelor si excursia pe insula am mers
sa inotam, reflexia lunii se vedea asa de frumos pe suprafata apei si lovindu-se de trupurile
noastre albe.Emmett nu a stat mult in apa,nu prea ii placea.
-Bine.In timp ce inotam mi-a venit o idee ca sa-l sperii putin.Stiam ca el nu auzise inca ca
puteam sta sub apa mult timp pentru ca nu aveam nevoie sa respiram, asa ca mi-am pus planul
in aplicare.Am inotat pana cand el ma putea vedea bine.
-Ajutorrr!!!Am strigat de 2 ori si m-am scufundat,am auzit apa lovindu-se de ceva tare
exact ca o stanca.Il auzeam cum ma striga si vazand ca nu raspund s-a scufundat nestiind ca eu
eram pe mal uitandu-ma la el.Cand l-am vazut asa panicat, l- am strigat.Iubitule, ai pierdut
ceva? I-am spus chicotind la reactia pe care a avut-o.Cand ma auzit in cateva secunde a fost la
mine.
-Rosalie Cullen sa nu mai faci asta niciodata, era sa mai mor odata.
-Tata mi-a spus ca in spate sunt capre intr-un tarc ,hai sa mergem, am fost atat de
absorbita de Emmett incat nu am mai simtit nimic.Dupa ce am mancat am intrat in casa,ne-am
uitat la un film si dupa am mai vizitat insula. Fiindca,era foarte mare am crezut ca nu avem timp
sa o vedem pe toata.Am stat sub un palmier si am admirat valurile....totul era minunat, eram
foarte fericiti.Emmett ma strangea foarte tare in brate si sincer nu vroiam sa-mi dea drumul
niciodata.Am petrecut 2 saptamani pe acea insula dar eu am crezut ca a durat o vesnicie.
Tratatul (capitolul 5)
Dupa o luna petrecuta pe insula alaturi de Emmett a sosit si vremea sa ne intoarcem
acasa. Era ultima zi, soarele stralucea puternic prin fereastra mare a dormitorului nostru.
Stateam lungiti in pat cand deodata auzim un motor de barca. Am mers imediat la fereastra
pentru a vedea cine este, stiam ca nu venea nimeni pe insula. Din barca au coborat doua
persoane, un barbat si o femeie care inaintau spre casa ca si cum ar mai fi fost aici inainte. M-
am uitat la Emmett nedumerita si el ma privea la fel de surprins. Cand deodata imi aduc aminte
de ce vorbisem cu tata.
-Iubitule, Carlisle a spus ca vin doi oameni pentru a face ingriji casa, deci ei trebuie sa
fie si cred ca le-a spus sa nu vina prea curand stiind ca noi suntem aici.
-Rose, sunt oameni si inca avem ochii rosi, isi vor da seama ca e ceva in neregula.
-Emm desfacand bagajele am gasit doua cutiute cu lentile de contact, cred ca pentru asta
ni le-au pus.
In timp ce vorbeam am auzit soneria usii, i-am zambit lui Emm si am coborat rapid jos.
-Imediat, am strigat de langa usa pentru a auzi cei doi oameni. Dupa am urcat la Emmett,
isi pusese deja lentilele.
Mi-am pus si eu lentilele, ma cam deranjau, dar era spre binele tuturor.
-Emmett sa nu uiti ca nu trebuie sa respiri atata timp cat vor fi ei aici, nu stiu daca ne
vom putea controla atunci cand vom simti parfumul dulce emanat de ei.
-Bine.
-Totul va fi bine.
Dupa ce ne-am pregatit am mers la usa si am deschis-o. Cei doi oameni au intrat in casa si
au ramas blocati in prag cand au vazut casa, dar aratau si speriati. Eu si Emm ne-am aruncat o
privire fulgeratoare si i-am salutat pe cei doi.
-Olla.
M-am uitat brusc la Emmett si ne-am dat seama ca sunt spanioli, iar noi nu ne pricepeam la
aceasta limba. L-am vazut pe Emm trecand pe langa oameni, mergand in living si iesind cu
mobilul in mana, suna pe cineva. Cand persoana pe care a sunat-o a raspun i-am recunoscut
imediat vocea.
-Ce s-a intamplat fiule? Ati facut ceva? Rosalie e bine? Intreaba tata speriat.
-Nu tata, totul este bine la fel si Rose. Au venit doi oameni, iar Rose mi-a spus ca sunt
oamenii care au grija de casa...
-Nu confortabil, dar este bine...problema este ca nu stim spaniola si nu stiu cum o sa ne
intelegem.
-Bine.
Cat timp Emmett il suna pe Edward le-am facut semn celor doi sa intre in living si sa se
aseze. Au dat din cap in semn ca nu si au spus ceva in spaniola, dupa au mers in bucatarie, au
ramas mirati ca totul era in perfecta ordine. Cand am mers in dormitor si au vazut cum arata,
erau bucati rupte din pat, nu mai erau perne, perdele si multe altele, femeia s-a enervat si a
inceput sa tipe la mine. Am ramas socata si am facut doi pasi in spate. Din spatele meu apare
Emm vorbind la telefon cu Edward, cand a vazut-o pe femeie tipand a ramas langa mine si l-am
auzit pe Edward spunandu-i sa-i de-a telefonul femeii. Dupa ce a vorbit cu Edward femeia se
-Fratioare ce-ati facut acolo de era Kaure asa suparata? Mi-a spus ca ati rupt din pat si
ca nu mai sunt perne si multe alte obiecte, spune Edward razand.
-Edward... am facut putin deranj, dar nu trebuia sa se ambaleze asa, daca atacam cand
am vazut-o cum tipa la Rose si se apropia de ea?
-Emmett sa nu faceti vreun gest necugetat. A spus Edward serios.
-Drum bun.
-Multumim.
Dupa ce termina de vorbit cu Edward, Emmett vine la mine si ma i-a in brate. Femeia se
uita suspicioasa la noi, dar n-am bagat-o in seama si am coborat jos. Cei doi au terminat
curatenia cam in trei ore si au plecat. Dupa plecarea lor eu si Emm am vrut sa mai profitam de
putinul timp care il mai petreceam pe insula. Am mers pe plaja pentru a mai privi o data apusul
de soare, pe nisipul fin. Cum s-a intunecat ne-am urcat in barca tristi, pentru ca lasam in urma o
lume fara griji.
-Iubito mie mi-a placut luna noastra de miere, totul a fost o nebunie. Tie cum ti s-a
parut? Intreaba Emm fericit, dar cu o privire trista.
-A fost minunat, imi pare rau ca s-a terminat, dar ce conteaza este ca esti cu mine.
Mi-a raspuns cu un zambet strengar. Dupa o ora de mers cu barca, ne-am urcat in avion.
Intr-un final am ajuns in aeroport, toti ne asteptau. Am mers direct la mama imbratisand-o.
-Plictisitor, dar n-am fost singur... A spus Emm intorcadu-si privirea spre mine zambindu-
mi.
-Da, nu prea vroiam sa plecam. Multumim pentru cadou a fost minunat. Am spus putin
trista ca am plecat de acolo.
-Ne bucuram ca va placut, hai sa mergem acasa. Cand am intrat in casa totul era altfel, nu
mai cunosteam nimic erau facute modificari. Am urcat in dormitorul nostru sa lasam bagajele si
sa facem un dus, iar dupa sa coboram jos.
-Da nu putem sa-i lasam pe oameni sa-si de-a seama Rosalie, deci unde ati vrea sa
mergem?
-Carlisle ce zici de Forks, este un oras micut si foarte umed, iar soarele nu se arata prea
des. Propune Edward.
Toti am fost de acord cu Edward. Carlisle pusese deja casa in vanzare, iar maine urma sa
se mute noii proprietari.
-Inotam.... ce intrebare ai pus Emm. Vom merge cu avionul. I-a raspuns Edward plictisit.
-Va puneti lentilele, iar cu mirosul o sa va tineti respiratia. Imi spune tata.
-Da vom merge sa vanam si dupa plecam. Edward suna la aeroport si rezerva cinci locuri
spre Forks.
- Da.
A venit dimineata, mama a mers la magazin pentru a cumpara ce mai aveam nevoie pentru
plecare, iar noi am mers la vanatoare. In padure Emmett i-a mirosul unei pume si merge dupa
ea, despartindu-se de noi, dar nu inainte sa ne faca semn sa continuam vanatoarea. Dupa ce am
terminat l-am cautat pe Emm, dar nu era de gasit asa ca ne-am intors acasa banuind ca este
deja acolo. Cand am ajuns si am vazut ca era Esme singura, ne-am panicat pentru ca nu stiam
unde este. Dupa cateva minute lungi apare si Emmett din padure plin de sange si nervos.
-Nimic, Rosalie! Mi-a raspuns rece, deodata am simtit un miros de sange uman amestecat
cu sange de animal…dupa reactia tuturor mi-am dat seama ca simtisera si ei.
-O sa va spuna el Rose.
Am intrat toti in casa inca socati de aparitia lui Emm plin de sange. Vazand ca nu mai
coboara am mers la el. Era in camera noastra intins pe pat, se schimbase de hainele patate de
sange.
-Bine, hai!
Emmett a coborat primul, am luat hainele pline de sange de jos, iar cand le-am ridicat m-a
lovit iar acel miros puternic de sange de om, atunci mi-am dat seama ce facuse. Am coborat si
eu cu hainele in mana, trebuia sa le dam foc. Cand am ajuns langa ei, Emm m-a privit lung cu o
privire scuzatoare. Am dat foc hainelor si am plecat la aeroport. A fost un drum lung si sufeream
cand il vedeam pe Emm atat de deprimat.
Cand am ajuns in Forks ne-am intalnit cu cei din familia Denali, Carlisle vorbise cu ei sa
ne gaseasca o casa. Cand am ajuns la noua casa am ramas cu gura cascata, aratat minunat si
era in padure departe de oameni, singurul defect, nu era mobilata. Dupa ce au plecat cei din
clanul Denali am intrat in casa. Emm nu a scos un cuvant toata noaptea. A doua zi am mers cu
totii sa cumparam mobila. In magazin fiecare si-a ales, dar eu si Esme am ales si pentru Emm si
Carlisle, iar Edward a ales singur, dar cu cateva sfaturi din partea mea si a mamei. Dupa ce ne-
au adus mobila si am aranjat-o, ne-am asezat la masa.
Ma uitam la Emmett si vedeam ca vroia sa ne spuna ceva, dar nu avea curaj. Nu stiam cum
il pot ajuta sa treaca peste, si eu eram trista cand il vedeam pe el asa.
-Rose, Esme, Carlisle, Edward va rog sa ma iertati pentru comportamentul meu, ma simt
asa pentru ca am facut un lucru foarte rau. A spus Emm lasand privirea in jos.
-Fiule, ce-ai facut? L-a intrebat mama imbratisandu-l.
-Bine… Emmett nu mai fi asa de dur cu tine, oricui i se putea intampla. A spus tata
incercand sa-l consoleze.
Cand l-am auzit pe Em povestind m-a trecut un fior rece. Toti se stransesera in jurul lui
incercand sa-l calmeze. Nu m-am mai putut misca, simteam ca nu mai pot merge, brusc mi-au
revenit in minte amintirile cu Royce cand l-am omorat. Simteam un sentiment ciudat parca imi
parea rau, dar stiam ca asa a fost cel mai bine. Am ramas putin in umbra pentru a ma linisti si
dupa am mers la Emm.
-Iubitule nu este vina ta, este instinctul de pradator. Totul va trece iti promit, te voi ajuta
sa treci peste la fel cum m-ai ajutat si tu. I-am spus stanganu-l puternic in brate.
Au trecut cateva luni de cand ne-am mutat in Forks, Emm a reusit sa treaca peste acel
incident. Eu, Emm si Edward vroiam sa ne inscriem la scoala. Cum mie si lui Emmett ni se
facusera ochii auri, iar Edward se putea controla, ne-am gandit ca o sa avem o ocupatie. Esme
si Carlisle ne-au lasat asa ca asteptam nerabdatori inceperea liceului, dar mai aveam de
asteptat cinci luni jumate.
Ne acomodasem foarte bine in Forks,
Carlisle lucra la spital, iar noi mergeam la film, ieseam in oras ca o familie obisnuita, incercam
sa ne comportam cat puteam de normal. Intr-o zi am mers la vanatoare impreuna cu Emmett,
Edward si Carlisle. Prinsese-m o caprioara si ne pregateam s-o mancam cand apar niste oameni
cu capete de lupi pe cap. Edward, Emm si eu am luat pozitia de atac, dar ne-am oprit la semnul
tatei.
-Vampirilor sunteti pe teritoriul nostru. A spus unul dintre ei, care parea a fi conducatorul
lor.
-Vampiri? Ne confundati domnilor. Le-a vorbit tata calm, pentru a linisti spiritele.
-Linisteste-te! I-a spus batranul lupului, iar acesta s-a dat in spate. Se pare ca acum stiti
de unde ne-am dat seama ce sunteti, asa ca plecati cat va mai lasam.
-Daca sunteti asa cum spuneti atunci veniti cu noi. Ne-a spus capetenia, inca viind
suspicios.
Toti ne-am intors privirea spre Carlisle, care a aprobat din cap sa-i urmam pe varcolaci.
Am mers prudenti pana intr-o poiana, acolo erau mai multi oameni am banuit ca si ei erau
varcolaci. Ne-am dus langa un foc mare de tabara.
-Daca nu vreti sa iscati un razboi intr-e varcolaci si vampiri sunteti de acord sa facem un
tratat? Intreaba capetenia.
-Bun... nu veti mai avea voie sa treceti de granitele teritoriului nostru si sa vanati pe el,
iar ce-a mai importanta... daca unul dintre voi musca sau omoara un om tratatul va cadea si
va incepe razboiul.
-Draga mea hai sa mergem in casa si sa ne asezam. A spus serios Carlisle. Iubito azi in
timp ce vanam au venit niste oameni si ne-au spus vampiri, noi am negat, dar unul dintre ei s-
a enervat si s-a transformat in lup, atunci ne-am dat seama ca sunt varcolaci si am facut un
tratat cu ei...
-Esme nu mai avem voie sa intram pe teritoriul lor si sa vanam, iar daca unul dintre noi
musca sau omoara un om tratatul va cadea si se va isca un razboi. Ii spune Edward regulile
tratatului cu varcolacii.
-Mergi cu mine si iti voi arata granitele. Ii spune Carlisle mamei luand-o de mana.
-Dragule, ce este? Cine a venit? Am intrebat, dar degeaba Emmett ma apuca de mana si
ma trage jos.
-Buna…
-Rose, iei sunt Alice si Jasper… a spus tata aratand spre cei doi.
Ne-am asezat tot, vrand sa aflam ce doreau Alice si Jasper. Ma uitam suspicioasa la ei, fata
era foarte ciudata, iar baiatul iti dadea o stare de spirit ciudata.
-Deci, cu ce va putem ajuta? Ii intreaba Carlisle, atunci am vazut privirea uimita a lui
Edward.
-Pai…am dori sa ne alaturam familiei voastre, nu mai vrem sa ucidem oameni nevinovati
pentru a supravietui…la voi am vazut ca se poate trai si altfel. A spus micuta Alice, afisand un
zambet.
-Ne-ar place, dar inainte am vrea sa aflam cate ceva despre voi. Le-a spus mama.
-Stati asa! A strigat Emmett. M-ai pierdut undeva la ce ai spus mai devreme Alice…cum
adica ai vazut? Intreaba el nedumerit.
-Wow, asta e super tare, sa vezi ceva inainte sa se intample, spune fascinat Emmett.
-Da, este, dar viziunile mele se pot schimba daca persoana respectiva isi schimba
hotararile.
-Da…pot influenta starile de spirit… Ahaa, deci din cauza lui eram asa linistita.
-Copiii, voi ce parere aveti? Ne intreaba Esme.
-Da, va fi frumos sa avem un “glob fermecat” in casa. A spus Emm, afisand zambetul
strengar.
Au trecut doua luni de cand Alice si Jasper intrasera in familie. Jazz inca avea problem cu
sangele de om, se stapanea cel mai greu dintre toti, vedeam prin efortul lui imensa iubire pe
care i-o purta lui Alice, asta il facea sa reziste tentatiei. Era o zi insorita de duminica, am
hotarat sa ramanem acasa, Alice vazuse ca erau multi oameni in padure. Stand in living toti
discutand despre diverse subiecte, Emmett ne opreste.
-Emmett! Nu tuturor le place sa povesteasca cum au devenit vampir… M-am rastit la el,
privindu-ma in ochi, a facut aceea fata de catelus nevinovat, careia nu-I puteam rezista.
-E ok, Rose, e bine sa stiti acum ca facem parte din familie, a spus Alice… Voi incepe
eu…de cand eram mica am inceput sa am viziuni, le-am spus parintilor, am vorbit cu
specialist, dar viziunile tot nu dispareau asa ca au hotarat ca sunt nebuna si m-au inchis intr-
un ospiciu. Acolo am intalnit un asistent foarte frumos, pot spune neobisnuit de frumos si de
perfect. Intr-o seara, asistentul a venit si mi-a marturisit ca ma iubeste si ca imi poate oferii
viata vesnica, fiind si eu indragostita de el am acceptat acel “dar” de la el. Asa am ajuns ce
sunt acum, a spus pierzandu-si zambetul.
Au povestit toti cu exceptia mea, cand mi-a venit randul, am dat din cap in semn ca NU.
-Credema a-si fi preferat sa fiu intr-un ospiciu, decat sa patesc……chestia aia. Am spus
suparata.
-Tu si Carlisle sunteti singurii vampiri pe care i-am auzit ca nu au baut niciodata sange
de om, asta e un lucru uimitor, a spus Jasper.
Dupa o perioada de timp ne-am mutat, oamenii deja se intrebau de ce nu imbatranim, cel
mai bine pentru era sa plecam. Ne-am mutat in Alaska, familia Denali au fost bucurosi sa ne
primeasca la ei. Lui Emmett ii placea la nebunie
sa vaneze piguini si ursi polari, se distra copios. Dupa un timp, am plecat si de acolo. Ma
obisnuisem deja cu aceste plecari, dar le uram, cum ne acomodam intr-un oras, eram nevoiti sa
plecam. Un lucru insa e minunat, aveam alaturi o familie mare si iubitoare, iar cel mai
frumos…Emmett, sufletul meu pereche si barbatul pe care-l iubesc.
-E foarte frumoasa, doar ca trebuie sa facem curat, a spus Alice, aratand spre iarba care
ne impiedica sa intram in casa.
Baietilor nu le-a luat mult sa scape de iarba, mai ales ca i-a ajutat si Jasper. Am intrat in
casa, iar Emmett a fugit repede pe canapea, dar aceasta s-a rupt cu el.
-Cine vine la magazin sa luam mobile? Intreaba Edward ca si cum nu l-ar fi auzit pe
Emmett.
-Vin eu si Esme, s-a auzit vocea cristalina a lui Alice venind din living.
-Bun.
Dupa plecarea lor ne-am apucat sa dam mobile veche afara, pentru a-I da foc. Baietii
carau, iar eu le asezam. In cinsprezece minute focul era aprins, iar noi stateam intinsi pe iarba
umeda.
-Asa si asa, adica o sa mai vedem fete noi si foarte curioase…si atrase de frumusetea
noastra, am spus ganditoare.
-Asa este, dar oricum tu esti ce-a mai frumoasa din lume, mi-a spus Emmett luandu-ma in
brate si sarutandu-ma.
-Porumbeilor, aveti o eternitate pentru asta, s-a auzit vocea lui Edward din departare.
-Emmett!
-Gata, tata.
-Trebuie sa vina, a ramas cu baietii care aduc mobila, pentru ca nu stiau drumul.
-Bine, fiule.
Am asteptat-o pe Esme in fata casei, inca intinsi pe iarba. Se intunecase cand s-a auzit o
masina venind. Emm, Edward, Carlisle si Jasper i-au ajutat pe baietii care au venit cu mobila s-
o descarce, incercand sa para cat mai uman posibil. Uitandu-ma la micuta mea sora, am vazut-o
stergandu-se la ochi.
-Alice?
-Da, Rose.
-Esti bine?
-Aaa…
Dupa plecarea celor de la magazine, am aranjat mobile, iar dupa am mers in living.
-Alice, Jasper voi sunteti noi si nu stiti ce este aici, in Forks, le-a spus tata.
-Noi am facut un tratat cu varcolacii de aici, iar regulile sunt: nu avem voie sa intram pe
teritoriul lor, sa nu transformam pe cineva si ce-a mai importanta, daca unul dintre noi
omoara un om, tratatul se incheie si se va isca un razboi.
-Sunteti singurii pe care ii aud ca sunt in relatii cat de cat bunicele cu varcolacii… spune
Jasper uimit.
-Dar... banuiesc ca seful lor era batran, nu? Deci cred ca nu mai traieste.
-Da era batran, dar chiar daca mai traieste sau nu, tratatul nu va fi incalcat, ne-a spus
tata autoritar.
-Aaa, nu… Am urcat rapid in camera si mi-am luat tenesii, nu am mai stat s-o iau pe usa si
am sarit pe geam.
-Edward, dar nu avem voie sa facem nimic ca te plictisim pe tine…am strigat la fratele
meu.
Dupa scurta cearta intre mine si Edward am intrat in padure. Prima data le-am aratat
granitele lui Alice si Jasper, iar dupa ne-am concentrate pe vanatoare. Terminand rapid o turma
de caprioare, am vazut ca Emmett lipsea.
-Uite-l, mi-a spus Edward aratandu-mi in dreapta noastra. Cand m-am uitat in locul aratat
de Edward, l-am vazut pe Emmett jucandu-se cu un pui de caprioara.
-Emmett pe tine nu te-au invatat parintii tai sa nu te joci cu mancarea? Intreaba Edward.
-Da, Esme.
-Nu s-a intamplat nimic, doar ca ma saturasem de cei doi copii de gradinita.
-Asa sunt baietii, nu-i poti schimba niciodata, spune Alice pierduta in ganduri.
Am mers acasa, iar eu inca suparata pe Emmett si Edward am urcat in camera. Dupa ce
am facut un dus, m-am dus la sifonier, inca nu stiam cu ce sa ma imbrac maine, fiind prima zi de
scoala. Prinsa in ganduri si haine, il aud vag pe Emmett strigandu-ma. Am scos capul pe geam
si mi-a facut semn spre garaj. Prima data nu am vrut sa ma duc,dar nu puteam sta suparata pe
ei. Am mers in garaj, acolo ramanand cu gura cascata, tata impreuna cu baietii au venit acasa
cu patru masini, un Mercedes, un Bmw decapotabil rosu, un Volvo si un Jeep.
-Iubito, cum ti se pare cadoul tau? M-a intrebat Emmett rezemandu-se mandru de Bmw.
-Mercedesul este al meu, Jeepul este al lui Emmett, iar volvoul este al lui Edward, dar
oricum acestea sunt masinile intregii familii, orice poate conduce orice masina, ne-a spus tata.
-Normal, am spus toti.
-Rosalie, imi scoti si mie limitatorul de la masina? Intreaba Edward pe un ton copilaresc.
-Baby….mi-l scoti si mie? Sti ca nu-mi place sa merg incet…te rog… spune rugator
Emmett.
-Te rugam….
Am lucrat toata noaptea la masini, iar spre dimineata am urcat in camera cu Alice, pentru
a ne hotara cu ce ne imbracam. Ne-a luat ceva pana am fost gata si ii auzeam pe baieti
asteptandu-ne nerabdatori jos. Cand am coborat si ne-au vazut Emmett si Jasper au ramas
blocati. Eram imbracata cu o pereche de blugi stramti, pantofi cu toc, maieu putin decoltat si o
geaca neagra de piele, iar Alice avea blugi stramti, o bluza eleganta si opincute. Am mers in
garaj imediat ce i-am “trezit” pe baieti, dabea asteptam sa vad reactia oamenilor cand ne vor
vedea. Eu si Alice ne-am urcat in Bmw, Emm cu Jazz in jeep, iar Edward singur in volvoul lui.
-Buna ziua.
Profesorul a inceput sa faca prezenta, oprindu-se la numele lui Emmett si dupa si la al meu.
-Se pare ca avem doi colegi noi, spune profesorul zambind spre noi. Veniti in fata sa va
prezentati.
I-am aruncat o privirea fulgeratoare lui Emmett si am mers amandoi in fata clasei. Toti
pareau curiosi, dar in acelasi timp si speriati.
Dupa prezentari am inceput ora, era plictisitor, pentru ca deja stiam tot, dar ma prefaceam
ca sunt atenta, cand l-am auzit pe prof strigandu-ma.
-Domnisoara, Hale, vi la tabla sa incercam rezolvarea problemei?
-Sigur, am spus repede afisand un zambet. Am rezolvat problema fara nici-un ajutor din
partea profesorului, cand am terminat am fost felicitata, inca nu-si dadea seama cum stiam s-o
rezolv daca nici nu facusem inca asa ceva…La auzul soneriei am iesit din clasa, indreptandu-ne
spre cantina.
-Ii vezi?
-Nu, cred ca nu au iesit inca…Aaa, uite-i... se asezase-ra la o masa retrasa dintr-un colt al
cantinei.
Prima zi de scoala a fost putin enervanta, toata lumea ne privea insistent si vorbeau despre
noi. In sfarsit am auzit clopotelul ultimei ore, abea asteptam sa ajung acasa. In cateva minute
eram in fata case, intrand ii vedem pe Carlisle si Esme coborand scarile cu un zambet
stralucitor.
-Putin enervanta….Oriunde mergeam toti vorbeau despre noi, i-am raspuns tatei
punandu-mi geanta pe fotoliu.
Am mers sus sa ma schimb, eram putin trista, Emmett nu mai petrecea timp cu mine…Cioc,
cioc, cioc.
-Sigur.
-Ce este, draga mea? De ce nu vi si tu jos? Baietii joaca carti, iar Emmett triseaza, mi-a
spus mama asezandu-mi o suvita dupa ureche.
-Nu prea am chef…am spus aratand un zambet. Vorbeam cu mama cand ne striga Carlisle.
Am coborat amandoua incet. Am intrat in living si ii vad pe baietii unii peste altii pe tabla de
twiter.
-Ro…
-Ar fi bine sa te duci dupa ea… Ii spune mama lui Emmett. Nu i-am vazut reactia lui
Edward, dar sigur sia dat ochii peste cap. Am intrat in camera trantind usa. In acel moment
stiam ca sunt nesuferita, dar nu-mi pasa…imi lipseau momentele romantic alaturi de Emmett.
Am decis sa ies putin la aer, stand pe acoperisi aud usa deschizandu-se.
-Bun…atunci de esti suparata? De cateva zile este asa, mi-a spus ingrijorat.
-Ti se pare…
-In doua minute suntem jos, am spus intrand in casa. Asa a fost in doua minute eram jos.
Ceilalti ne asteptau in hol, Edward avea aceeasi expresie, iar Alice si Jasper chicoteau.
-Bun, inca o zi la scoala misteriosilor frati Cullen, spune Emm ironic, disparand in garaj.
Toti am inceput sa radem. Ajunsi la scoala totul a fost la fel.
A trecut aproape un an de cand am revenit in Forks. Emmett era la fel de dulce ca inainte si
petreceam mai mult timp impreuna, restul familiei era la fel, cu exceptia lui Jasper caruia ii era
foarte greu cu dieta noastra. Acest an a fost….hmmm….frumos. Cand afara era soare, Carlisle
ne invoia pe motivul ca mergem pe munte. Intr-o sambata insorita, stateam in camera mea,
uitandu-ma la televizor.
-Iubito, ne dai o mana de ajutor? Intreba Emm zambind, aratand spre masina.
Intr-o ora am fost in Settle. Eu mi-am luat o rochie neagra, mulata, pana la genuchi, cu
pantofi negri si o gentuta, iar Alice o rochita blue cu sandale si o poseta.
-Draga mea, de ce nu v-ati luat un telefon la voi? Intreaba Carlisle ducandu-se spre Esme.
-Da, dar sa duc bagajele sus, dar cand m-am uitat langa mine sacosele disparusera, iar
Emm zambea. Vad ca sacosele s-au dus singure sus, atunci hai sa vedem ce are masina.
-Si noi.
-Este la spital, pana vine intrati si asezati-va, le spune Esme. Intrand in living toti raman
blocati atunci cand i-au vazut pe Alice si Jasper.
-Ei sunt Alice si Jasper, fac parte din familie, am spus zambind.
-Incantat de cunostinta.
-Si noi.
Familia Denali a stat la noi toata vacant, deoarece isi reconstruiau casa. Aveam zile cand
nici nu coboram din camera, preferam sa stau cu Emm decat sa joc carti, sah sau orice altceva.
Uneori mai lucram la masini. Mai ramasese o zi pana la inceprea scolii, Emm pleaca de acasa
impreuna cu Edward si Jasper, fara a spune vreunul unde se duc. Pe la pranz stateam cu fetele
in living cand il aud pe Emmett strigandu-ma.
-Cred ca iar imi distrug masina, le-am spus fetelor. Am intrat in garaj si l-am vazut pe
Emmett rezemat de un alt Bmw, rosu decapotabil.
Tanya, Kate si Irina ramasesera socate de cadoul meu, dar si-au revenit repede. Am lucrat
toata noaptea la masina, nu-mi placea sa merg incet. Dimineata am plecat la scoala pregatiti
pentru inca un an. Ajunsi in curtea scolii, toti si-au intors privirea spre noua mea masina, “si-a
shimbat Rosalie Hale, masina”, l-am auzit pe Mike Newton spunand, din relex mam intors spre
el.
-Hei, Edward cum crezi ca arata fata sefului politiei? Il intreaba Emm.
-Nu stiu si nu ma intereseaza cum arata, Emmett, hai sa mergem la ore si lasa prostiile.
a mai vazut.
-Edward?
-Ce este Alice? A spus nervos.
Alice s-a dus langa Jasper, iar eu langa Emm , ma uitam la fratele meu cum se tinea de
masina, daca mai strangea palmele mult distrugea tabla.
-Nu…imi luati si mie masina? Ma duc sa vanez ceva, altfel…Ma uitam nedumerita la
Emm.
-Iubitule, ce…
-Rose, nu acum, vorbim acasa, mi-a spus Emm punandu-mi delicat un deget pe buze. Alice
a mers impreuna cu mine, Emm in Jeep, iar Jasper a luat masina lui Edward. Totul era foarte
ciudat.
-Cred ca este din vina fetei noi, raspunde ea uitandu-se pe fereastra. Drumul spre casa a
fost enervant. Am intrat in casa, iar mama ne-a intampinat ca de obicei.
Am urcat tot, eu cu Emm in camera noastra, Alice si Jasper la ei, iar Esme a mers in
birou…era nelinistita din cauza lui Edward.
-Va fi bine, baby…sti el ce sa faca, spune Emm afisand zambetul lui perfect.
-Sper…imi place aici si nu vreau sa ne mutam chiar atat de repede, am spus suparata.
Intr-un tarziu se intoarce si Carlisle sis pre surprinderea noastra Edward era cu el.
-Vreau sa va spun tuturor ceva…a spus Edward rupand tacerea asta apasatoare.
-Stiti ca ma atrage prea mult sangele fetei noi, trebuie sa ma linistesc in legatura cu
aceasta problema, asa ca am hotarat sa ma indepartez putin, voi pleca un timp… ne-a spus
Edward cu o tristete vizibila in glasul lui.
-Fiule…imi pare atat de rau…dar daca asa vei fi tu bine, du-te…i-a spus Esme
imbratisandu-l avand o privirea trista.
Dupa plecarea lui Edward, toata casa s-a cufundat intr-o liniste si tristete apasatoare. M-
am ridicat de la masa, si am urcat in camera, iesind pe acoperis pentru a privi cerul. Dupa
cateva minute Emmett mi se alatura.
-Da…
A doua zi la scoala fata se tot uita la noi pe furis, dupa fata ei intelegeam ca il cauta pe
Edward. Cand ne intalneam pe hol, la cantina sau in parcare se tot uita dupa noi, devenea foarte
enervanta si insistenta. Acasa era o tristete apasatoare din cauza plecarii lui Edward, pana intr-
o seara ploioasa cand fiul ratacitor se intoarce acasa. Emm si Jazz se certau care a prins mai
multe caprioare cand intram in casa.
-Da.
-Bine, mai ales dup ace am vorbit si cu Tanya, mi-a improspatat memoria, cred ca uitase-
m cine sunt.
Am stat toata noaptea in living ascultand povesti despre Volturi. A doua zi la scoala toti
eram cu ochii pe Edward, mai ales cand am auzit rabla fetei venid. Totul a fost normal, chiar si
Edward care se pare ca trecuse de tentatie. La sfarsitul orelor am mers in parcare sa-l asteptam
pe Emmett. Incepuse sa picure, dar n-am intrat in masina oricum ne placea ploaia. Edward se
uita la fata ce-a noua cand deodata o dubita este gata s-o loveasca, dar Edward sare in ajutorul
ei, oprind dubita cu o mana. Eu, Alice si Jasper am inghetat, dupa cateva secunde ne-am revenit
si am urcat in masina.
-Edward a salvat-o pe fata ce-a noua de dubita care tocmai era sa de-a peste ea…ii spune
Jasper.
-Ce?
-Bineinteles ca-i iei aparearea, doar e preferatul tuturor…am spus dand drumul la muzica
incercand sa nu mai aud nimic. Am vazut in oglinda masinii cum Edward ne-a facut semn sa
plecam si ca totul este in regula. Inca eram nervoasa asa ca am apasat acceleratia pana la fund.
-Oricum nu patim nimic si vreau sa ajung acasa. Ajunsi in fata casei, Jazz si Alice au
coborat, intrand in casa.
-Bine…
Cum a intrat si Emm in casa, am intors masina si am plecat spre spitalul unde lucre
Carlisle, stiam ca acolo il voi gasi pe desteptul de fratimiu. Drumul pana acolo mi s-a parut o
vesnicie. Cum am ajuns am mers spre biroul tatei, dar m-am intalnit cu el si Edward pe hol.
-Carlisle, toata lumea a vazut ca Edward era langa masina lui, iar fata in celalalt colt al
parcarii… am spus enervata.
-Rose, imi pare rau, nu puteam s-o las sa moara, tu ar trebui sa sti cum e, pentru ca ai
trecut prin asa ceva cu Emmett.
-Edward, nu e acelasi lucru, spre deosebire de tine, pe mine nu m-a vazut nimeni.
-Stiu, dar am vazut ce urma sa se intample in mintea lui Alice, iar dupa ce s-a terminat
m-am uitat in mintea tuturor si nu am vazut nimic ciudat.
-Cred ca ar fi bine sa vorbim in birou, ne-a spus Carlisle uitandu-se in coltul holului. Ne-
am intors si am vazut-o pe fata. L-a intrebat pe Edward daca pot vorbi, i-am aruncat o privire
furioasa lui Edward. Carlisle m-a luat dupa gat si ne-am indreptat spre biroul lui.
-Edward a spus ca nimeni nu a vazut nimic. Vorbind cu tata auzim usa deschizandu-se.
-Da, Carlisle.
-Edward, vii?
-Da.
Tot drumul spre casa, nici unul dintre noi nu a scos niciun cuvant. Am intrat in casa, toti ne
asteptau. Am stat toti in living, discutand despre accidentul de azi, pana a venit Carlisle. Toti
eram la masa.
-Stiti cu totii ce s-a intamplat astazi, nu vreau sa va pun in pericol, asa ca mai bine plec.
Jasper statea in picioare, in spatele meu, incerca sa ne mentina calmi, dar si el era nervos.
-Edward nu este o idee buna…ar putea deveni periculos si toti vor banui ca ceva nu este
bine, iar daca fata vorbeste, toti isi vor da seama ca nu suntem umani…spune Emmett serios.
L-am privit lung, nu-l vedeam prea des asa serios, dar stiam ca avea dreptate.
Tacerea lui Edward m-a facut sa “explodez”, am dat un pumn in masa, rupand-o.
-Carlisle trebuie sa facem ceva…fata asta este un pericol pentru noi, a vazut prea multe si
oricum oamenii se culca si nu stiu daca se mai trezesc…daca Edward nu poate s-o omoare,
atunci pot eu, sti foarte bine ca ma pot controla…am spus nervoasa.
-Da, Rosalie, toti stim ce asasina eficienta esti, imi spune Edward serios, dar ironic. Mi-a
iesit un marait feroce.
-Rose…
-Sunt sus, sa ma anuntati cand luati o hotarare, nu au apucat sa spuna, sau sa faca nimic,
deja disparusem de langa ei. Nici nu am inchis usa bine, ca Emmett era langa mine.
-Rose, Edward a vorbit cu fata si i-a spus ca n-o sa spuna nimic si oricum va vedea in
mintea celorlalti, daca va vorbi. Fi mai intelegatoare cu el si te rog hai si tu jos, mi-a spus
rugator.
Totul a fost normal la scoala in urmatoarele zile, iar Edward tot continua sa vorbeasca cu
fata, pana cand intr-o zi la cantinca il vad pe Edward ridicandu-se spre buffet, acolo era si fata.
Au inceput sa vorbeasca, auzeam vag ce discutau din cauza galagiei din cantina.
-Trece printr-o perioada mai grea, iar sangele ei il atrage prea mult si nu poate sta
departe de ea, a spus Alice ca pentru sine.
-Rose, sa sti ca aud foarte bine, imi spune Edward, asezandu-se pe scaun.
-La plaja?! Ce plaja? Am spus toti in cor, incet pentru a ne auzi doar Edward.
-La Push…
-Edward sti ca nu poti merge la plaja si mai ales in La Push, i-a spus Jazz.
Toate mergeau perfect, era o sambata ploioasa, am mers la vanatoare, dupa aceea fiecare
si-a gasit ceva de facut. Eu si Alice discutam despre hainele pentru noul sezon, Esme si Carlisle
incercau sa gaseasca un film prin mai multe dvd-uri, Emm si Jazz jucau sah, iar Edward citea.
In timp ce vorbeam cu Alice, aceasta “cade in gol”.
-Alice! Alice! Am strigat-o eu. Toti s-au intors spre noi. In cateva secunde Edward dispare
pe usa si auzim masina demarand pe sosea.
-Bella?
-Cine este Bella? O intreaba Esme.
-Bun…trebuia sa-mi imaginez ca este vorba de ea, am spus incet, dar Alice m-a auzit.
-Si ce ai vazut?
-Era pe o strada pustie si trei tipi trageau de ea….si ii spuneau sa mearga cu ei, mi-a spus
pe un ton apasat.
Am inghetat, nu am mai putut spune nimic, chiar daca nu-mi placea fata…nu vroiam sa
treaca prin asa ceva. Brusc m-au navalit amintirile aruncate intr-un colt al subconstientului si
sufletului meu.
-Iubito… l-am auzit pe Emmett in departare. Mi-am revenit putin si am putut vorbi, cred ca
eram si mai palida decat de obicei.
Mi-am plimbat privirea prin camera si i-am surprins pe toti privindu-ma tristi, stiau ca
eram tulburata din cauza vestii asteia.
-Da, mama, scuze pentru reactia mea, i-am spus incercand sa-mi revin.
-Sunt bine, iubitule, i-am spus luandu-l in brate, strangandu-l puternic. Mi-a raspuns si el
la fel.
-Emm sa nu ma lasi singura, i-am spus uitandu-ma in ochii lui de un auriu stralucitor.
-Iubito?...
Am deschis ochii si l-am vazut pe Emmett, panicat langa mine. Sti povestea cu fata asta mi-
a reamintit trecutul, oriunde ma uitam in camera…ii vedeam…
-Imi pare rau…mi-a spus strangandu-ma puternic la pieptul lui.
-Nu are nimic…ii spune Emmett aruncand mapa spre Edward, acesta a prins-o fara
probleme.
La scoala am mers la o activitate. L-am vazut pe Edward distant cu fata. Dupa ore am mers
acasa, unde tata ajunsese deja.
-Da… i-a raspuns Emm entuziasmat. O sa va intrec de data asta ii atentioneaza Emmett pe
Edward si Jasper.
Pe la ora 8, Edward se intoarce acasa, avand un zambet stralucitor, dar in acelasi timp
trist.
-Bun…Astazi ati vazut ca am plecat amandoi in padure…si-a dat seama…in acel moment
nimeni nu mai respira…Nu i-a fost frica…am cedat si i-am aratat cum suntem la soare, sincer
a parut fascinata, nu stiu de ce dar i-am povestit despre noi, am simtit ca pot avea incredere in
ea…ne-a spus Edward, cu o licarire in ochi.
-Fiule, este mai mult decat atat, cred ca te-ai indragostit, ii spune Esme bland.
-Mrrrr…..
-Iubito…
-Rose si tie ti s-a intamplat la fel cu Emmett. Aceasta fraza m-a facut sa dau putin inapoi,
Edward avea dreptate si eu ma indragostisem de un om.
Am intrat in living si m-am asezat langa Alice, ascultand in liniste discutiile despre
pregatirea venirii Bellei in casa. Afara se luminase, Edward se pregatea sa plece la Bella.
Carlisle si Esme s-au apucat sa taie niste carne, iar Emmett ma ajuta sa fac salata de fructe. Nu
dupa mult timp Edward se intoarce impreuna cu Bella.
-Sigur…
-Bella, in momentul de fata ne pui pe toti in pericol, i-am spus apropiindu-ma putin de ea.
-Rosalie, las-o! Imi spune Edward aruncandu-mi o privire feroce. Alice si Jasper isi fac
aparitia in bucatarie.
-Buna…
Jasper nu a scos un cuvant, se vedea nu se simtea confortabil. Edward a preferat sa-I arate
si restul casei Bellei, inainte ca situatia sa degenereze.
-Rosalie, strange aia, mi-a spus mama aratand spre cioburile si bucatelele de fructe de pe
jos. Le-am aruncat o privire tuturor si m-am apucat sa strang. Dupa ce am terminat am mers sa
ma uit la televizor. Jazz, Alice si Emmett vin si ei in living.
-Nu prea iti place iubita lui Edward, mi-a spus Jazz.
-Nu vreau sa vorbesc despre asta, i-am spus butonand televizorul nestiind la ce as vrea sa
ma uit. Vin si Esme si Carlisle si se aseaza pe canapea.
-Da.
A doua zi am mers in poiana pentru un meci de bassball, vremea era minunata. Dupa
cateva minute, dupa ce am ajuns noi, apare si Edward impreuna cu Bella. Eu am fost prima care
a lovit, aruncand mingea in padure, dar Edward era dupa ea. Ajunsa la baza, am fost eliminate,
Edward fusese mai rapid, iar ce-a care m-a eliminate a fost Bella. Ridicandu-ma am scos un
marait jos.
Tata a inscris cateva puncte, iar Jazz a lovit mingea aruncand-o sus, iar Emmett a fost
nevoit sa se urce in copac pentru a o prinde.
-Rose,
Rose, Bella este cu Edward, deci face parte din familie, iar noi ne aparam familia, mi-a
spus tata, dandu-mi
mi din nou hainele.
Dupa doua zile de urmariri si paza, toti se intorc acasa teafari, in fine cu exceptia Bellei
care fusese muscata de James si ajutata de Edward sa nu devina un vampir, pe langa asta mai
avea si piciorul ranit. James era mort, iar ea era bine. La petrecerea de sfarsit de ani, am fost
stralucitori si bineinteles in centru atentiei. Eu si Emm terminam liceul.
-Foarte bine, oricum de cate ori absolvim liceul, i-a spus Emmett luandu-ma in brate.
-Asa este, totul e bine cand se termina cu bine, le-am spus uitandu-ma la Bella. Brus
baietii ne trag pe ringul de dans si incepem sa dansam.
Votul...(capitolul 11)
Dupa incidentul neplacut cu James, totul a revenit la normal…daca se poate numi
normal ca o muritoare sa aiba prieteni niste vampire. Aranjam niste haine, cand aud usa
deschizandu-se.
-Asa sunt toti. Sti ca azi e ziua Bellei, nu? Mi-a spus entuziasmata.
In doua ore ne-am intors acasa, era bine cand vedeai inainte ce trebuie sa cumperi.
-Ce repede v-ati intors! Spune mama mirata.
-Eu ma duc sa ma pregatesc… Cand ajung in camera vad toate hainele din nou aruncate
pe jos.
-Da, baby…
-Pai…nu-mi gaseam haine pentru petrecere, mi-a spus cu o fata de catelus nevinovat.
-Puteai macar sa ma astepti, oricum le aranjezi la loc cum erau, i-am spus autoritar.
Intr-o ora ajung si Edward cu Bella. Intrand in living Bella ramane socata, nu se astepta la
aruncandu-l pe pian.
Cand a dat sa se ridice, Emmett si Carlisle l-au impobilizat, Edward incercand s-o fereasca
pe Bella din calea lui Jazz a aruncat-o pe o vaza, spargand-o si umplundu-si mana de sange.
-Ma simt prost, se pare ca pradatorul din mine este mai puternic…imi raspunde
ridicandu-se de jos, lovind un copac si rupandu-l.
-Hai, Jazz…nu s-a intamplat nimic, ii spune Emmett incercand sa destinda atmosfera.
-Fiule, este bine ca Bella nu a fost ranita, ii spune Esme luandu-l in brate.
-Asa se intampla cand esti prieten cu cine nu trebuie… am spus dur, ca pentru mine…
-Bella este bine? Il intreaba Jasper pe tata, cand acesta vine in gradina.
Dupa cateva minute de tacere, in care ne uitam unii la altii, Alice vorbeste.
-Se mai intampla si accidente atunci cand iubitul tau si familia lui sunt vampiri…am spus
ironica.
-Rose! Bella face parte din familie, fie ca ne place, fie ca nu…
-Da, stiu…
Dupa o ora de cand coborase-m in living, apare si Edward avand o fata trista.
-O pun prea mult in pericol si nu mai vreau asta, voi pleca sis per sa ma uite…ne-a spus
repede, tremurandu-i vocea.
-Fiule, nu te vom lasa sa pleci singur, ii spune Esme.
Il priveam pe Edward cat de trist era, asa ca nu am scos niciun cuvant si incercam sa-mi tin
gandurile rautacioase departe.
-Nu conteaza, Edward, esti mai importand tu decat un loc, am spus zambind.
-Jazz, te iert…a fost un accident…neplacut, dar m-am facut sa inteleg ca lumea mea este
mult prea periculoasa pentru ea.
-Nu stiu, fiule, dar Emmett are dreptate, spune Carlisle serios.
-Nu, Edward! Pana la urma suntem o familie, nu? Il intreb, incercand sa-mi ascund
tristetea.
-Buna…
-Buna, Rose.
-Da, nu-mi place starea asta trista in care am intrat toti…Familia se destrama din cauza
unei muritoare, am spus suparata.
-Rose, Edward a renunat la Bella, pentru ca-i facea rau…mi-a spus mama.
-Ce ma ingrijoreaza cel mai mult este starea sentimental a lui Edward, spune Esme trista.
Dragule ai reusit sa dai de el?
-Nu, are telefonul inchis…a spus ca ne va suna el, ultima oara cand am vorbit.
Au trecut cateva luni de cand plecase-m din Forks. Intr-o zi Alice are o viziune cu Bella,
cazand dupa o stanca si se intoarce urgent in Forks sa vada ce se
-Bella…imi pare rau…si..iti sunt recunoscatoare ca mi-ai salvat fratele, dar faci ce-a mai
mare greseala alegand viata asta…Uita-te la noi, vom fi asa pentru eternitate…poate ca ti se
pare frumos acum, dar peste cativa ani vei ura aceasta viata…asa ca voi vota NU…am spus
Toti au votat ca Bella sa devina vampire, inafara de mine si Edward care nu am fost de
acord. Imediat dupa acest “minunat” vot, Edward a dus-o acasa. Dupa doua ore, revine foarte
fericit.
Toti il priveam atenti, singura care stia despre ce era vorba era Alice, care radia de
fericire.
-Multumesc…
-Felicitari, fiule iti doresc tot binele din lume, la fel ca si fratilor tai, spune Carlisle.
-Multumesc mult, tata.
-Wow, Edward te-ai gandit sa intri si tu in randul “oamenilor”, ii spune Emmett razand.
-Felicitari, Edward si te rog iarta-ma pentru gafa pe care am facut-o…am spus schitand
un zambet.
-Merci, Rose si sigur ca te iert, nu esti tu surioara mea mai mica? Imi spune, lovindu-ma
incet in umar.
Cum toata lumea stia ca eu si Emmett eram plecati la facultate, ne relaxam si ne distram
toata ziua. Unerori ne trimitea mama sa vandam, ca sa mai “scape” de noi. Lucrurile revenise-
ra la normal, in fine sa spunem normal. Victoria inca venea dupa Bella.
-Rose, vino jos. Am auzit vocea cristalina a lui Alice. Am coborat scarile, dar Alice vine si
ma trage afara din casa unde erau toti. Cum am pasit afara am vazut in fata casei un Porche
galben nou nout.
-Este cadoul de la mine, doar a venit sa ma salveze cu unul la fel si atunci i-am primis ca
o sa aiba si ea unul, a spus Edward zambind.
-Offff…….
-Sigur, baby.
-Bine.
Emmett m-a luat de mana si am intrat in poiana, lasandu-i pe ceilalti in urma. Ajunsi in
poiana ne-am asezat pe iarba, privind cerul si cateodata aruncandu-ne priviri seducatoare.
-Cine stie, oricum Alice ar fi vazut daca lua vreo decizie, mi-a spus Emmett incepand sa
ma sarute, dar momentul romantic este intrerupt de Edward.
-Da, Edward nu vezi cat public avem si au peste 100 de ani, am spus aratand spre padure.
Toti am inceput sa radem. Bella statea tacuta langa Edward, se vedea ca nu se simtea
confortabil in prezenta mea. I-am aruncat o privire, zambindu-i timid, mi-a raspuns si ea
inrosindu-se la fata.
-Emmett…striga Edward.
Ramase singure eram foarte tacute. Uneori o surprindeam uitandu-se la mine, era ciudat
niciodata nu mai ramaseseram singure. Cat baietii s-au “batut” noi am stat nescotand niciuna
dintre noi vreun cuvant.
-Bella, e timpul sa te duc acasa, altfel Charlie nu o sa te mai lase sa iesi, i-a spus Edward
sarutand-o tandru.
-Baby, noi mergem acasa sau mai stam? M-a intreba Emmett.
Edward o ridica pe Bella in spatele lui si dispar in padure. Eu l-am luat pe Emmett de
mana si am intrat si noi in intunecoasa padure dar asta nu era o problema pentru noi, pentru ca
vedeam bine si prin intuneric. Ajunsi acasa i-am gasit pe Carlisle si Esme uitandu-se la
televizor, iar Alice si Jasper banuiam ca erau in camera.
-Bine, de ce?!
Am vazut o privire trista pe chipul mamei, stiam ca isi dorea sa ma inteleg bine cu Bella…
A doua zi, pana au venit ceilalti de la scoala am stat cu Esme si Emmett, ajutand-o pe mama la
diferite treburi. Dintr-o data auzim o masina venind spre casa, am banuit ca este Alice, asa era.
-Alo, tata?
-Nu stiu, Alice, Jazz si Edward au venit de la scoala si sunt foarte agitati si speriati…
-Pa.
-Pa.
-Tata e pe drum, am spus rupand tacerea. Dupa o jumatate de ora tata ajunge acasa.
-Alice a avut azi la scoala o viziune…Victoria se intoarce si vrea s-o omoare pe Bella cu
orice pret…
-Emmett! Nu ne jucam.
-Bun, copii, Victoria trebuie oprita, chiar daca nu-mi place sa omor o alta fiinta.
Am oftat dandu-mi ochii peste cap. Venind weekendul Edward a plecat cu Bella la Rene,
mama Bellei. Dimineata, inca era bruma, am mers in padure, asteptand-o pe Victoria.
Emmett trecand vijelios pe langa mine reuseste s-o ajunga pe Victoria din urma, dar cand
incearca s-o prinda il arunca intr-un copac, rupandu-l. Am vrut sa ma opresc la el, dar mi-a
facut semn sa continui. Ne-am continuat cursa
nebuna, dar Victoria intra pe teritoriul Quielette
si am fost nevoiti sa ne oprim, dar am inceput iar sa alergam pe granite teritoriului nostrum,
avand-o pe cealalta parte a raului pe Victoria. Brusc din padure au aparut doi lupi, fugarind-o
si ei, dar a scapat si de ei, intrand pe teritoriul nostrum. Doborandu-l pe Jasper, dar Emmett era
in spatele ei. Incercand, disperata sa scape a intrat din nou pe teritoriul lupilor, dar de data asta
Emmett sare dupa ea lovindu-se de un lup, cazand in apa.
-Nu! Am luat pozitia de atac si mi-a iesit un marait puternic din gat.
Langa lupul gri mai apar doi, unul negru si unul maro. Carlisle si Jasper au venit langa
noi.
-O uramaream pe femeia aceea, iar Emmett a fost foarte aproape s-o prinda, dar s-a lovit
de el, i-a spus Carlisle aratand spre lupul gri. Acesta a scos un marait jos. Lupul negru ne-a
facut semn sa plecam.
-Nu stiu, cand l-am vazut pe Emm acolo cu lupul acela mi-am pierdut controlul…
-Voi sunteti mai important decat ea, ne spun Esme si Carlisle. Sa mergem acasa.
Ajunsi acasa am urcat in camera, tata era inca suparat pe mine si Emm, sincer il
intelegeam putea iesi urat toata povestea asta.
-Trebuia sa ramai pe loc cand te-am strigat…nu as fi suportat daca ai fi patit ceva.
Pe la zece dimineata, auzim telefonul si pe Esme vorbind. Coboram si noi intr-un final,
niciunul nu vroia sa faca asta era mult mai bine unul in bratele celuilalt. In living toti se uitau la
televizor.
-Offf….
-Ce ai vrut sa spui mai devreme, fiule? Crezi ca Volturi sunt in spatele crimelor
asta? Intreaba tata.
-Aro vrea ca eu si Alice sa ne alaturam lui, stie ca daca voi sunteti in viata nu o sa
acceptam niciodata…
Toti am ramas nemiscati. Poate Edward avea dreptate si daca era asa nu prea aveam ce
face... Intr-o zi cand am venit acasa de la plimbare, l-am gasit pe Edward foarte agitat.
-Asa si….
-Cum adica asa si… Rosalie varcolacii nu se pot controla… mi-a spus enervat.
Am urcat in camera, eram plictisita si nu aveam chef de nimeni si nimic. Pierduta prin
ganduri nici nu l-am auzit pe Emmett intrand in camera.
-Rose?
-…Da…
-La toate crimele din Settle...Familiile celor disparuti ii cauta inebuniti, iar ei ori sunt
morti, ori au devenit…nemuritori…Mi-am aruncat privirea spre Emm si l-am vazut uitandu-se
la mine ca si cum nu ar fi intels nimic. Nu inteleg de ce se intampla toate astea?
-Iubito, toti avem un drum in viata pe care trebuie sa-l urmam…
-Mda…stiu…
-Emmett hai cu mine, se pare ca un vampir strain a intrat in casa Bellei. Emmett nici nu a
stat pe ganduri. M-am asezat pe fotoliu langa Esme.
mine.
-Rosalie…
-Nu, are dreptate, nu puteti sa va hranit si sa ne paziti si mine si tata… spune Bella.
Ne-am aruncat toti priviri fulgeratoare, chiar daca nu ne placea, puteau ajuta si ei. A doua
zi Edward a mers la Bella pentru a se intalni cu Jacob. Eu, Alice si Esme am mers la
cumparaturi, iar baietii acasa cu Carlisle, care isi lua-se liber de la spital.
-Toti suntem in pericol…iar ea face o mare greseala, dupa transformare si dupa trecerea
a cateva veacuri ii va parea rau de alegerea facuta acum, am spus suparata. Esme veni-se
langa noi dar nu spuse-se nimic. Dupa terminarea cumparaturilor am iesit in parcare. Langa
masina noastra vin doi tipi.
Alice s-a asezat in dreapta, iar Esme in spate cu sacosele. Cei doi tipi erau in spatele
masinii cu mainile pe portbagaj.
-Rose, nu!
Am dat brusc inapoi, speriindu-i pe cei doi tipi, care au cazut pe jos, ferindu-se de masina.
Am intors masina langa ei.
Ajunse acasa, am coborat nervoasa din masina, dar m-am relaxat imediat ce Jasper si-a
facut aparitia.
-Nu, inafara faptului ca Rose era sa calce doi barbate, in parcarea mall-ului.
-Iar daca nu vom actiona, vor intervene Volturi, a spus Emm continuand fraza lui Jasper.
Seara, Alice a mers s-o aduca pe Bella la noi, Edward, Esme, Carlisle, Emmett si Jasper
erau la vanatoare, iar Edward nu vroia ca Bella sa mai mearga in rezervatie. Dupa plecarea lui
Alice am aranjat camera ca pentru o petrecere in pijamale, nu-mi placea, dar nu mai vroiam sa
ma cert cu Alice. Nu a durat mult pana am auzit, masina lui Alice pe alee.
-Buna…
-Bella, hai, trebuie sa te aranjez…i-a spus Alice entuziasmata, mergand sa i-a trusa de
manechiura. Eu am ramas cu Bella, eram in coltul camerei, privind luna.
Alice a oftat lung si a continuat sa-I faca manechiura. Dupa ce a terminat Alice a condus-o
in camera lui Edward, iar dupa a venit inapoi in camera mea si a lui Emmett.
-Rose, esti foarte ganditoare, s-a intamplat ceva? Intreaba incet Alice.
-Ma gandeam…Bella nu realizeaza ce greseala face…am spus sec, iesind din camera.
-Unde te duci?
-Da, Alice…
-Mi-a spus ca ai patit, ce mi s-a intamplat mie in Settle, doar ca nu a fost nimeni care sa
te salveze…mi-a spus repede.
-Ar trebui sa am mai multa incredere in el…Bella ai vrea sa auzi si povestea mea? Nu are
un final fericit, dar al cui are, am intrebat-o zambind amar.
-Da…
-Bella eu am trait intr-o alta lume, aveam o viata
perfecta, lumea ma invidia pentru frumusetea mea, dar totul s-a schimbat din ziua in care l-
am intalnit pe Royce King al II lea. Tatal meu lucra la banca familiei lui Royce. Am acceptat
cererea in casatorie a lui Royce. In ultima mea noapte umana, ma intorceam acasa de la
prietena mea, eram ganditoare pentru ca mai era o saptamana pana la nunta si nu vroiam s-o
fac inauntru din cauza vremii, era frig pentru sfarsitul lui aprilie. Mai aveam cateva strazi
pana acasa, cand am auzit cinci barbati razand foarte tare, sub un felinar stricat…M-am oprit
din povestit, privind-o putin pe Bella, se facuse alba la fata, dar am vrut sa continui poate va
intelege in ce vroia sa se transforme…Nu mi-am dat seama cine sunt pana nu m-au strigat, era
Royce si inca patru prieteni de-ai lui. Royce m-a tras la ei si ma sarutat fortat, era
-Nu-mi voi dori niciodata ceva mai mult decat pe Edward…mi-a spus ea sfioasa.
-Noapte buna.
Am coborat scarile incet, inca ravasita de amintirile care credeam ca nu ma mai afecteaza
asa mult…Am gasit-o pe Alice in living, uitandu-se la televizor.
-Bine, sper ca am facut-o sa intelega anumite lucruri si ca face ce-a mai mare greseala
din viata ei.
M-am uitat urat la ea, dar stiam ca avea dreptate, oricat as fi urat monstrul care
ajunsesem, Alice avea dreptate, daca eram in situatia Bellei as fi facut acelasi lucru. In sfarsit
am stat cu Alice toata noaptea, am povestit, ne-am uitat la televizor si ne-am facut unghiile. La
rasaritul soarelui ceilalti se intorc, chiar si pentru o noapte i-am simtit lipsa lui Emm. Edward a
plecat cu Bella acasa, nu vroia ca Charlie sa se ingrijoreze.
-Emmett are dreptate, daca nu facem ceva vor intervenii Volturii si nu este in interesul
nostru, spune Esme.
-Poate sunt in spatele acestor crime…Cum ti-am mai spus tata, Aro vrea ca eu si Alice sa
ne alaturam lui…
-Bun…o sa iesim si din asta… Acum trebuie sa aranjam casa, maine este petrecerea de
absolvire, ne-a spus Alice, dar nu cu acelasi entuziasm ca intotdeauna.
