Sunteți pe pagina 1din 9

Vitamină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Salt la: Navigare, căutare

Vitaminele sunt substanţe chimice organice necesare în cantităţi mici pentru ca


organismul să fie sănătos. Majoritatea vitaminelor nu pot fi sintetizate de către
organism, deci ele trebuie obţinute din alimentaţie.

Termenul de vitamine nu cuprinde alţi nutrienţi esenţiali cum ar fi mineralele, acizii


graşi esenţiali sau aminoacizii esenţiali.

Suplimentarea cu vitamine este larg răspândită în ziua de azi. Multor alimente li se


adaugă vitamine în plus faţă de ce conţin iniţial în timpul procesului de fabricaţie.
Una din problemele suplimentării cu vitamine este faptul că multe dintre ele cresc în
mod semnificativ apetitul. În ziua de astăzi, obezitatea este o problemă serioasă, iar
suplimentarea cu vitamine o poate crea sau accentua. Există oameni care au devenit
obezi datorită suplimentării cu vitamine în copilărie sau adolescenţă.

Termenul de vitamină a fost folosit pentru prima dată de biochimistul polonez


Casimir Funk în 1912. Vita, în limba latină, înseamnă viaţă, iar sufixul -amină este
pentru amine; la momentul respectiv se credea că toate vitaminele sunt amine. Acum
însă se ştie că nu este aşa.

Cuprins
[ascunde]

• 1 Istorie
• 2 Vitaminele umane
o 2.1 Deficienţe şi excese de vitamine
• 3 Pseudo-vitamine
• 4 Nomenclatură
• 5 Clasificare
• 6 Utilizări colocviale ale termenilor

• 7 Vitamine non-umane

[modificare] Istorie
Importanţa mâncării anumitor alimente pentru păstrarea sănătăţii a fost recunoscută cu
mult înainte să se fi identificat vitaminele. Egiptenii antici ştiau că dacă hrăneau un
pacient cu ficat, acesta se va vindeca de orbire de noapte, acum ştiindu-se că este
cauzată de o deficienţă de vitamina A. În 1747, chirurgul scoţian James Lind a
descoperit că citricele şi preparatele din ele previn scorbutul, o boală letală, în care
colagenul nu se formează corect şi caracterizată prin vindecări lente, sângerări ale
gingiilor şi dureri acute. În 1753, Lind a publicat Tratat asupra Scorbutlui. Totuşi,
descoperirea sa nu era unanim acceptată. În expediţiile Marinei Regale din secolul
XIX, de exemplu, se credea că scorbutul era prevenit de o igienă bună la bordul navei,
exerciţii fizice regulate şi menţinerea moralului ridicat al echipajului, în locul unei
diete bazată pe mâncare proaspătă, aşa că aceste expediţii au continuat să fie
compromise de scorbut. În acea perioadă, când Robert Falcon Scott a făcut cele două
expediţii în Antarctica la începutul secolului XX, teoria medicală general acceptată
era că scorbutul era cauzat de mâncarea la conservă contaminată.

În 1881, chirurgul rus Nikolai Lunin a hrărnit şoareci cu un amestec artificial de toţi
constituenţii laptelui cunoscuţi la momentul respectiv, adică proteine, grăsimi,
carbohidraţi şi săruri. Aceştia au murit, în timp ce şoarecii hrăniţi cu lapte natural s-au
dezvoltat normal. A formulat o concluzie precum că "un aliment natural ca laptele
trebuie deci să conţină, pe lângă ingredientele principale cunoscute, mici cantităţi de
substanţe necunoscute esenţiale vieţii" [1] Concluzia trasă de el a fost respinsă de
ceilalţi cercetători, care nu au putut să reproducă rezultatele experimentelor sale. O
diferenţă a fost faptul că el a folosit zahăr normal (zaharoză), pe când ceilalţi
cercetători au folosit zahăr din lapte (lactoză) care mai conţinea încă cantităţi mici de
vitamina B.

