1

LITURGHIA GRECEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL MARCU (II)

Anaforaua, riturile premergătoare împărtăşirii, împărtăşirea, mulţumirea şi riturile finale

Dr. CEZAR LOGIN

Anaforaua Sfântului Apostol şi Evanghelist Marcu, urmează structura tipică a anaforalelor

egiptene: 1) Prefaţa euharistică, incluzând rugăciunile de mijlocire şi dipticele, 2) Sanctusul,
fără Benedictus, 3) Prima epicleză (deşi nu atât de evidentă ca în cazul celorlalţi reprezentanţi
ai acestei familii) – «umple...», 4) Cuvintele instituirii Euharistiei, 5) Anamneza, 6) A doua
Epicleză şi 7) Doxologia de încheiere1. Pe lângă cele trei manuscrise menţionate în prima
parte a studiului2, textul anaforalei s-a mai păstrat în bună stare şi în alte două manuscrise:
Messina gr. 1773 (de la sfârşitul secolului al X-lea) şi Sinai gr. 21484, făcând parte din aceeaşi
familie de manuscrise cu Vatican gr. 2281 şi Pegas. Aceste ultime patru manuscrise
menţionate includ o serie de importuri evidente din liturghiile bizantine: ecfonisele care
introduc dipticele diaconale ale celor morţi (Mai ales pe Preasfânta...) şi ale viilor (Întâi
pomeneşte...)5, ecfonisul «Ale Tale dintru ale Tale...» şi răspunsul «Pe Tine Te lăudăm...»6.
În ms. Vatican gr. 1970, dialogul prefeţei păstrează o formă mai veche7: Preotul: «Domnul
[fie] cu toţi». Poporul: «Şi cu duhul tău». Preotul: «Sus inimile noastre». Poporul: «Avem
către Domnul». Preotul: «Să mulţumim Domnului». Poporul: «Vrednic şi drept [este]»8.

1
A se vedea M. E. JOHNSON, „Liturgy in Early Christian Egypt”, în Join Liturgical Studies 33, Grove Books,
1995, pp. 20-31.
2
Vat. gr. 1970, Vat. gr. 2281, Pegas.
3
Editat în C. A. SWAINSON, The Greek Liturgies, trad. C. Bezold, Londra, 1884 (retipărire: Hildesheim,
1971), coloana III (citat în continuare SWAINSON); a se vedea şi G. J. CUMING, The Liturgy of St Mark, OCA
234, Roma, 1990, p. xxix (citat în continuare CUMING).
4
Inedit (CUMING, p. xxxi şi ap. critic de la pp. 20-49).
5
R. TAFT, A History of the Liturgy of St. John Chrysostom, vol. IV: «The Diptychs», OCA 238, Roma, 1991
(citat în continuare TAFT, Dipticele), pp. 9-13; pentru dipticele egiptene, pp. 76-94 (trad. rom. C. Login, Edit.
Renaşterea, Cluj-Napoca, 2008, în curs de apariţie).
6
I. M. FOUNTOULIS, „Theiai Leitourgiai”, în Keimena Leitourgikēs, vol. 3, Tesalonic, 2005, pp. 18-22 (citat
în continuare FOUNTOULIS).
7
F. E. BRIGHTMAN, Liturgies Eastern and Western, vol. 1: „Eastern Liturgies”, Oxford, 1896 (retipărire
Gorgias Press, 2004), p. 125 (citat în continuare LEW). FOUNTOULIS, p. 44.
8
Aici mai urmează o exclamaţie diaconală greu de interpretat: fie ca invitaţie la rugăciune, fie o chemare la
închiderea perdelei altarului (CUMING, p. 105).
 2

ANAFORAUA SFÂNTULUI APOSTOL MARCU

Diaconul: Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte, sfântă jertfa/înălţarea9 aceasta, cu pace,
lui Dumnezeu, a o aduce.
Poporul: Mila, pacea10, jertfa laudei11.
Preotul (cu glas mare): Harul Domnului nostru Iisus Hristos, şi dragostea lui Dumnezeu şi Tatăl,
şi împărtăşirea12 Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi13.
Poporul: Şi cu duhul tău14.
Preotul: Sus să avem inimile.
Poporul: Avem către Domnul.
Preotul: Să mulţumim Domnului15.
Poporul: Cu vrednicie şi cu dreptate [este].
Preotul începe anaforaua:
Căci cu adevărat vrednic este16 şi drept, cuvios şi cuvenit şi sufletelor noastre folositor, ca pe Tine,
Cel ce eşti Stăpân, Domn, Dumnezeu17, Părinte, Atotţiitor, să Te lăudăm, să-Ţi cântăm, să-Ţi
mulţumim, Ţie să ne închinăm18, Ţie să ne mărturisim noaptea şi ziua cu neodihnite guri şi cu buze
fără de tăcere şi cu neoprite inimi: Ţie, Celui ce ai făcut cerul şi cele din cer, pământul şi cele de pe
pământ, marea, izvoarele, râurile, lacurile şi toate cele dintr-însele, Ţie, Celui ce ai făcut pe om după
chipul Tău şi după asemănare19, căruia i-ai şi dăruit bunătăţile cele din rai, căruia i-ai fost alături dar

9
Cf. A. SCHMEMANN, Euharistia – Taina Împărăţiei, trad. rom. B. Răduleanu, Edit. Bonifaciu, Bucureşti,
2003, p. 197.
10
I Timotei 1, 2; referinţele biblice sunt preluate, în mare parte, după C. E. HAMMOND, Antient Liturgies,
Londra, 1878 (retipărire: Gorgias Press, 2004), pp. 180-188 şi după S. PARENTI, E. VELKOVSKA (ed.),
L’Eucologio Barberini gr. 336, ed. a 2-a, BELS 80, Roma, 2000.
11
Sub această formă este întâlnit răspunsul poporului încă din sec. VIII în codicele Barberini gr. 336 (ed. cit.
supra) p. 76: «Eleos, eirēnē,…») (trad. rom. în I. I. ICĂ jr., Canonul Ortodoxiei, vol. 1, Edit. Deisis, Sibiu, 2008),
tâlcuită ca atare şi de Sf. Nicolae Cabasila: „adcem pacea însăşi în chip de dar, […] aducem lui Dumnezeu milă
[…] şi jertfă de laudă” (Sf. NICOLAE CABASILA, Tâlcuirea Dumnezeieştii Liturghii, trad. rom. Pr. E. Branişte,
Edit. IBMBOR, Bucureşti, 1997, p. 61. A se vedea şi Pr. P. VINTILESCU, „Mila păcii, jertfa laudei”, în Studii
Teologice, 1940; ID., Liturghierul explicat, Edit. IBMBOR, Bucureşti, 1998, pp. 231-233; Pr. E. BRANIŞTE,
Liturgica specială, Edit. IBMBOR, Bucureşti, 1980, p. 325.
12
În Vat. gr. 2281 (SWAINSON, p. 28): «şi darul».
13
II Corinteni 13, 13.
14
II Timotei 4, 22.
15
Cf. Iudita 8, 25.
16
Cf. II Tesaloniceni 1, 3.
17
Cf. Ieremia 1, 6.
18
Cf. Liturghia Sf. Vasile cel Mare (Liturghier, Edit. IBMBOR, Bucureşti, 1995, p. 214).
19
Facere 1, 26.
 3