Am ajutat-o pe Alice, dar si cu acest ajutor am stat pana dimineata. Toti s-au pregatit si au
plecat la liceu. Eu si Emm am ramas acasa pentru ca se presupunea ca suntem in celalalt capat
al lumii, la facultate.
-Da si oricum sa se distreze, la urma urmei de cate ori absolve liceul? Am intrebat fiind
putin ironica.
-Asa e… a spus Emmett izbucnind in ras. Nu dupa mult timp, suna telefonul.
-Alo?
Imediat dupa telefonul lui Alice am plecat. Alergand prin padure in fata noastra au aparut
trei caprioare, dar au scapat intrand pe teritoriul lupilor.
-Am o idee, ma uitam fix la el, hai sa vanam pume, a spus el serios.
-Bine, i-am spus disparand de langa el. Alergand cand brusc am cazut la pamant,
intorcandu-ma l-am vazut pe Emm deasupra mea razand.
-Se mai intampla…nu am apucat sa termin fraza, deoarece buzele fine ale lui Emmett le-au
gasit pe ale mele, am stat acolo pana cand a inceput sa sune telefonul.
-Alo?
-Da, tata.
In cateva minute eram in casa, petrecerea se terminase. Cum am intrat ne-a lovit un miros
puternic de lup. Toti ne asteptau in living.
-De ce?
-Ne vor ajuta…Tuturor ne trebuie antrenament, ce zici Jacob, Sam va accepta sa asiste la
antrenament? L-a intrebat tata.
-Nu stiu…daca va accepta ne reintalnim maine, raspunde Jacob cu o ura vizibila in voce.
-Sa ne schimbam si sa mergem, deja s-a luminat afara, a spus Esme de langa tata.
Dupa ce ne-am schimbat am plecat in padure, Edward se dusese s-o ia pe Bella. Ajunsi la
locul specificat de Carlisle lupilor, am vazut ca ca nu erau acolo, nu stiam daca vor veni sau nu.
-Emmett! Striga Jasper dupa ce ne-a informat despre cum ataca nou-nascutii.
Emm m-a sarutat si a mers in fata lui Jazz. Toti am “luptat” cu Jasper, iar dupa intre noi.
La apus Edward a plecat cu Bella, iar noi ne-am indreptat spre casa. Intrand am mers toti in
dormitor, eram murdari si ingrijorati. Dupa o saptamana lunga de antrenamente a venit si ziua
adevaratei lupte cu nou-nascutii. Eram pe balcon priveam spre campul de lupta.
-Rose, Alice! Ne striga Carlisle. Ne-am uitat jos si i-am vazut pe toti, m-am intors la Alice
si am sarit peste balcon.
-Multumesc.
-Da, sa mergem si noi trebuie sa fim pregatiti, ne-a spus tata intrand in padure.
Toti am aprobat si l-am urmat. In cateva minute eram in poiana unde se tinea lupta. Se
simtea o tensiune imensa in aer, n-as fi vrut sa fiu in pielea lui Jazz. Linistea padurii a fost
zguduita de tropote de pasi, ne-am uitat unii la altii timp de o fractiune de secunda, dupa ne-am
fixat privirile in directia de unde veneau pasii, apropiindu-se rapid de noi.
Cum nou-nascutii au iesit in camp deschis am
atacat, ne-au sarit si lupii in ajutor, ceea ce nu-mi venea sac red. Lupta s-a terminat repede cu
ajutorul lupilor.
-Volturi…
Toti am amutit…In aceasta liniste apasatoare Edward si Bella isi fac aparitia.
Brusc auzim un marait, iar dupa un schelalait puternic, cand ne-am intors il vedem pe
Jacob cazut jos in forma umana, iar haita a omorat un nou-nascut care se pare ca ne scapase.
Dupa plecarea haitei, cutreieram campia cu privirile pana am zarit patru pelerine negre
apropiindu-se. Jesper a mers langa micuta vampirita care se predase, era foarte nelinistita in
prezenta Bellei.
-Se pare ca am ratat o lupta pe
cinste…spune Alec.
-N-am vazut niciodata un clan sa reziste in fata unui asemenea atac…a spus Jane privind
focul.
Edward a scos un marait puternic. Jane nu l-a bagat in seama si si-a fixat privirea pe nou-
nascuta, iar aceasta s-a prabusit la pamant tipand de durere. O priveam pe Jane si nu puteam
crede ca exista o fiinta atat de crud ape lume, se bucura de durerea fetei. Mi-am inclestat dintii
si am incercat sa nu spun nimic, nu faceam decat sa inrautatesc lucrurile.
-Felix, termina cu asta, vreau sa merg acasa, i-a spus Jane, vampirului mare de langa ea.
Uriasul vampire a trecut printre oi ajungand la fata, rupand-o in doua si aruncand-o in foc.
Fara sa mai spuna ceva Volturi pleaca. Toti am rasuflat usurati si ne-am indreptat spre casa.
Esme si Carlisle erau tristi din cauza ca nu au putut s-o salveze pe acea fata, dar nu aveau alta
sansa. Dupa ce ne-am schimbat, am coborat in living.
-Ce mai zi…spune Emmett.
-Da stiu, am omorat-o eu, iar Seth pe Riley, ne-a spus Edward.
-Acum, bine…
Edward o lasa pe Bella cu noi si iese din casa. Dupa o jumatate de ora se intoarce putin
trist.
-Jake…a spus Bella oftand. Poate este mai bine asa chiar daca imi va lipsi, a spus ea
cuibarindu-se la pieptul lui Edward.
-Nu, Rose, aceasta nunta este deosebita si vreau sa fie ce-a mai frumoasa din toate
timpurile.
-Mda, ai dreptate, cum n-a mai fost niciodata, am spus uitandu-ma la Emmett, acesta
chicoti.
Alice a mers la baieti, pentru a le da indicatii. In acel moment cand privirea imi tot alerga
dupa Alice, o simt pe Esme langa mine. M-am intors si am vazut bin ochii ei aurii o bucurie
imensa, dar si o tristete.
-Sigur, Esme, s-a intamplat ceva? Am intrebat incercand sa ascund tristetea, dar fara
succes.
-Mama, cred ca sti…am vorbit cu Bella si i-am spus povestea mea, dar fara rezultat…Nu
stie cum este viata asta si la cate trebuie sa renunte, pentru a fi vampire, am spus intr-o soapta
moarta.
-Draga mea, asta a fost alegerea ei…nu puteau trai unul fara celalalt. E la fel ca la tine
sau la oricare dintre noi, tu ai putea trai departe de Emmett? Intreaba Esme zambind.
-Pai tocmai, dar tu ti-ai dat seama ca inseamna ceva pentru tine din clipa cand l-ai vazut.
Edward a asteptat prea mult timp dragostea, iar acum si-a gasit-o, hai sa ne bucuram pentru
el, mi-a spus mama imbratisandu-ma.
Dupa doua zile de pregatiri si aranjari am luat o pauza, ca sa vanam. Intrati in intunericul
padurii dese, m-am indepartat de grup, dar Emmett a venit dupa mine.
-Credeam ca-i terminat terminat si te-ai intors acasa pentru aranjarea petrecerii, a spus
Emmett de langa mine. In acel moment un trunchi de copac tanar zboara spre Emm, dar il
opreste cu usurinta, ferindu-ma si pe mine.
Toti am inceput sa radem, dar trebuia sa vanam acasa ca am mers dupa un miros de
caprioare. Erau pe teritoriul nostru, dar daca fugeau spre dreapta intrau pe teritoriul lupilor.
Edward si Jasper le-a taiat calea spre teritoriul varcolacilor, in timp ce noi ne-am napustit
asupra lor. La rasaritul soarelui ajungem acasa. Razele soarelui incercau sa patrunda prin
perdeaua de nori grosi ce acopereau cerul.
Intrati in casa Alice incepe din nou cu impartirea trebuirlor. Era putin enervant, dar nu
vroiam sa-I stricam buna dispozitie.
-Eu plec la Bella, azi vrem sa-i spunem si lui Charlie. Jazz cata nevoie aveam de tine,
Bella e foarte nelinistita. Hmmm…ai dreptate, a spus Edward, banuiesc ca gandului lui Jazz.
Esme si Alice au mers in Settle pentru a face ultimele cumparaturi, iar eu, Jasper si Emmett
am ramas pentru a termina aranjarea casem gradinii si stradutei dinspre sosea.
In timp ce asezam o masa din spate il surprind pe Emm uitandu-se fix la mine, m-am intors
si i-am zambit.
-Am auzit masina, parca nu aveai voie cu ea pe strazile din Forks…o tachineaza Emm.
Toata saptamana am fost in alerta cu Alice, dar in sfarsit a venit si ziua cea mare. Era o
dimineata frumoasa, soarele nu ne facea problem, iar iarba uda de raua diminetii era minunata.
Gradina arata superb cu arcade de flori si scena pentru dans. Din living apare Edward imbract
in costum. Mi-a venit sa rad la cat de haios era, dar incercam sa ma abtin.
Toti au fost surprinsi de reactia mea. Carlisle m-a privit lung avand o privire fericita. Pe la
ora 10 Alice a venit cu Bella. Am intampinat invitatii cu restul familiei, pana cand Rene vorbea
cu Bella. Primii invitati au fost cei din familia Denali, urmati de Seth, mama lui si Billy, iar dupa
ceilalti. L-am lasat pe Edward sa intampine invitatii si m-amdus in camera unde Alice o aranja
pe Bella. Am ciocanit si am intrat in camera cu o ezitare vizibila. Eram imbracata intr-o rochie
argintie stralucitoare si parul strans intr-o coroana delicate.
-Sigur, vreau sa fie impletit, iar voalul sa vina dedesubt. In timp ce eu ii faceam parul
Bellei, Alice o machia. Dupa cateva minute am terminat.
-Wow, Rose, arata minunat, spune Alice uimita.
-Multumesc…
-Rose aduci tu rochia? Si dupa cauta-l pe Jazz, ii va trebui putin ajutor, a spus Alice
uitandu-se spre Bella. Am adus rochia si am coborat la parter sa-l caut pe Jasper. Tocmai intra
pe usa cu Phill. Dupa ce am vorbit cu Jasper am mers langa mama, tata si Emmett.
-Da…
-Sigur o sa cada pe scari, a spus Emm razand, imaginand-si scena, m-am uitat urat la el.
-Rose! M-a strigat mama care urcase in camera unde se aranja Bella.
Am mers la pian si am inceput sa cant canonul lui Pachelbel. In timp ce cantam priveam
spre scari…intr-un final isi face si Bella aparitia la bratul lui Charlie. Se vedea ca era agitate,
iar invitatii supranaturali auzeau lucrul acesta. Dupa ce au spus juramintele, a inceput
petrecerea la amurg.
Ii priveam pe Edward si Bella cum dansau, nu le mai pasa de nimeni si nimic, cid oar de
iubirea lor.
-Imi acordati acest dans doamna
Cullen? Ma intreaba Emmett venind din casa.
Imediat dupa terminarea catecului, Edward se indreapta cu Bella spre partea neluminata a
casei.
Emmett intoarce privirea fulgerator spre Jasper, dupa care ma duce langa ceilalti, in timp
ce el si Jazz vorbesc incet incat noi sa nu auzim.
-Cadoul de nunta?!
-Jacob?!
Fara se ne dam seama se terminase si al doilea dans, cand brusc Edward se inderparteaza
de mine, ducandu-se spre locul unde erau Bella si Jacob. Emmett si Jasper il urmeaza impreuna
cu Seth. Merg iar alaturi de parinti si prieteni, dar privirea imi era indreptata spre locul
intunecat. Dupa cateva minute bune, toti ies din intuneric, dar fara Seth. Am mers langa Emmett.
-Iubitule?
-Totul este in regula, Jacob se enervase putin, imi spune luandu-ma dupa gat.
-Bella doar nu vrei sa pleci in rochia de mireasa nu? O intreaba Alice tragand-o dupa ea
in casa.
-Felicitari Alice, petrecerea a fost minunata, i-a spus Esme, sarutand-o pe obraz.
-Unde?Intreaba Emmett.
-La vanatoare cu familia Denali.
Am mers la vanatoare, iar Emmett s-a razbunat pe Alice furandu-I prada de fiecare data.
Dupa cateva ore ne intoarcem acasa. Alice urmata de Jazz merg in camera, Alice era suparata
ca nu vanase nimic. Intre timp, familia Denali isi i-au ramas bun. Eu, Emm, Carlisle si Esme am
mers in living.
-Alta data sa mai arunce cu trunchiuri de copaci si sa mai intre in camera fara sa bata la
usa…spune el zambind.
Ne uitam la televizor cand Alice coboara agitate spunand fraze fara inteles.
-Ce s-a intamplat? Intreb socata de reactia ei, n-o mai vazuse-m niciodata asa.
-Imposibil…am spus cu jumatate de gura, stiam ca acest lucru este imposibil pentru
vampiri, dar Bella era om. Am plecat de langa ei in camera mea si a lui Emmett.
-Da…
-Esti bine?
-Ma gandeam doar ca de ce altii sunt fericiti, iar eu nu…am spus priving spre padurea
neagra, luminata in putin locuri de cateva stele.
-Nu esti fericita?
-Nu pe deplin, Emmett este sufletul meu pereche si va am si pe voi…sunt oarecum
fericita…insa mai este un lucru pe care mi-l doresc enorm… i-am spus mamei imbratisand-o.
-Offf….
Au trecut doua saptamani de la nunta lui Edward, eram in living alaturi de Emmett, Alice,
Jazz si Esme cand imi suna telefonul. M-am ridicat si m-am dus in bucatarie cand am vazut ca e
Edward, era ciudat sa ma sune pe mine…
-Alo?
-Bella? Ce este?
-Rosalie, trebuie sa ma ajuti, vrea sa-mi omoare copilul…
-Multumesc, Rose…
-Era Bella, vin acasa, am spus incet incercand sa-mi maschez nelinistea, dar in acelasi
timp fericirea. Esme ma privit suspicios.
Ajunge si tata acasa mai devreme, dandu-ne vestea ce-a mare, dar si ceea ce vroia Edward.
-Rose…acest copil o poate omora pe Bella, a spus tata bland incercand sa ma calmeze.
Trebuia sa mergem dupa ei la aeroport, asa ca am fost prima in garaj. Eu, Alice, Emm si
Jazz eram in Bmw, iar mama si tata in Mercedess. Cum am iesit din Forks am apasat acceleratia
pana la podea. Tata incerca sa se tina dupa noi, dar ramanea mereu in urma.
M-am intors spre el strambandu-ma. Drumul pana la aeroport a fost relative scurt la viteza
cu care am mers.
-Da.
Intr-un final ii vedem. Bella se opreste pe loc, dupa care o i-a la fuga sarindu-mi dupa gat.
Am imbratisat-o, soptindu-I la ureche ca totul va fi bine. Ridicandu-mi privirea, le-am vazut
privirile uimite, dar si privirea furioasa a lui Edward.
-Mda…hai sa mergem.
-Copilul va trai, iar daca incerci sa faci ceva va trebui sa treci de mine mai intai, i-am
spus dandu-l la o parte din usa, intrand in masina si demarnad in forta.
-Rose, mai incet, acum o avem si pe Bella cu noi, imi spune Alice.
-Nu stiu ce-i in capul lui…cum poate fi in stare sa-si omoare propiul copil?!
Dupa privirea lui Alice am inteles ca nu era de acord. Pe drumul spre casa am vazut ca
Bella se simtea din ce in ce mai rau, asa ca am accelerat putin, pentru a ajunge mai repede. Intr-
o ora eram in fata casei, am dus-o pe Bella in living, aseznad-o cu grija pe canapea. Dupa
cateva minute ajung si baietii. Edward intra vijelios in casa si se apropie de Bella.
Vrei sa-ti omori propiul copil? Nu te vei atinge de el cat timp voi trai eu, am gandit de
langa Bella.
-Iubito…
Edward inainteaza spre canapea, atunci m-am pus intre el si Bella scotand un marait
puternic. Edward se uita furios la mine si inainteaza.
-Fiule si eu sunt de acord cu Rose si Bella…ii spune Esme, facandu-se liniste in camera.
-Edward, imi pare rau fiule, dar nu voi face avortul, este alegerea Bellei, iar ea chiar isi
doreste acest copil si isi asuma orice risc.
Au trecut doua saptamani de la venirea Bellei si a lui Edward din luna de miere. Bella se
simtea din ce in ce mai rau, nu putea manca nimic, pentru ca vomita, iar puterile o lasau pe zi ce
trece mai mult. Eu devenisem protectoarea Bellei, iar intre noi se infiripase o prietenie
frumoasa. Acest copil m-a facut sa inteleg ca Bella poate nu facuse alegerea gresita. Eram langa
canapeaua unde statea Bella, cand Edward intra in camera cu o fata inexpresiva.
-Jake, intra…
Jacob intra in camera cu privirea arzatoare. Privind prin camera pana a vazut-o pe Bella,
ramanand socat. Il priveam fix, iar in camera atmosfera incepea sa se incinga, dar datorita lui
Jasper, lucrurile statea bine. Dintr-o data il vad inaintand spre canapea, atunci m-am pus intre
el si Bella.
-Rose, nu…imi spune Bella.
-Nu te forta, Bella, ii poate face rau copilului, am spus ajutand-o sa se aseze pe pernele
pufoase.
M-am uitat la usa si dupa din nou la Bella, starea ei se inrautatea din ce in ce mai mult. In
camera era o liniste apasatoare pana Edward si Jacob au revenit.
Nu-mi convenea ca trebuie sa plec, dar inainte de a iesi dupa Edward, i-am aruncat
cainelui o privire amenintatoare. Ma indreptam catre bucatarie unde era toata familia, cu
privirea inc ape camera unde Bella era cu Jacob.
-Sti ceva Edward, mai bine taci, nu pot sa inteleg nici acum cum iti poti omora propiul
copil….
-Gandeste-te putin, parintii tai umani nu te-au omorat, ci ti-au dat viata si au avut grija
de tine, iar Carlisle ti-a oferit o a doua sansa la viata atunci cand erai pe moarte, tu cum ii poti
rapi copilasului aceasta sansa? Am spus enervata.
-Esti bine?
-Nu, nu sunt bine…pentru ca nimeni nu intelege…am spus parasind bucataria si
asezandu-ma pe scarile care duceau la dormitoare. Esme vine si se aseaza langa mine in liniste.
Eram cu ochii atintiti pe usa camerei, cand aceasta se deschide si Jacob iese pe hol.
-Jacob, pleci? Intreaba tata iesind din bucatarie.
-Multumesc…
Era o liniste profunda in camera, se auzea decat inima Bellei si uneori vaicarelile din
somn. Edward vine si se aseaza ca de obice langa canapea, avand o privire care te durea numai
cand o vedeai.
-Dar…
-Nu!
-Ce incapatanata esti…spune Emmett indreptandu-se spre usa, urmat de restul familiei.
-Edward imi pare rau pentru mai devreme, dar vreau sa intelegi…
-Inteleg Rose si ai dreptate, dar…uita-te la ea este la un pas de moarte din cauza mea.
-Nu stiu…
-Jacob…spune Edward ca pentru sine si iese vijelios din camera. Emmett si Jasper au
schimbat o privire si l-au urmat.
-Rose…
Dupa putin timp Emmett intra in camera luand telefonul si apeleaza pe cineva. Il priveam si
nu intelegeam de ce e asa agitat, dar am inteles imediat ce i-a povestit tatei. Dup ace a inchis s-a
uitat lung la mine. Am ramas singura cu Bella, deoarece Alice mersese pe veranda sa vada ce se
intampla. Era de rau haita de lupi vine dupa Bella.
Dupa cateva minute Carlisle si Esme intra in camera. Tata se uita la mine, i-am aratat cu
privirea unde sunt ceilalti.
-Bine…
Bella adormise, iar ceilalt revin in camera. Emmett vine langa mine cuprinzandu-ma de
mijloc.
-Se pare ca haita vrea s-o omoare pe Bella…spune Jasper putin enervat.
-Rosalie…
-Nu, Carlisle, pana acum v-am lasat sa faceti ce-ati vrut, dar nu va permitem mai mult.
-Eu…?!
-In tot acest timp i-am dat Belle ice avea ea nevoie, dar poate copilul este mai asemanator
cu noi, decat cu dieta oamenilor…
-Vrei sa spui ca s-ar putea sa-i fie sete? Intreaba tata curios.
-Cred…
-Bella, daca ii este sete nu vrea sange de animal ci de om… spune Carlisle dupa o scurta
privire cu Edward.
-Nu transparent! Il aud pe Edward de la parter, i-am schimbat paharul si am coborat. I-am
dat paharul Bellei, se uita ciudat, parea speriata.
-Ah…
-Draga mea…
Am continuat sa-i dam sange Bellei inca doua saptamani, iar starea ei se imbunatatea.
Carlisle si Esme plecau pentru a mai aduce sange, apetitul Bellei crestea pe z ice trece mai mult.
Dar totul era mult mai usor acum pentru ca Edward putea auzi gandurile copilului si asa stiam
ce vroia. Mai era o zi pana Carlisle si Es,e se intorceau acasa, iar Edward il rugase pe tata sa
scoata copilul, se dezvoltase si nu mai avea loc in pantecul Bellei, iar acest lucru era periculos
pentru ea.
-Da, iubito.
M-am dat de langa Jacob, mirosea prea urat si m-am dus langa Emmett, luandu-l de mana.
-Rose, ma poti ajuta sa ma ridic, as vrea sa vad daca pot merge singura…
-Iubito…
-Alice, suna-l pe Carlisle! Am strigat in timp ce rupeam hainele Bellei. Edward ma ajuta
tinand-o dreapta pentru a nu se ineca cu sange. Dupa cateva secunde Alice intra in camera cu
mobilul in mana, mi-l da si dispare rapid.
M-am trezit aruncata de Jacob in pragul usii, rupandul, iar telefonul spargandu-se. Alice
vine si ma trage afara din camera, ducandu-ma la parter, unde erau Emmett si Jasper. Cum am
intrat in camera am inceput sa ma linistesc.
-Mi-am pierdut cumpatul si era s-o…omor pe Bella, daca nu era Jacob, care m-a aruncat
afara.
-Iubitule, daca nu era el, Bella murea cu adevarat, am spus punand accent pe adevarat.
Eram atenta la tot ce se intampla la etaj si cand l-am auzit pe Edward spunandu-I lui Jacob
sa i-a copilul m-am ridicat rapid intreptandu-ma spre unsa, dar Alice ma opreste.
Am coborat cu fetita in living. Intrand in camera am ridicat privirea spre ceilalti, erau
uimiti. Am trecut pe langa ei si m-am asezat pe canapea privind minunata fetita.
-Iubitule….
Am chicotit la reactia lui Alice. Ramasa singura cu Renesme, imi dadeam seama ca eram
geloasa pe Bella, avea ceea ce eu imi doream si pentru care as fi renuntat la nemurire. Cazuse-
m pe ganduri cand fetita imi atinge fata, am revenit la realitate si am privit micutii ochisori…
-Ti-e fomane? Intreb bland.
Fetita face un semn din cap, si am banuit ca era un da. Am mers in bucatarie pregatindu-I
biberonul si dupa m-am asezat pe fotoliu, hranind-o pe micuta. Eram atat de absorbita de copil
incat parca nu mai auzeam si nu mai vedeam nimic. Dupa ce a terminat, i-am cantat, aducand-o
aproape de fata mea pentru a-mi apropia nasul de obrajorul ei micut. Intre timp Alice si baietii
se intorc, iar ea urca la Edward pentru a vedea cum se mai simte Bella, iar Emmett si Jasper
schimbau canalele televizorului fara a se uita la ele. Emmett imi mai arunca cate o privire dulce
si un zambet fermecator. A doua zi am iesit impreuna cu Renesme, Emmett si Jasper in gradina.
M-am ridicat si i-am pus fetita delicat in brate, aratandu-i cum s-o tina.
-Iubito…
Inainte de a-i raspunde lui Emmett auzim masina lui Carlisle apropiindu-se de casa. Jasper
mi-o da pe Renesme si merge impreuna cu Emmett in casa. Auzeam glasurile cristaline ale
mamei si tatei in living, dupa care, tata urca la Edward si Bella.
Toti au mers la etaj asteptand “trezirea” Bellei. Ma plimbam prin living leganand-o pe
Renesme, cand bursc imi pune manuta ei mica pe fata si incep sa vad cum a fost totul. Atunci am
inteles ce vroia sa spuna.
-Nimic, doar ca Bella este mult mai puternica decat noi un timp, ma privea atent, dupa
care incepe sa rada. L-am auzit pe Edward ca merg la vanatoare, asa ca m-am dus la fereastra
pentru a-i vedea. Primul care a sarit a fost Edward, dupa care si Bella, parea socata de
aterizare, dar si-a aruncat pantofii si a disparut impreuna cu Edward in padure. Toti au coborat
in living.
-Este foarte puternica si se stapaneste bine, din ce am observant, spune Carlisle ganditor.
-Da, dar chiar daca are o stapanire puternica de sine, si-o poate pierde pentru o secunda
si totul va fi un dezastru, spune Jasper.
Emmett a venit langa mine luandu-ma cu o mana de mijloc, iar cu cealalta se juca cu
Renesme.
-Bella…
-Blonda psihopata…
Eram obisnuita cu Jacob si cuvintele lui, dar asta ma enervase, am scos un marait puternic
din gat. Emmett se uita serios la mine. Am inceput sa alergam pana am gasit un mic grup de
caprioare, dupa am hotarat sa mergem putin in poiana.
-Baby, acum ca Bella s-a transformat, Renesme va petrece mai mult timp cu ea…
-Ce?
-O familie pe care o iubesc si un sot pe care-l ador.
-Si eu te ador.
-Fugi!
Am inceput sa alerg cu Emmett pe urmele mele. Cum se apropia putin urcam intr-un copac,
asa am ajuns prima acasa. Am intrat vijelion in casa razand,trantind usa in urma mea.
Ne-am dat seama ca toti se uitau la noi abia cand Alice a inceput sa chicoteasca.
-Foarte bine.
-Este afara cu Jacob…dar nici nu a apucat sa termine ca deja iesisem din camera.
-Mda…
-Nessie…Numele pe care l-a ales Bella e prea mare…a spus disparand in padure.
-Ce este Rose? Intreaba mama cand am intrat in casa.
-Nimic, cainele s-a dus inaintea Bellei si a lui Edward, dar altceva e ciudat.
-Jake ma striga Nessie, e mult mai usor, iar mie imi place, spune ea incet.
Eu si Emm am schimbat o privire, stiam ca era adevarat ceea ce spusese Jasper, iar
Emmett stia ca ma voi pune intre Bella si Nessie daca va fi nevoie.
-Jazz, hai sa nu ma dramatizam, cat timp Jacob nu a fost aici m-am uitat in viitor si nu o
vad pe Bella, atacand-o pe Nessie.
Am mers in cel mai indepartat colt al camerei, imprena cu Nessie. Emmett si Jasper erau
pregatiti in caz de ceva, Carlisle si Esme stateau langa canapea, privind spre usa, iar Alice
topaia prin camera. Primul care a intrat in casa a fost Jacob, care s-a pus in fata mea si a lui
Nessie, dupa intra si Edward, urmat de Bella.
Ii priveam pe toti cat erau de incordati, dar Jasper ne-a ajutat, calmandu-ne.
-Renesme?! A spus Bella inaintand spre noi fara sa-si de-a seama.
Toti cu exceptia lui Alice s-au pus in miscare, Edward a luat-o pe Bella.
-Fiti seriosi, oricine ar vrea sa priveasca mai de aproape, a spus Alice putin enervata.
-Este in regula, la vanatoare ne-am intalnit cu doi drumeti, dar Bella a rezistat, tinandu-
si respiratia si fugind departe de ei.
Jacob intoarce capul spre mine, am dat aprobator din cap si i-am dat-o pe Nessie. A
traversat distant dintre noi si Bella din patru pasi, dar era precaut, fixand-o cu privirea pe Bella.
Bella isi i-a fetita in brate, iar Nessie o atinge bland pe obraz, folosindu-si puterea, pentru a
vedea si Bella ce s-a intamplat in absenta ei. M-am dus langa Emmett luandu-l de mana, nu
puteam minti, nu ma simteam bine, dar in acelasi timp ma bucuram pentru Bella si Nessie.
Emmett ma saruta tandru pe obraz.
-Bells, nu e ceea ce crezi tu, daca ar fi fost asa crezi ca Edward m-ar mai fi lasat sa
traiesc? Si in plus Nessie ma place, spune el incercand s-o calmeze. Seth si Leah au venit de-o
parte si alta a lui Jacob in forma de lup.
-Jacob, te omor!
Stateam pe fotoliu cu Nessie, fiind atenta la ce vorbesc afara, cand un schelalait puternic,
sparge linistea padurii. Cand au intrat in casa Bella ii cerea scuze lui Seth, prima data n-am
inteles de ce, dar i-am vazut bratul lui Seth si mi-am dat seama ca a sarit intre Jacob si Bella si
a fost ranit.
Dupa micul incident cu Seth, toti iesim afara Emmett o provocase pe Bella la un
skandenberg, pe care Emmett la pierdut. Toti am inceput sa radem de fata pe care a facut-o
Au trecut cateva saptamini, de cand Bella devenise vampir, lucrurile erau normale.
Edward, Bella si Nessie se mutase-ra in casa lor. Toti eram in living, eu si Alice vorbeam despre
o iesire la cuparaturi, baietii vorbeau despre un meci de fotbal, iar mama si tata se uitau la
televizor, cand Edward intra in casa. Ne-am intors spre el si am vazut ca este singur.
-Bine…
-Singurei acolo…cuibusorul vostru de nebunii, il tachineaza Emmett.
-Macar noi nu vom darama casa cum au facut altii, i-a spus cu un zambet larg. Toti am
inceput sa radem, cand dintr-o data Bella intra vijelios in casa cu Nessie in brate.
-Alice!
Toti eram atenti la Bella, fara sa ne dam seama ca Alice nu “era” cu noi, pana l-am auzit
pe Jasper strigand-o. Ne-am intors si am vazut-o mai alba decat varul, pierduta in viitor. Am
simtit cum mi se opreste respiratia.
-Vin toti…
-Emmett…
Imi intorc privirea spre Nessie, care asculta cu atentie conversatia noastra.
-Nimic, draga mea, nimeni nu-ti va face nici-un rau, ii spune Edward luand-o in brate.
Am schimbat o privire cu Esme. Jasper ne tinea emotiile bine, nu trebuia ca Nessie sa stie
cat de grava e situatia. Pe seara Bella a dus-o pe Nessie acasa ca s-o culce, dupa care s-a
intors.
Carlisle pune mana la barbie, gandito. Eram langa Emmett, iar calmitatea lui ma scoate
din sarite, nu intelegea ca Volturii ne vor omora. Brusc Alice ridica privirea.
-Trebuie sa cautam ajutoare, daca se vor opri putin avem o sansa sa le explicam, spune ea
mutandu-si privirea pe fiecare.
-Volturii stiu de alianta noastra cu haita…si sunt constienti ca ne vor ajuta si vom mai
cere ajutorul prietenilor, spune Emmett pe un ton impaciuitor.
-Vom avea nevoie de un adevarat spectacol cu martori, am spus dur, cu vocea taioasa,
precum sticla.
-Da, ca Nessie este un copil jumatate vampir, jumatate om…Familia Tanyei, clanul lui
Siobhan, al lui Amun, Garret si Mary, poate Alistar…spune ea.
-Poate…
-Ce este asta, Alice? Mergem sa-i cautam? Intreaba Edward in soapta.
-Nu pot vedea, trebuie sa ne despartim si sa-i aducem aici pe cine putem pentru a le-o
arata pe Nessie, pana cade zapada.
-Nu! Lasa-l sa vina, spune Alice luandu-l pe Jasper de mana, care era la fel de nedumerit
ca noi toti si dispar in noapte. Am auzit-o toti strigand “grabiti-va! Trebuie sa-i gasiti!”
Eram pierduti, in camera era o liniste apasatoare, il auzeam pe Jacob urcand scarile.
-Atunci ce este?
-S-a terminat! Toti am fost condamnati la moarte a spus ea, vocea rasunand ca un ecou.
Am stat toata noaptea, statui ale groazei si durerii, dar Alice si Jasper nu s-au intors. Jacob
sforaia intr-un colt, in forma de lup, pentru a sti si Sam ce se intampla. Spre rasarit eram
nelinistiti, deoarece Bella o aduse-se pe Renesme, iar aceasta incepea sa se trezeasca si trebuia
sa-i raspundem la intrebari “unde sunt Alice si Jasper?”, “ce se intampla?”….Cand soarele
incepea sa se ridice il vad pe Edward miscandu-se.
-E plecata de prea mult timp, nu-I sta in fire, am spus plimbandu-ma prin camera.
Dintr-o data Emmett, care era la fereastra injura atat de tare, incat il trezeste pe Jacob, in
curte era haita lui. Toti am iesit afara cu exceptia lui Jacob si Nessie.
Dup ace Carlisle, Edward si Sam au discutat ne-am indreptat spre casa. Fiecare ne
intrebam ce vom face. Cateodata imi mai aruncam privirea catre Emmett care privea pe
fereastra, parea atat de calm, incat ma enerva si mai tare.
-Nu ma voi lasa doborat fara lupta, maraie el. Alice ne-a spus ce sa facem. Sa-i dam
drumul.
Bella ii simtise mirosul lui Jasper pe drum spre casa si l-a urmat impreuna cu Edward.
Cand s-au intors eu si Es,e ne schimbase-m mai sport, iar pe masa era un glob pamantesc
distrus. Jacob si Nessie stateau pe canapea cu ochii mari.
-Edward va trebui sa le-o aratam pe Nessie, tu vei sti mai bine cum sa-i iei pe fiecare.
-O sa fie mai greu aici. Familia Tanyei ajunge maine dimineata si habar n-au de ce
vine, ii spune Carlisle.
La plecare le-am zambit forta, iar pe Nessie am sarutat-o pe frunte, la Jacob m-am
strambat.
-Rose…spune Emmett.
-Nu stiu, oricum nu-i voi lasa pe Volturi s-o i-a pe Nessie, decat peste cadavrul meu, am
spus sec.
-Hai, sa ne grabim spre casa, vor avea nevoie de noi, am continuat repede. Emmett da din
cap nemultumit si ma urmeaza.
-Afara cu Jacob, inceracm s-o tinem departe de toata agitatie, dar nu vom mai putea
mult, mi-a raspuns Edward din camera.
Zilele treceau mai repede decat era normal, Bella continua sa se antreneze cu Kate si
Zafrina. Nessie isi dadu-se seama de pericolul in care ne aflam.
Stateam pe acoperis, cand simt pe cineva langa mine. Ma intorc si o vad pe Esme,
ingrijorata.
-Dar suntem puternici si avem ceva ce ei nu au…ne iubim si suntem o familie…am spus
incercand sa par optimista in fata mamei, dar stiam ca ne puteau omora.
Am coborat impreuna cu mama. In living nimeni nu mai scotea vreun cuvant.
In sfarsit a venit momentul sa plecam. Am iesit toti din casa, indreptandu-ne spre locul
unde ne-a spus Alice ca vor veni Volturi. Ajunsi acolo l-am sarutat tandru pe Emmett si m-am
dus la locul meu. Tata, Emmett, eu, Zafrina, Tanya, Kate si Edward faceam parte din prima
linie. Asteptam sa vedeam pelerinele negre facandu-si aparitia printre copacii albi ai padurii,
cand dintr-o data apar si varcolacii de-o parte si alta a grupului. Ii priveam si nu-mi venea sac
red ca eram la un pas de moarte, fara sa fi facut ceva. Intr-un final ii vedem, se pare ca si
Volturi au venit insotiti. Ajungand in fata noastra, raman socat, erau despasiti numeric.
-Aro…incepe Carlisle.
-Nu am incalcat nimic! Renesme este jumatate vampir, jumatate om, daca ne lasati va
putem demonstra. Prietenii nostril aici de fata au stat cu fetita si va pot spune si ei.
M-am intors la Bella, nici ea nu era de acord ca Aro sa fie atat de aproape de Nessie.
Edward o i-a pe Renesme in brate si se indreapta spre mijlocul poienii. Emmett si Jacob merg cu
el, iar Aro vine cu Felix si Demetri. Cei trei vampire au strambat din nas cand au ajuns fata-n
fata cu Jacob, acesta fiind in forma de lup.
-Sa sti ca nu fac niciun rau, ma controlez foarte bine in preajma bunicului, care este
om, ii spune ea.
Inainte ca Aro sa spuna ceva Nessie ii pune
mama pe obraz, aratandu-II toata povestea. Cand Ness a indepartat mana, Aro ramasese socat, ii
mai priveste o data pe Edward, Emm si Jacob si se intoarce langa grupul lui.
-Ai
Ai spus ca ai vazut un copil nemuritor…
-Da…asa
Da…asa am crezut, priviti-o
priviti nu pare un copil uman…spune
spune ea speriata
speriata.
Caius
ius ridica mana si o loveste pe Irina, aceasta cade la pamant, luand foc. Tanya si Kate
au vrut s-o salveze. Cand s-oo prind pe Kate, ma arunca la pamant.
-Tanya,
Tanya, Kate, nu mai aveti ce face…le
face… spune Carmen.
-Tot
Tot este ciudat, alianta lor cu varcolacii…si asta este o incalcare…
Il priveam plina de ura pe Caius cum incerca sa gaseasca un motiv pentru a scapa de noi.
-Va
Va mai putem demonstra intr
intr-un fel ca nu am incalcat
alcat legea, nu Alice, spune Edward.
-Nu mai avem ce cauta aici! Nu au incalcat legea! Spune Aro intorcandu-se spre grupul
sau. Carlisle, imi pare rau…sper sa ma poti ierta vreodata…
-Poate…
-Aro! Il striga tata. Incercati sa nu vanati pe teritoriul nostru, nu vrem ca oamenii sa afle
de noi…
-Sigur. La revedere.
-La revedere.
-Da, dar imi pare rau de Irina…chiar daca din cauza ei puteam murii…spun trista.
-Nu vreau sa fiu rau, dar si-a facut-o singura…Oricum cel mai importat este ca noi
suntem bine.
-Da, ai dreptate…
sarute.
-Si norii plang dupa o raza de soare…am spus ca pentru mine insami.
-Rose?
-Vin cu tine…
A dat din cap si a iesit din camera. M-am schimbat in ceva mai comod si am coborat.
-Bine, draga mea. Tu ce faci? Intreb incercand sa-mi ascund starea, dar fara folos, toti
isi daduse-ra seama.
-Nu pot, draga mea, vreau sa ies putin la aer, am spus iesind pe usa , urma ca trebuie s-o
mint pe Nessie.
Cum am iesit din casa m-a lovit un miros puternic de lup. Cand m-am uitat in desisul din
fata l-am vazut pe Jacob.
Nu l-am mai bagat in seama si am intrat in padure. Am alergat pana la raul care departe
teritoriul nostrum de cel al lupilor. Picaturile de ploaie loveau malul, rostogolindu-se in raul
agitat. Dupa cateva minute, Nessie mi se alatura.
-Nu…
Am mai zabovit ceva vreme pe acolo. Cand am vrut sa plec m-am venit o ameteala
puternica, era ciudat vampirii nu patesc asa ceva. In sfarsit am ajuns acasa, toti erau in living.
-Foarte amuzant, Jacob… Sti ma intrebat oare cand te vei maturiza, dar pe z ice trece
imi dau seama ca acceea zi e tot mai indepartata sau poate nu va veni niciodata…
-Sunt matur! Maraie el.
-Vad.
-Sunt, Jacob, pot sa-ti dau chiar lectii de viata, daca vrei…
-Nu multumesc…
Au trecut doua saptamani de cand tot aveam ameteli, sincer nu le-am dat importanta. Era
o zi frumoasa de duminica, toata familia, impreuna cu Jacob eram in living uitandu-ne la
televizor. M-am ridicat de pe canapea, vrand sa ma duc sa-mi i-au un mar, dar o lovitura
puternica in burta m-a facut sa cad in genuchi. Toti s-au repezit la mine.
-Iubito?
-Rose?
Nu am putut scoate vreun cuvant, loviturile din burta m-au facut sa scot un geamat.
Carlisle ma i-a in brate si ma duce in camera und eBella s-a chinuit aducand-o pe Nessie pe
lume. Simteam ca si cum cineva mi-ar taia burta. Dupa mine parca durase o eternitate, dar au
fost cateva minute, iar durerile au incetat.
-Nu stiu…
-Da…
-Aseaza-te…
Dupa o jumatate de ora, fetele se intorc. Privirile lor erau caudate, aveau o stralucire
stranie. Mi-am mutat privirea la Edward si l-am vazut privindu-ma cu uimire.
Au trecut doua zile de la caderea mea. Coboram relative incet scarile, dar cand intru in
bucatarie Esme si Jasper se uita socati la mine.
N-am inteles ce a vrut sa spuna, mi-am privit burta si am vazut-o umflata, am inghetat.
-Trebuie sa vezi…
Intr-o ora tata ajunge acasa, eram in camera impreuna cu toata familia.
-Ce es… dar si Carlisle s-a oprit cand mi-a vazut burta.
Tata se uita la toti si se apropie de mine, punandu-mi mana pe burta si ma priveste socat.
-Daca este ceea ce cred eu…s-ar putea sa fim martorii unei minuni…
-Minune?!
-Ce…?
-…Insarcinata…
-Stiu, dar…..era o legenda, pe care am auzit-o cand stateam cu Volturi… Primii vampiri
au fost un barbat si o femeie, se spune ca femeia a putut ramane insarcinata cu celalalt
vampir si asa s-a marit specia noastra, pana cand am inceput sa muscam oameni, pentru a-i
transforma.
-E posibil…
Au trecut doua saptamani, acum stiam ca sunt insarcinata, toate testele tatei aratau asta,
iar apetitul meu crescuse. Devenisem foarte atenta la lucturile din jurul meu, nu voriam sa pierd
copii. Edward imi spusese ca aude gandurile a doi copii. Lumea mea devenea mult mai
luminoasa. Dabea asteptam sa-mi tin copilasii in brate. Emmett era confuz si nu prea stia ce sa
faca, ma amuzam mereu de el. Intr-o dimineata de vineri, am coborat mai tarziu din camera,
loviturile erau uneori de nesuportat.
Emmett ma i-a in brate si ma duce in “camera medicala”. Auzeam vag pe cineva vorbind,
dar nu puteam sa-mi dau seama cine era. Nu stiu sigur cat timp a trecut pana a venit Carlisle,
dar simteam cum copii, ma rup, pentru a iesi afara. Dupa cateva minute, ore…habar nam sigur
cat, le-am auzit plansetele. Am deschis ochii si mi-am vazut copii.
-Emmett! Trebuie sa-i dam sange, pentru a-si recupera fortele, spune tata.
-Da…te vezi simti si tu mai bine in curand si vei putea sa-i vezi.
-Mda…
Pana a venit Emmett burta deja se vindecase, dar inca nu aveam putere sa pot merge.
-Bea asta, te vei simti mai bine, imi spune Edward zambind.
I-au paharul cu sange din mana lui si incep sa beau, avea dreptate, odata ce sangele imi
curgea prin corp simteam cum forta imi revenea. Dupa cateva pahare de sange ma simteam
bine.
Am coborat in spatele tatei si a lui Edward, eram cuprinsa de tot felul de sentimente. Am
intrat in living si i-am vazut, erau in bratele mamei si Bellei. Si-au intors amandoi privirea,
intinzand micutele lor manute spre mine.
-Copiii mei, am spus luandu-i in brate si sarutandu-i. Va iubesc atat de mult, le-am spus
sarutandu-i pe frunte.
-Si ei te iubesc, de fapt ne iubesc pe toti, doar tu esti mami lor, iar Emmett, tati lor, spune
Edward zambind.
-Da, pe fetita o va chema Nikki, iar pe baietel Taylor, le-am spus zambind.
-Da.
Era o zi minunata de sambata, soarele se ascundea in spatele norilor negri. Cobor din
camera, observand ca nu era nimeni in casa, dar mi-am dat seama repede unde sunt. Ies in
gradina si raman uimita, toata haita era in gradina noastra.
M-am indreptat spre masa, cu ochii atintiti unde Nikki, Taylor, Nessi, Jacob si Seth se
jucau.
-Nimic....
M-am uitat la toti si parea ca nimeni inafara de Edward nu stia nimic. Vizita varcolacilor
nu-mi placea deloc, era ciudata.
-Mami, mami...mi-am intors imediat privirea si l-am vazut pe Taylor alergand spre mine.
Mi-a sarit in brate sarutandu-ma pe obraz.
-Taylor, in legatura cu urcatul in copaci, noi suntem putin diferiti de voi...spune Seth.
-Asa e noi putem face asta, spune Jacob facand o tumba in aer pe spate, transformandu-se.
Chiar daca erau mici, aveau o forta uimitoare, la urma urmei erau niste vampiri puri sa
spunem asa....De fapt cred ca asa era se nascusera din doi vampiri deci erau puri, nu
transformati.
-Ma bucur foarte mult ca s-au rezolvat toate neintelegerile, spune tata.
-Bun, acum as vrea sa va spun adevaratul motiv pentru care am venit....spune Sam
privindu-si pentru o secunda haita.
Nu stiu de ce, dar l-am strans mai tare pe Emmett de mana.
-Pai...de vreme ce Jake a imprintat-o pe Renesme, iar Seth pe Nikki, ne-am gandit ca ar fi
mai bine...daca nu ar mai exista granita si sa traim pe un singur teritoriu...bineinteles daca
sunteti de acord...
-Stai putin! N-am inteles o parte din ce-ai spus, l-a oprit Emmett.
-Care?
-Seth si Nikki...?
-Rose, se pare ca intre ei este ceva mai mult decat o prietenie....este la fel ca Nessie si
Jacob...spune Jasper.
-Nu-mi place, dar nu vreau sa-mi vad fetita suferind....spun mai mult in soapta.
Emmett imi zambeste mandru, se pare ca ii placea relatia dintre fata noastra si un
varcolac.
Spre seara se intorc si copiii, impreuna cu Seth si Jacob. Haita plecase deja de ceva timp.
Copiii incep sa povesteasca aventurile prin care au trecut astazi. Am profitat de acest lucru
si m-am dus langa Seth.
-Daca imi faci fiica sa sufere, te jupoi! Am spus incet, dar ferm.
-Voi avea grija de ea cu pretul vietii mele, imi spune la fel de incet.
-Am stat deja cinci ani in Forks, oamenii deja isi pun intrebari...
-Este o idee minunata, tata, cu ocazia asta isi vor cunoaste si rudele si vor avea si parte de
multa distractie, spune Edward.
-Da, draga mea, nu putem sta mult timp intr-un loc, deoarece oamenii isi vor da seama ca
este ceva in neregula cu noi, spune Bella cu un zambet fals.
Niciunul dintre noi nu stia ce sa raspunda. O priveam si nu stiam cum sa-i spun fara a o
rani.
-Nikki, ei fac parte din haita, iar familia Denali nu sunt sigura ca se vor bucura....spune
Esme cu o tristete vizibila in voce.
-Nu trebuie neaparat sa stam la ei, putem inchiria sau cumpara o casa, iar in legatura cu
Seth si Jacob...de ce nu-i lasam pe ei sa decida? Spun uimita de vorbele mele.
Odata cu rasaritul soarelui, Jacob si Seth vin la noi. Au intrat in living si ne-au vazut fetele.
Acelasi lucru l-a facut si Nikki, nu ma simteam bine cand imi vedeam fata in bratele lui, dar
trebuia sa ma obisnuiesc, ma ingrozea gandul ca lupii nu vor veni, iar atunci nici fetele nu vor
vrea sa plece.
-Plecam...spune Bella.
-Acum?!
-Da, cu cat mai repede, cu atat mai bine, eu deja mi-am luat ramas bun de la tata, le
spune Bella.
-Da! Au raspuns fermi. Mergem sa-i anuntam pe ceilalti, ne intoarcem repede, spun
disparand pe usa.
-Copiii voi mergeti cu Carlisle si Esme, sau Edward si Bella? Intreaba Alice.
M-am uitat nedumerita la Alice. Eu, Emmett si Seth eram in bmw; Alice, Jacob si Jasper in
porche; Bella si Edward in volvo, iar mama, tata si copiii in mercedess. Mi-am dat seama ce-a
vrut Alice sa spuna mai devreme, cand l-am vazut pe Jacob urcand la volan. Jacob opreste
masina langa a mea.
-Sa vedem...care-i mai tare, spune razand.
Seth si Emmett priveau curiosi, nestiind despre ce vorbesc, ignorand ultima parte.
-Porche-ul are o „problema” sa-i spune-m asa...i-am scos limitatorul, dar daca o tine la
„blana” mai mult timp, motorul se va incalzi si isi va reduce singur viteza, pana la una
normala...
-Blana?!
Discutia ne-a fost intrerupta, cand Jacob trece vijelios pe langa noi. Am accelerat si mai
mult. Uneori ma mai uitam in oglinda si ii vedeam in departare si pe ceilalti. Dupa cateva faze
cu cine este mai rapid, porche-ul incepe sa incetineasca. Am incet si eu, ajungand langa el.
Jacob se uita nedumerit.
-Ne vedem la aeroport, catelus, am spus apasand acceleratia la maxim. Despre asta
vorbeam, spun aranjand oglinda.
Dupa cateva minute suna telefonul lui Emmett. Imediat ce a raspuns i-am recunoscut vocea
suparatat a tatei. Ne-a spus sa gasim un loc, sa oprim si sa-i asteptam. Cautam un loc sa oprim
cand in spatele nostru apare o masina de politie, ne-a facut semn sa oprim. Am tras pe dreapta.
-Iubito...spune Emmett.
-Priveste!
-Buna ziua.
-Da...
Ii dau actele, foarte relaxata. M-am uitat fix la politist, facandu-l sa se de-a un pas in spate.
-Domnisoara ce vreti sa...dar nu a mai continuat cand a vazut o suta de euro in mana.
I-am bagat banii in buzunar ferindu-ma de mana lui.
-Va multumesc, sa aveti grija si o zi cat mai placuta! Spune el, dandu-mi actele si
indreptandu-se spre masina de politie.
Toti trei am inceput sa radem. Am iesit din masina, Seth a mers putin mai departe de noi,
am banuit ca pentru nevoi. Stateam cu Emmett pe portbagaj, iar Seth pe jos cand au ajuns si
ceilalti.
Am zambit mandra.
-Mda, am scapat repede cu o suta de euro si o privire...am spus indreptandu-ma spre copii.
In patru ore am ajuns in Alaska, familia Denali ne asteapta la aeroport. Nu le-a placut
prezenta lupilor, dar a fost compensata cu Nikki si Taylor. Nu le-a venit sa creada ca era
adevarat. Clanul Denali ne-au invitat sa stam la ei, impreuna cu Jake si Seth.
-Asta i-am spus si noi, dar lor li se pare invers, spune Alice.
-Bine...De ce?
-Eram curios...
Am auzit cand i-a spus tatei „crezi ca poate avea si...” ultimul cuvant nu l-am putut
intelege, pentru ca l-a spus intr-o limba ciudata. Seara am mers toti in camera.
-Este ceva ciudat, de ce si Elezar m-a intrebat daca ma simt bine si dupa i-a spus lui
Carlisle daca el crede ca am ceva.....nu inteleg ce am sau ce ar trebui sa am? Spun putin
suparata.
-Rose, conteaza ca tu esti bine si te afli aici cu mine si copiii nostri, spune sarutandu-ma.
Atunci cand eram cu el toata confuzia si nelinistea dispareau si erau inlocuite de sentimente
de iubire, fericire, liniste si daruire. Il iubeam atat de mult, incat as fi facut orice pentru el...la
fel cum as fi facut si pentru copiii sau restul familiei. Eram foarte norocoasa sa am o familie, dar
era un sentiment care nu-mi dadea pace, simteam ca si cum probleme noastre nu se terminasera,
-Am observat si am mai vazut ca de la un timp esti mult mai puternica, spune el privindu-
ma suspicios.
-1 dupa amiaza.
„pradator indragostit”.
-Emmett, termina! Am spus repede, dar era o minciuna, nu vroiam sa inceteze niciodata,
iar el stia asta. Vroiam sa fim mereu in lumea noastra perfecta.
In cinci minute am coborat. Am observat cu uimire ca erau in casa doar Esme, Carmen,
Tanya si Kate.
-Hye.
-Buna.
-Uchiule Emmett, data viitoare vanam un urs polar? Intreaba Nessie, din spatele lui
Jacob.
-Da, ati crescut si sunteti foarte puternici, dar inca nu sunteti pregatiti pentru asta, le
spune Bella.
-In opt luni, arata de doisprezece ani...cresc mult mai repede decat Renesme, spune
Carlisle.
-Nu cred ca va mai dura mult, tinand cont ca in opt luni au crescut atat, continua tata.
-Cine s-ar fi gandit ca Emmett va fi tata, spune Edward razand.
-Esti bine?
-Da, doar ca...toti s-au oprit din vorbit si s-au intors spre mine. Nu conteaza...spun
ridicandu-ma si iesind din casa.
-Eu sunt, Rose, aud glasul bland al mamei. Ce s-a intamplat? Intreaba, luandu-ma in
brate.
-Ne facem mult mai multe griji daca te vedem pe tine asa...
Am privit-o lung.
-Draga mea, totul va fi bine, iti promit, spune mama sarutandu-ma pe obraz. Ce zici ne
intoarcem? Ceilalti probabil sunt ingrijorati.
-Da...
Am mers incet pana acasa, trebuia sa-mi revin pana sa dau ochii cu copiii, nu vroiam sa-i
bag in problemele mele imaginare. Intr-o jumatate de ora am ajuns. Copiii erau la parter
jucandu-se pe calculator, Carmen si Alice stateau pe canapea, iar Bella, Kate si Tanya se uitau
la televizor.
-Cum a fost meciul? Intreb afisand un zambet fals, uneori chiar ma bucuram ca ei nu ma
cunosteau atat de bine, incat sa-si de-a seama cand mint.
-Da, pentru ca ati trisat si erati trei, iar noi eram doi, spune Nessie putin trista.
Le-am aratat o tentativa de zambet si i-am sarutat pe frunte. M-am asezat pe canapea,
uitandu-ma prin fete.
-Carlisle si Elezar sunt in birou, ceilalti cred ca sunt in camere, imi raspunde Bella.
Am stat de vorba cu Esme, Alice si Carmen toata ziua. Seara aud pe cineva coborand.
-Rose, stim ca esti asa din cauza ca te preocupa siguranta noastra si din cauza
trecutului...spune Edward.
-Edward, nu vreau sa vorbesc despre asta si cel putin nu in fata lor...spun printre dinti.
-Baby...
-Nu, Emmett! Nu vorbesc despre trecutul meu si ce ma macina de fata cu ei! M-am
ridicat si am vrut sa plec, dar Emmett ma cuprinde de mijloc.
-Nu va fi...
-Ba da...
-Gata, Jake! Nu te baga unde nu-ti fierbe oala, hai sa coboram si sa-i lasam sa
vorbeasca, spune Seth.
Cum Jacob si Seth au iesit, i-am aruncat o privire furioasa lui Edward.
-Nu, Rose gandurile tale sunt foarte ametitoare, vroiam sa aflam ce se intampla.
-Iubito, nu voi lasa pe nimeni sa se atinga te tine sau copii, spune Emmett luandu-ma de
mana.
-Stai linistita, oricum vom vorbi si cu tata si Elezar sa vedem ce putem face, pentru a nu
mai trece o data prin ce am trecut cu Nessie.
-Aaa si Rose, poate ca va exista o cale sa-i invingem, spune Edward cu un zambet larg.
-Care?
Toti au inghetat, copiii si-au intors privirile curiosi. Am incercat sa ma abtin, nu vroiam sa-
i dau cu ceva in cap in fata copiilor. Am strans mai tare din dinti, privindu-l fix pe Jacob.
-Ce este Bells? Vreau sa aflu si eu cum a ajuns barbie vampir, nu fac nici-un rau...
-Nu fac ce spune un caine, eu nu sunt haita ta! Iesi afara javra! Am spus ridicandu-ma.
-Daca va raniti, ne veti rani si pe noi....nu vom mai vorbi cu voi niciodata.
Cuvintele lor au fost ca un ecou prin camera. Nu vroiam sa ma umilesc in halul asta, dar o
faceam pentru copiii.
-Esti ce-a mai tare, mami, spun Nikki si Taylor sarindu-mi in brate.
-Bells, cred ca in curand vom avea aceea discutie....am spus uitandu-ma pe geam.
-Ei sunt familia mea, sotia mea Esme, copiii Edward, Bella, Rosalie, Emmett, Alice si
Jasper, iar ei sunt nepotii mei Renesmee, Nikki si Taylor impreuna cu prietenii lor Jacob si
Seth.
-Buna tuturor, eu sunt Stefan, ea este sotia mea Rebekah, iar ele sunt ficele noastre
Elena si Katherine.
Dupa prezentari ne-am asezat pentru a ne cunoaste mai bine. Tanya era langa Alice. I-a
facut un mic semn.
Mi-am intors privirea spre ea, cand a spus la „voi” se referea la mine si Alice.
-Sigur.
-De ce nu pot?
-Pentru ca vor merge cu noi, trebuie sa stam si cu copiii...am spus repede, incercand sa
ascund adevaratul motiv pentru care nu vroiam sa mearga.
-Copiii?
-Da, am uitat le-am promis ca azi ne vom petrece ziua impreuna, spune Emmett.
Familia Salvatore a ramas uimita, nu puteau sa-si de-a seama cum era posibil.
Au trecut 3 zile de la venirea familiei Salvatore, sincer vroiam sa plece cat mai repede. Nu
mai erau cu ochii dupa Emmett si Jasper, acum se pare ca le placeau Seth si Jacob. Eram in
camera cu Alice, Bella, Tanya si Kate cand auzim cearta afara. Le-am cunoscut imediat vocile
lui Nikki si Nessie. Toti am iesit in gradina si le-am vazut pe cele 4 fete in pozitie de atac, iar
Jacob si Seth le tineau pe Nikki si Nessie.
-Daca fetita asta se mai da la Seth, o omor! Spune Nikki cu o ura vizibila in voce.
-In primul rand nu este al tau si fac ce vreau nu ce spune o fetita, care se crede nascuta,
doar pentru ca face parte din clanul Cullen.
-Pana aici, Elena! Nimeni nu se i-a de familia mea, spune Nikki disparand de langa mine.
Am vazut-o pe Elena zburand intr-un copac. Toti stateam si ne uitam, se miscau mult prea
rapid chiar si pentru ochii nostri. Dintr-o data auzim un tipat de durere, in acel moment, pentru
mine parca s-a oprit timpul in loc cand am vazut-o pe Nikki, zvarcolindu-se de durere.
-Mami?!
-Esti bine? Cand m-am intors la ea am vazut uimirea, dar si frica din ochii ei.
Elena ramasese inghetata de spaima, in locul unde sarise, ferindu-se de zidul de foc.
-Daca unui dintre voi se mai atinge de cineva din familia mea sau de persoanele la care
tin vor avea de-a face cu mine, spun uitandu-ma la familia Salvatore.
-Da, Emmett...aceasta putere a mai avut-o decat un singur vampir, Rose este a
doua...spune Carlisle.
-Si asta o face cel mai puternic vampir in viata, iar pe voi cel mai puternic clan...spune
Stefan.
-Dragule, cred ca este mai bine sa plecam, nu vrem sa murim, spune Rebekah.
-Nu, este mai bine sa plecam si imi pare rau pentru cele intamplate.
-Da, mami, zidul a fost doar pentru Elena, nu m-a atins deloc.
-Ahaa....
-Va trebui sa inveti sa-ti controlezi puterea si cel mai bine te vor ajuta Bella si Kate, spune
Elezar.
-Iubito, uitase-m cat de frumoasa esti cu ochii rosii, spune Emmett sarutandu-ma.
-Da.
-Foarte bine, acum sa vedem cum merge, daca Bella are „grija” de un copac.
M-am uitat la copacul pe care mi l-a aratat Bella si dupa cateva secunde acesta a luat foc,
facand-o pe Bella sa cada in genuchi.