În 1905, William Fletcher a descoperit că prin mâncarea orezului nedecorticat în locul


celui decorticat se prevenea boala beriberi. În anul următor, Frederick Hopkins a
afirmat că alimentele conţin "factori accesori"—pe lângă proteine, carbohidraţi,
grăsimi etc.—care sunt necesari corpului uman. Când Casimir Funk a izolat
complexul hidrosolubil de micronutrienţi a cărui bioactivitate fusese identificată de
Fletcher, a propus ca acesta să fie numit "Vitamină". Numele a devenit repede
sinonim cu "factorii accesori" ai lui Hopkins, iar până când s-a demonstrat că nu toate
vitaminele sunt amine, cuvântul era deja popular. În 1920, Jack Cecil Drummond a
propus ca "e"-ul final să cadă, pentru a se dezaccentua legătura cu "aminele", după
descoperirea faptului că vitamina C nu avea componentă aminică. În limba română,
forma a rămas neschimbată, spre deosebire de limba engleză.

La începutul anilor 1900, oamenii de ştiinţă au fost capabili să izoleze şi să identifice


un număr de vitamine. Iniţial, lipide din ulei de peşte au fost folosite pentru
vindecarea rahitismului la şobolani, iar nutrientul liposolubil a fost numit "antirahitic
A". Între timp, numele a fost schimbat, el devenind vitamina D, care este subiectul
dezbaterilor pe tema faptului că aceasta nu este într-adevăr o vitamină, fiind un
derivat steroid.

[modificare] Vitaminele umane


Pentru oameni există 13 vitamine, împărţite în două grupe, cele patru solubile în
grăsimi (A, D, E şi K) şi cele nouă solubile în apă (opt vitamine B şi vitamina C).

Necesarul
minim
Numele Denumire Deficienţă, zilnic
Solubilitate Supradoză
vitaminei chimică boală mediu
(M,19-30)
[2]
Orbire de
Vitamina
Retinol Grăsimi noapte, 25.000 ui 620μg
A
Keratomalacia
Vitamina
Tiamină Apă Beriberi - 1mg
B1
Vitamina
Riboflavină Apă Ariboflavinoză - 1,1mg
B2
Vitamina
Niacină Apă Pelagra 2.500 mg 12mg
B3
Vitamina
Acid pantotenic Apă Paresteziază - -
B5
Vitamina
Piridoxină Apă - 400 mg 1,1 mg
B6
Vitamina
Biotină Apă - - 30 µg
B7
Vitamina
Acid folic Apă * 1.000 µg 320 μg
B9
Vitamina
Cianocobalamină Apă Anemie - 2 µg
B12
Vitamina
Acid ascorbic Apă Scorbut - 75 mg
C
Lamisterol,
2 µg pentru
Ergocalciferol,
Vitamina toate
Calciferol, Grăsimi Rahitism 50.000 IU
D1-D4 vitaminele
Dihidrotachisterol,
D
7-dehidrositosterol
Vitamina
Tocoferol Grăsimi - 50.000 IU 12 mg
E
Vitamina
Naftoquinonă Grăsimi - - 75 µg
K

• = Deficienţa de acid folic (Vitamin B9) în timpul sarcinii este asociată cu boli
congenitale ale bebeluşilor şi este legată de apariţia cancerului.

Unele dintre vitamine sunt cunoscute după numele din literatura de specialitate mai
veche. Vitamina B2 este numită şi vitamina G. Vitamina B7, sau biotină este ştiută şi
ca "vitamina H". Vitamina B9, sau acid folic şi alţi folaţi precum "vitamina M (acid
pteril-tri-glutamic)" sunt cunoscute drept folicină. Vitamina B3 apare şi ca "vitamina
PP", un nume derivat de la termenul învechit "factor prevenitor de pelagra". Multe
alte substanţe esenţiale ale dietei care erau numite la început vitamine sunt acum
clasificate ca facând parte din alte grupuri.
Alte vitamine posibile sunt DMAE (peşte, ouă, soia, creier), acidul lipoic (ficat),
acidul folinic (ficat), bioptrină (peşte, ficat), PPQ (mai jos) şi coenzima Q (carne,
iaurt, soia).

[modificare] Deficienţe şi excese de vitamine

Un organism poate supravieţui pentru un timp fără vitamine, deşi deficitul prelungit
de vitamine poate duce la boli, de obicei dureroase şi potenţial fatale. Rezervele
organismului de vitamine pot varia foarte mult; un adult poate avea un deficit de
vitamina A sau B12 de un an sau mai mult înainte să se apară vreo boală, în timp ce
vitamina B1 din rezerve nu rezistă mai mult de două săptămâni.

