Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al

Republicii Moldova
Universitatea de Stat din Moldova
Facultatea de Drept
Departamentul Drept Privat

Teză de semestru
Tema: Contractul de leasing

A realizat: Dorina Pânzaru

Conducător științific: doctor în drept, lector universitar, Chibac Natalia

Chișinău 2020
1
 INTRODUCERE

Republica Moldova, stat decis să-şi consolideze locul printre naţiunile

democratice ale lumii, tinde spre o economie de piaţă modernă şi eficientă,
imperativele fiind dezvoltarea comerţului şi atragerea investiţiilor.
Din teoria şi experienţa internaţională se cunoaşte că funcţionarea normală a
economiei de piaţă este condiţionată de promovarea unor politici economice
eficiente şi aplicarea legislaţiei adecvate. Practic, toate statele CSI, inclusiv
Republica Moldova, au optat pentru ajustarea continuă a politicilor şi legislaţiilor
naţionale la „modelul european”.

Problema esențială pe care o ridică noțiunea de ”contract de leasing” o

reprezintă existența sau inexistența unui asemenea contract. Se pune întrebarea este
leasing-ul un contract sau o operațiune formală dintr-un complex de contracte?

Deși se aseamănă cu contractele de închiriere, vânzare în rate.

Leasingul ca natură juridică este o modalitate contractuală de finanțare la termen.

Leasingul a fost definit în Legea ”cu privire la leasing” ca fiind un contract în a

cărui bază o parte (locator) se obligă la cererea unei alte părți (locatar) să-i asigure
posesiunea și folosința temporară a unui bun, achiziționat sau produs de locator,
contra unei plăți periodice (rată de leasing), iar la expirarea contractului să respecte
dreptul de opțiune al locatarului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul sau
de a face să înceteze raporturile contractuale.

Leasingul a fost definit ca fiind o operațiune juridică prin care o persoană

cumpără un bun spre al închiria unei alte persoane. Obiectul contractului de leasing
îl constituie închirierea temporală a bunurilor de investiții, a bunurilor imobiliare, a
serviciilor.
Cel mai frecvent se închiriază mașini și utilaje. Elementele definitorii ale
contractului de leasing sânt cumpărarea unor bunuri în scopul închirierii lor,
închirierea acestor bunuri în scopul unei redevențe locative, folosirea acestor
bunuri de către client în scopuri profesionale, latitudinea clientului să achiziționeze
bunul respectiv la sfârșitul locațiunii.

2
1. NOȚIUNEA ȘI CLASIFICAREA CONTRACTULUI DE LEASING.
CARACTERE JURIDICE

1.1. Considerații generale cu privire la leasing

Definiţia leasingului poate fi dată atât din punct de vedere economic, cât şi
juridic.
Din punct de vedere economic, leasingul reprezintă o operaţiune de finanţare
în care finanţatorul asigură fondurile necesare pentru întreaga investiţie. Din punct
de vedere juridic, leasingul reprezintă un contract complex care permite unei
persoane să obţină şi să utilizeze un lucru fără a plăti imediat preţul, cu
posibilitatea de a-l cumpara la un preţ rezidual. Termenul de leasing este
necunoscut în limba romană, fiind preluat din jargonul economic şi comercial
englez, unde s-a impus de aproximativ un secol, fiind apoi preluat de ţările
europene occidentale.1
Definiţia operaţunilor de leasing trebuie să reliefeze elementele esenţiale ale
acestora, precum şi modul lor de realizare. Definiţiile din diferitele legislaţii
naţionale ale statelor europene prezintă aceleaşi caracteristici esenţiale ale
leasingului.

Leasingul este activitate de întreprinzător, de investire a unor mijloace temporar

disponibile sau împrumutate, ce se desfășoară pe bază de contract, conform căruia
locatorul (creditorul finanțator) procură cu titlu de proprietate echipamentul indicat
de locatar de la vânzătorul (furnizorul) stabilit de acesta și îl acordă contra plată
locatarului în posesiune și folosință temporară în scopuri de întreprinzător.