nu l-ai îngrădit20 [ca să nu cadă], nu l-ai îndepărtat, Bunule, ci iarăşi l-ai chemat prin Lege; l-ai învăţat
prin prooroci, iarăşi l-ai zidit şi l-ai înnoit prin acestea cutremurătoare şi înfricoşătoare şi de viaţă
făcătoare şi cereşti Taine, toate făcându-le prin a Ta înţelepciune, prin lumina adevărului, prin Unul-
născut Fiului Tău, Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, prin Care Ţie, împreună
şi Lui şi Sfântului Duh mulţumind, aducem Ţie această jertfă21 cuvântătoare şi fără de sânge, pe care o
aduc Ţie, Doamne, toate neamurile credincioşilor de la răsăritul soarelui [şi până la apus, de la
miazănoapte] şi până la miazăzi, că mare este numele Tău în toate neamurile şi în tot locul se aduce
tămâie numelui Tău cel sfânt, şi jertfă curată22, jertfe23 şi puneri-înainte.
Pentru aceasta rugămu-Te şi Te chemăm, Iubitorule de oameni, bunule Doamne, Dumnezeul
nostru: pomeneşte Sfânta Ta Biserică, una, sobornicească şi apostolească, cea la un capăt al
pământului până la celălalt capăt, şi tot poporul şi toată turma [Ta]. Pacea cerească o revarsă în
inimile noaste, ale tuturor, şi toată viaţa în pace o dăruieşte nouă24. Pe împăratul, oştirea, pe
cârmuitori, pe sfătuitori, pe vecini şi pe cei apropiaţi ai noştri, intrările şi ieşirile noastre, în pace
deplină le păzeşte.
Poporul: Doamne, miluieşte [de trei ori].
Preotul: Împărate al păcii, pacea Ta o dă nouă, căci toate le dai nouă; întăreşte-ne pe noi,
Dumnezeule, în bună înţelegere şi dragoste; pe altul afară de Tine nu ştim, numele Tău numim25;
înviază inimile tuturor şi nu lăsa moartea păcatelor să aibă puterea asupra noastră şi asupra întregului
Tău popor.
[Poporul:] Cercetează-i şi-i tămăduieşte, Doamne.
Preotul: Pe cei bolnavi, Doamne, din poporul Tău îi cercetează cu milă şi cu îndurări îi
tămăduieşte; îndepărtează de la dânşii, şi de la noi, toată boala şi toată neputinţa. Duhul slăbiciunii ia-l
de la dânşii; pe cei [aflaţi] în grele suferinţe, spre moarte, îi ridică; pe cei tulburaţi de duhuri necurate
îi tămăduieşte, pe cei [aflaţi] în temniţe, sau în mine, sau în judecăţi, sau osândiţi, sau în exil, sau în
amară robie, sau oprimaţi, pe toţi miluieşte, pe toţi îi slobozeşte, că Tu eşti Dumnezeu nostru, Care
liberezi pe cei ce se clatină, Care îndrepţi pe cei doborâţi, nădejdea celor fără de nădejde, ajutorul celor
fără de ajutor, ridicarea celor căzuţi, aşa şi pe noi, Doamne Dumnezeule, ne învredniceşte să dobândim
tărie şi putere.
(Poporul:) Întoarce-i la [casele] lor26.

20
Cu sensul că libertatea omului nu a fost limitată.
21
Cf. Romani 12, 1.
22
Maleahi 1, 11.
23
Pentru traducerea cuvântului grecesc «epithysia» a se vedea CUMING, pp. xxv şi 108; de fapt, aceşti ultimi
doi termeni nu încheie prefaţa, ci, de fapt, introduc rugăciunile de mijlocire (ibid.).
24
Cf. Coloseni 3, 15.
25
Cf. Osea 13, 4.
26
Literal: «la cele ale lor».
 4

[Preotul:] Pe cei dintre fraţii plecaţi în călătorie şi pe cei ce se gătesc de plecare în tot locul îi
călăuzeşte; şi pe noi cei aflaţi călători în viaţa aceasta, Stăpâne Doamne, nevătămaţi şi netulburaţi şi
neclintiţi ne păzeşte.
Diaconul: Să plecăm genunchii şi [apoi] să ne ridicăm.
Preotul: Nu pomeni, Doamne, fărădelegile noastre cele de demult şi nici cele ce vor fi, [şi degrabă
trimite nouă îndurările (Tale). Poporul: Doamne, miluieşte (de trei ori)]27.
[Arhi]diaconul: Rugaţi-vă pentru ploi bune şi pentru roadele pământului.
Poporul: Doamne, miluieşte.
(Preotul se roagă în taină:)
Ploi bune trimite peste locurile însetate unde sunt de trebuinţă, veseleşte şi înnoieşte faţa
pământului28, brazdele lui îmbată-le, înmulţeşte roadele lui, întru picăturile sale veselindu-se să
răsară29.
(Ecfonisul:) Binecuvintează şi acum, Doamne, cununa anului bunătăţii Tale30.
Poporul: Amin.
***
[Iar în luna aprilie:]
[Arhi]diaconul: Rugaţi-vă pentru văzduhuri cu ploaie şi pentru roadele pământului.
Poporul: Doamne, miluieşte.
(Preotul se roagă în taină:)
Roadele pământului, Doamne, le binecuvintează, întregi şi nestricate pentru noi le păzeşte,
veseleşte şi înnoieşte faţa pământului, brazdele lui îmbată-le, înmulţeşte roadele lui, întru picăturile
sale veselindu-se să răsară.
(Ecfonisul:) Binecuvintează şi acum, Doamne, cununa anului bunătăţii Tale.
Poporul: Amin.
[Iar în luna iunie:]
[Arhi]diaconul: Rugaţi-vă pentru revărsarea fluviului Nil.
Poporul: Doamne, miluieşte.
(Preotul se roagă în taină:)
Apele fluviului le adună, Doamne, la măsura lor, după bunătatea Ta; veseleşte şi înnoieşte faţa
pământului, brazdele lui îmbată-le, înmulţeşte roadele lui, întru picăturile sale veselindu-se să răsară.
(Ecfonisul:) Binecuvintează şi acum, Doamne, cununa anului bunătăţii Tale.
Poporul: Amin.