Vitaminele solubile în grăsimi pot fi păstrate ca rezervă în organism şi sunt toxice


când sunt luate în exces. Vitaminele solubile în apă nu sunt păstrate în organism, cu
excepţia vitaminei B12, rezerva ei aflându-se în ficat.

[modificare] Pseudo-vitamine
• Vitamina F este termenul care desemna la început acizii graşi esenţiali pe care
corpul nu îi poate sintetiza. Au fost excluşi din categoria vitaminelor pentru că
sunt acizi graşi. Acizii graşi sunt o componentă majoră a grăsimilor care, ca şi
apa, sunt necesare organismului în cantităţi mari şi deci nu sunt sub incidenţa
definiţiei vitaminelor, care sunt necesare în cantităţi mici.
• Herbalists and naturopaths a numit diferite substanţe chimice terapeutice
"vitamine", deşi nu sunt, printre care vitamina T, vitamina U şi vitamina X.
• Unele autorităţi în domeniu spun că ubiquinona, numită şi coenzima Q10, este
o vitamină. Ubiquinona este produsă în cantităţi mici de organism, ca şi
vitamina D.
• Vitamina B15 (Acid pangamic); substanţa înrudită dimetilglicina este numită
greşit vitamina B15, dar numită şi B16.
• Toxinele Laetrile şi amigdalina sunt numite uneori vitamina B17. Şi acidul
pangamic, şi laetrile au fost propuse ca fiind vitamine de Ernst T. Krebs; nici
una nu a fost recunoscută drept vitamină de comunitatea medicală.
Capacităţile vitaminei B17 de a combate cancerul au fost negate de multe
experimente.
• Flavonoizii sunt numiţi uneori şi vitamina P.
• Factorii de creştere a animalelor au fost desemnaţi vitamine, precum acidul
para-aminobenzoic (PABA), care este factorul datorită căruia cresc penele
păsărilor (vitamina B10), folacina (vezi acid folic) acid pteril-heptaglutamic
este factorul de creştere a păsărilor (vitamina B11 sau vitamina Bc-conjugată)
şi acidul orotic ca vitamina B13 pentru şobolani.
• Câteva substanţe erau crezute a fi vitamine complexe B şi sunt numite
vitamine B în literatura veche, incluzând B4 (adenină) şi B8 (acid adenilic), dar
nu mai sunt recunoscute ca vitamine.
• Doctorii mici au etichetat şi unele analgezice şi antibiotice ca vitamine.

[modificare] Nomenclatură
Vitaminele pot prezenta mai multe denumiri:
• DENUMIREA ALFABETICA:

se folosesc literele mari ale alfabetuluiu A,B, C,D,E K şi diferiţi indici în cadrul unui
tip de vitamină D2-D3, B1, B2 ,B6 etc.

• DENUMIREA CHIMICĂ: are la bază structura chimică a vitaminei


o A1 RETINOL
o B1 TIAMINĂ
o B2 RIBOFLAVINĂ
o B6 PIRIDOXINA
o C ACID ASCORBIC
o E TOCOFEROL
o H1 ACID PARAAMINOBENZOIC
o K FITOMENADIONĂ

• DENUMIREA TERAPEUTICĂ după efectul terapeutic


o A ANTIXEROFTALMICA
o C ANTISCORBUTICĂ
o D ANTIRAHITICĂ
o E ANTISTERILITĂŢII
o PP ANTIPELAGRĂ
o K ANTIHEMORAGICA

[modificare] Clasificare
S-a încercat o clasificare în funcţie de mecanismul de acţiune, deşi nu este pe deplin
cunoscut pentru toate vitaminele. Multe vitamine funcţionează ca atare sau după o
prealabilă biotransformare, formând coenzime ale unor enzimespecifice (toate
vitaminele B, biotina, vitaminele A şi K. Altele acţionează pe căi asemănătoare
hormonilor (D şi A). Unele (vitaminele C şi E) funcţionează ca sisteme antioxidante
faţă de peroxizii nocivi. Vitaminele A (retinalul, acidul retinoic) au modalităţi
particulare de acţiune. O clasificare mai veche împărţea vitaminele în 2 mari clase, în
funcţie de solubilitatea lor: - vitamine hidrosolubile (solubile în apă),din care fac parte
toate vitaminele B, biotina, acidul ascorbic; - vitamine liposolubile, insolubile în apă,
solubile în lipide (grăsimi), din care fac parte vitaminele A,D,E şi K. Există o serie de
substanţe, numite antivitaminecare prezintă o acţiune antagonistă vitaminelor şi care
produc efectele avitaminozelor respective. În principiu fiecare vitamină poate avea
una sau mai multe antivitamine.

