PREGĂTIREA PREOPERATORIE ŞI ÎNGRIJIREA POSTOPERATORIE A PACIENTULUI

Grigore(Zamfir)Olimpia

3 b AMG

1.Pregatirea generala preoperatorie definitie:

Pregatirea generala preoperatorie, consta in examenul clinic si paraclinic, pregatirea

psihica, ingrijiri igienice, urmarirea functionala, vitala si vegetativa, precum si observarea
schimbarii in starea bolnavului si regimul dietetic preoperator.

Pregătirea preoperatorie generală constă în:

 examenul clinic și paraclinic

 pregătirea psihică a pacientului
 îngrijiri igienice urmărirea funcțională, vitală și vegetative
 observarea schimbării în starea bolnavului
 regimul dietetic preoperator.

Examenul clinic

In timpul unei consultatii medicale, examenul clinic are ca obiect determinarea sau cel putin
orientarea spre un diagnostic. Orice consultatie medicala se deruleaza pe doua planuri: anamneza
(„interogatoriul” pacientului) si apoi examenul clinic. La sfarsit, medicul prescrie un tratament, cere
examene complementare daca diagnosticul clinic nu este posibil sau orienteaza pacientul spre un
specialist.

Acesta este efectuat de catre medicul chirurg, ajutat de cadrul mediu sanitar si pune in
evidenta starea fiziologica a bolnavului dand totodata posibilitatea depistarii unor deficiente ale
organismului si ale unor boli insotitoare. El este completat de examinari paraclinice.

Examenele de laborator obligatorii :

-determinarea grupei sanguine

-timpii de sangerare

-timpii de coagulare

-hemoglobina
 -hematocritul

-glicemie

-uree sanguina

Pregătirea psihică a pacientului:

O intervenţie psihologică de pregătire preoperatorie va include diverse tehnici cognitiv-

comportamentale: restructurare cognitivă, tehnici de rezolvare a problemelor,  tehnici de
inoculare a stresului, training de relaxare, tehnici de control al respiraţiei, expunere în
imaginar, tehnica desensibilizării sistematice, dialogul socratic, contraargumentarea şi, de ce
nu, hipnoterapie.
     Pentru pregătirea preoperatorie, psihoterapia apelează la diverse strategii: pregătirea prin
informare, restructurarea cognitivă, controlul postoperator al durerii.

Ingrijiri igienice

Daca starea bolnavului o permite zilnic, bolnavul va fi indrumat, ajutat sa faca baie sau
dus, urmat de igiena cavitatii bucale, ingrijirea parului, taierea unghiilor.

Asanarea focarului de infectie: Se efectueaza controlul stomatalogic la invitatia medicului

si daca este cazul, se efectueaza control stomatabogic.

Urmarirea functiilor vitale

 masurarea si notarea temperaturii;

 masurarea si notarea pulsului;
 observarea si notarea respiratiei (la indicatia medicului);
 masurarea si notarea T.A.;
 observarea diurezei;
 observarea scaunului.

2.Pregatirea din preziua operatiei

A.Pregatirea generala

 asigurarea repaosului fizic, psihic si intelectual;

la prescriptia medicului, seara, se administreaza un calmant;

 asigurarea alimentatiei necesare normale, alimente usor digerabile;

 evacuarea intestinului, clisma (daca nu sunt contra indicatii);
 asigurarea igienei carporale. Se va efectua baie sau dus pe regiuni la pat.
B. Pregatirea locala

 se curata pielea pe regiuni. Pielea paroasa se rade cu grija, evitandu-se sa se produca

mici taieturi (poarta de intrare pentru infectie, dureroasa la efectuarea dezinfectiei);
 se degreseaza pielea cu comprese sterile imbibate cu eter (cu grija sa nu se scurga eter pe
regiunea perianala);
 se dezinfecteaza pielea cu un antiseptic (alcool, tinctura de iod);
 se acopera campul operator la indicatia medicului