Leasingul se permite în toate sferele activității de întreprinzător și poate fi

efectuat independent sau împreună cu alte activități neinterzise de lege. Obiect al
leasingului pot fi mijloacele de transport, mașinile, complexele tehnologice și
echipamentul care, potrivit clasificației în vigoare, se raportă la fondurile fixe, cu
excepția celor interzise sau limitate pentru libera circulație pe piață în conformitate
cu legislația
.
Piaţa de leasing din Republica Moldova este relativ tânără comparativ că ţările
din regiune. Prima companie de leasing – „MoldLeasing”, a fost fondată în anul
1989 şi avea ca gen de activitate darea în chirie a combinelor frigorifice şi a
utilajului agricol. Însă majoritatea companiilor de leasing au intrat pe piaţa
moldovenească după anul 2000, iar în prezent se află într-o competiţie directă cu
băncile comerciale privind finanţarea achiziţionării de automobile. Conform
datelor Biroului Naţional de Statistică pentru anul 2012 (anexa 1), dintre obiectele
acordate în leasing mijloacele de transport au constituit 79%, în timp ce maşini şi
1
Baieş S., Roşca N. Drept civil. Partea generală. Persoana fizică. Persoana juridică.
Chişinău, 2004 p. 122

3
utilaje – 11%, clădiri şi construcţii speciale – 7% şi alte mijloace – 3%. Faptul că
companiile de leasing din Republica Moldova îşi limitează activitatea la mijloace
de transport se datorează cererii de piaţă, în timp ce leasingul altor produse (de
exemplu, al imobilelor) este redus fiindcă necesită resurse financiare mari de care
majoritatea companiilor nu dispun.2

Avantajul leasingului se manifestă prin posibilitatea persoanelor fizice şi

juridice de a primi în posesie şi folosinţă autovehicule, terenuri, case, echipamente
şi alte bunuri, iar plata să o facă treptat. De exemplu, o întreprindere de transport
îşi poate reânnoi parcul de autobuze primind în leasing unităţi de transport pe care
le va antrena la efectuarea rutelor şi va achita ratele de leasing în decursul a cinci
ani.

Într-un proces clasic de închiriere părțile implicate sunt proprietarul bunului

și persoana care îl închiriază. În cazul leasing-ului financiar apare întotdeauna
firma specializată, în calitate de finanțator al operațiunii și utilizatorul însă este
posibil să existe și o serie de colaboratori (firmele producătoare). Acești
colaboratori garantează calitatea obiectului respectiv și se obligă să presteze o
serie
de servicii către utilizator, în anumite condiții. Comparativ cu contractul clasic de
închiriere, leasing-ul financiar se diferențiază prin libertatea utilizatorului de a-și
alege bunul pe care îl pune la dispoziție firma de leasing și pe care, la sfârșitul
perioadei de închiriere, îl poate achiziționa.
Perioada de închiriere se stabilește de obicei de comun acord, pentru
acoperirea valorii economice a acelui bun, chiria plătită fiind calculată ca rată de
amortizare a împrumutului care ar fi fost necesar pentru a deveni proprietarul
bunului.
Astfel, utilizatorul se asigură imediat de posibilitatea de utilizare a bunului
pe care l-a ales, fără să plătească suma necesară pentru achiziționarea acestuia, în
timp ce firma de leasing își plasează capitalul și încasează dobânda.3

În contractul de leasing se vor trece următoarele elemente: valoarea inițială a

bunului, clauza privind dreptul de opțiune a utilizatorului cu privire la cumpărarea
bunului și condițiile în care poate fi exercitat acest drept, fie dreptul de reânnoire a
contractului la expirarea acestuia. Valoarea contractului de leasing este dată de
suma tuturor revedențelor iar în cazul achiziției bunului se adaugă și valoarea
reziduală a acestuia.