• SOLUBILITATE:
• LIPOSOLUBILE : A, D, E. K (solubile în grăsimi).
• HIDROSOLUBILE: COMPLEXUL B , VITAMINA C (solubile în apă).

• MECANISM DE ACŢIUNE

EFECT NUCLEAR – actionează influenţînd transcripţia ADN : vitamina A şi


vitamina D. EFECT MEMBRANAR- împiedică acţiunea unor radicali liberi în
organism vitamina E, vitamina C. TRANSFERAREA UNOR GRUPĂRI
FUNCŢIONALE (CO2, CH3, NH2) vitaminele B1, B6, B12, BIOTINA, ACID
FOLIC. TRANSFER DE ELECTRONI : Vitamina PP, vitamina B2, vitamina K.

VITAMINELE HIDROSOLUBILE

Din această clasă fac parte compuşi polari, solubili în apă, dar cu structuri şi funcţii
biochimice foarte diferite.Un număr dintre ele alcătuiesc grupul vitaminelor B,
prezente în drojdie, în seminţe de cereale, în ficat. Lipsa de aport prin alimentaţie,
provoacă stări de policarenţă şi nu de hipovitaminoză anume. Sunt absorbite la
nivelul intestinului subţire, trecând în circulaţia portală. Se stochează în cantităţi
foarte mici şi sunt eliminate urinar.De aceea trebuie continuu furnizate prin
alimentaţie . Excesul este, în general bine tolerat, surplusul eliminându-se urinar, fară
afectarea organismului. Excepţie face supradozarea unora cum sunt acidul nicotinic şi
vitamina B6

[modificare] Utilizări colocviale ale termenilor


• Vitamina A şi vitamina C sunt folosite în argou ca reprezentând băuturi
alcoolice şi, respectiv, cafeină.
• Sedativul ketamină este numit deseori vitamina K când este folosit ca drog.
• Vitamina Dragoste este menţionată în cântecul lui Patti Page, I Don't Care if
the Sun Don't Shine, referindu-se la dragostea însăşi.
• Vitamina V este un colocvialism pentru Viagra, vitamina Z pentru Zoloft şi
vitamina R pentru ritalină (în special când se sugerează că acestea sunt
recomandate când nu este nevoie (sau hiperbolic: luate la fel de comun ca şi
vitaminele)).
• Colocvial, cuvântul vitamină se referă în general la suplimentele de vitamine,
produse, de obicei, sub formă de pilulă, care conţin una sau mai multe
vitamine pure, folosite pentru a suplimenta conţinutul în vitamine al unei
diete.

Colocvialisme mai puţin cunoscute:

• Vitamina G este argou pentru berea Guinness.


• Vitamina J este folosit pentru a se referi la Jägermeister, care este o băutură
alcoolică din plante exportată din Germania.
• Biotina mai este găsită ca vitamina H.
• Vitamina I este utilizată pentru ibuprofen.
• Vitamina S este argou pentru steroizi.
• Vitamina W este folosit pentru apă.

[modificare] Vitamine non-umane


Organisme diferite au nevoie de substanţe organice diferite. Majoritatea mamiferelor
au nevoie, cu unele excepţii, de aceleaşi vitamine ca şi oamenii. O excepţie
importantă este vitamina D; majoritatea mamiferelor o poate sintetiza. Cu cât o specie
este mai puţin înrudită cu mamiferele, cu atât cerinţele organismului devin mai
diferite. De exemplu, unele bacterii au nevoie de adenină. Quinona pirroloquinolina
(PQQ), care se găseşte în iaurt, a fost descoperită ca vitamină pentru şoareci în 2003.
Pisicile de casă au nevoie de nutrientul taurină; aceasta este o vitamină pentru ele, dar
nu şi pentru oameni, pentru că ei şi-o pot sintetiza.
Nevoile zilnice de substante minerale sunt aproximativ urmatoarele:
- clor 6g; , sodiu 4g; potasiu 3,2 g; sulf 1,2 g; fosfor 1,2 g; calciu 0,84g; magneziu
0,32g; zinc 20 mg; fier 18 mg etc.
Nevoile zilnice de vitamine hiposolubile sunt:
- vitamina A 5000 u.i ; vitamina D 400 u.i ; vitamina E 2,3 mg ; vitamina K 0,5 mg;
pentru cele hidrosolubile se indica: vitamina b1 1,5 mg/zi ; vitamina B2 2-2,5 mg/zi;
vitamina B6 2 mg/zi; vitamina C 50-150 mg/zi.

