Sunteți pe pagina 1din 1

Julien Sorel - personajul principal al romanului Rosu si Negru

(autor Stendhal)

Julien Sorel este un personaj complex, inzestrat cu tendinte si trasaturi morale contradictorii.
El ilustreaza tipul arivistului, dotat cu calitati exceptionale: inteligenta, frumusete, vointa si ambitie.
Umilinta indurata in casa parinteasca si imposibilitatea de a obtine o slujba pe masura calitatilor sale, din pricina
originii sociale (Julien Sorel fiind fiu de taran), ii declanseaza ambitia de a parveni cu orice pret. in vederea atingerii
acestui tel, el nu se da inapoi de la nimic, actionand fara scrupule, in mod calculat.

Rosu si negru reprezinta simboluri pentru cele doua cariere - militara si bisericeasca -intre care Julien Sorel trebuie
sa aleaga pentru a parveni. Sub Imperiu, Julien Sorel ar fi putut reusi in viata imbracand uniforma rosie a armatei, pe
cand acum, sub Restauratie acest lucru nu este posibil decat prin Biserica: „Dintr-odata, Julien inceta sa mai
vorbeasca de Napoleon; spunea ca are de gand sa se faca preot si fu vazut mereu, la joa-garul tatalui sau, invatand pe
de rost o Biblie latineasca pe care io imprumutase parohul."

Ajuns seminarist, Julien Sorel ve deveni preceptorul copiilor domnului de Renal. Reuseste sa o faca pe doamna de
Renal sa se indragosteasca de el, urmarin-du-si, clipa de clipa, propriile teluri.
Parasind casa acestora, Julien va deveni secretarul marchizului de La Mole. intocmai cum procedase cu doamna de
Renal, va proceda cu fiica marchizului.
Doamna de Renal ii trimite marchizului o scrisoare, dezvaluindu-i acestuia adevarata fata a lui Julien. Acesta isi
vede toate planurile spulberate si, disperat, incearca sa o omoare pe doamna de Renal. Din fericire, doamna de Renal
este numai ranita de focul de pistol tras de Julien asupra ei. Desi isi regreta fapta, Julien este condamnat la moarte si
executat.
Chiar si atunci cand urca pe esafod, Julien dovedeste acelasi curaj, infruntandu-i pe jurati de pe pozitia clasei lui:
„Dar chiar daca as fi mai putin vinovat, vad oameni care, fara sa le pese de mila ce ar trebui sa le-o trezeasca
tineretea mea, ar vrea sa pedepseasca prin mine si sa descurajeze astfel, pentru totdeauna, categoria aceasta de tineri
care, nascuti intr-o clasa inferioara si oarecum apasata de saracie, au norocul sa dobandeasca o educatie buna si
indrazneala sa se amestece in ceea ce orgoliul bogatasilor denumeste societatea inalta."