Finanțările prin sistem leasing constituie în economia Republicii Moldova o

adevărată gură de oxigen pentru agenții economici pentru care investițiile
reprezintă o cerință esențială pentru dezvoltarea activității lor. Și cum 99% din
activitățile din economie necesită investiții pentru a se dezvolta, finanțările în
sistem leasing vor cunoaște o creștere constantă.
2
http://ibn.idsi.md/en/vizualizare_articol/10550#
3
Toader C. Manual de contracte civile speciale. Bucureşti, 2000. p. 54.
4
 Leasingul presupune existența a trei terțe persoane: furnizorul, societatea
finanțatoare (societatea de leasing) și utilizatorul (beneficiarul finanțării).
Societatea de leasing cumpără de la furnizor bunul solicitat de utilizator și îl
cedează acestuia din urmă pe o anumită perioadă de timp contra unor redevente
lunare. Aceasta reprezintă în esență operațiunea de finanțare prin leasing.
Pentru utilizator, această operațiune îi va aduce și alte avantaje cum ar fi:
îi permite realizarea de investiții atunci când nu dispune de lichiditățile necesare, și
cum investițiile contribuie de cele mai multe ori la sporirea cifrei de afaceri,
surplusul de venit obținut poate acoperi redeventele lunare;
îi permite să-și folosească fondurile pentru sporirea capitalului de lucru (a activelor
circulante), cele care sunt aducătoare de bani;
îi permite să fie în pas cu noua tehnologie prin aceea că la sfârșitul contractului de
leasing poate returna bunul societății finanțatoare și să închirieze altul ale cărui
caracteristici tehnice sporite îi pot oferi o eficiență mai mare în exploatare;
îi permite să beneficieze de amânarea plății taxelor vamale până la sfârșitul
contractului pentru bunurile aduse din import. Plata taxelor vamale se va face doar
la 20% din valoarea bunului;
îi permite să beneficieze de facilitățile fiscale întreaga valoare a ratei de leasing
este deductibilă fiscal pentru IMM.24

1.2. Noțiunea și clasificarea contractului de leasing

Leasingul este privit ca o operaţie juridică triunghiulară prin care o persoană

cumpără un bun spre a-l închiria ulterior altei persoane care la finele contractului
de locaţiune are dreptul să exercite o opţiune între trei posibilităţi, şi anume: de a
continua raportul juridic de locaţiune; de a rezilia contractul respectiv ori de a
cumpăra bunul ce-i fusese închiriat.
Cadrul legal al leasingului este oferit de Legea cu privire la leasing şi Codul
civil.

Potrivit legii, contractul de leasing este contractul în a căruia bază o parte

(locator) se obligă, la cererea unei alte părţi (locatar), să îi asigure posesiunea şi
folosinţa temporară a unui bun, contra unei plăţi periodice (rată de leasing),
achiziţionat sau produs de locator, iar la expirarea contractului să respecte dreptul
de opţiune al locatarului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori
de a face să înceteze raporturile contractuale (art.3). O noţiune asemănătoare
pentru contractul de leasing este redată în Codul civil, potrivit căruia prin
contractul de leasing, o parte (locator) se obligă, la cererea unei alte părţi (locatar),
să asigure posesiune şi folosinţa temporară a unui bun, cumpărat sau produs de
locator, contra unei plăţi periodice (rate de leasing) (art. 1314 alin.(1)).5
4
Legii insolvabilităţii nr. 632/2001//M.O., nr. 139 – 140 din 15.11.2001
5
Codul Civil al Republicii Moldova adoptat la 6 iunie 2002 publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova din 22
iunie 2002.
5
Se folosesc mai multe criterii de clasificare a contractului de leasing:
a) după calitatea utilizatorului, leasingul este:
- public, dacă cel ce beneficiază de finanțare este statul sau o comunitate locală;
-privat, dacă finanțarea se adresează unei persoane juridice particulare sau unei
persoane fizice.
b) după apartenența părților:
- leasing național, dacă părțile aparțin aceluiași stat;
-contractul de leasing internațional, când intervine un element de extrăneitate.
În acest caz este relevant sistemul de impunere fiscală și vamală.
c) după modul de calcul al redeventelor:
- contractul de leasing cu amortizare integrală (full-pay-out-leasing) în care suma
redeventelor plătite locatorului, din care se scade cea cu ”titlu de marja de profit”,
amortizează valoarea bunului;
- contractul de leasing cu amortizare parțială.
Acest tip de contract se caracterizează printr-o valoare reziduală considerabilă
care dă consistența dreptului de opțiune (non-full-pay-out-leasing)6
d) după apartenența fondurilor investite:
- leasingul realizat cu fondurile unei societăți de leasing;
- leasingul sindicalizat, finanțarea făcându-se prin punerea în comun de fonduri ce
aparțin mai multor societăți de leasing.
e) după proveniența bunurilor finanțate:
- contractul de leasing clasic, cu structură triunghiulară (tripartită), caz în care
bunul provine de la o terță persoană numită furnizor;
-contractul de leasing care are ca obiect un bun aflat în patrimoniul finanțatorului
sau construit de finanțator.
Este cazul societăților imobiliare care exploatează prin leasing imobilele pe care
le-au construit; - lease- back sau sale and lease-back. Este varianta contractului de
leasing în care bunul utilizat este vândut societății de leasing, chiar de către
beneficiar.
f) după natura bunului contractat:
-leasingul mobiliar, care în relațiile comerciale internaționale ocupă un loc foarte
important, privește bunuri cu destinație comercială sau industrială, ori bunuri de
folosință îndelungată.