27
Adaosul din Vat. gr. 2281.
28
Psalmul 103, 30.
29
Psalmul 64, 11.
30
Psalmul 64, 12.
 5

***
Preotul: Pentru cei săracii din poporul Tău, pentru văduve şi orfani, pentru cei străini şi pentru cei
pribegi31 şi pentru noi toţi cei ce nădăjduim şi suntem chemaţi cu numele Tău cel sfânt, căci ochii
tuturor spre Tine nădăjduiesc şi Tu le dai lor hrană la vreme potrivită32, Cel ce dai hrană la tot
trupul33, umple de bucurie şi veselie inimile noastre34, ca pururea toată îndestularea având, să
prisosim spre tot lucrul bun35 în Hristos Iisus Domnul nostru.
Diaconul: Împărăţia robului Tău [(N), o păzeşte].
(Poporul: Slavă împărăţiei Tale, Doamne.)
Preotul: Împărăţia robului Tău (N) binecinstitorul împăratul nostru, pe care l-ai îndreptăţit a
cârmui pe pământ, în pace şi bărbăţie şi liniştită biruinţă o păzeşte; supune lui, Dumnezeule, tot
vrăjmaşul şi potrivnicul, de acelaşi neam şi de alt neam; apucă armă şi pavăză şi Te scoală întru
ajutorul său; scoate sabia şi închide calea celor ce îl prigonesc36; umbreşte peste capul lui în ziua de
război37; aşează din odraslele lui pe tronul lui38; grăieşte întru inima sa cele bune pentru sfânta Ta, una,
sobornicească şi apostolească Biserică şi pentru tot de Hristos iubitorul popor, ca şi noi întru liniştea
lui viaţă paşnică şi liniştită să petrecem întru toată bunăcinstirea şi bunăcuviinţa39 care vin de la Tine.
Diaconul: Odihneşte, Doamne, sufletelor celor ce au adormit în credinţa lui Hristos.
[Poporul: Sufletele le odihneşte]40.
Preotul: Sufletele părinţilor şi fraţilor noştri, care mai înainte au adormit în credinţa lui Hristos, le
odihneşte, Doamne Dumnezeul nostru.
Pomeneşte, Doamne, pe sfinţii cei din veac strămoşi, părinţi, patriarhi, prooroci, apostoli, mucenici,
mărturisitori, învăţători, episcopi, cuvioşi, drepţi, şi tot duhul ce s-a săvârşit în credinţa lui Hristos41, şi
a căror pomenire o facem în ziua de astăzi, şi pe sfântul nostru Părinte Marcu, Apostolul şi
Evanghelistul, care ne-a arătat nouă calea mântuirii.

31
Cf. Deuteronom 10, 18.
32
Psalmul 144, 16.
33
Psalmul 136, 25.
34
Cf. Faptele Apostolilor 14, 17.
35
II Corinteni 9, 8.
36
Psalmul 34, 2-3.
37
Psalmul 139, 8.
38
Cf. Faptele Apostolilor 2, 30.
39
I Timotei 2, 2.
40
Vat. gr. 2281 (SWAINSON, p. 40).
41
Cf. Evrei 12, 23.
 6

Adu-ţi aminte, Doamne, de arhanghelicescul glas care zice «bucură-te cea plină de har, [Marie],
Domnul [este] cu tine; binecuvântată eşti tu între femei42 şi binecuvântat este rodul pântecelui tău43,
că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre».
(Ecfonisul:) Mai ales pe Preasfânta, preacurata, preabinecuvântata, slăvita Stăpâna noastră de
Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria.
[Diaconii: Doamne, binecuvintează. Iar preotul binecuvintează:]44.
Harul Preasfântului Duh [să fie] cu voi cu toţi, fraţilor. [Diaconii:] Amin.
(Diaconul zice dipticele celor morţi45).
Iar preotul, plecându-se, urmează:
Şi sufletelor acestora şi ale tuturor [celor adormiţi] le dă odihnă, Stăpâne, Doamne Dumnezeul
nostru, în locaşurile sfinţilor Tăi, în împărăţia Ta dăruind lor şi toate cele bune făgăduite, pe care
ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, pe care le-ai gătit,
Dumnezeule, celor ce iubesc46 numele Tău cel sfânt; Însuţi, fă odihnă, Doamne, sufletelor lor şi îi
învredniceşte de împărăţia cerurilor. Iar vieţii noastre sfârşit creştinesc şi bine-plăcut şi fără de păcat
dăruieşte şi ne dă nouă parte şi moştenire cu toţi sfinţii Tăi. Darurile de mulţumire ale celor ce aduc
jertfe [şi] puneri-înainte primeşte-le, Dumnezeule, în sfântul şi cel mai presus de ceruri şi înţelegătorul
Tău jertfelnic, întru înălţimea cerurilor, prin liturghia arhanghelicească [adusă] Ţie; ale celor ce aduc
mult şi puţin, în ştiinţă sau în ascuns, ale celor ce voiesc dar nu au ce să aducă, şi ale celor ce în ziua
de astăzi au adus jertfele cele puse înainte, după cum ai primit darul dreptului Abel47, jertfa părintelui
nostru Avraam, tămâia lui Zaharia, rugăciunea şi milostenia lui Cornilie şi cei doi bănuţi ai văduvei,
primeşte şi această mulţumire şi răsplăteşte lor în locul celor stricăcioase cele nestricăcioase, cele
cereşti în locul celor pământeşti, cele veşnice în locul celor vremelnice.

42
Luca 1, 28.
43
Luca 1, 42.
44
Manuscrisul Vat. Gr. 2281 pare să aibă scris pe margine «preotul» sau un alt cuvânt, la plural. Apoi
urmează o notă în arabă care zice: «Preotul binecuvintează» (SWAINSON, p. 40); cf. LEW 129, 5.
45
Dipticele egiptene tipice nu erau împărţite, asemeni celor bizantine, în cele două categorii de persoane: vii
şi morţi, cele două liste fiind citite consecutiv (TAFT, Dipticele, p. 93); este posibil ca, sub influenţă bizantină,
această împărţire să fi intrat şi în varianta bizantinizată a Anaforalei Sf. Marcu, după cum arată rubrica «diaconul
zice dipticele celor morţi» şi un fragment de rubrică ce ar putea reprezenta finalul dipticelor celor vii (infra n.
50); la fel şi cele două ecfonise care în liturghiile bizantine introduc cele două liste de diptice diaconale.
46
I Corinteni 2, 9.
47
În ms. Vat. gr. 1970: «Şi punând tămâie, preotul zice» (SWAINSON, p. 42); Vat. gr. 2281: „o interpolare
arabă: «tămâie»” (ibid.).
 7

