UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

GHID
PRIVIND METODOLOGIA DE ELABORARE
A LUCRĂRILOR DE LICENŢĂ ŞI / SAU DISERTAŢIE
ÎN DOMENIUL PSIHOLOGIEI

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE,

BUCUREŞTI, 2017
 UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

GHID
PRIVIND METODOLOGIA DE ELABORARE
A LUCRĂRILOR DE LICENŢĂ ŞI / SAU DISERTAŢIE
ÎN DOMENIUL PSIHOLOGIEI

Autori:
Lect.univ.dr. Mihaela Corina ŢUŢU - coordonator
Conf.univ.dr. Magdalena Beatrice MANU
Prof.univ.dr. Laura Oana GORAN

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE,

BUCUREŞTI, 2017

2
 CUPRINS

Secţiunea I CUVÂNT ÎNAINTE 4

Secţiunea II ARGUMENT 4

Secţiunea III REDACTAREA LUCRĂRII DE LICENŢĂ ŞI/SAU 7

DISERTAŢIE

Secţiunea IV CICLURILE ŞI ETAPELE CERCETĂRII PSIHOLOGICE 21

Secţiunea V SUSŢINEREA LUCRĂRII DE LICENŢĂ 27

Secţiunea VI CRITERIILE DE EVALUARE A LUCRĂRII DE 27

LICENŢĂ/DISERTAŢIE

Secţiunea VII BIBLIOGRAFIA CONSULTATĂ 28

Secţiunea VIII ANEXE 29

Anexa 1 – Coperta lucrării de licenţă/disertaţie 30

Anexa 2 – Pagina de gardă a lucrării de licenţă/disertaţie 33

Anexa 3 – Model de cuprins al lucrării de licenţă/disertaţie 36

3
 Secţiunea I: CUVÂNT ÎNAINTE

Prezentul Ghid de elaborare a lucrărilor de licenţă şi/sau disertaţie reprezintă

rezultatul experienţelor personale ale autoarelor, pe parcursul mai multor ani, în coordonarea
lucrărilor de licenţă şi/sau disertaţie.
Prin acest Ghid vă oferim dumneavoastră, studenţilor şi masteranzilor, etapele pe care
trebuie să le parcurgeţi în procesul de elaborare a lucrării, o varietate de sugestii şi comentarii
privind diferitele probleme (organizatorice şi/sau metodologice) cu care vă confruntaţi în
procesul menţionat, vă oferim consiliere privind modalitatea în care sunteţi nevoiţi să luaţi
diferite decizii privind lucrarea dumneavoastră de licenţă şi/sau disertaţie (cu accent pe
criteriile ce trebuie luate în considerare). De altfel, acest Ghid constituie o sursă de inspiraţie
pentru întocmirea planului lucrării, al calendarului lucrării, pentru realizarea aplicaţiilor
practice, toate în conformitate cu: Legea Educaţiei Naţionale – Legea 1/2011, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18/10.01.2011, Carta Universităţii Spiru Haret
(Cap. 7, Art. 117 - 119) şi Regulamentul propriu privind organizarea şi desfăşurarea
examenelor de licenţă/diplomă și disertaţie (aprobat de Senatul Universităţii Spiru Haret).

Secţiunea II: ARGUMENT

Extras din LEGEA EDUCAŢIEI NAŢIONALE 1/2011: SECŢIUNEA a 6-a – Examene

de finalizare a studiilor
Art. 143. – (1) Examenele de finalizare a studiilor în învăţământul superior sunt:
a) examen de licenţă, pentru ciclul de studii universitare de licenţă sau examen de diplomă
pentru învăţământul din domeniul ştiinţelor inginereşti;
b) examen de disertaţie, pentru ciclul de studii universitare de master;
c) examen de susţinere publică a tezei de doctorat;
d) examen de certificare, pentru programele de studii postuniversitare de tip specializare;
e) examen de selecţie, care precedă examenul de licenţă, în cazul studenţilor/absolvenţilor
care provin de la instituţii de învăţământ superior şi/sau programe de studii care au intrat în
lichidare.

4
(2) Examenele prevăzute la alin (1) se organizează şi se desfăşoară numai de către instituţiile
de învăţământ superior acreditate, pe baza unui regulament propriu aprobat de senatul
universitar şi care respectă metodologia-cadru, aprobată prin ordin al ministrului educaţiei,
cercetării, tineretului şi sportului în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei
legi.
(3) Absolvenţii programelor de studiu din instituţiile de învăţământ superior autorizate
provizoriu vot finaliza studiile prin examen numai în cadrul instituţiilor de învăţământ
superior care au programe de studiu cu profil similar, acreditate, desemnate de Ministerul
Educaţiei Naționale și Cercetării Științifice.
(4) Îndrumătorii lucrărilor de licenţă, de diplomă, de disertaţie şi de doctorat răspund în
solidar cu autorii acestora de asigurarea originalităţii conţinutului acestora.
(5) Este interzisă comercializarea de lucrări ştiinţifice în vederea facilitării falsificării de către
cumpărător a calităţii de autor al unei lucrări de licenţă, de diplomă, de disertaţie sau de
doctorat.

EXAMENUL DE LICENŢĂ LA FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE

EDUCAȚIEI constă în două probe:
Proba 1 – Evaluarea cunoştinţelor fundamentale şi de specialitate (susţinerea probei 1 se
face sub formă de lucrare scrisă).
Proba 2 – Prezentarea şi susţinerea lucrării de licenţă (susţinerea probei 2 are caracter
public). În vederea elaborării lucrării de licenţă, studenţii au la dispoziţie Ghidul privind
metodologia de elaborare a lucrărilor de licenţă şi/sau disertaţie în domeniul psihologiei
postat pe site-ul Facultăţii - pagina web:
http://pse-b.spiruharet.ro/psihologie/examen-de-licenta-psi
http://pse-b.spiruharet.ro/psihologie-ifr/examen-licenta-psifr

EXAMENUL DE DISERTAȚIE LA FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE

EDUCAȚIEI constă într-o singură probă, și anume: prezentarea şi susţinerea lucrării de
disertație, probă cu caracter public. În vederea elaborării lucrării de disertație, masteranzii au
la dispoziţie Ghidul privind metodologia de elaborare a lucrărilor de licenţă şi/sau
disertaţie în domeniul psihologiei postat pe site-ul Facultăţii - pagina web:
http://pse-b.spiruharet.ro/psihologie-clinica-si-interventie-psihologica/disertatie
http://pse-b.spiruharet.ro/psihologie-judiciara-si-victimologie/disertatie

