Caracterizarea lui Dikomes

Delfinul este o făptură, care se străduia mereu să înţeleagă omenirea. Un drept-exemplu este şi
protagonistul acestei nuvele-Dikomes. Era un delfin cu adevărat curajos, care era şi un optimist.
Speranţa mereu moare ultima, iar el ne-a demonstrat-o. Lupta cu valurile apelor pînă în ultimele clipe, în
care totuşi reuşeşte să prindă undele sonore disperate ale Ursulei. Apare ca un personaj pozitiv în acest
text. Era un individ destul de zburdalnic, care iubea peripeţiile: „trimitea semnale disperate în Marea
Roşie, Marea Albă şi Marea Neagră”, ceea ce rezultă că le cutreiera pe toate, iar acolo puteau fi o
mulţime de pericole! Delfinul este prezentat nedumerit în dialogul cu Nardus, căci nu-şi putea da seama
de ce totuşi oamenii trebuie să lupte în războaie, să prindă delfinii şi să-i pună în circuri, iar apoi să
experimenteze asupra lor. Păcat însă, că pînă la urmă acesta este capturat de către pescari şi marinari, la
care urmează să privească la ei în ochi, încercînd să-i înţeleagă.

Caracterizarea Ursulei 
Ursula avea şi ea un caracter asemănător lui Zbrog „şiretă” după spusele bătrînului Nardus. Era însă şi ea
grijulie, căci se temea ca nu cumva să nimerească precum Zbrog, şi Dik în mrejele pescarilor. Împreună,
preferau ambii să facă ghiduşii. O dată cu citirea nuvelei, se simte dorul acesteia de logodnicul său. Avea
o stare mîhnită, şi era destul de îngrijorată la orice pas, din cauza unei frici menţionate mai sus. Tînăra
Avea cîte ceva în comun cu Dik, deoarece ambii se adresează după un sfat bătrînului delfin Nardus.