Ecfonisul: Întâi pomeneşte, Doamne, pe părintele şi patriarhul nostru (N), pe care îl dăruieşte
sfintelor Tale biserici în pace, întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile şi drept învăţând cuvântul
adevărului48 Tău.
[Poporul: Fie, fie!49]
[Diaconul zice dipticele celor vii.50]
Preotul, în acest timp continuă:
Pomeneşte, Doamne Dumnezeul nostru, pe preasfinţitul şi preafericitul arhiereul nostru papa (N),
pe care mai înainte l-ai cunoscut şi l-ai rânduit a purta de grijă de sfânta Ta sobornicească şi
apostolească Biserică, păzind îl păzeşte pe dânsul, întru mulţi ani şi vremuri paşnice, săvârşind după
sfânta şi fericita Ta voie arhieria cea de la Tine lui încredinţată, drept învăţând cuvântul adevărului51.
Pomeneşte şi pe episcopii, preoţii, diaconii, ipodiaconii, citeţii, cântăreţii, monahii, fecioarele,
văduvele, orfanii şi laicii ortodocşi de pretutindenea. Pomeneşte, Doamne, şi sfânta cetate52 a lui
Hristos Dumnezeul nostru şi împărăteasca cetate53, şi oraşul acesta al nostru, şi toate oraşele şi satele şi
pe cei ce în ortodoxa credinţă întru Hristos locuiesc într-însele, pentru pacea şi întărirea lor.
Adu-ţi aminte, Doamne, de tot sufletul creştinesc, cel întristat şi necăjit, care are trebuinţă de mila
şi ajutorul lui Dumnezeu; [adu-ţi aminte] şi de întoarcerea celor rătăciţi şi de mântuirea sufletelor
noastre şi de cei aflaţi în legături.
Adu-ţi aminte, Doamne, de cei ce umblă pe ape, de cei ce călătoresc, de creştinii primitori de
străini şi de cei aflaţi în robie şi alungaţi printre străini şi de fraţii noştri aflaţi în amară robie: dă-le lor
îndurare din partea celor ce i-au întemniţat. Pomeneşte-ne, Doamne, cu milă şi cu îndurări, şi pe noi
păcătoşii şi nevrednici robii Tăi, şi şterge păcatele noastre ca un bun şi de oameni iubitor, prin
Preasfântul Tău Duh îngăduindu-ne nouă să slujim [Ţie]. Adunarea noastră, Doamne, o
binecuvintează, idolatria o sfârşeşte dezrădăcinându-o din lume, pe satana şi toate lucrările sale şi
toată puterea cea vicleană degrabă o supune sub picioarele noastre54, pe vrăjmaşii Bisericii Tale,
Doamne, şi acum îi arată săraci, descoperind mândria lor, degrabă arătând slăbiciunile lor, înfricoşările

48
II Timotei 2, 15.
49
Psalmul 71, 22 (şi Isaia 25, 1); numai în Vat. gr. 2281 (SWAINSON, p. 44).
50
Această rubrică nu se găseşte în mss., însă aici este locul tradiţional al dipticelor celor vii în structurile
liturgice bizantine; în plus, în ms. Vat. gr. 2281, înainte de exclamaţia «cei ce staţi, ridicaţi-vă», se găseşte un
text incomplet „Diaconul: Şi pentru pacea… Poporul: Şi pe aceştia şi pentru toţi. Slăbeşte, lasă…” (SWAINSON,
p. 46, col. 2), care probabil reprezintă sfârşitul tradiţional al dipticelor celor vii; a se vedea şi TAFT, Dipticele, pp.
158-159.
51
II Timotei 2, 15.
52
Probabil Ierusalimul.
53
Constantinopolul.
54
Romani 16, 20.
 8

le arată nelucrătoare, comploturile şi răutăţile lor şi toate primejdiile, pe care le-au ridicat asupra
noastră, nelucrătoare le fă.
[Arhi]diaconul: Cei ce staţi, ridicaţi-vă!55
Preotul: Scoală-Te, Doamne, şi să se risipească vrăjmaşii Tăi, şi să fugă înapoi totdeauna cei ce
urăsc56 numele Tău cel sfânt, iar poporul Tău credincios şi ortodox, care face voia Ta cea sfântă, îl
înmulţeşte prin binecuvântare întru mii de mii şi miriade de miriade.
[Arhi]diaconul: Spre răsărit priviţi!
Preotul: Aşa, Doamne! Dezleagă pe cei legaţi, celor aflaţi în nevoi le ajută, pe cei flămânzi îi
hrăneşte, pe cei însetaţi îi adapă, pe cei săraci cu duhul îi păzeşte, îndreptează pe cei rătăciţi, luminează
pe cei dintru întuneric, ridică pe cei căzuţi, întăreşte pe cei ce se clatină, pe cei bolnavi îi tămăduieşte,
pe toţi aducându-i în calea mântuirii; împreunează-i pe ei cu sfânta Ta turmă, iar pe noi ne izbăveşte
de toate fărădelegile noastre, Păzitor nouă şi Apărător întru toate făcându-Te.
Preotul, închinându-se, urmează:
Că Tu eşti mai presus decât toată începătoria şi stăpânia şi puterea şi domnia şi decât tot numele
ce se numeşte, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor57. Înaintea Ta stau mii de mii şi miriade de
miriade, oştile sfinţilor îngeri şi ale arhanghelilor58; Înaintea Ta stau cele mai cinstite două fiinţe,
Heruvimii cei cu ochi mulţi59 şi Serafimii cei cu şase aripi, cu două acoperindu-şi faţa, cu două
picioarele şi cu două zburând, strigând unul către altul60 cu neostenite guri şi neîntreruptă laudă, cu
înălţarea glasului întreit-sfânta cântare de biruinţă cântând, strigând, slăvind marea cuviinţă a slavei
Tale: Sfânt [este] Dumnezeu, sfânt [şi] tare, sfânt [şi] fără de moarte61; miluieşte-ne pe noi, Doamne,
miluieşte-ne pe noi62.
(Cu glas mare:)

55
Urmând mss. Vat. gr. 2281 şi Messina gr. 177 (SWAINSON, coloana III, p. 47), am împărţit exclamaţia
diaconală în două părţi. În Peg. este dată aici şi partea a doua a exclamaţiei: «Spre răsărit priviţi!».
56
Numeri 10, 35.
57
Efeseni 1, 21.
58
Daniel 7, 10.
59
Iezechiel 10, 12.
60
Isaia 6, 2-3.
61
Cf. Isaia 6, 3 şi Psalmul 41, 2. Pentru traducerea corectă a trisaghionului liturgic a se vedea J. MATEOS,
Celebrarea Cuvântului în Liturghia Bizantină, trad. rom. C. Login, Edit. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2007, pp.
111-113 (citat în continuare: MATEOS). Celelalte mss. dau şi aici trisaghionul scripturistic.
62
«Arhidiaconul: Opriţi-vă, diaconilor!» – text ambiguu; în Vat. gr. 2218 partea finală este neinteligibilă;
Sin. gr. 2148 o redă prin «diaconii» (CUMING, pp. 38 şi 120).
 9

