Ministerul Educației Naționale

Ș coala Postliceală Sanitară Suceava

MEDICAMENTE PROFILACTICE ȘI CURATIVE ÎN

TRATAMENTUL OSTEOPOROZEI

Câmpan Viorica

CAPITOLUL  I
GENERALITĂȚI

,,Sănătatea e darul cel mai frumos și mai

bogat pe care natura știe să-l facă’’
Michel de Montaigne

• Introducere
 Osteoporoza sau ,,hoțul tăcut” cum o mai numesc medicii, afectează anual circa
200 de milioane de femei la nivel mondial , dintre care un milion sunt românce , se
arată în cele mai recente rapoarte statistice.

Osteoporoza la nivelul coloanei vertebrale poate cauza probleme grave femeilor.

O fractura in aceasta zona poate fi cauzata de activitati pe care le facem zi de zi,
cum ar fi urcatul scarilor, ridicatul unor obiecte sau aplecatul inainte. Rezultatul?
Umeri lasati, spate incovoiat, scadere in inaltime, dureri de spate, pozitie
“cocosata”, abdomen vizibil scos in afara.

Numărul cazurilor este însă mult mai crescut, mai ales din cauza lipsei
diagnosticului si a tratamentului adecvat.

Pentru că în primă fază nu doare , pacientele ajung abia la medic în stadiile

avansate ale acestei boli, când ,,tratamentul’’ presupune de fapt o ameliorare a
simptomelor și o reduere a riscului de fracturi osteoporotice.

,,De osteoporoză nu se moare!”se spunea mai demult, considerându-se că

afecțiunea este o manifestare a vârstei înaintate. Astăzi se știe că în țările apusene,
osteoporoza este ce mai frecvent întâlnită tulburare metabolică a scheletului .

Specialiștii spun că ne găsim în mijlocul unei epidemii de osteoporoză. Se

apreciază, că pe plan mondial, una din trei femei, și unul din nouă bărbați vor
suferi din cauza osteoporozei în decursul vieții.

După o fractură de col femural, mortalitatea crește cu 20%. În Germania

suferă de osteoporoză aproximativ 80 de milioane de persoane care au trecut de 50
de ani, deci aproape un sfert din populația aparținând acestei grupe de vârstă.

Fragilitatea sau robuștețea scheletului este determinată de mai mulți factori care
influențează reciproc : moștenirea genetică , sexul, greutatea, hormonii, activitatea
fizică și alimentația.

Până nu de mult, majoritatea cercetărilor privind componența nutrițională erau

preocupate de aportul de calciu. Surpriza a venit în ultimile decenii, când s-a
observat că scheletul poate fi întărit sau slăbit de mai mulți nutrienți, mai înainte
neluați în seamă.

Oasele servesc ca un rezervor pentru minerale și bicarbonate, iar stările stările

care modifică echilibrul acido-bazic al organismului în sensul unei ușoare
acidoze, simulează resorbția osoasă, adică pierderea de țesut osos. Epidemiologii
ne spun că în țările în care se folosesc cele mai mari cantități de produse lactate
procesate, ouă și carne se întâlnesc și cele mai multe cazuri de osteoporoză.

Clinicenii au observat că rinichii persoanelor în vârstă nu pot compensa în

întregime producția de acizi datorată alimentației bogate în produse animale, și
astfel se realizează o ușoară acidoză, ce contribuie la pierderea de țesut osos.

Alți cercetători au observat că ingestia de colesterol oxidat din mezeluri,

brânzeturi, lapte praf si ouă face ca celulele din măduva osoasă, în loc sa devină
osteoblaste, adică celulele producătoare de țesut osos, devin mai degrabă celule
adipoase, care formează grăsimea din organism. Nutruționiștii au ajuns la
concluzia că alimentele care sunt bune pentru inimă sunt bune și pentru oase.

Având în vedere suferința, invaliditățile și cheltuielile enorme produse de

osteoporoză și de fracturile cu care se asociază, din punct de vedere medical și
economic , ar fi de dorit să se prevină pierderea de masă osoasă pe cale
alimentară si prin activitate fizică.

• Definiția bolii
Osteoporoza este un sindrom anatomo-radiologic-clinic, caracterizat prin rărirea
traveelor de țesut osos sponginos, și prin subțierea corticalei osului, interesând în
special coloana vertebrală și bazinul, manifestată radiologic prin hipertransparență
osoasă și prin durerei dorsolombare sau prin fracturi spontane.

OS NORMAL OS AFECTAT DE OSTEOPOROZĂ

 Osteoporoza este comună persoanelor în vârstă însă această afecțiune poate
începe la orice vârstă. Deși majoritatea persoanelor afectate sunt femei, îndeosebi
cele la menopauză sau post-menopauză, afecțiunea este întâlnită și la bărbați.

Osteoporoza poate afecta si copii, desi in cazuri rare. Se numește osteoporoză

juvenilă și se datorează unei probleme hormonale cum ar fi din cauza funcționăriii
defectuoase a tiriodei sau a glandelor suprarenale. O alta cauză este medicația,
incluzând în primul rând corticosteroizii. Ostoporoza juvenilă reprezintă o
problemă cu atât mai gravă cu cât se întamplă mai aproape de primii ani de viață.

Durerile de coloană vertebrală, de care se plâng multe femei în jurul vârstei de

60 de ani, sunt rezultatul acumulării unor mici fracturi de compresiune ale
vertebrelor și alterării discurilor intervertebrale , care duc la scăderea în înălțime,
și la deformarea coloanei întâlnită adesea la acestă vârstă.

Astfel de fracturi apar la 40% dintre femeile de rasă albă, al căror risc de a
suferi o fractură de șold este mai mare decât acela a cancerului de sân. Rata
fracturilor de șold este mai mare în zonele urbane decât în cele rurale, sugerând că
unii factori legați de urbanizare, de exemplu : activitatea fizică mai scăzută, fumat,
consum de cafea, ar putea contribui la acest risc crescut.

Pe lângă susținerea corpului, locomoției și protecția organelor vitale, unul

dintre rolurile cele mai importante ale țesutului osos este acela de a asigura aportul
permanent de calciu pentru sânge, adică de a menține o calcemie normlă.
 Densitatea, masa și calitatea structurii osului țin așa numitul proces de
remodelare, adică de bilanțul zidirii osului prin activitatea osteoblastelor și de acela
a distrugerii oaselor prin osteoclaste. Însă osteoblastul reprezintă elementul central,
care dirijează nu numai creșterea masei osoase ci prin intermediul mediatorilor și
activitatea osteoclastelor, deci hățurile osteoclastelor sunt ținute de osteoblaste.

Dacă osteoclastele îndepărtează , mai mult calciu decât reușesc osteoblastele să

înlocuiască, atunci rezistența osului slăbește și acesta devine friabil. Oasele nu se
vor îngroșa și nu vor deveni mai rezistente dacă nu sunt solicitate. Ele au nevoie să
fie comprimate, tracționate, răsucite, apăsate împotriva forței gravitației. Fiecare
contracție musculară este transmisă scheletului, producând o mică deformare a
osului. Această îndoire sau deformare minimală stimulează depunerea de substanțe
care clădesc osul. Purtatul de greutăți pe umeri și căratul cu brațele sau chiar numai
mersul înseamnă exercitarea greutății corpului asupra scheletului, care va stimula,
în funcție de forța ce acționeză, depunerea de calciu și fortificarea scheletului.

Rolul gravitației a fost demonstrat de scheletul astronauților.

Chiar dacă în timpul zborului au efectuat exerciții fizice cu conștiiciozitate, la

întoarcere, scheletul lor prezenta modificări osteoporotice accentuate.

În timp ce aproape orice activitate este folositoare, nevoia cea mai mare a
oaselor este ca, zilnic să fie bine structurate și răsucite prin sărituri, alergare cu
porniri si opriri bruște, ridicarea și purtarea de greutăți, mers grăbit, urcatul
scărilor, mersul pe munte, gimastică cu solicitare musculară mare, balansare pe
vârful degetelorm, ridicatul brusc de pe scaun și așezarea la fel de bruscă.

Efecte deosebite de bune se pot obține fără a fi nevoie de a ieși din casă, prin
antrenamentul cu greutăți mici (0,5-1,5 kg) de două trei ori pe săptămână, câte 15-
30 minute. Cu ajutorul acestor greutăți în mâini se poate solicita nu numai
musculatura membrelor superioare și a toracelui, dar și aceea a regiunii dorsale, a
abdomenului și a membrelor inferioare. Pe lângă efectul asupra scheletului, și a
masei musculare, aceste exerciții pot preveni sau influența obezitatea, ameliorează
psihicul și sistemul imunitar. De altfel, se știe că persoanele cu o musculatură
redusă au și o masă osoasă foarte mică, fiind predispuse la osteoporoză. La
activitățile amintite, se pot adăuga alte multe variante de activități fizice care
solicită structurile osoase, producând încărcături electrice care fixează calciul si
celelalte minerale.

