Lois Lowry a "Számláld meg a csillagokat" című
O poveste
regényének cselekménye egy tízéves kislány
főszereplésével történik, Annemarie Johansen.
A kislány magas és karcsú, szőke-ezüst hajú. A
bemutatott események története Dánia náci
megszállásának időszaka, az 1943 -as év.
A hősnőnek van egy húga, mindössze öt éves,
Kirsti. Volt azonban egy nővére, Lise is, aki
tizennyolc éves korában feleségül ment Peter
Neilsenhez, de a fiatal és gyönyörű fiatal hölgy
két héttel az esküvő előtt egy szörnyű
balesetben életét vesztette.
Annemarie és jó barátja, Ellen minden nap
együtt mentek az iskolába, és együtt tértek
haza, míg Kirstise mindig követte őket, vagy
előrefutott, de mindig két barátjával volt. Délben
anyjuk találkozott, hogy élvezze a kávét, majd a
hölgyek kesztyűt kezdtek horgolni. Hőseink
nehéz időszakon mentek keresztül; sötétedés
után gyertyákkal világítottak, és a burgonya lett
az egyetlen ételük az asztalon az utóbbi időben.
Koppenhága egyik polgára sem hagyhatta el a
házat nyolc óra után.
Ellen és családja zsidók voltak, így a hadsereg a
nyomukban volt, így a kislány a Johansen
család gondjaira maradt, míg a szülei máshol
kerestek menedéket. Az új családban Ellen vette
át elveszett húga, Lise helyét, amikor a
házigazdák lakását váratlanul katonák keresték
fel, és információkat kerestek a zsidó családról,
beleértve a kis Ellenet is.
Annemarie anyja a nagyobb biztonság
érdekében úgy döntött, hogy elviszi gyermekeit,
de lánya kis barátját is, és elmegy testvéréhez,
Henrikhez. Házában mind a négy lelket
megvédik a katonák figyelmétől, de a város
nyüzsgésétől is.
Acţiunea romanului „Numără stelele.
din Copenhaga” de Lois Lowry o are ca
protagonistă pe o fetiţă de numai zece ani,
Annemarie Johansen. Micuţa este înaltă şi
suplă, cu părul blond-argintiu. Perioada în care
au loc evenimentele prezentate este perioada
ocupaţiei naziste din Danemarca, anul 1943.
Eroina are o soră mai mică, de numai cinci ani,
pe nume Kirsti. Însă, mai avusese şi o soră mai
mare, pe Lise, care la vârsta de optsprezece ani
urma să se căsătorească cu Peter Neilsen, dar,
tânăra şi frumoasa domnişoară şi-a pierdut viaţa
într-un accident teribil cu două săptămâni înainte
de nuntă.
Zilnic, Annemarie şi Ellen, buna sa prietenă,
mergeau la şcoală împreună şi tot împreună se
întorceau acasă, în timp ce Kirstise se ţinea
mereu după ele, ori o lua înainte alergând, dar
era mereu cu cele două prietene. La prânz,
mamele lor se întâlneau pentru a savura
cafeaua, după care doamnele se apucau să
croşeteze mănuşi. Eroii noştri treceau printr-o
perioadă grea; după lăsarea întunericului, se
luminau cu ajutorul lumânărilor, iar cartofii le
deveniseră singura mâncare pusă pe masă în
fiecare seară, în ultima vreme. Nici un cetăţean
din Copenhaga nu avea voie să iasă din casă
după ora opt.
Ellen şi familia sa erau evrei, deci armata era pe
urmele lor, aşa că fetiţa a fost lăsată în grija
familiei Johansen, în timp ce părinţii săi şi-au
căutat salvarea în altă parte. În noua familie,
Ellen a luat locul surorii pierdute, Lise, atunci
când apartamentul gazdelor a fost vizitat pe
neaşteptate de soldaţi, în căutarea de informaţii
cu privire la familia de evrei din care făcea parte
şi micuţa Ellen.
Pentru o mai mare siguranţă, mama lui
Annemarie a decis să-şi ia copilele, dar şi pe
micuţa prietenă a fiicei sale şi să meargă la
fratele său Henrik. În casa acestuia, toate cele
patru suflete vor fi ferite de atenţia soldaţilor dar
şi de forfota oraşului.
Innen már csak egy lépés volt a zsidók
Svédországba távozásáig. Henrik bácsi és más
halászok segítségével több zsidót halászhajóval
szállítottak a svéd part túloldalára, abban a
reményben, hogy biztonságos helyet találnak.
Két évvel ezek után az események után, amikor
a kis Annemarie tizenkét éves volt, a háború
véget ért, és nevetés és jóindulat ismét
betöltötte Dánia utcáit.
De aici şi până la plecarea evreilor în Suedia nu
a mai fost decât un pas. Cu ajutorul unchiului
Henrik, dar şi a altor pescari, mai mulţi evrei au
fost transportaţi cu bărcile de pescuit, pe malul
celălalt, pe malul Suediei, în speranţa găsirii
unui loc sigur.
La doi ani după aceste evenimente, pe când
micuţa Annemarie împlinise doisprezece anişori,
războiul a încetat, iar râsetele şi voia bună au
umplut din nou străzile Danemarcei.