5
RESPONSABILITĂŢI:
I. Decanul şi Directorul de departament sunt responsabili pentru elaborarea şi afişarea
listei temelor propuse pentru lucrarea de licenţă şi/sau disertaţie.
II. Persoanele care răspund în solidar de orginalitatea conţinutului tematic al lucrării de
licenţă şi/sau disertaţie sunt:
 autorul: un absolvent al unui program de studii universitare, având toate examenele
din Planul de învăţământ promovate sau echivalate prin sistemul ECTS/SECT (credite de
studii transferabile)
 îndrumătorul ştiinţific: un cadru didactic titular sau asociat la Universitatea
Spiru Haret din Bucureşti, având calitatea de îndrumător ştiinţific prin aprobarea de către
Consiliul Facultăţii.
III. Îndrumătorii ştiinţifici sunt responsabili pentru:
 temele propuse sau acceptate la propunerea studenţilor/absolvenţilor;
 îndrumarea studenţilor/absolvenţilor în realizarea lucrării de licenţă şi/sau disertaţie;
 cunoaşterea şi aplicarea prezentei proceduri;
 asumarea în solidar cu absolventul a originalităţii conţinutului lucrării de licenţă şi/sau
disertaţie.
IV. Studentul-masterandul/absolventul are responsabilitatea:
 alegerii temei de licenţă/disertaţie şi înscrierii la cadrul didactic îndrumător
(îndrumătorul ştiinţific), până în momentul afişării listei temelor pentru finalizarea
studiilor universitare;
 realizării lucrării pentru finalizarea studiilor universitare conform normelor prezentei
proceduri;
 înscrierii la examenul de licenţă şi predării lucrării pentru finalizarea studiilor
universitare la termen.

6
PRACTICA DE SPECIALITATE - DOCUMENTARE ÎN VEDEREA ELABORĂRII
LUCRĂRII DE LICENȚĂ / DISERTAȚIE: În cadrul Facultății de Psihologie și Științele
Educației, planurile de învățâmânt pentru ambele cicluri de studii universitare (licență și
masterat) prevăd, pentru anul terminal, disciplina obligatorie:
 Practica de specialitate – Documentare în vederea elaborării lucrării de licență
(pentru studiile universitare de licență), disciplină care se finalizează cu colocviu.
 Practica de specialitate – Documentare în vederea elaborării lucrării de disertație
(pentru studiile universitare de master), disciplină care se finalizează cu colocviu.
În acest sens, prezentul Ghid este util în vederea evaluării finale la această disciplină.

Secţiunea III: REDACTAREA LUCRĂRII DE LICENŢĂ ŞI/SAU DISERTAŢIE

A) Structura lucrării de licenţă şi/sau disertaţie va conţine obligatoriu o parte

preliminară, conţinutul propriu-zis al lucrării şi o parte finală.

Partea preliminară va cuprinde:

 Coperta (pagina exterioară) (vezi Anexa 1). Aceasta va conţine:
tea Spiru Haret (pe partea de sus a paginii);
Psihologie și Științele Educației, Bucureşti (pe partea de sus a
paginii);
Psihologie și Științele Educației (pe partea de sus a paginii);
Programul de studii universitare de licenţă: Psihologie (pentru lucrarea de licenţă);
Programul de studii universitare de masterat, în funcție de programul de master
absolvit: Psihologie Clinică și Intervenție Psihologică sau Psihologie Judiciară și
Victimologie (pentru lucrarea de disertaţie);
Lucrare de Licenţă / Disertaţie (central – pe mijlocul paginii);
Coordonator ştiinţific: gradul didactic, PRENUMELE şi NUMELE coordonatorului,
– pe partea stângă a paginii, mai jos decât “Lucrare de Licenţă / Disertaţie”;
Absolvent: Numele autorului, identic cu cel înmatriculat la secretariat (sub forma:
„NUMELE PRENUMELE”) – pe partea dreaptă a paginii, mai jos decât numele
coordonatorului;

7
 Sesiunea/luna (iulie / septembrie / februarie) și anul depunerii lucrării de licență /
disertație (pe partea de jos a paginii).
 Pagina de gardă va conţine aceleaşi elemente ca şi coperta, cu precizarea că
în loc de „Lucrare de Licenţă / Disertaţie” se va scrie titlul şi/sau subtitlul lucrării.
(vezi Anexa 2).
 Pagina de dedicaţii şi mulţumiri (opţional)
 Cuprinsul:
introducerea, capitolele (partea teoretică, partea
practică/aplicată/studii de caz, concluzii etc.), lista de referinţe bibliografice şi anexele,
numerotate cu cifre arabe (1, 2, 3 etc.);
opţional, pe trei niveluri, marcate cu 1.1,
1.2, 1.3; 2.1... ş.a.m.d.;

 Lista tabelelor (opţional)

 Lista figurilor, graficelor, diagramelor şi schemelor (opţional)
 Lista abrevierilor (opţional)

Textul lucrării va cuprinde două secţiuni: Introducere şi Capitole.

Pagina de cuprins (vezi Anexa 3) trebuie să aibă obligatoriu următoarea

structură (cu specificarea în partea dreaptă, pe fiecare rând, a paginii unde se regăseşte
conţinutul respectiv – capitolul sau subcapitolul):
 Este o grilă orientativă necesară pentru a oglindi structura logică a lucrării de
licenţă/disertaţie (centru şi periferie, subiect central şi ramificările sale);
 Este subdivizat şi articulat în capitole, paragrafe şi subparagrafe; cuprinsul este de
dorit să fie cât mai analitic (divizat).

NOTĂ: Nu este necesar ca fiecare capitol al lucrării să cuprindă aceleaşi subdiviziuni

analitice cu a celorlalte. Există exigenţe de discurs care pot cere ca un capitol să fie
subdivizat în mai multe subdiviziuni, în timp ce altele nu necesită acest lucru. Există lucrări
care nu necesită prea multe diviziuni şi în care mai mult, diviziunea foarte minuţioasă
fragmentează şirul discursului.

8
 B) Detalii privind structura lucrării de licenţă / disertaţie
Introducere
Este firesc ca orice student/masterand, deci şi o lucrare de licenţă/disertaţie să aibă în
debutul său o Introducere în care să prezentaţi tema de cercetare şi să descrieţi, pe scurt,
strategia de investigare la care v-aţi gândit, atingând însă în expunere următoarele puncte:
care este problematica studiată, ce ipoteze aţi format referitoare la problematică, ce implicaţii
teoretice şi practice cere studiul întreprins şi, eventual, conclziile derivate.
 Reprezintă comentariul analitic al cuprinsului (sumarului); este chintesenţa lucrării;
 Relatează despre ce anume vreţi să faceţi;
 Nu trebuie să fie lungă (maximum 2 – 3 pagini).
OBSERVAŢII: Fiecare student trebuie să-şi propună un plan de lucru, care să
cuprindă de la început titlul, cuprinsul şi introducerea. Până nu veţi fi în măsură să scrieţi un
cuprins şi o introducere, nu veţi fi siguri că aceea este teza voastră. A scrie Introducerea
înseamnă a avea idei clare despre cum să începeţi; dacă aveţi idei clare despre cum să
începeţi este pentru că „bănuiţi” unde veţi ajunge; astfel, introducerea este ca o recenzie a
lucrării deja făcute. Introducerea şi cuprinsul vor fi rescrise continuu pe măsură ce lucrarea
înaintează; forma finală a cuprinsului şi introducerii pot fi, astfel, diferite de cele iniţiale (pe
măsura elaborării lucrării).