1.3 Caractere juridice ale contractului de leasing

Contractul de leasing este un contract consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros,

negociat şi cu executare succesivă. În primul rând, contractul este unul consensual.
Manifestarea voinţei părţilor în forma cerută de lege (forma scrisă) este suficientă
pentru ca contractul să poată fi considerat încheiat. În cazul în care obiect al
contractului de leasing îl constituie unul sau mai multe bunuri imobile (case,
terenuri, construcţii etc.), alături de respectarea formei scrise, contractul va trebui
înregistrat la oficiul cadastral în a cărui rază de activitate se află bunul.
6
1 Chibac Gh., Chiriac A. Curs succint de prelegeri la drept civil. Chişinău, 1997, p. 45.
6
 Contractul de leasing este un contract sinalagmatic, pentru că ambele părţi se
obligă reciproc şi cu titlu oneros, fiindcă ambele părţi urmăresc realizarea unui
profit propriu, profit evaluat în bani. Locatorul primeşte ratele de leasing plătite
periodic de către locatar, din care obţine şi un venit, iar locatarul beneficiază de
folosinţa bunului pe perioada derulării contractului şi la sfârşit, dacă doreşte, poate
răscumpăra bunul. În aşa mod, contractul de leasing este şi un contract cu
executare succesivă, deoarece efectele sale se produc pe tot parcursul derulării
contractului (inclusiv, periodicitatea achitării ratelor de leasing).7

Leasing-ul este o operaţiune care cuprinde: 8

--- un contract de vânzare-cumpărare;
--- un contract de locaţiune;
--- un contract de mandat (în situaţia în care locatorul împuterniceşte
locatarul să încheie contratul de vânzare-cumpărare);

Leasing-ul mai cuprinde, de asemenea, promisiunea bilaterală de locaţie din

partea finanţatorului şi a utilizatorului, preexistenţa contractului de locaţiune, care
va avea valoare de contract numai atunci când se vor concretiza toate elementele
contractului de locaţie.

Conform legislaţiei în vigoare, forma juridică a operaţiunilor de leasing este

contractul de leasing dintre locator şi locatar şi contractul de vânzare-cumpărare
(furnizare) dintre locator şi vânzător (furnizor) sau un contract complex care le
cuprinde pe acestea.

2. CONDIȚIILE DE VALIDITATE ALE CONTRACTULUI DE LEASING

2.1 Obiectul contractului de leasing

Un aspect important ţine de asigurarea obiectului leasingului. Dacă bunul

este asigurat, riscul trece asupra companiei de asigurări. În consecinţă, locatorul,
încasând despăgubirea de asigurare nu mai poate obţine a doua oară o despăgubire
pentru acelaşi prejudiciu. Legea cu privire la leasing conţine norme obligatorii cu
privire la asigurarea obiectului leasingului numai în cazul când locatarul este
consumator (art. 7 alin. (1) lit. (h)). În celelalte cazuri obligativitatea asigurării
este
decisă de către părţi. De aceea, pentru ”a se garanta”, în practică locatorul asigură
de fiecare dată obiectul leasingului, iar valoarea asigurării este inclusă în valoarea
ratelor de leasing.9
7
Codul Civil al Republicii Moldova adoptat la 6 iunie 2002 publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova din 22
iunie 2002.