În paragrafele mai sus menționate, s-a prezentat importanța funcției celulelor

numite osteoblaste – cele care clădesc osul și osteoclastele- care se ocupă cu
desfacerea osului, însă pentru ca aceste celule să își poată desfășura activitatea au
nevoie de nutrienți, și această muncă a fost încredințată osteocitelor, al treilea tip
de celule osoase.

Pe tot parcursul vieții, țesutul osos este supus unui proces constant de distrugere
și reconstrucție.

Osatura noastră se dezvoltă până la 30-35 ani, șasa osoasă este maximă.După
această vârstă începem să pierdem din masa osoasă.Acest fenomen se accelerează
la menopauză , când organismul secretă o cantitatate mult mai mică de estrogeni și
progesteron, hormoni care contribuie la menținerea și formarea masei osoase.

Lipsa hormonilor deteriorează procesul de refacere a oaselor și provoacă o

pierdere importantă de masă osoasă: în primii 2-3 ani de menopauză se pierd 3 –
5% din masa osoasă. Apoi pe parcursul primilor 5-10 ani după menopauză,
femeile continuă să piardă în fiecare an 1-2 % din masa osoasă.În plus, o dată cu
vârsta organismul, nu mai absoarbe la fel de bine calciul și nu mai produce o
cantitate suficientă de vitamina D care favorizează asimilarea calciului.

Osteoporoza este așadar, o maladie difuză a scheletului, caracterizată prin

scăderea rezistenței osoase.Așa se explică de ce o simplă căzătură sau transportarea
unei greutăți mai mari poate provoca o fractură.

•Factorii de risc ai osteoporozei

Deși nu există o cauză determinantă a osteoporozei, există numeroși factori de risc:
-Vârsta : mai mult de 90% dintre frcturile de șold se produc la persoanele de peste
50 de ani, în mare parte fiind cauzate de scăderea masei osoase.

- Sexul feminin :femeile, mai ales după menopauză, pierd mai multă masă osoasă
decât barbații. Hormonii estrogeni asigură echilibrul între formarea si pierderea de
os, iar o dată ce aceștia scad ca număr, apar problemele.

-Rasa :osteoporoza este mai des întâlnită la populația caucaziană și asiatică și mai
redusă la populția africană, din cauza diferențelor care există la nivelul structurii
osoase.

-Alimentația deficitară:nutrienții esențiali pentru oase sănătoase sunt calciul,

vitamina D și proteinele, iar o dietă care nu le conține în cantități suficiente
reprezintă un factor de risc pentru apariția osteoporozei.

-Timpul constitutional :persoanele slabe de rasă albă și de statură mai mică, au

oase mai mici, o masă osoasă și o densitate osoasă mai mică.Acest aparent
dezavantaj este compensat de faptul că, în cazul unei că căderi, persoanele mai
scunde fac mai rar fracturi.

-Stilul de viață: fumatul, alcoolul, lipsa activităților fizice.

-Condiții care afectează sănătatea osoasă:anumite boli duc la degenerarea

oaselor: poliartrită reumatiodă, afecțiunile gastrointestinale, astmul bronsic,bolile
hematologice, cancerul.

-Indicele de masă corporală:riscul de fracturi osteoporotice este mai ridicat în

cazul persoanelor supraponderale.

-Sedentarismul:femeile care stau așezate pe scaun mai mult de nouă ore pe zi au

un risc cu 50% mai ridicat de a avea o fractură de șold.

Trebuie să știm că modalitatea cea mai bună de a preveni osteoporoza constă în

atingerea unei mase osoase cât mai mari până la vârsta de 30 de ani, și apoi
menținerea ratei pierderii osoase la un nivel cât mai scăzut. Aceste două obiective
se pot atinge printr-o alimentație adecvată și prin activitate fizică.

Cercetările recente au descoperit că brocoli, castravetele, toate varietățile de

varză, conopida, salata verde, țelina, ceapa, usturoiul, roșiile, merele, prunele și
portocalele dar și celelalte zarzavaturi și fructe, încetinesc resorbția osoasă,
prevenind apariția osteoporozei.

•Etiologie

După unii autori francezi, osteoporoza ar avea cel puțin trei cauze :

• Carență de estorogen

• Carență de calciu și vitamina D

• Carență de calcitonină

Calciul
Se estimează că avem în corp circa 1-2 kg de calciu în mod normal peste 98% se
găsește în schelet. Calciul din lichidele extracelulare este relativ constant, în
plasmă nivelul calciului variază de la 2,2 la 2,6 mmol/l. O rație zilnică de calciu, în
special ca efect preventiv contra osteoporozei, este evaluată la 0,8-1,5g/zi mai ales
ținând seama de faptul că absorbția intestinală este apreciată la circa 30%.
Absorbția calciului crește în copilărie, în timpul sarcinii și alăptării și scade cu cât
înaintăm în vârstă.

O scădere a calciului liber din plasmă crește iritabilitatea neuromusculară și

provoacă tetanie(contracții musculare grupate rapide și dureroase) acest sindrom
este caracterizat prin parestezii la nivelul membrelor și al feței, spasme musculare
la mâini și picioare , anxietate, modificări electrocardiografice.

Absorbția de calciu este influențată de vitamina D. O deficiență a hormonului

paratiroidian sau a vitaminei D ori un aport insuficient de calciu prin alimentație
conduce la dereglarea balanței calciului, cu un răsunet nefavorabil în organism.
 Fosforul
Este un component principal al oaselor și al țesuturilor.În corpul unui adult
sănătos se găsește circa 1 kg de fosfor, dintre care 85% în schelet. Nivelul
fosforului este mai ridicat la copii si la femei după menopauză.

Fosforul intră în compoziția oaselor si a dinților, este unul din constituenții

acizilor nucleici, nucleoproteinelor, fosfolipidelor din membranele celulare.

Vitamina D
După unii vitamina D este mai mult un hormon decât o vitamină.Principiul activ
din vitamina D este sintetizat sub formă metabolică în ficat și rinichi și este
transportat de sânge către intestinul subțire și oase, unde regleză
hemostaziacalciului. Ionii de calciu, fosfor, hormonul paratiroidian și probabil alte
proteine și hormoni steroizi regleză metabolismulvitaminei D la nivelul rinichilor.
Laptele, uleiul de pește sunt surse bogate în vitamina D.

Efectul de creștere a resorbției osoase a vitaminei D este cel de stimulare a

celulelor osteoclaste, în acelși timp i se atribuie un rol în sinteza hromonului
paratiroidian. Consecințele deficitului de vitamină D pot fi : tulburări în
metabolismul ionilor minerali și secreția de hormon paratiroidian; defecte de
mineralizare a scheletului; hipocalcemie prin deficit de absorbție intestinală;
hieprsecreție de hormon paratiroidian; hipofosfatemie prin absorbție deficitară
intestinală de fosfor.

Calcitonina
Este un hormon peptidic care induce hipocalcemie și care în multe situații
acționeză ca un antagonist fiziologic al hormonului paratiroidian. El inhibă resobția
osoasă produsă de celulele osteoclaste și stimulează eliminarea renală de calciu,
ceea ce produce hipocalcemie.

Calcitocina exercită și alte efecte prin legarea de unii receptori prezenți în creier,
în sistemul gastrointestinal sau imunitar. Glanda tiroidă secretă cea mai mare parte
a calcitoninei alături de unele celule speciaizate din sistemul nervos central.
Nivelul bazal al calcitoninei este mai mic la femei comparativ cu bărbații, iar
înaintarea în vârstă duce la scăderea calcitoninei, mai marcant la femei.

Calcitonina constituie un agent farmacologic eficient în boala Paget și în

osteoporoză.

Hormonul Paratiroidian
Glandele paratiroide, patru la număr, cântărind circa 12-15 g fiecare, secretă
hormonul paratiroidian.Principala funcție a acestui hormon este aceea de a menține
în limite fiziologice concentrația calciului extracelular. Hormonul paratiroidian
acționeză direct asupra oaselor și rinichilor, și indirect la nivelul intestinului
subțire, producția de PTH fiind dependentă de reglarea calciului ionizat din ser,
devenind astfel mecanismul de bază în menținerea homeostazei calciului
extracelular. Orice tendință de hipocalcemie este contrcarată de creșterea secreției
de PTH, el acționând astfel :

• crește rația de disoluție a mineralelor din oase, prin creșterea fluxului

calciului de la os la sânge

• reduce clearanceul (eliminarea) renal al ciclului reîntorcând o parte din

calciul filtrat de rinichi către spațiile extracelulare

• crește eficiența absorbției intestinale de calciu

Din punct de vedere chimic hormonul paratiroidian este format din 84 de

aminoacizi numiți și cărămizile proteinelor. Numeroase tipuri de celule poate
produce acest hormon: creier, inimă, pancreas, plămâni, placentă, mușchi striați,
celule endoteliale.