-Chiar ca este ce-a mai tare putere...spune Kate apropiind-se, iar ochii nu ti s-au mai
inrosit.
-Sa mergem si la ceilalti, dupa fetele lor mor de nerabdare sa afle, spune Bella
scuturandu-se de zapada.
-Da, doar ca Rose mi-a spart scutul, spune incercand sa para suparata.
-Da, mi-am folosit toata puterea, iar ea nici nu s-a obosit prea mult.
-Acum...Volturii chiar pot veni, o sa-i astepte o surpriza de proportii, spune Emm luandu-
ma dupa gat.
-Tu esti prima mea „victima”....in seara asta vom avea la cina friptura de varcolac, iar
din blana ne vom face niste haine frumoase, spun razand.
Toti am inceput sa radem. Nimic nu ma mai poate opri sa-i apar pe cei dragi, am gandit,
privindu-i pe toti la masa cum radeau.
Era o zi ploioasa de duminica, stateam in living cu Esme, Bella, Alice, Tanya, Kate, Nikki si
Renesmee.
-Nu pare sa va deranjeze, spune Bella aratand spre pieptul lor gol.
-Eu ma duc in camer, oricum vreau sa ma intind putin, spune Seth dupa ce o saruta pe
Nikki.
-Pai ce-ai facut, frate aseara de n-ai dormit?
M-am trantit in pat si am deschis televizorul. Schimbam canalele fara a sti ce vreau sa vad,
pana cand am gasit o emisiune interesanta pe Animal Planet. Dupa douazeci de minute aud un
ciocanit in usa.
-Mami, vroiam sa-ti spunem ca Jacob a plecat, oboseala la rapus, spune Nikki.
-Vin imediat...
Am coborat scarile si m-am dus in bucatarie pentru a-mi lua un mar. Intrand in living am
vazut ca fetele se uitau la un film. M-am asezat langa Esme. Nikki, Nessie si Taylor se jucau pe
calculator. Dupa cateva ore vin si baietii acasa. Au urcat in camere pentru a se schimba de
hainele ude.
Jacob baga mana in par si scutura. Din parul lui incep sa cada fulgi, cand a vazut si el a
inceput sa rada.
-Cred ca trebuie sa merg la magazin dupa niste perne, spune el cu o fata nevinovata.
-Te las pe tine s-o faci, stiu ca adori sa strangi dupa jos...
Jacob se arunca peste Taylor, cazand amandoi. Au inceput sa rada cand si Taylor a fost
„asaltat” de fulgi. Seth, Jacob, Taylor si Renesmee se jucau twitter, iar Nikki se uita la un film
pe net. Emmett vine langa mine si ma i-a de mana, zambindu-mi strengar.
-Sigur, draga mea...spune aruncandu-mi privirea spre Edward, iar fata lui m-a facut sa-mi
doresc sa nu fi facut lucrul acesta. Oare Nikki ma va intreba....? Nici nu am apucat sa termin ca
Nikki a vorbit.
-Tu cum ai devenit vampir? Stim povestile tuturor cu exceptia ta, nu ai vrut sa ne spui
atunci...
Exact intrebarea de care ma temeam cel mai tare. Cum sa le spun copiilor cum am devenit
vampir? Cum vor reactiona? Ma vor ura? Le voi provoca mila? Sunt atatea intrebari....
-Incepe cu inceputul, stiu ca este greu, dar odata si odata tot trebuia sa le spui....Acum
vreau s-o vad pe sora mea puternica, nu pe altcineva...spune el ducandu-se inapoi langa Bella.
-Nu, ce mai conteaza daca mai afla doua persoane, atata timp cat totul ramane intre
noi, spune pe un ton scazut.
M-am uitat la Emmett si l-am vazut privindu-ma inexpresiv. Nu puteam citi nimic de pe
chipul lui.
-Nu! Le voi spune eu..... O voi spune mai pe scurt....am trait in Rochester, mai aveam doi
frati mai mici....In ultima mea noapte ca om, ma intorceam acasa de la prietena mea, cand m-
am intalnit cu logodnicul meu si patru prieteni ai acestuia..toti erau beti....in fine....m-au batut
si m-au violat...dupa au plecat lasandu-ma in strada...In timp ce-mi asteptam sfarsitul, a venit
Carlisle si m-a transformat. Dupa transformare am mers dupa cei care m-au nenorocit. I-am
omorat pe rand, iar pe Royce l-am lasat ultimul. Dupa fetele voastre imi dau seama ca nu
intelegeti de ce am zis ca nu am baut niciodata sange de om. Intradevar i-am omorat pe cei
cinci si inca doi paznici, dar am avut grija sa nu le vars sangele, stiam ca nu ma voi putea
abtine. Cam asta este povestea mea....am spus cu o privire trista. Nu ma simteam bine cand
trebuia sa-mi spun povestea.
-Mami, imi pare rau, daca stiam nu-ti mai ceream sa ne povestesti...spune Nikki venind la
mine.
-Fiule...spune Emmett.
Amandoi au venit si m-au luat in brate. I-am sarutat pe obraz, strangandu-i in brate.
Cu ajutorul lui Jazz si Emm am reusit sa destindem atmosfera. Trebuia sa par ca sunt bine
in fata copiilor, dar de fapt nu ma simteam bine deloc, amintirile nu-mi placeau deloc si ma
faceau sa ma simt ca naiba. Ceilalti stiau lucrul asta, dar pastrau aparentele.
-Da.
Imediat dupa plecarea copiilor, pot spune ca am rasuflat usurata. Nu stiu cat mai putea sa
tin prefacatoria asta. Vroiam sa ma duc undeva si sa fiu singura, dar mi-am tinut acest impuls
legat bine in sufletul meu.
Dupa doua ore am urcat in camera. Am facut un dus si m-am aseat pe pervazul geamului.
Luna isi facuse aparitia printre miile de stele. Nu a fost foarte greu sa le povestesc copiilor, dar
am retrait totul...nu-mi vine sa cred cat de multa suferinta poate aduce o greseala din trecut si
asta nu este nimic, dar iti poate influenta prezentul, dar si viitorul. Oare daca m-as putea
intoarce in timp as face aceeasi greseala? Nu vreau, daca daca n-as faceao nu l-as mai intalni
pe Emmett...
-Mama!
-De ceva timp, vroiam sa ma asigur ca esti bine din punct de vedere emotional, spune ea
bland.
-Nu, dar nu-ti face griji la urma urmei sunt vampiri puri, nu?
-Da, am spus zambind. Acum chiar imi place viata de vampir si sunt pe deplin fericita, am
spus privind luna.
-Mama...am spus luand-o in brate. Iti multumesc ca esti mama mea, va multumesc ca
sunteti familia mea.
-Underworld awakening.
Am coborat toate trei in living. M-am asezat langa Bella si Edward, observand cu
surprindere ca Emmett lipsea.
M-am intors si l-am vazut pe Emm cu trei castroane cu floricele. Unul dintre ele i-a
alunecat, dar Tanya l-a prins inainte sa fie floricele prin toata camera.
-Dabea astept.
Si ceilalti au preferat sa se aseze pe covor decat pe canapea. Ciudatele apucaturi ale lui
Jacob erau molipsitoare. Oricine venea in acest moment, vedea o familie mare si unita uitandu-
se la televizor, nu ar banui niciodata ca suntem cei mai periculosi pradatori din lume.
-Minunat, s-au terminat, spune Jacob uitandu-se la castronul de floricele gol.
-Da.
-Si acum ai venit de la vanatoare, apetitul tau este impresionant, spune Emmett
uimit. Garantez ca intr-o ora da toate floricelele afara, imi spune el la ureche.
-Nu, Jacob! Din cate stiu eu te-ai nascut cu picioare, maini si ochi, folosestele.
Imediat dupa ce s-a terminat filmul, Emmett si Edward ies afara. Copiii i-au urmat, se
amuzau teribil de joaca dintre Emmett si Edward. Eu am urcat in camera, iar ceilalti si-au gasit
de lucru prin casa. Stateam lungita in pat si auzeam rasetele de afara, nu conta ca era noapte,
vederea noastra era perfecta si pentru noapte. Nu dupa mult timp, Emmett intra in camera. M-a
bufnit rasul cand l-am vazut, ud si plin de noroi.
-Cine a castigat?
Aveam o stare de spirit urata, as fi vrut sa fac ceva, dar in acelasi timp nu as fi facut nimic.
Eram intinsa pe burta cand simt ceva greu peste mine. M-am intors si l-am vazut pe Emmett
zambind.
-Baby, in seara asta nu ne gandim la lucruri neplacute...in noaptea asta existam doar noi
doi.
Saruturile si mangaierile au inlocuit orice cuvant. Emmett era perfect, el era barbatul
visurilor mele si era in totalitate numai al meu. Momentele noastre de tandrete au fost intrerupte
de un ciocanit.
-Vin imediat, draga mea, am spus ridicandu-ma din pat. Mi-am luat halatul pe mine si am
iesit. Ce s-a intamplat?
-Nu ai deranjat.
-Mami, poti veni pana in camera mea, vreau sa vorbesc ceva cu tine.
Am dat aprobator din cap si am urmat-o. Ajunse in camera, ne-am asezat pe pat. Ma uitam
la Nikki si vedeam ca vrea sa spuna ceva, dar nu stia cum.
-Mami, am tot vorbit cu Seth si suntem pregatiti pentru pasul urmator...cum este prima
data cand o faci? Intreaba ea rusinata.
-Draga mea, prima data trebuie sa fie minunat, romantic, pentru ca iti va ramane
intiparita in minte pentru totdeauna...Dar credeti ca sunteti pregatiti pentru asta?
-Gata tu ai scapat mai are Bella, dar Nessie inca nu e pregatita, oricum nu-mi surade
idee dar trebuie sa ma impac cu ea.
L-am lovit incet in umar si m-am indreptat spre camera. Am intrat si l-am vazut pe Emmett
privind absent spre tavan. Mi-am pus halatul pe scaun, iar cand m-am intors spre pat Emmett
disparuse. Imediat am simtit ceva prizandu-ma de mijloc si intorcandu-ma repede.
-Iubitule, parca ai doi ani, am spus privind ochii lui de un auriu stralucitor.
-Deci, relatia este serioasa, daca Seth o va face sa sufere iti imbrac scaunele de la masina
cu blana de lup, spune el pe un ton serios.
Nu mi-am dat seama ca ne apropiasem de pat, pana cand nu am cazut in el, cu Emmett
peste mine.
-Te iubesc si te voi iubi pentru totdeauna, imi sopteste la ureche, coborand cu buzele pana
la gat, mucandu-ma incet si tandru.
-Te iubesc, Emmett, iti multumesc ca existi si ca esti al meu.
Am inceput sa rad, dar am fost oprita de buzele moi si catifelate ale lui Emmett.
-Dabea astept sa le vad pe mama, Leah si toata haita, Claire s-a facut mare, spune Seth.
-Aaaa, barbie promit sa-ti aduc un iepuras, spune Jacob disparand pe scari.
-Ar fi bine sa aduci mai multi, cainii dorm afara si nu cred ca-ti va placea pe jos, am spus
asezandu-ma pe canapea.
Dupa cateva minute coboara si copiii, avand fiecare cate un rucsac in spate.
-Voi plecat, dar bani aveti? Intreaba Bella, aruncandu-si privirea spre mine.
Bella iese din camera, iar in doua minute revine, tinand in mana un card.
-Nu...
-Nu sunt...dar sunteti foarte haiosi...am spus incercand sa ma abtin din ras. Dati-va! Am
spus ducandu-ma la capota. Am umblat putin la ea...
-Multumesc mult, chiar esti cel mai bun mecanic, spune el.
-Baby, esti ce-a mai tare, spune Emmett luandu-ma in brate si sarutandu-ma.
-Esti un ticalos Edward, am spus fixandu-l cu privirea. L-am vazut facand un pas inapoi cu
mainile ridicate in aer, gata sa se predea.
M-am intors la el si fara sa vreau mi-am aruncat privirea in parbrizul masinii si mi-am
vazut ochii rosi.
Am intrat in baie, uleiul din par era ingrozitor. Cum am iesit eu, a intrat Emmett. M-am
imbracat in trening si am coborat.
-Ce bine e sa fi curat, nu, Rose? Intreaba Jazz asezandu-se mai comod pe fotoliu.
-Da si am descoperit ca uleiul de masina iese foarte greu din par....
M-am asezat langa Esme si Carmen si am inceput sa vorbim. Jasper, Bella, Edward, Tanya
si Kate jucau carti, iar cand a venit, li s-a alaturat si Emmett. Elezar si Carlisle aveau niste
discutii foarte ciudate, nu intelegeam niciodata nimic, era urat sa nu sti despre ce se vorbeste,
dar termenii pe care ii foloseau ma „bateau”.
-Emmett!
-Bine, daca mai aud o reclamatie vei tine post doua saptamani, am spus pe un ton
autoritar.
-Doua saptamani?
Nu a mai zis nimic si de data asta a jucat corect. M-am dus la calculator cautand niste carti
interesante de citit. In timp ce schimbam paginile, m-a atras un titlu. Am dat pe link-ul respectiv
si mi s-a deschis o pagina in care era rezumatul cartii. Am inceput sa citesc, captivata mai mult
cu fiecare rand citit.
-Ce concentrata esti...Ce citesti? Intreaba Esme punand mainile pe umerii mei.
-Rose.... Din cate carti pe lumea asta tu te-ai gasit s-o citesti tocmai pe asta?
-Cred ca aleg prima varianta, iar cartea este foarte interesanta, am citit rezumatul si este
„superb”...
-Este despre o fata care a fost violata de trei barbati...Ea pleaca din orasul respectiv, isi
da seama ca a ramas insarcinata in urma violului, pastreaza copilul si se casatoreste. Cand
copilul a crescut, hotaraste sa se intoarca inacel oras si sa se razbunee. Cei trei barbati vin la
ea sa-i ierte, iar aceasta ii refuza. Doi dintre ei mor, iar al treilea ajunge vai de capul lui....
-Sti ceva Edward, citesc ce vreau! Si nu stiu care dintre noi e nebun...sti foarte bine la ce
ma refer....
-Mda...trecut....dar uiti ca unele greseli din trecut iti pot afecta viitorul, asa ca taci! Am
spus furioasa.
Nu l-am bagat in seama, nu vroiam sa-i spuar pe mama si tata. Dar nu puteam minti ca
vroiam sa ma razbun pe el. Stiu ca nu era bine, dar asta este caracterul meu, am incercat sa-l
schimb si n-am reusit.
Am iesit toti cei care mergeam la vanatoare afara. Am intrat in padurea deasca, clcand
uneori pe cate o creanga cazuta pe jos. Lumina lunii patrundea foarte putin printre copacii desi.
Pot spune ca pentru un om, peisajul era sinistru, dar pentru noi era ideal. Il priveam pe Emmett
cat de gratios trecea pe langa copaci. Chiar daca era mare, se misca foare gratios. A simtit ca il
privesc si s-a intors spre mine afisand zambetul lui strengar. Dupa cinsprezece minute ne-a oprit
un miros puternic de elan. Ne-am lasat condusi de parfumul dulce al sangelui lor, dar Emmett a
luat-o in sens opus. M-am dus dupa el.
-Emm?
-Shhhh.....
Am inteles imediat, in departare se auzeau mormaieturile unui urs. I-am facut semn ca ma
intorc la ceilalti. A dat aprobator din cap. Ajunsa inapoi la caprioare am vazut ca cina deja
incepuse.
Le-am gasit imediatat, stateau in spatele unui copac gros, erau ingrozite. Le-am omorat
rapid pe toate si dupa am inceput sa beau. Cum mi-au intrat coltii in gatul lor fragil, iar sangele
cald ce-mi curgea prin tot corpul, m-a facut sa ma simt din nou om, in fine cu exceptia
muscatului. Imediat ce am terminat cu ele m-am intors la grup. Alice se juca cu o crenguta in
zapada. L-am asteptat si pe Emmett, iar dupa am plecat acasa. Cand am intrat in casa am auzit
cateva cuvinte dintr-o conversatie intre tata si Edward...”cred ca ar fi bine sa vorbesti cu
Mihaela, are nevoie de ajutorul ei...” Cine este Mihaela? Si cine are nevoie de ajutorul ei? Ma
enervau la culme discutiile astea, ma faceau sa-mi pun tot felul de intrebari. L-am luat pe
Emmett de mana si am intrat in living.
Alice si Jasper au urcat in camera. Am preferat sa mai raman putin, imi placea sa fiu
singura, dar in acelasi timp uram acest lucru. Imi placea, pentru ca ma ajuta sa ma inteleg mai
bine si o uram, pentru ca ma facea sa-mi pun tot felul de intrebari, la care poate n-o sa am un
raspuns niciodata. Intr-un final am ales sa urc in camera, Edward ma plictisea cu povestile lui
filozofice. M-am trantit in pat, luand o perna si jucandu-ma cu ea. Se crapa de ziua, iar soarele
isi facea aparitia din spatele intunecatei paduri. Oare copiii au ajuns? Totul este bine? Volturii
s-au potolit sau vor mai veni dupa noi? Vanatorii de vampiri or mai exista? Asta e simplu, il pot
intreba pe tata, el ar trebui sa stie...Dar mai sunt atatea intrebari, mistere si legende despre
lumea noastra. Uneori totul este in ceata chiar si pentru un vampir. Sunt momente in care te
simti coplesit, tradat, iubit, mintit, iar sufletul poate amesteca sentimentele, facandu-te si mai
confuz, transformandu-se intr-o oglinda sparta in mii de cioburi, greu de lipit la locul lor sau
uneori chiar imposibil.
-Nu, doar ganditoare, am spus uitandu-ma in ochii lui mici de un auriu patrunzator.
-Alo?
-Da...
-Bine, atunci va sun mai tarziu sau sunati voi, am spus bland.
-Da, te iubesc!
-Si eu.
-Si?
-Au ajuns, se pare ca deja fac parte din haita, am spus zambind.
-Sincer ma bucur ca se inteleg bine, haita chiar este de treaba...
Oricat incercam sa scap nu reuseam. Toti erau in living, cu exceptia lui Edward, Carlisle si
Elezar. Privirile lor amuzate ma enervau.
Emm si-a intors privirea spre mine. Ma privea in ochi, oricat incercam sa-mi mut privirea,
eram prinsa in vraja lui, iar furia disparea incetul cu incetul.
Stia ca nu puteam rezista zambetului lui perfect, asa ca l-am sarutat. Mi-a zambit mandru si
m-a lasa delicat jos.
-Vad ca este o noua moda, inventata pe loc de Emmett Cullen, am spus zambind.
Am izbucnit toti in ras. Viata noastra era perfecta, se pare ca zilele inorate si negre
disparusera de tot, lasand loc luminii calde si stralicitoare din zilele de vara. Zile pe care le
iubeam, atata timp cat nu trebuia sa ma feresc, pentru siguranta mea.
-Da, dar Emmett face cat trei dintre voi, spune Edward.
-Hahaha, aici nu conteaza marimea ci inteligenta, iar voua....spune Bella razand, dar a
regretat, deoarece si-a primit un bulgare drept in fata.
Asa a inceput „bataia”. Dupa un timp baietii erau in avantaz chiar daca erau mai putini
decat noi.
-Fetelor mai mult bulgari, am spus gandindu-ma la altceva, incercand sa ascund ceea ce
mi-a spus Bella de Edward.
Baietii continuau sa arunce cu bulgari, iar noi ne feream, ascuzandu-ne in spatele zidului
de zapada pe care-l facuse-m. M-am uitat la Bella si am dat amandoua aprobator din cap. Le-a
facut celorlalte semn sa nu mai arunce cu bulgari. S-au oprit si se uitau nedumerite la Bella.
Ne-am ridicat din spatele zidului pregatite cu cate doi bulgari fiecare.
-Ai uitat iubitule, in dragoste si-n razboi totul este posibil, am spus cu un zambet larg.
-Dragule, cum a spus si Rose, iar noi acum suntem in razboi, ii spune Bella.
Fara zidul de zapada care-i mai ferea de bulgarii nostri si fara zapada prin jur, baietii erau
total neajutorati in fata noastra.
Am aruncat bulgarii toate cinci odata. Baietii erau asa amuzanti cand incercau sa se
fereasca de ei. Am tot continuat sa aruncam, tinandu-i pe baieti in sah, pana cand acestia se
opresc in a se mai feri de bulgarii nostri.
-Ups...spune Alice.
-La naiba...am spus, dar cand m-am intors Emmett era in fata mea, brusc mi-am am realizat
ca ma inconjurasera.
-Ai gri....a inceput Bella, dar era mult prea tarziu, Emmett a gasit langa casa un morman de
zapada si m-a bagat acolo.
Toti am intrat in casa. Eu, Alice, Bella, Kate si Tanya am urcat in camera sa ne schimbam,
dupa am coborat in living. Emmett si Jasper jucau sah, iar Edward se uita la ceva pe net.
-Nu este greu, trebuie doar sa ma gandesc unde vreau focul si totul este gata, am
recunoscut eu.
-Sincer nu ma interesa sa am vreo putere, singurul lucru pe care mi-l doream era un
copil...iar rugaciunile mi-au fost ascultate intr-un final, am spus privindu-l pe Emmett.
In sfarsit a venit si ziua mea. Am coborat pe la zece din camera si m-am indreptat spre
bucatarie unde era agatat un calendar. Am sperat din tot sufletul sa nu fie 26 aprile, dar nu
aveam noroc...azi implineam 79 de ani. Zametul mi-a pierit de pe fata. Am simtit pe cineva in
spatele meu, m-am intors si l-am vazut pe Elezar.
-Stiu ca nu-ti sarbatoresti ziua, dar lasa-ma sa-ti spun un calduros la multi ani, spune el
imbratisandu-ma.
-Multumesc, Elezar, am spus incercand sa-i arat macar un zambet. L-am urmat pana in
living, unde toti faceau cate ceva.
-Rose, totusi azi este ziua ta, zambeste putin, spune Alice.
-Stim...spune Edward.
-Stiu, mi-a spus Edward, dar nu puteam sa nu facem nimic, spune ea zambind.
Se pare ca Emmett a reusit sa ma faca sa rad. Chiar putea scoate la iveala lumina din
sufletul meu.
-Si eu.
-Asta e cadoul din partea noastra, spune el dandu-mi cutia.
M-am uitat suspicios la cutie pentru ca misca, ceea ce era ciudat. Cand am ridicat capacul
un micut cap maro si-a facut aparitia.
-Cum nu-ti plac surprizele, ne-am gandit ca asta ar fi cel mai frumos cadou, spune Alice.
-Era de asteptat, cine are astfel de idei traznite, am spus luand puiul din cutie, dandu-i
drumul prin casa. Ma uitam la el, fugea de colo, colo, speriat, instinctul ii spunea ca este in
pericol, dar nu avea unde se duce.
-I-ati omorat mama? Am intrebat inca uitandu-ma la micutul musafir, care se refugiase
langa un ghiveci mare cu flori.
-Bine, va multumesc din suflet pentru tort si micutul cadou, dar as vrea sa fiu putin
singura, daca nu va suparati...am spus privindu-i pe rand. Tristetea li se citea pe chipuri. Voi
face o mica plimbare, i-am anuntat eu.
Acesta a dat sa fuga, dar l-am prins dintr-o miscare. L-am luat in brate si m-am indreptat
spre usa.
-Da, dragule vreau sa-mi mai gasesc cadoul intreg, am spus zambind amar. Am deschis
usa, dar m-am gandit ca puiutului poate ii este foame, asa ca am luat o cutie de lapte din
frigider si am disparut in padure.
Am alergat pana la marginea unui lac inghetat. Privelistea era minunata si ma bucuram ca
puiul nu se mai zabatea asa rau.
-Nu-ti voi face nici-un rau, i-am spus privind in ochii lui mari si negri, care ma priveau
ingroziti. Uite bea! Am spus ducand cutia de lapte spre botul lui. Acesta simtind mirosul laptelui
a deschis boticul, am aplecat cutia astfel incat laptele sa curga in gura puiului. Te voi numi
Bambi....Doamne acum chiar am inebunit vorbesc cu un pui de caprioara...Cum a terminat
laptele m-am ridicat. Sa mergem si sa-ti cautam familia, am spus stergandu-i boticul. Am
inceput sa alerg din nou fiind atenta la mirosurile din jur, pana cand am vazut in departare o
turma de caprioare. N-am vrut sa ma apropii foarte mult , deja ma simtisera si devenisera
agitate. Am lasat puiul jos, indepartandu-ma incet. L-am vazut fugind spre turma, iar o
caprioara s-a indreptat spre el. A fost un moment foarte emotionant, daca puteam sigur as fi
plans. Puiul s-a oprit putin inloc si s-a intors spre mine. Data viitoare cand ne vom intalni,
lucrurile vor sta altfel, am spus zambind.
-Nu avea rost sa-l omor, am spus privind spre locul unde disparuse turma.
-Pe zi ce trece aflu tot mai multe lucruri despre tine, Rose, spune Bella.
-Dabea astept sa-i vad fata lui Emmett cand ii voi spune ca i-ai dat drumul puiului...
-Pana sa vin aici m-am oprit pe marginea unui lac inghetat, ce ziceti vrei sa mergeti si
voi? Privelistea este uimitoare, le-am spus zambind.
-Nu degeaba esti sotia lui Emmett...va potriviti perfect, spune ea.
-Stam pana rasare luna, cred ca va fi si mai minunat, spune Alice entuziasmata.
Si eu si Bella am dat aprobator din cap. Nu a trebuit sa asteptam mult, deja cand ajunsesem
noi era amurgul. Cat am mai stat de vorba se intunecase, puteam vedea razele lunii itindu-se din
spatele muntilor plini de zapada. Cand a ajuns sus, razele ei au lovit imensa oglinda de gheata,
facand sa apara pe muntele alb multe lumini colorate, facandul sa para un brad de Craciun.
-Ai dreptate, pacat ca nu avem camera la noi pentru a face niste poze, am spus trista.
-Nu avem camera, dar avem telefon, spune Alice scotand telefonul din buzunar.
Am facut pe rand poze cu muntele impodobit cu miile culori, care se scaldau pe el, iar dupa
am pus aparatul pe piatra si am facut o poza de grup.
-Fetelor, tin sa anunt ca „lacul prieteniei” cum l-a numit Rose, este acum oficial locul
nostru secret...locul secret al surorilor Cullen, spune Alice stand in picioare pe piatra.
In zece minute am intrat pe usa casei. Toata familia era in living, uitandu-se la televizor,
jucand carti sau vorbind. Cand ne-au vazut in prag s-au uitat suspicios la noi. M-am uitat la
Bella si Alice si ne-a bufnit rasul.
-Aha...spune tata.
-Da, au sunat de doua ori pentru a-ti spune la multi ani, dar nu erai.
Am pus mana pe telefon si l-am sunat pe Taylor, pentru ca telefonul lui Nikki era inchis sau
nu avea semna.
-Alo? A spus o voce de fata. Toti si-au intors privirea spre mine si ei erau la fel de surpinsi.
-Cand va intoarceti?
-Acum nu nu mai facem griji, doar esti cel mai puternic vampir, spune Edward zambind.
-Nu, i-am dat laptele pe care l-am luat de acasa sa-l bea si dupa i-am cautat mama...
-Merci...
-E bine sa faci o fapta buna, iar acest lucru m-a facut sa uit de .......
-I-ai pus si nume! Asa ceva n-am auzit in viata mea, spune Elezar.
-Baby, nu degeaba te iubesc eu pe tine, acum vad foarte clar ca nu m-am indragostit de
frumusetea ta ci de suflet, spune Emm luandu-ma dupa gat.
Emmett a izbucnit intr-un ras teribil, care a rasunat in toata casa. Am inceput si noi sa
radem, dar nu stiu de ce radeam mai mult, de ce am spus eu sau de rasul lui Emmett. In fine nu
conta, singurul lucru important era ca m-am distrat si am salvat o viata in aceasta zi care m-a
marcat pentru totdeauna.
Vechii...dar noii dusmani (capitolul 21)
Era o zi insorita, soarele rasarise deja de ceva timp, dar nu am coborat din camera. Era
mult mai bine in bratele lui Emmett, ma simteam protejata si iubita. Am ridicat privirea spre fata
lui si l-am vazut privindu-ma. Fara sa spuna ceva a inceput sa ma sarute, pana a ajuns la gat.
M-a muscat delicat, dar am simtit si putin venin.
M-am dat jos din pat si m-am imbracat. Emmett nu dadea niciun semn ca ar vrea sa
coboare sau sa faca ceva.
Cum am ajuns in dreptul scarilor m-a lovit un „parfum” puternic de lup. Am coborat si am
dat nas in nas cu Jacob, care tocmai iesea din bucatarie cu un castron cu cereale.
-Buna, bine si vad ca si tu faci la fel, iar apetitul nu ti s-a schimbat deloc...am spus
intrand in living.
Chiar daca acum erau „maturi”, pentru mine tot copii ramaneau...niste copii mai mari...
-Am preferat sa-i mananc, dar ce-ati facut aici? Ati adus caprioare?
-Da, asta a fost cadoul lui Rose, ii rapsunde Emmett intrand in living.
Chiar daca ma ciondaneam cu Jacob, privirea imi era fixata pe Taylor, care nu parea deloc
fericit sau entuziasmat ca se intorsese acasa.
A trecut o luna de la intoarcerea copiilor. „Certurile” mele cu Jacob erau zilnice, iar
uneori se mai intampla sa zaboare cate ceva in direcia unuia dintre noi. Nikki si Seth pareau ca
au trecut la urmatorul nivel al relatiei lor. Nu vorbise-m cu ea despre asta, pentru ca nu vroiam
sa fiu prea insistenta. Voi ava rabdare sa-mi spuna ea. Singurul care ma ingrijora cel mai mult
era Taylor. De cand se intorsesera nu mai era copilul pe care-l stiam, acum era mult mai rece si
distant, iar sclipirea din ochi palise. Era mereu ganditor si retras. Cand Emmett a incercat sa
vorbeasca cu el, i-a spus ca nu are nimic, vrea doar sa-l lasam in pace. Totul era foarte ciudat si
confuz. Oare era din cauza fetei aceleia, Selene? Oare se simtea rau? Acum realizam cate griji
isi fac Esme si Carlisle pentru noi.
Toti eram in living. Alice, Kate si Tanya vorbeau despre moda; Carlisle, Esme, Elezar si
Carmen planuiau o noua vanaoare, copiii se jucau carti sau erau la calculator. Eu, Bella,
Edward si Emmett am preferat sa ne uitam la televizor. Am simtit o strangere usoara pe picior,
in locul unde Emm tinea mana. Mi-am ridicat privirea la el si l-am vazut facandu-mi semn spre
geam. M-am uitat peste umarul lui si l-am vazut pe Taylor privind absent prin fereastra
inghetata. M-am ridicat de pe canapea si am mers la el, punandu-mi palmele pe umerii lui.
-Scuze...dar nu am chef...
-Te rog, pentru mine...nu am mai fost demult la vanatoare doar noi doi...am insistat eu.
Am alergat prin padure ceva timp, pana cand Taylor se opreste si se aseaza pe un bustean
rupt. Tot drumul pana aici nu a scos niciun cuvant.
-Bine vreau sa vorbim si mai vreau sa sti ca pentru mine si tatal tau vei fi copil
mereu...am spus asezandu-ma in fata lui. Fiule...ce se intampla cu tine? Intreb ingrijorata.
-Taylor! In primul rand nu tipa la mine, iar in al doilea rand aseaza-te sa vorbim
civilizat! Am spus pe un ton autoritar.
-Scuze, doar ca toata lumea ma intreaba acelasi lucru de cand ne-am intors...
-Nu vreau sa-si faca nimeni griji pentru mine...Sunt destul de mare sa-mi port singur de
grija...
-Te mai intreb o data....Ce se intampla cu tine? Si sa nu spui ca nimic, pentru ca ma voi
supara.
-Bun...vad ca nu vrei sa-mi spui...atunci il voi intreba pe Edward, iar de data asta nu ma
va mai refuza...am spus ridicandu-ma si intorcandu-ma sa plec acasa.
-Ma simt ca si cum am lasat o jumatate din mine in Forks, ca si cum sufletul meu ar fi
rupt in doua...spune el cu o voce scazuta.
-Nu trebuie sa te simti rusinat, toata lumea trece prin asta, am spus zambind. Selene?
-Da, mereu cand eram in preajma ei aveam niste furnicaturi in stomac si mereu cand
eram departe imi doream sa ajung cat mai repede, pentru a o vedea...imi placea s-o privesc
dormind... Asta este dragostea?
-Da...Taylor ea este vampir, varcolac sau om?
Judecand dupa expresia care o avea cand am pus intrebarea imi doream sa n-o fi pus-o
niciodata, iar raspunsul la care ma gandeam, ma ingrozea.
Cuvantul a facut sa rasune intreaga padure. Nu-mi vedea sa cred ca istoria se repeta...Nu
vroiam sa trecem din nou prin acele probleme cu Volturii, dar nici sa-i stric fericirea fiului
meu... Eram intre ciocan si nicovala, nestiind ce sa fac sau sa spun.
-Acum imi dau seama cum s-a simtit unchiul Edward cand s-a „despartit” de matusa
Bella, spune el incet.
-Dragul meu...am reusit sa spun dupa un moment lung de tacere. L-am imbratisat
strangandu-l puternic la piept.
Il priveam si nu-mi venea sa cred cat de mult se maturizase. Dar cuvintele lui tot imi
provocau rani in suflet, nu vroiam ca vreunul dintre copii mei sa sufere... Nu ne pui in pericol,
doar avem focul, vedea viitorului si cititul gandurilor de partea noastra...am spus incercand sa
par tare, dar de fapt ma ingrijora faptul ca va mai afla un om de existenta noastra.
Din nou drumul spre casa a fost acoperit de o tacere apasatoare. Am intrat in casa, toti ne
asteptau in living, curiosi de ce aflasem, bineinteles toti cu exceptia lui Edward.
Am asteptat in tacere, pana cand am auzit apa curgand, stiam ca acum nu ne putea auzi.
-Selene...spune Nikki.
Toata camera parca inghetase, iar fetele tuturor erau inexpresive. Stiau cu toti ca asta ne
putea aduce necazuri si mai mari, mai ales ca Volturii nu stiau de existenta lui Nikki si Taylor.
-Nimic, raspunde Edward. Dragostea nu are granite si nici legi, pe care trebuie sa le
respecte...
Au trecut cateva luni de cand aflasem ca fiul meu este indragostit de o muritoare. Starea lui
nu se imbunatatea, iar noi nu mai suportam sa-l vedem cum sufera, asa ca toti am fost de acord
sa ne intoarcem in Forks. Jacob vorbise cu Billy si haita, pentru a merge toti in rezervatie si au
fost de acord.
Am ajuns acasa in sfarsit dupa atatia ani. Dupa ce am despachetat bagajele am coborat in
living. Dimineata urma s-o cunoastem pe Selene. Taylor era foarte entuziasmat, ma bucuram
foarte mult sa-mi vad copilul fericit, dar in acelasi timp nu mi se parea o idee buna ca s-ar putea
sa aiba o relatie cu un om. Nu sunt rea, dar ma ingrijoreaza riscurile la care se expune el, ne
expune si pe noi, dar in acelasi timp si pe fata, am vazut cat au suferit Edward si Bella, pana au
putut fi fericiti.
-Da, vreau s-o vad pe Selene, imi este dor de ea, spune Taylor.
-Dar crezi ca o relatie om-vampir este bine? Intreaba Jacob.
-Jacob, din cate stiu eu este posibil, atat timp cat ralatiile vampir-varcolac merg de ce nu
ar merge si cele om-vampir? Daca fiintele se iubesc vor trece peste orice si avem un caz chiar
aici, spune el aratand spre Edward si Bella.
-Da, ai foarte mare dreptate Taylor, dar mie mi se pare ceva suspect la familia ei... ai
vazut cum se uitau dupa noi cat am fost in rezervatie...spune Seth.
Mi-am intors capul spre Emmett si pentru prima data in viata mea l-am vazut speriat, iar
lucrul acesta ma facea sa ma ingrijorez si mai tare.
Edward a dat aprobator din cap. Sincer cred ca daca nu era Jazz ma urcam pe pereti. O
neliniste stranie mi-a cuprins corpul si sufletul, iar gandurile se amestecasera formand piesele
unui puzzle, ce trebuiau asezate la locul lor. Pe la ora noua am plecat spre rezervatie. In
douazeci de minute am ajuns si am observat cu uimire linistea care invaluia toata rezervatia, era
cam prea multa liniste. Am mers acasa la Jacob, Billy a fost o gazda excelenta chiar daca
musafirii erau niste vampiri. Nu dupa mult timp auzim ciocanit la usa.
Am vazut intrand in camera o fata bruneta, cu ochi albastri, la fel de inalta ca Nessie. Cand
a vazut atata lumea a rosit, asta mi-a adus aminte de Bella si am zambind.
-Selene!
-Taylor! Spune sarindu-i dupa gat.
Niciunul dintre noi nu se asteptam la asta, dar cand i-am vazut privirea lui Taylor si felul
cu radia de fericire, am inteles cat de mult se bucura c-o vede. Ea se pare ca nu era deranjata de
pielea lui rece ca de mort.
-Am inteles, intreab ca vocea persoanei cu care am vorbit atunci la telefon semana mai
mult cu a lui Rosalie, dar imi dau seama ca nu are ea cum sa fie mama lui, spune Selene
rosind.
-Mai am doi frati mai mari... Si ei sunt nerabdatori sa te cunoasca si sa-ti cunoasca si
familia, spune Selene privindu-l pe Taylor.
Dupa doua ore am iesit afara, soarele intrase in noi si eram in siguranta. Cand Selene a
venit sa ne prezinte familiei ei, am simtit imediat toti ca ceva este in neregula dupa felul cum ne
priveau si emanau un sentiment ciudat. Mi-am aruncat privirea spre Edward, iar pe fata lui se
citea socul, uimirea si groaza, asta m-a facut sa tresar.
-Sigur?
-Am mai auzit acest nume...cat am stat cu Volturii....era una dintre cele mai mari
familii de vanatori de vampiri si varcolaci...spune tata. Doar nu...
-Ba da, familia lui Selene se trage din minunatul „clan” Corvin...Sunt vanatori, iar noi
suntem pe lista lor neagra...
Cuvintele lui Edward au rasunat prin tot corpul, facand-ma sa tresar. Volturii care sunt
cu ochii pe noi, iar acum o familie de vanatori de vor capetele. Cum o sa-i spun fiului meu ca
fata pe care o iubeste face parte dintr-o familie de vanatori de vampiri si varcolaci, ce vor sa ne
omoare?
-Trebuie sa anuntam haita...spune Esme.
Imediat ce a aflat, Jacob a plecat impreuna cu Seth in rezervatie, pentru a-i anunta si pe
ceilalti.
-Taylor, imi pare rau sa-ti spun asta, dar n-o s-o mai vezi pe Selene de acum
incolo...spune Emm.
-Ce?! De ce?
-Nu ridica totul! N-o s-o mai vezi si punct, am spus ridicandu-ma de pe canapea.
-De ce? Pentru ca este om? Pentru ca nu suporti tu sa afle un om despre noi? Spune
Taylor mai mult maraind.
-Frate...
Toti eram uimiti de atitudinea lui. Se ridicase impotriva intregii familii, pentru persoana,
care ne condamnase la moarte. Cum a pus mana pe clanta pentru a iesi afara, usa a luat foc.
Taylor a facut un salt in spate, pentru a se feri de flacari.
Cuvintele lui mi-au rupt sufletul in mii de bucatele. Il priveam si nu-mi venea sa cred ca
el este copilul meu, ca el este acel baietel plin de viata, vesel si mereu dornic de noi aventuri... In
acest moment, in fata mea aveam un vampir fruios, plin de ura si amaraciune, asta am putut
vedea in ochii lui negri. Toata familia incremenise cand auzise cuvintele, pe care mi le spusese
Taylor.
-Fiule, nici nu sti cat de mult gresesti... Vreau sa stai departe de Selene, tocmai pentru
ca te iubesc...am spus incet, incercand sa-mi ascund tristetea ce ma cuprindea incetul cu incetul.
-Daca m-ai iubi si daca m-ati iubi macar putin toti...nu mi-ati face asta, spune el furios,
dar in acelasi timp trist.
-Taylor...familia lui Selene face parte dintr-o legendara familie de vanatori de vampiri
si varcolaci...spune Edward venind langa mine.
-Taylor intelege si noi si haita suntem in pericol...nu stim daca au arme si cum sunt...
-Nu stie, dar familia ei se foloseste de ea pentru a ajunge la noi si haita...ii explica
Edward.
-Au mers cu Taylor pentru a-l mai linisti, iti dai seama ca a fost un soc pentru el sa
afle ca familia „iubite” lui vrea sa-l omoare...imi raspunde Esme bland, dar in acelasi timp
tonul din vce era unul trist.
-Stiu...va rog sa ma scuzati, dar vreau sa fiu singura, am spus urcand scarile.
-Da.
Am intrat in camera si m-am asezat pe pervazul geamului. Afara incepuse ploaia, iar
luna incepea sa-si faca aparitia din spatele padurii. Picaturile de ploaie curgeau pe fereastra,
facand-o sa para ca ar plange. Oricat de mult incercam sa uit de cuvintele lui Taylor nu putea.
Oare asta vedeau toti? Tot ce-am facut pana acum a fost pentru binele familiei mele. Nu mi-as fi
iertat-o niciodata, daca vreunul patea ceva, iar eu puteam face ceva sa impiedic asta.
Intotdeauna m-am gandit la binele familiei si a lui Emmett. Au fost momente cand nu vroiam sa
vad sau sa aud pe nimeni, dar am trecut peste sentimentele mele si am fost alaturi de ei. Am
simtit o mana, pe care o stiam foarte bine atingandu-ma, iar cand am privit fereastra i-am vazut
chipul lui Royce cum radea. Doamne inebunesc? Ce se intampla cu mine? De ce in momentele
astea apari tu? De ce ma tot urmaresti? Atatea intrebari fara raspuns si la care nu voi avea
niciodata vreunul. Inca in lumea mea intunecata, am auzit in departare galsul lui Taylor.
-Mami?! Spune el privindu-ma trist. Imi pare foarte rau pentru tot ce-am spus mai
devreme, iarta-ma...dar sunt speriat nu vreau s-o pierd pe Selene, dar nu vreau sa va pierd nici
pe voi...spune el imbratisandu-ma.
-Te iert, scumpule...toti facem greseli...unele mai mari decat altele...am spus sarutandu-
l pe obraz.
-Si eu te iubesc, nici nu sti cat de mult, am spus incet. Sufletul meu incepea putin sa se
linisteasca, iar cuvintele lui Taylor parea ca-l incalzesc.
-Da, am spus urmandu-l. Inainte de a iesi din camera am mai aruncat o privire spre
ferastra, in locul unde vazuse-m chipul lui Royce... Nu mai era, fusese doar o inchipuire a
gandurilor mele...am gandit in timp ce coboram scarile.
-Eu zic ca acum daca incepe sa ne indepartam vor banui ceva...spune Jacob.
-Edward ar trebui sa stea prin preajma, el va sti imediat daca planuiesc ceva...spune
Seth.
-Da, este o idee buna...dar credeti ca nu vor banui nimic? Intreaba Bella.
-Da, Rose.
-Cel mai bine ar fi sa vedem putin in viitor, asa vom sti la ce sa ne asteptam...am spus
cu o voce trista, luandu-l de mana pe Emmett.
-Da...Ce zici mergi cu mine? Nu pot vedea nimic, daca sunt in preajma lor, spune ea.
Am dat aprobator din cap si am iesit amandoua din casa. Am alergat ceva, pana cand
Alice a fost destul de departe de haita. S-a oprit in drum si am vazut-o pierduta, mi-am dat
imediat seama ca vedea ceva, dar expresia ei m-a facut sa ma cutremur. Dupa cateva secunde
lungi, isi revine, iar groaza se citea pe chipul ei micut.
-Alice, ce-ai vazut? Intreb panicata.
Omorand pe cativa dintre noi...cuvintele astea mi-au rasunat prin tot corpul, facandu-l
sa tremure.
-Trebuie sa-i anuntam si pe ceilalti cat mai repede, din cate am vazut...acel moment
este foarte aproape...
Nu am mai spus nimic, ci doar am ne-am grabit spre casa. Am intrat vijelion in casa si
judecand dupa fetele celorlalti cred ca eram mai albe decat de obicei.
-Edward, Taylor, Emmett, Seth morti, iar Selene ranita grav...raspunde Alice,
intorcandu-se spre mine.
-Sa-i omoram! Suntem mult mai mult decat iei si daca stai sa te gandesti sunt tot
oameni...spune Paul.
-De fiecare data cand vampirii, varcolacii si vanatorii au fost fata-n fata au fost
pierderi de ambele parti...spune Carlisle plimbandu-se ganditor prin camera.
-Pai va trebui sa alegi...ori vietile lor, ori vietile copiilor tai...spune Paul.
-Nu, Leah scutul Bellei nu va ajuta la nimic.... Si in plus inca nu stim ce vor folosi
impotriva noastra...spune Edward.
Ii priveam pe toti, pe rand cum incercau sa gaseasca o soltutie, pentru a scapa teferi din
aceasta incurcatura si se pare ca toate ideile aveau cate un punct slab. In situatia de fata nu
puteam sta despartiti si nu stiam daca suntem in siguranta si la vanatoare, ceea ce facea
lucrurile si mai complicate. Trebuia sa ne hranim, pentru a ramane in forma si puternici. Nu
puteam risca sa ne gaseasca cu garda jos sau prea infometati si secatuiti de putere. Atunci am
luat o hotarare, care nu implica pe nimeni inafara de mine.
-Nimeni nu se atinge de familia mea, atata timp cat traiesc eu! Am spus ridicandu-ma.
-Nu, ori luptam toti, ori niciunul...spune tata si Sam in acelasi timp.
-Grozav...multumesc jav...
-Mami...spune Nikki.
-Mami, Selene nu are nici-o treaba cu problema asta, spune Taylor.
-Aveti de gand sa stati si sa-i asteptam sau mai bine sa-i invitam sa ne omoare...am
spus ironica.
-Terminati! Tipa Taylor... Eu v-am bagat in problema asta, eu o sa va scot din ea...este
responsabilitatea mea, spune el dur.
-Nu voi....
-Daca te mai atingi o data de ea iti rup gatul Jacob, spune Emmett punandu-se in fata
mea.
-Copiii....spune Esme.
-Pe mine...
Toata lumea a tacut. Linistea padurii revenise la normal. Stiau foarte bine la ce ma
referam, cand spusese-m asta.
-Puneti-va putin in locul meu, al Bellei si Nikki...cum v-ati simti sa va pierdeti sotul,
copilul sau iubitul?
-Preferam sa mergem in rezervatie, sa vedem daca mai putem afla ceva, spune
Sam.
Ne-am intors acasa. Stiam ca urma morala, dar o meritam din plin, lasase-m instinctele
sa ma domine si ma pusese-m in pericol. M-am asezat pe canapea, cu Bella, Jazz si Emm. Tata
se plimba ganditor prin camera cu mana la gura.
-Nici nu ma vedeau...
-Rosalie, ai spus sa ne punem in locul vostru, dar tu...esti la fel ca Esme.... Cum crezi
ca se simtea mama ta, daca pateai ceva? Ma cearta tata.
Am lasat privirea in jos, avea dreptate. Nu-l puteam privi...imi era rusine.... Dupa ce ca
aveam o problema mare...le mai fac si eu una.
A trecut o saptamana si inca nu aveam vreo solutie pentru problema cu vanatorii. Eram
in bucatarie cu Esme si Alice, cand auzim ciocanit la usa.
I-am cunoscut imediat vocea lui Alexander Corvin. M-am uitat repede la Alice si Esme si
am iesit pe hol. Edward venise langa Nessie.
Tata coboara scarile... stia cine venise si dupa fata am judecat ca nu-i placea deloc, de
fac niciunuia nu-i placea. Tata i-a aruncat o privire fulgeratoare lui Edward, iar acesta a dat
aprobator din cap.
Am intrat si noi in living unde era restul familiei. M-am asezat pe manerul fotoliului unde
statea Emmett, fiind in fata musafirului nepoftit.
-Deci, Alexander ce te aduce pe la noi? Intreaba tata comporandu-se cat mai uman.
-Nu stiu daca Selene i-a spus lui Taylor, dar maine este ziua ei si am vrea sa-i facem o
petrecere surpriza... Ne-am gandit sa va invitam pe toti...nu numai pe Taylor, obser ca si in
momentul asta sunteti o familie foarte unita, iar mie imi plac foarte mult astfel de
familii, spune Alexander mutandu-si privirea pe fiecare.
-Avem niste treaba, dar daca terminam rapid vom veni, spune Carlisle.
-Apropo aveti o casa foarte frumoasa, dar de ce ati ales sa v-o construiti tocmai aici?
Nu mi-a raspuns, dar a ramas cu privirea fixata pe Alexander, era pregatit de atat. Am
miscat piciorul, iar asta i-a atras atentia.
-Ne purtam cat mai uman, i-am reamintit eu pe acelasi ton scazut.
A dat aprobator din cap, dar nu am putut sa nu observ furia din ochii lui. Stiam ce
simte...si eu pentru prima data dupa ultima mea victima umana imi doream nespus de mult sa-i
rup capul lui Alexander si familiei lui.
-Daca nu puteti, va rog sa-l lasati pe Taylor, Selene se va bucura foarte mult, spune
Alexander.
Dupa plecarea lui Alexander inca eram incordati. Aceasta invitatie nu suna bine si toti
stiam asta. Am urcat toti in camerele noastre. M-am trantit pe pat, iar Emmett s-a schimbat de
tricou.
-Baby...cred ca este ceva necurat la mijloc, spune Emmett asezandu-se langa mine.
-Nu stiu...dar nu-mi place deloc situatia asta...am spus intorcandu-mi capul spre el.
-Sincer, nu cred....si de asta ma tem cel mai mult. Am vazut cum il priveste si nu este la
fel cum a fost la mine cu tine sau si mai bine la Bella cu Edward...
-Mda...
O liniste apasatoare a cuprins intreaga camera. Oare este o capcana? Voi face un „foc
de artificii”? Vor pleca si ne vor lasa in pace?....multe intrebari, dar una ma spera cel mai
are....oare imaginea lui Royce a fost un semn ca va urma ceva rau...sau a fost pur si simplu
imaginatia mea...?
-Da, adica oarecum...am raspuns intorcand privirea. Stiam ca va vedea in ochii mei ca
ma mai macina ceva inafara de actuala problema.
-Rose, te cunosc foarte bine...s-a mai intamplat ceva? Spune el ridicandu-se in cot.
-Sunt bine...
-Daca nu-mi spui ma voi transforma intr-un vampir rau, spune el serios.
-Bine, bine....ai castigat... Sigur o sa ma faci nebuna...in fine... l-am vazut pe
Royce...am spus incet.
-In ziua cand am avut incidentul cu Taylor sti ca am venit in camera. La un moment
dat in fereastra a aparut chipul lui Royce zambind, dar a fost ciudat pentru ca inainte de asta
i-am simtit atingerea, am spus uitandu-ma in ochii lui, care deveneau negrii din cauza furiei,
care-l curpindea.
-As face orice, ca sa nuiti aceea noapte, spune el luandu-mi fata in maini.
-Stiu....dar nu voi uita niciodata acceea noapte...am spus sec. Te rog nu le spune
celorlalti, cel putin nu acum...nu vreau sa le mai fac o „problema” in plus...
A doua zi Taylor a mers impreuna cu Alice sa-i cumpere cadou lui Selene. Stiam ca poate
fi o capcana, dar am hotarat sa mergem la risc. Jacob ne spusese ca invitase si haita. Ne vroiau
pe tot la un loc, dar oare ca sa ne omoare? Vor face un „spectacol” cu monstri? Habar nu
aveam, cert e ca la prima miscare gresita atacam. Esme si Carlisle nu stiau despre asta, stiam
cat de mult ura tata sa i-a viata altei fiinte.
In sfarsit a venit timpul sa plecam. Toti eram imbracti lejer, dar in acelasi timp elegant.
Ne-am urcat in masini si am pornit spre rezervatie. Ajunsi acolo am fost intampinati de Billy,
care era ingrijorat.
-Este ciudat, imi fac griji pentru Jake...spune el privind spre casa familiei Corvin.
-Stai linistit, Billy, ii voi anunta eu daca este ceva...ii spune Edward.
Au dat mana amandoi si ne indreptam spre casa lui Billy, cand o vedem pe Selene
alergand spre noi.
-Multumesc...spune ea rosind.
Am vazut-o facand un pas inapoi, iar inima incepea sa-i bata din ce in ce mai repede.
Am stat impreuna cu Billy, Sue si Charlie, pana cand, copii au venit si ne-au anuntat ca e
timpul sa mergem la petrecere.
I-am lasat pe parinti in fata. Cand am intrat in casa familiei Corvin, ne-am aruncat toti
priviri fulgeratoare si am dat aprobator din cap.
-Dragii mei invitati, as dori sa tin un toast pentru frumoasa mea fiica, care implineste
frumoasa varsta de optisprezece ani. Varsta este un numar, care creste pe fiecare an...asta este
viata unui muritor...nu suntem facuti pentru a trai o eternitate...nimeni nu a fost facut pentru
asta...spune Alexander privind spre masa noastra.
-Fiule...spune Emmett.
-Si acum draga mea este timpul pentru taierea tortului, spune Lucy Corvin, sarutandu-
si fiica pe obraz.
Fratii lui Selene si-au facut aparitia, tinand in mana un tort urias. Jumatate ra un colt de
vampir, iar cealalta jumatate un colt de caine, am bauit ca ar trebui sa fie de varcolac.
-Taylor, spune Selene venind la masina. Multumesc foarte mult ca ai venit, a insemnat
foarte mult pentru mine, spune Selene rosind, intorcandu-se putin spre noi, pentru ca ne uitam
insistent.
-Si mie mi-a placut sa fiu aproape de tine in aceasta zi importanta, spune Taylor
zambind.
Inca rosie in obraji, Selene isi face curaj si il saruta pe Taylor repede.
L-am vazut pe Edward venind langa Taylor. Am trantit usa de la masina si am facut un
pas, vroiam sa merg langa fiul meu, dar Emmett ma prinde de mana.
L-am vazut pe Alexander indepartandu-se cu ochii inca fixati pe noi. Ne-am urcat in
masina si am mers acasa. Intrati in casa, am mers in living.
-Nikki are dreptate Taylor... parerea mea este ca Selene va trebui sa faca o alegere...
Alegere pe care a facut-o si mami, spune Renesmee.
-Familia Corvin va pleca din Forks de buna voie sau cu forta...am spus cu o ura
vizibila in voce.
Toti au dat aprobator din cap, inafara de Taylor, care a lasat privirea in pamant.
Era o zi ploioasa de miercuri. Tata, Esme, Alice, Edward si copii au plecat in Settle
pentru a cumpara haine si ce ne mai trebuia. In living Emmett si Jasper jucau sah, iar Bella
citea o carte. M-am schimbat in niste haine mai urate, pentru ca vroiam sa lucrez putin la
masini.
-Sunt in garaj daca aveti nevoie de mine, am spus iesind din casa.
Am ridicat capota masinii lui Carlisle. Scotea un zgomot ciudat si vroiam sa vad de
unde vine. In timp ce lucram, am auzit usa de la garaj deschizandu-se.
-Nimic, vroiam sa stau cu tine, m-am plictisit si cu ocazia asta poate invat si eu
ceva, spune ea zambind, aratand spre masini.
Am continuat sa lucrez la masina. Bella nu intelegea nimic din ce-i spuneam, iar
privirea ei ma face sa rad incontinuu.
-Ok...merci...
-Hey, barbie, vad ca muncesti...foarte bine, deja incepeai sa te ingrasi, spune Jacob
examinandu-ma.
-Aaaa....nimic....
-Rose, am mai vorbit despre asta, atata timp cat nu fac nici-o miscare impotriva noastra
sau haite, nu-i vom ataca, cu atat mai putin sa-i omoram, imi spune Carlisle.
-Nu. Prefer sa raman, altfel s-ar putea sa nu mai gasim masini sau garaj, spune Bella
facand spre mine si Jacob.
-Ne evita.... Mi-e mila de Selene ca este tinuta ca la puscarie.... Iar intr-o seara am
azuit ceva, care m-a pus pe ganduri...spune Jacob ganditor.
-Hai, caine!...
-Nu stiu si restul, am reusit sa aud doar „trebuie sa actionam acum, pana nu e prea
tarziu si atunci va fi mult mai grav”....
-Nu stiu...dar nu-mi suna a bine.... Caine i-ai spus lui Carlisle?
-Da, nici el nu stie ce ar putea insemna asta...spune Jacob.
Dupa doua ore am terminat de reparat masina. Am intrat in casa, impreuna cu Bella si
Jacob. Toata familia era in living. I-am sarutat pe copii si am urcat in camera, pentru a face un
dus si a ma schimba. Dupa cinsprezece minute am coborat in living. M-am asezat langa Esme si
Edward, pe canapea.
-Nici ei nu stiu ce sa faca, dar continuam sa-i urmarim din intuneric...spune el tinand-
o de mana pe Nessie.
-Pai sunteti mari si nu puteti sta foarte aproape de casa, pentru ca ati iesi in
evidenta...asa ca trebuie sa stati la adapostul intunericului padurii...continua Nikki.
-Da, voi suntem mai „normali” si ne vom putea deplasa mai usor pe langa casa, iar
daca este ceva, disparem repede...oricum ochiul unui om nu ne poate vedea, daca noi nu
vrem, spune Emmett.
-Ma duc eu primul, spune Taylor, care pana acum a fost tacut.
-Nu sunt copil! Iar Selene este prioritatea mea...vreau s-o scot de acolo...
M-am uitat cu o privire ucigatoare spre Edward. Mi-a facut semn ca totul este in regula.
-Bine, dar primele zile, dupa ma voi duce direct, iar faca imi vor sta in cale ii
omor, spune Taylor pe un ton dur si rece.
-Merg cu noi si haita, spune Seth repede, inainte ca vreunul din noi sa mai spuna ceva.
-Da, am spus inca privind lumina lunii cum se revarsa pe intunecata padure.
-Vom trece si peste asta...spune el venind langa mine.
-Rose, dupa ce teminam cu vanatorii, vrem s-o cunosti pe Mihaela, este o prietena de-a
tatei, spune Edward zambind.
-Mihaela?! Aaaa....am mai auzit numele asta cat am fost in Alaska... I-ai spus lui
Carlisle intr-o seara, cand noi ne intorceam de la vanatoare...
-Am inteles asta.... dar de ce sa vorbesc cu ea? Intreb dandu-mi ochii peste cap.
-Nu voi putea uita niciodata noaptea aia, oricat as incerca! Am spus furioasa, iar in
spatele lui Edward a aparut un zid de foc.
-Calm, Kitty, spune el ridicand mainile.
Fara sa-i mai spun ceva am inaintat incet zidul de foc spre el, pana cand a fost fortat sa
sara peste balustrada. Data viitoare gandeste de doua ori inainte sa-mi spui chestii de genul
asta, am gandit furioasa.
-Iu...
Am intrat n camera, trantind usa in urma mea. M-am trantit in pat... Sa merg la
psiholog... asta e foarte tare. Stiu ca la psiholog nu merg nebunii, ci persoanele care au nevoie
de ajutor, dar nu-mi place lucrul asta... Sau poate mai bine spun nu-mi place sa cer ajutorul
cuiva. Intotdeauna am preferat sa fac totul singura, iar daca am avut nevoie de ajutor, nu l-am
cerut niciodata. Unerori este bine sa ceri ajutorul cuiva, dar sunt prea orgolioasa si din cauza
asta prefer sa fac totul singura, chiar daca imi i-a mai mult... Nu vreau sa fiu datoare nimanui....
-Uneori, baietii mai trebuiesc sa fie pusi la punct, spune Bella chicotind.
In zilele urmatoare am continuat sa-i spionam pe vanatori, dar nu mai auzisem nimic
despre noi. Oare si-au dat seama ca eram prin preajma? Nu conta oricum eram in alerta. Nici
de vanatoare nu ne mai puteam bucura. De vreo saptamana mai venisera in Forks si alti
vanatori, iar asta ne-a dat alarma.