Că totdeauna toate sfinţire63 [aduc] Ţie; însă şi alături de toţi cei ce sfinţire [aduc] Ţie, primeşte,
Stăpâne Doamne, şi sfinţirea noastră împreună cu a acestora care cântă şi grăiesc Ţie:
(Poporul:) Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot; plin este cerul şi pământul de slava Ta64.
[Preotul, însemnând cruciş Sfintele, continuă (în taină):]
Căci plin este cu adevărat cerul şi pământul de sfântă slava Ta prin arătarea Domnului şi
Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Umple, Dumnezeule, şi jertfa aceasta cu
binecuvântarea cea de la Tine prin sălăşluirea asupră-i a Sfântului Tău Duh65, căci Însuşi Domnul şi
Dumnezeul şi Mântuitorul nostru, Împăratul a toate, Iisus Hristos, în noaptea în care S-a dat pe Sine
pentru păcatele noastre şi pentru toţi primind moarte în trup, împreună chemând pe Sfinţii Săi ucenici
şi apostoli, Pâine luând,
(Poporul:) Pâinea vieţii, care pogoară din cer,
(Preotul:) Pâine luând în sfintele, neîntinatele şi nepătate mâinile Sale, a căutat spre cer către Tine
Părintele Său, Dumnezeul nostru şi a toate Dumnezeu.
(Preotul:) A mulţumit. (Poporul: Amin.)
(Preotul:) A binecuvântat. (Poporul: Amin.)
(Preotul:) A sfinţit, a frânt. (Poporul: Amin.)
Poporul: Întru iertarea păcatelor, Dumnezeule; şi ne miluieşte pe noi.
Preotul: A dat sfinţilor şi fericiţilor Săi ucenici şi apostoli zicând:
(Cu glas mare:) Luaţi, mâncaţi66.
Diaconul: Rugaţi-vă, preoţilor.
Preotul (cu mare glas): Acesta este trupul Meu, Cel ce pentru voi se frânge şi se dă spre iertarea
păcatelor.
Poporul: Amin.
Preotul: Asemenea şi potirul după Cină67 luând şi amestecând vin cu apă, a căutat spre cer,
Diaconul: Caută spre noi şi ne miluieşte pe noi.
(Preotul:) A căutat spre cer către Tine Părintele Său, Dumnezeul nostru şi Dumnezeu a toate.
(Preotul:) A mulţumit. (Poporul: Amin.)
(Preotul:) A sfinţit. (Poporul: Amin.)
(Preotul:) A binecuvântat. (Poporul: Amin.)
(Preotul:) A umplut de Duh Sfânt. (Poporul: Amin. Amin.)

63
Cu sensul de laudă, proslăvire; astfel este tradus şi în engleză: J. R. SHAW: The Divine Liturgy of Saint
Mark, în SLOVO, 3 (2002), p. 47; A. ROBERTS, J. DONALDSON (ed.), „Early Liturgies”, în Ante-Nicene Fathers,
vol. 7, Hendrickson Publishers, 1995, p. 557.
64
Isaia 6, 3.
65
«Prima epicleză».
66
Cf. I Corinteni 11, 24.
67
Cf. I Corinteni 11, 25.
 10

Poporul: Credem şi mărturisim şi [Te] slăvim, (că Tu eşti) Fiul Dumnezeului celui viu.
(Preotul:) A dat sfinţilor şi fericiţilor Săi ucenici şi apostoli, zicând:
(Cu glas mare:) Beţi dintru acesta toţi.
Diaconul: Iarăşi rugaţi-vă.
Preotul: Acesta este sângele Meu, al Legii celei Noi, Cel ce pentru voi şi pentru mulţi se varsă şi se
dă spre iertarea păcatelor68.
Poporul: Amin.
Preotul: Acestea faceţi întru pomenirea Mea; căci ori de câte ori veţi gusta din pâinea aceasta şi
veţi bea din potirul acesta, moartea Mea veţi vesti69,
Poporul: Moartea Ta, Doamne, o vestim şi învierea Ta o mărturisim şi o credem.
Preotul: Şi a Mea înviere şi înălţare veţi vesti până ce voi veni70.
Ecfonisul: Ale Tale dintru ale Tale71, Ţie aducând de toate şi pentru toate...
Poporul: Pe Tine Te lăudăm, pe Tine bine Te cuvântăm, Ţie Îţi mulţumim, [Doamne, şi ne rugăm
Ţie, Dumnezeului nostru].
Preotul se roagă (în taină):
Stăpâne, Doamne, Atotţiitorule, Împărate mai presus de ceruri, moartea Unuia-născut Fiului Tău, a
Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos o vestim şi fericita cea de a treia zi a
Sa din morţi Înviere o mărturisim, înălţare cea la ceruri şi şederea de-a dreapta Ta, a lui Dumnezeu şi
Tatăl, şi cea de a doua înfiorătoare şi înfricoşătoare a Sa [venire]...
Poporul: Credem şi mărturisim şi slăvim trupul şi sângele Domnului şi Dumnezeului şi
Mântuitorului nostru Iisus Hristos; umplând de bucurie şi veselie inimile noastre.
Preotul (urmează): Şi înfricoşătoarea Sa venire o aşteptăm, când iarăşi va să vină să judece vii şi
morţii cu dreptate şi va da fiecăruia după faptele lui72.
Cruţă-ne pe noi, Doamne, Dumnezeul nostru (de trei ori)73.
Poporul: După mare mila Ta (de trei ori).
Iar nu după păcatele noastre.
Preotul: Ţie, ale Tale dintru ale Tale daruri, s-au pus înaintea Ta, şi ne rugăm şi Te chemăm pe
Tine, Iubitorule de oameni.
Poporul: Doamne, miluieşte [de trei ori].
Preotul: Trimite, dintru cele de sus sfinte ale Tale, din lăcaşul Tău cel gătit74, din sânul Tău cel
mai presus de cuget, pe Mângâietorul, Duhul adevărului, Sfântul, Domnul, de viaţă făcătorul, Care în

68
Cf. Matei 26, 27-28 şi Luca 22, 20 («pentru voi»).
69
Cf. I Corinteni 11, 26.
70
Ibid.
71
Cf. I Paralipomena 29, 14.
72
Romani 2, 6.
73
Peg. indică rostire primei exclamaţii tot de către popor.
 11