Menopauza
Menopauza este caracterizată prin pierderea de estrogeni produși de
ovare.Lipsa de estrogeni naturali mărește abilitatea osteoclastelor de a absorbi
oasele. Este stabilit că estrogenii înlocuiți în timpul menopauzei protejează
masa osoasă și ajută la protecția împotriva fracturilor osoase.
 Estrogenii contribuie la formarea scheletului, producând modificări la nivelul
epifizelor oaselor lungi, ceea ce permite creșterea în perioada de pubertate.

Modificările fiziologice care survin o dată cu instalarea menopauzei sbuliniază

rolul important al estrogenilor în viața femeii, iar manifestările care apar se
caracterizează: atrofia sânilor, pierderea supleții pielii, ateroscleroză
coronariană, gută și o reducere a densității osoase, prin scăderea conținutului
mineral.

CAPITOLUL II
OSTEOPOROZA
• Clasificarea osteoporozei
Acest aspect deosebit de important, a fost amplu dezbătut pe parcursul anilor
propunându-se mai multe clasificări, tinându-se cont de diferiți factori
etiopatogenici și clinico-biologici.

O importantă contribuție a avut-o endocrinologia românească reprezentată

prin profesorii : Danielopolu și Prhon, contribuind la clasificarea osteoporozelor
secundare, în special la studiul osteoporozei post-menopauză.

• Clasificarea în funcție de vârstă și sex :

Osteoporoza de tip I – apare la femei după încetarea ciclului menstrual și

până la vârsta de 65 de ani. Este asociată cu o pierdere osoasă accelerată de 2-
3% pe an și conduce la creșterea riscului de ompresie vertebrală și a fracturilor
antebrațului.

Osteoporoza de tip II – apare atât la femei cât și la bărbați, după 65 de ani

respectiv 70 de ani. Pierderea osoasă este mai lentă, progresivă 0,5-1% pe an și
cauzează mai ales fracturi vertebrale de șold.
• Clasificarea etiopatogenetică

Osteoporoze primare :

-osteogenesis imperfecta

-osteoporoza ideopatică familială

-osteoporoza idiopatică juvenilă

-osteoporoza idiopatică post-menopauză

-osteoporoza idiopatică senilă

-osteoporoza asociată cu sindroame metabolice genetice

Osteoporoze secundare (pot apărea la orice vârstă)

-osteoporoza de imobilizare

-osteoporoza reumatică

-osteoporoza algoneurodistrofică

-osteoporoza carențială

-osteoporoza endocrină

-osteoporoza în cadrul hemopatiilor

-osteoporoza asociată cu alte boli

-osteoporoza de natură chimică (toxică), iatrogenă, fizică (radiații)

-osteoporoza post-traumatică

3. Clasificarea clinico-biologică(clasificarea lui Kaplan)

-osteoporoza post-menopauză și senilă

-osteoporoza endocrină

-osteoporoza carențială(înfometare, dietă inadecvată)

-osteoporoză iatrogenă (produsă de unele medcamente)

-osteoporoză de imobilizare (post-traumatică)

-osteoporoză neoplazică sau a bolilor auto-imune

-osteoporoza idiopatică (cauze necunoscute)

În literatură se menționează existența osteoporozei de stres, chiar cu apariția

de fracturi spontane (stress osseux), precum și a osteoporozei de
imponderabilitate, observată la astronauți.

Recent unii cercetători unii cercetători au făcut o clasificare mai interesantă :

osteoporoza terestră și osteoporozaspațială.

• Medicamente care pot induce

osteoporoza
Posibilitatea apariției unor simptome sau semne care indică o pierdere
importantă de os și instalarea osteoporozei, după tratamente de lungă durată cu
anumite medicamente este cunoscută de mult timp .

Glucocorticoizii au fost recunoscuți încă din descrierile lui Cushing din

anii 1930, ca producând o pierdere de masă osoasă. Dintre pacienții cu sindrom
Cushing se estimează că 30-50% tratați cu glucocoricoizi pot fi afectați de
osteoporoză.Dozele mai mari de 7.5 mg de prednison pe zi , pe o durată mai
mare de 6 luni constituie un risc de osteoporoză. Cei mai expuși sunt pacienții
care trebuie să repete curele de corticoterapie la intervale relativ scurte.

Heparina a fost amintită din 1965 ca putând cauza osteoporoză. Riscul

este dependent de doze și durata tratamentului care se consideră a fi în jur de
20000u.i/ui pe o durată mai mare de 20 de săptămâni. Se pare că pierderea
osoasă încetează la întreruperea tratamentului cu heparină.
 În terapie acești antagoniști apăruți recent pe piața farmaceutică : Leuprolida,
Nafarelina, Goserelina, sunt utilizați în neoplasm mamar avansat și în
endometrioză la femei în premenopauză.

Pierderea osoasă cauzată de această situație poate fi rapidă și este cuprinsă

între 2-6% pe an, de aceea, astfel de medicamente nu pot fi utilizate pe perioade
mai mari de 6 luni.

Metotrexatulpoate induce osteoporoză datorită efectelor sale citotoxice și

de creștere a calciuriei.

Furosemidul și alte diuretice de ansă sunt de asemenea cunoscute pentru

creșterea calciuriei la fel ca și cafeina.

Alte medicamente cu potențial osteopatic sunt considerate unele tranchilizante,

antileptice, antiinflamatoare nesteroidiene, hidroxidul de aluminiu și unii
compuși ai fosforului, de asemenea si medicamentele care modifică absorbția
calciului : Tetraciclinele, Ciclosporina.

•Simptomatologia osteoporozei
Semnele clinice ale osteoporozei sunt următoarele:

- fracturi frecvente, fără motiv

- dureri cronice în special la spate

- scăderea taliei cu 2-3 cm datorită tasării vertebrelor

- apariția de riduri pe piele, la nivelul spatelui

Osteoproza, fiind o tulburare metabolică generalizată a scheletului, produce

numeroase secheleca urmare a fracturilor care au loc la nivelul corpilor
vertebrali, șoldului, humerusului, tibiei sau radiusului. Simptomele cele mai
frecvente în caz de fracturi ale corpilor vertebrali sunt durerea de spate și
deformarea coloanei vertebrale. Alți pacienți nu se plâng de episoade acute sau
dureroase , dar poartă cu ei o durere cronică de spate, acutizată în poziția
șezând pe scaun sau la mișcări brusce; contractura musculară de vecintătate este
mereu prezentă.

Unii pacienți care suferă de osteoartrită au dificultăți în stabilirea

diagnosticului corect al acestor dureri de spate.Corpurile vertebrale adeseori
alunecă anterior, provocând astfel o defromare a coloanei vertebrale și o
diminuare a taliei ; acest incident se poate produce în mijlocul coloanei dorsale
și va provoca o cifoză dorsală (îndoirea coloanei vertebrale înainte) și o
exagerare a lordozei cervicale (îndoirea coloanei cervicale spre interior );
scolioza (deviația laterală a coloanei vertebrale poate fi prezentă) ; de remarcat
că unii pacienți nu prezintă dureri de spate.

Fractura de șold este cea mai severă complicație a osteoporozei și de regulă

este consecința unei căderi, locul fracturii este acolo unde densitatea osului este
mai redusă, incidența acestei fracturi crește odată cu vârsta la femei, cât și la
bărbați.

•Diagnosticarea osteoporozei
Pentru stabilirea diagnosticului de osteoporoză, există tehnici mai vechi dar și
unele moderne.

În afara semnelor clinice sunt și semnele radiologice care ne ajută la stabilirea

diagnosticului: semnele de osteoporoză la nivelul corpilor vertebrali apar
înainte de fractură și prăbușirea vertebrală. Mai întâi pot apărea microfracturi în
corpul vertebral și întinderea discurilor intervertebrale ceea ce face ca vertebra
să ia o conformație aparte, care a fost numită ’’vertebra de pește”. Când apare
prăbușirea vertebrală scade înălțimea porțiunii anterioare a corpului vertebral
unde se petrec mai multe modificări.

Fracturile mai vechi pot arăta unele modificări de tip reactiv, cum ar fi
osteofite la nivelul marginilor anterioare (excrescențe, prelungiri osoase de
diferite forme). Numeroase fracturi de osteoporoză pot apărea la mijlocul și în
porțiunea inferioară a coloanei vertebrale toracale și în segmentul superior al
coloanei vertebrale lombare, bineînțeles la nivelul corpilor vertebrali.
 În ceea ce privește oasele lungi (tibie, radius, femur) în osteoporoza corticală
acestea se subțiază din cauza resorbției osoase excesive. În absența fracturilor
examenul radiologic standard nu poate evidenția osteoporoza cu atât mai mult
cu cât o pierdere de până la 30 % din masa osoasă nu se evidențiază radiologic.