CAPITOLUL 1
ASPECTE TEORETICE PRIVIND PROBLEMATICA STUDIATĂ

 Trebuie să includă stadiul la care se află problema propusă, în literatura de specialitate.

 Nu se face prezentarea teoretică în sine, ci se selectează informaţiile cele mai
relevante pentru temă, ce prezintă un punct important de la care se pleacă.
 Se va acorda atenţie aspectelor controversate, asupra cărora studentul/masterandul
poate manifesta o evaluare critică (argumentată însă științific).
 Selecţia şi analiza surselor teoretice se va face în aşa fel încât să susţină procesul de
elaborare a ipotezelor care vor sta la baza propriei cercetări. Este important ca
studentul/masterandul să demonstreze capacitatea de a integra diverse contribuţii teoretice în
unităţi tematice cu privire la subiectul studiat şi de a se raporta critic, independent, la acestea.
 Aprofundați noţiunile din Capitolul 1 cu specificitatea concretă aferentă
problematicii studiate/temei stabilite.

9
 Greşeli:
incomplete
prezentare expozitivă şi necritică asupra literaturii de specialitate

CAPITOLUL 3 - METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1. Obiectivele cercetării
Obiectivele lucrării reprezintă ghiduri ale întregii cercetării, ele justificând, în mare parte,
însăşi cercetarea.
3.1.1. Obiective teoretice (au caracter general teoretic- metodologic)
3.1.2. Obiective practice (au caracter ameliorativ)

Greşeli:
cercetării nu sunt formulate clar;
, nu sunt explicite.

3.2. Ipotezele cercetării (formularea lor trebuie să fie explicită)

Greşeli:
le (care de fapt reprezintă răspunsurile pe care le dă cercetătorul la aceste
întrebările cercetătii, pe baza literaturii de specialitate şi a propriilor estimări) nu au legătură
cu obiectivele sau întrebările cercetării;
nu fac referire la variabile măsurabile, care să poată fi testate statistic, ci
sunt generale:
sugerează relaţia cauzală între variabile („determină”, „influenţează”),
atunci când acestea nu sunt măsurate în context experimental;
le se referă la mai mult de două variabile, iar de procedura de testare
statistică include numai două variabile.

3.3. Prezentarea subiecților/participanților cercetării. Se referă la: descrierea

subiecților/lotului de subiecţi/eşantionului (modul şi criteriile de constituire, mărime,
populaţie de referinţă, numărul de subiecţi în cazul cercetărilor parametrice/cantitative să fie
relevant). Opţional, vă puteţi referi aici şi la descrierea variabilelor cercetării.

10
 Greşeli:
lotului de subiecţi/eşantionului;
prezentării variabilelor;
prezentare confuză a variabilelor, fără identificarea explicită a variabilelor
dependente şi a celor independente.

3.4. Descrierea metodelor şi instrumentelor/tehnicilor de cercetare. Instrumentele

utilizate în recoltarea datelor trebuie să fie descrise în mod adecvat. Atunci când se utilizează
instrumente cunoscute, trebuie să se facă referire la referinţele care le susţin din punct de
vedere teoretic şi aplicativ. Atunci când se utilizează inventare și chestionare elaborate
personal (de către autorul lucrării), se va descrie modul în care a fost construit acesta (analiză
de itemi, consistenţă internă, validitate de construct).
Fiecare instrument aplicat, cu excepția instrumentelor psihologice cu licență, trebuie
să se regăsească, sub formă de prototip, la sfârşitul lucrării în Anexe.

Greşeli:
izarea unor instrumente ale căror caracteristici nu sunt cunoscute;
mentelor elaborate de autorul lucrării.

Cu referire la metodele şi instrumentele utilizate trebuie avute în vedere următoarele

aspecte:
 Într-o cercetare, aplicarea unei singure metode și tehnici este incompletă, deoarece
se situează şi se finalizează într-un singur nivel analitic (cel mai frecvent descriptiv). Este
suficient să se aplice o altă metodă pentru ca întreaga construcţie teoretică să se clatine; de
aceea se necesită utilizarea combinată a metodelor, pentru a se crea posibilitatea
complementarităţii şi comparării lor. Se pot face combinaţii de gradul I (în cadrul aceleaşi
metode) – combinaţia între concepte, indicatori şi scale de măsurare în cadrul aceluiaşi
instrument de măsurare sau aplicarea repetată a aceluiaşi instrument de cercetare cu scopul de
a verifica gradul de stabilitate în producerea datelor şi nivelul de consistenţă a datelor
empirice culese în studii diferite şi combinaţii de gradul II (între metode diferite) – pentru a
elimina efectele induse de particularităţile fiecărei metode în parte (unele fiind predominant
cantitative, altele predominant calitative, iar un fenomen nu poate fi redus doar la un singur
aspect).

11
  A nu se confunda metoda cu tehnica/instrumentul! Faceţi distincţia clară între
metodă şi instrument/tehnică (de exemplu: chestionarul este tehnică/ instrument, iar metoda
corespunzătoare acestei tehnici este metoda anchetei).
 A nu se descrie teoretic metodele cunoscute! Ele doar se justifică în cadrul lucrării
(de ce le-am aplicat, ce-am urmărit, care este specificul lor în raport cu cercetarea noastră);
descrierea tehnicilor (instrumentelor) de investigaţie se face pe scurt (iar instrumentul ca atare
se prezintă la Anexe). Excepţie constituie cazul în care studentul elaborează personal metode
şi tehnici (atunci se necesită descrierea completă a acestora).

3.5. Rezultatele cercetării și interpretarea lor

Acest capitol va trebui să valorifice în mod sistematic, clar şi inteligibil datele
obţinute, în sprijinul verificării ipotezelor cercetării. În acest sens, se au în vedere două etape
succesive :
a) prezentarea și analiza/prelucrarea datelor;
b) interpretarea rezultatelor cercetării.
a) Prezentarea şi analiza/prelucrarea datelor.
 Există două modalităţi de prezentare a datelor (alegeți doar una dintre ele):
­ Se prezintă datele în funcţie de ipotezele formulate (recomandarea noastră);
­ Prezentarea datelor în funcţie de metodele folosite.
NOTĂ: Pentru fiecare ipoteză se menţionează metodele și tehnicile aplicate.
Analiza/prelucrarea datelor presupune ca datele statistice să fie supuse unei duble
analize: analiza statistică descriptivă (prin indicatori adecvaţi scalei de măsurare a
variabilelor) şi testarea ipotezelor (prin proceduri adecvate fiecărei ipoteze, naturii şi
caracteristicilor variabilelor).
Greşeli:
prea multe grafice (a se selecta acele grafice care să ilustreze relaţii între variabile,
şi nu variabile individuale);
toate graficele sau tabelele sunt incluse la Anexe, fără a ţine cont de relevanţa lor în
text pentru facilitarea înţelegerii lucrării;
excesiv încărcate cu cifre, devenind dificilă înţelegerea lor;
utilizarea unor prelucrări statistice nejustificate, neadecvate;

rezultatele obţinute la testele statistice sunt trecute la Anexe (rezultatele se introduc

în text, acolo unde se discută semnificaţia lor psihologică);

12
 rezultatele la testele statistice sunt prezentate incorect;
datele sunt preluate împreună cu texte în limba engleză, emise de programele de
prelucrare, ceea ce face dificilă înţelegerea rezultatelor.
b. Interpretarea rezultatelor cercetării se referă la transpunerea rezultatelor
statistice în concluzii cu semnificaţie psihologică. Se vor evidenţia relaţiile dintre rezultatele
proprii şi cele raportate în literatura de specialitate.
Greşeli:
ezultatelor numerice şi a semnificaţiei statistice, fără a se
preciza semnificaţia psihologică a acestora.