Zilele treceau, iar vanatorii nu faceau nici-o miscare. Eram intotdeauna incordati si
nervoi, pana intr-o zi de duminica, cand am hotarat sa mergem in poiana. Aveam nevoie de
putina relaxare. Am plecat dimineata, cand roua inca era pe iarba verde. Ne-am intalnit cu haita
in poiana. Ziua era perfecta si chiar ne ajuta sa ne relaxam, pana cand Edward ne da o veste
care ne-a cutremurat pe toti.
-Copii, veniti langa noi! Striga Edward uitandu-se in partea dreapta a poienii.
-Selene a aflat...si vine impreuna cu familia ei, pentru a ne omora pe TOTI, spune
Edward intorcandu-se spre Taylor.
-Nu...spune el socat.
-Nu-i voi lasa! Am spus mergand in prima linie, alaturi de Sam, Edward, Carlisle,
Emmett si Jasper. Jacob si restul haitei au format un cerc in jurul celorlalti. Inca erau in forma
umana.
-Rose, daca vad ceva la semnalul meu...ii prajesti! Spune Edward printre dinti.
De data asta tata nu a mai spus nimic. Dupa cateva minute ii vedem venind prin padure.
Selene era in fata, alaturi de familia ei.
M-a privit in ochi si parca i-am simtit durerea care-l apasa cand a vazut-o pe Selene
venind sa ne omoare.
La jumatatea drumului dintre noi si ei se opresc. Multi dintre ei au ramas socati, cand au
vazut varcolacii si vampirii lucrand impreuna, vechii dusmani erau aliati. Sam a facut semn si
toata haita s-a transformat. Acest lucru i-a facut sa se de-a un pas in spate. Intre noi si ei era
cam jumatate din toata lungimea poienii.
In sfarsit eram toti fata-n fata si pregatiti de lupta. Acum se decidea cine
castiga...varcolacii si vampirii....sau vanatorii....
-Nu puteam... faci parte dintr-o familie care-i vaneaza pe cei ca noi, pentru a-i omora...
-Inca nu, Sam...ii spune Carlisle.Nu suntem periculosi...ne hranim doar cu sangele
animalelor, le spune tata.
-Uite, draga mea...ce dulce...niste vampiri, care nu omoara oameni, spune ironic
Alexander.
-Este adevarat, dar daca nu plecati...sigur o sa omoram cativa oameni, spun furioasa.
-Va rugam! Nu facem niciun rau, nu trebuie sa ajungem la masuri disperate, spune
Carlisle.
Linistea a curpins din nou poiana. Vantul mai facea uneori sa zboare frunzele cazute pe
jos. Am stat in aceea liniste apasatoare cateva minute, care mi s-au parut o eternitate. Atmosfera
era atat de incarcata, incat uneori uitam sa respir. L-am vazut pe Alexander ridicand o mana,
iar toti ceilalti au scos de sub paltoanele lungi si negre, un fel de pistol. Studiam atenta armele
care se indreptau spre noi.
Vanatorii au apucat sa faca doi pasi spre noi, pana ce s-au lovit de un zid de flacari,
care-i inconjura incetul cu incetul, pana cand a format un cerc. Cand s-au vazut incoltiti au
inceput sa traga. Gloantele treceau pe langa noi cu o viteza uluitoare. Zgomotul facut de miile
de gloante a fost acoperit de un urlet puternic, care m-a facut sa ma cutremur. M-am intors in
directia de unde a venit urletul si l-am vazut pe Seth cu laba prinsa intr-o capcana ca ceea de
ursi. Am ajuns imediat langa el si Nikki, care incercase deja sa deschida capcana, dar fara
rezultat.
In timp ce incercam sa deschid capcana, imi arunc privirea spre cercul de foc si i-am
vazut pe Paul, Sam si Jasper cum au scos cate un vanator, aflat pe margine si l-au omorat.
M-am uitat si l-am vazut pe Taylor in acelasi loc, stand parca inghetat. Privirea ii era
fixata pe cercul de foc, dar parea ca se uita prin el.
Emmett l-a tras pe Taylor, inainte ca un glont sa-l loveasca. Nu pot spune in cuvinte
sentimentele pe care le aveam atunci, dar simteam cum un foc puternic ma cuprinde in interior.
M-am uitat la Seth si am mai tras o data de capcana, iar aceasta a cedat.
-Nu mai trageti! Nu mai trebuie sa moara nimeni! Spune Carlisle incercand sa-i
linisteasca pe vanatori. Rose, te rog opreste focul...imi spune tata.
-Dar...
-Rose, te rog!
Cand focul a disparut am luat din nou pozitia de aparare. Vanatorii pareau extenuati.
Respirau foarte greu, iar multi dintre ei erau ingroziti, inimile batandu-le accelerat.
-Sunt mult mai puternici decat noi... daca vom continua, vom fi macelariti... spune unul
dintre ei.
-Monstrii ca voi trebuie sa moara! Iar aceei oameni au murit pentru asta, spune Toris.
-Ne numiti pe noi monstri, dar voi ce sunteti? Trei oameni au murit din cauza
voastra, le spune Emmett.
-Si asa a fost, pana ati aparut voi...le spune Jasper furios.
-Daca o singura data, vreunul din voi se mai atinge de familia mea, veti avea de-a face
cu mine!Chiar daca plecat sau „dispareti” tot o sa va gasesc si atunci o sa va omor pe toti fara
sa mai stau la discutii, am spus maraind.
Vanatorii s-au intors sa plece, stiau ca nu aveau cum sa castige lupta. Nu se astepta la
puterea legendarului vampir si la o prietenie atat de stransa intre vampiri si varcolaci.
-Taylor, te las in viata doar daca ii spui familiei tale si prietenilor tai parosi sa se
predea...ii spune ea rece.
-Ma pui sa aleg intre familie si tine? Dar tu ti-ai lasa familia, pentru a fi un vampir?
-Cum tu ti-ai ales familia, asa voi face si eu! I-a spus Taylor dur, dar trist.
-Da...Tu?
-Da...
-Da.
L-am imbratisat, strangandu-l puternic la piept. Copilul meu suferea, iar eu nu puteam
face nimic, pentru a-l ajuta... Uram acest lucru, as fi facut orice ca sa nu-l mai vad suferind.
-Te iubesc! I-am spus sarutandu-l pe obraz.
-Matusa Alice, mami, as vrea sa fiu putin singur... spune el, indepartandu-se din
imbratisarea mea.
-Taylor, inca nu stim, daca vanatorii s-au pototlit sau inca planuiesc ceva impotriva
noastra, spune Alice.
-Alice, are dreptate fiule, inca nu putem sta linistiti, pana cand nu pleaca din Forks, i-
am spus inca tinandu-l de mana.
-Da, cred ca ai dreptate, dar acasa vreau sa fiu singur, trebuie sa-mi pun ordine in
ganduri si sentimente...spune el lasand privirea in jos.
-Mergem acasa? A fost o zi grea pentru toti, iar Seth si Embry au nevoie de
ingrijiri, spune Esme apropiindu-se de noi.
Am mers toti acasa. Embry, Seth si Carlisle au mers in „camera medicala”, pentru a le
curata ranile, care incepusera sa se vindece. Taylor a urcat in camera lui, tristetea pe care o
simtea, emana din el. Restul am ramas in living, inca furiosi pe familia Corvin si restul
vanatorilor. In acel moment sentimentele mele erau amestecate si confuze...furia si gandul ca i-
as putea face de ras pe mama si tata, erau cele mai puternice... se luptau crancen in interiorul
meu. Dupa cateva minute Embry, Seth si Carlisle au venit in living.
-Cand au vazut focul si falcarile din ochii tai au crezut ca esti legendara femeie
vampir...
Dupa plecarea haitei am urcat toti in camerele noastre. Am facut un dus si m-am trantit
in pat. Era amurgul, iar cerul rosiatic iti dadea impresia ca era pictat cu sange. Gandurile si se
tot amestecau, iar nesiguranta inca ma coplesea.
-Baby, spune Emmett venind langa mine. Legandara femeie vampir, spune el mandru.
-Ma ingrijoreaza Taylor, mie frica sa nu faca vreo nebunie.... sa mearga dupa Selene
sau si mai rau sa se duca la Volturi, am spus ingrijorata.
-Iubito, sunt sigur ca nu va face nimic... a vauzt cu ochii lui alegerea pe care a facut-o
Selene...
-Da, dar o iubeste.... iar pentru persoana iubita esti in stare de orice...
-Ai dreptate, dar trebuie sa inteleaga ca Selene nu-i impartaseste sentimentele sau nu i
le mai impartaseste. Cert e ca a venit sa-l omoare, iar ura pe care o simtea era vizibila, spune
Emmett, sarutandu-ma.
Nu-mi ardea de asa ceva, dar fara sa vreau, pierduta printre saruturile lui dulci... l-am
muscat de gat, iar acest lucru i-a trezit toate simturile. Stateam pe marginea patului, dar brusc
m-am trezit intinsa, iar Emmett ma saruta cu pasiune.
-Imi pare rau, sti ca mie imi place si ador clipele petrecute cu tine, dar acum nu
pot...problema cu Taylor si....
M-a sarutat pe frunte si s-a ridicat din fata mea, asezandu-se pe pat, langa mine. M-a
luat in brate soptindu-mi la ureche „TE IUBESC”. Am auzit usa deschizandu-se si ne-am intors
amandoi. In prag era Taylor cu o privire trista.
-Mami, tati, pot sta cu voi? Daca mai stau cinci minute singur distrug camera...
-Scuze...incepe el.
-Fiule...stiu ca poate suna dur ceea ce-ti voi spune acum si imi pare rau, dar realitatea
este dureroasa.... Selene a fost pusa sa faca o alegere... iar alegerea pe care a facut-o a fost
familia ei... Nu vreau sa suferi din cauza ei... daca vrei putem pleca un timp.... spune Emmett
trist.
-Nu! Spune Taylor ridicandu-se si introcandu-se spre noi. Jur ca nu voi mai iubi
niciodata, iar Selene va plati intr-o zi, atunci cand toti vom fi judecati pentru greselile
noastre, spune el sec.
In acest moment Taylor imi amintea de mine... Si eu facusem acelasi lucru dupa ce...dupa
aceea noapte...
-Mama ta are dreptate, i-a sa vezi ca persoana potrivita va aparea cand te astepti mai
putin, spune Emm aratandu-si gropitele din obrazi.
-Acum esti ranit si din cauza asta vorbesti asa, dar iti spun din propria experienta...ca
exista in lume o pereche pentru fiecare, trebuie doar s-o gasim... Iar dragostea este cel mai
frumos sentiment pe care-l poate simti cineva.
L-am privit si i-am vazut fata ca s-a luminat putin, iar ochii nu mai erau asa tristi si
abatuti.
-Sunt sigur ca fata care iti este sortita, este foarte aproape, spune Emmett facandu-i cu
ochiul. De cate ori s-a inselat tatal tau? Spune razand.
-Pai...de mu...
-Sunt la fete in camera daca aveti nevoie de mine, spune inchizand usa in urma lui.
-Da, dar ne are pe noi si restul familiei alaturi de el, iar asta este cel mai important,
crede-ma...chiar ajuta, i-am spus zambind.
-Ma gandeam... oare ce-o face cadoul tau? Spune el ca pentru sine, evitandu-mi
privirea.
-Daca nu l-o fi mancat vreun membru al familiei Denali, spune el ridicand din umeri.
-A crescut...
-La forta fizica sunt mult mai puternic, spune razand triumfator.
S-a ridicat, mergand la sifonier. A luat o pereche de pantaloni scurti. L-am vazut dandu-
si tricoul jos. In acel moment mi-au venit in minte chipurile celor cinci „prieteni” ai mei, iar in
comparatie cu Emmett erau niste nimicuri, din toate punctele de vedere. Inca il priveam, cand s-
a intors si mi-a aratat un zambet perfect. Doar cu pantalonii scurti pe el arata superb, iar razele
lunii se revarsau pe abdomenul lui perfect. S-a asezat langa mine, zambind.
Nu a mai apuca sa spuna nimic, deoarece buzele mele le gasira pe ale lui. Mana se
plimba pe abdomenul lui tare ca piatra. L-am impins incet pe par, dar brusc s-a oprit.
De data asta nu s-a mai oprit. Alaturi de el totul parea altfel. Problemele si gandurile
rele se risipeau in zare, iar magia care ne cuprindea, ne transforma intr-unul singur. La urma
urmei nu asta e dragostea... doua persoane trebuie sa formeze una singura, atunci se poate numi
iubire adevarata. Sper din tot sufletul ca si Taylor sa gaseasca acest minunat sentiment, care te
face sa plutesti si ai fi in stare de orice.. Oricum mai sunt multe secrete pe care dragostea le tine
ascunse si nu le putem gasi decat impreuna.
-Acum ca toata actiunea s-a terminat, iar va fi plictiseala, spune Emmett, intrand in
living.
-Hahaha, Jazzz...
-Da, suntem fete si trebuie sa aratam perfect intotdeauna, spune Alice dandu-si ochii
peste cap.
Emmett a dat aprobator din cap si s-a asezat mai comod pe fotoliu.
-Baby, i-ami si mie un tort de inghetata cu caramel, prin Forks nu gasesc asa
ceva, spune el clipind repede, avand o fata de copil mic.
-Copilul mamei... Apropo Edward...nu sunt proasta...mi-am dat si singura seama care
e urgenta tatei....mai ales ca nu vrei s-o spui in fata mea, am spus iesind din casa.
Am mers toate trei in garaj. Alice vroia sa mergem cu Porche-ul, iar eu cu Bmw-ul. Bella
se uita nedumerita, cand la mine, cand la Alice.
-Eu vreau sa merg cu masina mea, iar daca ma mai superi mult s-ar putea sa-ti duci
masina la service, am spus zambind, indreptandu-ma spre Bmw.
-De fiecare data castigi, ai noroc ca esti mecanicul familiei, spune ea suparata.
Am zambit mandra si m-am urcat la volan. Alice era in dreapta, iar Bella in spate.
Am ajuns la sosea si ne-am indreptat spre iesirea din oras. Mergeam cu saizeci, saptezeci
la ora. Bella chicotea cand vedea ca Alice incepea sa se enerveze.
-Scuze, sis, dar ai spus sa merg ca un om normal, am spus ridicand din umeri.
-Bine...imi retrag cuvintele, condu in felul tau, spune ea repede, indoind o cutie de cola.
-Da, ma gandeam la vanatori... Sunt sigura ca multi dintre ei nu vroiau sa fie asa, le-
am vazut privirile atunci...
Am ajuns in Settle intr-o ora. Eram printre rafrurile cu haine, de mai bine de trei ore, iar
Alice tot alerga de colo, colo prin magazin. Agitatia ei ma facea sa ametesc, iar plictiseala isi
spunea cuvantul.
-Alice este foarte entuziasmata cand vine vorba de moda, spune Bella venind langa
mine.
Bella chicoti.
-Nu...oricum Alice vad ca mai are de probat, spune-mi unde este.... Promit sa ma intorc
foarte repede, am spus repede.
-Mda....spune Alice privindu-ma suspicios. Rose cred ca n-ai de gand sa cumperi cartea
aia?
-Nu...
Imediat ce Bella mi-a spus unde se afla libraria, m-am indreptat spre parcare. In cateva
minute am ajuns la librarie. Mirosul de carti noi m-a inconjurat imediat ce am deschis usa.
In timp ce o priveam pe vanzatoare, uitandu-se dupa carte, mi-au venit in minte cuvintele
lui Emmett si Edward ce voi pati, daca voi lua aceasta carte. Am zambit, nu pot sa-mi faca
nimic, doar sunt cel mai puternic vampir. Va fi foarte amuzant sa-i vad cum incearca sa distruga
cartea.
Dupa cinsprezece minute eram in fata mall-ului. Le-am sunat pe fete si le-am spus ca ne
vedem in parcare. Dupa cinci minute apar si ele, incarcate cu sacose.
-Hei, pisi! Spune unul dintre cei patru baieti, care se aflau langa noi acum.
Unul dintre ei m-a prins de mana, dar mi-a dat imediat drumul ce a simtit pielea rece, ca
de mort.
M-am intors si l-am bagat pe baiat intr-o masina vecina, tinandu-l de gat.
-Nu te-a invatat mama ta ca nu e frumos sa te legi de fete pe strada? Intreb strangand
mai tare mana.
-Rose, de ajuns! Spune Alice, punandu-si mana pe bratul cu care-l tineam pe tip.
-Sper sa-ti fie invatatura de minte, pentru ca data viitoare.... N-am mai continuat si i-am
dat drumul.
Baiatul a tusit de cateva ori, dupa a rupt-o la fuga, impreuna cu prietenii lui. Am urcat in
masina. Imediat ce au urcat fetele am iesit din parcarea mall-ului.
-Bella vezi sa nu cumva sa cada inghetata lui Emm pe tine, am spus privind la drumul
aglomerat.
-Cred ca ar trebui sa-i sun pe baieti si sa le spun ca vom intarzia, spune Bella.
Vazand ca nu reactionam deloc, a pus mana pe telefon, vroia sa-l sune pe tata, dar am
oprit-o, luandu-i telefonul.
-Nu, Alice, am spus cu jumatate de gura.
-Bine, promit, dar nu sunt de acord. Lasa pe una din noi sa conducem.
Fara a mai spune ceva, am intors masina si am accelerat spre casa. Cand am intrat pe
drumul spre casa, am inceput sa-mi pun masca. Alice a dat nemultumita din cap. Am bagat
masina in garaj si am intrat in casa. Am observat ca venise si Carlisle, se pare ca terminase cu
urgenta.
-Nu aveti pentru ce, le-am spus zambind. Brusc mi-am amintit ca uitase-m cartea in
masina.
-Am uitat ceva in masina...am spus iesind din camera. Am luat cartea si vroiam sa ajung
repede in camera, dar am dat de tata, cand iesea din bucatarie. Am bagat cartea sub bluza, la
spate.
-Nu multumesc, vreau sa fac un dus si sa stau putin intinsa, nu-mi placea ca trebuia
sa-l mint, dar mi-ar fi luat cartea si chiar vroiam s-o citesc.
Am urcat in camera, inchizand usa in urma mea. In cinci minute am terminat dusul. M-
am trantit in pat si am inceput sa citesc. Eram pe la pagina o suta, cand mama intra in camera.
Am bagat cartea sub mine.
-Nimic....
-Rose!
-Ce-am vorbit despre asta? De ce vrei sa-ti faci rau? Intreaba bland.
Am coborat impreuna cu Esme. Jacob si Seth venisera si jucau carti, impreuna cu Emm,
Jazz si copii.
-Da, Carlisle...
-Merci, fratioare...m-ai lasat fara cuvinte...am spus furioasa. Esti cretin? De ce ai facut
asta? Am gandit furioasa.
-Draga mea, nu te voi lasa sa-ti faci rau.. asa ca va ramane la mine, spune tata.
-Terminati cu asta! Nu-mi fac rau si chiar daca ar fi asa....ar fi doar problema
mea...am spus furioasa.
-Baby...
-Nu, m-am saturat! Daca o carte imi face rau, atunci fata nenorocitului de Royce, care
imi apare mai mereu de ceva timp, la fel si atingerile lui.... astea ce-mi mai fac? Spun furioasa.
Am iesit din casa, trantind usa in urma mea. Viata e dura, iar eu stiu foarte bine
asta... Oare cand vor intelege asta?
Cei doi baieti din fata au inceput sa rada zgomotos, spargand linistea noptii.
Am ramas nemiscata, stiam ca orice miscare as fi facut le-ar fi atras atentia baietilor. Nu
intelegeam ce cauta in padure, pana nu le-am vazut pustile...iesisera la vanatoare. Cand baietii
s-au indepartat am rasuflat usurata, revenind la gandurile mele. De ce nu inteleg ca nu mai sunt
un copil si nu suport sa stiu ca provoc mila..... Iar prin ceea ce au facut asta m-a facut sa simt.
Regret mult faptul ca am spus toate acele lucruri in fata copiilor, iar ei nu trebuiau sa stie
despre aparitiile „minunatului” meu fost logodnic. Inca pierduta in miile de ganduri, care tot
apareau si dispareau, nu am auzit nimic, dar am simtit o mana pe umar, care m-a speriat. Din
reflex am dat cu palma, dar aceasta a fost prinsa.
Mama ma imbratiseaza fara sa mai spuna ceva. As fi vrut sa-mi capul pe pieptul sau in
poala ei, dar egoismul din mine nu ma lasa sa fac asta. Cred ca am stat acolo cateva ore, pentru
ca deja soarele incepea sa-si faca aparitia printre crengile copacilor. Vroiam sa merg acasa,
dar nu vroiam sa dau cu ochii de copii, pentru ca ma simteam prost fata de ei. Regret ca le-am
vorbit urat si tatei si celorlalti, imi era rusine pentru reactia care o avusese-m, dar fusese o zi
proasta, mai ales ca fusese si incidentul cu acei baieti.
-Cred ca ar trebui sa mergem acasa, se pare ca astazi soarele va stapani orasul, spune
Esme dandu-mi dupa ureche o suvita care atarna pe fata.
-Nu...
-Emm, Alice si Jazz in garaj, copiii in gradina, iar Carlisle la spital, raspunde Edward.
Vroiam sa vorbesc cu copii, dac cum sa le spun ca-mi pare rau? Ei nu ma vazusera
niciodata asa si cred ca-i speriase-m putin.
-Se vede ca-ti pare rau si te intelegem perfect, iar copii sunt impresionati pentru ca ai
putut tine secret chestia asta asa mult timp, spune Edward facandu-mi cu ochiul.
-Imi pa....
-Da, matusa, tu faci alegerea daca vrei sau nu sa citesti cartea aia sau sa te uiti la un
film in care cineva este violat...spune Nessie tinandu-l de mana pe Jacob.
-Ness are dreptate mami, poate asta te va ajuta sa treci peste, spune Nikki imbratisandu-
ma.
-Multumesc, va multumesc tuturor, am spus zambind.
-In sfarsit... Rose nu ai pentru ce sa-ti ceri scuze, mai bine vino sa ne ajuti si pe noi,
pentru ca mi-au macelarit masina, spune Alice zambind trista.
-Da...
Alice a rasuflat usurata. Toti cei din camera am inceput sa radem. Am urmat-o pe Alice
pana in garaj, iar cand i-am vazut masina in bucatele, mi-am oprit cu greu rasul.
-Incet dragule, nu vreau sa am iar ulei pe mine, am spus facand un pas inapoi.
-Da, vroiam sa va spun ca-mi pare rau pentru iesirea care am avut-o....
-Toata lumea mai are si zile proaste, se mai intampla, spune Jasper zambind.
Dupa o ora inca nu terminase-m masina, pentru ca baietii nu mai stiau pe unde pusesera
piesele mai mici. In fine dupa vreo trei ore jumate am terminat.
Alice se urca la volan si porneste, masina o i-a din prima. Baietii raman cu gura cascata.
-Yuppyy...spune Alice sarindu-mi dupa gat. Merci, Rose.
-Nu ai pentru ce, a fost o nimica toata, am spus aruncandu-mi privirea spre baieti, care
inca erau uimiti.
Eram inca in garaj cu Alice, Jazz si Emm cand auzim masina tatei. Dupa cateva secunde
usa garajului se deschide, iar tata isi parcheaza masina.
Imi zambeste si ma saruta parinteste, pe frunte. Parea ca nu era suparat pe mine, dar
oricum ma simteam prost fata de el. Carlisle s-a indepartat pentru a intra in casa.
-Tata...
-Da, oricum si eu vroiam sa vorbesc cu tine. Cand termini vi in birou, mi-a spus iesind
din garaj.
Minunat Rose, acum urmeaza o mustruluiala, pe care chiar o meriti, pentru ca nu sti sa-
ti ti gura. Am intrat toti in casa si ne-a lovit un miros puternic de ars.
-Le-am spus ca n-o sa le iasa, pentru ca nu stiu cum se face, spune Nikki.
Am chicotit, dar mi-am amintit ca trebuia sa vorbesc cu tata. Am iesit din living si m-am
indreptat spre biroul lui. Am avut o ezitare vizibila cand sa bat la usa, dar pana la urma am
batut si am intrat in birou cu retinere.
-Nu si oricum tu esti mai importanta decat niste harti, spune el.
Mi-a facut semn sa ma asez. Pe coltul biroului am vazut cu uimire cartea mea, deci nu o
aruncase.
-Da...
-Rose, te iubesc esti fiica mea si nu vreau sa te vad cum suferi... la fel cu nu vreau sa-i
vad nici pe fratii tai ca sufera....
-Nu esti tu de vina! Acum spune-mi depsre aceste „aparitii” ale lui....Carlisle s-a oprit,
stia ca acest nume imi provoca scarba si ma intrista.
-Apare pur si simplu, adica nu-mi pot spune ca apare doar cand sunt suparat sau
fericita...am spus eu, inca evitandu-i privirea.
-Mihaela este un fel de psiholog, iar acestia nu sunt pentru nebuni... O s-o sun mai
incolo sa vina la noi, ea iti poate da mai multe sfaturi decat noi si poate gaseste o cale de
rezolvare...continua tata.
Ochii mi s-au marit si am simtit ca pentru cateva secunde respiratia mi s-a oprit, dar nu
am vrut sa-l las pe Carlisle sa-si de-a seama de asta.
-Mai vrei sa-mi spui ceva? L-am intrebat privindu-l de data asta in ochi.
-Vorbesti serios?
-Da...
Am luat cartea si am mers in dormitor. Vroiam sa citesc, dar mai intai aveam nevoie de
un dus. Dupa zece minute am iesit din baie si m-am trantit in pat, incepand sa citesc. Am lasat
cartea jos, abia cand am auzit galagie la parter. Am deschis usa dormitorului, iar „parfumul”
de lup mi-a umplut narile. Eram obisnuita, dar tot era un soc cand te izbea acel miros. Am
coborat incet scarile, eram plictisita. Intrand in living am vazut o persoana straina. O femeie cu
parul negru, putin ondulat. De la departare puteai jura ca este om, dar pielea alba si ochii rosi o
tradau.
-Buna, Rose, eu sunt Mihaela, am auzit cate ceva despre tine, spune ea zambitoare.
-Mda...
M-am asezat langa Emmett, luandu-l de mana, el s-a intors si mi-a zambit, punandu-si
cealalta mana pe spatarul canapelei. Toti stateam de vorba, iar haita si copii jucau carti pe
porunci. Chiar si cu auzul nostru fin ne era putin greu sa ajuzim din cauza galagiei pe care o
faceau haita si copii. Dupa un timp il vad pe Taylor raspunzand la telefon, iar expresia care a
avut-o mi-a dat un fior pe sira spinarii. L-am vazut pe Edward uitandu-se la Taylor, iar fata lui
exprima nedumerire. M-am intors din nou spre fiul meu si l-am vazut radiind de fericire. A
inchis telefonul si a iesit vijelios din casa, lasandu-ne sa ne intrebam ce s-a intamplat sau unde a
plecat in viteza aceea.
-Fericirea care se vedea pe fata lui am mai vazut-o atunci cand... atunci cand era in
preajma lui Selene... am spus sec.
Rasetele copiilor si lupilor au incetat si multe perechi de ochi s-au intors spre mine. Am
avut un nod in gat cateva secunde. Mi-a fost greu sa-l inghit.
-Nu stiu, dar sper sa nu, pentru ca m-am saturat, am spus privindu-l pe Emm.
-Eu merg sa-l caut pe Taylor, daca s-au intors poate fi in pericol... am spus ridicandu-
ma de pe canapea.
Am mers sa-l cautam pe Taylor, iar copii, haita, Esme, Carlisle si Mihaela au ramas
acasa. Mihaela trebuia sa fie anuntata in privinta vanatorilor. Ne-am tinut dupa mirosul lui
Taylor, pana aproape de oacea. Edward ne-a facut semn sa ne oprim si l-am vazut concentrat pe
ceva. Ne-a mimat sa mergem si ne-a indicat directia din dreapta noastra. De data asta am mers
incet, stiam ca auzul fin al lui Taylor ne-ar fi depistat. Pe mal i-am vazut pe Taylor si Selene.
Furia pe care am simtit-o in acel moment m-a facut sa scot un marait puternic, la care au
tresarit toti cei de langa mine.
-Nu pot sa cred, fata asta chiar are tupeu, spune Alice.
-Este doar ea, spune Edward incet, pentru a auzi doar noi.
-Tu vi acasa, iar tu stai departe de fiul meu si de familia mea! Am spus maraind,
luandu-l pe Taylor de mana.
-Cat am fost departe de Taylor mi-am dat seama ca-l iubesc si nu pot sta fara el... Nu
vreau sa mai fiu intr-o familie de vanatori. Am realizat ca nu avem niciun drept sa va omor,
fiecare fiinta are dreptul la viata si voi ati demonstrat ca nu sunteti periculosi, de aceea as vrea
daca se poate sa intru in familia voastra, dar nu ca vanator sau om, ci ca vampir...spune
Selene uitandu-se la toti, pe rand.
Vorbele ei m-au pus pe ganduri. Oare este adevarat ceea ce spune Selene sau este o
capcana, pentru a intra in familie si a le spune vanatorilor despre viata noastra si tot ce facem?
-Poti veni la noi, cred ca este in regula, nu? Spune Taylor uitandu-se la noi.
Am schimbat o privire cu Emm, Jazz, Edward, Alice si Bella. Am fost de acord sa mearga
la noi, ne era mai usor s-o supraveghem si sa ne convingem ca ce spusese era adevarat.
-Sigur...
-Esti doar tu in Forks sau au venit si ceilalti vanatori in Forks? Spune Bella incercand
sa se asigure daca nu cumva mintea.
-Doar eu, dar cred ca vor veni si ceilalti, pentru ca isi vor da seama ca am venit la
Taylor...recunoaste Selene.
Ne-am indreptat spre casa. Selene si Taylor isi aruncau priviri calde. Pe la jumatatea
drumului Emmett se opreste.
-Dar...
-Niciun dar... vom ajunge mai repede, am continuat pe acelasi ton rece.
Selene a facut un pas in spate, pentru avant si dupa a sarit in spatele meu. S-a prins cu
mainile de gatul meu, incercand sa-si mentina echilibrul. Am alergat pana acasa. In fata casei
ne asteptau haita, impreuna cu Nikki si Renesmee.
-Bagaj?!
-Selene?!
Dupa o jumatate de ora vin si Emmett cu Taylor. Selene ne povesteste totul, cum a fugit
de acasa si isi cere scuze. Ilvedeam pe Taylor fericit, iar asta ma bucura, dar nu puteam sa nu
ma gandesc ca vanatorii vor aparea din clipa-n, clipa si va fi din nou o confruntare. De data
asta va dura foarte putin, pentru ca am de gand sa termin repede cu ei. Hiar daca va trebui sa-
mi murdaresc mainile de sange, iar cazierul meu sa se mareasca...imi voi apara familia... Brusc
Edward imi da un cot in mana, facandu-ma sa ma intorc imediat spre el. Am vazut in ochii lui ca
nu era de acord cu gandurile mele, dar era constient ca nu ma putea impiedica si asta il enerva.
-Vreau ca familia mea sa ma lase sa fiu fericita alaturi de Taylor, dar ei nu concep asa
ceva... de transformare nici nu mai vorbesc...spune Selene trista.
-Dar cum ti-ai dat seama asa dupa ce ai vrut sa ne omori ca-l iubesti pe fratele
meu? Intreaba Nikki.
-Oricum ai venit la noi in casa si te-am primit, dupa tot ceea ce s-a intamplat... spune
Renesmee.
-Cu toata incurcatura asta am uitat.... Rose, vino cu mine, spune tata.
-Mihaela, scuza-ma, dar nu am dispozitia necesara pentru asta mai ales acum...stiind
ca suntem din nou in pericol... Daca m-as mai gandi si la asta....ar fi picatura care umple
paharul, am spus inexpresiva.
-Draga mea, nu vreau sa te presam, dar trebuie sa rezolvam problema asta. In plus
vanatorii nu vor ataca prea curand, tinand cont de ce s-a intamplat prima data... imi spune
Carlisle bland.
-Nu pot, tata, iarta-ma, dar pur si simplu nu-mi sta capul la asta... am recunoscut eu.
-Rose, te intelefem... vom astepta pana vei fi pregatita. Te poti retrage daca vrei, spune
Mihaela, zambind.
Am coborat din nou in living, unde se discuta aceeasi problema. M-am asezat langa
Esme, ramanand tacuta pe tot parcursul discutiei. Pe la doisprezece jumate noaptea copii au
urcat in dormitoarele lor. Selene statea cu Taylor, stiam ca sunt destul de constienti ce se poate
intampla daca fac ceva. Am mai stat si eu putin si am urcat in dormitor, avusese-m o zi
„minunata” si vroiam sa ma relaxez putin, asta daca reuseam. M-am asezat pe pervazul
geamului si am inceput sa citesc de unde ramasese-m. Dupa douazeci de minute usa camerei se
deschide, iar Emmett isi face aparitia.
-Nu, nu sunt in dispozitia necesara pentru a vorbi despre noaptea aia....am spus eu, de
data asta zambetul mi-a pierit de pe fata.
-Nu! Suntem o familie, vom trece peste asta impreuna, spune el curpinzandu-mi capul
in palme.
-Emm orice s-ar intampla vreau sa stati departe de asta... Nu ma voi putea concentra
daca va stiu prin apropiere, in plus daca patiti ceva nu mi-o voi ierta niciodata, am spus
privindu-i ochii auri, care ma fixau.
-Baby, intr-adevevar esti cel mai puternic vampir, dar asta nu te face responsabila
pentru ceea ce se intampla, imi spune sarutandu-ma.
M-am lasat pierduta printre saruturile si mangaierile lui. Chiar daca era mare, stia sa fie
tandru, delicat si iubitor. Mi-au venit in minte momentele noastre de pe insula. Cateodata
tanjeam dupa acele clipe, in care eram doar noi doi si nu exista nimeni si nimic care sa ne strice
bucuria. Imi lipseau si momentele cand vanam rechini. Emm era foarte amuzant atunci cand ii
prindea, oricum datorita lor am mai avut sange cat am stat pe insula, pentru ca tata ne adusese
niste caprioare, dar le-am terminat in primele doua zile, asa ca ne-am schimbat dieta de la
sange de caprioara, la cel de rechin. Nu pot spune ca era rau, dar nu se compara cu cel de
caprioara, puma sau urs.
A trecut o luna de cand Selene revenise in casa noastra, iar lucrurile pareau in ordine.
Vanatorii nu-si facusera aparitita. Toti eram bine si fericiti, pana intr-o zi cand Selene intra
vijelios pe usa, aratand foarte speriata.
-Taylor...vanatorii....spune ea repede.
Am simtit cum timpul s-a oprit in loc. Toti cei din camera parca inghetasera.
-Da, au facut in asa fel incat sa ne desparta....Eu am scapat ca prin urechile acului sa
nu ma prinda, trebuia sa va spun.
-Unde sunt? Unde l-au prins? Intreaba Emm, punand o mana pe umarul meu, incercand
sa ma linistesc.
-Rose, nu face vreo nebunie! Trebuie sa ne gandim inainte de a actiona, spune el.
-Sa stau si sa fac planuri cand copilul meu se afla in mainile nenorocitilor alora? Cred
ca glumesti...
-Nu cred ca-l vom omora, am auzit o discutie despre o momeala...spune Selene.
-Pe mine?
-Daca vor putere, atunci le voi arata eu ce inseamna putere...am spus maraind.
-Trebuie sa luam lucrurile cu calm, sa le sunam pe Nikki si Renesmee sa vina
acasa, spune Carlisle.
Fetele au ajuns acasa in cateva minute, impreuna cu toata haita. Carlisle le-a spus ce s-a
intamplat.
Stateam pe canapea, alaturi de Bella, Alice, Nikki si Nessie, cand masuta din mijloc a
luat foc.
Mi-am ridicat privirea spre ei si i-am vazut pe toti, chiar si haita, facand un pas inapoi.
Dupa expresia lor mi-am dat seama ca ochii mi se schimbasera.
Jazz a dat aprobator din cap si brusc am simsit cum incep sa ma linistesc, dar furia inca
nu-mi disparu-se. Simteam focul inca arzand in mine.
-Daca fiul meu pateste ceva, toti stati departe de asta pentru ca voi lasa pradatorul
afara....am spus uitandu-ma la masuta arsa.
Orele treceau, iar noi inca cautam un plan, pentru a-l salva pe Taylor. Nu stiam ce vor
vanatorii, iar asta complica si mai mult lucrurile. Brusc zarva din camera a fost transformata in
liniste, cand telefonul lui Carlisle a sunat.
L-am vazut pe Carlisle iesind din living. Dupa vocea care o auzise-m in telefon am banuit
ca este Alexander...spune el suparat.
-Era Alexander... spune el suparat.
Erau aceeasi vanatori ca data trecuta, poate unul sau doi erau noi, dar fetele lor nu mai
aratau ca inainte.
Haita se afla in forma umana, dar erau pregatiti pentru a se transforma imediat.
-Tu sa taci! Ne-ai tradat, nu mai esti fata mea de cand ai ales sa locuiesti cu monstrii
astia! Spune Alexander dur.
-Termina! Si nu-i mai face monstri, chiar si dupa ce se intamplase m-au lasat sa stau
in casa lor si mi-au oferit mancare.... Voi n-ati fi facut niciodata asta, spune ea trista.
-Pe ea! A spus Alexander aratand spre mine, afisand un zambet malefic.
-Nu, mami...
-Ce siguranta vom avea ca nu ne vei praji imediat ce-i dam drumul?
-Cuvantul meu si in plus siguranta fiului meu este mai importanta decat viata mea...
M-am indreptat spre ei si l-am imbratisat pe Taylor, dupa ce i-au dat drumul
-Frate, se pare ca in seara asta vom vedea cat de buna este o femeie vampir la
pat, spune Lyceus.
Vorbele astea m-au facut sa tremur, dar si sa-mi intensifice furia. Oameni prosti! Cat de
naivi sunteti, am spus in gand. Edward stiu ca nu ma veti lasa singura de aceea te rog.....eu fac
un zid de foc si vi cu oricare dintre ei, dar incearca sa nu fie copii, mama, tata sau Mihaela, am
gandit eu, cand am ajuns la vanatori. Mi-au pus aceleasi franghi de gat, maini si picioare, vrand
sa ne indepartam, dar smucind o data m-am eliberat, trantindu-i pe cei care ma tineau. Am
ridicat un zid de foc si i-am facut o mica spartura, pana au intrat Edward, Emmett, Jasper,
impreuna cu trei lupi. Emmett ma prinde de mana si ma arunca din cercul de foc.
-Rose, are puterea focului, de asta a putut ramane si insarcinata, ii spune Esme.
Am oprit focul, iar imaginea pe care am vazut-o parca era scoasa din filmele de groaza.
M-am uitat la Selene si am vazut-o inexpresiva.
-Chiar foarte bine, spune Paul, venind in forma umana din padure.
Pot spune ca am avut ocazia sa-i vedem pe copii, sarutandu-se pentru prima data in fata
noastra. Pe drumul spre casa Emmett ma opreste din alergat. M-a luat in brate, sarutandu-ma.
-Si eu te iubesc!
Buzele lui le gasira din nou pe ale mele, iar limba lui si-a facut loc printre buzle mele
intredeschise.
-Nu.
-Mami, te rog sa nu te feresti de noi, spune ea imbratisandu-ma.
-Nu ma feresc, draga mea, dar sunt unele lucruri pe care prefer sa le tin doar pentru
mine... Unele lucruri nu le stie nici tatal tau... si asa este mai bine, i-am spus sarutand-o pe
frunte.
-Toti facem asta, dar uneori este mai bine sa vorbesti cu cineva....
Discutia noastra a fost intrerupta de Jacob, care a intrat vijelios in camera, tinand in
mana un castron cu floricele.
-Macelul?! Aaaa.... cand ti-o cauti cu lumanarea asta se intampla. Acum, iesi afara!
-Sti... noi am putea avea o relatie minunata, daca n-ai mai fi asa rea, morocanoasa si
enervanta, spune Jacob.
-Usor.... doar nu vrei sa-ti scoti colti, nu?Nu a mai apucat sa spuna nimic, deoarece a
zburat pe dereastra deschisa, impreuna cu castronul de floricele. Am auzit o injuratura, imediat
dupa o mica busitura.
-Data viitoare sa intelegi cand spun sa iesi, i-am spus inchizand fereastra.
M-am asezat pe marginea patului, incercand sa ma calmez. Jacob chiar te putea scoate
din sarite. M-am ridicat incet de pe pat, hotarata sa cobor, numai ca trebuia sa-mi pun masca,
pentru a nu-si da ceilalti seama ca nu ma simteam tocmai bine. Cand am ajuns in living, l-am
vazut pe Jacob jucand carti. Mi-a aruncat o privire urata, pe care n-am bagat-o in seama. Ma
saturase-m de glumele lui proaste. Am traversat camera, ducandu-ma langa Emmett. Am
surprins-o pe Mihaela uitandu-se la mine ciudat, auzisem ca psihologii iti pot citi starea de spirit
si sentimentele ascunse din gesturi, vorbit si felul cu stai. Era bine sa ai auzul fin, mai auzi unele
chestii care te pot ajuta candva. Asa stiam sa formez o bariera, pentru a nu ma mai citi Mihaela.
Mi-am incrucisat bratele si picioarele, formand bariera.
-Urasc cand cineva incearca sa ma citeasca.... E de ajuns ca trebuie sa-mi feresc unele
ganduri de Edward, i-am spus privind-o fix.
-De ce ai format bariera? Ce nu vrei sa aflu? Intreaba ea, uitandu-se cand la mine, cand
la Esme sau Carlisle.
Nu i-am raspuns la intrebari, dar i-am aratat un zambet fortat. Nu-mi plac persoanele
bagacioase, am gandit eu.
-Aha, am spus iesind din living. Stiam ca asta urma sa-mi spuna. Oare nu-si dadea
seama ca mi-e greu sa vorbesc depsre aceea noapte. Chiar si dupa atata timp... cand povestesc
cuiva sau vine vorba de asta, retraiesc din nou acele clipe, care m-au marcat pe viata.
Am terminat de citit cartea si sincera sa fiu ma uimit dorinta de a trai a fetei. Eu n-as fi
pastrat un copil care a rezultat dintr-un viol, iar razbunarea ei a venit mult mai tarziu. Cei care
fac asta merita ucisi pe loc! Aceste fiinte care fac gestul asta nu se pot numi omaeni, sunt mult
mai rai decat vampiri, noi trebuie sa omoram pentru a trai, in schimb violatorii omoara sau
nenorocesc o persoana pe viata, doar pentru simpla lor placere de a se simti bine. Mana lui
Emmett m-a facut sa revin.
-Te poti arde... la fel cum s-a ars Jake astazi, nu mami? Spune Nikki chicotind.
-Nu, am raspuns repede. Si sper sa nu le mai vad niciodata.... Sincera sa fiu ma cam
saturase-m, toata lumea imi punea intrebarea asta.
-Nu... Nu... literele mi-au iesit chinuite. O adiere rece, care am simtit-o prin tot corpul,
iar imaginea lui Royce era la cativa centimetri de fata mea, m-a facut sa sar in picioare, facand
un salt inapoi.
-De ce? Am spus incet. De ce, Doamne nu ma lasi sa fiu fericita? Am spus cazand in
genuchi privind spre cer. Imaginea lui Royce era inca acolo, iar asta m-a facut sa simt cum
incep sa ard. De ce? Am tipat de data asta, spargand linistea padurii, scufundandu-mi palmele
in pamantul tare.
Emmett care era foarte aproape de mine a trebuit sa se de-a in spate, deoarece eram
inconjurata de un cerc de foc. Am inchis ochii cateva secunde, iar cand i-am deschis, mi-am
vazut familia socata, dar si trista, stand la distanta. In acel moment mi-am dat seama ca tot
planul meu de a arata indiferenta fata de aparitiile lui Royce, se dusese pe apa sambetei. Am
oprit focul, iar mama se aseaza langa mine imbratisandu-ma.
-Mami? Spune Nikki vazandu-ma pe jos, Esme tinandu-ma in bratem iar urma de foc
inca proaspata.
Copii au dat nemultumiri din cap si au plecat. Cu ajutorul lui Jazz ma linistise-m, dar in
suflet lupta dintre ura, dorinta de razbunare si dragoste inca se ducea, iar balanta se inclina
spre rau. Daca se intampla asta insemna ca voi lasa pradatorul liber, iar asta inseamna un mare
dezastru, atat pentru oameni cat si pentru supranaturali. M-am asezat pe copacul gros,
punandu-mi fata in palme. Niciodata nu patisem asta, a fost atat de reala...
-Da, am spus incet, avand fata inca in maini. Nu vroiam sa le vad din nou privirile triste.
-Sa mergem acasa si vei vorbi cu Mihaela, trebuie sa facem ceva, spune tata.
Restul am pornit spre casa. De data asta pot spune ca aveam dificultati in a trece pe
langa copaci, din cauza gandurilor care ma tot macinau, parca nu mai vedeam nimic in fata
ochilor. Cateodata ii mai surprindeam intorcand capul spre mine. Frumos din partea mea, le
stricasem noaptea si vanatoarea. Am intrat in casa si am vrut sa urc in dormitor, data tata ma
prinde de brat, conducandu-ma in living. Dupa cinci minute de tacere mortuara, Mihaela si
Bella intra in casa.
-Pur si simplu.... ca de obicei...am spus incet... Se pare ca nu ma lasa sa fiu fericita nici
morti, nu le-a fost de ajuns.... Stiu ce am de facut...
-Ma intorc...
-Ma intorc... si de data asta voi DISTRUGE orasul Rochester, am spus cu ura vizibila
in voce.
-Nu este bine.... intorcandu-te acolo s-ar putea sa-ti faci mult mai mult rau si nu-si are
rostul. La fel cum nu are rost sa omori oameni nevinovati pentru o greseala facut de alte
persoane care acum sunt morti, spune Mihaela bland.
Intr-un final am fost de acord sa-i povestesc Mihaelei drama vietii mele, dar cu conditita
ca Nikki, Taylor si Nessie sa mearga in rezervatie, deoarece Mihaela vroia mai detaliat si nu
vroiam sa le spun copiilor astfel de lucruri.
Odata cu primele raze de soare, caldura din mine si ce-a emanata de familia mea mi-a
mai luminat sufletul, iar lupta din inaintrul meu a mai scazut din intensitate. Au avut dreptate,
uneori este bine sa vorbesti cu cineva si sa te descarci. Stiam ca unele rani nu se vor inchide
niciodata, dar speram sa mi le pansez putin. Siam ca daca voi cere ajutorul o sa reusesc sa
lipesc pansamentul.
A trecut o saptamana de la „criza” din padure. Ma simteam mult mai bine si toti ma
sustineau, iar asta era cel mai bun medicament.
Era o zi ploioasa de duminica. Haita, Sue, Charlie si Billy, venisera la invitatie lui
Carlisle pentru o cina in familie.
Eram in dormitorul meu si al lui Emmett, impreuna cu Bella si Alice, cand copii intra cu
un pachet de carti de joc in mana. Am inceput sa jucam carti pe echipe, iar echipa pierzatoare
primea o porunca.
-Hahahaha, vorbea printesa gheturilor... Barbie mai bine du-te la Polul Nord poate iti
gasesti castelul de gheata, spune Jacob razand.
Cand le-a vazut Jacob mai avea putin si cadea din pat. Cine a pierdut, catelus? Am spus
zambindu-i mandra.
-Nu stiu, cert este ca voi sa nu stati pe langa mine, am spus incet.
-Nu conteaza, spune Alice. Rose, eu cobor...daca este ceva fluier de cinci ori, spune ea,
ridicandu-se.
-Voi ramaneti cu Rose, s-ar putea sa aibe nevoie de ajutor, spune Alice, iesind din
dormitor, impreuna cu Bella.
I-am privit pe copii, iar pe fata lor se citea nedumerire. Nu intelegeau ce se intampla...
Nu puteam sa le spun ca persoanele de jos ar putea fi familiile noastre umane, care au murit
acum mult timp.
-Nu! Vreau sa-mi promiteti ca nu veti face nimic... Daca s-au intors eu ma voi ocupa
de ei...
-Taylor...spune Selene.
M-am ridicat din pat, plimbandu-ma prin camera. Dupa doua minute, mi-am adunat
toate puterile, pentru a deschide usa si a cobora scarile.
-Rose...este...spune Carlisle.
Am ajuns in dreptul tocului usii. Am inchis ochii si am mai facut un pas. Imi era frica sa-i
deschid, dar cand mirosul lor mi-a umplut narile, ura din mine m-a facut sa-mi revin.
-Sunt aici! Am spus intrand in living,
hotarata.
Toata camera a inghetat. Nu am putut sa nu fiu uimita, cand mi-am vazut fosta familie si
pe Vera alaturi de Alex si Henry. Mi-am plimbat privirea prin camera, pana cand s-a oprit
asupra a cinci persoane.
Imaginea lui Henry m-a calmat putin, dar inca imi simteam veninul cum incepe sa arda
in mine. Toti eram socati si nimeni nu stia ce sa spuna sau sa faca.
Toti s-au asezat. Eu, Emmett, Jacob, Sam, Paul, Royce si prietenii lui am ramas in
picioare. Nu puteam sa-mi i-au ochii de la vechii mei prieteni.
-Rose, cred ca ar fi bine sa iesim putin la aer, spune Edward incet, pentru a auzi doar
eu.
-Nu, sunt bine...Daca vreau sa ies, promit c-o voi face...am spus la fel de incet.
Privirile pe care ni le aruncam erau pline de intrebari. Singurii care stiau intunecatul
meu secrecret, iar acum si-au dat seama ca stiau secretul nostru erau Royce si prietenii lui. L-
am surprins pe tatal lui Carlisle, privindu-ne suspicios, analizandu-ne pe fiecare in parte.
-Nu stim....pur si simplu ne-am intalnit si ne-am dat seama ca s-ar putea sa avem ceva
in comun...spune o doamna cam de patruzeci si opt de ani.
Nimeni nu mai intelegea nimic, iar tensiunea plutea in aer. Stiam ca tatal lui Carlisle
fusese, era...ce mai conteaza.... vanator... O miscare gresita si toti se intorceau de unde au venit.
Am vazut ura din ochii copiilor si ai lui Emmett, iar acest lucru nu-mi placea deloc. Mi-am
indreptat privirea spre Carlisle si l-am vazut uitandu-se atent la mine.
-Carlisle, ai de gand sa-mi spui ce se intampla aici? Spune furios tatal sau.
-Tu aveai ochii albastri...si culoarea pielii mai inchisa....iar acum ochii tai sunt galbeni
si pielea alba... Esti....esti...sunteti....vampiri?! Vorbele lui au rasunat ca un ecou in toata
camera, facandu-ne sa tresarim.
L-am vazut pe Dillon ridicandu-se brusc, indreptandu-se spre tata. Dintr-un pas am
ajuns in fata tatei, iar restul familiei era in laterale.
-Domnule Dillon, daca mai faceti un pas spre familia mea, va veti intoarce inapoi in
mormant, am spus mai mult maraind.
-Daca eram vampiri, credeti ca puteam sta intr-o casa plina de oameni? Spune Alice
furioasa.
-Mergem si noi in rezervatie, oricum unele prezente de aici provoaca scarba, spune
Taylor uitandu-se la Royce.
-Aaaa, inca ceva.... Stati departe de ea! Spune Taylor inainte de a iesi din casa.
Esme a condus-o pe Henry in dormitorul ei si al tatei, pentru a-l culca pe Henry si dupa
au revenit.
-Chiar ai avut dreptate, Rose. Henry chiar seamana cu Emmett, spune Edward.
Privirea inca imi era fixata pe cei cinci prieteni si nu mi-am dat seama ca-l strang pe
Emmett prea tare de mana, decat cand acesta a incercat sa traga mana.
-Scuze, i-am spus privindu-l in ochi.
-Nu...am recunoscut eu. Ies putin la aer, ma intorc repede...am spus ridicandu-ma de
langa Emmett.
L-am luat cu grija, astfel incat Vera sa nu ma atinga. Henry se juca cu mana mea, se
pare ca-i placea pielea mea rece.
-Baby, esti bine? Intreaba Emmett, cuprinzandu-ma dupa gat.
-Da, cred ca singura problema este domnul Dillon, care ne tot analizeaza. Sincer pe
mine alte prezente ma enerveaza, spune el, trist.
-Dragul, promite-mi ca nu vei face nimic, asta este treaba mea, iar de data asta ne vom
distra mai bine, am spus indreptandu-mi privirea spre amicii mei.
-Sti cat de ingrijorati am fost? Iar dupa trei zile de la disparitia ta, Royce si baietii, care
sunt acum cu el, au inceput sa moara subit, spune Jennifer.
-Stiu....doar...
-Da, eu i-am omorat! Vera stai linistita, Henry nu va pati nimic.... Iar in legatura cu
cei cinci prieteni ai mei, stati linistiti ca ma voi ocupa si acum de ei.
-Va rog.... Nu vrem ca altcineva sa mai fie bagat in povestea asta... Meritam orice are
Rose de gand sa faca.... spune Royce chinuit.
-Ce bine ca gandesti asa, faci treaba mai usoara, spune Taylor intrand in living.
Copii, impreuna cu Jacob si Seth s-au asezat pe jos. Erau incordati, iar asta se vedea din
pozitia in care stateau. Mi-am pus palmele pe umerii lui Taylor si i-am simtit cat de incordati
stateau.
-Vreau sa le...
-Shttt....sa nu spui asta! Tu nu esti un criminal! I-am spus tot la ureche, dar toti inafara
de oameni auzeau.
Intrebarea asta m-a luat prin surprindere. Nu le spuneam adevaratul motiv, dar atunci ce
le spuneam?
-Cum poate o femeie sa omoare cinci barbati? Spune Emily ca pentru sine.
-Aveti dreptate, o femeie sau mai degraba o fata nu poate omora sau tine piept la cinci
barbati, dar cu putina putere dinauntrul sau....poate...le-am spus sec.
-Nu!
-Au fost agitati cat am stat acolo, de aceea am hotarat sa ne intoarcem, spune Seth.
Jacob pune mana pe telecomanda si deschinde televizorul. Acest lucru ne-a distras
atentia. Televizorul s-a aprins pe un program unde erau stiri. Titlul stirei m-a facut sa zambesc
amar.
-Un fenomen ciudat s-a petrecut in padure. Cativa copaci au fost rupti, iar alti cativa
au fost arsi. Politia incearca sa afle cine si cum a facut asta, dar pana acum nu au nici-o
pista. Urme de masini nu sunt, iar copacii nu puteau ceda daca un om incerca sa-i rupa cu
mainile goale...spune prezentatoarea.
Toata familia s-a intors spre mine. Tata a dat nemultumit din cap, dar sunt sigura ca
totusi era mandru, pentru ca ceea ce se intamplase cu copacii se putea intampla aici...
-Cred...spune Carlisle.
-E mai bine ca a patit-o natura, putea s-o pateasca altcineva, spune Jasper incet.
Emmett nu spunea nimic, dar stiam ca se lupta din greu sa nu-i omoare. Facea lucrul
Era o zi inorata de sambata. Vantul suiera prin padurea verde, care acum era mult mai
intunecata. Oamenii....mortii...nici nu stiu cum sa le spun....in fine sa le spun oameni, la urma
urmei asta sunt. Au auzit copii vorbind ca vor sa mearga la stanca. L-au intrebat pe Carlisle
daca pot merge si ei. Din politete, tata a acceptat. Asa ca ne pregateam sa plecam la stanca,
cum numeau copii locul acela.
-Iubito, noi mergem inainte sa vedem daca este cineva...cum este pe acolo, spune Seth.
-Foarte sigura, mai ales cand voi sunteti langa mine, am spus luandu-l de mana.
Dupa zece minute am plecat. Ne-a luat o ora pana am ajuns la stanca. Au fost uimiti sa-i
gaseasca pe Jacob si Seth ajunsi deja acolo. Am intins paturile si ne-am asezat. Copii au coborat
la mal, pentru a face o baie. L-am vazut pe Royce apropiindu-se de marginea stancii, privind in
jos.
-Ro...Rose....m-ai speriat..
Am mers sa mancam. Royce se tot fastancea, parca voia sa spuna ceva si nu avea curaj.
Il priveam cu coada ochiului si il vedeam cu incepea sa transpire.
Asta ne-a atras atentia tuturor. Copii erau nerabdatori ca vreunul dintre cei cinci sa faca
un pas gresit.
-Mami...
Fara a mai spune ceva am facut un salt peste paturile cu mancare, ajungand langa
Royce. L-am luat de gat si l-am dus la marginea stancii. Stiam ca acum isi dadusera seama toti
oamenii ca nu eram umana, viteza cu care l-am dus pe Royce pe margine si puterea erau iesite
din comun, dar chiar nu-mi pasa. Fiecare fiinta are o limita, iar eu mi-am atins-o.
-Rose....te rog....! Striga Royce speriat.
-Daca ii dai drumul, va muri... uita-te la valuri...spune David, venind langa mine.
-Plecat, amandoi! Le-am spus pe un ton autoritar, care i-a facut sa se indeparteze.
-Rose...spune Carlisle.
-Rose....te rog....te implor....spune Royce, acum punandu-si ambele maini pe mana mea.
Cand mainile lui se strangeau pe bratul meu, ma facut sa retraiesc din nou acele
„minunate” momente.
-Nu te omor acum....ai scapa mult prea usor....am spus azvarlindu-l spre cei patru
prieteni ai lui, care au cazut, cand s-a lovit de ei.
-Puterea....rapiditatea...spune Dillon.
M-am apropiat de ei si s-au dat la o parte. Frica ii cuprinsese pe toti, chiar si pe Dillon,
care era vanator.
-Daca o singura data mai spuneti asta, va veti grabi moartea....am spus printre dintii
inclestati.
-Nu pot...in treaba asta nu ma bag...nu am facut-o nici prima data....spune tata trista.
-Eu!
-Nu te baga, Davi, daca nu sti despre ce este vorba! Spune Alice.
-Nu am facut pentru ca stim foarte bine ceea ce s-a intampalt....spune Esme.
-Nu-mi vine sa cred..... vampirii si varcolacii sunt prietenii, spune Dillon socat.
-Vrei sa vezi ce se intampla daca te bagi? Simteam cu focul incepe sa iasa din mine.
Flacarile parca imi ardeau ploapele, iar furia ma facea sa tremur. Mainile lui Emmett se
strangeau mai tare in jurul meu, simtea ca sunt gata sa explodez.
Cu capul intors la tata si prinsa in stramsoarea lui Emmett, David credea ca nu pot face
nimic. L-am privit pe tata, cerandu-mi scuze prin privire. O flacara uriasa l-a cuprins pe David,
facandu-l sa se tavaleasca pe jos, urland de durere.
-Puterea asta...
M-am apropiat de David, care ardea in continuare. Am bagat mana prin flacari, luandu-l
de gat.
Ajunsi in sfarsit acasa, oamenii vroiau raspunsuri la toate intrebarile, iar noi trebuia sa
le dam. Am mers cu Esme si Carlisle in birou.
-Rose....incepe mama.
-Mama, tata imi pare rau...sincer....chiar imi pare rau, dar sa-i am in preajma mea
pe.... am spus repede.
-Draga mea, imi imaginez ce simti, dar astazi ne-ai pus pe toti in pericol, cad i-ai dat
foc lui David, spune tata.
-Rose, sti ca nu-mi place asta, dar iti voi respecta decizia....si judecand dupa fata ta nu
vor fi lucruri prea placute, spune tata, ridicandu-mi capul, pentru a-mi vedea privirea care
acum era in pamant.
-Dragule, le vom raspunde la toate intrebarile? Intreaba mama.
-Nu stiu... dar.... vor vrea sa stie cum am devenit vampiri....spune el, uitandu-se trist la
mine.
-Tata....
-Da.
-Vreau s-o chemi pe Mihaela, ea poate ma va mai ajuta sa rezist putin...putin mai
mult....am spus incet.