8
Лещенко М.И. Основы лизинга. Москва, 2001, p. 87.
9
Idem
7
 Obiect al actului juridic este obligația persoanei care a încheiat actul juridic.
Obiectul actului juridic trebuie să fie licit, să se afle în circuit civil și să fie
determinat sau determinabil cel puțin în specia sa. Pot constitui obiect al actului
juridic și bunurile viitoare.
Obiect al actului juridic sânt acele acţiuni sau inacţiuni, la care se obligă
persoana în virtutea actului juridic încheiat.
Obligaţia poate consta în a da, a face ori a nu face. Obligaţia de a da, adică de a
transfera un drept real se poate concretiza în livrări de mărfuri, în plata unei sume
de bani cu titlu de preţ al mărfii primei de asigurare, dobânzei bancare etc.

Obligaţia de a face, în care prestaţia constă într-un fapt pozitiv pe care debitorul
se obligă să-l săvîrşească, se poate concretiza în prestări de servicii (contractul de
transport, contractul de asigurare, contractele bancare etc.) sau executarea de
lucrări (contractul de antrepriză). Obligaţia de a nu face constă în abţinerea de la
săvârşirea unor anumite fapte şi se materializează, de exemplu, în obligaţia de a nu
recurge la concurenţa neloială. De exemplu, art. 8 al Legii nr. 1103/2000 cu privire
la protecţia concurenţei (M.O. nr. 166-168 din 31.12.2000) le interzice agenţilor
economici să efectueze acte de concurenţă neloială.10

Conform art. 1314, Cod civil al R.M., nr. 1107/2002 , prin contractul de leasing
creditorul finanţator (locatorul) se obligă să dobândească în proprietate sau să
producă bunul mobil specificat în contract şi să-l dea în posesiune şi folosinţă,
pentru o perioadă determinată în contract, celeilalte părţi (locatar), iar aceasta se
obligă la plata în rate a unei sume de bani (redevenţă). 11

Obiectul contractului de leasing pot fi orice bunuri mobile sau imobile, cu

excepţia:
bunurilor scoase din circuitul civil sau a căror circulaţie este limitată prin lege;
terenurilor agricole;
bunurilor consumptibile;
obiectelor proprietăţii intelectuale care nu pot fi cesionate.

Obiectul contractului de leasing îl constituie închirierea temporară a bunurilor de

investiţii, a bunurilor imobiliare, a serviciilor. Cel mai frecvent se închiriază maşini
şi utilaje.

2.2 Forma contractului de leasing

10
Legea cu privire la arendă nr. 861-XII din 14.10.1992
11
Codul Civil al Republicii Moldova adoptat la 6 iunie 2002 publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova din
22 iunie 2002.
8
 Actul juridic poate fi incheiat verbal, în scris sau în formă autentică. Forma este
o condiţie de valabilitate a actului juridic numai în cazurile expres prevăzute de
lege. Actul juridic care poate fi încheiat verbal se consideră încheiat şi în cazul în
care comportamentul persoanei arată vădit voinţa de a-l încheia.
Tăcerea se consideră exprimare a voinței de a încheia actul juridic în cazurile
prevăzute de lege sau de acordul părţilor. Orice modificare adusă unui act juridic
trebuie să îmbrace forma stabilită pentru acel act.
Promisiunea de a încheia un act juridic nu trebuie să îmbrace forma cerută
pentru acel act.
Forma actului juridic civil este modalitatea de exteriorizare a manifestării de
voinţă cu intenţia de a crea, modifica sau stinge un raport juridic civil. În articol se
conţin regulile generale cu privire la forma actului juridic civil şi sânt determinate
modalităţile existente de exprimare a manifestării voinţei de a încheia un act juridic
civil: verbal, în scris, în formă autentică, prin acţiuni concludente, prin tăcere.

Conform Legii cu privire la leasing nr. 59 din 28.04.2005 leasingul poate avea
următoarele forme:12
1.leasingul financiar,
2.leasingul compensaţional, “
3.lease-back( operaţiune în cadrul căreia o parte transmite unei alte părţi dreptul de
proprietate asupra unui bun în scopul de a-l lua ulterior în leasing)
4.leasingul de consum, operaţiune de leasing în cadrul căreia locatarul are calitatea
de consumator;
5.leasingul direct, operaţiune de leasing în cadrul căreia locatorul întruneşte
concomitent şi calitatea de furnizor al bunului;
6.leasingul intern, operaţiune de leasing în cadrul căreia toate subiectele sânt
rezidenţi ai Republicii Moldova;
7.leasingul internaţional,

Formele leasing-ului sunt diferite, fiind determinate şi folosite în funcţie de

posibilităţile de finanţare ale furnizorului, de limitele pieţei, gradul de organizare şi
desfacere a produselor la export.