Pregatirea din dimineata interventiei:

 se intrerupe alimentatia. Bolnavul nu mananca cel putin 12 ore inaintea interventiei

chirurgicale;
 imbracarea se face cu camasa de noapte (pentru femei) sau pijama (pentru barbati) si
sosete in picioare.
 protezele dentare mobile vor fi scoase, invelite intr-o bucata de tifon si puse in noptiera
bolnavului;
 bijuteriile vor fi predate familiei sau administratiei spitalului;
 indepartarea lacului de pe unghii ca si a rujului de pe buze (prezenta lor face dificila
depistarea semnelor de anaxie manifestate prin cianoza la nivelul extremitatilor);
 golirea vezicei urinare. Bolnavul va avea o mictiune voluntara sau se efectueaza sondaj
vezical;
 se va administra hipnotic opiaceu (morfina, mialgin) sau un barbituric (fenobarbital). Se
administreaza un vagolitic (atropina). Dozele si ora injectarii sunt indicate de medicul
anestezist.

Ingrijirile postoperatorii sunt

Supravegherea și îngrijirea postoperatorie începe din momentul terminării intervenției chirurgicale.

Pacientul este adus în cameră de către medicul anestezist și asistenta de anestezie.

 Transportul pacientului se va face cu patul rulant;

 Pacientul va fi acoperit;
 Asistenta medicală va verifica tuburile de dren, sondele și perfuziile, pentru ca acestea să nu fie
comprimate sau deplasate pe parcursul transportului;
 Se vor urmări funcțiile vitale: respirație, puls, aspectul feței (cianoză);
 Instalarea pacientului operat se va face într-o cameră cu temperatură între 18-20 grade C
(căldura excesivă favorizează deshidratarea și hipotermia).
 Transferul pe pat va fi efectuat de către trei persoane ale căror mișcări trebuie să fie sincrone.
 Camera trebuie să fie prevăzută cu instalație de oxigen și aparatură de aspirație.
 Poziția pacientului în pat este variabilă în funcție de tipul intervenției chirurgicale. Poziția uzuală
este cea de decubit dorsal, însă se poate poziționa și în decubit lateral drept sau stâng (pentru
 drenajul căilor respiratorii) sau în semișezând Fowler, cu genunchii flectați (obezi, cardiaci,
operații torace).

Supravegherea pacientului operat 

Este sarcina fundamentală a asistentei medicale. Se efectuează în vederea prevenirii și depistării

precoce a complicațiilor postoperatorii.

Aspectul general al operatului

 colorația pielii și unghiilor (paloare, cianoză),

 starea extremităților (răcirea nasului, urechilor, membrelor),
 starea mucoaselor (limbă uscată, saburală – indică starea de hidratare),
 starea de calm sau agitație (exprimă de multe ori o complicație chirurgicală, cum ar fi
hemoragia internă, peritonita postoperatorie, etc).

Supravegherea plăgii operatorii

 pansamentul să fie curat. Acesta se schimbă la nevoie sau dacă apar semne locale de
infecție a plăgii;
 se supraveghează racordul drenului la punga colectoare; se notează caracteristicile
lichidului de drenaj.

Alte semne clinice 

 sunt urmărite de către medic: starea abdomenului, starea aparatului respirator.

Îngrijirea pacientului operat 

 Prezența asistentei medicale la trezirea pacientului este necesară, deoarece în starea de

semiconștiență, operatul tinde să tragă de pansamente, tuburi de dren sau sonde;
 Dacă pacientul dorește să bea apă, asistenta medicală îi oferă 1-2 lingurițe de apă (dacă nu a
vomat în ultimele 2 ore);
 Va menține pacientul în decubit dorsal în primele ore și îi va asigura confortul, verificând perna
și lenjeria de pat.
 Va urmări ca atmosfera din jurul bolnavului să fie calmă;
 Va încuraja pacientul să se miște pentru a se pregăti de ridicatul din pat precoce în prima zi a
operației (exceptând cazul în care e contraindicat);

Primele zile post-operatorii

 Lupta împotriva durerii (analgezice);