Am iesit din birou, indreptandu-ma spre dormitor. Cum am ajuns la ultima treapta,
Royce apare in fata mea. Credeam ca dupa atatia ani, impactul asta de a-i revedea nu va mai fi
atat de mare, dar m-am inselat. Rana care am crezut ca este pansata, s-a redeschis si doare la
fel de tare ca atunci. Am strans palmele in pumni, tinandu-mi privirea pe Royce. S-a dat din
drum, pentru a-mi face loc. Am trecut pe langa el, aruncandu-i priviri ucigatoare, pana am
intrat in dormitor. Am inchis usa, rezemandu-ma de usa, pana am atins podeaua. Am stat asa
cateva minute, pana mi-am regasit puterile de a ma ridica. M-am indreptat spre baie. Vroiam sa
fac un dus lung...ma simteam murdara.... Dupa jumatate de ora am hotarat sa cobor. Stiam ca
daca stau retrasa si se vede ca sunt trista...asta le va intensifica ura copiilor si a lui Emm, fata
de Royce si prietenii lui, putand sa-i omoare, iar eu nu vroiam asta. Am coborat scarile relativ
incet, incercam sa-mi pun aceea masca inexpresiva. Intrand in living am vazut-o pe Mihaela.
Fata ei, a tatei si mamei era ingrijorata.
-Bine...
-Jazz, cred ca ai mult de furca, tinand cont de agitatia si tenstiunea asta, ii spune
Mihaela.
-Nu ai pentru ce, spune ea bland. Ce zici ai vrea sa facem o plimbare? Intreaba ea,
avand un glas melodios.
-Crezi ca te vei simti mai bine daca Esme, Bella si Alice ne vor insoti?
-Da...
Am mers incet prin padure, pana am ajuns in poiana. Era pranzul, iar soarele stralucea
puternic. Ne-am asezat la umbra unor copaci grosi. Eram rezemata de trunchiul copacului, iar
fetele stateau in fata mea, ca si cum as fi facut ceva rau si acum urma sa-mi primesc pedeapsa.
-Carlisle mi-a povestit despre incidentul de pe stanca... incepe Mihaela, de data asta
serioasa.
-Mda.... mi-am cam pierdut controlul...am spus suparata.
-Ne poti spune ce simti cand ii vezi, dupa atata timp? Intreaba Mihaela pe un ton
linistitor.
Stiam ca va fi o discutie lunga si poate nu chiar placuta, dar ceruse-m ajutorul, iar acum
il primeam. Mihaela mi-a pus aceasta intrebare, pentru a spune singura ceea ce gandeam si
simtea in acele momente. Le-am privit lung cateva secunde pe fiecare, incercand sa separ ce sa
spun si ce nu. Inca existau lucruri si sentimente ce vor ramane doar pentru mine. Durerea din
ochii mamei si tristetea de pe fetele surorilor mele, m-au facut sa ma simt si mai furioasa pe
mine. Daca eram mai puternica , ele nu sufereau, la fel si ceilalti.... De data asta nu le voi mai
da celor cinci vechi „prieteni” satisfactia de a-mi distruge viata. Voi lupta si ma voi agata de
orice firicel de speranta. Trebuia sa rezist pana ma voi hotara ca a venit momentul... pentru a-i
omora. Vor suferi si ei la fel....plus ca vor mai avea de suferit si pentru fiecare lovitura si fiecare
lacrima, care a udat pamantul in aceea noapte. Lacrimi care s-au rugat si implorat sa nu faca
asta...
Era o zi calduroasa de primavara. Soarele isi facu-se aparitia dupa lungile zile de ploi.
Eram in dormitor, asezand niste haine, cand aud un ciocanit in usa.
-Vroiam sa sti ca ne-ai lipsit.... iar acum ca te avem langa noi.... ne respingi... spune el
cu lacrimi in ochi.
-Vreau sa intelegeti un lucru.... si tu si Stefan... Sora voastra a murit, acum ceva
timp! Am spus sec, continuand sa asez hainele.
-Te rog, lasa-ne sa fim din nou fratii tai... spune el, inca plangand.
Poate ca sunt dura, dar si ei au o parte din vina. Cel mai bine ar fi sa stea departe de
mine.... Am intrat in living, indreptandu-ma spre canapea.
Acest cuvant m-a facut sa ma cutremur. Asa ma strigau pe vremea cand formam o
familie, dar acele vremuri au apus si nu se vor mai intoarce niciodata.
-Ian are dreptate, sora... nu ne parasi, iar! Spune si Stefan, luandu-ma si el in brate.
Imaingea in care ne aflam acum era una emotionanta, iar asta puteam citit pe fetele
tuturor celor aflati in living.
-Nu conteaza ca esti vampir.... tu tot sora noastra ramai... spune Stefan, printre lacrimi.
Mi-am ridicat ochii spre ea, iar privirile noastre s-au intalnit, acest lucru a facut-o sa se
opreasca in loc. Sentimentul de aparare o anunta ca este in pericol si sa se indeparteze.
-....nu pricepeti! Am spus printr-un oftat lung. Fratii mei sunt Edward, Alice, Bella si
Jasper, iar parintii mei sunt Carlisle si Esme! Am spus dur, indepartandu-ma din imbratisarea
lor.
-Rose, spune Esme.
-Nu am nimic cu voi! Doar cinci persoane imi vor da socoteala, dar daca tineti cu tot
dinadinsul sa va bagati in acest „carusel al mortii” este alegerea voastra, am spus asezandu-
ma langa Emmett, luandu-l de mana.
I-am auzit pe Royce si prietenii lui cand au inghitit in sec, inimile lor incepand sa bata
repede, iar acest lucru m-a facut sa zambesc.
-Voi nimic.... dar.... nu mai conteaza. Lasati-o asa cum a picat, le-am spus dur.
Inainte de a mai face un pas, Jennifer ii prinde de brate. De cand reaparusera familiile
umane nu mai petrecuse-m timp cu Emmett. L-am surprins uitandu-se ciudat la mine. Il raneam
cu aceasta distanta si o stiam foarte bine, dar inca nu stiam daca voie putea fi cu el, fiind Royce
si prietenii lui aici.
I-am zambid, luandu-l pe Emmett de mana si iesind din casa. Am intrat rapid in
intunecata padure, astfel incat soarele nu ne-a putut atinge cu razele lui arzatoare.
-Hei! Unde va duceti,
porumbeilor? Intreaba Jacob, iesind dintr-un tufis.
-Cum?
-Zambind... Vreau sa fi fericita, chiar daca situatia in care ne aflam nu este tocmai
roz...
-Si eu as vrea... am recunoscut eu. Emm stiu ca-ti este greu sa fi in preajma lur... nu...
inca nu m-am hotarat cum voi sfarsi cu asta....
-Baby, tie iti este mai greu, dar rezisti si atata timp cat tu o vei face, voi rezista si eu.
Formam un cuplu invincibil, spune el zambind mandru.
Inainte sa mai spuna ceva, mi-am infasurat mainile dupa gatul lui, sarutandu-l. Mi-a
raspuns la sarut, dar dupa cateva secunde, ma impinge delicat.
-Nu vreau sa-ti fac rau.... spune el, de data asta gropitele din obraji disparusera.
-Vrei sa faci asta pentru mine.... Singurul lucru, pe care mi-l doresc este ca tu si copii
sa fiti fericiti... pot sta fara chestia asta un timp. Voi astepta oricat va fi nevoie, nu trebuie sa te
fortezi sau sa faci ceva ce iti face rau...
-Baby, te cunosc foarte bine, incat nu ma poti minti... De ce incerci sa pari atat de
dura?
-Nu... Doar incerci sa te ascunzi, sa fugi.... Vrei sa pari puternica, dar sti foarte bine ca
in momentul de fata esti foarte slabita din punct de vedere sentimental.
-Bun, m-ai prins... Vreau sa-mi demonstrez mie ca pot, chiar daca ei sunt aici... am
spus incet.
-Pana nu voi fi sigur ca acest lucru nu-ti va provoca rau, nu se va intampla nimic, imi
spune serios.
-Dar...
-Niciun dar....
Cateva rozatoare si pasari se jucau prin iarba verde. Razele soarelui s-au lovit de mine,
facandu-ma sa stralucesc , acest lucru atragand atentia animalelor, care au disparut imediat.
Mi-am ridicat privirea spre cerul galben, lasand vantul sa-mi fluture parul. Am simtit doua
brate, infasurandu-se in jurul meu. Mi-am pus palmele pe bratele puternice ale lui Emmett. Am
stat asta cateva minute, pana cand Emm m-a intoarce brusc cu fata spre el.
Mi-am pus mainile dupa gatul lui, tragandu-ma mai aproape de el. De data asta nu mai
ma indepartat. Poate ca-l facuse-m sa inteleaga ca vreau asta. Momentul nostru romantic a fost
intretupt de vocile unor oameni apropiindu-se. Am intrat rapid in padure. In poiana au aparut
trei familii cu copii. Se pare ca si ei profitau de aceasta zi calduroasa si insorita.
In cinci minute eram in fata casei. Inainte de a intra, Emmett ma i-a de mana, zambindu-
mi dulce. Toti erau in living si spre surprinderea noastra copii si fratii mei nu erau, dar rasetele
lor se auzeau din gradina.
-Ma bucur foarte mult, spune mama, avand o stralucire de bucurie in ochi.
-Nu-ti place mirosul de caine ud? Intreaba el, incercand sa para mirat.
-Alta data sa va mai jucat pe marginea piscinei, spune Nikki, intrand de mana cu Seth.
Toti au inceput sa rada, cu exceptia a cinci persoane. Ma bucuram pentru copii, nu mai
erau suparati, iar joaca le distragea atentia de la Royce si prietenii lui.
Am iesit toti in gradina. Soarele stralucea la fel de puternic, facandu-i pe copii sa para
niste cristale, agitandu-se printre razele lui. Oamenii au fost umiti de stralucirea noastra. Am
mers imprena cu Bella, Emm si Edward pe marginea piscinei. Copii se jucau fotbal, iar mingea
mai venea uneori spre noi. Eram constienti ca s-ar putea sa facem baie, dar nu am plecat de
acolo.
-Am vorbit cu Alice si Jasper sa mergem diseara la vanatoare, veniti si voi? Intreaba
Bella.
-Da si eu as vrea sa-mi infig coltii in ceva, am spus intorcandu-mi capul spre masa de
langa piscina, unde se afla toata lumea.
-Rose, spune Edward serios.
Nu i-a placut gandul pe care l-am avut si am vazut asta in tonul si privirea lui.
-Stai linistit Edward, nu as face niciodata asta, iar tu o sti foarte bine, i-am spus
zambind.
-Se inteleg foarte bine, spune Emmett, privindu-i pe Ian si Stefan incercand sa tina pasul
cu ceilalti.
Eram prinsi in discutia despre vanatoare, nefiind atenti la meciul copiilor. Brusc il vad
pe Jacob venind spre noi cu spatele, prinzand mingea, dar din cauza fortei cu care fusese lovita,
l-a facut sa-si piarda echilibrul, cazand pe mine, amandoi ajungand in piscina.
-Acum trebuie sa-mi schimb telefonul, am spus uitandu-ma la apa care curgea din el.
Am iesit din piscina. Toti incercau sa-si tina rasul, dar Emmett n-a mai putut. Rasul lui
rasunand ca un ecou.
-Baby....
-Macar am reusit ceea ce planuise-m, spune Jacob incet, crezand ca nu aud, fiind in
dreptul mesei.
Jacob era cu spatele la mine. Am ajuns imediat langa el, asta la speriat putin.
Jacob a scos un marait puternic, dar nu furios ci ca si cum ar fi ras, facandu-ne pe toti sa
izbucnim in ras.
-Henry intotdeauna va avea un loc special in inima mea... Cu ajutorul lui, am gasit
puterea necesara sa-l salvez pe Emmett, am spus zambind.
-Sigur, am raspuns repede, dar mi-am dat seama ca s-ar putea sa regret acest raspuns.
-Ce s-a intamplat in aceea noapte? Ce s-a intamplat intre tine, Royce si prietenii lui?
-Vera, nu este momentul pentru aceste raspunsuri pe care le ceri, deoarece ranile nu
au trecut, spune Mihaela, intrand in bucatarie.
-Multumesc, i-am spus incet. Vera poate iti voi spune candva si celalalt secret al meu, i-
am spus pe un ton calm.
-Stiu ca este ceva rau, daca nu vrei sa-mi spui.... dar sper ca intr-o zi sa ai destula
incredere in mine si sa-mi poti povesti, spune ea, afisand un zambet cald.
M-am indreptat spre usa. Aerul curat si parfumat mi-a umplut narile, iar adierea
vantului imi dadea o senzatie ciudata. Dupa cateva secunde de liniste, instinctul de pradator a
intrat in actiune, atunci cand mirosul care ma invaluia m-a facut sa scot un marait scazut.
-Sa va ascult?! Voi m-ati ascultat pe mine? Stati sa ma gandesc... NU! Am spus rece,
inclestandu-mi maxilarele.
Alergam prin padure, fara a sti unde ma indrept. Stiam un singur lucru, vroiam sa scap
de neplacerea de a-i vedea mereu pe acei nenorociti. Nu m-am gandit niciodata, dar rana pe
care mi-o provocasera ei, se regerera, facandu-ma confuza, furioasa, umplandu-ma de ura. M-
am oprit din alergat abia pe marginea stancii, unde oamenii aflasera ceea ce suntem. M-am
asezat pe iarba umeda, privind spre intinsa oglinda albastra. Sute de metode cum sa-i omor mi
se amestecau in mine, unele erau mai dureroase decat altele. Eram constienta ca oricum i-as
omora, rana pe care mi-au provocat-o nu se va inchide vreodata, orice as incerca sa fac sau sa
spun. Am stat acolo cateva minute, pana cand am stiut ce voi face in legatura cu cei cinci
prieteni. Intorcandu-ma acasa am stiut ca trebuie sa-mi ascund acel gand de Edward, dar dupa
fata care a avut-o cand a iesit din living, mi-am dat seama ca-l auzise deja.
M-am indreptat spre dormitor si am observat cum am intrat chipul intunecat si ganditor
al lui Emmett. Cam am inchis usa, si-a mutat privirea spre mine.
-Da...
-Emmett...
-As vrea sa se termine tot haosul asta.... Toti sa dispara, iar noi sa ne reintoarcem la
vietile noastre, spune el trist.
-Si eu as vrea...
-Ce este?
-Sa le auzim...
-Iti voi spune doar una, pentru ca a doua este doar problema mea.
-Cred ca totul ar disparea, daca si oamenii s-ar reintoarce de unde au venit, am spus
dur.
-Rose, le-a fost data o a doua sansa, spune Edward, intrand in dormitor.
-Nu le voi da o a doua sansa! Am marait eu. Ce-ti mai place sa asculti pe la usi sau
ganduri.... am gandit putin enervata.
-Nu celor cinci, dar restul merita.... spune el, ca si cum nici nu ar fi auzit gandul meu.
-Merita, Edward? Daca stam bine sa ne gandim din cauza lor am ajuns asa, i-am spus
aratand spre corpurile noastre.
-Rose, vrei sa te uiti cu noi la un film? Intreaba Bella, cand am ajuns in dreptul
livingului.
Am privit in camera, fara a scoate vreun cuvant. Toti inafara de Henry, Edward, Emmett,
Carlisle si copii se uitau la film. Nu suportam ideea de a sta cu cei cinci minunati in acceeasi
camera, era de ajuns ca trebuie sa stau cu ei sub acelasi acoperis.
Am mers in garaj, hotarata sa mai mesteresc ceva la masini, macar asa ma puteam
concentra pe ceva, lasand gandurile si probleme la o parte. Am ridicat capota BMW-ului,
incepand sa umblu pe la radiator. Lucrand la masini de cateva ore nu mi-am dat seama de
trecerea timpului. Telefonul aruncat pe scaunul soferului a inceput sa sune. M-am uitat la el si
am vazut numele Tanyei. Stiu ca sunt rautacioasa, dar ei mai lipseau. Alte intrebari si alte
raspunsuri... Din respect pentru Esme si Carlisle, am raspuns.
-Alo!
-Buna, Rose!
-De ce?
-O sa vedeti...
-Bine...
-Pa.
-Pa.
Am lasat din nou telefonul pe scaun, intorcandu-ma la treaba mea. Concentrarea mi-a
fost distrasa de usa garajului, care s-a deschis, atunci cand tata a parcat masina.
-Buna! Tata a sunat Tanya mai devreme si mi-a spus ca trec pe aici... l-am anuntat eu.
-Aaaa... bine, spune el, zambindu-mi cald. Dar tu esti suparata? Ai patit ceva?
-Au iesit de la ore cam acum doua ore, dar au spus ca merg la vanatoare, i-am spus,
afisand un zambet fals.
-Bine, sa vi si tu in casa....
-Decat sa stau cu aia cinci, mai bine mor, de-a binelea.... am spus incet, ca pentru mine,
dar Carlisle a auzit. S-a intors spre mine, dand din cap in semn ca nu.
Dupa un ofatat lung, tata a iesit din garaj. L-am auzit spunandu-le celorlalti de vizita
familiei Denali. Am sata in garaj, pana la venirea Tanyei si a familiei ei. Trebuia sa ma schimb,
inainte de a ma merge in living, dar nu putea intra prin casa, asa ca am decis sa intru pe
fereastra. Imediat ce am intrat in dormitor, m-am dus in baie, pentru un dus rapid. Dupa zece
minute am coborat in living.
Oamenii ascultau cu atentie discutiile noastre, dar inimile lor bateau accelerat. Geamul
din living era deschis, adierea de afara indrepta uneori „parfumul” lui Royce spre mine,
facandu-ma sa ma stramb. Henry se agita in bratele Verei.
Vera, Henry si Edward au parasit camera. I-am urmarit cu privirea, pana au disparut in
bucatarie. Imi placea sa stau cu familia mea si cu prietenii noastri din Alaska, dar in situatia de
fata, vroiam sa stau cat mai departe de oamenii care ne „invadasera” casa si viata. Singurii
oameni pe care ii agream in prezenta mea erau Vera, Henry si Alex. Poate ca-i agream din
cauza ca nu aveam de-a face cu aceea noapte, sau din cauza lui Henry.... chiar nu stiu.... Pe
Jennifer, Ian, Stefan si Robert nu-i puteam suporta.... ei m-au impins spre Royce, iar asta m-a
distrus.
-Buna...
-Ati luat-o pe Selene cu voi? Intreaba Esme, observand pamantul de pantalonii ei.
-Taylor este periculos ca ea sa mearga la vanatoare, cat este om, deoarece stiti foarte
bine ca exista riscul sa fie atacata... spune Carlisle.
-Atunci, vreau sa ma transformati! Spune
Selene.
Linistea s-a asternut peste toata incaperea. Singura galagie care se auzea, de fapt pe
care o auzeam noi, erau bataile accelerate ale inimilor aflate in incapere. Mi-am intors privirea
spre Selene, iar lucrul asta a facut-o sa se de-a inapoi, luandu-l de mana pe Taylor.
-Mai mult ca sigur oamenii din ziua de azi s-au tacanit, am spus rece, spargand linistea
mortuara, ce apasa peste toata incaperea.
-Te-ai gandit la durerea pe care o vei provoca familiei tale? Intreaba Tanya.
-Au fost omorati, pentru ca si-au cautat-o cu lumanarea, raspunde ea, inexpresiva.
-Noi i-am omorat.... Numele de familie a lui Selene este Corvin... le spune Carlisle.
-Am uitat ca aveti in familie cel mai puternic vampir, spune Elezar.
Am iesit din casa, impreuna cu Emmett, Alice, Edward, Bella si Jasper. M-am uitat rapid
spre ei si am disparut in intunericul padurii. Ceilalti m-au prins repede din urma, dar nu le
dadeam atentie, ma lasam condusa de instinct, iar acesta ma ghida spre o puma. M-am napustit
asupra pumei, punand-o la pamant, infigandu-mi coltii in gatul ei. Sangele ei cald mi-a inundat
tot corpul. Dupa cateva minute eram tot cu coltii in gatul pumei, dar aparitia celorlalti mi-a
distras atentia.
-Iti versi nervii pe aceasta nevinovata puma, spune Alice, zambind, aratand spre puma.
-Cred ca da, dar este mult mai bine asa decat sa-mi vars nervii pe altcineva, am spus
sec.
-Da, voi avea nevoie doar de cinci barbati, pentru ca de restul ma ocup personal, i-am
spus privindu-l in ochi.
-Deci se pare ca va fi mult mai sadic scenariul decat data trecuta, spune Alice.
-Baby, orice alegere ai face sti c-o vom respecta si vom fi alaturi de tine, imi spune
Emmett, zambind.
Intr-o zi, cand Carlisle era la spital, copii la scoala, iar Esme, Bella, Alice si oamenii au
iesit la cumparaturi, Royce si prietenii lui ramasesera acasa. Eram in living, butonand
televizorul, cand ei intra in camera. Nu i-am bagat in seama, continuand sa schimb canalele.
-Rose, te imploram.... doar cateva minute... ne-am dat seama ca in aceste ultime zile
ne-ai planificat moartea, de aceea vrem... macar sa murim impacat.... spune Royce, tinand
privirea in pamant.
-„Rose, te imploram....”, i-am inganat eu. Sunteti jalnici! Ce va face sa credeti ca va voi
asculta? Vreti sa stiti ceva.... Am vrut sa va omor din clipa in care v-am revazut, dar mi-am dat
seama ca m-as putea distra daca mai astept putin.... la fel cum ati facut si voi ... am marait eu.
-Nu v-ati comportat... sunteti niste nenorociti, iar tu, ti-as putea fi fiica, dar lucrul asta
nu te-a impiedicat sa te simti bine, chiar daca imi provocai rau...
-Rose, imi pare atat de rau... spune Royce, de data asta privirile ni s-au intalnit.
-Puteti plange pana veti muri, dar nu va voi ierta, NICIODATA si am o eternitate in
fata!.... Aaaa, am si eu o intrebare, de fapt doua.... V-ati simtit bine? Cum v-ati simtit a doua
zi, cand ati realizat ce mi-ati facut si ca m-ati lasat in strada, sa mor?....
-Rose....
M-am uitat la el, dandu-mi ochii peste cap. Chiar daca vroia sa-i apere stia foarte bine
ca nu are nici-o sansa impotriva mea.
-Ceea ce faci acum este sinucidere curata, i-am spus plictisita. Daca vroiam sa le fac
ceva, o faceam de mult, dar inca nu le-a venit timpul....
-E de ajuns sa inteleg eu, le-am spus dur, privindu-i inexpresiva. Voi cinci mergeti cu
mine, aveti de raspuns la niste intrebari, le-am spus rece.
-Edward, Emmett si Jasper Cullen! Spune Esme, cand baietii au intrat in casa.
-Stati linistiti, le-am spus iesind din casa, impreuna cu Royce si prietenii lui.
Am intrat toti sase in padure. Era amurgul, iar vantul incepea sa bata cu putere, vestind
o furtuna. Linistea padurii era uneori intrerupta de crengile uscate, ce se rupeau, cand unul
dintre cei cinci calcau pe ele. Dupa ceva timp de mers prin padure, am stiut ca ar trebui sa ne
oprim, deoarece gafaielile din spatele meu, ma enervau teribil. Ne-am oprit intr-un ochi de
padure, unde unii copaci erau cazut, formand un fel de banci, unde puteai sta, fara a te aseza pe
pamantul umed.
-Eu?!...
-Da tu!
-Aaaaa...... aaaaaaa
-Nu pot...
-Pentru ca ati scapa prea repede si v-am pregatit altceva. Si tu de ce nu poti sa-mi
raspunzi?
-Foarte curios.... acum nu poti spune niste cuvinte, dar atunci erai zmeu.... Raspunde-
ti de buna voie sau va oblig? Am intrebat pe un ton clam, de data asta, aprinzand un tufis din
dreapta mea.
-Bine.... iti vom spune adevarul, dar calmeaza-te... spune Royce speriat.
-Sunt calma, le-am spus zambind, oprind focul.
-Rose, toti avem acelasi raspuns, ti-l spun eu... spune Royce.
Un fosnit in tufisurile din spatele meu, ne-a atras tuturor atentia. Le-am facut semn sa
taca si m-am dus spre tufis. Dupa cateva secunde am iesit, tinand in brate un iepure, care se
agita, incercand sa scape din calea pericolului.
-Cred ca va trebui sa am pe ce sa-mi vars nervii dupa ce imi veti raspunde, deoarece
cred ca stiu raspunsul, dar vreau sal aud de la voi, le-am spus asezandu-ma pe trunchiul gros,
aflat in fata lor. Acum, spune-ti! Am spus, mangaind iespurele din brate.
-Da, Rose.... in seara aia.... ne-am..... simtit bine..... Dar a doua zi, cand am realizat ce
facuse-m, ne-am intors in acel loc, dar nu mai erai.... remuscarile si sentimentul de vinovatie
ne-a tot macinat, pana ai inceput sa ne omori, atunci mi-am dat seama ca vroiai
razbunare, spune Royce, pronuntand fiecare cuvand cu greutate, ca si cand l-ar fi durut.
-Ai....
-L-ai....
-Nimic spectaculor.... stiam ca trebuie sa-mi vars nervii pe ceva, dupa ce vorbeam cu ei,
asa ca am prins un iepure, care s-a aflat in locul si la momentul nepotrivit....
-Ar trebui sa fiti fericiti ca ati vazut un vampir hranindu-se, iar prada nu ati fost
voi... spune Emmett, luandu-ma mandru dupa gat.
-Scuze...
-Ma duc sa ma schimb.... v-au ajuns glumele pe ziua de azi, am spus zambind.
-Nu am vorbit prea multe, mi-au raspuns la doua intrebari.... Acum ma gandeam la
mine.... am recunoscut eu, stiam ca nu va crede daca spuneam o minciuna, ma cunostea destul
de bine.
-Micuta mea.... spune ea, sarutandu-ma pe frunte, cand mi-am spus capul in poala ei.
Un traznet puternic a intrerupt linistea din camera, facandu-ne sa tresarim. Ne-am uitat
una la alta, incepand sa radem.
-Da, nu a mai plouat asa de mult timp.... spune mama, uitandu-se pe geam.
-De ce?
-Da....
-Nu...
-.... nu stiu....
-Ce?
-Pe unde o luam, sti foarte bine de ce am venit aici...
-Da... stiu... ofteaza el. Habar n-am, mergi pe stradutele laturalnice mai intunecate,
acolo sunt sigur ca vei gasi ce cauti.
-Ok.
Am trecut pe langa niste stradute, dar nu era nimeni. Chestia asta ma enerva, oamenii se
serie imediat de putina ploaie. Brusc am vazut pe o strada, intre niste cladiri abandonate, un
grup de baieti.
-Da...
Am inaintat incet prin ploaie spre grupul de baieti. Chiar daca ploaia imi uda parul si
hainele nu ma deranja, iubeam ploaia.
-Buna, pisi....
-Nu e singura, frate, il anunta baiatul de langa el, aratand spre masina.
-Ce cauta o fata de bani gata in asemenea locuri? Intreaba baiatul cu sapca.
-De unde?
-Da.
-Nici una, nici alta.... Vreau sa le oferiti cateva clipe de placere, le-am spus, cu un
zambet perfect.
-Da... Mergeti putin mai incolo daca vreti si va puneti de acord, daca vreti sau nu si
care dintre voi, vor participa... asta daca acceptati....
-Eram sigura....
Dupa cateva minute, baietii revin. Inimile lor incepusera sa bata accelerat, simtind
pericolul marindu-se.
-Deci?
-Suntem de acord.... Vom merge noi, spune baiatul din fata, aratand spre inca patru
prieteni de-ai lui.
Acel baiat cu sapca am presupus ca este „seful” grupului. Edward a dat aprobator din
cap.
Am notat numarul lui Alex, seful grupului. A avut o mica ezitare inainte, dar pana la
urma mi l-a dat.
-Va voi da pentru inceput 100 de euro, celor cinci, pentru a va demonstra ca vorbesc
serios. Veti primi un telefon de la mine si atunci o sa va spun mai multe.
-S-a facut...
-Bine, mi-a facut placere sa va cunosc si sa fac afaceri cu voi, le-am spus intorcandu-
ma.
Am intrat in masina, scuturandu-mi parul ud. M-am uitat la Edward, iar expresia lui m-a
facut curioasa. Pana acum nu prea zambise, dar se pare ca aceasta situatie il amuza teribil.
-Deci ai de gand sa-mi spui? Am intrebat eu, cand am iesit din Settle.
-Ma amuza situatia.... Oamenii sunt atat de naivi.... Chiar daca le era frica, banii le-a
dat curajul necesar de a accepta... Singurul lucru care m-a enervat au fost gandurile lor....
-Stiu... si eram sigura ca vor accepta sa faca orice pentru 1000 de euro... Nici nu vreau
sa ma gandesc la gandurile lor.... Bine ca nu pot citi gandurile, altfel cred ca omoram o
multime de oameni...
-Nu stiu, ma gandeam ca pot economisi 5000 de euro si imi fac si treaba....
-Stiu, tocmai de asta te-am intrebat. Rose!
-Ceee? Si ofer cuiva un ospat... avem atatia prieteni ce consuma sange uman, am spus
zambind.
-Inventez eu ceva...
-Pentru ca atunci mi-au fost rapite visele, sentimentele, inima si caldura, i-ar acum le
voi face si eu acelasi lucru, tinand cont ca li s-a dat o a doua sansa.... or sa se roage mult, i-am
spus, zambind amar.
-Crezi ca vei rezista sa te uiti? Pentru ca ceea ce vor face acei baieti este doar
inceputul... din ce-am vazut in gandurile tate.
-Da este doar inceputul... am spus incet, intorcandu-mi privirea spre parbriz.
Dupa doua ore, am ajuns acasa. Nelinistea incepea sa ma cuprinda. Odata ce intram in
casa, toti vor incepe sa puna intrebari si va trebui sa aleg raspunsurile potrivite.
-Alice e foarte nerabdatoare sa alfe ce am facut in Settle... Nu a putut vedea nimic, din
cauza haitei... spune Edward chicotind.
-Sper...
-Nimic, Alice... Am avut ceva... ceva de rezolvat... I-am raspuns, dandu-mi ochii peste
cap. I-am sarutat pe copii pe frunte, dupa m-am asezat langa Emmett.
Ii priveam atenta. Incercarea nebuneasca a lui David de a-i salva pe Royce si prietenii
lui, ma amuza teribil. Dar oricat de amuzanta mi se parea situatia, in momentul asta, era ceva
ce ma speria, un sentiment stranui, ce-mi invada corpul si mintea, dar si unul de bucurie.
-Nimic, doar ca mi se pare amuzanta aceasta incercare a lui David de a-i salva.... de
furia... de furia mea... i-am raspuns zambind.
-Nu putem... Nu ne vom pierde fiica, pentru ei... spune tata trist.
-Haideti sa nu mai dramatizam asa... La urma urmei sunt vampir, iar cei ca mine
omoara oameni, este in noi acest instinct... le-am spus serioasa.
-Nu sunt multe lucruri care-l enerveaza pe Edward.... spune Jazz, ganditor.
-Bun venit in casa nebuniei, unde totul este posibil! Va uram o sadere cat mai
neconfortabila... am spus pe un ton ironic, dar furios, iesind din living.
Am intrat in dormitor, trantind usa in urma mea. Simteam focul cum incepe sa
clocoteasca, inauntrul meu. Vroiam ca totul sa se termine... vroiam sa dispara toti....
-Nu are de ce sa-ti pare rau, imi spune dulce, mangaindu-ma pe obraz.
-Ba da... In ultima vreme am cam uitat de tot.... m-am axat numai pe obsesia mea de
razbunare.
-Merci...
-Nu avem ce discuta! I-am spus serioasa, cercand sa-mi ascund nelinistea ce ma
cuprinsese.
L-am luat pe Emmett de mana, iesind din casa. Norii acopereau cerul, vestind furtuna,
iar vantul scutura crengile copacilor.
Un marait feroce mi-a iesit din gat, iar focul ce ardea mocnit, s-a aprins intr-o flacara
imensa, curgandu-mi prin tot corpul.
-Ia mana dupa mine! I-am repetat lui Jennifer, care inca isi tinea mana inclestata pe
bratul meu.
-Nu!
-As spune ca-mi pare rau, dar a-s minti.... am spus tragand mana brusc. Acest lucru a
facut ca Jennifer sa „zboare” putin, aterizand pe masa de langa piscina.
-Rose! Spune Esme, ingrozita.
Mirosul de sange s-a imprastiat in aer. Alice, Bella si Jazz erau langa mine.
Mi-am intors capul spre el si l-am vazut ca avea privirea fixata pe Jennifer. Incerca sa se
abtina, dar tremuratul lui mi-a spus ca instinctul de pradator este mult mai puternic. Era mai
greu pentru el sa se abtina, atunci cand simtea mirosul sangelui uman, deoarece se hrani-se cu
el, de cand deveni-se vampir.
Emm il cuprinde in stramsoare lui, tragandu-l in casa. Instinctul lui Jazz il facea sa vrea
sa se elibereze, mergand la prada.
-Rosalie, de ce ai facut asta? Intreaba Vera, speriata, tinandu-l pe Henry in brate. Chiar
daca nu mai vrei s-o recunosti ca mama, este om, iar tu nu esti o criminala... spune ea trista.
Nu a mai raspuns, deoarece a fost cuprins de o flacara uriasa. Tipatul lui de durere a
fost asurzitor, rasunand in toata padurea.
Fara a mai spune ceva, am oprit focul, indreptandu-ma spre garaj. Stiam ca trebuie sa
plec de acolo, altfel se lasa cu cateva cadavre.
-Ma duc pana la Carlisle, vreau sa vorbesc cu el... I-am spus, intrand in garaj.
-Sunteti pacienta?
-Ce s-a intamplat, draga mea? Intreaba tata, dupa plecarea paznicului.
-Bine...
-Rose!
-Alice, ai atat de multa energie incat daca te-am duce intr-un parc de distractii pentru a
le furniza energie electrica, pentru masinarii.... sunt sigura ca doua, trei zile ar functiona
incontinuu...
Cum Bella si Esme aveau alte treburi, eu a trebuit sa le ajut pe femeile umane.
-Rose, a spus Alice sa treci aceasta ghirlanda peste acele ramuri, spune Jennifer,
aratandu-mi spre copacul din fata.
-Bine, i-am spus rece, luandu-i ghirlanda din mana. Dintr-un salt am urcat in copac,
strecurandu-ma printre crengile dese, am ajuns in locul specificat.
-Rose, vrem si noi sa fim vampiri si sa facem toate aceste lucruri minunate...
-Incetati! Iar viata de vampir nu este atat de roz precum o vedeti voi.... Acum haideti sa
terminam, chiar nu mai vreau sa aud inca o predica tinuta de Alice, le-am spus dur, luand
celelalte ghirlande in brate. Astea sunt toate sau mai trebuiesc?
-Multumesc, dar nu este nevoie, i-am spus zambind, disparand de langa ele, cu
ghirlandele in brate. Dupa doua minute am revenit, iar totul era pus la punct, copacii aratau
fantastic.
-O incurca pe Alice si m-a pus sa scap de el, spune Emm, tragandu-ma cu mana libera,
aproape de el, sarutandu-ma.
-Scuze, baby, pentru mai devreme, spune Emmett venind langa mine.
Dupa o saptamana ametitoare, in care nu am putut sta linistiti cinci minute, a venit si
ziua cea mare. Odata cu venirea invitatiilor, muzica a inceput sa se auda in casa si gradina.
Alice ii invita-se pe toti cei care ne ajutasera acum ceva timp, s-o aparam pe Renesmee de
Volturi.
Eu, Bella, Alice si Nikki o pregateam pe Renesmee. Emotiile si fericirea ii se puteau citi
in ochii mari, de un auriu stralucitor.
Un ciocanit discret in usa, s-a auzit ca un ecou cu imensa camera. Inima lui Nessie
incepea sa bata si mai repede.
-Cobor imediat.
-Buna, Rose...
-Amuza-te cat mai poti... spune el, putin enervat, tragand de papion.
Un miros familiar m-am blocat, dar reflexul de a ma intoarce a fost mai puternic.
Intorcand capul i-am vazut in prag pe Royce si prietenii lui. Mi s-a pus un nod in gat.
Imediat ce Ness a fost gata, ne-am alaturat restul familiei, asteptandu-i pe Edward si
Nessie sa-si faca aparitia. Stand alaturi de Emmett, copii si familie, il priveam pe Jacob.... cat de
emotionat era. Sclipirea pe care a avut-o in ochi, cand a vazut-o pe Nessie si Edward a fost de-a
dreptul uimitoare, reflecta intreaga iubire pe care i-o purta lui Nessie.
-Rose, cred ca ar fi mai bine sa.... La dracu!.... Prea tarziu... Injura Edward.
-Cele patru perechi au fost alese, anunta David. Persoanele care isi vor auzi numele le
rog sa vina pe scena.
-Cele opt persoane sunt: Alice, Leah, Jasper, Emmett, Kate, eu, Royce si nu in ultimul
rand Rosalie... spune David mandru.
Auzul persoanelor alese m-a facut sa scap paharul, noroc ca Tanya a fost pe faza si l-a
prins, inainte sa cada pe ciment. Copii au venit langa noi, furiosi.
-Emmett, nu este bine sa facem o scena aici, sa nu uitam ca sunt si oameni, spune
Elezar.
-Nu voi dansa cu Royce, chiar daca voi incalca legea! Am spus dur, ridicandu-mi
privirea spre ceilalti. Fapt ce i-a facut sa se de-a un pas inapoi, ingroziti.
-Matusa, nu face asta... Nu vreau sa-ti faci rau, spune Nessie, venind langa noi,
tinandu-l de mana pe Jacob.
-Iar eu nu vreau sa-ti stric nunta! Discut dupa cu David, acum haideti sa
mergem, spun, luand-o de mana pe micuta mea surioara, indreptandu-ne spre scena.
Royce si Leah erau deja acolo. Puteam vedea picaturile de transpiratie pe fata lui Royce.
Jazz, Emmett si Kate ne urmau indeaproape.
Ajunsi pe scena, David ne pune fata-n fata cu perechea noastra. Exact cum am
presupus.... eu cu Royce, David cu Alice, Jasper cu Leah, iar Emmett cu Kate. David a facut
semn orchestrei, iar aceasta a inceput sa cante, un cantec in care partenerii trebuiau sa stea
foarte...foarte apropiati.. Am facut un pas, apropiindu-ma de Royce.
Fara sa-i spun ceva, am inceput sa-mi joc rolul. Cand mainile lui au ajuns pe soldul si
bratul meu, am simtit ca nu ma mai puteam misca. Respirand repede cateva secunde mi-am
revenit. Fiecare as si fiecare atingere a lui Royce imi dadea o stare de lesin, simteam cum imi
cedeaza genuchii, iar toate mancarea si ceea ce bausem pana acum, statea sa-mi iasa din
stomac. Fiecare pas pe care-l faceam.... parca calcam pe jar. Sila si dezgustul pe care-l
simteam, cand Royce ma atingea... ma facea sa tremur. Singurul lucru care ma facea sa nu incep
un masacru si sa nu distrug toate obiectele din gradina.... a fost Renesmee, poate chiar si Jacob.
Gandul ca din cauza mea nunta ar putea fi stricata, ma facea sa ma abtin de la acele ganduri.
Dupa vreo cinci minute, melodia se termina. Am rasuflat usurata, indepartandu-ma de
Royce. Am coborat repede de pe scena, intrand in casa. Auzeam cativa pasi in urma mea, dar
usa de la baie, trantita in fata, se pare ca i-a oprit. Toata greata acumulata in ultimele cinci
minute a trebuit sa iasa afara. Usa baii se deschide, iar Esme, Bella si Alice intra in camera.
-Draga mea... spune Esme, asezandu-se in genuchi, langa mine. Alice, Bella, mergeti la
ceilalti si spunet-le ca totul este in regula.
Dupa cateva minute, am revenit la petrecere. M-am asezat pe scaunul meu, langa
Emmett. Oricat vroiam sa nu fac asta, capul parca nu asculta... M-am intors spre masa lui
Royce si a prietenilor lui, observand uimita ca singurele bauturi aflate pe masa, erau doua sticle
de suc.
-Nu! Emmett nu-l omora! Daca vroiam sa fac asta o puteam face si eu....
-Da...
Dupa ce ne-am schimbat, am coborat in
living. Linistea ce cuprinsese camera era sufocanta. I-am aruncat o privire ucigatoare lui David,
dar acesta mi-a zambit.
-Lor nu le-ai spus!.... Foarte urat din partea ta... spune David.
-Rosalie, nu-mi va face nimic si nu va va lasa nici pe voi... tine prea mult la aceasta
razbunare, pentru a o pierde atat de usor...
-S-ar putea sa fim „legati” unul de celalalt... Adica daca unul moare.... putem murii
toti... spune David, cu privirea la oamenii din camera.
-Orice este posibil... Tinand cont ca nu va cunosteati, dar ati ajuns toti la noi... si faptul
ca sunteti toti aici... poate fi posibila aceasta teorie.... le-am spus dur.
-S-ar putea sa aiba dreptate... spune tata ganditor, plimbandu-se prin camera.
-Deci, Rozie, nu poti face nimic... Ai spus ca nu te pot opri, uite ca pot... spune David
mandru.
-Da, Rose....
Zmbetul mandru al lui David a devenit serios, iar buzele mele au format un zambet
mandru pur... Palmele mele l-au lovit pe David in piept, cu atata putere, incat a spart geamul
livingului, zburand pe una dintre mesele puse in curte pentru nunta. David a dat sa se ridice, dar
mainile mele s-au strans pe gatul lui, precum un cleste.
-O singura greseala si iti zbor capul! Am marait eu, spargand linistea padurii.
-Nu vreau! Si pentru cultura ta generala sa sti ca nu tin cont de numarul vampirilor
omorati, i-am spus inca furioasa, eliberandu-ma din stramsoarea lui Emm.
Am disparut imediat de langa ei. Intrand in dormitorul ei, i-am vazut groaza in ochi.
Seth o saruta pe Nikki pe frunte si iese din camera. M-am asezat pe pat, langa ea. Ii
puteam simti frica, pe care o emana.
-Nimic...
-Nikki...
-Lasa-i in pace... Sa le dam bani si sa plece din vietile noastre.... spune ea cu o privire
trista.
-As vrea atat de mult sa pot.... dar nu pot.... Scumpo persoanele alea mi-au distrus
viata... Crezi ca as putea acum sa le dau bani si sa sterg cu buretele tot? Nu pot uita aceea
noapte, au trecut atatia ani si nu am putut uita aceea noapte. Nu este vorba de bani... este
vorba de mine si sentimentele mele... i-am spus asezandu-i o suvita dupa ureche.
-Si eu, te iubesc foarte mult... Sa nu uiti asta... tu si fratele tau sunteti totul pentru
mine si nu oi lasa niciodata sa vi se intample ceva... i-am spus sarutand-o pe obraz.
Era o zi inorata de luni. Copiii au plecat la liceu, iar Carlisle la spital. Esme, Sarah,
Jennifer si Mary au urcat in biroul tatei, iar noi incercam sa gasim ceva de facut.
-Bells?
-Nici mie...
-Da.
Amandoi au disparut pe usa, dar rasul lui Emmett inca se auzea in departare. Am vazut
un film, impreuna cu Bella si restul persoanelor aflate in camera. Plictiseala incepea sa-si spuna
cuvantul. Vroiam sa fac ceva, dar in acelasi timp nu vroiam sa ma misc....
-M-am plictisit, merg sa lucrez ceva pe la masini, i-am raspuns iesind din camera.
Am urcat in dormitor, pentru a-mi lua o bluza mai urata. Apropiindu-ma de usa
garajului, i-am auzit vocea lui Royce si dupa a lui John. Ei nu erau in living si nici cu Esme... Se
ascund? David nu-i mai pazea? Am stat putin la usa, ascultand discutia.
-Nu avem ce... Rosalie este mult prea puternica.... spune Huth.
-Da...
-Nu am nimic...
-Te cunoastem....
-Royce...
Furia incepea sa-mi curga prin vene. Stomacul mi se facu-se ghem. Cum putea spune ca
ma iubeste, dupa ce mi-a facut? Din cauza lor mi-am pierdut viata si caldura. Ei sunt vinovati
pentru ca am fost marcata de acest pacat.
-Este frumoasa.... este mult mai frumoasa decat ultima data, dar nu mai este
ea.... spune Royce cu durere in glas.... Dar inima mea inca bate pentru ea... Am iubito mereu...
-Nu! Si sincer sa fiu nu meritam.... stim foarte bine intunecatul secret ce ne leaga pe
toti sase. Atunci nu a putut sa se razbune bine, pentru ca-si facea griji ca nu cumva sa ne
manance, dar sunt sigur ca de data asta, lucrurile vor sta altfel... Spune John.
-Da... ura pe care o are in ochi, atunci cand ne vede nu poate trece neobservata.
-Ai dreptate Royce... dar... nu vreau sa mor...
-Ce zici daca le-am spus celorlalti adevarul despre aceea noapte? Poate ne vor
ajuta.... spune John.
-Nu! Nimeni nu spune nimic si in plus Edward o va anunta inainte s-o facem...
-Royce are dreptate, familia ei nu se va baga, iar oamenii si David nu au nici-o sansa
in fata ei, este cel mai puternic vampir din lume... spune Mattew.
Nu am mai suportat aceasta discutie. Primul impuls a fost sa ma reped la ei, rupandu-le
gatul, dar ceva din suflet m-a oprit, amintindu-mi de razbunare.
-Da... i-am spus privindu-i cu scarba. Am trecut pe langa ei, ridicand capota bmw-ului.
-Ro...
-Sti ceva Royce, ceea ce ai spus.... de fapt ceea ce ati spun nu ma incalzeste cu nimic,
dar ma enerveaza al dracu de tare....
-Te rugam...
-Si eu v-am rugat... am spus enervata, lasand cheia din mana sa cada, scotand un
zgomot asurzitor, cand a cazut pe ciment.
-Rose...
-V-am spus ca ma raniti... iar voi mi-ati spus ca totul va fi bine, ne vom simti bine...
pentru ca ma iubiti si vreti sa va iubesc si eu.... Nu v-a pasat de ceea ce faceati.... Iti aduci
aminte Royce? „Imi plac femeile, care se lasa greu... te excita mai tare” am spus eu imitand
glasul lui Royce.
-Mila? Trebuie sa arati ca ai mila, daca vrei s-o primesti de la altcineva.... Nu stiu ce
este aia mila sau mai bine spus nu mai stiu.... Ati avut voi grija sa distrugeti tot atunci...
-Nu... spune el, parasing garajul. Prietenii lui il urmeaza, fara a mai spune ceva.
-Rose, imi explici si mie ce se intampla aici? De ce plangea Royce? Intreaba Vera,
rezemandu-se de masina.
-Ne-am amintit de vremurile de, demult apuse... Si dupa cum se vede pe Royce il doare
adevarul.
-Bine...
Dupa plecarea Verei am ramas singura in garaj. Ma comportase-m urat cu ea, dar era
mai bine asa... Speram sa inteleaga si sa nu mai puna intrebari. Imaginea Verei, a fost inlocuita
de cea a lui Royce si a prietenilor lui. Am vazut in ochii lor ca regretau ceea ce facusera, dar nu
puteam uita sau ierta. Fiara din mine cerea sa se faca dreptate si asta voi face.
M-am apucat sa lucrez la masina, sperand sa-mi ocup mintea cu altceva. Dupa vreo cinci
minute, mintea si gandurile mi-au fost blocate pe aceea noapte, fapt ce m-a facut sa dau cu
capul in capota. Atingerile, saruturile, mangaierile si mirosul lor.... il simteam atat de viu pe
pielea mea. Am inceput sa respir regulat, incercand sa ma linistesc, fara rezultat. Am hotarat sa
merg la ceilalti, poate in felul asta imi distrageam atentia de la trecut. Imediat ce m-am
schimbat, am mers in living, inca urmarita de aceea noapte.
Minutele de pauza erau plictisitoare. Vorbeam cu Esme, cand titlul unui film mi-a distras
atentia.
-O minunata poveste de dragoste din anii 1933... Povestea dintre cea mai frumoasa fata
din clasa de mijloc si un print. In curand un film minunat, in memoria frumoasei Rosalie
Carlisle si copiii au intrat in camera si ei uimiti de stire. Au inceput sa arate cateva scene
din film. Vazand locurile unde am crescut, m-a cuprins nostalgia, dar ultima scena din trailer,
m-a infuriat. Nu a fost placut sa vad strada unde am murit, unde toate visele si caldura, au trecut
in numurire si gheata. Mi-am intors capul incet spre Royce si el ma privea. Remuscarile si
vinovatia se citeau in ochii lui albastri.
-Nu, frate...
-Da.... locurile unde am trait si murit... am spus incet, ca pentru mine. Va fi interesant
filmul, abia astept sa vad „minunata” poveste de dragoste, am spus ironica.
-Seth m-a cerut in casatorie, ne anunta Nikki, entuziasmata, luandu-l de mana pe Seth.
-Nu-mi vine sa cred, vom avea o nunta dubla, spune Alice, sarind in picioare,
imbratisandu-i.
Vestea data de copii m-a facut sa uit de reclama, pe care tocmai o vazuse-m. Fericirea ce
plutea acum in camera, iar dragostea si bucuria se reflectau in ochii copiilor, ca doua picaturi
de apa.
Dupa privirile oamenilor am realizat ca erau socati si speriati. Selene era inca om si se
temeau pentru viata ei.
Mi-am inabusit cu greu un marait ce tot vroia sa iasa afara. Mana lui Royce inca era
intinsa spre copii. Emmett mi-a simtit incordarea si m-a strans mai tare in brate.
-Cred ca a inceput filmul, am spus eu, punandu-ma in fata mainii lui Royce.
Si-a retras mana, iar ochii lui au inceput sa-i fie umezi.. Am simtit o mana, strangandu-
ma de umar, intorcandu-ma am vazut-o pe Nikki dand din cam in semn ca nu.
Toti ne-am asezat la locurile noastre, reluand vizionarea filmului. Simteam doi ochi
privindu-ma insistent, dar stiam cine este si chiar nu mai vroiam sa-i vad fata....
Pana la sfarsitul filmului, am vazut de doua ori aceea reclama, iar sentimentele au
inceput lupta in interiorul meu, de data asta loviturile si argumentele ambelor parti eau la fel de
reale si adevarate. Sufletul meu era impartit in doua parti... pot spune ca acum semanam cu ying
si yang. Partea buna si umana ce a mai ramas in mine, lupta contra ferocei fiare, ce incepea sa
rupa lanturile, imprastiind rautate, ura si dorinta de razbunare prin corpul meu.
Dupa terminarea filmului, copiii au urcat in camerele lor, Edward si Bella au plecat
acasa, iar eu, Alice, Emm si Jazz ne-am indreptate spre dormitoare.
-Da.... am vazut toate acele locuri... Nu prea imi mai amintesc multe din copilaria mea,
dar unele din locurile, pe care le-am vazut in acel trailer imi pareau atat de familiare.... La fel
si acel colt de strada.... am spus printre dinti.
-Se apropie...
-La fel ca acum 185 de ani... i-am spus, privind sticla intunecata a geamului.
-Da... imi voi sarbatori ziua de nastere alaturi de vechii mei prieteni.... i-am spus pe un
ton ironic.
-Unde se va intampla?
-Nu stiu... Ma gandeam la pestera din munti... i-am spus ridicand din umeri.
-Ii voi anunta pe toti sa stea departe de aceea zona... pana se termina totul.
-Bietii?
-Da...
-Voi fi bine.... Acum hai sa nu mai fim tristi.... copiii nostri se casatoresc.
-Da, ai dreptate...
-Te iubesc!
-Multumesc! Tu esti printul pe care l-am visat mere, i-am spus sarutandu-l.
-Da... dar sunt un print rau, spune el, rostogolindu-se peste mine.
Amandoi am inceput sa radem. Momentul nostru de pasiune a fost intrerupt de un
ciocanit la usa.
Pana sa ajung la scari Emm era in spatele meu. M-a luat de mama zambindu-mi cald si
am coborat. In living era o armonie perfecta si linistita. Cine ne-ar fi vazut putea jura ca suntem
o familie fericita, de fapt suntem... cu exceptia anumitor lucruri.
-Ma bucur sa va vad, dar cel mai mult ma bucura ceea ce vad, spune ea, facandu-ne cu
ochiul. Aaa imi pare rau, daca v-am deranjat, spune chicotind.
-Este mult mai usor sa te citesc Rose, atunci cand nu formezi acele bariere, spune
Mihalea satisfacuta.
-Bine ca mi-ai adus aminte, i-am spus, incrucisandu-mi bratele in jurul mainilor lui
Emmett.
Toti am izbucnit in ras. Pentru prima data de la aparitia familiilor noastre am ras cu
adevarat. Incepuse-m sa uit acest sentiment.
-Seth are dreptate, continua Bella. Eu a trebuit sa astept cativa ani si daca nu
ramaneam insarcinata, cred ca nici in ziua de azi nu eram vampir.
-Nu am terminat! Am ales persoana care vreau sa ma transforme... Imi doresc sa fiu
transformata de Rosalie... Cuvintele ei mi-au rasunat in urechi.
-De ce vrei sa devi un monstru nenorocit? Intreaba Dillon, avand o voce grava.
Galagia provocata in camera imi vajaia prin urechi. Inca eram socata de „dorinta” lui
Selene.... Nu voi lua viata cuiva nevinovat, chiar daca isi doreste acest lucru... Am mai omorat
doi oameni nevinovati in trecut... acei barbati ce-l pazeau pe Royce....
Facandu-se liniste, toti si-au intors privirile spre mine. Imi mutam privirea pe fiecare
furioasa. Se pare ca puterea mea ii inspaimanta pe toti, iar daca vroiam ceva ar fi facut ce le
ceream, erau oarecum fortati... ca si in haita cand alfa spune ceva toti trebuie sa faca, fara a
comnta.
-Mama.... Te deranjeaza?
-Selene, cand Bella a nascut-o pe Renesmee mi-am pierdut concentrarea si am vrut s-o
omor pe Bella, sangele parca ma himnotiza-se.
-Nu conteaza! Va rog sa ma intelegeti, nu pot fi cu persoana iubita din cauza asta...
Orice miscare face trebuie sa fie atent.
Dupa aceasta replica a lui Royce, in camera s-a asternut o liniste apasatoare. Emmett si
restul familiei se uitau nedumeriti cand la mine, cand la Royce. Oamenii nu intelegeau nimic din
prvirile pe care ni le aruncam. Royce ma privea cu durere si regret, remuscarile citindui-se pe
chip, iar eu ii aruncam priviri ucigatoare, pline de furie si ura. Mi-am ridicat capul spre Emmett
si l-am vazut privindu-ma atent. Dupa o scurt privire cu mine s-a intors spre Royce. L-am simtit
incordandu-se si mi-am dat seama ca intelese-se ce vroia sa spun Royce.
-Emmett! Am strigat eu, speriata ca ar putea spune ceea ce s-a intamplat in aceea
noapte din cauza nervilor.
-Oricum voi muri... macar sa mor un sfert impacat.... Da o iubesc si o voi iubi mereu!
-Emmett, copiii! Striga Esme ingrijorata ca situatia asta ar putea deveni foarte grava.
-De ce?
-Uite... spune Nikki aratand spre ochii mei, care devenisera rosii, din cauza adrenalinei
ce imi invadase corpul.
-Inapoi toti! Am spus furioasa. Privindu-i fix pe toti am simtit flacarile din ochi, iar ei s-
au dat in spate supusi. Nu vreau sa folosesc asta pe voi, dar am dat-o din lac in put.... am spus
furioasa.
-Sa revenim la discutia initiala, adica transformarea lui Selene, spune Mihaela.
-Nu voi mai astepta! Daca nu vreti.... nu-mi place sa spun asta, pentru ca sigur va fi
luata ca o amenintare, dar daca nu vreti, atunci voi grabi lucrul asta.... fiind la un pas de
moarte....
-Matusa Alice?
-Selene... moare...
-Rose....
-Mama...
-Baby...
-O s-o fac! O s-o transform! Am spus cu rasuflarea
taiata.
-Rose, nu stiu daca este bine... spune tata, venind langa mine.
Amandoi au dat aprobator din cap. Toti trei am mers in gradina, asezandu-ne la mama.
Am stat cateva minute in liniste, doar privindu-ne.
-Gata! Nu ma mai cert cu voi... Acum puteti sa-mi demonstrati cat de mult ma
iubiti... le-am spus intorcandu-ma.
Santajul emotional merge intotdeauna. Am intrat in casa. Eram confuza, iar gandurile mi
se tot amestecau, formand piese de puzzle, ce trebuie sa le asez... numai ca erau atat de multe....
Am intrat in living, asezandu-ma pe canapea.
-Da...
-Du-te...
-Nu fug de nici-un trecut Mihaela si nu te mai baga! Am spus enervata, apropiindu-ma
de ea.
-Ce banuieli?
-Asta o sa vorbim noi patru, dar inainte veti vorbi voi si va veti spune tot ce aveti pe
suflet, este ca un joc...
-Daca mai am ceva sa le spun o voi face atunci cand voi incheia aceasta poveste, vom
avea ceva timp la dispozitie, pentru ca nu mor chiar asa repede, este adevarat ce se spune ca
iarba rea nu piere.
-Mda.... Exact cum v-am spus, a zis Miahela, intorcandu-se spre mama si tata. Edward
poti veni putin? Spune ea.
-Edward poti sa scori supranaturai din casa, te rog? Nu vreau sa avem o alta scena ca
mai devreme...
-Sigur, spune Edward, puand mana pe clanta. Te iubesc! Spune el, venind la mine,
sarutandu-ma pe frunte, dupa dispare din camera.
Esme si Mihaela s-au asezat pe fotolii si Carlisle pe scaunul biroului. Stateau intre mine
si cei cinci. Mi-am intors capul spre fereastra, vazandu-i pe ceilalti cum pleaca. Bateam
nervoasa din picior.
-Ce vreti sa vorbim pana la urma, spun eu intr-un final, spargand linistea ce apasa
intreaba incapere.
-Tot ce vrei sa le spui si vice versa, spune Mihaela.
-La ce sa ma ajute? Imi va sterge din minte aceea noapte nenorocita? Ma va face sa nu
le mai simt mainile si saruturile pe corpul meu?
-Nimic nu va putea sterge ceea ce ti-am facut si nu meritam sa ne ierti... spune Royce,
ridicand capul pentru a ma privi.
-Royce are dreptate, dar nu stiu.... gandeste-te putin... ne-a fost data o a doua
sansa... spune John cu jumatate de gura.
-Mie frica de ce ai in gand sa ne faci acum, tinand cont ca nu-ti mai faci griji in
legatura cu sangele, spune Mattew.
-Mattew esti de seama cu Robert, daca nu putin mai batran, aveai si un copil acasa... O
fata din cate imi aduc aminte, o fata de 16 ani, dar asta nu te-a oprit din a le arata prietenilor
tai cat de barbat esti.... am spus printre dinti.
-Stiu... Am fost prost, de fapt toti am fost.... Eram beti si ne-am lasat condusi de
instinct.... continua el.
-Te-ai gandit vreodata ca altcineva i-ar putea face fiicei tale acelasi lucru ce tu si
adorabilii tai prieteni mi-ati facut mine?
-Nu.... In momentul ala sti foarte bine ca intrase-m toti intr-un fel de transa...
-Tu vorbesti? Tu ma priveai ca pe un cal ce vroiai sa-l cumperi si tot tu i-ai spus lui
Royce ca nu prea iti dai seama cat sunt de frumoasa, pentru ca sunt mult prea
imbracata.... am marait eu.
-Bine, draga mea... Vroiam doar sa stau cu tine, promit ca nu voi scoate un
cuvant, spune ea rugator.
Esme se aseaza langa mine, privindu-ma trista. Trebuia sa fac ceva, pentru a ma calma
si mi-a venit o idee.
-Rose, ce faci? Intreaba Carlisle, cand intra in living, impreuna cu Mihaela si cei cinci
prieteni.
-Nu mai pot de bine... astept sa-mi treaca.... am spus luand o sticla de whiskey din bar.
-Nu fac nimic rau.... i-am spus eu. In acel moment ceilalti au intrat in casa, ramanand
socati, cand m-a vazut pe mine si tata, tinand de pahar.
-Nu fac nimic, vreau doar sa vad daca un vampir se poate imbata.... le-am spus
plictisita.
