Descrierea metodelor de investigaţie/cercetare/diaciplina Matematica

Pentru alegerea eşantionului de conţinut se ţine cont de modul în care lecţiile de

matematicăpot fi adecvate organizării activităţii didactice individuale şi pe grupe, pentru a da
posibilitatea elevilor să se implice în activitate şi să poată fi folosite strategii de diferenţiere a
demersului didactic.
Pentru verificarea incidențeiipotezelor asupra activității practice, s-a procedat la
culegerea și înregistrarea datelor cercetării prin intermediul mai multor metode: observația,
metoda analizei produselor activității elevilor, testul de cunoștințe, studiul de caz,experimentul
pedagogicși psihopedagogic, teste docimologice și sociometrice.
În ceea ce privește tipul de observație folosit în activitatea matematică diferențiatăs-a
apelat în mod frecvent la observația participativă, cu ajutorul căreia s-a realizat microcercetarea.
Acest lucru ne-a oferit ocazia de a efectua atât observații directe cât și indirecte, atât observații
uzuale cât și planificate, structurate și raportate la scopul înregistrării schimbărilor produse, la
nivelul randamentului școlar al elevilor în urma aplicării modalităților de tratare diferențiată.
Folosirea acestei metode pe parcursul procesului instructiv-educativ ne-a oferit
posibilitatea realizării unei observații naturale, astfel încât acțiunea factorilor perturbatori a fost
redusă la minimum.
Metoda analizeiproduselorîntregii activităția elevilor, oferă prilejul cunoașterii
multilaterale a personalității elevilor. Datele culese cu ajutorul acestei metode, s-au supus unei
analize atente pentru desprinderea unor aprecieri și estimări asupra individualității copilului, a
comportamentului său, a preocupărilor și înclinațiilor sale.Caietele de lucru, temele independente
în clasăși acasă, probele de evaluare, lucrările manuale, desenele, furnizează date prețioase cu
privire la ritmul de lucru, la nivelul de cunoștințe, aptitudini, interese, etc. Studiind astfel pe o
perioadă mai îndelungată produsele activității copilului, ne putem da seama de linia ascendentă a
progresului realizat și de ritmul în care se efectuează acest progres.
Pentru a verifica ipotezele acestei cercetări și a elabora concluzii privind îmbunătățirea
procesului de învățământ,în special la diciplina matematică,s-a folosit experimentul pedagogic
natural utilizând același eșantion de elevi și ca grup experimental (când s-au introdus
modalitățile de tratare diferențiată), și ca grup de control sau „ martor” atunci când am făcut
numai observații obișnuite, de constatare legate de competențele matematice ale elevilor. Deci,
subiecții supuși cercetării au avut același nivel de pregătire. Compararea rezultatelor obținute în
momente diferite au confirmat ipotezele de lucru.
Studiul de caz este o altă metodă care permite, de această dată, ca toate cercetările să
beneficieze de unele avantaje constând în abordarea detaliată a mai multor aspecte ale unui caz
particular,explicând mai profund natura, comportamentul uman, decât celelalte metode care se
opresc de multe ori la o singură metodă măsurabilă şi de asemenea efectul disturbator cu
schimbare bruscă a modalităţii perceptive dominante.
Studiul de cazse bazează mai mult pe descrieri şi date calitative decât pe măsurători şi
date cantitative şi abordează aspecte mai greu măsurabile ale comportamentului.Arcorespunde
tocmai psihologiei, care vizează indivizi unici în opinia unor cercetători şi care trebuie să aibă
alte criterii ştiinţifice, decât cele ale altor ştiinţe, care trebuie să permită în urma cercetării,
generalizări accesibile şi posibil de combătut.
Pe de altă parte studiul de caz prezintă şi unele dezavantaje:
-nu permite generalizarea,în sensul că ceea ce evidenţiază, se referă la cazul respectiv, iar
extinderea la alte cazuri similare poate fi interesantă, dar trebuie făcută cu multă prudenţă și cu
mare atenţie;
-subiectivitatea,constă în faptul că studiul de caz se bazează mai mult pe analize
calitative decât analize cantitative măsurabile.