După obiectul său, leasing-ul poate fi mobiliar sau imobiliar.

În raport de implicarea părţilor, leasing-ul este direct sau indirect.

După conţinutul ratelor leasing-ul este financiar sau operaţional.

După procedurile de calcul al ratelor, leasing-ul este net sau brut.

După durata închirierii, leasing-ul poate fi pe termen scurt sau pe termen lung.

12
Legea cu privire la leasing Nr. 59 din 28.04.2005 Publicat: 08.07.2005 în Monitorul Oficial Nr. 92-94.
9
 Legea cere forma scrisă pentru unele acte juridice indiferent de valoarea
obiectului lor. Codul Civil prevede obligativitatea formei scrise pentru diferite
categorii de acte juridice: clauza penală (art. 948), contractul de locaţiune a unui
bun imobil (art. 1252), contractul de arendă (art. 1289), contractul de leasing (art.
1317) etc.

Contractul de leasing trebuie să fie încheiat în scris (art. 1317 alin. (1) Cod
civil). Forma scrisă serveşte ca o condiţie ad probationem. Respectiv, trebuie să fie
respectate toate cerinţele stabilite de Codul civil referitoare la încheierea,
modificarea şi rezilierea actelor juridice.
Clauze esenţiale ale contractului sunt acele prevederi fără de care contractul nu
poate fi considerat valabil încheiat. Astfel, orice contract de leasing trebuie să
conţină: 13
a) valoarea de intrare a bunului;
    b) valoarea totală;
    c) dobînda de leasing;
    d) termenul de leasing;
    e) mărimea ratelor de leasing și scadența acestora. (art. 1317)

2.3. Cauza în contractual de leasing

Pentru a fi valabilă cauza actului juridic civil trebuie să îndeplinească

următoarele condiţii: a) să existe, b) să fie reală, c) să fie licită şi morală.

În cazul contractului de leasing, cauza, și mai ales exteriorizarea acesteia, joacă

un rol foarte important, cu privire la calificarea unor contracte ca fiind de leasing
financiar sau operațional. Scopul urmărit de părți la încheierea contractului de
leasing stă la baza delimitării naturii contractului respectiv.

Cauza sau scopul rezultă din ansamblul tuturor clauzelor contractuale,

preponderentă fiind clauza care stabilește partea ce urmează a calcula și evidenția
amortizarea bunului în cauză. În ceea ce privește scopul imediat(causa proxima),
acesta este întotdeauna același, indiferent de natura financiară sau operațională a
contractului încheiat, întrucât el reprezintă prefigurarea mintală a contraprestației,
cu alte cuvinte, utilizatorul se obligă știind că și finanțatorul se obligă la rândul
său.14

Analiza normelor Codului civil şi a legislaţiei în vigoare în domeniului

leasingului ne permite să scoatem în relief trăsăturile specifice (particularităţile) ale
contractului, care-i imprimă caracterul desinestătător, în calitate de parte obligată
în contract de rând cu creditorul-financiar şi locatarul persistă şi vânzătorul
13
Legea cu privire la leasing Nr. 59 din 28.04.2005 Publicat: 08.07.2005 în Monitorul Oficial Nr. 92-94.
14
Toader C. Manual de contracte civile speciale. Bucureşti, 2000.
10
bunului, care nu este parte propriu-zisă a contractului. Însă în înţelesul articolului
analizat, acest fapt nu reprezintă o trăsătură calificativă a contractului, deoarece
însăşi prin noţiunea contractului se admite stabilirea raportului contractual cu
participarea a doi subiecţi.
Creditorul financiar nu se află în raport contractual cu vânzătorul bunului, dar
este înzestrat prin lege cu un şir de drepturi şi obligaţii faţă de el.

3. EFECTELE CONTRACTULUI DE LEASING

3.1 Efecte față de părți

Prin efecte ale contractului sunt înțelese totalitatea de obligații și drepturi care
pot lua naștere cât din conținutul contractelor în baza clauzelor acestuia, atât și ca
rezultat al nerespectării clauzelor, precum și în cazul nerespectării condițiilor de
valabilitate.

