sunt un mare nesimtit, merit tacerea ta, merit toate cuvintele tale urate,

merit sa nu ma iubesti, merit o dragoste mare neîmpărtășită, de fapt

dragostea ta. trimit acest mesaj pentru a iti spune ca te iubesc cu adevărat,
ca ma doare cand imi spui de dani ori alt băiat in general, ca stau si ma
gandesc la tine zilnic, si cand imi impun sa nu mai fac asta. sunt gelos pe
toți cei care iti pot vorbi, chiar si alde vlăduț ori alt om, chiar si prietene
apropiate. 
cu greu rezist sa nu te sun (am jurat sa nu te sun!!!), sa nu iti aud vocea,
chiar si atunci cand ma întrebi reclamatoare ori sfredelitoare, insa ador
momentele amicale, pline de compasiune, chiar si barfa, dar shh!.
de când ti am zis ultima oara cuvintele alea abjecte, deloc adevarate pentru
persoana ta, ma doare inima, am gresit extraordinar de rau, si in fata cui? in
fata persoanei pe care pretind si chiar o iubesc cel mai mult, in afara
familiei. te rog sa ma scuzi, fac o plecaciune virtuala in fata ta, in fata
persoanei pe care o ador (in treacăt fie spus, doar maica domnului poate fi
cu adevarat adorata, am auzit la religie asta, dar cred ca stii asta). 
cuvintele chiar nu pot spune intr adevar ceea ce simt pt tine, chiar stiind ca
vei petrece toata viata departe de mine, in iasi sau aievea. insa nu pot sa
las ceea ce iubesc inca o data, nu pot decat sa tânjesc dupa chipul tau si
ochii tai desprinsi parca dintr un vis frumos, din care cu greu ma pot
despărți in fiecare dimineata, la aceeasi ora, si din care, cu parere de rau,
ma trezesc in toiul noptii, cutremurat de suite de șiroaie de transpiratie,
semn al deznadejdii si al disperării interioare, bine camuflate intr o aparenta
indiferenta si sigura de sine.
pozele cu tine ma obsedeaza, ma simt de parca ar fi adresate numai mie,
facute special pentru a ma delecta dintr o placuta senzatie de atașament
venit din partea ta, dintr un preaplin al sufletului tau, venit sa imi lumineze
macar unele dintre zilele obisnuite ale vietii. 
cuvintele mele nu inseamna nimic, stiu foarte bine asta, insa lumina mea
interioara s a stins sau palpaie de cand nu mai esti parte activa din viata
mea, de cand nu mai esti efectiv jumatatea mea mai buna si mai frumoasa.
as vrea sa ma fac pres in fata ta, sa ma delectez din privirile tale suave, sa
ma uit la tine gandindu ma ca am atins ceva importsnt in viata, ca am un
sprijin de nadejde aici.
venirea ta ma obsedeaza de asemenea, ma entuziasmeaza, ma intrigă, ma
înfricoșează, dar ce sentiment nu simt cand ma uit la pozele tale, gandindu
ma la iminenta ta venire in acelasi oras in care locuiesc de o viata? nu stiu
sa spun..., poate doar indiferența pot s o scot din această ecuație cu atatea
si atatea necunoscute.
gandindu ma din nou la obsesia ajutării si la motivele pe care le am avut,
intrebat tocmai de tine, o sa iti raspund aici. chiar daca nu pot afirma ca nu
te iubesc, ca nu tin la tine si ca nu vreau sa te simt mereu fizic langa mine,
principala dorință a fost de a te vedea fericita, a te vedea si simti implinita si
entuziasmata pentru rezultatele tale (vazute efectiv prin intermediul
facebook).
oh, dar cum am putut mereu uita de privirea si de charisma ta? cred ca am
incercat mereu sa le trec in subsidiar, sa nu ma gândesc prea mult in
direcția aia, sa nu ma simt efectiv intimidat de tine.
as vrea doar sa ma ierti pentru tot, sa uiti de existenta mea, sa iti aduci
aminte vag de cineva care te a iubit si pe care il vei avea intotdeauna drept
coleg de suferinta virtual, pentru eventualele esecuri. sa intelegi ca toate
relele pricinuite de mine sunt datorate iubirii si protectiei pe care ti le port.
la ora asta târzie nu pot sa imi aduc aminte tot ce voiam sa iti spun, insa
dimineață o sa mi fac penitența gandindu ma ce mai era de spus. 
cert este ca as vrea doar sa citesti ceea ce ti am spus, sa intelegi o parte
din sinele meu actual. n as vrea sa ma suni, ma doare si m ar durea sa te
aud pe un ton rau adresat mie. as vrea sa nu dai un raspuns mesajului, sa
nu reactionezi in niciun fel, astfel încât sa vad sau sa simt reactia ta. as
vrea sa stii ca imi pare rău, ca ma gandesc la tine, că orice s ar intampla, te
voi iubi mereu, sub diferite forme, in diferite si nuanțate intensități.
asa cum spun si apropiatii tai de pe facebook, "succes in tot ceea ce iti
propui pe viitor", acum semnat de prostul tau (dar care intelege si nu
traieste intr o lume paralela, in care totul este bine, totul însemnand iubirea
cu tine). daca te gandesti de ce ti am scris asta, iti răspund imediat: pentru
a imi curata sufletul, pentru că conștiința mea sa nu fie vesnic pătată,
pentru a uita macar o secunda de povara iubirii fata de tine.
 
P.S.: oana burlacu e o fata buna, de ce sa nu ma aiba drept eventual iubit?
iar faza cu "du te la iasi, sa nu te mai vad" vine din frustrarea lipsei unor
apeluri din partea ta, unei implicari fățișe, deci nu un semn al răutății mele.