Lege şi prin Prooroci şi Apostoli a grăit, Cel ce pretutindenea este şi toate le plineşte, lucrând sfinţirea
după a Sa voie, iar nu ca un slujitor, asupra celor pe care îi alege după bunăvrerea Sa: Unul în fiinţă,
cu multe lucrări, izvorul dumnezeieştilor harisme, Cel de o fiinţă cu Tine, Care de la Tine purcede,
împreună-şezătorul pe scaunul împărăţiei cu Tine şi cu Unul-născut Fiului Tău, Domnul nostru şi
Dumnezeu şi Împărat a toate, Iisus Hristos,
Preotul: Să caute spre noi şi spre pâinea aceasta. (Poporul: Amin.)
Preotul: Şi peste potirul acesta. (Poporul: Amin.)
Preotul: Ca să le binecuvinteze şi să le sfinţească şi să le plinească ca un Atotputernic Dumnezeu.
(Poporul:) Amin.
Preotul: Ca Dumnezeu al credinţei celei adevărate,
Preotul: Şi să facă pâinea aceasta Trupul, (Poporul: Amin.)
Preotul: Iar [ceea ce este în] Potir, Sângele Legii celei Noi, (Poporul: Amin.)
Preotul: A Însuşi Domnului şi Mântuitorului nostru, şi a toate Împărat, Iisus Hristos.
(Poporul: Amin.)
Diaconul: Veniţi, diaconilor; împreună rugaţi-vă, preoţilor.
Preotul, ecfonisul: Ca să se facă nouă tuturor, celor ce ne le luăm cu credinţă, spre trezvie şi
sănătate, spre înţelepţire, spre sfinţire, spre înnoirea sufletului şi a trupului şi a duhului, spre
împărtăşirea fericirii vieţii veşnice şi nestricăciunii, spre slăvirea preasfântului Tău nume, spre iertarea
păcatelor, încât şi întru aceasta, ca şi în toate, să fie slăvit, cântat şi sfinţit preasfântul Tău nume,
împreună cu Hristos Iisus şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin. Cum era şi este şi va fi în neam şi în neam şi în toţi vecii vecilor. Amin.
Preotul: Şi dă nouă într-un trup şi cu o inimă să slăvim75 şi să cântăm întru tot cinstitul şi de mare
cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Preotul: Şi să fie milele marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos76 cu voi, cu toţi.
Poporul: Şi cu duhul tău.

RITURILE PREMERGĂTOARE ÎMPĂRTĂŞIRII, ÎMPĂRTĂŞIREA,

MULŢUMIREA ŞI RITURILE FINALE
Dacă structura Anaforalei este relativ omogenă în manuscrisele păstrate, nu se poate spune
acelaşi lucru despre partea care îi urmează, aceasta suferind numeroase influenţe atât din
partea liturghiilor copte, cât şi de la Liturghia Sfântului Iacov şi de la cele bizantine, din care

74
Ieşire 15, 17.
75
Cf. Romani 15, 6.
76
Tit 2, 13.
 12

împrumută unele texte77. Ectenia, Rugăciunea Tatăl nostru… şi rugăciunea plecării capetelor
nu ridică probleme deosebite, spre deosebire de pregătirea Sfintelor Daruri pentru împărtăşire,
mulţumirea şi riturile finale. O reasamblare coerentă întâlnim textul grecesc din ediţia
profesorului I. Fountoulis, în ediţia engleză şi slavonă a acestei Liturghii a părintelui J. R.
Shaw78 şi în ediţia critică a lui G. Cuming79. Pentru rânduiala mulţumirii şi pentru riturile
finale am urmat ms. Pegas şi Vat. Gr. 2281; la final, după rugăciunea amvonului – în timpul
cântării Fie numele Domnului… (şi a Psalmului 33), provenind din slujba Obedniţei – au fost
adăugate rugăciunile prevăzute în ms. Vatican gr. 1970 a fi rostite la Proscomidiar după
finalul Liturghiei, rugăciuni asemănătoare celor existente în acest loc în cele trei Liturghii
bizantine. Liturghia se încheie cu binecuvântarea proistosului şi apolisul obişnuit.
***
Diaconul: Pe toţi sfinţii şi drepţii pomenindu-i, iară şi iară, Domnului să ne rugăm.
Pentru cinstitele Daruri ce s-au adus şi s-au sfinţit, Domnului să ne rugăm.
Ca iubitorul de oameni, Dumnezeul nostru, Cel ce le-a primit pe dânsele întru sfântul şi cel mai
presus de ceruri şi înţelegătorul Său jertfelnic întru miros de bună mireasmă duhovnicească, să ne
trimită nouă în schimb harul Sfântului Duh, să ne rugăm.
Apără, mântuieşte… Ziua toată… Îngere de pace, credincios îndreptător… Iertare şi lăsare
păcatelor… Cele bune şi de folos… Cealaltă vreme a vieţii noastre… Sfârşit creştinesc vieţii noastre…
Unitatea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Duh…
Preotul (se roagă întru sine):
Stăpâne Dumnezeule, Părintele luminii, Începătorule al vieţii veşnice, Făcătorule al harului,
Întemeietorule al veacurilor, Dătătorule al cunoştinţei, Vistierul înţelepciunii, Învăţătorule al sfinţeniei,
Primitorule al rugăciunilor curate, Binefăcătorule al sufletelor, Cel ce celor săraci cu sufletul, care cad
la Tine, le dai cele de care doresc îngerii să le privească80, Cel ce ne-ai ridicat din adâncuri la lumină,
Cel ce ne-ai mutat din moarte la viaţă, Cel ce ne-ai dăruit [trecere] din robie la libertate, Cel ce ai topit
în noi moarte păcatului prin arătarea Unuia-născut Fiului Tău. Însuţi, şi acum, Stăpâne, prin pogorârea
Preasfântului Tău Duh, luminează ochii cugetului nostru pentru primirea fără de osândă a acestei
Hrane nemuritoare şi mai presus de ceruri, şi ne învredniceşte pe noi întregi, cu sufletul, cu trupul81 şi
cu duhul, ca împreună cu sfinţii Tăi ucenici şi Apostoli să grăim Ţie rugăciunea aceasta. Tatăl nostru
Cel ce eşti în ceruri; sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, fie voia Ta, precum în cer aşa şi pe
pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă datoriile noastre precum
77
CUMING, p. 137.
78
SHAW, pp. 9-33 (slavonă) şi 35-58 (engleză).
79
CUMING, pp. 50-61 (textul), 137-146 (comentariul).
80
I Petru 1, 12.
81
Cf. I Tesaloniceni 5, 23.
 13