Categorii de efecte:
1.Efectele ce privesc părți;
2.Efectele ce privesc terții.

La rândul său, efectele ce privesc părțile pot fi divizate în:

1.Efecte ce rezultă din executarea corespunzătoare a contractului și;
2.Efecte ce rezultă din neexecutarea sau nocorespunzătoare a contractului; Efectele
ce rezultă din executarea contractului.

Pe durata contractului, locatorul şi locatarul au drepturi şi obligaţii specifice.

Conform prevederilor Legii cu privire la leasing, locatorul are următoarele
obligaţii: 15
-să nu intervină în alegerea bunului şi a vânzătorului pe care o face locatarul.
Dat fiind faptul că locatarul are dreptul de a alege atât vânzătorul, cât şi bunul
care urmează a fi cumpărat şi dat în leasing, beneficiind de acest drept, locatarul
pierde dreptul de a mai înainta pretenţii locatorului în cazul nerespectării
obligaţiilor contractuale de către vânzător.
-să încheie, din însărcinarea locatarului, contract de vânzare-cumpărare. Înainte de
încheierea contractului, locatorul trebuie să-i ofere locatarului consultaţia necesară,
să-i lămurească cuprinsul contractului şi caracteristicile economico-tehnice ale
bunului;

15
Legea cu privire la leasing Nr. 59 din 28.04.2005 Publicat: 08.07.2005 în Monitorul Oficial Nr. 92-94.
11
 Din momentul preluării bunului în leasing, locatarul poartă răspundere pentru
orice prejudiciu adus locatorului. Pe seama locatarului trec toate riscurile legate de
distrugerea, pieirea, deteriorarea, sustragerea, uzura timpurie, instalarea sau
exploatarea greşită a obiectului leasingului (art. 9 alin. (2) Legea cu privire la
leasing).16 De asemenea, locatarul îşi asumă riscurile pieirii şi deteriorării fortuite a
bunului, inclusiv cele datorate unei forţe majore.

Un aspect important ţine de asigurarea obiectului leasingului. Dacă bunul este

asigurat, riscul trece asupra companiei de asigurări. În consecinţă, locatorul,
încasând despăgubirea de asigurare nu mai poate obţine a doua oară o despăgubire
pentru acelaşi prejudiciu.

Răspunderea părţilor în contractul de leasing, se prezintă sub forma unor măsuri

de sancţionare, obligaţiei de a repara prejudiciile cauzate şi modului de aplicare a
acestor sancţiuni faţă de participanţii la tranzacţie în vederea satisfacerii intereselor
lor legale şi patrimoniale.
În conformitate cu legislaţia în vigoare contractul de leasing poate fi reziliat prin
acordul părţilor, iar în caz de litigiu prin hotărârile instanţelor de judecată
competente.
La iniţiativa locatorului contractul de leasing poate fi reziliat, iar obiectul de
leasing se returnează din contul locatarului în următoarele cazuri:17
1.Locatarul nu respectă clauzele contractului;
2.Locatarul decide să se lichideze ori instanţa de judecată a intentat împotriva lui o
procedură falimentară;
3.La iniţiativa locatarului contractul de leasing poate fi reziliat, iar obiectul de
leasing returnat din contul locatorului în următoarele cazuri:
4.Obiectul de leasing nu a fost furnizat în termenul stipulat în contract;
5.Obiectul de leasing nu corespunde calităţii, ansamblului de piese şi accesorii sau
altor condiţii de furnizare (transmitere) ori clauzelor din contract.

Locatarul și locatorul răspund pentru obligaţiile lor potrivit contractului de

leasing și în conformitate cu legea. Temeiurile şi mărimea răspunderii locatorului
şi locatarului nu sânt indicate expres de prezentul Cod, referinţă făcându-se la
prevederile contractului şi lege. Un caz stabilit de lege de răspundere a locatorului
este prevăzut de art. 1259, şi anume, locatorul poartă răspundere faţă de locatar,
când ultimul a suportat cheltuieli (pagube), legate de intervenţia locatorului în
alegerea vânzătorului. În acest caz, prin contract se poate stabili răspunderea
solidară a locatorului şi vânzătorului faţă de locatar.

