1

TERAPIA FAMILIALA SISTEMICA.

CONSIDERATII TEORETICE. STUDIU DE CAZ

Corina Ana Pop

Universitatea Tibiscus

Facultatea de Psihologie

Terapia Sistemica

Prof.
 2

Un prim aspect asupra caruia as dori sa imi aplec atentia pentru inceput in aceasta lucrare,
este acela de a explora câteva aspecte legate de relația terapeutică în terapia sistemică, deoarece
acest subiect a fost neglijat la nivelul teoriei sistemice. Absența atenției față de relația terapeutică
este curioasă si, cu toate ca se impune necesitatea de a gândi sistemul terapeutic ca loc de
schimbare precum si in ciuda influenței ideilor de teorie mai noi, totuși, au existat foarte puține
noi directii de imbunatatire a procesului terapeutic sistemic prin prisma relației dintre terapeut și
familie/client.
In ultimii cinci ani au apărut torusi mai multe preocupări care sunt strâns legate de acest
subiect. Ideile feministe s-au combinat cu influența dezvoltărilor teoriei de ordinul doi și
constructiviste pentru a determina o reconsiderare a problemelor emoțiilor în terapie (Flaskas,
1989), a problemelor intimității (James, 1993), despre locul empatiei în terapia sistemică (Perry,
1993) și despre utilitatea potențială a ideilor psihanalitice pentru înțelegerea problemelor de
practică sistemică
1. Descriere - problema pacientului/clientului
Ca un studiu de caz in care vom putea regasi aplicabilitatea problemelor supra-
mentionate, voi prezenta in continuare situatia familiei X care s-a prezentat la terapie pentru a
imbunatati relatia parinte-copil, avand in vedere ca s-au amplificat in ultimul timp problemele cu
care se confruntau cei 2 copii, atragand repersursiuni grave asupra relatiilor sociale/scoala, etc.
2. Genograma si descrierea conceptelor – granite, aliante, afinitati, rivalitati,
subsisteme
 3

3. Clarificarea cererii (pentru ce a solicitat cuplul/ familia terapia) Ipoteza

circulara

Analiza genogramei ajuta la trecerea catre urmatorul pas, respectiv identificarea corecta a
cererii (pentru ce se vrea terapia). Observam ca, in aplicarea terapiei sistemice problemele (care
de regula sunt prezentate ca fiind ale unuia dintre membrii de familie) sunt privite ca ale
intregului sistem familial. De obicei, acesta este motivul pentru care la evaluare si la interventie
participa intreaga familie, sau in orice caz membrii semnificativi ai acesteia. Tocmai in acest
context isi gaseste importanta efectuarea genogramei ca unul din punctele de plecare in
abordarea unei scheme terapeutice concrete.
Si in cazul prezentat, descrierea legaturilor de familie, lipsa atasamentului dezvoltat fata
de tata al copiilor, relatiile ostile intre parintii sotului si al sotiei (bunicilor), lipsa iubirii intre
parinti ca sot-sotie, etc va ajuta terapeutul pentru identificarea problemelor psihologice reale cu
care se confrunta cei doi copii pentru a putea elabora ulterior o schema de terapie adecvata.
Cercetarile in domeniu (Rudi, 2021) arata ca viziunea interactiva diferentiaza intre
greutati, dificultati si problema si sunt de parere ca incercarile repetate ale familiei de a rezolva
dificultatile intr-o maniera in care acestea nu se pot rezolva, conduc la procese circulare, care se
transforma in problema in sine. In terapie accentul cade pe sprijinirea familiei gasirea si stoparea
acestor incercari inutile si in cautarea modalitatilor de rezolvare noi, care submineaza acest cerc
care se autointretine.