Dupa ce i-am aruncat o privire furioasa Mihaelei, am pus mana pe sticla de pe masa. Nu
m-am oprit, pana ce aceasta nu a fost goala. M-am uitat prin camera zambindu-le. Nu pot minti,
ma ameti-se, dar eram constienta de tot.
-Draga mea, vino aici! Nikki se aseaza langa mine pe canapea. Nikki in viata, fiecare
om, pardon persoana are o limita, pana unde poate indura... Eu mi-am atins aceea limita, de
mult timp.... Pur si simplu nu mai pot lupta si sincer nici nu mai vreau...
-Ce i-ati spuns nenorocitilor? Spune Taylor incet, crezand ca nu-l aud.
-Taylor, vino aici... Dupa transformarea lui Selene, voi pune capat trecutului....
-Iubito, sa mergem sus, imi spune
Emmett, luandu-ma de mana.
-Beti! Am spus ferma, tinand sticla in fata lui Royce si a prietenilor lui.
-Pacat.... am spus strangand sticla, pana ce a cedat. Mai multe cioburi s-au infipt in
bratele lor. Apropo nu este bine sa sangerezi intr-o casa plina de vampiri, e periculos....
Am mers in liniste, in spatele lui, dar simteam ca este suparat. Mana lui ma tinea ferm.
Cand am intrat in dormitor, mi-a dat drumul la mana, el inchizand usa.
-Dragule?
-Rau?! Nu mi-ai facut niciun rau! Am spus eu, prinzandu-i capul in maini, pentru a-l
putea privi in ochi.
-Ba da! Vreau sa-mi spui adevarul... De cand au revenit in vietile noastre, iar noi doi
am fost impreuna.... ai facut asta pentru mine sau chiar ai vrut sau ai simtit nevoia?
Intrebarea lui m-a socat. Vazandu-i expresia de pe chip, mi-am dat seama ca ma blcase-
m, nestiind ce sa-i raspund. Nu-i putea spune ca o facuse-m pentru el si ca de fiecare data in loc
de mainile si saruturile lui... le simteam pe cele ale lui Royce si prietenilor lui.
-Unde te duci?
-Rose, maine o vei transforma pe Selene, cred ca nu vrei ca ea sa fie prima ta victima...
Am coborat toti trei. Ceilalti ne asteptau nerabdatori sa plecam. Inainte de a iesi din
casa mi-am intors privirea spre mama si tata si i-am vazut tristi. Le-am mimat un imi pare rau si
am iesit.
Vanatoarea a durat pana la rasarit. Am baut atat de mult sange incat simteam ca voi
exploda, dar nu vroiam sa cad in tentatia mirosului dulce al sangelui lui Selene. M-am asezat pe
pamantul ud, cazand in ganduri. Daca o voi omora? Taylor ma va ura pentru asta.... Trebuie sa
fac in asa fel incat sa nu gust nici-o picatura din sangele ei, altfel nu ma voi mai opri.... Mi se
amestecau atatea intrebari si ganduri prin cap, facandu-ma sa ma urasc si mai mult pentru ca
acceptase-m s-o transform chiar si cu riscurile la care o expuneam.
-Mergem?
In zece minute eram in fata casei. Parca nu vroiam sa intru sa dau ochii cu mama si tata
dupa cele intamplate....
-Ne-a fost dor de tine, draga mea, ii spune Bella, sarutand-o pe obraz.
-Si noua. Oricum nu puteam pierde intrarea oficiala a verisoarei mele in familie.
Stateam ganditoare pe canapea. Ma bucuram foarte mult de venirea lui Ness si Jake, dar
nu puteam fi atat de fericita. Gandul la ce voi face astazi nu-mi dadea pace. Am simtit pe cineva,
luandu-ma de mana. Acest lucru m-a facut sa tresar, deschizand imediat ochii.
-Si noi am incercat s-o convingem vreo saptamana si n-am reusit, spune Jasper.
-Da....
-Vrei sa devii un mostru? Vrei sa simti cum prada iti moare in brate? Vrei sa fi rece si
sa nu mai sti ce inseamna aia caldura? Foarte bine, atunci hai sa devii monstrul, care iti
doresti sa ajungi, am spus putin enervata.
Toti se uitau socati la mine, dar stiau ca am dreptate. Am luat-o de mana si am urcat in
dormitorul lui Seth si al ei. Tata si Edward m-au urmat imediat, ei fiind singurii ce se puteau
abtine cel mai bine de la sangele uman. Selene s-a intins pe pat, asteptand. Edward s-a
pozitionat in fata mea, de partea cealalta a patului, iar tata era langa mine. Ii auzeam inima lui
Selene incepand sa bata din ce in ce mai repede, ori era din cauza fricii, ori din cauza
entuziasmului.
Il auzise-m, dar nu mai puteam sa-i dau drumul lui Selene. Pradatorul incepea sa-si faca
aparitia.
-Rose, gaseste o cale sa te opresti, altfel o vei omora.... spune tata, strangandu-ma mai
tare de umar.
Gandul ca as putea omora persoana pe care fiul meu o iubeste, ma facut sa-mi scot coltii
din gatul lui Selene. Edward a venit la mine, luandu-ma in brate, pentru a ma indeparta. Inca
simteam gustul sangelui ei in gura.
Mi-am clatit gura cu apa, ma simteam libera. M-am uitat in oglinda si l-am vazut pe
Edward zambind mandru.
-Da, acum trebuie sa asteptam ca veninul sa-si faca treaba. Sunt mandru de tine! Imi
spune el, imbratisandu-ma si sarutandu-ma pe obraz.
Am dat amandoi aprobator din cap si am iesit din camera. Cand am inchis usa am
inceput din nou sa respir, acest lucru l-a facut pe Edward sa chicoteasca. Am intrat amandoi in
living si toate privirile au fost atintite spre noi.
-Nu, doar ca am inteles prin ce a trecut tata... am spus, asezandu-ma langa Emmett.
-Ai rapit viata unui copil, sper sa traiesti bine de acum incolo, spune Dillorn dezgustat.
-Poate ca i-am luat viata, dar i-am dat nemurirea in schimb... am spus pe un ton serios.
-Nu credeam c-o voi auzi pe Rose spunand asta, vreodata in viata mea, spune Jazz.
-Draga mea, atunci cand veninul isi face efectul simti cum te arde pe dinauntru, ca si
cum ai avea un foc aprins in tine, ii explica Emmett.
Privirea imi alerga prin camera, fara vreo tinta precisa. Eram acceasi fata care muri-se
acum mult imp in Rochester, dar in acelasi timp foarte diferita de ea. Cred ca singurul lucru
comun este infatisarea.... asta mai ramasese din aceea fata naiva si... poate si ultima mea noapte
ca om... cred ca o pot include si pe asta la lucruri comune.
Familia era mandra de mine, pentru ca reusise-m sa-mi infranez poftele, reusind s-o
transform pe Selene, dar oamenii.... Unii imi aruncau priviri pline de ura, iar altii erau speriati,
cred ca nu se gandisera vreodata ca vor vede cum cineva devine vampir. Acest gand m-a facut
sa zambesc.
-Te-ai desurcat minunat, draga mea, spune tata din nou, pe acelasi ton mandru.
-Tot ce conteaza este ca totul este bine, iar Selene a devenit una dintre noi, asa cum si-
a dorit, spune el, strangandu-ma mai tare in brate.
Un alt tipat ne-a spart timpanele. Ne-am aruncat priviri fulgeratoare stiind prin ce trece
acum Selene.
-Eu nu cred ca este bine, judecand dupa acele tipete, spune Jack.
-Un alt monstru insetat de sange vine pe lume, spune Dillon ca pentru sine.
-Ce vrei?
-Mereu ne faceti monstrii, creaturi... si poate aveti dreptate, tinand cont ca trebuie sa
omoratm pentru a putea trai si aici va dau dreptate cu monstrii... Dar oamenii ce sunt?
-Oamenii sunt fiinte ce le-a fost scris sa vina pe pamant, creaturi cu viata, caldura,
sange...
-Da si nu...
-Ce vrei sa spui? Intreaba Jennifer. Asta inseamna sa fi om, lucru ce tu l-ai uitat.
-Da l-am uitat... si poate asta inseamna sa fi om, dar eu am intrebat ce sunt oamenii...
Si cum nu mi-ati raspuns va voi spune eu...
-La Selen! Am spus iesind din living. Hey... am spus, cand am intrat in dormitor.
-Mama este bine sa se zvarcoleasca asa?
-Da.. In momentul asta tot corpul ei este in flacari. Ti-ai indeplinit visul, i-am spus
luand-o de mana. Mi-a aratat un zambet chinuit, apoi a inceput din nou sa se zvarcoleasca,
incercand sa-si opreasca tipetele de durere.
Oamenii erau ingrijorati pentru Selene. Oricat de mult le explica tata ca organismul ei
asimilieaza mai greu veninul, nu intelegeau, ramanand cu idee lor ca Selene este moarta de-a
binelea.
Vorbeam cu mama, surorile mele si Vera, cand am auzit o inima, incepand sa bata incet,
pana s-a oprit. Mi-am intors privirea la Carlisle si a dat aprobator din cap, disparand pe scari.
-Emmett, Jazz, sa mergem si noi… La urma urmei este o nou nascuta, iar casa e plina
de oamenii, le spune Edward.
Amandoi au dat aprobator din cap, urmandu-l.
-Nu stiu… poate, tinand cont ca este dintr-o familie de vanatori…. A fost diferita inca
de la inceput… i-am raspuns ridicand din umeri. Cred ca vom avea o problema, am spus incet.
-Henry…
-Bella, sangele unui copil este diferit fata de sangele unui adult, explica Alice.
-E diferit?!
-Da, nu ai de unde sa sti la gust cum este…. nici eu nu stiu. Nu am gustat niciodata,
dar stiu de la Jazz. Sangele unui copil este mult mai dulce si mai atragator.
-Pentru ca este un vampir nou, iar instinctele sunt foarte puternice in acest
moment…. i-am raspuns dur.
-Rose….
-Dragule, ai putina incredere in ei si in plus sunt Jeke si Seth, spune Bella, luandu-l de
mana.
Ne-am asezat toti reluand discutiile pe care le lasase-m neterminate. Ascultam discutia
dintre Bella si Alice, dar nu eram atenta. Transformarea lui Selene insemna aproprierea
termenului limita. In fata tuturor paream dura si rece, dar nimeni nu-mi putea vedea lacrimile
din suflet, iar ceea ce urma sa fac ma speria teribil. In acele momente, care vor veni, va trebui
sa ma transform in monstrul rece, fara sentimente si imun la durerea lui si a persoanelor din
jur… pentru a-mi putea gasi forta necesara in lupta contra trecutului. Va trebui sa deschid ochii
si sa accept intunericul dinauntru, la fel si monstrul ce am devenit. In interiorul meu, e ca si cum
ar mai fi una ca mine, care uraste pe cineva atat de mult incat atrage sangele.
-Rose! Rose!...
-Ai fost atenta la ceea ce am vorbit pana acum, macar cinci minute? Intreaba ea
suparata.
-La…. la nimic…
-Mda… Viata este frumoasa, trebuie doar sa te lasi purtata de ea si cel mai important
ingredient optinismul, spune Alice zambind.
-Alice, are foarte mare dreptate, dar nu trebuie sa uitam si de iubire, spune Mihaela
intrand in discutia noastra. Tu ce parere ai, Rose?
-Iar fugi?
-Pentru a 10000000 oara NU FUG de nimeni si nimic! Am spus, ridicand vocea, fapt ce
a atras atentia tuturor celor din camera.
-Sti ceva Mihaela ai tot respectul meu pentru ceea ce faci, dar M-AM SA-TU-RAT! Am
tacut pana acum, din respect pentru mama si tata, dar gata! Ai o problema? Sa mergem afara
si o rezolvam, noi doua! Am spus printre dinti.
-Nu iti doresti sa-mi scot coltii, crede-ma, am spus iesind furioasa din casa, trantind usa
in urma mea.
-Nimic…
-Rose, treceam prin intamplare pe langa bucatarie si l-am auzit pe Royce spunand “ nu
ne va ierta niciodata pentru ce i-am facut…. acum va trebui sa asteptam momentul mortii
noastre”. Sunt sigura ca era vorba despre tine…. De ce nu-i vei ierta niciodata? Ce s-a
intamplat intre voi? Intreaba Vera, asezandu-se pe pat.
-De ce nu ai incredere in mine? Ai fost si vei fi intotdeauna cea mai buna prietena a
mea….
-Vera, las-o balta! I-am spus iesind din camera, indreptandu-ma spre living.
-Adevarul despre cum a ajuns Rose vampir… Iar voi cinci stiti foarte bine, spune ea,
aratand spre Royce si ceilalti.
-Stiam ca pe voi sase va leaga un secret si din cate imi dau seama este unul
intunecat, spune David analizandu-ne.
Dupa cateva secunde, pe usa intra Nessie, impreuna cu Jake, Nikki si Seth. Toti patru
aveau un zambet larg si stralucitor.
-Hai, draga mea! Spune Taylor, intrand in casa,
tinand-o pe Selene de mana.
Selene intra in living ezitand. La vazul ei, oamenii au facut un pas inapoi. Socul pe care
l-au avut, m-a facut sa zambesc.
-Selene! Selene! Spune Carlisle, cand a vazut ca era prea atenta la oameni. Nu le vei
face rau, spune el bland, punandu-i o mana pe umar.
-Nu ai pentru ce, dragule, voi face orice pentru voi, i-am spus sarutandu-l pe obraz.
-Nu ai de ce…
-Ba da! Cu ajutorul tau voi fi intotdeauna alaturi de Taylor si de voi, spune ea sarindu-
mi dupa gat.
-Cum este lumea prin ochii unui vampire? Intreaba Emmett cu un zambet larg.
-Da, e tare, la fel si puterea fizica, pe care eu o ador, in fine nu la fel de mult ca pe
Rozie a mea, spune el mandru sarutandu-ma.
Ne-am asezat toti, discutand despre prima vanatoare a lui Selene. Ma bucura foarte mult
fericirea pe care o vedeam in ochii fiului meu. Un sentiment ciudat m-a facut sa ma cutremur,
devenind agitata.
-Ursul acela nu a avut nici-o sansa in fata lui Selene, spune Seth.
-Nu credeam ca sunt chiar atat de puternica…. Tata o pateai serios daca nu vedea
mama, spune ea.
-Da, Selene, ai dreptate, daca nu-mi vedea ingerul as fi devenit pranzul pentru domnul
Martinel, spune el zambind.
-Tata?!
Edward o ajuta putin, iar aceasta isi revine din transa sau ceva de genu. Dupa cateva
secunde ranile lui Emmett incep sa dispara.
-Da, dar a fost ciudat… tot ceea ce am simtit in acele clipe si toata durerea… le-am
simtit acum… spune el. Hai, iubito, sunt bine, spune el cu un zambet strengar.
-Nu stiu… mi-am imaginat cum era atunci… spune ea cu o privire trista. Nu am vut
sa-ti fac rau, tata, nici nu am stiut ca pot face asta….
-Selene, tine-ti puterea departe de mine! Nu vreau sa fiu rautacioasa sau mai stiu eu
cum, dar nu vreau sa ….. nu mai vreau sa trec din nou prin…
-Atat de grav este, Rosalie? Intreaba David, pe un ton ironic, dar curios.
Odata cu aflarea puterii lui Selene, stiam ca viata noastra s-a schimbat. Am mai
atentionat-o sa nu se gandeasca la cum am ajuns vampire, dar stiu ca odata tot o va face si va
trebui sa fiu pregatita…. Daca poti fi pregatita vreodata pentur asa ceva…..
-Sa-mi i-au mp3-ul…. am spus indrptandu-ma spre usa. Am ramas blocata cateva
secunde, dupa m-am prabusint.
-Nu! I-am raspuns rece, tragandu-mi agitate mana din stramsoarea lui.
-Nu este momentul! Spune Edward… am banuit ca lui Jennifer sau Robert.
-Multumesc foarte mult, Selene…. ca m-ai facut sa trec din nou prin acel cosmar sis a
simt toate acele lucruri! Tot ce simteam pana acum era o nimica toata in comaratie cu ce am
simtit acum…. Ai avut tu grija sa simt tot din aceea noapte!
-Mama, nu…
-Crede-ma! Ai foarte mare noroc ca Taylor te iubeste, altfel cunosteai cea mai
intunecata latura a unui vampir!
-Am fost…. Am fost din nou violata… asta s-a intamplat…. Doar asa pot spune la ceea
ce s-a intampalt mai devreme….
-Rose…
-Alice, nu ai idee prin ce treci cand esti violata si nu vreau sa stiti niciuna niciodata. La
fel cum nu doresc nimanui chestia asta. Eu azi am trait din nou acele clipe…. Va rog lasati-
ma singura…
-Nu, Edward! Este cineva in camera care nu mai are nevoie de masina? Intreb pe un
ton serios.
-Pentru ca nu vreau!
-Sa ma joc!
-Doua zile!
-Am de gand sa ma distrez…. La fel ca acum mult timp, numai ca de data asta rolurile
vor fi inversate.
-Exact! Si inca nu ati vazut adevaratul monstru…. Toti cei care stiau la ce m-am referit
mai devreme ma priveau tristi. Oricat de dura vroiam sa par stiam ca nu-mi pot pacali familia,
iar nelinistea si agitatia ce ma cuprindeau incetul cu incetul o puteau vedea, chiar si prin
“masca” pe care o aveam. Stiam ca situatia putea deveni periculoasa si se putea intoarce la 360
de grade, daca imi voi pierde concentrarea, la fel cum am facut cu Bella, cand a nascut-o pe
Renesmee.
-Rosalie?!
-Puterea ei este diferita de a mea, iar in momentul asta nu-mi sta capul decat la un
singur lucru… i-am raspuns plictisita.
-La nimic important pentru voi, dar foarte important pentru mine…
-OK, cum vrei, dar o saptamana nu veti van ape langa munti…
-Am treaba! Stati departe de munti o saptamana, va rog, le-am spus indreptandu-ma
spre usa.
-Cam mult o saptamana pentru cinci oameni si mai ales ca esti cel mai puternic
vampire, spune David.
-Stai asa…
Nu a mai continuat, deoarece disparuse-m. Cum am intrat mai adanc in inima padurii
am prins un miros de caprioare. Am mers dupa el si am ajuns la cinci caprioare ce pasteau. Nu
mi-a luat mult sa termin cu ele, dar inca nu eram sigura ca ma voi putea abtine in totalitate,
pentru ca va curge mult sange… nu ca prima data.
-Carlisle ne-a spus ca saptamana asta nu putem vana pe langa munti, spune Seth.
-Da…
-Nu ma puteti ajuta cu nimic, iar tu nici atat, doar daca vreau sa distrug totul, am spus
dur.
-Jacob, Seth, ma bazez pe voi! Spun, indepartandu-ma de copii, dupa ce i-am sarutat pe
frunte.
Imediat ce am iesit din padure, m-am asezat pe un petic de iarba. Am hotarat sa merg la
fostul magazine al familiei Newton, sperand sa gasesc ce aveam nevoie.
-Buna ziua! Am spus intrat in magazine.
-Spune-ti….
-Sigur… Doamne cat este de bine, cand oamenii nu pun intrebari. Oricum daca ma va
intreba ce fac cu lesina ii spun ca este pentru sobolani.
-12, mergem la pescuit, i-am spus cu acelasi zambet, cu care am intrat in magazin.
-Poftim.
-Va multumesc!
Nu m-am grabit deloc sa ajung acasa. Am ajuns, cand luna era déjà pe cer. Primul lucru
pe care l-am facut a fost sa pun cumparaturile in portbagaj pentru a nu le putea gasi cineva.
Dup ace m-am asigurat ca cele cumparate sunt la loc sigur, am intrat in casa.
-Baby! Spune Emmett intampinandu-ma.
-Ne uitam la un film, vi si tu? Intreaba el, luandu-ma dupa gat, sperand sa primeasca un
raspuns pozitiv.
-Nu am chef de filme…. ma duc in camera…. i-am spus, incercand sa-i arat un zambet.
Am mers in dormitor. Dupa un dus si niste haine curate, m-am trantit in pat. Gandurile
imi navaleau in minte, amestecandu-se intre ele. Eram agitata stiind ca voi face niste lucruri
groaznice, dar ma linistea gandul ca o merita, pentru ca si ei mi-au facut un lucru oribil si dupa
mine cel mai josnic pentru o femeie. A fost o noapte linistita, dar o furtuna groaznica in
interiorul meu. Nimeni nu a venit in camera, lasandu-ma sa i-au singura ce-a mai buna decizie
pentru mine. Eram singura care putea face asta, pentru ca doar eu stiam ce simt pentru cei cinci
barbati, care mi-au marcat viata…
Imediat ce soarele incepea sa-si faca aparitia am hotarat ca este timpul. Imbracata in
jeansi, un tricou, tenesi si o jacheta am coborat hotarata scarile.
-Foarte matinala astazi… spune David ironic. Aaaa... era sa uit la multi ani!
-Da! Sa mergem! Le-am spus facandu-le semn spre usa. Copii cat sunt plecata sa nu
faceti boacane, le-am spus zambind.
-Da ai dreptate, sunteti niste copii mai mari, le-am spus sarutandu-i pe obraz.
-Rose, daca este ceva… Orice… promite-mi ca ne vei suna… spune Carlisle.
-Am vio…
-David, pana numari la trei te dai din usa, altfel vom vorbi altfel! Am spus eu, pe un ton
calm.
-O sa iasa urat… spune Bella.
-Trei!
-Nu ma dau!
-Doi!
-Rose, nu!
-Unu! Un pumn puternic la azvarlit pe David afara, distrugand usa. Sincer m-am uimit si
eu, deoarece nu imi statea in caracter sa dau cu pumnul, dar se pare ca de data asta pradatorul
mi-a luat-o inainte. Ti-am spus sa te dai! Am marait eu, luandu-l pe David de brat, ducandu-l la
Emmett.
Toti sase ne-am urcat in BMW si am plecat spre locul unde se va termina totul. Nu era
foarte departe de locul unde se ascunsesera Edward si Bella, cand ne-am luptat cu nou-nascutii.
Am mers cam 30 de minute cu masina, intr-o tacere apasatoare, auzind doar cinci respiratii
grele.
-Da, de ce?
-Spunemi-o si mie, pentru ca eu nu mai stiu nici una in acest moment.
-Terminati! Puteti sa va rugati in gand daca vreti sau cat sunt plecata…. Oricum nu va
va ajuta nimic!
Linistea s-a asternut din nou peste noi. In 10 minute eram in fata pesterii.
-Nu sunt lilieci… Amuzant… esti langa un vampir, care vrea sa te omoare, iar tie iti
pasa de lilieci… In fine… ramaneti aici pana ma intorc!
Erau fascinati de luxul din interior, se vedea ca nu erau obisnuiti cu asa ceva. Ar fi
trebuit sa ma simt ciudat ca sunt cu 5 persoane in masina… 5 barbati straini, dar nu era asa.
Stiam ca pot termina cu ei inainte de a reactiona vreunul. Pe drumul de intoarcere am stat in
liniste, ascultand muzica. Ei nu se simteau atat de confortabil ca mine, poate din cauza mea sau
din cauza a ceea ce urmau sa faca.. Dupa doua ore am ajuns la marginea padurii, de unde
trebuie s-o luam pe jos.
-Putem sa-ti pune-m o intrebare? Intreaba cel mai mare dintre baieti.
-O problema personala! Oricum dupa ce primit banii sper sa nu aud vreo vorba, pentru
ca ma voi supara si va iesi urat, le-am spus serioasa.
-Vom fi mormant!
Am intrat toti 7 in pestera. Royce si prietenii lui erau ingroziti, frica li se citea in privire.
-Rose, te imploram!
M-am asezat in spatele lor, pe o piatra mare, tinand camera de filmat pe picioare.
Vroiam sa am aceste momente pe ceva sa ma mai bucur de ele mai incolo.
Eu am avut puterea sa-i privesc in ochi, dar ei nu puteau, dar le vedeam lacrimile
curgand pe obraji.
Dupa vreo 6 ore si ceva baietii au terminat. Royce si prietenii lui erau epuizati.
-Multumesc mult, baieti! Le-am spus cand i-am condus spre marginea padurii, pentru a
astepta taxiul.
-Rose, te implor, macar pe ei lasa-i sa plece, iar mie imi poti face ce vrei… spune Royce
cu greu.
-Ce? Cred ca glumesti… Distractia abia acum incepe si faca cumva ai uitat si ei m-au
violat, nu numai tu! Am spus serioasa. Vedeti cum m-am simtit eu?
-Nu! Acum cine va muri primul? Stiu o vom lua invers fata de cum ati fost prima data.
Mattew tu esti primul! Am spus mergand spre el. Intra aici! I-am spus facandu-i semn spre un
fel de cusca, facuta din geamuri.
-Mila? Si eu te-am rugat, iar tu radeai… despre mila nu putem vorbi… sunt
VAMPIR! I-am spus iesind din pestera.
-Mattew ei sunt prietenii tai… sa sti ca nu au mancat de ceva timp, iar bucatile de
branza pe care le ai in buzunare ii va atrage sigur, i-am spus cand am revenit in pestera.
-Branza?!
-Ba da, Royce… Dar inainte de toate mai trebuie sa fac ceva, am spus lasand cutia jos,
luand de dupa o piatra o foarfeca mare, de taiat pomisori.
-Nimic, vrei sa te dezbrac eu sau o faci tu? Urma de regret din ochii lui nu m-a miscat
niciun pic, iar tipatul asurzitor pe care l-a scos, cand a fost castrat, i-a speriat pe ceilalti.
-Ro… Rose…
-Si pe mine ma durut, iar tie nu ti-a pasat, am spus serioasa, dar zambind.
-Ba da! Voi m-ati transformat in ceea ce sunt acum! I-am spus inca cu privirea spre
cusca lui Mattew.
Credeam ca ma voi simti vinovata ca-i spun la astfel de chinuri, dar nu simteam nimic.
Parca mi se blocasera senimentele. Privindu-l pe Mattew cum era devorat de viu, de sobolani…
imi aminteam durerea, palmele, pumnii si picioarele, pe care le-am primit de la el, iar asta ma
intarea si mai mult. In 20 de minute Mattew era un morman de oase, cu ceva carne pe ele. Am
bagat sobolanii inapoi in cutie foarte usor, spre surprinderea mea. Am dus cutia afara, lasand
sobolanii liberi, stiam ca nu puteau face rau, pentru ca sigur aveau sa devina hrana. Revenind in
pestera i-am vazut pe cei 4 prietenii plangand.
-Esti sadica!
-As spune ca-mi pare rau, dar as minti! I-am spus zambind, cautand in rucsac.
-Ce faci?
-Stai nemiscat! Am luat unul dintre carligele de pescuit in mana. I-am tras ploapa
ochiului si am bagat carligul. Tipatul pe care l-a scos m-a socat, parea mai mult un mieunat..
Acelasi lucru l-am facut si la celelalt ochi. Am legat gutele care erau prinse de carlige de o
piatra iesita mai inafara din peretele pesterii. Acest lucru l-a facut pe Johnny sa geama de
durere. Perfect! Am spus dupa ce m-am asigurat ca legaturile nu se vor desface.
-Rose, ma doare!
-Pe mine nu, dar ma durut candva! In locul tau n-as clipi! Acum trebuie s-o fac
eu… am spus, desfacandu-i cureaua de la pantaloni.
-Ba da! O sa-ti placa, doar stai nemiscat! Dupa fata ta imi dau seama ca iti amintesti
aceasta propozitie.
-Ba da! Scap de voi si poate voi putea “uita” trecutul…. Stiu ca n-o sa-l uit niciodata,
dar macar sa nu ma mai afecteze atat de mult, am spus serioasa, luandu-i lui Johnny ceea ce
avea mai de pret. M-am dus langa Royce si l-am privit pe Johnny cum mesteca cu greu… apoi
incepand sa se stinga incet, din cauza hemoragiei.
-Nu era mai simplu sa ne rupi, la fel ca prima data? Intreaba John.
-Nu era la fel de distractiv. Acum sa trecem la urmatorul! Sti procedura, Hutch!
-Si eu am fost tanara… chiar mai tanara decat tine si nu ti-a pasat de asta… la fel cum
nu ti-a pasat nici de loviturile pe care mi le dadeai.
-Te…
-Te urasc! Va urasc pe toti si va voi ura toata viata! Acum termina cu vaicarelile!
-Buna, baby!
-Bine… Te iubesc!
-Si eu!
-Rose, gata!
L-am pus pe John cu fata in jos pe 2 scanduri, deasupra custii unde fusese Mattew.
Cusca fiind micuta nu mi-a luat mult s-o umplu cu apa.
-Te implor..
-Si eu te-am implorat… Acum sa vedem cat poti sa-ti pastrezi fata asta frumoasa, i-am
-Imi pare nespus de rau… spune John, inainte de a cadea cu fata in cusca cu lesina.
Tipetele rasunau asurzitor in pestera. Ma enerva, dar ma simteam si ciudat. M-am asezat
langa Royce.
-Royce, se pare ca acum nu ai puterea sa te uiti la prietenii tai, dar atunci ai facut-o si
erai foarte fericit, cand ei isi bateau joc de mine…
-Rose, regret din tot sufletul ce am facut atunci…
-Nu o sa va pot uita niciodata saruturile, mangaierile, bataia si fetele voastre, asta ma
enerveaza cel mai rau.
-N-o sa va iert niciodata! I-am spus intorcandu-ma spre el. Ce te sperii asa cand sunt
aproape de tine?
-Chiar daca semeni cu Rosalie pe care am cunoscut-o eu, nu esti aceea persoana…
-Exact nu mai sunt! Dar tu esti acelasi… dragule…. John e mort de ceva timp, am
spus ridicandu-ma.
In cateva secunde Royce a cazut in genuchi, in fata mea, iar un foc puternic l-a cuprins.
Spre surprinderea mea nu a tipat deloc.
-Mama!
-Da sunt foarte bine, i-am spus zambind. Ceilalti sunt in casa?
-Da, te asteptau…
-Mama…
-Foarte bine. Pai atunci succes, le-am spus indreptandu-ma spre usa.
-Baby!
-Hey! Am spus intrat in living, tinand la spate mana in care se afla caseta.
-Nu am nimic, Edward! Frate daca ,mai spui ceva legat de caseta ma voi enerva . Da
am filmat totul si nu vreau ca vreunul din voi s-o vada! Am gandit enervata. Nikki unde
este? Intreb, incercand sa schimb subiectul.
-Merg sa-mi fac un dus si vorbim dupa, oricum vom merge afara, pentru ca aici peretii
au urechi, am spus zambind.
Am facut un dus rapid, dar inca nu stiam daca voi putea tine piept intrebarilor mamei.
Va trebui sa mint, iar asta uram cel mai mult. Nu suporatm ca trebuie s-o mint pe mama, dar
daca ii spuneam adevarul si tot ce le facuse-m…. Nu! Nici nu ma gandesc sa-i spun! Pana la
urma mi-am facut curaj si am coborat. Nu se intamplase nimic cu ceilalti “morti”, poate ma
inselase-m sau poate ca ce va intampla mai tarziu. Linistea si fetele serioase din living m-au cam
speriat.
-Esti in casa familiei mele, David, iar eu pot face ce vreau, sa vorbesc cand vreau, cu
cine vreau si la ce ora vreau, dar tu nu poti!
Am intrat in padure, lasand casa in urma. Esme si Mihaela alergau in tacere langa mine.
Unerori imi mai aruncam privirea spre mama, iar fata ei trista ma facea sa ma simt
responsabila… in fine eram responsabila, dar nu trebuia sa fie asa, i-am mai omorat odata si
lucrurile au fost OK dupa, dar se pare ca acum situatia este mai complicata. Am pus mana pe
buzunarul de la spate, al pangalonilor, verificand daca caseta mai era acolo. Nu o puteam lasa
acasa, deoarece stiam ca nu se vor putea abtine si o vor vedea.
-Deci, cum te simti, acum ca totul s-a terminat? Intreaba Mihaela.
-Pe fata ta se vede ca esti bine, dar simt ca te mai macina ceva, spune Esme.
-Rose, ai filmat tot, iar caseta pe care o ai acum la tine este tot ce s-a intamplat, nu?
-Rose, orice s-ar fi intamplat cu Royce si prieteni lui nu conteaza! Singurul lucru care
ma intereseaza esti tu, spune Esme imbratisandu-ma.
-Sincer…. Credeam ca ma voi simti in al 9 lea cer, dar nu simt nimic in legatura cu ei,
ca si cum sentimentele nu0ar fi fost blocate. Este ciudat… Oricum persoana care i-a omorat
nu a fost vampirul din mine, ci partea mea umana sau cum ii spun eu constiinta. Acele
amintiri derulandu-se si repetandu-se in mintea mea, in acele momente m-au facut imuna la
tot ce s-a intamplat.
Am jurat ca nu ma voi mai lasa niciodata ingenucheata de trecut! Stiu ca nu voi putea
uita niciodata, dar nu mai vreau sa ma afecteze cum o facea pana acum!
Dupa 2 ore jumate ne-am intors acasa. Ma bucuram enrom ca intoarcerea acasa nu
mai era un chin.
-Bine.
-Buna, Rose!
-Buna, Seth!
-Multumesc, dar mai am mult pana o voi stapani si ma ingrijoreaza putin faptul ca
luni incepem scoala.
-Rose!?
-Alice…
David da sa ma apuce de mama si fara sa vrea ma loveste peste caseta, iar aceasta cade
pe jos. Inainte ca sa pot reactiona Jacob ridica caseta.
-Da-o, Jacob!
-Pof…
-Asta va fi la mine! Spune Carlisle luand caseta din mana lui Jacob.
-Tata, este un obiect personal! Nu vreau sa-l vada cineva! Te rog frumos sa-mi dai
caseta.. am spus rugator, incercand sa-l conving sa-mi inapoieze caseta, dar fara rezultat.
-Pe caseta aia sunt mortile lui Royce si a prietenilor lui? Intreba Jackson.
-Iti dau caseta, daca imi spui ce se afla pe ea si vreau adevarul! Spune Carlisle serios.
-Rose…
-O singura rugaminte, vreau s-o vedem, aici ma refer doar la familie, fara copii
bineinteles.
-Ce? Niciodata! Tata ceea ce este pe caseta aia s-ar putea sa va schimbe parerea despre
mine, pentru ca nu am lasat partea mea inunecata sa faca asta, ci pe cea umana….
-Nu conteaza ce este pe caseta, doar din curiozite.. vreau s-o vedem. Tu vei ramane
intotdeauna fetita mea! Spune tata imbratisandu-ma.
-Multumesc!
-Ce vrei?
Gandul ca vor vedea caseta ma nelinistea. Acum imi dadeam seama ca poate exagerase-
m putin, dar o meritau pentru ce mi-au facut. Privirile oamenilor erau pline de ura si groaza. Le
era frica de mine, iar multi cred ca se gandeau la ce se va intampla acum cu ei.
Un bubuit puternic ne-a alarmat pe toti. Am iesit in gradina si l-am vazut pe David langa
un copac rupt.
-David, pana acum am tacut din cauza lui Rose, dar totul s-a schimbat….
-Tata…
-Dar nu…
-Intrati! Le-am spus si eu pe un ton mai ferm. Emm, i-am spus luandu-l de mana. Nu
merita, crede-ma.
-Ai dreptate…. Ai grija David, daca mai faci vreo miscare gresita… TE OMOR!
-Emm, nu! I-am spus strangau-l mai tare de brat cand a vrut sa se intoarca.
-David, linisteste-te! Spune Carlisle.
-Sigur.
Am urcat in dormitor cu Emmett. S-a trantit in par, privind ganditor tavanul. Razele lunii
intrau prin fereastra mare a dromitorului. Era luna plina, de o culoare rosiatica, iar cerul era
negru, fara vreo urma de stea pe el.
-Emm, nu trebuie sa te pui la mintea lui, i-am spus asezandu-ma langa el.
-Nu-l mai suport! Are o problema cu tine…. Oricum trebuie sa recunosc ca are curaj
sa se i-a la harta cu cel mai puternic vampir, tinand cont ca i-ai putea zbura capul fara a
misca un deget…
-Mda… nu a sa ma pun la mintea lui. Daca o faceam era mort pana acum.
-Da. Rose, lasand gluma la o parte, zimi cum te simti? Ne vei lasa sa vedem caseta?
-Da, o vom vedea impreuna, nu-mi place acest lucru, dar Carlisle a avut un aliat foarte
puternic, care m-a convins repede. Iubitule ma simt bine, serios.
-Nici nu ai idee cat de mult ma bucur ca esti la fel ca inainte sa apara trecutul, spune el
zambind, aranjandu-mi dupa ureche o suvita ce imi atarna pe fata.
-Te iubesc! I-am spus punandu-ma pe picioarele lui, incepand sa-l sarut.
Am dat aprobator din cap, iar buzele noastre s-au gasit din nou. Ea bine… nu mai
simteam aceea retinere pe care o aveam de cand venisera oamenii, fapt ce ma bucura enorm.
Mangaierile si saruturile lui Emm nu ma mai faceau sa ma simt ciudat. Nu vroiam ca aceasta
noapte perfecta sa se termine vreodata. Totul era magnific… era ca un vis, pe care nu-l mai
Razele soarelui si-au facut aparitia printre copacii padurii, lovindu-se de geam, apoi de
corpurile noastre.
-Nimic, doar ma gandeam ca aceea voba din batrani cum ca rasaritul aduce o
speranta, este foarte adevarata.
-Da, intotdeauna ziua si razele soarelui aduc caldura si lumina in sulfetele tuturor,
chiar si in sufletel vampirilor.
-Da…
-Unde te duci?
-I-am promis lui Selene ca o ajut cu controlul, i-am spus intrand in baie.
-Baby, esti sigura? Asta inseamna ca ar trebui sa-si foloseasca puterea pe tine.
-Stiu si sunt pregatita. Voi fi in regula, ai incredere in mine, i-am spus sarutandu-l.
Dupa o jumatate de ora am iesit in gradina. Toata lumea ne astepta, iar Selene era foarte
nerabdatoare.
-Dupa mine nici acum nu coboram, era prea frumos si aici sunt persoane care ma
indispun, spune Emm.
-Nu-l bagati in seama, oricum vorbeste prea mult! Bun… deci trebuie sa te gandesti la
trecutul persoanei, nu?
-Da…
-Pai sa-i dam drumul, la faza cu ganditul nu am cum sa te ajut, asta trebuie s-o faci
singura, dar trebuie sa lucram la oprire. Am vazut ca ramai blocata un timp, pana revin
inapoi in realitate.
-Da..
-Fa-o!
-Da! Fa-o!
Mi-am intors privirea spre ceilalti, iar pe fetele lor puteam citi ingrijorarea. Edward a
mimat ceva din care am inteles doar mascochista.
-Bine…
Cu privirea atintita pe Selene, vedeam cu
ochii mintii cum ma arunca din nou in trecut. M-am prabusit, dar de data asta mi-am tinut
tipetele in interior. Nu pot sa mint durerea era aceeasi, iar “murdaria” in care eram aruncata in
aceste momente… imi provocau sila, dar am hotarat sa lupt cu trecutul si asta voi face! M-am
ridicat in genuchi, inca chinuita de durere si lovituri.
-Selene, acum incearca sa te opresti… am spus cu greu. Selene?! M-am prabusit din
nou la pamant si de data asta un geamat puternic mi-a iesit din gat. Mi-am pus mana la gura,
intorcandu-ma spre ceilalti. Erau pe punctul de a interveni. Stati acolo! Am spus in gand. S-ar
putea sa mearga…. Scuze Selene… va durea putin.
-Selene! Striga Taylor, cand un foc mic a inceput s-o inconjoare, fara ca aceasta sa
miste vreun milimetru.
-Stati acolo! Nu-i fac nimic! Am spus cu greutate, ridicandu-ma. Focul s-a marit si a
cuprins-o pe Selene. Am simtit imediat cum totul s-a terminat, durerea a incetat. Am oprit focul,
mergand la Selene. Esti bine? Intreb eu, ajutand-o sa se ridice.
-Da, multumesc! Nu stiu, eram blocata, imi pare rau… spune ea, vazandu-ma plina de
vanatai si sange.
-Da.
Durerea a reaparut, dar de data asta nu m-am mai prabusit, dar picioarele imi tremurau
ingrozitor. Mainile incepeau sa-mi sangereze, la fel fata, picioarele…. Loviturile pe care le-am
primit atunci erau la fel de reala…. Brusc durerea a inceput sa scada in intensitate si mi-am
ridicat privirea spre Selene. Dintii incepeau sa-i scartaie, iar pumnii ii tremurau, luptandu-se sa
se poata opri.
Carlisle isi luase concediu, iar acest lucru imi placea, dar ma tot batea la cap sa vedem
caseta… Fiind la mine nu puteau s-o vada, pentru ca nu stiau unde este si niciodata nu ma
gandeam la asta in preajma lui Edward.
Era o zi ploioasa de marti. Eram in garaj, impreuna cu Bella si Alice cand usa se
deschide.
-Offf…. Doamne…
-Cred ca este momentul Rose, mai ales ca “minorii” nu sunt acasa si in plus i-ai
promis lui Carlisle, spune Bella.
-Haide-ti sa vedem odata nenorocita aia de caseta, ca altfel voi ajunge la nebuni, daca
o sa mai continue situatia asta!
Am intrat impreuna cu fetele in casa. Ceilalti erau in living. Carlisle ma privea serios,
stiind ca nu vroiam sa vada caseta, dar promisiunea fata de el ma impiedica sa fac ceea ce
vroiam.
-De ce?
-O vom vedea cu totii, dar voi 2 mergeti sus, impreuna cu Henry, am spus serioasa
catre cei doi frati umani.
Dupa ce isi intoarce privirea spre mine, Carlisle da aprobator din cap. Am conectat
cablul camerei la televizor, dar imediat ce imaginea a a aparaut am pus pauza.
-Sti ce-ai merita acum? Ai merita sa te omor cu mainile mele pentru ceea ce ai
facut…. spune Robert.
-De unde ti-au venit ideiile astea, total sadice? Intreaba Mihaela.
-Orice lucru ar fi facut, aceste chinuri prin care i-ai facut sa treaca este de-a dreptul
monstruos… spune Mary.
-Cum sa-i castrezi si dupa sa…. manance….!..... Rosalie chiar ai intrecut masura cu
asta… spune Jackson.
-Am vazut ca starea in care erai cand te-a gasit Carlisle nu era buna, dar oricum asta
nu justifica ceea ce ai facut! Spune Vera.
-Poate ca nu… sau poate ca da…. Poate trebuia sa fiu mult mai sadica, pentru ca si ei
m-au condamnat pentru eternitate….
-Nu, mama! Vreti sa stiti adevarul? Vreti sa stiti de ce i-am omorat prima data, iar
acum au murit in acele chinuri?
-Rose, nu!
-Am….
-Ce-ai auzit….
-Da.. Vera este adevarat…. In aceea noapte visele, caldura si umanitatea mi-au fost
rapite de 5 barbati, iar ironia sortii a facut ca unul dintre ei sa fie chiar logodnicul meu,
barbatul cu care urma sa ma casatoresc intr-o saptamana.
-Acum ca ati aflat adevarul despre trecutul meu va simtiti mai bine? Am spus furioasa.
-Rose, imi pare rau… nu am stiut… incepe Vera.
Nemultumita am urmat-o pe Mihaela pana in bucatarie. Secretul meu iesise la iveala, iar
pe fetele lor puteam citi socul si mila. Stiam ca vor fi socati dar partea cu mila ma enerva
intotdeauna.
-Esti bine?
-Da, nu stiu cum de le-am spus…. Impulsul pe care l-am avut a fost imens…
-Stiu… si mai stiu ca ti-a fost greu, dar ai facut un pas urias impotriva trecutului si
pentru asta te felicit, spune Mihaela imbratisandu-ma.
-Multumesc!
-Vera…
-Nu stiu, dar este foarte ciudat, n-am mai vazut asa ceva in viata mea..
Am stat socati pana cand oamenii au disparut complet. Nimeni nu se putea misca, parca
totul inghetase. Inca priveam spre locul unde erau oamenii, dar de data asta ei nu mai erau
acolo. Nimeni nu-si putea explica ce tocmai vazuse-m.
-Ce-a fost asta? Intreaba Emmett intr-un final, spargand linistea ce se asternuse peste
intreaga casa.
-Se poate…
-Am vazut-o, iar dupa a fost o mica altercatie… in care Rose le-a spus
adevarul… spune Esme.
-Doamne traim intr-o lume intoarsa pe dos, spune Jacob trantindu-se in fotoliu.
Au trecut 2 zile de cand oamenii au iesit din vietile noastre si sincera sa fiu sper ca se
data sa fie pentru totdeauna.
-Iubito?!
-Rose, daca asta este destinul tau, nu prea ai ce face, spune Alice venind langa noi.
-Nu vreau asa ceva! Singurul lucru pe care mi-l doresc este o viata linistita alaturi de
familia mea, cum eram inainte.
-Alice nu am….
-Nici nu ma gandesc!
-Nu pot sa va spun acum… spune ea intorcandu-se spre copiii care se jucau volei.
-Alice…
-Nimic, doar ca tatal tau este foarte amuzant… spune Alice repede.
-Tata daca o auzeam de la mama sau oricine altcineva poate mai credeam dar pe tine
nu te cred… spune Taylor razand.
-Aaa… nu-l crezi pe tatal tau? Spune Emmett trantindu-l pe Taylor la pamant, incepand
sa-l gadile.
-Da, da!
-Emmett…
Am urmat-o pe Alice sau mai bine spun ma tarat dupa ea. Oare ce petrecere
“nebuneasca” mai are in gand mica mea surioara? O intrebare la care ii voi afla raspunsul in
curand sunt sigura. In timp ce eram tarata de Alice mi-am intors capul spre baietii si i-am vazut
jucandu-se volei cu copii.
-Ce faci Alice? Intreaba Bella cand a vazut-o tragandu-ma dupa ea.
-Alice toate pregatirile petrecerilor facut de tine dureaza cel putin o saptamana…
-Bun… aceasta va fi mai mic, adica noi, haita.. Billy, Sue si Charlie… Este bine?
Tornada incepuse si toti stiam foarte bine ca vom fi la foc automat in urmatoarele zile.
Nu-mi venea sa cred ca cei 2 copii ai mei se casatoresc, daca mi-ar fi spus cineva acest lucru
acum ceva timp nu l-am fi crezut, dar se pare ca exista cineva acolo sus care are grija si de
mine.
-Mama, matusa, bunico, mergeti cu noi pe munte cateva zile? Intreaba Taylor intrand
in casa.
-Nu dragule, dupa toata agitatia din ultimele zile vreau sa ma relaxez putin, i-am spus
zambind.
-La fel si eu… s-au petrecut foarte multe in ultima vreme… spune Bella zambind.
-Bine..
-Acum… Jacob a avut o idee buna cu aceasta iesire inainte de a incepe scoala.
-Ma ascund de uraganul Alice si vreau sa stau putin cu tine… de 3 zile parca suntem
in priza, spune el putin suparat.
-Asa e Alice, vrea intotdeauna ca totul sa fie perfect, i-am spus zambind. Am pus mana
pe o farfurie, dar Emmett imi apuca bratul, intorcandu-ma brusc spre el. Emmett!
-Da… este unul dintre cele mai frumoase momente pe care le-am trait.
-Multumesc pentru ca mi-ai oferit aceste 2 cadouri
minunate, spune el sarutandu-ma tandru.
-Alice…
-Emmett daca nu vrei sa te pun la spalat vase mai bine te intorci la asezatul scenei!
Dupa ultimele pregatiri am urcat in dormitor, pentru a ne alege tinuta. Orele se scurgeau
rapid, iar agitatia din Alice era foarte evidenta. Jazz a linistit-o putin, iar zambetul i-a revenit
cand ne-a vazut pe toti coborand scarile. Cine spune ca vampirii nu sunt stralucitori chiar si
atunci cand nu stau in bataia razelor soarelui se inseala amarnic. Toti aratam perfect. (El este
maimutoiul meu... Chance):D
Legatura speciala (capitolul 44)
Billy, Sue si Charlie au ajuns primi. La scurt timp a venit si haita. Era ciudat sa-I vad pe
baietii plini de muschi si aproape intotdeauna fara tricouri, imbracati in costum, purtanduse ca
niste adevarati domni. Alice invitase si clanul Denali, dar nu a putut ajunge. Emmett era foarte
agitat, deoarece urma sa-si duca fiica la altar, iar aceasta emotie il coplesea. Selene era dusa la
altar de Carlisle. Alice avusese grija de toate.
Stateam in picioare, langa masa, cand copii ies din casa, dar raman blocat in prag.
Uimirea de pe fata lor ne-a facut sa chicotim.
-Deci din cauza asta am plecat si tot din aceasta cauza nu ai vrut sa te transformi cat
am fost plecati, spune Seth.
-Seth… Seth… Seth…. mai ai de invatat fratioare, spune Jacob lovindu-l prieteneste in
umar.
-Alice…
-Matusa…
-Da, are dreptate! Spune Alice intrand in casa inaintea copiilor. Voi ramaneti aici! Le
ajut eu!
Imediat ce copii au urcat pentru a se schimba, am revenit la masa. S-a vazut pe fata lor
ca le-a placut surpriza mai ales ca maine incepeau scoala. Ma bucura foarte mult fericirea pe
care o vad pe fata copiilor mei, dar in acelasi timp sunt putin trista, deoarece cu acest pas facut
Nikki si Taylor vor vrea sa locuiasca singuri, la fel ca Renesmee si Jacob.
-Multumesc!
-Multumesc!
-Multumesc Leah.
-Multumesc!
-S-a dus dupa preot. Vor ajunge in cateva minute, spune Edward.
-Da.
-Ce?!
altul.
“Le pot auzi gandurile mamei si fratelui meu?! Oare ei pot sa mi le auda mie?” se
intreaba Nikki.
“Le pot auzi si vede gandurile?! Oare si ei pot face asta la mine?! Nu imposibil!”
-Da….
-Da, unchiule..
-Voi va puteti auzi si vede gandurile unul altuia?! Spune Edward, rasunand ca un ecou.
Fraza lui Edward a inghetat ringul de dans. Toti s-au oprit si au venint la noi, fiind
socati de ceea ce tocmai spusese Edward.
-“Gandurile mele…” dar era spus mai incet, dar in acelasi timp pe un ton socat.
-Edward, cum adica isi pot citi gandurile? Intreaba Carlisle nedumerit.
-Da, pot sa-si vada si auda gandurile unul altuia, explica Edward.
-Copii mei imi pot vede gandurile si ma intrebi daca sunt bine?
-Iubito…
-Nu este tare Paul…. Adica este frumos sa pot vorbi cu copii mei prin telepatie, dar
sunt unele chestii pe care le tin doar pentru mine….am spus incet.
“Deci orice voi face, mama va sti, la fel si Nikki… dar si eu voi sti ce fac sau ce
gandesc ele…” spune Taylor.
“Cred ca este frumos, dar stiu ca mamei nu-i va fi usor… cu anumite ganduri” spune
Nikki.
-Noi avem o petrecere aici! Am spus eu. Vorbim despre asta mai tarziu.
-Rose are dreptate… spune Bella, ajutandu-ma sa detasam aceasta tensiune ce cazuse
peste noi.
Copii si haita au mers pe ringul de dans. Ceilalti au ramas la masa. Ne uitam unii la altii
nedumeriti. Deci s-a dovedit ca aveam o legatura speciala cu Nikki si Taylor, fapt ce ma bucura,
dar in acelasi timp nu eram foarte fericita, deoarece amintirle mele din aceea noapte nu vor
inceta niciodata… Copii stiau deja povestea, dar nu vreau s-o si vada, pentru ca am omis unele
detalii cand le-am povestit si chiar nu vroiam ca ei sa vada tot ce s-a intampalt atunci, sau felul
in care i-am omorat pe cei 5. Fiind aruncata prin miile de ganduri ce mi se tot amestecau cu cele
ale copiilor, nu l-am simtit pe Emmett, decat atunci cand mana a inceput sa ma doara ingrozitor.
-Da…
Petrecerea s-a incheiat pe la 2 dimineata, deoarece copii vroiau putin timp impreuna,
pana sa inceapa sa se pregateasca de scoala. Se terminase vacanta. Ochii lui Selene erau de un
rosu inchis si a fost mai greu sa gasim lentile asemanatoare cu ochii ei naturali, pentru a nu da
prea mult de banuit.
-Stiu ca-ti va fi greu sa-ti ti anumite ganduri de Nikki si Taylor, dar vor
intelege… spune Emmett sarutandu-ma pe frunte.
-Iubito, esti puternica…. Mihaela mi-a spus ca ai facut progrese foarte mari…
-Da, dar nimeni si nimic nu-mi va putea sterge acele amintiri…. am spus cuibarindu-
ma la pieptul lui.
-Nu, chiar ne vom distra. Adica ce vrei sa spui Rozie? Crezi ca suntem batrani?
-Pai eu stiu Alice…. cel mai tanar dintre noi are 5 ani…. In fine 5 ani de cand a
devenit nemuritor…. iar cel mai mare are 349 de ani…. trage si tu singura concluziile.
“Ce sa uit?”
“Mama…”
-Edward?!
-Shhh…
Ne-am urcat in masini si am plecat spre liceu. Nikki si Seth primisera cadou o casa si o
masina, un audi A8, iar Taylor si Selene o casa si un Ford Focus CC. Stiam cum reactioneaza
copiii de la liceu cand vor vede masinile pentru ca si noi am trecut prin asta, dar nu a contat
cand am ales masinile.
-Credeti ca mai este vreun profesor pe care l-am avut noi? Intreb eu.
-Nu cred….
-Din cate am auzit au plecat din oras sau au murit, totusi au trecut atatia ani de cand
am plecat…. spune Jasper.
Am mers in spatele copiilor. Alice era cam suparata din cauza ca puteam vorbi cu Nikki
si Taylor fara ca ea sa stie… dar si ea facea acelasi lucru cu Edward. Acum este putin ciudat,
pentru ca eram obisnuiti doar cu Edward care putea sa ne citeasca gandurile…. Jacob
acceleraza brusc departanduse de noi. Acest lucru m-a facut sa chicotesc, mereu ne ciondaneam
pe cine este cel mai bun mecanic…
-Stiu, dar nu prea am chef… Imi suna telefonul, iar Emmett a raspuns. I-am recunoscut
imediat vocea lui Jacob.
-Nimic….
-Discutie mama-copiii?
-Acum a fost doar niste ganduri, nu o discutie, i-am spus lui Alice.
Jacob incerca sa puna din nou o distanta intre noi, dar fara rezultat.
Am apasat acceleratia pana la fund si am intrat in depasire. Cand am ajuns in dreptul lui
Jacob acesta era putin enervat, dar si uimit pentru ca nu putea sa se distanteze. L-am depasit si
am mers in fata lui.
-Rose, daca nu-l tin franele? Intreaba Alice cand a vazut ca am pus masina pe mijlocul
strazii la curmezis, dupa ce ne-am indepartat putin de Jacob.
-A zis ca are frane buna, acum sa vedem si oricum nu vom patii nimic…. am spus
chicotind.
L-am vazut pe Jacob venind si am luat mana dupa volan. Din partea opusa nu vedea
nici-o masina asa ca nu aveam de ce sa ne temem, nu ca pateam noi ceva, dar trebuia sa gasim o
minciuna buna, daca intra cineva in noi si nu pateam nimic. Masina lui Jacob s-a oprit la cativa
centimetri de a noastra.
-Am castivat Jake, am spus mandra.
-Ai avut noroc… data viitoare lucrurile vor sta altfel… spune el suparat.
-Din nou ai pierdut Jake, dar daca nu ne grabim vom intarzia… spune Nessie,
coborand din masina.
-Esti mai alba si ai ochii mai deschisi… in rest totul este normal.
In sfarsit dupa inca vreo 10 minute de mers in liniste cu masina, am ajuns in fata
liceului. Noi am ramas afara, dar cum ni se intampla si noua toata parcarea si-a indreptat
atentia spre noile masini ale fratilor Cullen.
“De ce Nikki?”
“Se tot uita dupa Seth…. cat de curand cred ca ma voi zbarli la ea…”
“Mama?”
“Wow… are dreptate surioara si oricum Seth este al tau asa ca nu ai de ce sa-ti faci
griji”
“Da, dar ma enerveaza…”
“Copiii! Va rog…”
“Bine mama”
“Foarte bine”
-Mergem cu voi! Chiar daca nu patim nimic… mi-e frica sa merg cu Rose, spune
Alice. Si eu merg cu viteza, dar ea chiar exagereaza putin… Apropo, Rose de ce poate sa
mearga cu asemenea viteza, iar eu nu pot merge cu Porche-ul prin Forks? Intreaba ea
suparata.
-Bine…
Ne-am urcat in masini si am plecat spre casa. De data asta am mers ca niste oameni
normali. Mai aveam putin pana la straduta pe care trebuia sa intram pentru a ajunge acasa,
cand ceva de pe marginea drumului imi atrage atentia. Am incetinit masina si am vazut un catel
ranit. Am oprit masina si am mers la el.
-Ce?
-Nu conteaza, vrea sa traiasca si nu o sa-l las, daca se mai poate face ceva il voi salva!
-Mergi cu Edward, Alice, Bella si Jazz! Am spus ridicand catelul, care a inceput sa
planga din cauza durerii.
-Rose…
Am pus catelul pe scanul din dreapta si am pornit. Ceilalti erau in spatele meu. Nu erau
prea fericiti pentru ceea ce tocmai facuse-m, dar nu-l puteam lasa sa moara stiind ca poate
exista o sansa pentru a-l salva. In cateva minute am ajuns acasa. Am luat catelul in brate si am
intrat in casa.
-Da…
-Ajuta-ma putin! Tine-i piciorul asa, pana ii pun aceasta atela, pana mergem in Settle
sa-l ducem la veterinar asta il va ajuta.
Pe la 22:30 m-am intors acasa dupa ce am mers cu catelul la veterinar. Copii venisera
de la liceu si stiau ce se intamplase. Am intrat in casa cu catelul in brate, avea toata partea
inferioara a corpului bandajat. Daca mai statea mult putea muri, deoarece pierduse prea mult
sange.
-Da…
-Nu pare sa-i pese de ceea ce suntem… in fine nu stie ce suntem, dar simte ca este in
pericol…
-Da…
-Bine… spune Carlisle dupa o privire scurta cu mama.
-Multumesc, dragule.
-Pentru putin.
Familia noastra s-a marit cu inca un membru. Nimeni nu se gandea vreodata ca o familie
de vampiri si varcolaci, vor avea animal de companie un catel…. Daca vampirii si oamenii pot
trai impreuna, vampirii si varcolacii…. De ce nu ar putea locui cu vampiri si varcolaci, un catel
micut? Ma bucur ca l-am putut salva. Chiar si vampirii care sunt fiinte care nu au suflet…. pot
avea suflet, aceasta fapta buna pe care am facut-o astazi demonstreaza acest lucru.
Inima distrusa (capitolul 45)
Zilele au trecut, iar Lucky s-a vindecat. Devotamentul unui catel se pare ca este valabil
chiar daca stapanii nu sunt oamenii. Am vrut sa-l lasam liber sa plece, dar nu a vrut sa plece,
asa ca l-am pastrat.
Inca nu ma obisnuise-m cu cititul gandurilor copiilor si imi era cam greu, deoarece
trebuia sa-mi tin anumite ganduri departe de ei si asta era foarte greu. Chiar daca totul parea in
regula, parca era ceva in aer care iti vestea ceva rau.
-Bine…
-Nimic am reusit sa scap putin de entuziasmul lui Alice.. si ca se apropie balul copiilor
si deja nu stie cu ce o sa se imbrace….
-Asa este Alice…. Totusi nu inteleg de ce se grabeste asa, mai ales ca va sti din timp ce
va purta…
-Rose trebuie sa fi pregatita din timp pentru orice, spune Alice venind la noi.
-Rose, sti foarte bine ca Alice se entuziasmeaza foarte tare atunci cand vine vorba de
moda sau petreceri, spune Esme.
-Da, dar…
-In fine…. Rose, Esme ce ziceti de o plimbare prin oras? Intreaba Bella.
-E o idee buna.
-Da, este bine sa mai iesim putin. Ma duc sa-l anunt pe Carlisle, pentru a nu se
ingrijora.