şi noi iertăm datornicilor noştri, şi nu ne duce pe noi în ispită şi ne izbăveşte de cel viclean82.
Ecfonisul: Şi ne învredniceşte pe noi, Stăpâne, iubitorule de oameni Doamne, cu îndrăznire, fără de
osândă, cu inimă curată, suflet luminat, faţă neruşinată, buze sfinţite, să cutezăm să te chemăm pe
Tine, Dumnezeul Cel Sfânt din ceruri, Tată, şi să zicem:
Poporul: Tatăl nostru Cel ce eşti în ceruri…
Iar preotul se roagă în taină:
Aşa, Doamne, nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean83. Căci ştie mare milosârdia
Ta, că nu putem îndura din pricina multelor noastre slăbiciuni, ci odată cu ispita adu scăparea, ca să
putem răbda84. Că Tu ne-ai dat puterea a călca peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea
vrăjmaşului85.
Ecfonisul: Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, [a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum
şi pururea şi] în vecii vecilor86.
Poporul: Amin.
Preotul: Pace tuturor.
Poporul: Şi duhului tău.
Diaconul: Capetele voastre, Domnului să le plecaţi.
[Poporul: Înaintea Ta, Doamne].87
Preotul se roagă (în taină):
Stăpâne, Doamne, Dumnezeule, Atotţiitorule, Cel ce odihneşti pe Heruvimi şi eşti lăudat de
Serafimi, Cel ce din ape ai descoperit cerul şi cu cete de stele l-ai împodobit, Ţie plecăm grumajii
sufletelor şi trupurilor noastre, mai înainte arătând semnul robiei, şi Te rugăm: îndepărtează laţul
întunericului păcatului din cugetul nostru, şi mintea noastră o curăţeşte cu strălucirea razelor
dumnezeieşti ale Sfântului Duh, ca umpluţii fiind de cunoaşterea Ta, vrednici să ne arătăm de cele
bune puse înaintea noastră, de preacuratul Trup şi cinstitul Sânge ale Unuia-născut Fiului Tău, ale
Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Iartă nouă tot chipul păcatului pentru
multa şi cea de necercetat a Ta bunătate. Iartă nouă, Doamne Dumnezeule, greşelile noastre cele cu
voie şi cele fără de voie, cele întru ştiinţă şi cele fără de ştiinţă.
Ecfonisul:
Cu harul şi cu îndurările şi iubirea de oameni ale Unuia-născut Fiului Tău, Cu Care şi prin Care fie
Ţie slava şi puterea, împreună cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea
şi în vecii vecilor. (Poporul:) Amin.

82
Matei 6, 9-13.
83
Matei 6, 13.
84
I Corinteni 10, 13.
85
Luca 10, 19.
86
Matei 6, 13.
87
Din codicele Messina.
 14

Preotul: Pace tuturor.

[Poporul: Şi duhului tău.]
Preotul se roagă întru sine:
Dumnezeule spre ajutorul meu ia aminte, Doamne, spre ajutorul meu grăbeşte-Te, Dumnezeule,
înalţă cornul creştinilor şi deschide şi a mea gură neîncetată cântare împreună cu puterile cele de sus a
striga şi a zice: Doamne, miluieşte Lumea Ta.
Diaconul: Cu frica lui Dumnezeu, să luăm aminte!
Preotul (în taină): Sfinte, Care întru Cele Sfinte odihneşti88, Doamne, Înalte, sfinţeşte-ne pe noi cu
cuvântul harului Tău şi cu pogorârea Preasfântului Tău Duh, că Tu ei zis fiţi sfinţi, căci Sfânt sunt89.
Doamne, Dumnezeu nostru, Dumnezeule, Cuvântule cel necuprins, Cel de o fiinţă cu Tatăl şi cu
Sfântul Duh, împreună veşnic şi nedespărţit, primeşte de la mine păcătosul şi nevrednicul robul Tău,
din buze nevrednice, a striga şi a grăi:
Şi înalţă Agneţul, zicând cu glas mare: Sfintele, sfinţilor!
Poporul: Unul Sfânt, unul Domn, Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin.
Diaconul:90 Pentru mântuire şi ajutorul sfinţitului părintelui nostru (N), a întregului cler şi a
poporului celui de Hristos, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, miluieşte.
Diaconul: Încă şi pentru mântuirea şi iertarea păcatelor fraţilor noştri care au adus aceste Daruri,
Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, miluieşte.
Diaconul: Şi pentru pomenirea cuvioşilor părinţilor şi fraţilor noştri să zicem toţi cu osârdie:
Doamne, miluieşte.
Poporul: Doamne, miluieşte.
Preotul: Domnul să fie cu voi cu toţi!
Poporul: Şi cu duhul tău.
[Apoi preotul sfărâmă Sfântul Agneţ.]
Preotul: Domnul binecuvintează şi sfinţeşte şi slujeşte nouă prin împreunarea sfintelor,
preacuratelor, de viaţă făcătoarelor Sale Taine, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preotul (către clericii împreună liturghisitori): Porunciţi!
Clerici (şi poporul): Duhul Sfânt porunceşte şi ne sfinţeşte pe noi.
[Şi punând preotul părticica IC în potir, zice:]
Iată s-a sfinţit şi s-a săvârşit şi s-a făcut un Trup şi Sânge ale Domnului şi Dumnezeului şi
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, şi se dau Cele Sfinte sfinţilor.

88
Isaia 57, 15.
89
Levitic 11, 44.
90
Textul ecteniei completat din ediţia FOUNTOULIS, p. 58.
 15

Clericii (preotul): Unul Tatăl (poporul:) Sfânt,

Unul Fiu (poporul:) Sfânt,
întru Duhul Sfânt. (poporul:) Amin.
Preotul: Lăudaţi pe Dumnezeu întru cele Sfinte ale Sale91; binecuvântare [aduceţi] Domnului
pentru darul Său.
Diaconul: Cu pace, lui Hristos cântaţi.
[Poporul cântă chinonicul zilei, iar duminica Psalmul 150.]
Preotul (către clericii împreună liturghisitori): Domnul [să fie] cu toţi!
Clericii: Şi cu duhul tău.
Preotul: Acesta binecuvintează, Acesta sfinţeşte, Acesta şi plineşte, Acesta şi Se dă întru iertarea
păcatelor şi viaţa veşnică, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Şi înainte de împărtăşire, zice preotul rugăciunea:
Prin dumnezeiescul har revărsat asupra noastră prin iubirea de oameni, ne apropiem cu frică de
Sfintele Tale Taine, Stăpâne, cerând: dacă din slăbiciunea noastră omenească am greşit, iartă nouă,
Doamne, Dumnezeul nostru.
Şi alta:
Precum tânjeşte cerbul după izvoarele apelor, aşa tânjeşte sufletul meu către Tine, Dumnezeule92.
(Şi la clericilor împărtăşirea se zice):
Preotul: Sfântul Trup al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos spre
iertarea păcatelor şi spre viaţa veşnică.
(asemenea şi la potir zice):
Cinstitul Sânge al Domnului, Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos se dă spre iertarea
păcatelor.
[Iar după ce a pus cele două părţi NI şi KA în potire, zice către popor]:
Diaconul: Cu frica lui Dumnezeu şi cu credinţă, apropiaţi-vă!
Poporul: Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului, Dumnezeu [este] Domnul şi S-a
arătat nouă.
Şi sunt împărtăşiţi credincioşii, apoi preotul zice:
Înalţă-Te peste ceruri Dumnezeu şi peste tot pământul slava Ta, şi Împărăţia Ta rămâne în vecii
vecilor.
[Sfintele Daruri sunt cădite şi duse la Proscomidiar].
Diaconul: Pentru rugăciune, ridicaţi-vă!
Preotul: Pace tuturor.
Poporul: Şi duhului tău.93

91
Psalmul 150, 1.
92
Psalmul 41, 1.
 16

Diaconul: Drepţi primind… Apără, mântuieşte… Poporul: Doamne, miluieşte.