OBSERVAŢIE: În cadrul acestui capitol se accentuează pe următoarele elemente:

 Corectitudinea aplicării formulelor de calcul statistic;
 Analiza statistică a gradului de semnificaţie a rezultatului obţinut prin aplicarea
formulelor (teste de semnificaţie)
 Reprezentativitatea datelor obţinute şi semnificaţia psihologică.

CAPITOLUL 4 – CONCLUZIILE CERCETĂRII

4.1. Validarea / invalidarea ipotezelor cercetării
 Acestea sunt concluzii de tip parţial şi se raportează la obiectivele şi ipotezele
cercetării, cuprinzând o sumară reluare a obiectivelor şi motivaţiei cercetării, urmate de
sinteza rezultatelor obţinute şi a semnificaţiei acestora în contextul literaturii dedicate temei
analizate.
 Atenţie! În acest capitol (maximum 3 pagini) nu se mai dau informaţii teoretice (ci
doar ce s-a obţinut în raport cu obiectivele şi ipotezele cercetării) şi în nici un caz nu se
introduc abia acum informaţii teoretice noi! (Toate informaţiile teoretice trebuie incluse în
primul capitol!)
4.2. Recomandări pentru cercetările viitoare
 Vom identifica şi câteva concluzii generale ale cercetării.
 Se pot menţiona dificultăţile întâmpinate pe parcursul cercetării, eventualele puncte
nevralgice ale acesteia, care vor trebui evitate în viitor.
 Se vor preciza deschiderile, recomandările către alte direcţii de cercetare legate de
subiectul respectiv.

13
  Se vor menţiona contribuţiile personale la realizarea lucrării. Într-un paragraf
denumit „Contribuţii originale”, se pot menţiona acele aspecte care reprezintă o noutate în
raport cu tema studiată.

Partea finală
În partea finală a lucrării vor fi puse în ordine succesivă:
 anexele
 lista referinţelor bibliografice
 rezumatul în limba română
Anexe
În anexe se introduc informaţii care nu sunt imediat necesare în textul lucrării pentru
ca aceasta să fie înţeleasă sau care prin introducrea lor în text ar fi îndepărtat cititorul de la
cursivitatea ideilor. Anexele pot cuprinde: chestionarele utilizate, ilustraţii sau tabele
suplimentare, prelucrări statistice suplimentare, orice alte materiale considerate relevante
pentru temă.
Este indicat ca numărul de pagini al anexelor să nu fie excesiv.

Bibliografie
Stabilirea Listei bibliografice reprezintă un criteriu deosebit de important în
elaborarea și evaluarea lucrării de licență/masterat, deoarece pune în evidență aria de
acoperire a temei și problemei studiate, respectiv efortul studentului/masterandului de
selectare a surselor documentare relevante și adecvate în raport cu subiectul abordat.
Lista referințelor bibliografice va fi elaborată după următoarele cerințe obligatorii:
 va fi plasată la sfârșitul lucrării, la capitolul Bibliografie.
 va cuprinde lista lucrărilor citate: toate lucările citate în textul lucrării (indiferent de
capitol, inclusiv Introducere). Astfel, orice citat sau referință bibliografică din textul
lucrării trebuie se regăsească în Lista bibliografică, și invers: orice lucrare inclusă în
Lista bibliografică trebuie să se regăsească în textul lucrării. Această regulă este
valabilă indiferent de natura surselor documentare. publicate sau nepublicate/în
manuscris; scrise, electronice/internet, orale, audio-video, materiale ilustrative – tabele,
figuri/diagrame/scheme, imagini).
 va fi elaborată conform standardelor de redactare APA (American Psychological
Association), Ediția a 6-a.

14
 va fi ordonată alfabetic după numele de familie al primului autor al lucrării, cu indentarea
agățată/Hanging Indent (1 cm) a liniei a doua şi a celor următoare (dacă există).

Câteva reguli de formatare/tehnoredactare a bibliografiei/listei bibliografice

(conform standardelor APA):
Cărți de autor:

Numele autorului, Prima iniţială. A doua iniţială. (an). Titlul lucrării. Locul apariției: Numele
Editurii.

Numele autorului, Prima iniţială. A doua iniţială. (an). Titlul lucrării. [Online] Disponibil pe
<URL> pagina web [Accesat la data de ZZLLAAAA].

Numele editorului, Prima iniţială. A doua iniţială. (Ed.) (an). Titlul lucrării. Locul apariției:
Numele Editurii.

Numele editorului, Prima iniţială. A doua iniţială. (an). Titlul lucrării. [Online] Disponibil pe
<URL> pagina web [Accesat la data de ZZLLAAAA].

Capitole din cărți:

Autor, A. A., & Autor, B. B. (an). Titlul capitolului. În A. Editorul, B. Editorul, & C. Editorul
(Eds.), Titlul cărţii (pp.- pp.). Locul apariției: Editură.
Autor, A. A, & Autor, B. B. (an). Titlul capitolului. În A. Editorul, B. Editorul, & C. Editorul
(Eds.), Titlul cărţii (pp.- pp.). [Online] Disponibil pe <URL> pagina web [Accesat la
data de ZZLLAAAA].

Articole în reviste
Numele autorului, Prima iniţială. A doua iniţială., Numele autorului, Prima iniţială. A doua
iniţială., & Numele autorului, Prima iniţială. A doua iniţială. (an). Titlul articolului. Titlul
jurnalului, Numărul volumului, paginile între care este cuprins articolul. citit de la: adresa paginii
de Web de unde a fost citit articolul şi, eventual, data la care a fost accesată această pagină, dacă
conţinutul său este posibil să fie schimbat în viitor.

Autor, A. A, Autor, B. B., & Autor, C. C. (an). Titlul articolului. Titlul Revistei, volumul
(numărul), pp-pp.
Autor, A. A., Autor, B. B., Autor, C. C., Autor, D. D., Autor, E .E., Autor, F. F., ... Autor,
Y.Y. (an). Titlul articolului. Titlul Revistei, volumul (numărul), pp-pp. [Online]
Disponibil pe <URL> pagina web [Accesat la data de ZZLLAAAA].
Conferințe / Simpozioane:

15
Colaborator, A. A., Colaborator, B. B., Colaborator, C. C., & Colaborator, D. D. (an, lună).
Titlul lucrării. În Titlul conferinței / simpozionului. Lucrare prezentată cu ocazia
[Numele Organizaţiei], Locul apariției.