4. Strategii/tehnici de interventie utilizate, de ex: intrebari circulare, tehnici de

restructurare a familiei, tehnica scaunului, etc

Una din tehnicile folosite in abordarea sistemica se traduce prin punerea asa numitelor
intrebari circulare, care sondeaza de exemplu, modul in care un anumit membru al familiei, vede
relatia existenta intre alti doi membrii ai familiei. Din acest motiv fiecare membru al familiei
trebuie invitat sa spuna cum vede relatia dintre alti doi membrii, in prezenta acestor doi. In acest
fel se pot identifica triadele din cadrul familiilor si modul lor de functionare. Si in cazul nostru,
invitarea tuturor membrilor familiei si utilizarea acestei tehnici ar putea ajuta pentru
eficientizarea terapiei. Familia in sine devine interesata de propriile ipoteze in urma acestui gen
de intrebari. Acestea submineaza sistemul de conceptii si prejudecati al familiei, indeosebi
credintele legate de 'adevarurile existente' (de exemplu in cazul nostru: <bunica mea nu se
intelege cu ceilalti bunici, tatal meu se poarta urat cu mama si striga la mine, etc>).
In conceptia psihoterapiilor familiale, grupul familial nu este considerat o simpla suma de
elemente independente, ci drept un sistem integrat, un intreg, marcat de relatii circulare; aceasta
abordare exclude conceptul cauzalitatii lineare sau responsabilitatea, vina unuia dintre membrii.

5. Directii de interventie

Utilizarea principiului strategic se realizeaza la diferite nivele, de fapt acesta cuprinde

activitatea de acceptare, creare de teorii si actiuni ale terapeutului. Desigur, este deosebit de
important ca terapeutul sa aiba o strategie referitoare la propria atitudine strategica. Acesta
trebuie sa creeze ipoteze in timpul derularii fenomenelor din cadrul procesului terapeutic, trebuie
sa urmareasca daca deciziile sale au sau nu efect terapeutic. Terapeutul poate sa isi formeze cu
 4

atat mai mult propria strategie cu cat isi asuma personal raspunderea pentru actiunile, alegerile,
deciziile sale.
In timpul interviului initial de ex, terapeutul adopta o atitudine sistemica pentru a avea
acces la pattemurile interactionale repetitive ale familiei. Ulterior, transfera aceste observatii in
sfera crearii de ipoteze, ia in considerare cateva strategii posibile de interventie, se intreaba
asupra ordinii si modului in care se vor desfasura interventiile terapeutice. Deciziile sunt
concretizate pe urma in actiuni concrete.
Dupa ce interventia a avut loc terapeutul adopta din nou atitudinea de neutralitate si
observa efectul interventiei sale. Vede in acest moment patternurile familiei, si cercul descris
incepe de la inceput. 'Deci pe masura ce se desfasoara interviul, terapeutul urmareste constient,
rand pe rand, rezultatele finale ale atitudinilor: sistemice, crearii de ipoteze, strategice, si a
neutralitatii si acest cerc se repeta continuu (ca in cadrul unei cercetari stiintifice) (D.Ryan,
2001).
Si in cazul ales mai sus, observam ca se pot utiliza aceste strategii de interventie pentru a
putea analiza patternurile familiei X pentru ca ulterior sa se poate dezvolta directiile de
interventie pentru schimbarea incercarilor nereusite de rezolvare a problemelor si, pe aceasta
cale, sa se ajunga la finalul dorit: adoptarea schemelor terapeutice eficiente pentru imbunatatirea
relatiilor de familiei si asigurarea unui climat psihologic adecvat dezvoltarii armonioase pentru
cei doi copii.

Bibliografie

D.Ryan. (2001, 04 23). A study of the differential effects of Tomm's questioning styles on
therapeutic alliance. PubMed, pp. 26-38. doi:https://doi.org/10.1111/j.1545-
5300.2001.4010100067.x
Flaskas, C. (1989, 10 01). Thinking about the emotional interaction of therapist and family.
Australian and New Zealand Journal of Family Therapy, , pp. 1-6.
James, L. a. (1993, 04 14). Beyond empathy: Seasons of affiliation,intimicy and power in
therapeutic relationships. Australian and New Zeeland Journal of Family Therapy, pp.
177-180.
Perry, R. (1993, 02 14). Empathy - still at the heart of therapy . Australian and New Zeeland
Journal, pp. 63-74.
Rudi, D. (2021, 12 11). Systemic Therapy and Attachment Narratives: Applications in a Range
of Clinical Settings. Resarch Gate, pp. 10-35.