Preotul (în taină):
Mulţumim Ţie, Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, pentru primirea Sfintelor, preacuratelor şi
celor mai presus de ceruri ale Tale Taine, pe care le-ai dat nouă spre bunăstarea şi sfinţirea şi
mântuirea sufletelor şi a trupurilor noastre; şi ne rugăm şi Te chemăm, iubitorule de oameni, bunule,
Doamne, fă [să fie] nouă împărtăşirea sfântului Trup şi a scumpului Sânge a Unuia-născut Fiului Tău
spre credinţă neruşinată, spre dragoste nefăţarnică, spre plinătatea cinstirii de Dumnezeu, spre
alungarea a tot potrivnicul, spre plinirea poruncilor Tale, spre hrană pentru viaţa veşnică, spre răspuns
bun înaintea înfricoşătorului scaun de judecată al Hristosului Tău…94
Ecfonisul: Că Tu eşti sfinţirea noastră şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi celui fără de început al Tău
Părinte şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă Făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Poporul: Să se umple gura mea de lauda Ta, Doamne, ca să cânt slava Ta, toată ziua mare cuviinţa
Ta.
Preotul: Cu pace să ieşim.
Poporul: Întru numele Domnului.
Diaconul: Domnului să ne rugăm.
Preotul rosteşte rugăciunea dinapoia amvonului95:
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Pâinea care S-a pogorât din cer şi a dat viaţă lumii,
Cel ce dai viaţă trimiţând sfântul Tău Trup, zicând «hrana mea [este] trupul şi băutura mea [este]
sângele [care] au viaţa veşnică în ele»; Cel ce ne-ai dat nouă jertfelnic negrăit pentru a înălţa
rugăciuni, Mielul lui Dumnezeu Cel ce ridici păcatul lumii, Cel ce şi în această zi Te-ai jertfit şi
credincioşilor Tăi spre mântuire Te-ai dat şi rămâi de-a pururea nesfârşit; binecuvintează-ne, Stăpâne,
pe noi, cei ce-Ţi plecăm Ţie grumajii noştri, noi pe care ne-ai învrednicit acum de tainica împărtăşire a

93
Aici ms. Peg. include încă o cerere rostită de diacon: Pentru tot sufletul creştinesc..., urmată de rugăciunea
de mulţumire şi apoi ectenia.
94
Cf. rugăciunea similară din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, Liturghier, Edit. IBMBOR, Bucureşti,
1995, p. 238.
95
În ms. Vat gr. 1970, după rugăciunea de mulţumire se găseşte această rugăciune: «Stăpâne Puternice şi
împreună fără de început cu Tatăl, Care cu puterea Ta iadul l-ai prădat şi moartea o ai călcat şi cu putere o ai
legat şi pe Adam din mormânt l-ai ridicat cu dumnezeiască puterea Ta şi cu strălucitoarea lumină a negrăitei
dumnezeirii Tale; Însuţi, Stăpâne, prin împărtăşirea preacuratului Tău Trup şi a cinstitului Tău Sânge, trimite
nevăzută dreapta Ta cea plină de binecuvântare, şi pe noi, pe toţi, ne binecuvintează cu îndurări întărindu-ne cu
dumnezeiască puterea Ta şi îndepărtează de la noi relele obiceiuri şi păcătoasele porniri ale cărnii, luminează
ochii minţii noastre faţă de întunericul fărădelegilor ce ne înconjoară, alătură-ne pe noi întru tot fericitei însoţiri a
celor care au bineplăcut Ţie; că prin Tine şi împreună cu Tine Tatălui şi întru tot Sfântului Duh se cuvine cântare,
putere, închinăciune şi mulţumire, acum şi pururea şi în vecii vecilor».
 17

preacuratelor Tale Taine. Dăruieşte-ne printr-însele iertare şi să stăm neclintiţi în poruncile Tale spre
dobândirea bunei-voiri; sfinţeşte mintea şi cugetul nostru. Păzeşte nevătămat sufletul şi trupul; pe cei
rătăciţi îi întoarce; pe cei bătrâni îi întăreşte, pe cei tineri îi chiverniseşte, pe cei căzuţi îi ridică, pe cei
slăbiţi îi întăreşte, pe cei în primejdii îi cercetează, pe cei din toate necazurile îi mângâie, înalţă cornul
împăratului nostru, oştirea o întăreşte prin puterea Crucii Tale, şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne
izbăveşte de cel viclean. Şi Ţie slavă înălţăm, împreună cu cel fără de început al Tău Părinte, cu Care
fie Ţie slava şi puterea, împreună cu preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Poporul: Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac (de trei ori). [Slavă… Şi
acum… Psalmul 33: Bine voi cuvânta pe Domnul…]96.
În diaconicon preotul zice rugăciunea aceasta:
Dă-ne nouă, Stăpâne, sfinţirea prin împărtăşirea întru tot sfântului Trup şi a cinstitului Sânge ale
Unuia-Născut Fiului Tău; dă-ne nouă harul şi dar întru tot sfântului Duh şi ne păzeşte pe noi
nespurcaţi în viaţă şi ne călăuzeşte spre desăvârşită răscumpărare şi înfiere şi spre veşnica desfătare
viitoare; că Tu eşti sfinţirea noastră şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin.97
Şi sfârşind, zice:
Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce ne binecuvintează şi ne sfinţeşte şi ne apără şi ne cercetează
pe noi pe toţi, prin împărtăşirea sfintelor şi preacuratelor şi de viaţă făcătoarelor Sale Taine, Cel ce
este binecuvântat, acum şi pururea şi în vecii vecilor98. Amin.
[Şi venind între Sfintele Uşi:]
Binecuvântarea Domnului peste voi, [cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni], totdeauna, acum şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Apoi zice apolisul.

96
Fie numele Domnului... împreună cu Psalmul 33 formează o unitate, reprezentând partea finală a
Obedniţei, care a fost integrată în Liturghiile bizantine (MATEOS, pp. 75-80).
97
Preluată din Liturghia Sfântului Iacov (CUMING, p. 145).
98
II Corinteni 11, 31.