Metode de diagnosticare a osteoporozei:

- Examinare radiologică
Prin radiografia simplă și cea mărită se pot obține date referitoare la grosimea
corticalei osoase precum și la raportul cortical canal medular, cunoscut sub
denumirea de index medular. Metoda nu oferă date calitative, aprecierile fiind de
ordin general. În osteoporoză se constată trnsparența scheletică, cu dispariția
trabeculației transeversale și subțierea trabeculelor longitudinale.

- Dubla absorbțiometriei cu raze X (DXA- DUAL X-RAY

Absorpțiometry)
Acestă metodă este folosită pentru studiul structurilor osoase ale extremităților,
porțiunilor laterale ale coloanei vertebrale, șoldului și pentru masa totală osoasă.
Este în prezent cea mai bună metodă de diagnostic prin care se evaluează riscul de
fracturi și se monitorizează raspunsul la tratament.
-Absorbțiometria fotonică simplă ( SPA)
Este aplicată pentru măsurarea masei osoase în zonele periferice ale scheletului
osos – antebraț și călcâi .

- Absorbțiometria fotonică dublă (DPA)

Este utilizată pentru măsurarea masei osoase totale.

-Tomografia computerizată cantitativă (QCT)

Măsoară densitatea trabeculelor osoase din coloana vertebrală.

Screeningul pentru depistarea osteoporozei este însă dominant de tehnica DXA,

care a revoluționat întreg domeniul de cercetare a osteoporozei. S-a stabilit că
această tehnică, prin măsurarea densității osoase oferă cea mai adecvată
modalitate de evaluare a riscului individul de fractură.

Densitatea osoasă se exprimă prin deviația standard (DS) față de valorile medii
ale adultului tânăr (scorul T) și a subiecților vârstnici (scorul Z) .

OMS definește densitatea minerală osoasă normală pentru femei prin valoarea +/-
1 față de media adultului tânăr.

Recent, o serie de studii prospective au arătat că ultrasunetele fi la fel de

eficiente ca și absorbția cu raze X cu energie dublă.

- Metoda cu ultrasunete (Quantitative Ultrasound- QUS)

Prezintă unele avantaje, cum ar fi neutilizarea radiației ionizante, aparatura este
portabilă și relativ ieftină.

- Microscopia optică
Se efectuează pe piese osoase de dimensiuni mici 1-1.5 cm, extrase prin biopsie și
preparate special în laborator. Prin această metodă se pot obține date referitoare la
populațiile celulare osoase precum și la unele modificări structurale ale acestora.
 CAPITOLUL III

TRATAMENTUL OSTEOPOROZEI

Osteoporoza este o boală din ce în ce mai frecventă, mijlocul cel mai eficient
de a o evita, este acela de a atinge o masă osoasă optimă pentru potențialul genetic,
și de a o reține cât mai mult timp cu putință, printr-o alimentație fără proteine
animale și printr-o viață cu multă activitate fizică.
 Din nefericire, cei mai mulți dintre noi nu ne gândim la scheletul nostru osos
decât atunci când apar dureri sau fracturi.

Obiectivul principal al tratamentului osteoporozei îl constituie prevenirea

complicațiilor sale : fracturi spontane la nivelul coloanei vertebrale (tasări de corip
vertebrali ) sau de la nivelul unor oase lungi (fracturi costale, fracturi fracturi de
col femural), aceste complicații determinând dureri de mare intensitate și
impotență funcțională marcată. Obiectivul amintit este realizat prin corectarea
deficitului masei osoase, întrucât riscul fracturilor este cu atât mai mare cu cât
deficitul masei osoase este mai accentuat.

•Tratamentul preventiv
Vorbind despre profilaxia osteoporozei trebuie să ne îndreptăm spre ceea ce
numim „stil de viață” , ceea ce implică obigatoriu mai mulți factori de risc pentru
osteoporoză , astfel : deficite nutriționale (aport insuficient de calciu, fosfor,
magneziu, vitamina D), expunere insuficientă la soare , insuficiența activităților
fizice , stresul , excesul de tutun, alcool.

Având în vedere că organismul nu poate sintetiza calciul, trebuie avut grijă să se

folosească o alimentație suficient de bogată în calciu și vitamina D3.

Este foarte important să se cunoască conținutul în calciu a unor alimente, fiind

prezentat în tabelul de mai jos :

Aliment Mg Ca/100g produs

Lapte de vacă 125
Lapte de mamă 30
Lapte praf 130
Brânză de burduf 922
Cașcaval 720-760
Telemea de oaie 388
Brânză de vacă 164
Iaurt 150-194
Unt 15
Pește 440
Ciocolată cu lapte 175-220
Alune 240
 Nuci 175
Ciuperci 200
Migdale 239
Gălbenuș de ou 145
Fasole albă 180
Hrean 119
Morcovi 43,8
Smochine 186
Frunze de pătrunjel 325
Ceapă verde 135

Principalele surse alimentare de calciu sunt laptele și derivatele lactate.

Este foarte important de știut dozele de calciu recomandate pe zi în funcție de sex

și vârstă . Aportul de calciu în timpul copilăriei și adolescenței ar putea constitui un
tratament preventiv al osteoporozei.

•Tratamentul curativ
Având în vedere că nu există un medicament specific care să vindece
osteoporoza, se va începe tot cu acest medicament inofensiv, natural și eficace
reprezentat de mișcare.

Vă prezentăm un program de gimnastică util în osteoporoză cu recomandarea de

a consulta medicul și fizioterapeutul, care vor aprecia mișcările care vi se potrivesc
și convin corpului dumneavoastră:

Fig.1 Culcat cu genunchii îndoiti .

- această poziție permite controlul coloanei vertebrale

- alternați pozițiile culcat (clinostatism) cu cele în picioare (ortostatism)

Fig. 2 Mobilizarea coloanei vertebrale și a bazinului .

- întindeți o gambă cu călcâiul

- bazinul basculează ușor către picior

- alternați gamba stângă cu cea dreaptă

- repetați aceast exercițiu în ritm lent timp e 3-4 minute.

Persoanele diagnosticate cu osteoporoză pot benificia de pe urma acestor

exerciții de gimnastică (10-15 minute), efectuate la domiciliu, dacă nu zilnic cum
ar fi de dorit, sau măcar de trei ori pe saptămână. Dacă reușim să ne automatizăm
un asemenea program sistematic de activități fizice, înseamnă că intr-adevăr se
schimbă ceva în stilul nostru de viată, înseamnă nu numai că putem contribui la
prevenirea, stoparea și corectarea osteoporozei (ajutați și medical), dar chiar la
creșterea calității vieții noastre și a familiei.

•Tratamentul medicamentos
Tratamentul osteoporozei cu agenți antiresorbitivi urmărește suprimarea
resorbției osoase, inhibând activitatea osteoclastelor. Diminuând activitatea
osteoclastelor, se încetinește ciclul de remodelare osoasă, crescând mineralizarea
matricei osoase, cu scopul de a stabiliza microarhitectura trabeculară.

Hormonul estrogen
La femei estrogenii sunt sintetizați în principal la nivelul ovarelor și la nivelul
placentei în timpul sarcinii. Mici cantități sunt de asemenea sintetizate de către
glandele suprarenale. Un test estrogenic măsoară titlul celor mai importanți
hormoni estrogenici : Estradiol, Estriol, Estronă , dintr-o mostră de sânge sau
urină.

Hormonul estrogen încetinește resorbția osoasă blocând semalizarea citokinelor

către osteoclast. Totuși eficacitatea împotriva fracturilor a preparatelor estrogenice
nu a putut fi demonstrată.

Estrogenii reduc activitatea procesului de remodelare osoasă, în mod particular

resorbția osteoclastelor pot înfrâna pierderea accelerată a masei osoase, permițând
chiar o creștere ușoară a conținutului mineral osos.

Administrând imediat după instalarea menopauzei un aport substitutiv estrogenic

se asigurră protecția osului și reducerea cu aproximativ 50 % a incidenței
fracturilor osteoporotice.

Rolul important al estrogenilor în conservarea masei osoase poate fi explicat prin

mecanisme intricate. Astfel estrogenii :
- inhibă direct activitatea resorbtivă a acestor celule, prin blocarea sintezei
enzimelor lizozomale care intervin în resorbția osoasă;

- stimulează sinteza și secreția factorului de creștere TGF-β care are un puternic

efect inhibitor asupra resorbției osoase;

- inhibă sinteza unor citokine (interleukina 1 și interleukine 6) care actvează

resorbția osoasă;

- stimulează secreția de calcitonină, hormon puternic antiresorbtiv.