Am ramas in gradina, impreuna cu Bella. Privind din nou spre padurea putin luminata
am gazut pe ganduri. Oare Volturii vor veni, cand vor afla de Nikki si Taylor? Oare ne vor ataca
sau se vor opri ca data trecuta? Ce vom face? De fapt stiu ce voi face… Imi voi apara familia cu
orice pret, chiar daca asta inseamna sa distrug familia regala de vampiri.
-Sigur, padurea este foarte frumoasa, dar ce te macina pe tine si spune-mi adevarul, te
rog…
-Bella…
-Te cunosc, poate nu atat de bine ca Esme si Alice, dar imi dau seama cand te
framanta ceva…
Esme m-a privit serioasa, stiind ca mint. Am hotarat sa mergem prin oras pe jos, o
plimbare prin micutul Forks ne facea bine, iar cu ocazia asta Bella putea sa-l vada si pe
Charlie. Linistea in care mergeam era apasatoare, iar Esme si Bella parca asteptau ca sa afle ce
anume ma framanta.
-Si cum este Rose sa sti ce gandesc copii tai? Intreaba Bella, spargand linistea ce cazu-
se peste noi de la plecare.
-Bella, am spus ca nu voi mai lasa trecutul sa ma afecteze, dar nu voi uita niciodata
aceea noapte!
-Offf….
-Vrei sa vezi cat de rau pot sa zgarii? Intreb, facand un pas amenintator spre el.
-Hai, Denis!
-Dispareti!
-Denis!
-Acum chiar ai intrecut masura, spune Bella furioasa, incet, incat am putut auzi doar eu
si Esme.
-Denis, inceteaza sa faci asa! Si in plus este ceva in neregula cu ele, cel mai intelept ar
fi sa plecam.
-Ce ai de gand?
-Sa ma distrez! Toate sunt la fel de frumoase si apetisante, dar o vreau pe una dintre
ele… Blonda are gura cam mare si cam mult tupeu, dar o voi invata ce inseamna respectul!
Chiar daca ne indepartase-m putin de grupul baietilor, am auzit dalogul pe care l-am
avut baietii. Veninul imi clocatea in vene. Am luat o piatra de pe jos si am strans-o in mana,
pana cand aceasta s-a transformat in praf.
-Bella, stiu ca foarte multi baieti sau barbati au astfel de ganduri prin preajma mea,
dar de data asta am auzit si nu voi….
-Sunt oameni…. Sti foarte bine ca daca te intorci acolo in cateva secunde sunt
morti, spune Esme.
-Stiu… si cred ca as face un lucru bun! In fata unui vampir nu ar avea nici-o sansa,
dar in fata unei fete, femei sau chiar a vreunui copil au o foarte mare putere, am spus
maraind.
Ne-am continuat drumul si fara sa ne dam seama am pierdut notiunea timpului. Becurile
de pe strazi se aprinsese-ra, iar oameni incepeau sa se retraga spre casele lor. Mai aveam putin
pana la iesirea din oras, cand un tipat asurzitor ne-a atras atentia. Ne-am aruncat o privire
fulgeraotare si ne-am indreptat spre locul de unde a venit tipatul. Cu cat ne apropiam mai mult
cu atat auzeam mai tare o inima batand din ce in ce mai incet, pana cand nu s-a mai auzit deloc.
Mirosul dulce al sangelui uman ne-a umplut plamanii. M-am intors spre Esme si Bella si le-am
vazut serioase, stiam ca este in neregula. Ajun-se in fata unei alei inguste, slab luminata de un
bec, care mai avea putin de “trait”, ne-am oprit. Puteam auzi sangele cum se scurge si am stiut
ca este vorba despre un vampir.Imediat mi-a venit in minte imaginea Volturilor, dar ei nu faceau
asa ceva, doar daca nu vroia sa ne omoare pe rand. Am patruns in intuneric, iar in capatul aleii
-Scuze ca te deranjam, dar cine esti? Am intrebat ironica, incercand sa-mi ascund
dezgustul fata de scena pe care o aveam in fata.
-Plecati de aici sau va fac eu sa plecati! Maraie fata, venind spre noi.
-Rose!
-Teritoriul vostru?!
Fata se sterge de sange si vine spre noi. In lumina slaba am vazut ochii…. Era o nou
nascuta. Eu eram in garda, dar Bella si Esme se mai relaxase-ra putin. Am iesit toate 4 dupa
aleea intunecosa.
-Familia Cullen, raspunde Esme. Eu sunt Esme, iar ele sunt fiicele mele Rosalie si
Bella.
-Dar ochii…
-Rose, o sperii…. Deci asa se simte un vampir in fata ta…. Bine ca noi suntem
obisnuiti cu asta, spune Bella.
-Saya.
-Incantata Saya.
-Si eu…. Spune ea timida, uitandu-se la noi.
-Carlisle?
-Da… este o situatie cam aiurea, chiar nu vreau sa mai avem de aface cu Volturii, iar
Rose nici atat.
M-am indepartat putin de Esme, Bella si…. Saya pentru a suna acasa. Dupa incidentul
cu aceei baieti de dimineata aceasta scena imi lipsea… Sincera sa fiu mi-as fi dorit sa fi stat
acasa, decat sa am o astfel de zi.
-Alo, Carlisle!
-Rose, ce s-a intamplat? Am vorbit mai devreme cu Esme si mi-a spus ca veniti
acasa….
-Avem o problema….
-O nou nascuta vana pe teritoriul nostru… Nu pare sa stie ce se petrece, dar nu stiu ce
sa fac… Am gasit-o, in timp ce se hranea cu un om…
-Vrei sa stai de vorba cu ea, venim acasa…. La urma urmei nu are nici-o sansa in fata
mea si in plus am speriat-o putin….
-Bun… Va asteptam!
-Ok.
M-am intors la fete si am vazut-o pe Saya comportandu-se ciudat. Era ca si cum nu stia
pe ce planeta traieste. Cred ca nimeni nu-i spuse-se depsre cum e sa fi vampir. Puteam vedea
groaza, curiozitate si retinere in ochii ei rosii.
-Unde ma duceti?
-Acasa la noi, linisteste-te nimeni nu-ti va face nici-un rau, spune Esme.
-Rose, ce au spus?
-Vroia sa vina Carlisle aici, dar i-am spus ca mergem acasa, oricum daca face ceva
nici nu va sti ce a lovit-o, nu prea mai am rabdare cu astfel de chestii.
Dupa o privire scurta intre cei 3 lupi, acestia au scos un marait pe care l-am luat in semn
ca da. Am continuat drumul spre casa, de data asta si in compania lupilor. Tensiunea se simtea
in aer, iar asta ma facea sa-i simt lipsa lui Jazz. Dupa 15 minute am ajuns acasa. Toata familia
ne astepta in living.
-Da… i-am raspuns cu un zambet. Micul incident trebuia sa-l tin ascuns, deoarece copii
si Edward puteau vedea, iar temperamentul vulcanic al lui Taylor putea sa faca multe.
“Taylor nu fi rau….”
“Nu stiu are ceva ciudat si in plus nu-mi place cum se uita la tata!”
“Ce?”
“Uitat-te la ea!”
“Sa ma distrez! Toate sunt la fel de frumoase si apetisante, dar o vreau pe una dintre
ele… Blonda are gura cam mare si cam mult tupeu, dar o voi invata ce inseamna respectul!”
“Mama?!”
“Da, dragule, dar nu-ti face griji! Saya nu se va atinge de familia mea!”
-Sigur.
-Da.
Am iesit in gradina toti 4. A fost ciudat, parca ceilalti nici nu si-ar fi dat seama ca am
plecat. Povestea Sayei parca ii himnotiza-se. O neliniste a inceput sa-mi cuprinda intreg corpul,
dar Jasper a simtit asta si m-a ajutat sa ma relaxez.
-Nu… A fost cam speriata de mine. M-am indepartat putin de ele cat am vorbit la
telefon, iar dupa parca Saya facea parte din familie si trebuia sa avem grija de ea.
-Vrei sa spui ca intreaga noastra familie este acum sub controlul ei? Intreb socata.
-Nu stiu, la tine poate din cauza ca si tu poti manipula oarecum oamenii… Rose are
puterea legendara, iar eu si Taylor nu stiu poate citirea gandurilor…
-Rose, din cate am vazut pana acum ea este foarte speriata de aceasta lume, cred ca
nici nu stie ca are aceasta putere, asta bineinteles daca are vreo putere.
-Bun!
Carlisle a acceptat ca Saya sa ramana la noi, pana cand se va obisnui cu aceasta lume.
In urmatoarele saptamani am fost cu ochii pe Saya, iar intamplarile faceau ca Edward sa aiba
dreptate. Saya chiar avea o putere, puterea de a manipula persoanele si de a face ce vrea ea. Am
vazut ca se apropiase foarte mult de Emmett si asta ma cam ingrijora putin, deoarece putea sa-l
intoarca impotriva mea si nu stiu daca as fi fost in stare sa lupt impotriva sotului meu sau a
familiei mele. Macar nu eram singura ii aveam pe Edward, Taylor si Jasper alaturi de mine, se
pare ca puterea Sayei nu functiona pe noi.
A trecut o luna, de cand Saya veni-se la noi in casa. Toti eram in gradina, mai putin
Emmett si Saya, pot spune ca eram putin ingrijorata, iar asta mi se citea pe chip.
-Nu Esme…
Veninul a inceput sa arda. Saya era impreuna cu Emmett… stiu ca pare o scena de
gelozie, dar daca nu ar fi avut nenorocita aia de putere nu mi-ar fi pasat… Nu stiu daca voi
rezista sa-l vad pe Emmett…
“Ce se petrece?”
“Nimic Nikki!”
-Tata?!
-Emmett, vei face o greseala ce s-ar putea s-o regreti toata viata… spune Edward.
Un marait feroce mi-a iesit din gat. Saya a facut un pas inapoi, ascuzandu-se in spatele
lui Emmett. Ceilalti se uitau seriosi la mine, ca si cum faceam ceva gresit. Edward, Taylor si
Japser se uitau la mine si asteptau sa erup, dar nu vroiam asta, pentru ca puteau fi unii dintre ei
raniti…
-Ba da Rose…
-Frate, linisteste-te!
Inainte ca Nikki sa termine fraza se trezeste cu o palma peste fata de la Taylor. Seth vine
imediat langa Nikki, la fel si ceilalti… Situatia deja degenerase.
-Edward, Rose…
-Imi pare rau, dar mi-am dat seama ca nu vreau sa am langa mine o femeie ca tine, sti
la ce ma refer….
-O femeie ca mine?
-Da… Nu vreau langa mine o femeie… violata…. O femeie ce a fost atinsa de alti
barbati….
Cuvintele lui Emmett ma dureau enorm. In acel moment mi-as fi dorit ca cineva sa-mi
rupa gatul. Niciodata nu am crezut ca voi auzi acest cuvinte din gura fiintei pe care o ador…
chiar daca nu era cu adevarat el nu putea sa nu vad ca el a spus aceste cuvinte.
-Oricum Rose, vei ramane surioara mea…. Spune Emmett sarutand-o pe Saya.
-Nu sunt sora ta! Am spus enervata, oricat am incercat sa fiu calma asta imi puse-se
capac. Ochii au inceput sa-mi arda, la fel intregul corp. Primul impuls pe care l-am avut a fost
s-o rup pe Saya in bucati, dar stiam ca ceilalti vor sari pentru ea si astfel vor fi raniti.
-Rose….
-Mama…
-Nu vreau si oricum nu vei face nimic… nu stiu ce fel de putere ai, dar sunt sigura ca
nu-ti vei ataca familia…
-Pentru ca Emmett este foarte frumos, iar inimii nu-i poti porunci…. Il vreau pe
Emmett si voi ramane cu el.
-Dar el nu te iubeste…
-Da!
-Bun… dar nu uita… cand iti vei reveni s-ar putea sa fie prea tarziu… Am spus
intorcandu-ma.
-Nu stiu… dar nu vreau sa stau aici, pentru ca nu stiu cat voi mai rezista.
-Nicaieri Esme…
-Jazz stiu ca asta inseamna ca voi fugi, dar nu mai pot… nu vreau sa-i ranesc…
-Rose, tu nu esti asa! Esti o luptatoare si in plus ne ai pe noi de partea ta, ca sa nu mai
vorbim de puterea pe care o ai.
-Lucky, m-ai speriat, am spus mangaindu-l. Se uita la mine cu niste ochi mari si mi se
cuibareste in poala. Era ca si cum ar fi vrut sa ma inveseleasca, pentru ca stia sau mai bine zis
simtea toata durerea pe care o aveam in inima si suflet.
-Buna!
-Buna ziua! Va rog s-o iertati pe sora mea… uneori este bagacioasa, spune baiatul.
Am stat pe malul oceanului, impreuna cu Lucky si cei 2 copii cam doua ore. As fi vrut sa
ma intorc acasa, dar nu stiu cum as fi reactionat sa vad si alte scene. “Tu nu este asa Rose!”,
“sora mea are puterea de a trece peste orice!”, “Rose te iubesc si te voi iubi atata timp cat voi
trai!”. Frazele spuse de Edward, Emmett si Esme, mi-au dat puterea de a ma intoarce acasa.
Drumul mi s-a parut ca a durat o vesnicie sau poate ca atat am vrut eu sa dureze.
-Mama…
-Taylor, te rog…
Am intrat in casa si am fost intampinata de Esme. Ceilalti erau in living, cu exceptia lui
Emmett si Sayei.
-Sa i-au o gura de aer… i-am raspuns tatei, dupa ce m-am ferit de imbratisarea lui.
-Poate nu te cunosc atat de bine, dar imi dau seama ca nu esti ok…
-Tata…
-Probleme…
-Rose, nu!
-Rose…. Iubit..o?
-Iubito?! Am repetat uimita, se pare ca puterea Sayei se risipea, sau paote a fost ceva
trecator.
-Edward a avut…
-Stiu…
-Fiule, linisteste-te! Vrea sa ne enerveze, hai sa nu-i dam aceasta satisfactie, i-am spus
lui Taylor iesind impreuna din camera. Apropo Saya, poate te gandesti sa te imbraci, daca
cumva vrei sa cobori…
Am simtit stramsoarea puternica a lui Edward pe bratul meu, dar un marait puternic mi-
a iesi din plamani… un marait ce le-a atras atentia tutuor celor din casa, facandu-i sa tresara.
“Mama…”
-Nu! Nimeni nu intelege, mai ales voi, pentru ca sunteti marionetele Sayei acum, din
cauza puterii pe care o are!
-Saya… jur ca asta nu va ramane asa! Te-ai luat de familia mea si asta nu permit
nimanui, chiar daca asta inseamna sa ma transform intr-un monstru fara suflet!
-O sa intelegeti cand Saya va disparea, dar ma tem ca s-ar putea sa fie prea tarziu
pentru unele chestii…
-Hahahaha… Rosalie te rog opreste-te, nu mai pot de ras! Spune Saya razand.
-Cine rade la urma, rade mai bine! Am spus zambind chinuit, iesind din casa.
M-am oprit, dar nu m-am intors spre el. Il auzeam apropiindu-se si parca un cutit mi se
rasucea prin inima de gheata. Dupa agitatia din casa, am stiu ca Edward si Jazz au oprit-o pe
Saya sa vina dupa Emmett.
-Rose… nu stiu ce se intampla…. ceva imi spune ca nu este bine ce fac, dar ma simt
oarecum obligat….
-Ca nu este bine… si este ciudat… niste sentimente puternice pentru tine, se lupta sa
iasa afara, dar nu pot razbi acel zid…
-Emmett! I-am spus imbratisandu-l, dar m-am indepartat repede, ca si cum m-ar fi ars.
Am promis ca de acum incolo nu voi mai arata nici-un sentiment de slabiciune. Acum toti vor
cunoaste si partea mea intunecata… sau mai bine zis monstrul din mine, pe care l-am tinut in
lanturi pana acum si se pare ca am avut de suferit. Poate este mai bine sa fiu imuna la tot…
trebuie sa-mi blochez sentimentele, dar asta nu inseamna ca nu-mi iubesc familia si copiii si ca
nu-i voi apara daca este necesar. Nimeni nu va mai vede vreodata sentimentele mele adevarate,
nici macar Jasper!!!
-De ce te feresti? Ma leaga ceva mai mult decat copiii, de tine… dar nu…
-Emmett, nu mai spune nimic! Promite-mi ceva doar… cand va veni vremea stai
departe!
-Unde mergi?
-Da, dar… am auzit vocea lui Edward din casa. Jazz, Taylor ma bazez pe voi ca nu ….
-Sigur, Edward!
-Bun!
Edward iese din casa si vine la mine si Emmett. Nu ma puteam uita la Emmett, pentru ca
ma simteam prea rau, dar nu vroiam sa mai arat asta.
-Bine! Jazz!
-Nu stiu… dar dupa cum erau imbracati…nu pareau prea ok, sti tu la ce ma refer.
-Mda…
-Ce faceti pe aici la ora asta? Am intrebat privindu-i, dar am vazut in mana fetitei o
punga, iar Tom avea niste scoici in mana.
-Nimic… ne jucam…
-Strangeti scoici? Am intrebat eu, dar mi-am aruncat privirea spre Edward, iar durera
pe care o vedeam in expresia lui m-a facut sa ma cutremur. “Edward ce este?”
-Aha…
-Parintii vos…
-Ce se intampla?
-Insist! Va rog… nu am nevoie de ei si decat sa-i arunc sau sa-i dau cuiva si sa-i
cheltuie pe prostii, prefer sa vii dau voua.
-Ce? Cum?!
-Omorati!?....Nu-mi spune…
-Ba da! Rose nu trebuie sa facem nimic acum… ceilalti se vor baga…
-Stiu! Nu voi lasa asta asa si nici problema de acasa… Te rog ai grija de casa, pana
vin eu!
-Unde mergi?
-…bine…
Am stat acolo pana dimineata. Razele soarelui s-au lovit de mine, aruncand pe crengile
pomului mii de cristale. Treabuia sa opresc asta, chiar daca voi fi un monstru. Saya trebuie sa
dispara din peisaj. Si ceea ce aflase-m ieri seara de la Edward, in legatura cu acei copii…. m-a
facut sa i-au aceasta hotarare. Singura problema care exista era familia care se putea baga
intre mine si Saya si putea fi raniti, iar scutul Bellei nu-i prea ajuta. Este bine totusi ca Saya nu
stie despre puterea mea, nimeni nu-i spuse-se, pentru ca Edward m-ar fi anuntat daca era ceva.
Am coborat din copac si am inceput sa alerg, indreptandu-ma spre casa. Mai aveam putin pana
acasa, dar drumul mi-a fost blocat de 2 lupi.
-Sa promit?! Sa trec si de voi? Pai cine se mai baga, daca as vrea sa-i fac ceva Sayei?
-Jacob… Nu mai conteaza! Am spus facand un salt peste ei. Pasii mari si apasati ai
celor 2 lupi se auzeau in spatele meu, dar stiau foarte bine ca nu puteau sa mearga prin
copaci… si nici atat sa mearga atat de repede ca mine, printre crengile pomilor. Dupa o
urmarire nebuna, am ajuns acasa. Toti se aflau in gradina.
-Vad ca nici haita nu vrea sa te intorci acasa… spune Saya venind langa noi.
-Taylor…
Inainte ca Emmett sau oricare altcineva sa reactioneze m-am aruncat spre Saya
indepartand-o de familie. Acum stateam fata in fata, maraind furioase. Pentru a nu fi intrerupte
de cineva, am ridicat un mic zid de foc. Socul pe care l-a avut Saya m-a facut sa zambesc.
-Acum e randul meu! Mai ti minte ce ti-am spus Saya…. cine rade la urma, rade mai
bine… mult mai bine!
-Asta este puterea mea! Am puterea focului, iar asta ma face cel mai puternic vampir
din lume! Tu ai facut ce-a mai mare greseala atunci cand te-ai luat de familia mea, iar acum
vei plati.
-Ma protejeaza?!
-Puterea Bellei sta intr-un scut invizibil, ce te fereste de toate puterile psihice, dar in
acelasi timp fizice, cum este a mea de exeplu. Dar sti foarte bine Bella ca scutul tau nu va
rezista in fata puterii mele, iar acum sunt furioasa si cu atat mai mult nu va rezista.
-N-o sa ma omori!
-Ba da! Si nu te omor numai pentru faptul ca te-ai luat de familia mea, ci si pentru ca
ai incalcat legea!
-Nu!
M-am intors si i-am vazut pe toti ingroziti. Se pare ca puterea Sayei disparu-se.
Concentrarea ei era bruiata de lupta cu mine si asta a facut sa nu-si mai poata controla puterea.
-Ai incalcat legea suprema a vampirilor Saya! Te-ai lasat vazut-a de oameni, iar
aceasta greseala se plateste… cu MOARTEA! Am spus fara a baga in seama ceea ce spuse-se
Esme.
-As spune ca-mi pare rau, dar as minti si am fost invatata sa nu mint! Am spus
rupandu-i gatul. Atunci a disparut si zidul de foc ce ne inconjura-se. Nimeni nu putu-se sa vada
nimic, pentru ca facuse-m zidul de foc mai inalt pentru a nu se putea vede inauntru. Aparentele
inseala! Am spus privind ce incepea sa dispara incetul in incetul in foc.
-Baby… spune Emmett incet. Edward ne-a spus….. Imi pare rau!
-Edward, crezi ca ma poti ajuta cu treaba aia? L-am intrebat pe fratele meu, fara a-l
baga in seama pe Emmett.
-Nu cred ca ma vor refuza… i-am spus zambind. Catelus ti-ai revenit?
-Rose, Edward, Jazz, Taylor ne pare rau pentru ceea ce s-a intamplat.
-Sa nu mai pui vreodata mana pe mine! Am spus, tragandu-mi mana din stramsoarea
lui.
-Rose…
-Am spus ca poate cand iti… va veti reveni poate fi prea tarziu… Unele lucruri sunt
ireversibile Emmett.
-Ai dreptate Esme, dar poate ca asta a fost asternutul a ceea ce urmeaza sa se
intample…
-Mama!
-Da, Selene.
-Te roggg….. nu te mai marginaliza… Ati trecut peste altele mult mai grave…
intotdeauna exista o a doua sansa.
Dupa ce Selene a iesit din dormitor, gandurile, intrebarile fara raspuns au inceput sa-mi
navaleasca in minte. Trebuia sa ma tin ocupata, pentru a ma mai detasa de ele…. Dar cu ce?
-Sigur.
-Masina mea scoate un zgomot ciudat cand bag in viteza si uneori las in urma un fum
negru inecacios….
-Vin acum, am spus zambind. Doamne…. ce am spus ca vreau sa fac si ce fac? Daca voi
mai sta asa ganditoare si trista, toti vor sti ca sufar si am jurat ca nimeni niciodata nu va mai sti
ce simt, tot ceea ce vor vedea va fi decat un cub de gheata.
L-am urmat pe Edward, dar nu am luat-o prin bucatarie, ci am iesit in gradina, ocolind
intreaga casa. Prima data nu am inteles de ce, dar m-am prins imediat ce am ajuns in gradina.
Intreaga familie plus haita se aflau acolo.
-Da, dar nu este corect pentru ca noi avem un jucator minus, protesteaza Nessie.
-Merg sa vad ce are masina lui Edward si dupa veti avea si voi jucatorul lipsa.
-Bun venit inapoi…. in lumea celor vii… spune Edward chicotind, lovindu-ma usor in
umar.
-Am fost aici intotdeauna….in lumea celor vii unde exista si morti, i-am spus razand.
-Mie imi place mai mult armura in care a intrat… spune Mihaela ganditoare.
-Armura?!
-Ea a mai incercat si inainte sa fie altcineva si mai ales sa demonstreze ca este
puternica, dar nu prea i-a iesit… ei bine de data asta este altfel…. Aura care o inconjoara iti
provoaca o stare de neliniste si frica, din cauza puteriii…. Dar este curios faptul ca in ochii ei
nu mai poti citi nimi inafara de gheata, raceala si indiferenta….
-M-am plictisit ascultandu-va…. Nu sunt sura, iar viata mea este DOAR A MEA!
-Mihaela nu mai sunt Rosalie care eram acum 2 luni si nu este bine ca sa ma
enervez… i-am spus usor plictisita, asezandu-ma pe scaun.
-Rose…
-Nu… Emm… fratioare, singura vinovata sunt eu, dar de acum incolo lucrurile se vor
-Totusi nu inteleg…
-Rose, ce ai de gand?
-Nimic Carlisle, vreau sa fac o fapta buna. Vampirii nu pot face asta?
-Rose!
-Nu Esme… v-am spus de acum incolo lucrurile vor sta putin diferit.
“Exact!”
“Mama, tata chiar te iubeste…. Chiar daca nu-l cunosti iti dai seama ca sufera…”
“Dragule… inima, minte si sufletul nu pot ierta… oricat as vrea eu sa-l iert si sa sterg
cu buretele tot ceea ce s-a intamplat… nu pot…”
-Mda… Voi parca trebuia sa jucati ceva…. spune Edward intrerupand conversatia noastra
mintala.
Am jucat vreo 2 meciuri cu copii, dupa am urcat in dormitor. Mi-am facut un dus si m-
am schimbat, hotarase-m cu Edward sa mergem pentru a cumpara casa. Ceilalti inca era
nedumeriti de aceasta chestie, dar sincera sa fiu nu prea ma interesa.
Dupa 3 ore casa cumpara, iar actele ne apartineau. Abia asteptam sa le dau vestea
copiilor, care in tot acest timp de cand i-am cunoscut am avut grija de ei, chiar daca refuzau
prima data, nimeni nu rezista in fata frumusetii si magiei unui vampir.
-Cum crezi ca vor reactiona? Intreaba Edward conducand spre drumul care ducea la
ocean.
-Nu vor accepta prima data, dar cand vor vede ca este pe numele lor nu prea mai au ce
sa faca..
-Ce este?
-De 2 saptamani Emmett nu a mai vanat nimic, cred ca ti-ai dat seama…
-Da, dar nu este problema mea ca nu vrea el sa vaneze… Ma tineam tare, dar ma durea
extrem de mult asta. Imi daduse-m seama ca nu vroia sa vaneze din cauza ca eram certati…
-Nu mi-as fi imaginat niciodata ca il voi vede pe Emmett la pamant….. dar acum este
pierdut Rose… Crede-ma nici nu vrei sa sti ce gandeste.
-Ce?
-Bine, am promis ceva, nu pot sa vad cu persoana pe care o iubesc se distruge din
cauza mea…
-Multumesc.
Cum stiam deja am gasit cei 2 copii in acelasi loc, ca de obicei. Nu mai erau uimiti sa ma
vada sau sa-l vada si pe Edward, dar stiam ca vestea care urma sa le-o dam avea sa-i socheze.
-Buna!
-Stiu, dar si noi suntem copii…. Niste copii batrani, am gandit eu.
-Ce?
-….nu am vrut…
-Ba da! Astea sunt ale voastre, le-am spus inmanandu-le actele.
Tom deschide plicul, urmarit de Cristina. Exact cum ne asteptam socul a fost vizibil,
poate chiar prea vizibil, deoarece a scapat plicul pe joc, iar ochii lui de data asta mari ne
priveau cu uimire.
-O casa?!
-Dar…
-Voi doar acceptati! Stiu ca ati fost invatati sa faceti fapte bune, la fel ca si noi. Avem
posibilitatea de a va oferi o viata mai buna, credeti ca parintii vostri sunt fericiti cand va vad
asa? Va spun eu nu! Si-ar dori o viata mai buna pentru voi.
-Acceptam! Va multumim din tot sufletul pentru tot ceea ce faceti pentru noi, spune
Tom imbratisandu-ma, la fel a facut Cristina cu Edward.
I-am dus pe copii in noua lor casa. Au fost uimit sa vada o casa mare si mobila noua. Le-
am prezentat-o pe Akemi, bona lor… nu le-a venit sa creada cand au aflat ca au si bona, dar
inca nu erau pregatiti sa aiba grija de ei singuri si nu vroiam sa se intample ceva. Dupa ce copii
s-au intstalat au fost instalati, ne-am indreptat spre casa. Linistea pe care am avut-o pana acum
in suflet a facut loc agitatiei si entuziasmului. Urma sa merg la vanatoare cu Emmett si asta imi
placea, dar nu stiam ce voi spune sau ce voi face…. Dupa 10 minute am ajuns acasa. Ceilalti se
uitau la televizor, Carlisle era in birou, Esme picta, iar Alice se “batea” cu Porche-ul.
-Scuze, dar esti foarte haioasa plina de ulei, apropo vezi ca iese voarte greu din par.
-Merci ca mi-ai spus….
-I-am spus sa te lase pe tine sa vezi ce are sau sa vorbeasca cu Jacob, dar nu a inteles.
-Pe aici...
-Emmett…vrei sa me…
-Nikki si Nessie….
Inainte de a mai spune ceva am iesit afara, iar scena pe care am vazut-o mi-a inmuiat
picioarele. Ambele fete erau intainse pe jos, iar o durere ingrozitoare se citea pe chipurile lor.
-La Nikki cred ca este posibil pentru ca are sangele lui Rose, iar la Ness pentru ca este
jumatate om-jumatate vampir… explica Edward.
In tot acest timp fetele au inceput sa-si revina. Durerera parca disparu-se la fel de
repede cum a aparut. Am rasuflat usurata vazandu-le pe amandoua ridicandu-se de jos, dar inca
nu-mi vedea sa cred ca este posibil sa fiu bunica…
-Da, mama… A fost ciudat… era ca si cum ceva puternic ma lovea in burta…
-Ce?
-Este posibil? Adica as intelege la Ness pentru ca este jumatate om-jumatate vampir,
dar la mine? Eu sunt vampir pur…. spune Nikki socata.
-Stim, dar sa nu uitam ca esti fiica celui mai puternic vampir, genele lui Rose sunt si la
tine, astfel poate ca si tu ai puterea de a putea avea copii… explica Carlisle.
-Da.
-La fel si eu….?! Nu-mi vine sa cred… Doamne!
-Wow, Nikki, Ness daca este asa sunt foarte norocoase, spune Taylor imbratisandu-le.
-Rose, se pare ca puterea ta face si minuni, spune Carlisle venind langa mine.
-Caine, nu voi arata niciodata mai batrana decat acum, chiar daca anii vor trece.
Vestea aceasta mi-a umplut inima de bucurie, parca uitase-m tot ce s-a petrecut pana
acum. Visul meu era sa fiu pe o veranda alaturi de Emmett, privindu-i pe copii si nepotii nostri,
dar nu credeam ca este posibil sa mi se realizeze. Cineva acolo sus ma iubeste… mi-a dat
puterea celui mai vechi si de temut vampir, dar si puterea de a avea copii, iar acum asta s-ar
putea sa se fi transmis la fiica mea. Visul meu era pe cale sa se realizeze.
-Si pe mine… Daca se intampla sa aibe vreo astfel de criza la scoala? Nici nu vreau sa
ma gandesc, am spus ganditoare.
-Mai aveti 2 saptamani si sunt sigur ca mai aveti si nevoie de note… Chiar nu
stiu… spune Edward.
-In fine, capul sus toata lumea! Vom trece noi si peste asta! Spune Alice.
Entuziasmul si optimismul lui Alice era molipsitor. Energia ei era uneori vitala pentru noi. Inca
ingrijorata de starea lui Nikki si Renesmee… dar si pentru explicatiile la scoala, in cazul in care
vor avea o astfel de criza…. mi-am aruncat privirea spre Emmett. Durerea, ingrijorarea si
tristetea I se puteau citi pe chip. Nu-i mai vazuse-m ochii auri de ceva vreme, iar asta era un alt
motiv de ingrijorare, chiar daca nu aratam asta si in plus imi era dor de ei.
-Jazz…
-Nu merg Jazz! Nu mi-e sete! Spune Emmett posomorat, cu privirea pierduta.
-Da, de ce nu?
-Shttt, i-am spus punandu-i un deget pe buze, lucru ce la uimit la fel de mult ca si pe
ceilalti.
-Mergem la vanatoare, dar mai intai vreau sa aflu ce este cu fetele, i-am spus
indepartandu-ma putin de el.
-Ai dreptate…
-Nu este nimic grav, spune Edward linistit pentru ca stia deja.
-Sincer eu ma astept ca din clipa-n clipa, copii sa intre pe usa, spune Jasper.
In acel moment Carlisle, Nikki si Renesmee intra in living. Bucuria li se putea citi pe
chipuri.
-Stim si oricum nu suntem suparati ci din contra ne bucuram enorm pentru aceasta
minune.
-Si eu te iubesc!
-Rose, eu zic sa mergeti… Emmett este foarte slabit, imi spune Edward la ureche.
-Pentru ce?
-Nu am mai vanat de mult si m-am cam lasat dus de val… multumesc, spune el
incercand sa afiseze un zambet.
-Nu suport aceasta distanta si mai mult nu suport raceala pe care o ai fata de mine…
Stiu ca am spus niste lucruri oribile, ingrozitoare si prostesti, dar nu eram eu… totusi
imi…imi pare rau… nu as vrea niciodata sa-ti fac rau pentru ca esti femeia pe care o iubesc si
mama copiilor mei. Te rog, iarta-ma!
Cuvintele lui mi-au rasunat in urechi, dar si in suflet. Aceea promisiune pe care mi-o
facuse-m incepea sa nu mai insemne nimic, dragostea incepand sa puna stapanire pe mine.
Sentimentele puternice pe care le simteam pentru Emmett incepeau sa-mi aprinda focul, dar de
data asta nu acel foc, ci flacara dragostei, care ne-a legat atatia ani. Vedeam in ochii lui aurii
ca regreta tot, asa ca am decis sa merg mai departe si sa uit de aceea promisiune prosteasca.
-Si eu…
-Poftim?... Dar inainte sa-i raspund Emmett imi prinde capul delicat in maine privindu-
ma dulce.
-Nu mai fi suparat, oricum trebuia sa mergem, probabil copii au venit de la scoala si in
plus nu as vrea s-o las pe Nikki prea mult timp singura.
-Da.. dar..
-Emmett!
Inainte de a pleca, Emmett ma mai saruta odata la fel de tandru, ca si cum nu ne-am fi
vazut de o eternitate. Un tunet puternic ne-a oprit, facandu-ne sa privim cerul negru. Am alergat
de data asta ca de obicei spre casa. Abia asteptam sa-i vad pe toti si sa vada ca relatia mea cu
Emmett a revenit la normal.Cu cat ne apropiam mai mult de casa, auzeam bataile inimilor din
casa, iar “parfumul” lupilor m-a facut sa ma stramb. Emmett vine langa mine, luandu-ma de
mana. Chiar daca era intuneric, puteam vedea lumina de pe fata lui, motiv ce m-a facut sa-l
strang mai tare de mana. Cand am pus mana pe clanta, usa s-a deschis, in prag aparand
Edward cu un zambet stralucitor pe fata.
Am intrat in living, iar uimirea tuturor m-a facut sa chicotesc. Inafara de Alice si
Edward, toti au fost mirati de impacarea noastra, dar chipurile li s-au luminat.
-Taylor… parca ai avea 2 ani, spune Selene. Mama, tata… spune ea imbratisandu-ne.
-Abia astept…
-Parca este un copil, spune Emmett cand am intrat in dormitor. De cand n-am mai fost
pe aici…. spune el.
-Da… a trecut ceva… am spus intorcandu-ma spre el, imbratisandu-l. Dar de acum
Dupa scurtul sarut tandru, am intrat in baie pentru un dus. Dupa ce si Emmett a iesit din
baie, am coborat in living.
-Pai…
-Daca este ceva ne suna, trebuie sa avem incredere in ei pentru ca nu mai sunt
copii, spune Esme.
-Hai, Rose… parca tu ai fost mai breaza… ti minte cat ne certam cu tine ca nu aveai
stare, spune Jasper.
-Hahaha.. sunteti foarte amuzanti baieti. Edward ti-am spus vreodata cat de mult de
iubesc?
“Sunt frumoase numele, putin ciudate, dar se potrivesc perfect pentru ca nici noi nu
suntem normali.”
“Multumesc frate. Auzi crezi ca mama ne poate auzi?”
“Habar n-am, dar stai putin… ti minte ca mai vorbeam uneori si eram la distanta mai
mare, deci cred ca da…”
“Da, uitase-m. Ma bucur enorm ca s-au impacat, se vedea ca amandoi sufereau, chiar
daa mama masca asta, unele ganduri si ingrijorari ii scapau…”
“Da stiu… Am o idee, ce zici pana veti naste voi sa le facem o surpriza?”
“Ce fel de surpriza?”
“Stiu…”
“In loc sa va ganditi la tot felul de lucruri mai bine v-ati odihni!”
“Mama…”
“Da mama, stiu ca-i pot face rau copilului daca o voi face si Seth este foarte constient
de asta…”
“Da.”
“Da…”
-Aceasta putere ma uimeste pe zi ce trece mai mult si pe zi ce trece aflam lucruri noi
despre ea, spune Carlisle.
-Stiu! De acum incolo imi voi pazi ceea ce-mi apartine cu colti!
-Da, ma bucur pentru voi, dar mai ales ca ai renuntat la aceea masca rece…
-Aceea masca rece si insensibila face parte din mine, nu era o masca…
-Fetele au avut aceea criza pentru ca sunt insarcinate, spune Esme cu o voce calda.
-Inteleg la Nessie pentru ca este jumate vampir-jumate om, dar Nikki…. din contra ea
este vampir pur… a fost nascuta nu transformata….
-Rose, nu mai vrea sa fie in centrul atentiei?! Asta este o premiera, spune Edward.
-Nu, m-am saturat de legendarul vampir! Nu sunt mai interesanta decat alt vampir,
asa ca va rog sa incetati!
-Nu, Rose… Carlisle are dreptate…. Iti dau un exemplu… cand ai ucis-o pe Saya, nu a
fost numai din cauza celor intamplate cu Emmett si ceilalti, ci ai avut un impuls in a o omora,
puteam citit asta in ochii tai… Ai vrut s-o pedepsesti pentru ca incalca-se legea.
-Da o incalca-se!
-Emmett are dreptate… Si cum a fost vanatoarea? Intreaba Esme schimband subiectul.
-Se putea si mai bine… oamenii batrani nu mai ies seara pe afara, asa ca-mi este mai
greu….
-De ce nu incerci si dieta noastra? Crede-ma este mult mai simplu si sa spunem ca si
mai bine pentru constiinta… spune Jasper.
-Am incercat, dar nu am rezistat, asa ca am preferat sa renunt, altfel muram de sete…
Dupa vreo 2 ore Edward si Bella au plecat acasa, iar eu, Alice, Jasper si Emmett ne-am
retras in dormitoarele noastre. Emmett se tranteste in pat, punandu-si mainile sub cap. M-am
schimbat intr-un maieu si niste pantaloni scurti. In timp ce ma schimbam simteam privirea lui
Emm asupra mea.
-Astazi a fost una din cele mai perfecte zile… spune Emmett.
-Si tu… Tot acest chin a fost ca o tortura, dar totul e bine cand se termina cu bine.
-Te iubesc! Sopteste el, muscandu-ma delicat de ureche, coborand spre gat.
-Iubitule…
Cuvintele au refuzat sa mai iasa, deoarece coltii lui Emmett intrau delicat in gatul meu.
Asta era punctul nostru slab. Emmett ma i-a in brate, incepand sa ma sarute, pana ce am cazut
amandoi in pate. Acum realizam cat de mult imi lipsise-ra aceste momente, cat de mult imi lipsi-
se Emmett, parfumul, raceala corpului si gustul lui.
-Hey, ce face?
-Bine, tu?
-O face pe mecanicul?!
-Da, iar Bella este ajutor, raspunde Edward venind in spatele meu.
-Pentru ca vor sa se descurce si singure…. Tu nu vei fi mereu langa ele daca au vreo
problema. Le-am spus ca eu n-am reusit sa invat prea multe in toti acesti ani, dar sunt
foarte…
-Exact.
-Da…
I-am lasat pe baieti in living si m-am indreptat spre garaj. Am deschis usa garajului, iar
scena pe care am vazut-o m-a facut sa izbucnesc in ras… Si Alice si Bella erau pline de ulei si
veselina, iar pe langa masina erau insirate toate sculele, fara ca multe dintre ele sa le
trebuiasca.
-Nu mai rade Rose, aproape am reusit, spune Alice.
-Aha, am spus mergand in fata masini. Bella si Alice au venit langa mine, dar nu prea
intelegeau unde ma uitam pentru ca nu atingeam nimic. Dupa o scurta privire sub capota, am
inspectat rotile si am observat ceva ciudat la roata de pe stanga- fata. Alice tu mai vrei aceasta
masina?
-Normal! De ce intrebi?
-Ma gandeam ca n-o mai vrei, pentru ca daca mai continui asa n-o vei mai avea.
-De ce?
-Pentru ca umbli, pardon umblati exact unde nu este nevoie…
-E clar Alce… mai bine o lasam pe Rose…. nu ne pricepem la asa ceva, cel mai bine in
astfel de cazuri este sa lasi pe cine se pricepe sa se ocupe, spune Bella.
Mi-am facut loc pe langa masina, pentru ca nu te puteai misca din cauza sculelor intinse
pe jos. Incepand sa lucrez la masina, am vazut ca Alice isi baga-se nasul in toate piesele si spre
nefericirea ei nu le mai puse-se la locul lor, iar pe unele le strica-se.
-De ce?
-Pentru ca ai avut grija de ele, am spus chicotind, aratandu-i carburatorul, care s-a
despicat in 2.
-Ti-am spus Alice ca daca o vom face noi va merge perfect, spune Bella razand.
-Off…
-Rose, eu zic mai bine sa mergi tu sa le cumperi… nu de alta dar tu te pricepi… daca
merge Alice sau eu cine stie cu ce venim, spune Bella.
-Ce vizitatori?
-Poftim?!
-Hai Bells, profita de toate ocaziile pe care le mai ai sa-i vezi, sti ca peste cateva decenii
vor disparea.
-Parerea mea… cred ca ar trebui sa stie… uita-te la Charlie a aflat de Jacob ca est eun
varcolac si nu pare deranjat…
-Nu stie, dar banuieste si in plus crezi ca el nu simte ca ceva s-a schimbat la tine?
-Ba da, dar gandeste-te putin… este prea periculos sa-i implic si pe ei.
-Cam da, dar avem nevoie de niste piese, iar Alice nu vrea sa mearga sa le cumpere, i-
am raspuns eu.
-Trebuia sa-mi spui de la bun inceput, nu sa te apuci tu de ea. Daca vrei sa mergi in
Settle cu masina ta imi aduci piesele necesare.
-De fapt ar trebui sa mergeti amandoua, pentru ca nu si-a bagat nasul doar una, spune
Edward.
-Si eu pe Bella.
-Tradatorilor! …. Hai Bells… spune Alice suparata, luand-o pe Bella de mana, urcand
in dormitor.
-Gandurile Bellei nu le poti citi, spun urcand scarile. Am intrat in dormitor si m-am
trantit in pat. Aveam o stare de spirit foarte proasta, ma simtea molesita, fara vlaga si plictisita.
Oare ce viziune o mai fi avut Alice de merge in Settle. Banuiesc ca este lega de Renee, Charlie si
Phil, dar…. Sincera sa fiu nici nu vreau sa ma gandesc… oricum cred ca va fi ceva traznit, dar
in acelasi timp frumos.
-Iubito…
-Da…
-Diseara mergem la vanatoare, ma gandeam daca vrei sa mergem inainte pe stanca sau
pe malul oceanului…. spune Emmett venind incet spre mine.
-Nu…n..nu.. nimic…
-Poate te-as crede daca nu te-ai mai balbai.. i-am spus tragandu-i un bobarnac peste
nas, iesind rapid din camera razand.
-Aaaa asa faci… bine… Pregateste-te sa infrunti puterea unui vampir indragostit…
-Voi ati inebunit? Intreaba Edward cand m-a vazut in spatele lui, ascuzandu-ma de
Emmett.
-Esti primul la pamant, frate, am spus razand. Cu ochii la Edward si Emmett care era in
spatele meu, incercand sa ma prinda, m-am izbit de Esme, amandoua cazand pe jos.
Toti am iesit in gradina, incepand sa ne jucam leapsa. Primul care a fost la alergat a fost
Emmett. Fericirea radia pe chipurile noastre, iar dupa fata mamei care iesi-se si ea vedeam ca
este bucuroasa pentru noi. Acum Jasper era in centru, iar dupa a urmat Emmett. Ma feream de
Emmett, dar un gand ce mi-a atras atentia, m-a facut sa nu mai fiu atenta la Emmett, astfel
cazand la pamant cu Emmett peste mine.
repede.
Nu i-am raspuns Bellei, dar m-am uitat la Edward, iar chipul lui era serios. Ceilalti se
uitau la noi fara a putea intelege ce se petrece. Alice se uita cand la mine, cand la Edward
nerabdatoare sa afle ce se intampla.
-Ce se intampla?
-Varul lui Mike a fost transferat la liceul din Forks…. si ne stie… cuvintele mi-au iesit
pe un ton rece.
-Copiii…
“Mike stia ca este ceva in neregula cu noi, dar varul sau se pare ca e putin diferit…”
“Da Nikki.”
Am mers la masa, asezandu-ne pe scaunele comode, sub imensa umbrela aflata langa
casa. Nu-mi vinr sa cred, scapam de o problema si intram in alta. Am stiut mereu ca familia
Newton sunt bagaciosi, dar nu ma gandeam la asta…. De ce-i intereseaza atat de vietile noastre,
adica stiu ca avem farmecul de atrage oamenii, dar in acelasi timp sentimentul de aparare ii tine
la distanta. Furia a inceput sa ma curpinda incetul cu incetul. Mi-am intors privirea spre un
copac, iar acesta a luat foc, speriindu-i pe ceilalti.
-Vom vorbi diseara cu Carlisle si vedem ce vom face, cert este ca lucrurile nu pot
ramane asa… spune Esme.
-Renee si Phil vin in vizita si vor afla adevarul… spune Alice, pierduta prin ganduri.
-Ce?!
-Da ne vor afla secretul, la fel si Charlie, care sigur nu va fi foarte speriat tinand cont
ca nu prea s-a speriat cand Jacob s-a transformat in fata lui, explica Alice.
-Da Alice, dar Jacob nu este fiica lui…. Si Renee se va speria teribil… spune Esme.
Am mai stat putin in gradina, apoi am intrat in casa, mergand fiecare in dormitoarele
noastre. Am mai ascultat gandurile copiilor si nu am mai auzit nimic legat de varul lui Newton.
Poate inceta-se cu facutul pe detectivul sau poate ca asta era doar inceputul…. Dupa 2 ore am
auzit masinile copiilor apropiindu-se de casa. Emmett statea pe pat, privindu-ma fix. Stia ca
aceasta situatie ma punea in dificultate, pentru ca vedeam si simteam tot ce se intampla cu Nikki
si Taylor. Era ingrijorat din cauza asta, dar nu vroia sa arate..
-Emmett!
-Am observant. Vin copii sa mergem jos. Am coborat in living, unde ceilalti erau deja.
Cand copii au intrat pe usa pot spune ca toti am avut un soc.
L-am asteptat pe tata, nerabdatori. Sitauatia asta este periculoasa, iar in situatia lui
Nikki si Nessie nu putem sa plecam…. le-ar putea afecta. Singurul gand care imi venea in minte
era sa-l omoram pe varul lui Mike, dar si asa tot noi eram vizati, pentru ca vorbi-se deja cu
majoritatea copiilor din liceu, despre misteriosii frati Cullen si cei 2 tipi masivi.
-Buna…
-Varul lui Mike Newton s-a transferat din Grecia la liceul din Forks si se pare ca stie
despre fratii Cullen, spune Edward.
-Ce stie?
-De fapt el stie despre noi, pentru ca Mike a avut grija sa-i spuna…. Dar acum a aflat
ca in liceu sunt niste copii cu numele Cullen si a inceput sa se intereseze la alti colegi si la
-Seth are dreptate, sa lasam lucrurile as ape moment si vom vedea cum decurge
situatia, spune Carlisle.
Toti am izbucnit in ras. Imediat ce s-a schimbat si tata in ceva mai comod am plecat.
Vantul batea destul de tare, iar in aer se simtea mirosul dulce al ploii. Eram deja departe de
casa, cand Nessie se opreste, punandu-si mana pe burta.
Dupa mica oprire cu Nessie ne-am continuat vanatoare. La un moment dat ne-am
despartit. Eu, Emm, Bella si Edward am luat-o in stanga tiandu-ne dupa mirosul unor caprioare.
Cu cat mirosul devenea mai puternic cu atat mai mult instinctual incepea sa fie si mai puternic,
luand controlul asupra corpului nostru, transformandu-ne in adevarate fiare. Am gasit turma la
un mic lac format de ploile din ultimele ploi, adapandu-se. Nu am mai stat pe ganduri,
instinctual si-a spus cuvantul. Ne-am naspustit asupra lor… in cateva secunde fiind moarte
toate, iar noi hranindu-ne din ele. Mi-am infipt coltii in gatul uneia dintre caprioare, iar sangele
ei cald a inceput sa-mi inunde corpul. Cu fiecare picatura care o sorbeam din caprioara
simteam cum devin mai puternica.
-Dragule lasa-l… sti foarte bine ca adora acest lucru, spune Bella.
-Stiu, dar sentimentul de a avea coltii infipti in gatul lor catifelat este superb.
-Nu… este in apropierea case, incearca sa afle misterul care invaluie familia
Cullen, spune Edward.
-Rose, nu!
-Dar….
-Ce ziceti sa-l speriem putin? Intreaba Jacob, avand un zambet malefic.
L-am urmat curioasa sa aflu ce vroia sa vorbeasca cu mine. Jacob vroia sa discute cu
mine, asta nu era bine…
-Nu stiu, dar ideea de a-I speria putin este foarte tentanta, am spus ganditoare.
-In mod normal nu as fi de acord cu asta, dar cred ca cei 3 pusti merita o lectie. Alta
data sa nu se mai avante noaptea in padure.
-Nu vrei sa-i omoram, vrem doar sa le dam o lectie pe care sunt sigura ca nu o vor uita
niciodata, am spus zambind.
-Bine, hai duceti-va! Spune Edward cu zambetul lui strengar.
L-am sarutat rapid pe obraz si am iesit afara, impreuna cu Jacob. Ii auzeam pe cei 3
omuleti apropiindu-se, iar luminile lanternelor incercau sa sparga intunericul noptii. Am intrat
in padure, evitand privirile celor din casa, in caz ca se uitau pe fereastra.
Am mers pana aproape de cei 3 intrusi. Ii priveam atenta cand Jacob ma impinge cu
botul.
-Alex, nu cred ca a fost o idee buna, spune unul din cei 3 baieti.
-Da Alex, dar tu nu sti ca in padurea asta au fost vazuti ursi si au disparut
persoane, spune Scott.
-Pentru ca vreau sa aflu de ce sunt asa retrasi si in plus sunt ciudati, nu mai fi asa
copil Denis.
-Frate, poate nici nu sunt toti, cred ca cei de care ti-a vorbit varul tau sunt in alte tari,
poate lucreaza sau poate au o familie, spune Denis.
Jacob se ridica de langa mine si merge spre baieti, dar mi-a facut semn ca eu sa raman
pe loc. Il priveam si mi-am dat seama ce vroia sa faca. S-a apropiat de baieti atat cat sa nu-l
poata vedea in lumina lanternelor. A inceput sa mearga incet in jurul lor, miscand tufisurile.
-Nu, ce sa vad?
Mi-am pus mana la gura pentru a nu se auzi rasul. Ma amuza teribil situatia, dar sa fiu
sincera imi era putin mila de ei. Alex misca lanterna pentru a putea vedea ce se ascundea in
tufisuri, dar puteam sa-i vad mainile cum ii tremurau. Inimile lor incepeau sa bata mai
accelerat… frica ii cuprinse-se. Trei baieti noapte in padure, o padure in care se zvonea ca ar fi
ursi, dar de fapt nu era altceva decat o familie de vampiri si o haita de varcolaci.
-Cred ca i-am speriat destul, acum e randul tau, spune Jacob venind din tufisuri.
-Bine… imi pare rau, dar nu am invatat limba caineasca…. In fine vorbim despre ata
dupa, i-am spus disparand de langa el. Am trecut rapid pe langa baieti, trantindu-le lanternele
din mana. 3 tipete ingrozite au spart linistea noptii. I-am vazut pe baieti agitati incercand sa
gaseasca lanterenele cazute pe jos, dar nu au reusit deoarece am mai trecut o data si le-am luat
inaintea lor.
Cand baietii se intorceau pentru a putea iesi din padure, un urlet puternic de lup a
rasunat ca un ecou in intreaga padure.
-Bine lucrat caine, dar totusi acum au auzit si ceilalti, i-am spus lui Jacob cand am
venit langa mine.
-Eee…. Asta e…. Hai sa vedem daca pot iesi singuri din padure, spune el.
Jacob mi-a aratat un zambet stralucitor si am pornit spre baieti. Cum banuiam nu mai
stiau cum sa iasa din padure. Am trecut in liniste pe langa ei si le-am lasat lanternele aprinse la
marginea padurii.
-Uite lumina! Striga Scott.
-Norocul lor ca nu erau foarte departe de marginea padurii si au putut vedea lumina
lanternelor, am spus serioasa.
-Mda… sa mergem, oricum va trebui sa dam niste explicatii, spune Jacob serios.
-Da ai dreptate…
Ne-am indreptat amandoi spre casa, gandindu-ne la niste explicatii. Carlisle sigur era
suparat, dar a meritat mica noastra escapada. Familia Newton m-a enervat intotdeauna. Se
credeau superiori, dar in realitate nu erau mai buni decat oamenii pe care-I faceau sa se simta
inferiori. Fara sa-mi dau seama m-am trezit in fata casei. Mi-am intors capul spre Jacob,
privindu-ne in ochi cateva secunde, apoi intrand in casa.
-Rosalie…
-Da…. sunt foarte curioasa ce vor spune…. “era sa ne manance ursii sau mai bine zis
lupii! sau “este o padure bantuita!” am spus imitand vocea lui Alex.
-Da. Oricum din aceste 2 variante vor alege una sigur, dar nu vor spune ca au fugit ca
niste pisici speriate, am spus chicotind, amintindu-mi fetele lor ingrozite. Nu cred ca vor mai
veni pe aici… am spus ganditoare.
-Ce malefici suntem, spune Jacob, ridicand mana pentru a bate palma.
-Rose?! Jake?! De cand vorbiti voi doi asa? Intreaba Emmett mutandu-si privirea cand
spre mine, cand spre Jacob.
Toti am izbucnit in ras. Razele soarelui au intrat prin ferestrele uriase ale camerei,
lovindu-se de corpurile noastre, facandu-ne sa stralucim ca diamantele.
-Hai Paul recunoaste ca arata super in lumina soarelui, spune Embry dandu-i un cot in
brat.
-Mda….
Imediat ce haita a iesit din raza de actiune a lui Alice, aceasta a cazut pe ganduri.
Renesmee se ridica de pe canapea indreptandu-se spre usa, dar nu a apucat sa faca mai mult de
3 pasi si a avut o ameteala puternica. Edward a prins-o intainte de a se prabusi.
-Ness….spune el ingrijorat.
Dupa ce Alice ne-a anuntat ca va ploua si Carlisle ne-a asigurat ca fetele sunt bine,
acestea au plecat la liceu.
-Trebuie sa merg la spital, daca este ceva ma sunati, spune Carlisle urcand scarile.
Au trecut 3 ore, de cand tata si copii plecase-ra la liceu si serviciu. Fiecare isi gasi-se
cate ceva de facut. Am luat din biroul tatei o carte si am mers in dormitor, incepand s-o
rasfoiesc. Linistea asta ma nelinistea…. Eram sigura ca Volturi vor lua masuri drastice, cand
vor afla de Nikki si Taylor, ca sa nu mai vorbim ca Nikki si Renesmee sunt insarcinate cu un
varcolac. Ma nelinistea gandul ca acum fetele sunt foarte vulnerabile si daca Volturii afla, vor
profita de situatie. Un ciocanit incet in usa m-a facut sa tresar, trezindu-ma la cruda realitate.
-Buna..
M-am uitat nedumerita la Emmett si dupa la ceilalti. Kate merge langa Garret, iar acesta
o i-a de mijloc.
-Multumim!
-Ahh… am uitat sa-l sun pe Jake, am spus ridicandu-ma brusc de langa Emmett.
-Baby?!
-Trebuia sa vorbesc cu Jake, i-am raspuns cand am revenit in camera, tinand telefonul
la ureche.
-Sper ca cei 3 baieti sa nu va ofere nici-o satisfactie in a rade de ei, spune Edward.
-Trebuia sa-i fi vazut cum povesteau, numai ca in povestea lor sunt curajosi si lupta cu
fiarele padurii, spune Jacob. Veniti acasa, dupa ore… i-am spus dupa ce l-am auzit pe profesor.
-Volturii?
-Nou nascuta?
-Ce probleme?
-Avea puterea de a manipula….si inafara de mine, Rose, Jazz si Taylor toti ceilalti
erau marionetele ei, explica Edward.
-Nu a durat foarte mult… s-a ocupat Rose de ea, spune Alice.
-Mda….spune Emm.
-Asta patesti cand te legi de sotul meu si de familia mea, am spus serioasa.
-Chhhh… spune Kate. Emmett sincera sa fiu ma bucur ca inca esti in viata, ma rog sti
la ce ma refer…
-Crede-ma a fost mult mai greu s-o recastig pe Rose dupa acest inciden neplacut, decat
cand am fost sub “efectul” acele puteri, spune Emmett serios, sarutandu-ma pe obraz.
-Da, ce pot sa spun aceea vampirita a avut mult curaj daca s-a luat de… dar Tanya se
opreste inainte de a spus cine sunt.
-Multumesc, i-am spus mai mult mimat.
-Nu, dar momentan nu este bine sa stie toata lumea un lucru marunt… foarte
marunt, am spus repede.
Garret ne privea cu suspciune, isi dadu-se seama ca ascundeam ceva, dar nu putea
intelege ce. Ma intreb oare cum va reactiona cand va afla cine sunt….sau mai bine spus cand va
afla despre puterea mea.
-Kate mi-a spus despre Nikki si Taylor, dar nu inteleg ceva… cum e posibil sa-i fi
nascut?
-Garret….si eu am o putere…
-Ai o putere?
-Ce putere? Vroiam sa va intreb ceva… voi simtit ceva ciudat in aer….si aici nu ma
refer la mirosul de lup?Nu stiu un sentiment ciudat…o putere imensa ce provoaca un fior
rece… spune Garret.
-Da Garret, puterea legendarului vampir, spune Edward. Rose are puterea focului.
-Puterea focului… repeta Garret ca pentru sine. Asta te face cel mai puternic vampir si
automat va face cel mai puternic clan, spune el uimit, dar groaza i se putea citit in ochi.
-Da, dragule, dar Rose isi foloseste puterea doar daca este foarte mare nevoie, ii spune
Kate, pe un ton bland.
-Ai invatat sa-ti folosesti puterea foarte bine, nici ochii nu ti se mai schimbat, spune
Elezar.
-Doar daca vreau, de obicei incep sa mi se schimbe si sa-mi apara flacarile in ei atunci
cand sunt nervoasa, i-am explicat eu.
-Sa sti ca pana ne-am obisnuit ne cam speria si pe noi, spune Alice.
-Mda… sigur v-as fi facut ceva voua, i-am spus dandu-mi ochii peste cap.
-Ai putea sa-ti schimbi….incepe Garret.
-Sigur, am spus repede. Ochii incepeau sa-mi iarda, iar dupa expresia pe care a avut-o
Garret, am stiut ca se schimbase-ra, iar flacarile isi facuse-ra si ele aparitia.
-Wow….a reusit Garret sa spuna. Acum inteleg cum de ai putut ramane insarcinata….
-Mda….
Am continuat sa vorbim si sa povestim tot ce mai era nou si ce mai facuse-m de cand nu
ne-am vazut. Orele s-au scurs rapid, fara a ne da seama. I-am auzit masina lui Carlisle
apropiindu-se de casa si abia atunci ne-am uitat la ceas.
-Atunci ce se intampla?
-Nu stiu, este ciudat… toata aceasta liniste… am spus privind cerul senin.
-Si daca actioneaza inainte de a afla? Daca vor afla de copii si vor veni dupa ei, iar noi
sa ajungem prea tarziu?...