O alimentatie corecta aduce in genral suficiente minerale si vitamine, rareori fiind


nevoie de suplimentari. Pentru ca alimentatia sa fie cu adevarat echilibrata, ea trebuie
sa fie constituita prin aportul tuturor grupelor de alimente.

Se consideera drept proportii optime urmatoarele:


- carne si derivate 4 -8 % din totalul caloric, lapte si derivate 3-3,5 %; oua 3-4%,
grasimi 12-17% , cereale si derivate 25-45% , legume si fructe 17-18%; zahar si
produse zaharoase 7-8%.

Distributia pe parcursul zilei trebuie sa fie in general acesta: 15-20% din totalul
caloric se va consuma dimineata; 5-10% la gustarea din jurul orei 11, 35-40%la masa
de pranz, iar restul seara. Aceasta ultima masa a zilei se va lua cam cu doua ore
inainte de culcare si va fi mai usoara.

Vitaminele B:

Vitamina B1 – este responsabila pentru pofta de viata, da vitalitate organismului;


Vitamina B2- este necesara pentru aputea face fata stresului de la munca sau din
cadrul familiei;
Vitamina B6- regularizeaza metabolismul celular din sistemul nervos, lipsa vitaminei
B6 poate duce la depresii, stari de nervozitate, anxietate.

Calciul

Calciul este o componentă importanta a unei alimentatii sanatoase si unul din


mineralele necesare vietii. Calciul este cunoscut mai ales pentru actiunea lui benefica
asupra sistemului osos si a dintilor. Dar de calciu are nevoie si creierul sau celulele
nervoase. Lipsa de calciu ne face mai obositi, irascibili, anxiosi si agitati.

Magneziul

Magneziul este important atat în dezvoltarea animalelor cat si al plantelor. O dozare


inadecvata a magneziului cauzeaza adeseori spasme musculare si este asociata cu boli
cardiovasculare, diabet, hipertensiune si osteoporoza. Spanacul, nucile, semintele si
unele cereale sunt o bună sursa de magneziu.

Vitamina D se gaseste in alimente precum pestele, oua, lapte si ulei de ficat de cod.
De asemenea soarele contribuie in mod natural la producerea de vitamina D, o
expunere de 10 minute pe zi este perfecta pentru incarcarea organismului cu vitamina
D.
Principalul rol pe care il are vitamina D in organism este de mentinere la nivele
normale in sange a calciului si fosforulul. Vitamina D ajuta la absorbirea calciului
fortificand astfel structura osoara. Studiile recente au aratat ca vitamina D poate
preveni si osteoporoza, hipertensiunea, cancerul si alte cateva boli aflate in stransa
legatura cu sistemul imunitar.

Rahitismul este principala boala care poate aparea din cauza deficientei de vitamina
D. Lipsa vitaminei D la copii poate provoca rahitismul care duce la deformarea
structurii osoase.
Persoanele cu risc mai mare de a avea o deficienta de vitamina D sunt persoanele de
varsta a treia, persoanele obeze, bebelusii graniti exclusiv prin alaptare si persoanele
care nu intra in contact prea des cu soarele.

Vitamina A – benefica pentru piele, par, ochi si functia imunitara.


Se gaseste in lactate, peste, moluste, carne, careale integrale, legume, radacinoase,
usturoi.

Vitamina B – are rol in intretinerea unui metabolism sanatos si in functionarea


nervila.
Se gaseste in alimente precum lactate, peste, carne, legume, cereale integrale, nuci.

Vitamina C – efect benefic pentru vasele sanvine, are rol in cicatrizare si este
antioxidant.
Se gaseste in mod deosebit in citrice, ardei si in multe alte fructe si legume.

Vitamina D – benefica pentru oase si dinti


Se gaseste in lactate, galbenus de ou, nuci, peste gras, uleiuri din ficat de peste.

Vitamina E – cu rol antioxidant, benefic pentru muschi si globulele rosii.


Se gaseste in uleiuri vegetale, oua, peste, cereale integralem linte, fasole, nuci,
seminte.