Utilizată pe termen scurt (maxim 5 ani), estrogenoterapia nu implică riscuri

majore pentru sănătatea femeilor. Efectele adverse cele mai frecvent semnalate
după administrarea estrogenilor în acest interval de timp sunt :

- senzație de tensiune mamară;

- revenirea menstrelor sau sângerărilor vaginale anormale;

- retenție hidrică, creștere ponderală.

Recomandarea pe termen lung a terapiei de substituție estrogenice trebuie

totdeauna atent evaluată din punct de vedere al raportului beneficiu / risc, apreciind
pentru fiecare pacient în parte avantajele și inconveniențele majore care pot surveni
:

- incidență ușor crescută a cancerului de sân

- mastodinii benigne ;

- hiperplazia de endometru și cancerul endometrial;

- accidente tromboembolitice;

- afectare hepato-biliră

- risc de accidente neuro-psihice;

- hipertensiune arterială.

La pacienții cu osteoporoză, estrogenopatia este contraindicată în următoarele

situații clinice:
- contraindicații absolute:

- istoric familial (mamă, soră ) de cancer mamar sau uterin;

- anomalii mamografice;

- hemoragii genitale nediagnosticate;

- accidente trombo-embolice recente;

- insuficiență hepatică severă;

- contraindicații relative :

- hipertensiune arterială;

- litiază biliară;

- endometrioză;

Ca urmare a efectului lor puternic antiresorbtiv osos, estrogenii sunt indicați

pentru :

- prevenirea osteoporozei postemenopauză, ca tratament de primă intenție; ei

previn pierderea de masă osoasă rezultatul fiind semnificativ dacă
estrogenoterapia este ințiată în primii trei ani după instalarea menopauzei.

- tratamentul osteoporozei confirmate la femeile în menopauză, ca terapie de a

doua alternativă după bifosfonați și raloxifen; estrogenii cresc ușor masa osoasă.

Înaintea recomandări estrogenoterapiei la fiecare femeie cu osteopenie sau

osteoporoză confirmată se va efectua un examen clinico-biologic complet pentru a
preciza :

- antecedentele personale patologice ale pacientului, insistând mai ales asupra

patologiei mamare benigne sau maligne și a accidentelor trombo-embolice;

- istoricul familial al bolnavei privind cancerul de sân sau cel uterin.

Nu există un tratament estrogenic standard care să se aplice tuturor femeilor

femeilor în postmenopauză, ce suferă de osteoporoză.
 Compușii estrogenici se prezintă sub forme farmaceutice variate:

- comprimate pentru administrare orală;

- sistem transdermic, sub formă de patch (plasture); aplicate pe tegument intr-o

zonă inferioară a corpului acești plasturi eliberează estradiol în concentrație de
0,05-0,1 mg/zi asigurând o concentrație plasmatică de hormoni pe o perioadă de 7
zile ;

- pilule solide de estradiol, care pot fi implantate subcutanat; efectul antifractuar

al acestora se menține pe o perioadă de câteva luni.

Dozele minime necesare de estrogeni pentru prevenirea osteoporozei sunt :

- etinilestradiol 0,015-0,025 mg/ zi

- 17- β – estradiol :

- per os 2 mg/zi;

- transdermic ( Estarderm TTS) 0,05-1 mg/ zi

•Modulatorii selectivi ai receptorilor

estrogenici
Modulatorii selectivi ai receptorilor estrogenici (SERM), reprezintă o nouă clasă
farmacologică de agenți antiosteoclastici, utilizați pentru profilaxia și tratamentul
osteoporozei din postmenopauză.

În funcție de momentul apariției în terapeutică și de utilizările clinice actuale

distingem două grupe de compuși SERM:

- medicamente de generația I :

Clomifen : utilizat în ginecologie pentru tratamentul sterilității prin anovulație

sau disovulație;
 Tamoxifen : folosit în oncologie pentru tratamentul cancerului de sân, datorită
efectului său antiestogenic evident la nivelulu țesutului mamar.

Raloxifen : singurul compus din grupa SERM omologat până în prezent pentru
prevenirea și tratamentul osteoporozei postmenopauză.

Raloxifen – Evista 60 mg
Raloxifen cu denumirea comercială Evista 60 mg, inhibă resorbția osoasă prin
același mecanism ca și estrogenul.

Raloxifenul crește ușor densitatea minerală osoasă la nivelul coloanei vertebrale,

doza zilnică de Raloxifen fiind de 60 mg pe zi.

Evista 60 mg se prezintă sub formă de comprimate filmate, ambalate în cutii a

câte 28 comprimate.

Evista este indicat pentru tratamentul și prevenirea osteoporozei de

postmenopauză. Osteoporoza și postmenopauza se poate diagnostica după
radiografia fracturilor osteoporotice , după densitometria minerală a oaselor, sau
după simptomele fizice ale fracturilor vertebrale ( pierderea în greutate, cifoza
dorsală).

Printre factorii de risc cunoscuți se numără denscedența caucaziană sau asiatică,

insuficiența estrogenică timpurie, fumatul, consumul de alcool , dietă săracă în
calciu, viață sedentară și antecedente familiale de osteoporoză.
 Cu cât numărul factorilor clinici de risc este mai mare, cu atât este mai
probabilă apariția osteoporozei. La femeile cu osteoporoză postmenopauză ,
Evista reduce incidența fracturilorvertebrale, menține masa osoasă și crește
densitatea minerală osoasă (DMO).

Doza recomandată de Raloxifen este de : 1 comprimat zilnic administrat oral,

care poate fi luat în orice moment al zilei, indiferent de mese. Nu este necesară nici
o modificare a dozei pentru persoanele în vârstă. Datorită naturii afecțiunii, Evista
este destinat folosirii pe perioade lungi. Se recomandă suplimente de calciu și/ sau
vitamina D pentru femeile a căror dietă alimentară este săracă în calciu.

Un al doilea efect terapeutic al Raloxifenului este acela de a scădea colesterolul

total și LDL- (colesterol „rau’’) din sânge, nemodificând valoarea trigliceridelor
sau a HDL- colesterolului (cholesterol „bun”).

Ca toate medicamentele, Evista poate provoca efecte adverse, cu toate că nu

apar la toate persoanele. Majoritatea reacțiilor adeverse provocate de administrarea
Raloxifenului au fost ușoare, ca de exemplu : bufeuri- datorită vasodilatațiilor,
erupții cutanate tranzitorii, simptome gastro-intestinale – vărsături, greață,
discomfort abdominal. Mai rar pot apărea reacții adverse mai puțin frecvente :
umflarea mâinilor și a picioarelor (edeme periferice), formarea cheagurilor de
sânge la nivelul picioarelor (tromboză venoasă profundă), sau la nivelul plămânilor
(embolism pulmonar) dureri de cap, inclusive migrene.

Ca orice medicament, Evista poate interacționa și cu alte substanțe chimice

medicamentoase, cum ar fi

în ultimulsubstanțele digitalice sau anticoagulante. În acest caz este necesar ca

medicul să modifice dozele acestro substanțe.

Evista este destinată exclusiv utilizării de către femeile aflate în perioada de

postmenopauză și nu trebuie să fie administrată de către femeile care pot avea încă
copii, deoarece poate dăuna unei sarcini viitoare. De asemenea nu se
administrează Evista în timpul alăptării deoarece poate fi eliminată în laptele
matern.
 Bifosfonatele : Alendronat, Risendronat, Ibandronat, Zolendronat, sunt agenții
antiresorbtivi cel mai frecvent utillizațitimp, considerându-se ca principala terapie
în osteoporoza de după menopauză. Bifosfonatele scot din activitate bifosfonatele
hiperactive și normalizează rata degradării osoase. Acest lucru se realizează
inhibând în mod specific enzima farnesil-difosfonat sinteza, care blochează funcția
osteoclastelor și induce apoptoza lor (moartea celulară programată). S-a dovedit că
bifosfonatele au și o acțiune de reactivare a osteoblastelor. Suprimând activitatea
osteoclastelor , se încetinește ciclul remodelării osoase , ceea ce duce la creșterea
matricei osoase, cu stabilizarea microarhitecturii trabeculare .

Deoarece absorbția intestinală a bifosfonatelor este foarte redusă acestea se

administrează, în general, o dată pe saptămână – Fosfamax 70 mg, Osodens 35 mg,
sau chiar o dată pe lună – Bonviva 150 mg . Administrarea se va face în aceeași zi
a lunii sau a săptămânii , după caz pe stomacul gol , cu un pahar plin cu apă plată.
După inghițirea medicamentului trebuie să stea în poziție ridicată (așezat sau în
picioare) timp de cel puțin 30 de minute, deoarece poate irita esofagul.

Alendronatul –Fosamax 70 mg , Tevanat 70 mg , Alendronat 70 mg.

