LITERATURA

Literatura este, alături de muzică, dans, pictură, sculptură, arhitectură şi film, una din cele şap-
te arte. Materialul de bază al literaturii este cuvântul. Prin literatură se înţelege totalitatea operelor lite-
rare. Opera literară se prezintă sub forma unui text, în versuri sau în proză, prin care autorul creează un
univers imaginar ( fictiv ), transmiţându-şi sentimentele, gândurile , ideile . După felul în care autorul îşi
transmite sentimentele, op.literare se grupează în GENURI LITERARE .
GENUL EPIC - totalitatea op. literare în care un narator relatează întîmplări ce antrenează mai
multe personaje, sentimentele fiind exprimate indirect, prin intermediul acţiunilor şi al
personajelor .
Proza – modalitate de exprimare a literaturii ce nu se supune normelor de versificaţie, folosind
forma obişnuită, firească, a vorbirii.
Epicul implică:
instanţele comunicării narative ( autor , narator , pers. , cititor / receptor )
construcţia sub. op. literare ACŢIUNE, CONFLICT, REL. TEMPORO-SPAŢIALE
construcţia discursului epic – incipit , secvenţe narative , episod , final , tehnici narative .
NARATORUL – instanţa prin care se stabileşte comunicarea dintre autor (persoană fizică, reală,
care îşi exprimă viziunea particulară asupra lumii, construind universul fictiv al textului epic,
populat de pers. prin intermediul cărora TRANSMITE UN ANUME MESAJ.
Naratorul – voce narativă
N. obiectiv , neutru – nu se implică – rel. la pers. a III-a – impresia de fapt auten-tic
– se detaşează de personaje .
N. subiectiv – orientat spre zonele ascunse ale sensibilităţii umane – pătrunde în
adîncimi sufleteşti – evocă , reconstituie , fragmentează .
N. – personaj – fapte prez. din .persp. participării directe pers. I şi pers. a III-a –
viziune unilaterală asupra povestirii Narator omniscient – regizor al derulării evenimen-
telor -- stabileşte forma firului epic ( liniar, circular, mixt ) – intră în dialog cu cititorul ; îl
averti- zează asupra întîmplărilor ce vor urma (roman, nuvelă)
N. omniprezent - intervine cu digresiuni, comentarii – elimină orice formă a dialogului cu
cititorul .
CONSTRUCŢIA SUBIECTULUI OPEREI LITERARE
1.ACŢIUNEA - Înlănţuirea logică a întîmplărilor , avînd la baza o succesiune cronologică
- subiectul op. literare , desfăşurat pe 5 momente ( EXPOZIŢIUNEA , INTRIGA , DESF.
ACŢIUNII , PUNCTUL CULMINANT , DEZNODĂMÂNTUL )
2. CONFLICTUL – confruntarea între personaje determ. de contradicţia de idei , +atitudini , mod
particular de a vedea realitatea : conflict exterior / conflict interior
3.TIMPUL NARATIV – supunerea evenim. unor fenomene temporale – perspectivă, durată,
succesiune.
a. timp evenimenţial b. timpul povestirii – ( imperfectul )
4. SPAŢIUL EPIC – locul acţiunii
PLANUL ARGUMENTĂRII
Introducere – a. definiţie b. caracteristici ale speciei – ipostaza naratorului / statul pers. / mom.
subiectului / conflict moduri de expunere / tehnici narative
Cuprins – 1. instanţele narative – narator … personaje ….( clasificare )
2. construcţia subiectului – mom. subiectului / natura conflictului / alternarea
timpurilor naraţiunii : ( evenimenţial, al povestirii, al amintirii )
2
 3. construcţia discursului epic – A .moduri de expunere ; B tehnici narative
Tehnici narative – 1. înlănţuirea întîmplărilor : liniar / circular ( coincid. început – sfârşit )
secvenţial ( discontinuitate temporală, omiteri, evocări)
sinusoidal – frămîntări interioare ale personajelor, ale crizele lor de conştiinţă) /
mixt
Încheiere – concluziile vor viza minim 3 particularităţi prin care textul se încadrează în una din
speciile genului epic.
II GENUL LITERAR LIRIC – autorul – anonim sau cult – îşi transmite sentimentele în
mod direct, confesându-se . Vocea care se face auzită în poezia lirică aparţine eului liric.
Sentimentele sunt făcute vizibile prin imaginile poetice create cu ajutorul figurilor de stil.
Arta , formă de cunoaştere specific umană, satisface nevoia acestuia de frumos.
Surse de lirism – expresia unor sentimente profunde comunicate de vocea eului liric.
Eul liric / eul poetic – instanţa care comunică – prin textul poetic – idei, gânduri,
sentimente – un alt chip, o voce a poetului. Reprezintă („întruchipează”) o anumită ipos-
tază: contemplativul, meditativul, nostalgicul, observatorul, îndrăgostitul etc.
Eul liric – o „voce” imaginară interioară care, în poezie, comunică sentimente, stări, emoţii,
impresii, trăiri profunde.
- eul liric – „stratul cel mai adânc al fiinţei umane , strat puţin accesibil şi enigmatic.”
Eul este iniţiatorul întregii noastre vieţi lăuntrice – el direcţionează toate manifestă-
rile, toate aspectele vieţii sufleteşti.
Orice poezie lirică include elemente de banal, învestit pe nesimţite cu atributele unicului,
originalului. Banalul e transportat brusc în altă lume, o lume ireală şi ideală. Elementele de
banal, de realitate cotidiană, familiară tuturor, sunt transpuse într-o lume imaginară, a
adevărurilor fundamentale.
Cuvintele nu mai au rolul lor obişnuit de a comunica noţiuni, ci de a sugera.
Cuvintele poetice – sugerează o realitate nouă, neobişnuită, dau despre lume o cu totul altă
imagine decît cea cunoscută.
Poetul ne iniţiază în ordinea ascunsă a lumii. Tensiunea poetică – dată de
cuvinte-cheie .
Conţinutul poeziei lirice este subiectivitatea (lumea lăuntrică, interioară, constituţia sufle-
tească, sensibilă, contemplativă, care se opreşte asupra ei înseşi ca interioritate).
Poezia comunică întotdeauna o experienţă nouă sau un nou fel de a înţelege experienţa cu-
rentă , ori dă expresie unei trăiri a noastre care altfel ar rămâne neştiută, lărgindu-ne astfel
conştiinţa şi rafinându-ne sensibilitatea.
Mărcile lexico-gramaticale ale prezenţei eului liric
Verbe , pronume , adjective pronominale de pers. I sg. ( dominante ) –
confesiune lirică / elem. de conf. lirică = un astfel de test e marcat obligatoriu de
perspectivă subiectivă.

2. Verbe , pronume , adjective pronominale de pers. a II-a sg , verbe la imperativ ,

substantive în vocativ , interjecţii exclamative
: discurs liric - monolog adresat – adresare directă către un „personaj liric”- pot apărea
elemente de confesiune , evocare , descriere.

3. Verbe, pronume, adjective pronominale de pers. I

Ipostaza eului liric este de exponent . Aparent, un transmiţător, un interpret.