Punctele de atins în studiul de caz:
 anamneză- situația copiilor a fost datorată problemelor și stărilor conflictuale din familie
sau a situației financiare precare, precum și interesul scăzut pentru școală din partea
părinților;
 antecendete fiziologice și patologice - copiii sunt născuți la termen, nu au înregistrat
probleme grave de sănătate, exceptând bolile copilăriei care au fost tratate la timp;
 date privind mediul familial - pentru a înțelege mai bine situația şi a încadra-o într-un
context, se explică faptul că unii copii provin din familii dezorganizate sau sunt crescuți
de bunici;
 comportament cognitiv - caracteristicile principalelorprocese psihologice ale elevilor
sunttulburări de comportament, dezechilibru psiho-afectiv;
 dezvoltarea senzorial-perceptivă - procesele psihice-senzoriale sunt dezvoltate normal;
  nivelul de dezvoltare intelectuală - inteligenţă de nivel mediu-slabă, procesele intelectuale
putând fi detaliate astfel:
- gândirea (inclusiv nivelul operaţional) - procesele gândirii se află într-o stare de stagnare la
nivelul operațiilor concrete;
- memoria - subiecții prezintă o memorie logicămedie,fiind prezenţi şi factorii
decizionali concreţi;
- atenţia - calitateaatenţiei sunt prezente, la fel și spiritului de observaţie;
- limbajul şi comunicarea - nivelul acestora este unul optim-operaţional;
- afectivitate - subiecții prezintă dezechilibre psiho-afective minore, suportul afectiv fiindu-
lepuțin zdruncinat;
- motivaţie - motivaţia şcolară slabă;
- voinţa - subiecții prezintă interes atât pentru activitățile școlare cât și pentru cele extrașcolare,
dar întotdeauna este determinată de factori extrinseci;
- aptitudini - în general subiecții nu posedă aptitudini speciale și nu sunt orientați decât spre
activitățile cu caracter școlar care le oferă recunoașteri.
În ceeace privește evaluarea aptitudinilor intelectuale la matematică și instrumentele
utilizate, subiecții au fost analizați de la începutul semestrului al II-lea al anului şcolar 2016-
2017, iar de-a lungul timpului au fost utilizate mai multe instrumente: interviul, observaţia,
chestionarul, testul psihologic, discuţia liberă etc.
Testele docimologice, axate pe matematică, cele care ajută la examinarea, într-un fel, și
notarea elevilor, oferă informaţii cantitative asupra fenomenuluiinvestigat,reprezentând „un set
de probe sau întrebări cu ajutorul cărora se verifică şi se evaluează nivelul asimilării
cunoştinţelor şi al capacităţilor de a opera cu ele,prin raportarea răspunsurilor la o scară de
apreciere etalon,elaborată în prealabil”. (Nicola, I., 1994, p.335)
Aplicate periodic în procesul instructiv-educativ în cadrul orelor de matematică, dar şi
la alte obiecte, aceste metode ajută la determinarea nivelului de cunoştinţe,priceperi, deprinderi,
dar şi a gradului de dezvoltare a capacităţilor intelectuale. Acestea se concep în corelaţie cu
obiectivele operaţionale stabilite și cuprind seturi de itemi prin care se urmărește înregistrarea și
evaluarea performanţelor şcolare, iar rezultatele obţinute sunt interpretate,consemnate și apoi
sistematizate în tabele centralizate, grafice, histograme, diagrame, ajutând la interpretarea
datelor.
 Experimentul psihopedagogic este apreciat ca „cea mai importantă metodă de
cercetaredeoarece furnizează date precise şi obiective”. (Dumitriu,Gh., Dumitriu C.,2004, pg.96)
Astfel, în cadrul experimentului psihopedagogicse verifică influenţa folosirii
activităţilor matematice diferenţiate la clasă, asupra rezultatelor şcolare la această disciplină,
lucru urmat de analiza psihopedagogică a rezultatelor.
Pentru aplicarea variatelor metode de investigație a experimentului matematic, este
nevoie de respectarea și parcurgerea unor etape care duc la desfășurarea acestui proces pas cu
pas:
Etapa constatativă
În etapa constatativă a experimentului, obiectivele urmărite au fost:
o alcătuirea eşantionului de conţinut, stabilirea unităţilor de învăţare/conţinut, care
au constituit obiectul cercetării;
o stabilirea eşantioanelor echivalente de elevi prin administrarea pretestelor şi
analizarea punctajelor obţinute;
o analiza şi asigurarea condiţiilor în care activitatea matematică diferenţiată este o
modalitate eficientă de organizare a situaţiilor de instruire.
Pretestul
În etapa constatativă se va stabili eşantionul experimental,simultan celui de control:
2014-2015 -grup experimental–clasa pregătitoare; grup de control- clasa a II-a;
2015-2016 - grup experimental –clasa I;grup de control–clasa a III-a;
2016-2017 - grup experimental –clasaa II-a;
2017-2018 - grup experimental –clasa a III-a.
Înainte de începerea experimentului propriu-zis, axat pe disciplina matematică, s-a
administrat un test pentru a stabili nivelul achiziţiilor cognitive dobândite de elevi până în
momentul desfăşurării experimentului.