Fosamax 70 mg este un amino-bifosfonat care acționează ca un puternic inhibitor
specific al resorbției oasoase realizată de osteoclaste.
 Pentru a facilita ajungerea în stomac, și astfel reducerea potențialului iritativ
esofagian, Fosamax , trebuie înghițit până la prima masă a zilei , numai după
ridicarea din pat, cu un paharplin cu apă, iar pacienții nu trebuie să stea în poziție
culcată timp de cel puțin 30 de minute.

În urma studiilor clinice s-a demonstrat că acidul alendroic este bine tolerat, totuși
cele mai frecvente reacții adverse apărute în urma administrării sale au fost
esofagitele și iritațiile gastro-intestinale.

Risendronatul – Actonel 35 mg, 75 mg ; Risendros 35 mg; Osodens 35 mg,

Lorine 35 mg.

Lorine 35 mg – este indicat atât în tratamentul osteoporozei postmenopauză

diagnosticate, cât și pentru prevenirea sau reducerea fracturilor corpilor vertebrali.
Acidul resendroic se poate administra și la bărbații care prezintă un risc ridicat de
fracturi.

Lorine 35 mg respectă același mod de administrare ca și celelalte bifosfonate

(Fosamax 70 mg), având aceleași contraindicații și reacții adverse . Cele mai
frecvente reacții adverse semnalate în timpul administrării au fost de natură gastro-
intestinală (greață, gastrite, ulcer gastric)sau cefalee.

Acidul alendroic nu se administrează concomitet cu suplimentele de calciu și

magneziu, și nici cu antiacide deoarece acestea din urmă modifică absorbția
risendronatului.
Ibandronatul-Bonviva 150 mg
Bonviva 150 mg este primul și singurul bifosfonat cu administrare lunară, care
și-a dovedit eficacitatea în tratamentul osteoporozei de postmenopauză. Bonviva
previne pierderea de masă osoasă și ajută la reconstruirea osului, scăzând astfel
posibilitatea fracturilor osoase.

În comparație cu ceilalți bifosfonați, acidul ibandroic sub formă de tabletă

prezintă avantajul administrării unei doze unice în timpul unei luni, față de cele
patru administrări necesare în cazul celorlalți bifosfonați pentru o lună de
tratament.

Pentru o eficacitate maximă a tratamentului cu acid ibandroic, este necesară

respectarea unor condiții de administrare.
 Bonviva se va administra aproximativ în aceeași zi a fiecărei luni. Comprimatul
va fi inghițit întreg , cu un pahar de apă plată , dimineața înainte de mâncare.
Pentru a evita iritarea, esofagului, este obligatoriu c pacientul care a administrat
comprimatul de Bonviva 150 mg, să stea în poziție verticală cel puțin 30 minute
după înghițirea tabletei.

Contraindicațiile și reacțiile adverse semnalate în timpul administrării acidului

ibandroic sunt aceleași ca și la ceilalți bifosfonați.

Există și combinații între substanțele active cu rol în tratamentul osteoporozei.

Fosavance (70/280 mg, 70/5800 mg), care este combinat într-un mod eficient cu
acidul alendronic și calecalciferolul (Vitamina D).

Fosavance 70/5600 este destinat tratamentului de lungă durată în cazul

osteoporozei de postmenopauză, acest produs prezentând avantajul unei
administrări în același comprimat al unui bifosfonat alături de vitamina D.
 Fosavance 70/5600 impune aceleași reguli de administrare ca și ceilalți
bifosfonați , un comprimat înghițit pe săptămână cu un pahar de apă, iar apoi este
recomandată poziția verticală a pacientului pentru a evita iritarea esofagului.

Calcitonina- Nylex (aerosol nazal) este un peptid alcătuit din 32 de

aminoacizi, secretat de celulele C ale tiroidei. Preparatele din comerț se extrag din
somon . Hormonul inhibă parțial activitatea osteoclastică, fiind aprobat în
tratament, dar nu și în prevenirea osteoporozei care survine după menopauză.

Calcitonina poate ameliora simptomele, datorită efectului analgezic, dar este

preferabil ca osteoporoza să fie tratată cu agenți mai puternici, iar terapia durerilor
să fie facută separat.

Doza recomandată este de 2 pufuri Nylex aerosol nazal (2x100UI calcitonină de

somon) pe zi administrate nazal, câte un puf în fiecare nară. În timpul administrării
medicamentului este indicată asocierea de calciu (cel puțin 1000 mg pe zi) și de
vitamina D (400 UI pe zi) pentru a întârzia pierderea de masă osoasă.

În timpul primelor administrări de calcitonină pot să apară unele reacții adverse,

mai ales digestive (greață, vărsături, dureri abdominale) sau bufeuri dar care dispar
pe parcursul tratamentului.
Stronțiu Ranelat - Osseor 2 g – se utilizează pentru tratarea osteoporozei la
femeile care au trecut de menopauză, pentru a reduce riscul fracturilor la nivelul
coloanei vertebrale și al șoldului. Osseor este disponibil sub formă de plicuri de 2 g
care conțin granule din care se prepară o suspensie orală. Osseor se administrează
câte un plic o dată pe zi. Din conținutul unui plic se prepară o suspensie într-un
pahar cu apă și se bea imediat după preparare. Osseor trebuie administrat la cel
puțin două ore după masă, preferabil înainte de culcare. Osseor este destinat pentru
tratament de lungă durată , iar pacienții trebuie să primească suplimente de calciu
și vitamina D , dacă alimentele lor nu le asigură un aport suficient.

O dată ajuns în intestin ranelatul de stronțiu eliberează stronțiul, care este

absorbit în os. Modul în care stronțiul acționează în cazul osteoporozei nu este încă
înțeles pe deplin, dar se știe că acesta stimulează formarea țesutului osos și reduce
distrugerea osului.

Cele mai frecvente reacții secundare semnalate în timpul tratamentului cu

ranelat de stronțiu au fost durerile de cap, leșinul, greața, sau mai rar inflamații ale
pielii ( dermatite, eczeme).

Calcitriolulforma activă a vitaminei D, crește absorbția calciului și densitatea

minerală osoasă. Vârstnicii, de exemplu sunt vulnerabili la deficitul de vitamina
D, datorită lipsei de expunere la razele solare. O doză unică pe cale orală de
100.000 UI la fiecare 4 luni, scade riscul fracturilor cu o treime. Suplimentarea cu
vitamina D crește și forța musculară scăzând riscul căderilor.
 Suplimentarea cu calciu stimulează mineralizarea osoasă, ameliorează forța
musculară și diminuează hiperparatiroidismul ce însoțește vârsta înaintată.
Persoanele care-și suplimentează calciul prin tablete, trebuie să știe că dozele mari,
administrate o dată, nu sunt recomandabile , deoarece absorbția este atât mai mică
cu cât oferta este mai mare. Însă dacă aceeași cantitate e luată în 4 doze mici,
absorbția crește cu până la 60 %.

În prezent pe piața farmaceutică din România există numeroase suplimente

alimentare pe bază de calciu și vitamina D. Dintre acestea cele mai cunoscute și
mai des administrate sunt : Calciu Sandoz Forte 500, Ca+Mg+Zn , Ca+Mg+ Vit
D.

Izoflavonele de soia– sunt substanțe asemănătoare structural și funcțional

cu hormonul estrogen 17β estradiol. Izoflavonele se pot fixa pe receptorii de
estrogen și pot stimula activitatea estrogenică.Cercetările recente arată că
produsele de soia, prin izoflavonele pe care le conțin exercită un efect pozitiv
asupra scheletului și a altor țesuturi crescând absorbția de calciu, diminuând
pierderea de masă osoasă și accentuând depunerea de minerale.
 Cercetătorii de la Secția de osteoporoză și metabolism osos, din cadrul
Universității Copenhaga, Danemarca recomandă proteina de soia și izoflavonele pe
care le conține din mai multe motive :

- fixându-se selectiv pe receptorii estrogeni, izoflavonele nesteroidale stimulează

activitatea osteoclastică și o inhibă pe cea osteoblastică;

- studiile clinice au arătat că izoflavonele reduc pierderea de masă osoasă la femei

după menopauză;

- studiile epidemiologice efectuate în Japonia și China , au găsit că femeile în

menopauză cu ingestia cea mai mare de alimente bogate în izoflavone de soia, au
densitatea cea mai mare , față de femeile cu consum mic.

Persoanele alergice la soia trebuie să știe că izoflavonele se găsesc în cantități

mari și în semințele de in, precum și în alte legume : fasole, mazăre, linte dar și în
cereale.
Vitaminele D și K în prevenirea
osteoporozei

Vitamina D este importantă deoarece ajută organismul să absoarbă și să

folosească calciul din alimente și suplimente . Ajută la formarea oaselor și a
dinților, menține funcționarea corectă a mușchilor și nervilor iar studiile au arătat
că vitamina D ajută în prevenirea osteoporozei.