-Baby nu te mai framanta atat, suntem familia Cullen putem trece peste orice! Spune
Emmett, afisand zambetul lui strengar.
-Sa-ti fac masina? Nu sunt mecanic….Habar n-am ce trebuie sa-I fac… am spus
ridicand din umeri.
-O sa mi-o platesti…
Alice face un salt peste canapea, cu mainile intinse pentru a putea sa ma apuce. M-am
-Da, Alice..
-O vezi pe Rose…?
-Asta imi place la el, i-am spus lui Alice, lasand-o cu gura intre deschisa.
-Ce-ti mai place sa ma enervezi, spune Alice razand, luandu-ma dupa gat.
-Pune-ma la incercare…
-Si eu pot!
Toti am inceput sa radem. Alice se agita imediat, iar daca era vorba de masina ei sau de
Jazz era si mai rau. A mers langa Jasper, inca uitandu-se la mine cu o privire ciudata. Nu ma
credea in stare ca as putea s-o intrerup intr-un moment magic. Era tentant sa fac asta, pentru ca
si ea mi-a facut-o mie, cand a intrat peste noi in dormitor… la fel ca acel proverb..”ochi pentru
ochi si dinte pentru dinte”.
-Nu, Bells…am fost ocupata cu spionarea mintii lui Aro, spune Alice uitandu-se spre
mine.
-Cum adica?
-Vin! Spune Edward oprindu-ma, dar dupa fata lui, am stiut ca a facut-o intentionat.
-Am sosit! Striga Taylor, intrand in casa, tinand-o de mana pe Selene. Buna! Spune el,
urmat de Selene.
-Buna!
-Vin imediat…
Cand Nikki si Renesmee au intrat in camera, ajutate de Jacob si Seth, familia Denali a
ramas socata, iar eu am simtit ca nu mai am aer…parca timpul se opri-se in loc.
-Sunt bine, mama, doar ca loviturile sunt puternice, spune ea strambandu-se, atunci
cand copilul a lovit-o din nou.
-Copii sunt foarte puternici si din cauza asta au aceste dureri, spune Carlisle.
-Carlisle, crezi ca va mai dura mult pana vor naste? Intreaba Jasper.
-Cum am spus si mai devreme copii sunt foarte puternici si ma tem pentru vietile
fetelor…Daca Edward nu ti-ar fi injectat venin atunci, ai fi murit Bella….iar acum riscul este
acelasi…
Toti eram ingrijorati. Imi priveam copilul cum sufera si eram legata de maini si de
picioare. Nu puteam face nimic pentru ea si asta ma durea foarte tare.
-Carlisle, dar si Rose a patit la fel. Sti foarte bine ca si ea facea astfel de crize, spune
Alice.
Ii auzeam pe ceilalti vorbind, dar nu putea intelege, parca vorbeau o limba pe care doar
ei o intelegeau. M-am intors la Emmett, iar o lovitura puternica in burta m-a facut sa tresar.
-Da…
-Mergem noi, voi sunteti agitate, spune Emmett, prinzandu-ma de brat, inainte de a iesi
din living.
-Tata nu mai este nevoie… uite ne simtim mai bine, spune Nikki ridicandu-se.
-Da, sunt bine, doar ca micutul sau micuta nu mai are rabdare, spune ea zambind,
mangaindu-si burta.
-La Renesmee mai inteleg pentru ca are si o parte umana, dar la Nikki…spune Garret.
-Aceasta parte a puterii lui Rose s-a transmis si la ea, spune Edward.
-Rose, ce zici de o plimbare, am auzit ca vom fi din nou vizitati, spune Jacob. Acum ca
sperietura a trecut…
-Ma cam enerveaza cand isi baga nasul unde nu le fierbe oala, spune Selene.
-Daca tot s-au obosit sa vina pana aici ar trebui sa-i invitam in casa…spune Taylor pe
un ton ironic.
-Taylor…spune Selene.
-Ce pui la cale? Intreaba Seth.
-Garret, poti merge la etaj, te rog… Nu de alta, dar ai ochii rosi si….
-Hai tata, ma plictisesc si in plus nu-mi place sa fiu urmarit, spune el.
-Rosalie!Spune Carlisle.
-Credeam ca glumesti dar…incepe Jazz, dar era prea tarziu, deja disparuse-m din
camera.
Puteam scapa rapid de ei si fara sa dam de banuit ca am fi implicati, dar asta insemna sa
trec peste cuvantul parintiilor mei, cuvantul meu si sa ma transform intr-un monstru. M-am
asezat pe scari jucandu-ma cu o piatra, asteptand baietii sa apara. Nimeni nu a venit dupa mine,
deci stiau ca ma voi comporta cat mai uma cu putinta, tinand cont clipele de neliniste pe care le-
am avut mai devreme.
-Sincer eu nu prea stiu nici acum ce caut din nou in aceasta padure, dar in fine am
ajuns pana aici nu voi pleca acum, spune Denis.
-Sper sa gasmin ceva tare….sa demascam familia Cullen.
-Ce cautati la ora asta in padure, cand ar trebui sa fiti in pat? Parintii vostri stiu de
voi? Intreb serioasa, indreptandu-ma spre ei. Acest lucru i-a facut sa se de-a un pas inapoi.
“Nimic dragule, doar ca nu le pot vedea pe fete in starea in care se afla acum…”
“Bun..” -Hai in casa sa beti o ciocolata calda sau un suc, apoi va ducem acasa, am
spus intorcandu-ma.
-Frate nu cred ca este bine sa intram, spune Denis.
-Alex…
-Nu, doar ne-am ratacit si am venit pana aici, luandu-ne dupa lumina, spune Denis.
-Rose….spune Esme incet, pentru a auzi doar eu. Sa intram, pana vor fi gata ciocolatele.
Am mers in bucatarie, pregatindu-le
micilor monstri ciocolata calda. Jucau un teatru ieftin, ce ma scotea din minti. Ma luptam din
greu sa pastrez aparentele si sa nu-I arunc afara din casa. Asteptam sa fiarba apa, cand o mana
ma cuprinde de mijloc. Intorcandu-ma brusc am dat peste ibticul cu apa ce era sa se rastoarne,
daca Emmett nu-l prindea.
-Scuze, spune el cu un zambet strengar ce facea sa-I evidentieze si mai mult gropitele din
obraji.
-Nu…doar ca..
-Ce?
-Nimic…uita de asta..
-Nimic, iubito….nu vreau sa te supar. Mai bine da-mi un pupic, spune el incercand sa
para serios.
I-am aratat un zambet larg luandu-l dupa
gat, sarutandu-l tandru. Stiam ca se intampla ceva cu Emmett dupa felul in care ma strangea in
brate si dupa felul cum ma saruta, era ca si cum nu ar fi mancat de foarte, foarte mult timp. Inca
sarutandu-ne, Emmett ma impinge de bufet, plimbandu-si palmele pe corpul meu.
-Nu nimic, doar ca Nikki si Ness vor un ceai de fructe… Da tu ce faci aici? Intreaba ea
uitandu-se la ibric.
-Bine draga mea, i-am spus sarutandu-o pe frunte. Am pus canile pe o tava si am mers in
living, urmata indeaproape de Emmett.
-Cu placere, am raspuns pe acelasi ton rece. Am mers langa canapeaua unde stateau
Esme, Carlisle, Elezar si Carmen, tinandu-l de mana pe Emmett.
-Da, este periculos sa mergi in padure noaptea…. Stiti si voi noaptea este tipul perfect
pentru cele mai multe animale de prada…am spus eu.
-Stim…spun ei aruncandu-si o privire rapida.
-Da, suntem putin mai ciudati decat ceilalti copii, spune Alex.
Ascultandu-I pe baieti cum minteau, simteam ca as fi urmarita. Mi-am intors capul spre
Emm si l-am vazut privindu-ma cu niste ochi aurii stralucitori. I-am strans breatele mai tare pe
burta mea, simtindu-l mult mai aproape de mine. Dupa cateva secunde am simtit ceva ce nu mi-a
venit sa cred, pentru ca nu se intampla-se niciodata asta. M-am uitat socata la el, atunci mi-a
dat drumul, iesind din living.
-Nu stiu…dar voi afla, am spus urmandu-l. Ne scuzati putin, am spus cu un zambet
fals, iesind din camera. Iubitule ce se intampla? L-am intrebat cand am intrat in dormitor.
-Nimic…
-Nimic…
-Bun! Merg sa vad cum se simt fetele si ma intorc, poate pana atunci te hotarasti sa
vorbesti, altfel va trebui sa vorbesc cu Edward, i-am spus iesind din camera.
-Ness….
-Taylor! Nu-I putem da afara din casa si poate asa vor inceta cu…cu asta…am spus
repede.
-Dar ma enerveaza….
-Ce rochi?
-Pentru bal….
-Vreau, si in plus poate nasc pana atunci, chiar vreau sa merg…spune Nikki, putin
suparata.
-Nimic…Aveti grija de ele, altfel o sa am eu grija de voi, am spus iesind din camera.
-Multumesc capetenie Jacob, am spus incercand sa arat un zambet. Am mers din nou in
dormitorul nostrum, iar fulgii care pluteau prin camera m-au facut sa stranut. Dragule ce se
petrece aici?
-Bun, daca nu vrei sa vorbim, cred ca este mai bine sa ramai aici, cel putin pana pleca
Alex si prietenii lui, i-am spus indreptandu-ma spre usa. Cand am dat sa deschid usa, Emmett a
inchis-o inapoi, punandu-si palma in ea. Ce e?... Nu mi-a raspuns, m-a impins in usa, incepand
sa ma sarute brutal. Emmett! Am spus impingandu-l in pat.
-Scuze, dar nu mai pot…simt nevoia…spune el, tragandu-ma peste el. Orice incercare
de a ma elibera din stramsoarea lui nu dadea rezultate.
-Emmett, opreste-te, te rog… i-am spus
mai mult chinuit. Nu a incetetat si imi era frica ca nu cumva sa faca….sa ma reintoarca din nou
in trecut… Nu el! Am spus hotarata in gand. Imi pare rau… i-am spus la ureche, cand aceasta
ma saruta si am musca de gat. Era o singura metoda sa-l fac sa-si revina sau cel putin sa ies din
camera. Un foc mic m-a cuprins, lucru ce l-a facut sa se indeparteze rapid, lovind peretele.
Slava domnului, am spus ridicandu-ma. Emmett inceteaza!
-Stai acolo!
-Iubito…
-Merg jos, cand vor pleca baietii cobori si tu…i-am spus cautandu-mi alte haine, nu mai
puteam cobora cu acestea.
-Nu-i nimic, i-am spus coborand scarile. Cand am intrat in living toti si-au intors
privirea spre mine. Fara a-mi pasa de asta, m-am asezat langa Esme, fara a scoate un cuvant.
Baietii inca nu please-ra.
Edward a fost cel care a dus baietii acasa. Imediat dupa plecarea lor, copii au coborat.
Nikkii si Nessie se simteau bine, durerea disparu-se complet, iar asta ma bucura, dar nu puteam
uita incidentul cu Emmett. Incident ce ne-ar fi costat mult…foarte mult.
-In dormitor…i-am raspuns repede, sperand sa nu mai puna si alte intrebari, dar stiam
ca este inevitabil. Totusi nu vroiam ca Nikki si Taylor sa afle despre acest incident dintre mine si
tatal lor.
-…..nu stiu…
-Rose, s-a intamplat ceva? Intreaba din nou Esme, de data asta studiindu-ma atent.
-Nu! Nimic!
-Da…
-Ok…
-Rose spune-le si lor ce s-a petrecut sus! Spune Edward privindu-ma fix.
-Mama, tata…Emmett era pe cale… Edward nu a mai putut continua deoarece, l-am
doborat la pamant.
-Era sa fac ceva si ce nu mi-as fi iertat-o niciodata… era sa fac cel mai monstruos
lucru posibil… spune el cu o durere vizibila in glas.
-Poftim?!
-Ce?!
-Da…este adevarat.
-Nu stiu, parca nu mai eram eu…Nu pot sa spun de fata cu mama, Carmen si surorile
mele ce am simti atunci…
-Rose?
-Da poate ca asta era sa se intample, dar nu s-a intamplat… Voi discuta eu cu el, nu
inteleg de ce atat tambalau…
-Nu-l mai jigni in primul rand, iar in al doi-lea rand asta era o chestiune intre mine si
el, nu trebuia sa alfe nimeni. Ma bucur totusi ca nu ai tinut si copii aici, dar eventual poti sa le
spui si lor, pentru ca vad cand de mult iti place asta…
-Edward, gata!
-Nu Bella! Eu, Carlisle si Esme stim cel mai bine tot
ce s-a petrecut cu Rose…mai ales tata, care a gasit-o. Nimeni inafara de noi nu stie in ce stare
era…dar toti stiti sa vorbiti…habar nu aveti ce inseamna asta!
-Emmett, termina cu astea! Ce-a fost a fost, bine ca nu s-a intamplat nimic… Sa dam
totul uitari…am spus eu, dar nu am crezut o iota.
-Draga mea, vreau doar sa stiu ce s-a intamplat acolo….ce a simtit….poate sa se mai
intample asta… Spun asta pentru ca am intalnit pe cineva care a avut aceeasi problema.
-Dar…
-Imi pare rau! Spune Emmett din nou, inainte de a iesi din camera.
Am avut impulsul de a ma duce la el sa-l sarut, dar stiam ca Edward m-ar fi batut pentru
asta. Intr-un fel avea dreptate, dar…il iubeam pe Emmett si in plus nu s-a intamplat nimic…
-Rose….incepe Esme.
-Nimic, mama…. Nu s-a intamplat nimic, sincer nu-l inteleg pe Edward de ce a facut
asta…
-Sti foarte bine ce parere are Edward despre asta…spune Alice.
-Rosalie! Spune mama. Trebuie sa aflam ce s-a intamplat cu el, pentru a nu mai repeta
greseala si a nu face ce-a mai mare greseala din viata lui, spune ea.
M-am ridicat, mergand la fereastra. Soarele incepea sa rasara, aducand cu el o noua zi.
Ma saturase-m de toate astea, as fi vrut sa merg intr-un loc unde sa uit de tot si toate, dar stiam
ca nu pot… Privind picaturile de roua ce se revarsau pe geam, am revazut din nou aceea
noapte… Incercam din rasputeri sa lupt pentru a-mi alunga acest gand, dar nu reuseam sa
inving. Am jurat ca trecutul nu ma va mai arunca in aceea prapastie niciodata si se pare ca nu
ma pot tine de promisiune.
-Dragule…spune Esme.
Mi-am intors capul si i-am vazut pe baieti din nou in camera. Privirea lui Emmett era
plina de regrete, iar asta ma durea. Nu-mi placea sa-l vad asa chiar daca putea sa ma distruga.
-Am spus ca nu s-a intamplat nimic! Am spus putin enervata, nu-mi ardea de glume.
-Imi pare rau, dragule, dar nu sunt tocmai intr-o stare psihica tocmai buna, i-am spus
imbratisandu-l.
-Ne simtim bine si in plus mai avem 1 saptamana, nu vom muri…spune Nikki.
-In fine…
-Bine, mergeti…dar daca este vreo problema ne anuntati imediat, bine? Spune Edward.
-Ne vedem diseara, cred ca va trebui sa vanam din nou, spune Seth.
-Si voi ati patit asa ceva? Intreaba Kate, putin speriata.
-Da, Kate…li se intampla tuturor si femeilor uneori si daca este prima data cand se
intampla si nu sti cum sa te linistesti, vezi ce se poate intampla, spune Elezar.
-Acum va fi mai bine, stie ce trebuie sa faca in caz ca mai simte vreodata asta, spune
Carlisle.
-Rose…incepe Emmett.
Ma uitam la el, dar nu-l puteam auzi. Eram pierduta in ganduri sau mai bine zis in
amintiri. Acel sentiment de frica incepea din nou sa ma cuprinda si astama ingrozea. Trebuia sa
fac ceva pentru a-mi reveni repede. Inima imi spunea ceva, iar mintea altceva. Am inchis ochii,
strangandu-i atat de tare, incat ma dureau, pentru a-mi alunga acele ganduri.
-Mda…cred ca da…
-Oricat ai incerca sa te prefaci ca trecutul nu te mai afecteaza, nu prea iti iese. Nu mai
incerca sa te feresti de noi, suntem familia ta…spune el.
-Da Edward sunteti familia mea si va iubesc, dar trecutul trebuie sa ramana acolo!
-….sti foarte bine ca asta nu vei uita niciodata, oricat de mult ai incera…
-Edward….spune Carlisle.
-Nu fugi…
-Edward, da-mi drumul! Am vorbit ce am avut de vorbit..... Asta este problema mea si a
lui Emmett si pentru cultura ta generala….da sunt suparata putin pe Emmett si nu-l jignesc
sau aduc altuia aminte de felul in care a ajuns asa!
-Scuza-ma…spune Edward. A fost un impuls…nu vreau sa treci din nou prin asta, esti
surioara mea mai mica si…TE IUBESC! Spune el imbratisandu-ma.
-Scuze acceptate…am spus raspunzandu-I la imbratisare.
-Carlisle, cred ca ar fi mai bine ca Rose si Emm sa vorbeasca intre 4 ochi, spune
Elezar.
-Dar…
-Rose…incepe mama.
-Sunt bine, vorbesc serios, numai ca am nevoie de putin aer si de cateva minute de
singurate…le-am spus aratandu-le un zambet fals, dar spre norocul meu i-am pacalit.
Am iesit din casa, intrand incet in padure. Nu vroiam sa fug, vroiam doar cateva minute
de liniste. Nu voi mai fugi niciodata, iar ceea ce s-a intamplat m-a facut sa realizez ca s-ar putea
sa mai dau de astfel de situatii si nu pot sa reactionez de fiecare data asa, trebuie sa invat sa-mi
stapanesc gandurile si aceste sentimente de frica. Nu m-am indepartat mult de casa, stiam ca
daca se vor uita pe fereastra ma pot vedea, dar nu-mi pasa. Am stat acolo vreo 10 minute, dupa
am revenit in casa. Eram mult mai linistita decat cand plecase-m.
-Am fost bine, numai ca eram putin socata, i-am raspuns sincera.
-Alice…spune Jasper.
Am privit-o pe Alice si am vazut-o cazuta in ganduri. M-am asezat in liniste langa mama
si Emmett, zambindu-I dulce lui Emmett. Zambetul meu se pare ca la mai luminat putin la fata.
L-am luat de mana, strangandu-l puternic.
-Da.
-Bella, daca nu vrei sa le spui atunci va trebui sa tai orice legatura cu ei, spune
Carmen.
-Carmen are dreptate, gandeste-te putin la Nessie…ii vei rapi bunicii…i-am spus eu.
-Vor vrea s-o vada pe Nessie…si va trebui sa le explicam cum de ea arata ca un copil
de 17-18 ani si este insarcinata, spune Jasper.
-Hai sa recunoaste-m Bells…nici parintii tai nu sunt o familie normala, spune Emmett.
Am mai stat in living, discutand despre venirea lui Renee si Phil. Bella era foarte agitata
in privinta asta si incepea sa ne transmita si noua. Incercarile lui Edward in a o linisti, nu
dadeau roade, atunci Jasper sare in ajutorul lui si Bella incepe sa se calmeze. Intelegeam
ingrijorarea Bellei ca parintii ei vor afla ce a ajuns. Vor fi ingroziti de faptul ca fiica lor a ajuns
cel mai periculos pradator de pe Pamant. Charlie nu va fi foarte surprins pentru ca stie de Jacob
si restul haitei si nu pare sa-I pese, dar Bella este fiica lui…habar n-am dar nu va fi liniste, asta
e sigur.
Sper seara, familia Denali au plecat. Vizita lor fuse-se scurta, si cam intrista acest lucru,
dar ma si burucam in acelasi timp. Emmett avea sa-mi de-a niste explicatii si le voi primi.
Sarcina fetelor, ingrijorarea ca Volturii ne vor ataca, parintii Bellei si acum si problema asta cu
Emmett…am obosit. Sunt mult prea multe probleme si ganduri…am obosit luptand contra lor,
dar cel mai mult am obosit luptand cu…trecutu.
-Asa e, dar le veneau muncitorii. Acum ca Garret s-a mutat cu ei, trebuiau sa
mareasca casa, in plus si Tanyei ii va trebui o camera, pentru cand va avea pe cineva, doar nu
vor sta de fiecare data sa faca cate una, spune Carlisle.
Din bucatarie s-a auzit o melodie ce ne-a facut sa tresarim. Ii spusese-m lui Emmett de 1
milion de ori sa schimbe tonul de apel al telefonului, dar degeaba, asa ca am hotarat s-o las
balta, epntru ca nu ajungeam la niciun rezultat.
-Sunteti incapatanati! Trebuie sa fiti langa noi pana nasteti… Sunteti primele
persoane care au o astfel de sarcina asa ca nu stim care sunt riscurile…
-Stiu… Bine…promit ca de maine vom veni acasa, spune ea.
-Ca si azi?
-Nu! Jur!
-Sunt acasa…. Sun-o pe Nessie si vezi ce face, Nikki parea obosita, spune Emmett.
-Iubito, totul va fin bine, imi spune Emmett asezandu-se langa mine.
-Totul va fi bine, imi spune Emm vrand sa ma imbratiseze, dar s-a oprit. L-am privit
cateva secunde, apoi m-am apropiat de el, fortandu-l oarecum sa ma imbratiseze. Emmett nu mi-
ar face rau niciodata, asa ca nu are rost sa-mi mie frica de el. Edward a scos un marait jos, ce
ne-a atras atentia. Privirea lui era plina de furie… Ce se petrecea cu el?
-Bella, trebuie sa fim linistit. Cum i-a spus si Emmett lu Nikki, nu a mai existat o astfel
de sarcina….
-Rose, sa fim seriosi suntem intr-o situatie cam fara iesire…spune Jasper.
-Ai dreptate Rose, nu-I vom lasa pe niciunul sa moara, dar sa nu uitam ca totul tine de
cat de puternic este organismul lor.
-Organismul lor este puternic. Nikki este un vampir pur, deci organismul lui este mult
mai puternic decat al nostru, iar Nessie are si ea puterea ei, spune Edward.
-Esme are dreptate…credinta este cel mai puternic aliat in aceasta lupta pe care o vom
castiga, spune Alice.
Dupa aceasta discutie, ne-am retras in dormitoare. Ziua asta fuse-se obositoare si urata.
Am intrat prima in dormitor, urmata de Emmett. Cand acesta a inchis usa, un fior rece m-a facut
sa ma cutremur. Privind spre baie am putut vedea hainele rupte, ce le aruncase-m mai devreme.
Am simtit un nod in gat, amintindu-mi si m-am luptat ceva cu el, pana am reusit sa-l inghit.
Patul era ravasit, iar fulgii pernelor inca pluteau prin camera. Emmett ramase-se in usa, cu
privirea in jos. Incet am inceput sa strang prin camera. Dupa 10 minute, camera arata normal,
fara cearsafuri pe pat si perne, dar macar nu mai erau fulgi peste tot.
-Nu mai erai tu…Nici nu vreau sa ma gandesc unde ajungeam, daca nu-mi foloseam
puterea…am spus punandu-mi picioarele sub mine. Emm a privit lung lacul liber de langa mine,
dar nu s-a asezat.
-Nu esti idiot, doar ca te-ai lasat condus de….i-am spus privind in jos. Poate c-am si eu
o vina…
Pentru cateva secunde ce mi s-au parut ore, ceasul s-a oprit in loc. Poate asta era
problema si cauza impulsului pe care l-a avut Emm. Gandurile ce ma tot macinau au inceput sa
se amestece. Eram confuza si obosise-m. Imi vroiam viata linistita pe care am avut-o candva. Imi
lipsea aceea liniste, dar cel mai mult imi lipsea Emmett. Aceste “aventuri” din ultima vreme l-au
schimbat si nu ma refer la incidentul de azi…Nu mai era la fel, era mult mai rece, tandretea,
“caldura”, romantismul parca disparuse-ra complet din el. Baiatul pe care-l priveam acum era
diferit, o privirea rece, parca imun si nepasator de lumea din jurul lui. Nu mai era acel baiat pe
care l-am gasit atacat de urs…acel baiat glumet, pus mereu pe sotii, romantic, tandru si iubitor.
Gandurile imi zburau facandu-ma confuza. Eram epuizata psihic si aveam nevoie de o lunga
perioada de liniste, dar acum nu puteam din cauza lui Nikki si Nessie. Nu le puteam lasa
singure, daca se intampla ca Volturii sa apara pe aici, vreau sa fiu de fata pentru a-mi apara
familia.
-Termina cu asta! I-am spus punandu-I delicat degetul pe buze. Ce-a fost a fost…sa
lasam asta in trecut si sa mergem mai departe…i-am spus aratandu-I un zambet.
-Mai bine va impacati…nu vreau sa va vad suparati…am spus eu putin trista. Si imi
pare rau pentru ce-am spus mai devreme, nu trebuia sa fac ce am facut…
-Stai linistita…spune el zambind larg. Stiu ca nu vroiai sa ma ataci, in fine n-a fost un
atac in adevaratul sens al cuvantului si ai vrut mai degraba sa-mi dai o lectie si eu imi cer
scuze pentru acele cuvinte, stiu ca nu trebuia sa le spun…dar nu m-am putut abtine…
-Esti fratele meu mai mare si inteleg de ce ai facut asta…dar nu trebuie sa ma aperi de
sotul meu, in plus cine se pune cu cel mai puternic vampir, am spus razand.
-Edward stiu ca esti suparat pe mine si inteleg de ce…imi cer scuze…spune Emmett.
-Bine Emmett, te iert dar sa nu mai existe vreodata un astfel de incident…nu ti-am
spus niciodata asta, pentru ca am considerat ca nu trebuia, dar acum trebuie…. Daca va ma
exista un incident ca cel de azi vei avea de-a face cu mine, si crede-ma eu nu sunt
Rosalie…imi voi apara sora indiferent de riscuri.
-Am inteles, o iubesc pe Rose sti foarte bine ca sunt in stare de orice pentru ea…spune
Emmett.
Am zambit, iar linistea parca incepea sa apara in sufletul meu. In sfarsit acest incident
putea fi dat uitarii. Totusi Edward era putin ciudat…era foarte misterios, iar asta ma pune-a pe
ganduri. Nu puteam intelege ce pune la cale, dar sincera sa fiu nici nu vroiam sa stiu. Nu vroiam
sa-mi mai incarc creierul cu alte intrebari la care nu voi primi raspuns decat cand va fi prea
tarziu sau poate niciodata.
-Sigur iubito…i-am spus lasand cartea pe care o citea-m pe canapea. S-a intampla
ceva?
-Pai…
-Nikki…
-Sti ca maine este balul si inca nu ne-am luat rochii pentru ca nu ati vrut sa mergeti cu
noi…te rog chiar vreau sa merg…spune ea folosindu-si farmecul nevinovat.
-Dar mama…
-Niciun dar! Nu puteam sa-I spun ca sarcina era o sarcina cu probleme…in fine problem
insemnand ca nu stiam ce se putea intampla cand vor naste…copilul este mult prea puternic si
putea s-o omoare… Nikki nu te duci la niciun bal! Te rog intelege putin riscurile…
-Offf….
-Voi merge!
-O sa-I treaca, asa a facut si Nessie, spune Edward asezandu-se langa mine.
-Nici mie dar trebuie sa inteleaga ca pana nasc sunt “prizionere” in casa…. Tu ce-ai
mai facut cu Emmett?
-Ce ironica esti… Rose vreau doar sa ai mai multa grija de acum incolo, promite-mi…
-Edward tu te auzi? Sa am grija cu sotul meu?! Asta este cea mai mare aberatie pe
care ai scos-o in ultima vreme.
-Ciudatule…Promit!
-Ce carte?
-Nu…
-Vreau doar s-o citesc si ti-o dau inapoi…in plus chiar daca i-as face ceva ai putea
cumpara alta…
-Asa m-a facut mama… Iesi afara caine! Am spus privindu-l fix pe Jacob.
-Hai Rose….
-Prea tarziu…
Jacob a tasnit afara pe usa care dadea in gradina, speriindu-i pe cei care care erau in la
masa in gradina. L-am urmat incet, dar privirea imi era fixata pe el. Jacob s-a oprit in loc si m-
a privit si el fix, ca un adevarat mascul Alfa.
-Dragule sigur?
M-am uitat peste umarul lui, facandu-l sa-si intoarca privirea. Imediat am fost langa el,
l-am luat de o mana, azvarlindu-l in piscine, facand apa sa sara si pe ceilalti. Stiam ca puterea
mea fizica era mult mai mare decat a altui vampir, chiar mai mare decat a lui Emmett, Nikki sau
Taylor, dar chiar nu ma asteptam sa-l pot arunca pe Jacob atat de departe cu o singura mana.
Era uimitor, dar in acelasi timp infricosator.
M-am asezat pe scaun razand impreuna cu ceilalti. Rasul nostru nu a durat mult,
deoarece Nikki a tipat, urmata de Nessie. Au tipat atat de tare incat am crezut ca ne va auzi tot
Forks-ul si Settle laolalta. Au cazut amandoua pe jos, tinandu-se de burta, incercand cu greu sa-
si inabuse tipetele de durere. Seth si Jake au fost langa ele in prima secunda, dar parca erau
stane de piatra, erau complet pierduti. M-am dus la Nikki in timp ce Bella a mers la Nessie. In
tot acest timp baietii s-au adunat, ridicandu-le pe fete in brate, ducandu-le in camera, unde
acum 7 ani Bella o aduse-se pe lume pe Nessie. Noroc ca tata a mai pus un pat de spital, stia ca
se poate intampla sa nasca amandoua in acelasi timp si trebuia sa fim pregatiti, dar de fapt nu
eram pregatiti. Toti eram ingroziti si nu mai stiam ce sa facem, era prima data cand se intampla
asta si nu stiam cum sa reactionam.
-Ramaneti voi aici nu este bine sa fie multe persoana in camera, spune Bella agitata.
-Off, iubito….mai rezista putin, Carlisle este pe drum. Bella, ce putem face? Intreaba
Jake speriat.
-Jake, spune Nessie, apucandu-l cu mainile de gat si strangand tare. Spune-i unchiului
Jasper sa ne linisteasca, nu mai suportam….
-Scuze…
Am prins-o pe Nikki de pana si ii puteam simti forta la cat de tare imi strangea mana.
Dupa cateva secunde camera a inceput sa inceput sa se invarte, iar o durere puternica in burta
m-a facut sa ma prind cu mana libera de patul lui Nikki. Seth a observant aceasta reactie si a
venit la mine, prinzandu-ma de umar.
-Voi rezis….aauuuuu…..
-Taylor iesi afara! Am spus intorcandu-ma, dar nu i-am dat drumul la mana lui Nikki.
-Mama….surioara….spune el.
-Emmett si Edward sunt pietre nu reactioneaza in momentul asta, spune Jasper. Taylor
iesi putin afara, Carlisle trebuie sa ajunga din clipa-n clipa.
Am simtit cum linistea ma cuprinde incetul cu incetul. Nikki a mai slabit stramsoarea si
am vazut pe fata ei ca se mai linisti-se, dar puteam vede cum copilul incearca sa iasa afara.
Incerca s-o rupa pentru a putea iesi si asta ma ingrijora teribil. Stiam ce pati-se Bella cand se
intampla-se asta… Jasper l-a scos pe Taylor din camera, dar el a revenit pentru a le calma pe
fete pana venea tata.
-Bunicule…spune Nessie.
-Intai pe Ness eu mai pot rezista dar ea…spune Nikki cu greutate, cand tata a venit la
ea.
-Bella, Rose, iesiti afara si spuneti-i lui Edward sa vina! Spune Carlisle.
-Nu este momentul sa ma cert cu voi, mergeti jos la fel si voi 2, continua el.
-Carlisle eu am mai fost cand s-a nascut Ness te pot ajuta…spune Jacob.
Impotriva vointei noastre am coborat in living. Edward a trecut pe langa noi ca o vijelie,
se pare ca Jasper se ocupa-se de “inghetarea” lor. Coborand scarile o lovitura puternica…m-a
-O sa fie bine, dragule, totul o sa fie bine, i-am spus sarutandu-l pe frunte.
-Mami nu vreau ca Nikki sau Nessie sa pateasca ceva…spune Selene.
-Nu se va intampla nimic, am spus eu. Nu-mi voi pierde fiica chiar daca e ultimul lucru
pe care-l fac!
-Totul va fi bine, nu te mai agita, dar in acel moment am putu vede lovitura pe care a
primit-o, deoarece patul s-a miscat. Loviturile erau mult mai puternice si asta ma ingrijora. Nu
era numai asta, dar simteam si eu, poate nu aceeasi durere, dar simteam si inca al naibi de bine.
Trebuia sa ma tin tare pentru fiica mea, dar nu stiu cat mai puteam sa ma prefac. Tata cum este
Nessie?
-Bine…
-La dracu! Draga mea mai rezista putin, copile iesi afara! Spune Jacob panicat.
Tata se uita la Jacob si la Edward ca si cum le-ar cere permisiunea, iar acestia au dat
aprobator din cap in semn ca da. Cand l-am vazut pe tata punand mana pe bisturiu am stiut ca-i
va face cezariana, chiar daca ar exista riscul sa omoare copilul. Daca nasteau natural, forta
copiilor le-ar fi rupt in 2, omorandu-le. Nikki ar mai avea o sansa pentru ca are forta unui
vampir pur, dar Renesmee…am fi pierdut-o. Carlisle face incizia, iar Nessie tipa din cauza
dureri.
-Incerc….
Corpul lui Nessie lupta contra lui Jacob, pentru a inchide rana. Vindecarea incepea, iar
Carlisle incerca sa scoata copilul. Dupa cateva minute lungi un planset de copil s-a auzit din
incapere, lucru ce ne-a bucurat pe toti, dar inca nu stiam daca Nessie va rezista dupa, pentru ca
nu arata chiar bine.
-O sa fiu…
-Nikki vreau sa nu te misti…Emmett tu vei opri vindecarea, faci la fel ca Jacob, spune
tata.
-Da!Spune Emmett.
Tata face incizia, iar Nikki isi opreste tipatul cu greu. A preferat sa ma stranga de
mana….forta ei era imensa, simteam cum imi rupe degetele, dar nu puteam spune nimic, cel
putin nu acum. Il priveam pe Carlisle cum lucra si ma uimea, eu n-as fi rezistat sa fac asta. El
facea acest lucru sip e oameni, iar asta presupunea si sange….sange uman. Rezistenta tatei in
fata sangelui uman era imensa, dar dorinta de a ajuta alti oameni sau alte finite ii dadea puterea
de a rezista in fata tentatiei.Plansul nepotului meu ma facut sa zambesc. Daca as fi putu plange
sunt sigura ca as fi facut-o.
-Da, tu?
-Da...cred ca va trebui sa mai aducem caprioare, altfel vom ramane fara…spune Nikki
razand.
-Da.
-Da.
Am ajutat-o pe Nikki sa se ridice de pe
masa, iar Edward si Carlisle pe Nessie. Erau slabite, iar asta se vedea dupa echilibrul care le
lipsea cu desavarsire acum. Scarile au fost cel mai rau dusman. Eu imi tineam nepotelul, Emmett
si Seth o sustineau pe Nikki, iar tata si Edward pe Nessie. Jacob cobora-se inainte, pentru a vede
cum este Bella. Cand am intrat in living toate privirile au fost intoarse spre noi.
-Sunt bine mami…putin slabita, dar bine. Vreau sa-mi vad micuta…spune Renesmee
asezandu-se pe canapea.
-Dan…repeat Emmett.
-Un nume potrivit pentru un copil jumate varcolac, jumate vampire, spune Edward.
-Da este un nume puternic, continua Jasper.
-Te-ai supalat?
-Nu, nu m-am su-pa-rat, dar promite-mi ca ma anunti data viitoare cand vi in garaj,
pentru ca asta este un loc periculos pentru un copil, i-am spus sarutandu-l pe obraz.
-Plo-mit…Plomit!Spune hotarat.
-Aici erai, dragule, spune Nikki intrand in garaj.
-Plomiti?
-Ce fac printesele mele? Ups…pardon o regina, o printesa si un print, spune Emmett
luandu-l in brate pe Dan, imitand zborul unui avion.
-Tati…spune Nikki.
-Hai, iubito, nu mai fir ea…spune el, oprindu-se langa mine, sarutandu-ma pe obraz.
-Nu sunt rea, dragule, doar ca bunicul tau ar cam trebui sa se maturizeze.
-Imi amintesc ca la fel facea si cu mine si Taylor cand eram mici, spune Nikki
nostalgica.
-Da…Cateodata ma bucur ca este asa. Felul lui agitat si mereu dornic de aventura, iar
optinismul din el se tine tare, este la fel de puternic ca…
-La fel de puternic ca dragostea voastra, continua Nikki, dupa ce m-a oprit.
Am iesit din garaj, mergand in gradina.Stiam ca toti ceilalti erau acolo, dar nu prea
intelegeam de ce sa stam in soare. Cand am ajuns, am ramas umite. Imaginatia lui Alice ma
uimea, dar in acelasi timp ma si speria. A taiat prelatele masinilor, facand un cort urias, care sa
ne fereasca de Soare.
-Bie…
-Bie?!
-Si noi avem o problema de pronuntie, dar cu “n”, spune Nessie chicotind.
Am petrecut intreaga zi in familie. Iubeam aceste zile cand stateam toti impreuna.
Rasetele lui Dan si Lucy imi umpleau sufletul de bucurie. Inca nu-mi venea sac red ca visul meu
se implini-se in totalitate, imi era frica ca nu cumva sa ma trezesc si totul sa dispara.
-Da, suntem mari, spune Dan, ridicandu-se pe varfuri, pentru a parea mai inalt.
-Mda, sunteti foarte mari, spune Jacob, venind in spatele lor, luandu-i la subrat.
-Tatii….spune Lucy.
-Unchiule…spune Dan.
-Ba da! Copii mergeti cu astia mici in casa…. Nu de alta, dar daca ii vor vedea vor
vrea si mai mult sa afle ce se intampla aici si nu vom mai scapa de ei.
-Sigur…spune Jacob.
Dupa cateva minute am auzit zgomote in tufisuri, dar ne-am continuat discutia la masa,
prefacandu-ne ca n-am auzit nimic. O mica parte a discutiei dintre ei, m-a enervat. Jazz sigur a
simtit, pentru ca s-a uitat imediat la mine, iar Emmett m-a luat dupa gat, dar de fapt era pregatit
sa ma prinda in caz ca vreau sa fac ceva. Edward se ridica brusc de la masa, indreptandu-se
spre locul unde erau ascunsi baietii.
-Aaa…buna….spune ei balbaindu-se.
-De ce stati acolo? Intreaba Alice mai tare, pentru a putea auzi baietii.
-Ati deranjat oricum…am spus ca pentru mine,dar urechile fine ale unui vampir au putut
auzi.
-Doamna Esme, domnule Carlisle imi cer scuze daca sunt idiscret sau nesimtit, dar de
foarte mult timp vreau sa va intreb ceva…spune Alex foindu-se pe scaun.
-Pe…Nikki…
-Mai repeta odata ce-ai zis! Spune Seth furios aparand din senin langa masa, sigur auzi-
se discutia.
-Seth! Spune Jacob punandu-se in fata lui. Seth trebuia sa i se supuna masculului Alfa,
chiar daca Jacob nu era masculul Alfa al haitei., sangele era al unui Alfa si trebuia sa se
supuna.
-Seth cred ca este mai bine sa ne calmam, i-am spus prinzandu-l de umeri.
-In momentul asta ne pui pe toti in pericol…sti foarte bine ce patesc cei care-mi pun
familia in pericol…i-am spus la ureche.
-Doamne are maxilarul dislocat…spune Scott socat. De unde ai atata forta….adica esti
mare dar….
-Trebuie sa mergi la spital…Te voi duce eu, iar pe voi o sa va duca cineva
acasa…spune tata.
-Bine.
-Bine.
Dupa plecarea baietilor, Seth inca era agitat. Furia din ochii lui a putut in sfarsit sa iasa
afara, transformandu-se in lup. Maraia feroce spre drum si a vrut sa plece, dar l-am oprit
ridicand un perete de flacari. Acest lucru l-a mai calmat putin, mai ales cand a revenit si Jasper
in gradina. Seth merge in padure pentru a se reveni in forma umana.
-Da?
-Da, mama..
-Nu…
-Bine..
-Sigur…
Am iesit cu masina din garaj si i-am vazut pe ceilalti tot in gradina. Privirea mamei era
suspicioasa. Eram sigura ca nu crezu-se nimic din ce-i spusese-m, dar asta era, acum nu mai
puteam da inapoi. Am accelerat brusc, iar masina a scos un scartait puternic, lucru ce le-a atras
atentia tuturor.Stiam ca majoritatea oamenilor au astfel de ganduri in preajma noastra, dar ma
enerva teribil cand le auzeam si mai ales ca erau indreptate spre fiica mea. Nu stiu de ce sunt in
stare daca ea ar pati asa ceva…Pierduta prin ganduri nu realizase-m ca trecuse-m pe rosu,
pana cand nu am auzit o sirena de politie in spatele meu. Am oprit pe dreapta, asteptand
politistul, ma rugam sa fie Charlie, dar nu era el.
-Buna ziua!
-Buna ziua…
-Domnule nu credeti ca ne-am putea intelege cumva, i-am spus intr-un final.
-Poftim si actele masinii…am spus dar in acelasi timp am bagat o bagnota de 1 milion
in ele.
Politistul i-a actele si ramane uimit cand vede banii. Dupa privirea pe care a avut-o
stiam ca va lua banii. Merge intotdeauna.
-Va rog, ma grabesc… Trebuie sa ajung urgent undeva… i-am spus pe un ton mai cald.
Imediat ce am scapat de politest m-am indreptat spre spital. Am intrat pe strada de langa
spital pentru ca tata sa nu vada masina. Ii stiam foarte bine mirosul lui Alex asa ca am mers
dupa el, pana am ajuns in partea inferioara a spitalului. Am privit in sus unde era fereastra
deschisa, acolo se afla Alex. Uitandu-ma in jur pentru a nu ma vede cineva am mers pana la
fereastra din dreptul holului si am sarit, intrand in spital pe geam. Nu puteam intra astfel in
camera lui Alex pentru ca sigur facea stop cardiac. Am intrat in prima incapere pe dreapta si l-
am vazut pe Alex stand pe pat.
-Bu…buna…
-Cum esti?
-Aha…
-Pai vreau sa vorbesc ceva cu tine, dar ramane intre noi, bine? I-am spua apropiindu-
ma.
-Sigur..
-Stai departe! Nu vreau sa te mai vad in preajma familiei mele! Asta este valabil si
pentru prietenii tai…
-Termina cu asta! Stai departe de familia mea sau data viitoare vei avea de-a face cu
mine si crede-ma eu nu iti voi rupe doar maxilarul, i-am spus mai mult maraind.
-Nu…
-Aaa si inca ceva… ASTA RAMANE INTRE NOI! I-am spus iesind din salon.
A dat aprobator din cap, dar nu a scos nici-un sunet. Am sarit pe geam mergand spre
masina. Nu prea eram mandra pentru ce facuse-m, dar trebuia sa fac ceva, altfel toata aceasta
situatie putea degenera in ceva grav si noi eram primii suspecti. Am plecat din preajma
spitalului, asta relaxandu-ma putin. Inainte de a merge acasa am mers pe la magazinul de
jucarii al doamnei Smith pentru a le cumpara ceva lui Dan si Lucy. Am coborat din masina si
eram atenta la niste hartii ce stateau sa-mi cada din portofel, cand cineva a intrat in mine.
-Bella este bine, i-am raspuns eu la ce-a de-a 2 intrebare, pe prima m-am prefacut ca nu
am auzit-o.
-Da am putina treaba. Scuza-ma Jessica dar ma grabesc, i-am spus indiferenta.
-Sigur….
Am lasat-o pe Jessica afara, intrand in magazin. Dar inca ascultam conversatia pe care
o avea cu cei 4 prieteni cu care era.
-Criss….spune o fata.
-Rosalie Hale, stiti ca v-am povestit ca in liceu am avut un grup de colegi mai ciudati
fratii Cullen si Hale. Ea este unul dintre ei…ma intreb daca s-au intors si ceilalti?
-Da…
In sfarsit…cu conversatia celor 5 persoane de afara nici nu mai eram atenta la ce vroiam
sa cumpar. M-am plimbat printre rafturile cu jucarii, pana ce Jessica si prietenii ei au plecat. Pe
un raft am zarit un ursulet urias si imediat mi-a venit in minte imagina lui Lucy. Ei in placeau
ursuletii asa ca am hotarat sa-l cumpar. Pentru Dan am gasit o baza militara, dar trebuia sa
asamblezi toate piesele pentru a constru baza, asa ca era si distractiv, dar si educativ.
-As vrea daca aveti o punga pentru joc si o fundita ceva pentru ursulet…i-am spus
privind in jur.
-Da…
-Poftiti, i-am spus dandu-I banii. S-a uitat cam ciudat vazand atatia bani in portofel,
dupa mi-a aratat un zambet larg. Multumesc!
-Cadouli…spune Dan.
Dupa 1 ora si ceva vine si tata acasa. Cum a intrat in camera mi-a aratat o privirea
incruntata. Cred ca-si dadu-se seama ca fusese-m la spital… Copii, Edward si Bella au plecat la
ei acasa pe la 11. Dan si Lucy trebuiau sa doarma, asta era mostenire de la tatii lor.Eram in
bucatarie cu Alice, pregateam un suc de fructe, cand il aud pe Carlisle strigandu-ma.
-Vin imediat!
-Nimic!
Am mers in living. Toti erau acolo, iar tata se tot plimba prin camera.
-Da, Carlisle…
-Si atunci cum explicit mirosul puternic din salonul lui Alex?
-Mirosul meu?!
-Rose….Nu te cunosc de ieri… Stiu foarte bine ca ai vorbit cu Alex, nu stiu ce, pentru
ca nu a vrut sa spuna nimic.
-Nu stiu nimic legat de asta… Iarta-ma daca te dejamagesc ca nu am nici-o legatura
cu asta…
-Iubito..
-Rose!
-Nu conteaza…
-In fine! Nu se va mai apropia de noi si am incheiat subiectul, am spus iesind din
living.
Am intrat in dormitor, trantind usa in urma mea. Nu inteleg de ce fac atata haz pentru un
om. Nu l-am omorat…doar am vorbit cu el…Am jurat ca-mi voi proteja familia de oricine si
orice. Alex reprezinta un pericol pentru noi si il voi ilatura, chiar daca va trebui sa dispara.
-Nu am venit ca sa-ti cer explicatii, pentru ca stiu de ce ai vorbit cu Alex. Vrei sa ne
protejezi, dar vreau sa sti ca nu esti singura…
-Pai……am venit pentru asta…spune el luandu-ma in brate. M-a intors brusc cu fata
spre el, privindu-ma in ochii.
-Dragule…am reusit sa spun, inainte ca
buzele lui Emmett sa le gaseasca pe ale mele. M-a sarutat profund si pasional, facandu-ma sa
am mii de fiori pe sira spinarii. M-am lipit mai mult de trupul lui Emmett, lasandu-ma prada
saruturilor lui. Brusc m-am tras din stramsoarea lui, urcandu-ma in pat.
-Nu iubitule, nu ai facut nimic, i-am spus cu un zambet larg. Pun pariu ca nu ma
prinzi? Am spus razand.
Am sarit din pat, mergand in spatele lui, evitandu-i mainile. Am revenit din nou in pat,
dar un traznet mi-a atras atentia si asta i-a dat destul timp lui Emmett cat sa ma tranteasca in
pat.
-Si eu…
-Buna dimineata! O spui atat de linistit de parca am fi dormit, i-am spus chicotind.
-Am batut la usa, dal nu a laspuns nimeni asa ca am intlat, spune el.
Imediat ce usa usa s-a inchis am rasuflat usurati. Nu-mi venea sa cred in ce ipostaza
ne-a fasit Dan.
-Ahhh! La dracu! Injura Emmett ridicandu-se. De acum incolo vom inchide usa de
fiecare data cand intram in dormitor, spune el, tragandu-si o pereche de pantaloni de trening
pe el.
-Da. Eu intru la baie, am nevoie de un dus rece…am spus indreptandu-ma spre baie.
-Da…spune Emmett.
Apa rece a mai diminuat din socul pe care tocmai il avusese-m. Ar trebui sa vorbesc cu
Nikki, dar cum sa-i spun ca Dan a intrat peste noi in camera si nu ne-a gasit tocmai intr-o
ipostaza ok…Oricum cert este ca Dan va pune intrebari si noi vom fi exemplul cu care va incepe.
Coboram scarile relativ incet. Miile de intrebari pe care le-ar putea pune Dan cand o sa
ne vada pe mine si Emmett si mi se tot repetau in minte. Inca nu era bine sa vorbim despre asta
si nu eu trebuia sa incep aceasta discutie, ci Nikki sau Seth. Inainte de a intra in living am avut
grija sa-mi maschez ingandurarea.
-Buna.
-Nu..Vorbim mai incolo despre asta, am spus uitandu-ma la Dan si Lucy care construiau
un urias puzzle in mijlocul camerei.
“Frate…”
-Alex este bine…Carlisle l-a dus acasa, raspunde Edward gandului meu.
-Bella trebuie sa-ti dau o veste…incepe Alice, dar brusc este intrerupta de soneria
telefonului Bellei.
-Alo! Mama…spune Bella. Ce mai faci?...Aha, Phil cum se mai simte? Maine ajungeti
in Forks?!?!.
Toti am chicotit la reactia Bellei. Stiam ca nu vroia sa le spuna adevarul parintilor ei,
dar nu mai putea ascunde asta. Eram atenta la jocul copiilor, dar nu am putut trece cu vederea
oftatul lung al Bellei cand s-a trantit la loc pe canapea, aruncand telefonul pe masa.
-Ma gandeam…
-La ce…
-Da…Au trecut atatia ani, iar noi suntem la fel…spune Bella. Ea cum arata?
-Aceeasi “fetita” fitoasa pe care o stim…numai ca trecerea anilor se cam vede chiar si
cu machiaj. A fost oarecum socata cand m-a vazut….Ma analiza cu niste ochi mari si sunt
sigura ca daca nu inchidea gura ii intra o musca…am spus zambind ironic.
-Hai iubito..
-Rose…spune Esme.
-Nu, mama! Cate cazuri auzim la stiri pe zi de copii omorati de mame, frati, prieteni,
rude omorandu-se intre ei, copiii isi violeaza mamele…Oamenii sunt mult mai monstrii decat
noi…
-Nu!
-Mami, tati, ni s-a spart mingea, mai avem vreuna? Intreaba Dan.
-Mai este una in garaj,langa Jeep, ii spune Edward lui Seth. Imediat ce copii au iesit din
nou la joaca, discutia sa reluat.
-Deci, Rose?
-Pur si simplu…Nu voi pune gura pe sange uman toata viata, dar asta nu inseamna ca
nu-mi doresc sa mai imputinez din aceste…asa zise mamifere inteligente…
-Nimic! Cred ca cel mai bin ear fi sa scapam de “probleme” din timp…Si in plus stiti ca
-Calm, Eddy! Nu am de gand sa omor pe nimeni, atata timp cat stau departe de familia
mea.
-Cat stau departe de familia ta, dar cand se vor apropia ii vei omora? Intreaba Seth.
-Ba da! Cand vor afla ca nu imbatranim, disparem. Ne mutam cum facem mereu, spune
Bella.
-Si care este problema? Daca plecam crezi ca vor uita sau nu vor spune nimanui? Intreb
putin enervata. Si de ce sa plecam noi, cand pot pleca ei…in Rai sau Iad…depinde de fapte….
-Rose! Nu ii vei omora si cu asta basta! Voi vedea cand vom fi in pericol, tipa Alice
infuriata la culme.
-Bine! Pentru moment voi astepta…spun ca pentru mine. Cand voi lua o decizie nu va
voi spune! Nu vreau sa-mi implic familia!
-Rose! Te-am auzit! Nu vei lua nici-o decizie fara noi, ai inteles?
-Mami…spune Taylor.
-As vrea sa i-au putin aer…atmosfera asta nu ma incanta deloc, i-am spus ficei mele,
sarutand-o pe frunte.
-Stai pe loc, domnisoara!Spune mama pe un ton autoritar, chiar cand pusese-m man ape
clanta.
-Ce este?
-Unde mergi?
-Pe aici…
-Nu pleci!
-Nu fi ironica! Vreau sa vorbim, spune ea serioasa. Privirea ei era serioasa si pentru
prima data de cand o cunosc nu am putut citi nimic in ochii ei.
-Mergem in poiana?
Drumul pana la poiana a fost parcurs intr-o liniste apasatoare. Esme era suparata pe
mine, dar singurul lucru pe care-l vroiam era ca toata lumea sa-si vada de treaba ei. Nu mai
vroiam sa se bage cineva in viata mea sau a familiei mele. Ajunse in poiana ne-am refugiat la
umbra unui copac. Eu m-am rezemat de trunchiul copacului, iar Esme in fata mea, dar privea
spre mijlocul poienii.
-Carlisle?!
-Nimic, doar ca familia este mult mai importanta decat un loc de munca, in plus avem
destui bani…
-Am tot timpul din lume sa-mi realizez visul. Ceilalti mi-au spus despre Jessica si
concluzia la care au ajuns 3 membri ai familiei.
-Guri sparte…am spus ca pentru mine.
-Rose, toti stim ca ceea ce faci este pentru a ne proteja, dar nu putem omora un om
pentru ca ar banui ceva, spune Carlisle pe un ton linistitor.
-Sti ca va trebui…
-Rose, tu esti asa de la aceea discutie dintre Alex si prietenii lui, inainte de incidentul cu
Seth, am dreptate? Spune Esme bland.
-Merg in dormitor, trebuie sa-mi incarc bateriile pentru ca nu stiu dar prevad o zi
lunga si grea maine.
Inainte de a merge in dormitory m-am oprit la biroul tatei pentru a-mi lua cateva coli,
un creion, ascutioare si guma. Chiar daca eram de ceva timp impreuna nu ma vazuse-ra
niciodata desenand cu adevarat. Singurele desene pe care le-au vazut erau niste inimioare,
stelute si tot felu de chestii mici. Am intrat in camera si ma-m indreptat spre comoda pentru a-mi
lua telefonul si m-am trantit langa pat, incepand sa desenez. Dupa un timp Emmett intra in
camera.
-Dragule?!
-Da, de ce?
-Dragule nu sunt cine stie ce, am spus indiferenta, pentru ca acele desene pentru mine nu
pareau cine stie ce…stiam ca am talent la desen, din cauza asta nu aveam nicio reactie.Am stat
cu Emmett toata noaptea. Era fascinate de felul cum desenez si la fiecare desen terminat
primeam un cadou dulce si pasional. Pe la 10 dimineata Edward si Bella vin la noi.
-Da, vroia sa-I astept la aeroport, dar le-am spus sa vina aici…raspunde ea repede.
In cateva minute soneria usii a sunat. Bella a vrut sa mearga pentru a-I deschide tatalui
sau, dar Alice i-a luat-o inainte, lasand-o sa se linisteasca, bineinteles cu putin… putin mai mult
ajutor din partea lui Jasper.
-Buna ziua!
-S-a intamplat ceva? Bella era cam agitata aseara cand m-a sunat.
-Vreau sa vorbesc cu tine, de fapt sa-ti spun ceva, dar ii asteptam si pe mama cu
Phil, spune Bella putin mai linistita.
-Da, tata…
-Unde este?
-Va veni in curand, inainte de asta voi vorbi cu tine si mama ceva… bine inteles de fata
cu toata lume, de ei nu am cu ce sa ma ascund…
-Sa te ascunzi? Bella ce se intampla?
-Jazz ajuta-l putin, iar eu merg cu Esme mergem la Renee, spune Alice iesind din camera
impreuna cu Esme.
-Bella, draga mea! Spune Renee intrand in casa, luand-o pe Bella in brate.
-Bun..Mama, tata, Phil vreau sa va spun de la inceput ca ceea ce veti afla acum va va
soca…Vreau sa fiti calmi si voi raspunde la orice intrebare…este bine?
-Stiam ca este ceva in neregula…de atunci cand Jacob s-a transformat in fata
mea…spune Charlie uimit.
-Nu este o gluma…spune Bella. Suntem vampiri, iar Jacob si prietenii lui sunt
varcolaci…
-Renee linisteste-te…spune Phil, care era la fel de socat ca ea, dar nu arata asta.
-Mama…oamenii nu trebuie sa afle despre noi…voua v-am spus pentru ca nu mai
puteam ascunde, ati fi vrut s-o vedeti pe Nessie, iar ea acum nu mai este singura…
-Da…o cheama Lucy, iar Taylor si Nikki sunt copii lui Rose si Emm…spune Edward.
-Mama…
Acum era acum. Renee era socata, nu ii era usor sa afle ca fiica ei este moarta. Vom avea
de lucrat pana va accepta adevarul, dar Bella a facut aceasta alegere si va trebui sa i-o
respecte. Daca Renee va spune oamenilor? Nu…nu-si va pune fata in pericol….Am privit-o pe
Renee si observam cum incepea sa se linisteasca. Jasper era un ajutor de nadejde. Auzeam copii
apropiindu-se de casa si stiam ca va trebui sa ne comportam delicat cu Renee. Usa s-a deschis,
iar Renee si Phil au ramas socati.
-Buna...raspund ei.
-Ai 3 parilti?!
-Parintii mei sunt Renee si Charlie, iar Phil este tatal meu adoptive si actualul sot al
mamei, explica ea.
-Am ilteles!
-Dal…mergem sa ne jucam?
I-am urmarit privirea lui Renee, iar ochii ei erau fixati pe Dan si Lucy. Inca nu realize-se
ca tot ceea ce-i spuse-se Bella era adevarat. Cred ca daca nu ar fi fost Jasper, ar fi facut stop
cardiac.
Am stat in living cam toata ziua, Bella explicandu-i lui Renee toata povestea. Ii era foarte
greu sa accepte ca fiica ei era moarta. Nu-i venea sa creada ca acum depindea de sange pentru
a putea trai. Ma jucam cu bratara lui Emmett cand dintr-o data ii simt mana incordandu-se. L-
am privit, dar nu i-am putut gasi privirea, deoarece se uita in pamant.
“Mami, ce se intampla?”
“Nu stiu…”
“Merg sa vad…”
“Bine.”
M-am ridicat, indreptandu-ma spre usa, dar cineva m-a prins de brat. Cand m-am intors
era Edward, iar privirea lui era serioasa. Mi-a facut semn sa ies.
-Nu, Edward! Esti fratele meu, dar Emmett este sotul meu, asa ca eu voi vorbi cu el…
-Nu, Rose!
-Nimic…raspunde Edward.
-Fiule, ce se intampla?
-Ce chestie?
-Tu chiar nu te prinzi? Sunt sigur ca nu vrei ca Emmett sa faca lucrul care te
ingrozeste cel mai mult, nu?
-Nu va face nimic! Voi vorbi eu cu el si asta e ultimul meu cuvant! Am spus
indreptandu-ma spre scari, dar Edward ma prinde de mana, tragandu-ma inapoi. Edward, esti
nebun? Da-mi drumul!
-Nu!
-Nimic, dragule…
-Emmett…spune Edward.
-Stiu Edward, am plecat daca nu ai observat si acum sunt bine…raspunde el.
Edward a ezitat, dar pana la urma a mers si el dupa mama. Edward se comporta ciudat
atunci cand venea vorba de asta. Oare Alice a avut vreo viziune in legatura cu asta si nu vor sa-
mi spuna?
-Sa mergem in gradina, copii au adormit, iar vantul adie usor, am spus eu.
-Iubito, vreau sa sti un lucru…decat sa-ti fac vreun rau prefer sa mor…spune el
privindu-ma trist.
-Emmett…am spus lasandu-ma pe vine, fiind la acelasi nivel cu el. Uita-te in ochii mei,
i-am spus ridicandu-i capul. Te iubesc si tu ma iubesti…acest lucru…dragostea dintre noi nu
te va lasa sa faci nimic rau, i-am spus mangaindu-l delicat pe obraz.
-Da, persoanele care au nevoie de somn sunt terminate, spune Nessie chicotind.</