Desfăşurarea experimentului formativ se va integra organic procesului de învăţare,în
intenția de a apropia elevii mai slabi de nivelul programei și de a lucra intens cu elevii aflați deja
la nivelul acesteia, în scopul respectării dar cu intenția /ținând cont de respectarea prevederilor
curriculare (programa şi numărul de ore afectat unităţilor de învăţare care constituie eşantionul
de conţinut).
 Pentru a asigura o eficienţă sporită a acestei forme de organizare a activităţii didactice,
s-au respectat o serie de condiţii specifice în etapele de proiectare, organizare, desfăşurare a
activităților matematice precum şi evaluarea rezultatelor obţinute de elevi.
Menţionăm că, la clasa experimentală, activitatea didacticămatematică se va organiza pe
baza tratării diferențiate atât pentru elevii cu deficiențe în învățare cât și pentru cei cu capacități
deosebite sau ritm mai rapid de lucru, pe când la clasa de control s-a utilizat preponderent
activitatea didactică frontală, cu sarcini unice pentru toţi elevii.
Tratarea diferenţiată subliniază noua valenţă atribuită astăzi eficienţei procesului de
învăţământ.
La clasa experimentală urmărim să-i determinăm pe elevi să înţeleagă că „a învăţa” este
un demers puternic individualizat, personal, să înţeleagă efortul propriu în activitatea de învăţare
în general şi de învăţare a matematicii în special.
În clasă nu există elev bun sau elev slab, doar elev diferit de colegul său şi de aceea
concepem şi organizăm lecţiimatematice care favorizează instruirea diferenţiată bazată pe
cunoaşterea gradului de inteligenţă a elevilor, a capacităţii cognitive diferite, a propriilor stiluri
de învăţare atât pentru aducerea lor la nivel de programă cât și pentru performanțe, în rândul
elevilor cu capacități deosebite de învățare.
Strategia diferenţierii la orele de matematică dispune de aceeaşi paletă metodologică
precum orice strategie globală de instruire: conversaţii, demonstraţii, explicaţii la exerciţii şi
instruirea muncii intelectuale eficiente de la tehnica fişelor de muncă individuală, la tehnici
intuitive şi simbolice, de la formele învăţării individuale, la cele ale învăţării în grup sau prin
activitate frontală.
Pentru a asigura progresul la învăţătură al tuturor elevilor ne vom procupa:
-să se definească şi să se comuniceîn faţa elevilor obiectivele didactice urmărite la fiecare
lecţie;
-să se adapteze conţinutul învăţării şi strategiile didactice la nevoile curente ale elevilor;
-să se stimuleze participarea activă la învăţare;
-să se încurajeze iniţiativele elevilor;
-să se faciliteze comunicarea interpersonală.
În urma evaluării şi stabilirii calificativelor se va stabili o grupă cu care se va lucra la
nivel de tratare diferențiată și o grupă cu care se va lucra la nivel de programă, urmărindu-se
conținutul cu cel mai înalt grad de dificultate, grupul experimental primindexerciții și
fişematematice individuale de muncă, în funcţie de nivelul la care se află.
Posttestul
După desfăşurarea experimentului se va administra clasei experimentale, o probă finală
de evaluare scrisă cu conţinut identic (posttest). Itemii acestei probe vor urmări stabilirea
gradului de asimilare a cunoştinţelor, de formare a priceperilor şi deprinderilor matematice
prevăzute de programa şcolară. Scopul acestui test va fi de a verifica dacă se poate stabili o
legătură între utilizarea unor strategii didactice bazate pe diferenţiere şi calitatea însuşirii
cunoştinţelor matematicede către elevi, a formării priceperilor şi deprinderilor aferente.
Retestul
Pentru a stabli, după un interval de timp mai mare, durabilitatea achiziţiilormatematice
ale elevilor dobândite în perioada experimentală,se va aplica încă un test unic cu aceiaşi itemi ca
şi posttestul. Retestul va urmări stabilirea gradului de consolidare şi operaţionalizare a
achiziţiilor după un interval de timp în care s-au parcurs alte unităţi de învăţare.
Din corectarea caietelor de teme la matematică sau chiar a fişelor de lucrus-a remarcat
nivelul de corectitudine al rezolvării sarcinilor,aspectul estetic,progresul sau regresul înregistrat
de la o etapă la alta, bogăţia vocabularului în ceea ce privește terminologia matematică,
capacitatea de punere în practică a cunoştinţelor teoretice,nivelul şi calitatea cunoştinţelor şi a
deprinderilor matematice. (Hoca, L.C., 2010)