Spre deosebire de locaţiune în raportul de leasing nu putem opera cu noţiunea de

subleasing, deoarece acest fenomen juridic este impropriu acestei construcţii
contractuale.18
16
Legea cu privire la leasing Nr. 59 din 28.04.2005 Publicat: 08.07.2005 în Monitorul Oficial Nr. 92-94.
17
Legea cu privire la leasing Nr. 59 din 28.04.2005 Publicat: 08.07.2005 în Monitorul Oficial Nr. 92-94.
18
Baieş S., Roşca N. Drept civil. Partea generală. Persoana fizică. Persoana juridică. Chişinău, 2004, p. 158
12
3.2 Efecte față de terți

În ceea ce privește răsfrângerea efectelor nulității actului juridic faţă de terți, se

va reţine că anularea actului juridic inițial atrage şi anularea actului juridic următor,
datorita legăturii lor reciproce.

În Codul Civil este înscris un principiu important care guvernează

puterea contractului faţă de persoanele care nu au calitatea de părţi. Potrivit
acestui
articol ”convenţiile nu au efect decât între părţile contractante”. Textul consacră
aşa numitul principiu al relativităţii efectelor contractului. El rezultă indirect, pe
cale de interpretare, şi în principiul forţei obligatorii a contractului consacrat în
Cod Civil: ”Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile
contractante”.19

3.3 Efectele ce rezultă din neexecutarea, executarea necorespunzătoare a

contractului de leasing

Noţiunea tradiţională de răspundere contractuală se confundă, de fapt, cu cea

de executare prin echivalent, chiar dacă adesea se utilizează termenul de
răspundere pentru toate formele de remedii care presupun o neexecutare din partea
debitorului.
Prin daune-interese înţelegem despăgubirile în bani pe care debitorul este
îndatorat să le plătească, în scopul reparării prejudiciului suferit de creditor ca
urmare a neexecutării culpabile a obligaţiilor contractuale.
În momentul în care sunt întrunite condiţiile răspunderii contractuale, creditorul
are dreptul de a pretinde debitorului plata de daune-interese. În acest mod, creanţa
sa iniţială este
înlocuită cu o altă creanţă, care are ca obiect suma de bani ce reprezintă
echivalentul prejudiciului suferit.
În afara de momentele stabilite de contracte, în unele cazuri, legislația stabilește
alte efecte decât cele stipulate în contracte și anume:

1) Rezoluțiunea ce constituie încetarea efectelor unui contract cu efecte

retroactive, pentru trecut, care sunt datorate neexecutării culpabile a
obligațiilor de către una din părțile contractului sinalagmatic.
2) Rezilierea, ce constituie încetarea unui contract cu efecte pentru viitor, care
se datorează neexecutării culpabile a obligațiilor de către una din părți la
contractul de executare succesivă.

19
Codul Civil al Republicii Moldova adoptat la 6 iunie 2002 publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova din
22 iunie 2002
13
 3) Caducitatea, ce constituie încetare a contractului prin stabilirea neeficacității
acestuia datorită intervenției unor cauze ulterioare încheierii sale și
independent de voința părților
4) Răspunderea contractuală, care constituie o instituție specifică și care o vom
examina-o într-un capitol aparte.

CONCLUZIE

Leasingul este soluția ce permite depășirea dificultăților generate de un mediu

economic necorespunzător – finanțări limitate și scumpe, birocrația sistemului
bancar și permite companiilor obținerea dreptului de folosință, cu eforturi
financiare inițiale minime, asupra unor mașini, utilaje, echipamente tehnologice ce
le permite creșterea productivității, rentabilitatea activității, ceea ce conduc la
creșterea profitului.
Obiectul contractului de leasing îl constituie închirierea temporară a bunurilor de
investiții, a bunurilor imobiliare, a serviciilor. Cel mai frecvent se închiriază mașini
și utilaje, leasingul fiind utilizat de către întreprinderile mici şi mijlocii care
întâmpină dificultăţi la accesarea creditelor de lungă durată.
Contractul de leasing constituie documentul de bază ce necesită includerea
tuturor clauzelor care reglementează toate aspectele raporturilor dintre părţi. În
dependenţă de modul în care va fi definitivat conţinutul contractului, riscul
apariţiei divergenţilor sau neexecutării lui va fi diminuat.

14