 Lupta împotriva insomniei (hipnotice, asigurarea unui climat de liniște);
 Lupta împotriva anxietății (suport moral și psihologic, încurajare);
 Lupta împotriva complicațiilor pulmonare (profilaxie prin dezinfecție nazofaringiană, aerosoli,
produse fluidizante ale secrețiilor bronșice);
  Lupta împotriva distensiei digestive (tubul de gaze, clisme evacuatoare, purgative ușoare);
 Lupta împotriva stazei venoase  (mișcări active ale membrelor inferioare, repetate de mai multe
ori pe zi – flexie, extensie genunchi, mișcări de pedalare, mișcări articulație șold. Ridicarea
precoce din pat este metoda cea mai eficientă  pentru prevenirea complicațiilor venoase).

Mobilizarea pacientului operat

 În afara contraindicațiilor, toți operații se vor ridica din pat în seara zilei intervenției sau a doua
zi dimineață.
 Înainte de a ridica pacientul din pat, se verifică prezența edemelor ale membrelor inferioare și se
măsoară tensiunea arterială (atât culcat, cât și în ortostatism).
 Ridicarea din pat se face treptat: întâi la marginea patului, apoi sprijinit de asistenta medicală.
Se va ține cont și de toleranța pacientului, dacă dorește să mai meargă sau nu.
 Starea generală nu este o piedică pentru mobilizarea precoce, ci dimpotrivă. Persoanele cu stare
de slăbiciune, obezitate, flebite, trebuie să fie mobilizate cât mai precoce. Același lucru este
valabil și legat de natura sau complexitatea operației.
 Prevenirea complicațiilor de decubit trebuie să fie avută în vedere (prevenirea escarelor – masaj,
lenjerie curată, uscată, fără cute, schimbarea poziției la fiecare două ore, menținerea curată și
uscată a pielii);

Alimentatia si realimentatia:

In cazurile cele mai frecventa, simple, de chirurgie obisnuita, se va tine cont de

urmatoarele principii:
 bolnavul va bea atunci cand nu vomita
 va manca dupa ce a avut scaun precoce sau dupa emisia de gaze
 nu va consuma fructe crude sau glucide in exces

In ziua operatiei, pacientul va bea apa cu lingurita, rehidratarea fiind completata cu perfuzii.
Dupa 24 de ore – eai, citronada si supa de zarzavat (numai zeama), iar a doua zi- ceai,
citronada indulcita, lapte cu ceai si, de asemenea, zeama de la supa de zarzavat; a treia zi-
iaurt, fidea, taitei cu lapte, piure de cartofi, biscuiti.

Dupa reluarea tranzitului: carne de pui, peste alb, si se revine, treptat, la alimentatia obisnuita.

Nu trebuie uitat ca pentru a favoriza realimentatia, alimentele trebuie sa fie calde, bine preparate,
prezentate estetic si in vesela foarte curata, insotite de amabilitatea si bunavointa asistentei
medicale.

In cazurile speciale, realimentatia este dificila. O anorexie rebela sau varsaturile pot impiedica
reluarea alimentatiei. In aceste cazuri, alimentele vor fi mixate, mesele vor fi servite in cantitati
mici, repartizate in 6-7 reprize si se vor alege alimente cu valoare calorica mare, cum ar fi: crema
de lapte, concentrat de lapte, ou intreg, zahar (1700 de calorii).
In cazul alimentarii prin sonda nazale permanenta, se vor folosi solutii nutritive ce ajung pana la
3000 de calorii. De exemplu: ou crud, lapte, zeama de carne, carne mixata (in cantitati mici),
cacao, zahar, sare- totul administrat pe sonda.

Cateva precautii pentru alimentatia prin sonda:

 ritmul scurgerii lichidului trebuie sa fie acelasi ca la perfuzie
 se testeaza, treptat, toleranta la alimentele introduse
 la sfarsit, se va introduce apa, atat pentru curatarea sondei, cat si pentru a se administra
necesarul de apa

In interventiile chirurgicale de gravitate medie, rolul asistentei este relativ simplu, el devine
complex si de o importanta fundamentala in interventii cu gravitate mare.