Este recomandat să manânci alimente sau suplimente bogate în vitamina D cu

alimente bogate în calciu pentru o absorbție mai bună.

Expunerea la soare a feței și a mâinilor câte 10-15 minute, de 3 ori pe săptămână,

este suficientă pentru sinteza vitaminei D.

Surse de vitamina D : lapte fortifiat, cereale fortifiate, ouă, ton, ulei din ficat de
pește, expunere la razele solare. Prea puțină vitamina D în alimentație poate duce
la la o slăbire a oaselor și la un risc crescut de fracturi.

Consumul în exces de viamina D poate cauza : greață, senzație de vomă, apetit

scăzut, constipație și scăderea în greutate. Hipercalcemia sau depunerea de calciu
și fosfat în țesuturile moi cum ar fi : rinichii, poate fi cauzată de o toxicitate cu
vitamina D.

Organismul unui adult necesită zilnic 3000-5000 unități internaționale de

vitamina D, deci are nevoie de această vitamină nu numai pentru menținerea unui
metabolism normal al calciului și a unui schelet robust tot timpul vieții ci și pentru
o bună funcționare a sistemului imun, pentru controlul asupra înmulțirii celulelor
canceroase și asupra hormonului renina, care influențează tensiunea arterială.

Formele farmaceutice pe bază de vitamina D sunt :

- Vigantol oil – picături

- Vigantoletten – tablete 500-1000 u.i

 Vitamina K este un nutrient esențial care ajută la prevenirea hemoragiilor,
afecțiunilor pielii, scade riscul de atac de cord împiedică formarea pietrelor la
rinichi, poate preveni osteoporoza, artrita și alte afecțiuni ale oaselor și favorizează
refacerea epidermei după intervențiile chirurgicale.

În matricea osoasă se găsesc trei prointe dependente de vitamina K , iar dintre

acestea osteocalcina are nevoie de vitamina K . Cele mai importante surse de
vitamina K sunt întâlnite din abundență în :conopidă, broccoli , toate soiurile de
varză și în spanac.

Vitamina K este prezentă în farmacii alături de calciu și vitamina D, în produsul

Calcidin plicuri (Zdrovit)
 Un alt mineral cu rol protectiv asupra sănătății scheletului, este semimetalul bor,
care acționează asupra producției de hormoni steroizi și în metabolismul calciului.
Fructele, zarzavaturile, nucile și legumele furnizează cantități suficiente de bor.

Aspectul cel mai nefavorabil al pierderii osoase din cadrul osteoporozei este că ,
o data ce e pierdută rețeaua structurată a osului nu mai poaate fi refăcută. Din
cauza ireversibilității acestui proces, strategiile cele mai eficiente pentru tratarea
osteoporozei trebuie să se concentreze asupra prevenirii ce cresc probabilitatea
traumatismelor care pot duce la fracturi.
 CAPITOLUL IV

STILUL DE VIAȚĂ ÎN OSTEOPOROZĂ

•Alimentația și riscul osteoporozei

De când osteoporoza este concepută nu doar ca o stare anatomică, ci ca un proces

dinamic, rolul nutriției în sănătatea scheletului se bucură de o atenție deosebită.
Depunerea, menținerea și repararea țesutului osos sunt rezutatul unor procese
celulare, iar celulel osoase responsabile pentru aceste funcții sunt la fel de
dependente de nutrienți ca și celulele oricărui țesut.

În organismul unui bărbat adult, există 1,4 kg de calciu iar în cel al unei femei
adulte 1,2 kg de calciu. Din acest calciu 99% se găsește extracelular , adică nu în
celulele, cantitatea covărșitoare în matricea osoasă, iar 1-1,5 g în lichide
extracelulare. Numai 1 % din calciul total al organismului se găsește intracelular.
Concentrația plasmatică normală a calciului este de 2,4-2,6 mmmol/ l sau 4,5-5,3
mEq/l sau 9,4-9,5 mg/dl. 50% din calciul plasmatic este ionizat constituind forma
biologic activa. 40% este legat de proteinele plasmatice reprezentand forma
nedifuzabila prin membrane cpilare. 10 % se găsește sub forma complexă de
citrat , fosfat sau bicarbonat de calciu.Această formă complexă este neionizată ,
dar, totuși difuzabilă. Deci numai jumătate din calciul existent în plasmă și în
lichide interstițiale participă la asigurarea multiplelor sale funcții biologice.

Deoarece în doze mari calciul este toxic organismul uman are un mecanism
eficace de a preveni absorbția unei cantități prea mari. Din aportul alimentar zilnic
de calciu , în jur de 1000 mg, absorbția netă nu depășește 100-200mg. Aproape 2/3
din calciu ingerat se pierde prin fecale, iar apoximativ 170mg/zi prin eliminare
renală.

La om calciul din alimentație se absoarbe doar în proporție de 25-35% , și

aproximativ 150 mg / zi se reîntorc în intestin, prin secrețiile digestive. În felul
acesta , absorbția netă a calciului alimentar este de numai 10-15%, chiar și în
perioada de creștere, când cerințele scheletului sunt cele mai mari. Pe lângă calea
digestivă și renală , calciul se mai poate pierde și prin descuamarea tegumentelor.
 Cantitățile suficiente de calciu protejează scheletul, scad tensiunea arterială, reduc
riscul cancerului la de intestin gros, ameliorează simptomele sindromului
premenstrual și diminuează riscul litiazei renale.

În Statele Unite recomandările de calciu sunt între 800-5000 mg/zi. În schimb ,

Organizația Mondială a Sănătații recomandă numai 500 mg pe zi.

Chiar dacă alimentația conține 1400 mg de calciu, proteinele multe distrug calciul
din oase.

Contrar parerii populare, osteoporoza nu se datorează lipsei de calciu din

alimentație, ci excesului de proteine . Dacă dieta e bogată în proteine animale,
oricât calciu am consuma, scheletul tot va slăbi, cu perspectiva de a suferi o
fractură de șold , de antebraț sau de vertebră.

Proteinele animale sunt bogate în aminoacizi care conțin sulf, de exmplu :

metionina. De obicei omnivorii consumă de două până la trei ori mai multe
proteine decât are nevoie organismul.

Alimente cu încărcătură acidă exprimată în miliechivalenți (Meq) :

- cacao cu lapte – 2,4

- piept de curcan – 10

- parmezan – 34,1

Alimente alcalinizante cu încărcătură bazică exprimată în miliechivalenți :

- portocale – 2,7

- roșii- 3,1

- banane – 5,5

- spanc – 14,1

Într-o alimentație sănătoasă , 65 % dintre alimente ar trebui sa facă parte din

grupul alcalinizantelor și 25% să aibă o acțiune acidifiantă lucru ușor de îndeplinit
de către vegetarienii adevărați.
 Cele mai importante surse de fosfat le găsim în următoarele alimente : carne,
pește, mezeluri, brânzeturi, dulciuri, bauturi de tip Cola și Pepsi. Raportul optim
calciu/fosfor din hrana noastră este de 1/1 până la 1/1,5.

Raportul calciu fosfor din câteva alimente :

- carnea de porc – 1/97, adica fosforul e de 97 de ori mai mult decat calciul;

- carnea de vită-1/21

- pește de mare -1/17

-carne de pasăre-1/17

-cartofi-1/4

-conopidă fiartă-1/1,3

-alune-1/1,5

-morcovi cruzi-1/0,94

-spanac-1/0,3.

Cei ce răspund de sănătatea populațieiau ajuns la concluzia că e nevoie de

introducerea unor strategii de sănătate pe scară largă pentru a preveni deteriorarea
scheletului. Ca factor exgen alimentația joacă un rol foarte important, deoarece
modul de nutriție poate fi schimbat relativ ușor, dacă există informații necesare, iar
schimbările pot avea implicații mari.

Sursele de calciu din alimentația

vegetariană
Toate vegetalele și cerealele, mai ales cele integrale, conțin cantități suficiente de
calciu, care se absoarbe cel puțin în aceeași proporție ca și calciul din lapte, chiar și
mai mare, deoarece vegetalele conțin puțin fosfor.

Cele mai bogate și accesibile surse de calciu sunt: conopida, broccoli, toate
soiurile de varză, sfecla roșie, cerealele integrale, semințe de susan, usturoiul,
ceapa, prazul. Deci contrar părerii populare, cine se alimentează vegetarian, nu
privează de calciu, și astfel previne și osteoporoza.