Prezentator, A. A. (an, lună). Titlul lucrării / posterului. Lucrare / poster prezentat cu ocazia
[Numele Organizaţiei], Locul apariției.

Lucrări nepublicate:
Author, A. A. (an). Titlul manuscrisului. Manusris nepublicat [sau "Manuscris trimis spre
publicare" sau "Manuscris în curs de pregătire"].

Internet / Pagină web

Precizarea paginilor de unde au fost preluate citatele sau ideile altor autori.

Câteva reguli privind formatul de citare (în text)

(conform standardelor APA):

În textul lucrării modul de citare a surselor bibliografice se va face conform

standardelor de citare APA, Ediția a 6-a.
­ În text, citarea se face indicând între paranteze numele autorului urmat de anul
publicării lucrării citate. De exemplu: „... text... (Ionescu, 2014)”, sau „...aşa cum afirmă
Ionescu (2014)”.
­ Preluarea identică a unui fraze va fi citată cu indicarea paginii din sursa utilizată. De
exemplu: „text citat” (Ionescu, 2014, 115).
­ La citarea surselor secundare se folosește apud (care înseamnă citat după.../prin
intermediul...). În text se vor indica ambele surse: sursa primară (lucrarea/autorul din poziția
1 - cea a autorului la care s-a avut acces prin studierea directă a lucrării) şi sursa secundară
(lucrarea/autorul din poziția 2 - (atunci când se citează o lucrare/un autor care care nu a fost
studiată/studiat în mod direct, ci a fost citată/citat în altă lucrare/autor). Sursa secundară va fi
deci precedată de menţiunea apud. De asemenea, în cadrul citării se va menționa anul de
apariţie atât a sursei secundare, cât și a sursei primare.
De exemplu: text (Stănescu, 1990, apud Ionescu 2014).
În lista bibliografică se va menționa numai sursa secundară.
­ În text nu se utilizează decât numele autorului.
­ În cazul în care sunt mai mult de trei autori, în text se va trece numai numele primului
autor, urmat de expresia et al.

16
 ­ Se va utiliza un singur stil de citare (APA) pe tot parcursul lucrării.
­ Sursele bibliografice trebuie să fie actuale.
­ Se recomandă utilizarea și a bibligrafiei străine, a bazelor de date internaționale.

REGULI DE EDITARE
Lucrarea va fi editată pe computer şi tipărită la imprimantă, într-o formă care trebuie
să respecte următorul set de criterii:
o Formatul de pagină: A4, scrisă numai pe o faţă
o Margini: sus/jos: 2.5 cm, stânga: 3.5 cm, dreapta: 2,5 cm, 12 pct. (pentru text), la 1,5
rânduri, aliniat: stânga-dreapta (justify)
o La tehnoredactarea lucrărilor se utilizează obligatoriu diacriticele
o Tipul fontului: Times New Roman
o Mărimea fontului: 12
o Spaţiere: 1 ½ rânduri
o Numerotare pagini: jos, la mijlocul paginii
o Titlurile capitolelor, cu majuscule şi pe pagină nouă
o Titlurile subcapitolelor sau subpunctelor, în continuarea textului, la două linii
distanţă, cu litere bold
o Tabele şi figuri – se numerotează cu două cifre separate prin punct, prima cifră
reprezentând numărul capitolului, iar cea de a doua numărul curent al tabelului din capitolul
respectiv, poziţionat imediat sub tabel/figură împreună cu denumirea acestuia/eia sau a sursei
de provenienţă, indicând în mod obligatoriu numele sau denumirea tabelului/figurii, numele
autorului, lucrarea, editura, localitatea, anul sau pagina de Internet cu link complet, în funcţie
de situaţia dată.
o Numerotarea paginilor – se face numerotare integrală pornind de la pagina de titlu,
dar numărul de pagini vor apărea vizibil începând cu partea de Introducere. Numerotarea
paginilor va fi una centrată (center) şi poziţionată în subsolul paginii.
o Forma de prezentare: legată cu arc şi copertată (copertă transparentă) sau cu copertă
cartonată.
o Număr de exemplare: se depun două exemplare, unul la secretariat odată cu dosarul
de înscriere la examenul de licenţă/masterat, al doilea la profesorul coordonator.
Nu este impusă o mărime standard a lucrării. Orientativ, aceasta poate avea între 60 şi
100 de pagini. Numărul de pagini în sine nu reprezintă un criteriu de acordare a notei.

17
 În general, trebuie respectată următoarea pondere din numărul total de pagini:
 30-40% din lucrare - partea teoretică
 60-70% din lucrare - partea experimentală (de cercetare concretă)

RECOMANDĂRI STILISTICE:
Lucrarea va fi scrisă în stil impersonal (nu se va utiliza persoana I). Se va folosi un
limbaj simplu şi clar. Informaţiile vor fi comunicate într-o manieră directă şi inteligibilă,
într-o structurare logică şi coerentă. Se va acorda atenţie eliminării greşelilor gramaticale şi
de editare.

CERINŢE ETICE:
A plagia înseamnă a-ți însuși în mod direct/intenționat sau indirect/involuntar, integral sau
parțial, ideile, ipotezele, teoriile, argumentele, expresiile, textele, creațiile altora (publicate
sau nepublicate), fără a cita deloc sau fără a menționa într-un mod corect/clar sursa/sursele
de unde au fost preluate - sursele/referințele bibliografice în text și la sfârșitul lucrării (la
Bibliografie).

Surse din care se poate plagia: tipărite / electronice (carte/capitol de carte; articole din
reviste/ziare; traduceri; rezultate de cercetare; tabele; figuri etc.), audio-video.

Modalități frecvente de plagiat:

­ preluarea identică (copierea cuvânt cu cuvânt) a unui text (expresii, fraze), tabel, figuri,
imagini, fără a preciza sursa de unde au fost preluate aceste citate;
­ parafrazarea – reformularea greșită a unui text, integrală sau parțială, dintr-o
carte/articol etc.
­ rezumarea greșită a unui text;
­ plagiatul digital/on-line – nerespectarea regulilor de citare electronică și preluarea
identică (Copy-Paste) a unor texte de pe internet, fără a menționa sursa în text și la
sfârșitul lucrării (la Bibliografie).

Plagiatul reprezintă una dintre formele grave de încălcare a normelor etice în redactarea
unei lucrări științifice.

18
Cunoașterea și respectarea normelor/regulilor de redactare și citare academică reprezintă
conduite și norme etice obligatorii, iar încălcarea acestora (în mod voluntar/intenționat sau
involuntar/prin neglijență) atrage după sine sancțiuni disciplinare universitare (avertisment
scris, exmatriculare cu drept de reînmatriculare / exmatriculare fără drept de
reînmatriculare), sancțiuni prevăzute în Codul de etică și deontologie universitară cu
respectarea prevederilor legii:
 Legea 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea
tehnologică, lege actualizată (modificată și completată) prin: Legea nr. 398/2006,
Ordonanţa Guvernului nr. 28/2011
 Legea Educaţiei Naţionale 1/2011 - Art. 319-320
 Carta Universităţii Spiru Haret, București, 2011 - Art. 228 (5), (6)
 Codul de etică și deontologie universitară (Extras din Carta Universităţii Spiru
Haret) – Art. 14 (5)
 Regulamente aprobate de Senatul Universităţii Spiru Haret:
 Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei de Etică
Universitară – Art. 32-33, 35-36
 Regulament pentru activitatea profesională a studenților – Art. 23 (4)
 Regulament propriu privind organizarea și desfășurarea examenelor de
licență/diplomă și disertație – Cap. VII, Art. 52.

Universitatea Spiru Haret dispune de un program/software de identificare a textelor

plagiate, prin care textul lucrării trimis/predat de student în format electronic este introdus în
baza de date a software-lui și verificat/confruntat cu textul original (al autorului/autorilor din
care s-a plagiat).

Evitarea plagiatului involuntar / neintenționat / prin neglijență

Septimiu Chelecea, în cartea sa „Cum sa redactăm” (2003) propune câteva reguli pentru
evitarea plagiatului involuntar, valabile atât pentru citarea tipografică, cât şi pentru citarea
electronică:
- „să închidem între ghilimele orice text care aparţine altora;
- să menţionăm numele, titlul lucrării, locul de apariţie, editura, anul, pagina;
- să fim atenţi la distincţia dintre cunoştinţele comune, care au intrat în patrimoniul
ştiinţei şi informaţiile din sfera dreptului de proprietate intelectuală;

19
 - să reproducem cu cuvintele noastre ideile centrale ale unui text, menţionând corect
autorul şi opera care ne-au inspirat;
- să prescurtăm textul original, exprimând într-o manieră proprie ideile de bază din
opera citată” (Chelcea, 2003, București, Editura comunicare.ro, pp. 39-40).

Rezumatul în limba română. Este indicat ca rezumatul lucrării să nu depăşească o

pagină. Rezumatul va cuprinde: suportul teoretic, obiectivele cercetării, metodologia
cercetării, rezultate, concluzii.

20
 Secţiunea IV: CICLURILE ŞI ETAPELE CERCETĂRII PSIHOLOGICE
(Zlate, Mielu, 2000)

Elaborarea lucrării de licenţă presupune o anumită procesualitate, desfăşurată pe parcursul a

trei mari cicluri, fiecărui ciclu al cercetării corespunzându-i anumite etape:

I. Ciclul preparator (anticipativ)

 Conţine toate operaţiile intelectuale ale cercetătorului menite a pregăti desfăşurarea
concretă a cercetării, de la formularea problemei de cercetare până la stabilirea anticipativă a
instrumentelor de recoltare a datelor.
 Presupune parcurgerea următoarelor etape (demersuri):
1. delimitarea domeniului, temei şi problemei de cercetare;
2. informarea şi documentarea;
3. specificarea obiectivelor sau a scopurilor;
4. formularea ipotezelor şi a variabilelor;
5. definitivarea metodelor, procedeelor şi a tehnicilor de investigare;
6. alegerea şi descrierea domeniului de aplicare a metodelor.

II. Ciclul productiv

 Vizează acţiunile de aplicare a instrumentelor imaginate în vederea recoltării
datelor şi apoi a prelucrării lor.
 „Produce” date, concluzii, idei inovatoare.
 Presupune următoarele etape:
7. aplicarea metodelor şi recoltarea datelor;
8. prelucrarea datelor recoltate;
9. formularea concluziilor;
10. validarea concluziilor în vederea generalizării lor.

III. Ciclul final

 Se referă la finalizarea întregii lucrări de la reluarea ei.
 Încheie cercetarea cu două etape:
11. comunicarea sau publicarea rezultatelor şi concluziilor cercetării;
12. reluarea întregului ciclu.

21
 Observaţii:
a. Demersurile intelectuale şi practice întreprinse de cercetător de-a lungul celor 3
cicluri, prin trecerea de la unul la altul, sunt numeroase şi variate. Ele se înlănţuie unele de
altele, după schema logică prezentată, chiar dacă aceasta nu este rigidă şi ireversibilă.
b. Primul ciclu este interactiv- cercetătorul îl poate repeta până când este convins de
fundamentarea sa riguroasă. Pe măsură ce intră în posesia unor noi informaţii, el îşi poate
schimba sau reformula ipotezele, poate renunţa la unele instrumente de investigaţie, poate
concepe altele noi. Din momentul în care a aplicat însă metodele de cercetare şi a recoltat
primele date (deci când a trecut la ciclul productiv), nu mai are voie să se reîntoarcă la primul
ciclu pentru a schimba ipoteza, fundamentarea metodologică. Ele este obligat să-şi aplice
integral proiectul de cercetare, chiar dacă unele date recoltate îi vor invalida ipotezele.
Pertinenţa rezultatelor, a interpretării şi a concluziilor formulate vor justifica ciclul final-
comunicarea şi publicarea lor, iar invalidarea lor va constitui prilejul redeclanşării unui nou
ciclu al cercetării.

Detalii privind etapele cercetării:

1. Delimitarea domeniului, temei şi problemei de cercetare
 Cu această primă etapă debutează orice cercetare, ea condiţionând într-un fel
derularea întregului ciclu al cercetării.
 Pentru elaborarea unei lucrări de licenţă, studentul va trebui să circumscrie mai
întâi domeniul, apoi tema şi în fine problema de cercetare. El trebuie să opereze o serie de
selecţii succesive care îl vor conduce spre formularea precisă a problemei ce urmează a fi
investigată.
 „Probleme” de cercetare sunt numai aspectele teoretice sau practice necunoscute
sau neinvestigate până la un moment dat, ci şi cele foarte bine cunoscute, mult investigate şi
teoretizate, însă insuficient, neconvingător sau unilateral abordate. De asemenea, ideile,
punctele de vedere şi conceptele controversate constituie probleme de cercetare.
 Cu cât problema de cercetare va fi mai bine şi mai exact circumscrisă, cu atât va
creşte probabilitatea soluţionării ei corecte.
 Problema poate avea un grad mare de specificare, chiar de la început, sau îl poate
căpăta pe parcurs, mai ales în urma celui de-al doilea ciclu al cercetării.

22
 2. Informarea şi documentarea
 Constă mai întâi în localizarea (identificarea) informaţiei utile cercetării problemei
propuse şi apoi, în lecturarea şi asimilarea ei.
 Presupune rezolvarea următoarelor aspecte de către cercetător:
a. Care sunt metodele de care dispune pentru recoltarea informaţiilor necesare?
(de exemplu: metoda convorbirii, metoda analizei documentelor etc)
b. De unde recoltează informaţiile? (publicaţii, comunicări ştiinţifice, lucrări de
popularizare)
c. Care sunt formele recenzării informaţiilor?
 Contribuie la stabilirea stadiului atins în abordarea şi soluţionarea problemei
respective, la conturarea punctelor „tari” şi „nevralgice”, la identificarea dezacordurilor dintre
cercetători, a căilor posibile de investigare.