Conținutul de calciu al unor alimente:

Lapte cu 0,1-3,5% 1 pahar 200 ml 240 mg calciu

Iaurt, lapte bătut 1 cană 250 ml 250 mg calciu
Înghețată 125g 200 mg calciu
Cașcaval 1 felie 30g 300 mg calciu
Brânză telemea 1 porție 30 g 170 mg calciu
Brânză de vaci 1 porție 30 g 25 mg calciu
Sardele 3 bucăți 120 g 395 mg calciu
Varză 1 porție 150 g 318 mg calciu
Tofu 100 g 258 mg calciu
Broccoli 1 porție 150 g 158 mg calciu
Praz 1 porție 150 g 131 mg calciu
Pâine neagră 1 felie 50 g 21 mg calciu
Susan, Semințe 1 lingură 20 g 157 mg calciu

Datorită consumului excesiv de alimente preprate industrial, o mare parte a

populației din țările industrializate poate suferi de un deficit de potasiu (kaliu), care
să ducă la moderata hipokaliemie. Azi se știe ca ingestia crescută de potasiu joacă
un rol protector împotriva hipertensiunii arteriale, accidentelor vasculare cerebrale,
leziunior renale, pierderii renale de calciu, litiazei renale și osteoporozei. Potasiul
se găsește din abundență în zarzavaturi, legume, fructe și cereale.

Pe lângă efectul alcalinizant , alimentația vegetariană contribuie la sănătatea

scheletului și prin alte mecanisme. Astfel că oligozaharidele nedigestibile, inclusiv
amidonul rezistent din fructe, zarzavaturi, cartofi, cresc absorbția calciului și
suprimă resorbția osoasă. Când ajung în colon, fibrele din alimentație sunt
fermetate de către microflora intestinală și convertite în acizi grași cu lanțuri
scurte. Acești acizi organici scad PH-ul din mediul intestinal, iar calciul neabsorbit
în intestinul proximal este convertit la forma ionică, favorizându-se absorbția lui la
acest nivel, iar consecința este o creștere a mineralizării osoase.
 Rolul grăsimilor din alimentație în
apariția osteoporozei
În ultimul timp cercetătorii au ajuns la concluzia că ingestia crescută de grăsimi
din alimentația de tip apusean poate contribui la apariți osteoporozei prin reducerea
absorbției de calciu, ca urmare a formării în intestin de săpunuri de calciu
insolubile (acizi grași nestratificați, eliberați în intestin sub acțiunia lipazei, se
combină cu calciul provenit din alimente sau suplimentat prin tablete, pentru a
forma săpunuri ce nu se absorb, și se elimină prin fecale). Dar osteoporoza este
favorizată de grăsimile din alimentație și prin alte mecanisme, până acum
cunoscute.

În ultimii ani, s-a constat că acizii grași polinesaturați care se găsesc în

majoritatea cerealelor și nucilor influențează stările de sănătate și bola. Cât timp se
consumă semințele și nucile ca atare, nu există nicio primejdie.

Cei mai frecvenți acizi grași întâlniți în alimentația noastră sunt: acidul linolic, un
acid gras omega6, cu două duble legături și acidul alfa-linoleic, omega3 cu trei
duble legături. Deoarece organismul uman nu poate produce acid linolic si alfa
linoleic, ei trebuie să fie obținuți din surse externe, motiv pentru care se numesc
acizi grași esențiali.
 Nicotina, Cafeaua, Alcoolul și
Osteoporoza
Fumatul reprezintă un incontestabil factor de risc pentru osteoporoză. S-a
demonstrat că după menopauză, femeile fumătoare au o pierdere de masă osoasă
mai mare decât femeile nefumătoare.

Nicotina și celelate componente din fumul de tutun au un efect toxic direct

asupra celuelor osoase. Fumatul poate slăbi scheletul și indirect prin diminuarea
absorbției intestinale de calciu, prin scăderea producției de hormon estrogen și prin
creșterea concentrației sanguine de cortizol.

Alcoolul inhibă formarea osoasă printr-un efect toxic direct asupra

osteoblastelor și indirect prin reducerea absorției de calciu și vitamina D. Alcoolul
are o acțiune acidifiantă, care favorizează pierderea urinară de calciu. Scade nivelul
hormonului estrogen și lezează ficatul, un organ important pentru activarea
vitaminei D.

La bărbații de 70 de ani, consumtori de alcool, riscul unei fracturi este de 6,5 ori
mai mare decât la abstinenți, iar când este prezent și fumatul riscul este de 20 de
ori mai mare.

Cafeaua scade absorbția intestinală a calciului și mărește eliminarea sa prin

urină.Două, trei căni de cafea băute zilnic, accelerează pierderea osoasă, chiar și
absența altor fractori, care ar influența negativ balanța de calciu.

Activitatea fizică și osteoporoza

Studii epidemiologice recente au arătat în mod constant că atât activitatea fizica
trecută, cât şi cea curentă pot juca un rol important în prevenirea fracturilor de
coapsă, reducerea riscului ajungând pâna la 50%.Multe dintre aceste studii au găsit
chiar o relaţie doză-răspuns între gradul de practicare a exerciţiului fizic şi riscul
fracturii.Cea mai bună combinaţie în prevenirea fracturilor de coapsă, de exemplu,
pare a fi susţinută de activitate fízică desfăşurată în trecut, alături de continuarea
acesteia în prezent, la un nivel mai moderat, deoarece o activitate riguroasă poate
predispune la accidente persoanele de vârsta a 3-a.Pe lângă exerciţiile fizice
obişnuite, jogging sau practicarea diferitelor ramuri sportive accesibile fiecărui
individ, cele mai îndemână metode par a fi scăderea în greutate şi mersul zilnic pe
jos, urcatul şi coborâtul scărilor, acolo unde alte afecţiuni, eventual prezente,
permit. Dar a diminua numai riscul accidentărilor nu este suficient, căci cel mai
frecvent, mai ales în cazul persoanelor în vârstă, fracturile apar foarte uşor datorită
osteoporozei.Astfel se pune problema cum putem îmbunătăţi proprietăţile
scheletului osos, aşa încât să împiedicăm sau să întârziem apariţia osteoporozei, la
vârsta la care au loc acele modificări de ordin hormonal. Activitatea fízică zilnică
şi administrarea de calciu, sunt două moduri de viaţă presupuse a fi importante în
dezvoltarea unui schelet sănătos.Dacă o activitate fízică intensă sau o dietă cu
conţinut ridicat de calciu, administrată în perioada tinereţii, poate creşte , atunci în
perioada adultă aceste stiluri de viaţă pot preveni eventuala apariţie a osteoporozei
de mai târziu.
CAPITOUL V
CONCLUZII
 Osteoproza este o boală frecvent întâlnită în practica clinică fiind considerată ca
o problemă majoră de sănătate publică.

Schimbarile in stilul de viata si tratamentul medicamentos sunt cele mai

importante optiuni. O dieta bogata in calciu, exercitiile fizice practicate zilnic si o
terapie medicamentoasa (pe baza de calciu, estrogen, testosteron, etc.) fac parte din
tratamentul osteoporozei. De asemenea, o pozitie corecta a corpului si atentia
sporita pentru a preveni caderile pot diminua sansele de a va fractura oasele.

La femei osteoporoza se instalează de cele mai multe ori în perioada

menopauzei. De obicei rarefierea osului este mai accentuată la femei decât la
bărbați. Cu toate că motivele apariției bolii nu sunt complet cunoscute, printre
cauzele reale sunt alimentația necorespunzătoare,stresul, lipsa de mișcare,
expunerea redusă la soare, abuz de tutun, cafea, alcool, abuz de anticoncepționale,
exces de diuretice. De asemenea înlăturarea ovarelor, tratamentele cu cortizon,
diabetul, hipertiroidia,bolile cronice de rinichi, și ficat, bolile de sânge , poliartrita
reumatoidă pot determina apariția osteoporozei.

Această afecțiune mai este produsă prin demineralizare sau prin carența de
vitamina D, vitamină care favorizează asimilarea calciului. Aportul suficient de
calciu si vitamina D trebuie să existe, în special în copilărie, și adolescență,
perioade de creștere a scheletului.Cu cât boala este diagnosticată intr-o fază
incipientă, cu atât eficiența intervenției va fi mai mare. Boala ar trebui să fie
tratată înaintea primei fracturi osteoporotice , deoarece o primă fractură va iniția
apariția altor fracturi(efect de cascadă). Osteoporoza este o boală încă
subdiagnosticată și subtratată , prezența cumulativă a factorilor de risc având rol
mjor în acest context.

Există multiple medicamente utilizate în tratametul osteoporozei , bifosfonații

fiind actualmente prima indicație de tratament.

BIBLIOGRAFIE
•Agenda Medicală, Editura Medicală București;
•Tratat de Farmacologie de Aurelia Nicoleta Cristea, Editura Medicală;
• Osteoporoza. Cauze și prevenire- Efitura Viață și sănătate, București 2009;
• Internet;
• Diagnosticul și tratamentul bolilor interne- Editura Medicală București 1992;
• Memo-med, Editura Minesan, Bucuresti 2012;
• Farmacopeea Romana editia X.