3. Specificarea obiectivelor
 Obiectivele unei cercetări reprezintă ghiduri sau principii călăuzitoare ale întregii
investigaţii, ele justificând, în mare parte, însăşi cercetarea.
Observaţie: cercetarea nu are un scop în sine („cercetăm de dragul de a cerceta!”), ci
este subordonată fie asigurării avansului cunoaşterii ştiinţifice (scop teoretic), fie optimizării
acţiunilor şi activităţilor umane (scop practic).
 Există 2 mari tipuri de obiective:
d. Teoretice (generale)
 Au caracter teoretic-metodologic, cum ar fi: formularea unor teorii, concepţii,
puncte de vedere; stipularea unor teorii, concepţii deja elaborate de alţi autori; corijarea unor
explicaţii avansate în alte cercetări; analiza comparativă a unor teorii sau soluţii în vederea
desprinderii asemănărilor şi deosebirile dintre ele; sintetizarea concepţiilor şi teoriilor
existente cu scopul surprinderii continuităţii sau rupturii dintre ele, a progresului sau
regresului realizat prin trecerea de la unele la altele; elaborarea unor modele sintetic-
integrative; conceperea unor noi instrumente de investigaţie; descoperirea unor noi variante
de prezentare şi prelucrare statistico-matematică a rezultatelor etc.
e. Practice (aplicative)
 Cu caracter ameliorativ
 Ţintesc spre intervenţia în realitatea studiată în vederea ameliorării
funcţionalităţii ei.

23
  Pot fi propuse programe de intervenţie, menite a contribui la soluţionarea unor
probleme practice.

OBSERVAŢII:
a. Claritatea, exactitatea şi pertinenţa obiectivelor (teoretice şi practice) evidenţiază
ancorarea şi anvergura aspiraţiilor şi demersurilor cercetătorului, capacităţile lui novatoare şi
previzionale.
b. Obiectivele oferă cercetătorului prilejul ca la capătul investigaţiilor sale să se
întoarcă de unde a pornit pentru a vedea dacă ceea ce şi-a propus a fost sau nu realizat.

4. Formularea ipotezelor şi a variabilelor

 Constituie cel mai important demers pentru o cercetare ştiinţifică (ele au fost
considerate ca reprezentând „nucleul” unei cercetări ştiinţifice).
 Rolul lor este acela de a ghida, de a direcţiona întreaga cercetare.
 Câteva definiţii:
f. REBER (1995) – „O ipoteză este o propoziţie sau asumţie care serveşte în
explicarea câtorva fapte”.
g. LENY (1997) – Ipoteza este o „propoziţie teoretică supusă probei faptelor”.
h. KERLINGER (1964) – „O ipoteză este un enunţ conjunctural despre relaţia dintre
2 sau mai multe variabile”.(rezultă de aici că legătura dintre variabile nu este sigură, ci
probabilă).
i. GALTUNG (1967) – „O ipoteză este o propoziţie despre felul în care un set de
unităţi S este distribuit într-un spaţiu de variabile X1, X2, X3, …Xn.
 Structura ipotezei include:
 O unitate (grup, societate, instituţie, persoană etc)
 O variabilă (coeziune, inteligenţă, democraţie, ierarhie etc)
 Un set de valori ale variabilelor (puternică, autentică, înaltă, excepţională etc)
 Exemple de ipoteze (tipuri de formulări):
 Cu cât oamenii sunt mai inteligenţi, cu atât coeziunea grupului din care fac
parte este mai mare.
 Dacă societatea este autentic democratică, atunci ierarhia organizaţională în
instituţii nu este prea înaltă.
 Pentru a fi valide, ipotezele trebuie să se fondeze pe fapte reale, să fie verificabile
(confirmarea/infirmarea lor) şi specifice (să nu se piardă în generalităţi).

24
  Cel mai frecvent, ipoteza este formulată în termenii: „dacă”….. „atunci”....
 În cadrul unei cercetări, întâlnim ipoteze denumite ipoteze empirice (ipoteze de
lucru): observând faptele şi fenomenele din viaţa cotidiană cercetătorul formulează ipoteze
despre regularitatea probabilă a producerii lor, despre legăturile posibile dintre ele, sau
analizând datele din cercetările empirice anterioare putem intui noi raporturi dintre variabile.
j. Metodele de cercetare sunt deja elaborate şi disponibile. În acest caz, trebuie
selectate metodele cele mai adecvate cercetării în funcţie de concepţia general-teoretică
împărtăşită, de obiectivele şi ipotezele cercetării.
k. Elaborarea şi constituirea unor metode noi (situaţie în care este strict necesară
validarea instrumentului de cercetare).

5. Alegerea şi descrierea domeniului de aplicare a metodelor

 Cine vor fi subiecţii pe care urmează a se aplica metodele şi tehnicile de cercetare
definitivate în etapa anterioară? Ce caracteristici trebuie să deţină aceştia? De unde vor fi
selecţionaţi?
 Alegerea subiecţilor se va face în funcţie de natura problemei studiate şi de
intenţiile cercetătorului (de a aplica metodele şi tehnicile pe unităţi mai mari sau mai mici de
indivizi).
 Aspecte ce vizează stabilirea eşantionului, mărimea şi reprezentativitatea lui.
 În psihologie, cercetările nu se fac atât pe eşantioane, cât pe grupuri de subiecţi
(grupuri naturale, grupuri experimentale şi de control).

6. Aplicarea metodelor şi recoltarea datelor

 Vizează măsurarea variabilelor şi testarea ipotezelor formulate.
 Se pune problema modului de aplicare al metodelor şi instrumentelor de cercetare
şi locului de aplicare a acestora (laborator sau teren), care vor influenţa calitatea cercetării.

7. Prelucrarea datelor recoltate

a. Analiza rezultatelor:
 permite stabilirea gradului de confirmare sau infirmare a ipotezelor de cercetare de
către fapte, precum şi precizarea modului în care orice aspect al datelor recoltate modulează
sau completează primele concluzii referitoare la ipoteze.
 poate fi cantitativă (surprinderea relaţiilor cantitative, numerice dintre variabilele
studiate) şi calitativă (interesate de substanţa fenomenelor, de aspectele calitative).

25
 b. Interpretarea rezultatelor:
 Constă în corelarea şi integrarea tuturor informaţiilor rezultate în urma analizei,
fie în vederea formulării de noi ipoteze de cercetare, fie a sugerării unor moi direcţii de
cercetare.
 Este dependentă de gradul de confirmare a ipotezei:
 Confirmarea completă a ipotezei creează cele mai puţine probleme de
interpretare, deoarece faptul anticipat coincide cu cel măsurat.
 Confirmarea parţială (atunci când rezultatele obţinute nu acoperă decât o parte
din ipotezele de la care s-a pornit)
 Infirmarea (echivalând cu negarea demersurilor) ipotezelor ridică cele mai
multe şi mai grave probleme de interpretare.
 În aceste două cazuri, cercetătorul trebuie să dea dovadă de mare prudenţă
propunând strategii de cercetare care să fie confirmate în viitor (în cazul confirmării parţiale)
sau întreprinzând analiza erorilor metodologice, chiar a poziţiilor teoretice inexacte de la care
s-a pornit (în cazul infirmării ipotezelor).

8. Formularea concluziilor
 În urma analizei şi interpretării datelor recoltate, a stabilirii semnificaţiei lor în
raport cu problema abordată şi mai ales cu ipotezele elaborate, se recurge la formularea
concluziilor întregii cercetări (concluzii finale).
 Concluziile:
 Sunt exprimări sintetice care conţin sau rezumă esenţa rezultatelor obţinute în
cercetare.
 Pot avea un caracter mai general sau mai particular în funcţie de generalitatea sau
specificitatea obiectivelor şi ipotezelor iniţiale.
 Relevă gradul de originalitate a cercetării, dacă s-a ajuns la idei noi care le
depăşesc sau continuă pe cele deja cunoscute sau dacă ideile deja cunoscute sunt doar
confirmate sau întărite.
 Conţin uneori implicit sugestii, pentru viitoarele cercetări (este de dorit însă
formularea explicită a acestor sugestii).

26
 Secţiunea V: SUSŢINEREA LUCRĂRII DE LICENŢĂ

Susţinerea lucrării de licenţă/disertaţie, în faţa comisiei de specialitate, trebuie să se

încadreze între 10 - 15 minute.
Absolventul trebuie să prezinte lucrarea conform următoarelor obiective operaţionale:
 Să facă o scurtă introducere (să menţioneze titlul lucrării, numele absolventului, numele
coordonatorului ştiinţific, actualitaeta temei);
 Să prezinte principalele idei din conţinutul lucrării, accentul fiind pus pe Metodologia
cercetării (obiective, ipoteze, metode şi tehnici utilizate, lotul de subiecţi, rezultate);
 Să prezinte aspectele de originalitate ale lucrării, avantaje şi limite ale cercetării,
sugestii pentru cercetări viitoare.

La finalul prezentării, membrii comisiei vor adresa întrebări pentru a verifica mai ales
dacă absolventul:
 cunoaşte bine tema (problematica) abordată;
 a formulat în mod corect obiectivele şi ipotezele cercetării;
 a stabilit în mod adecvat lotul de subiecţi;
 a aplicat în mod corect şi personal instrumentele/tehnicile de cercetare;
 a utilizat în mod adecvat bibliografia.

Secţiunea VI:
CRITERIILE DE EVALUARE A LUCRĂRII DE LICENŢĂ / DISERTAŢIE

1. Îmbinarea dintre cercetarea teoretică şi cea aplicativă (cu pondere pe cercetarea

aplicativă).
2. Noutatea şi actualitatea temei.
3. Capacitatea de formulare clară şi riguroasă a obiectivelor şi ipotezelor.
4. Contribuţii personale:
 În plan teoretic: noi puncte de vedere, de abordare, delimitări conceptuale etc.
 În plan aplicativ: utilizarea unor metode mai noi sau mai vechi, creaţie de metodă,
de tehnici de investigaţie.
5. Informare bibliografică – recenţa bibliografiei, variaţia, adecvarea la subiect,
selecţia.
6. Aspecte de design a lucrării: structurare, punere în pagină, reprezentare grafică etc.
7. Modul de prezentare și susţinere publică (în cadrul comisiei de licență) a lucrării.

27
 Secţiunea VII: BIBLIOGRAFIA CONSULTATĂ

CHELCEA, Septimiu (2003). Cum să redactăm o lucrare de licenţă, o teză de

doctorat, un articol ştiinţific în domeniul ştiinţelor socioumane. Editura Comunicare.ro:
Bucureşti.
ECO, Umberto (2006). Cum se face o teză de licenţă: Disciplinele umaniste. Editura
Polirom: Iaşi.
ZLATE, Mielu (2000). Introducere în psihologie. Editura Polirom: Iaşi.

MULT SUCCES!

28
Secţiunea VIII - ANEXE

29
ANEXA 1 – COPERTA LUCRĂRII DE LICENŢĂ / DISERTAŢIE

30
 UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENŢĂ:
DENUMIREA PROGRAMULUI DE LICENȚĂ

LUCRARE DE LICENŢĂ

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
(Titlul didactic prescurtat/titlul ştiinţific prescurtat – Nume – Preume)

ABSOLVENT:
(Nume – Iniţiala prenumelui tatălui. – Prenume)

BUCUREŞTI
luna și anul depunerii lucrării

31
 UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT:
DENUMIREA PROGRAMULUI DE MASTER

LUCRARE DE DISERTAŢIE

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
(Titlul didactic prescurtat/titlul ştiinţific prescurtat – Nume – Preume)

ABSOLVENT:
(Nume – Iniţiala prenumelui tatălui. – Prenume)

BUCUREŞTI
luna și anul depunerii lucrării

32
ANEXA 2 – PAGINA DE GARDĂ A LUCRĂRII DE LICENŢĂ /
DISERTAŢIE

33
 UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENŢĂ:
DENUMIREA PROGRAMULUI DE LICENȚĂ

TITLUL LUCRĂRII DE LICENȚĂ

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
(Titlul didactic prescurtat/titlul ştiinţific prescurtat – Nume – Preume)

ABSOLVENT:
(Nume – Iniţiala prenumelui tatălui. – Prenume)

BUCUREŞTI
luna și anul depunerii lucrării

34
 UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT:
DENUMIREA PROGRAMULUI DE MASTER

TITLUL LUCRĂRII DE DISERTAȚIE

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
(Titlul didactic prescurtat/titlul ştiinţific prescurtat – Nume – Preume)

ABSOLVENT:
(Nume – Iniţiala prenumelui tatălui. – Prenume)

BUCUREŞTI
luna și anul depunerii lucrării

35
ANEXA 3 - MODEL DE CUPRINS AL LUCRĂRII DE
LICENŢĂ/DISERTAŢIE

36
 CUPRINS

Lista tabelelor (opțional) ............................................................................................................................ Pag.

Lista figurilor (opțional) .............................................................................................................................

Lista abrevierilor (opțional) ..................................................................................................................... ...

Mulțumiri (opțional) ...................................................................................................................................

Introducere .....................................................................................................................

Capitolul 1. Aspecte teoretice privind problematica studiată ....................................

Capitolul 2. Metodologia cercetării .............................................................................

2.1. Obiectivele cercetării ..............................................................................

2.1.1. Obiective teoretice ...........................................................................

2.1.2. Obiective practice ............................................................................

2.2. Ipotezele cercetării ..................................................................................

2.3. Subiecții/participanții cercetării ............................................................

2.4. Metode şi instrumente utilizate .............................................................

Capitolul 3. Rezultatele cercetării și interpretarea lor ...............................................

Capitolul 4. Concluziile cercetării .................................................................................

4.1. Validarea/invalidarea ipotezelor cercetării ..........................................

4.2. Recomandări pentru cercetările viitoare

Bibliografie ......................................................................................................................

Anexe ...............................................................................................................................

Rezumatul lucrării .........................................................................................................

37
38