Sunteți pe pagina 1din 2

În limba ta de Grigore Vieru Limba noastră cea română 

În aceeaşi limbă Sărut vatra și-al ei nume


Toata lumea plânge, Care veșnic ne adună,
În aceeaşi limbă Vatra ce-a născut pe lume
Râde un pământ, Limba noastră cea română.
Ci doar în limba ta
Durerea poţi s-o mângâi, Cânt a Patriei ființă
Iar bucuria Și-a ei rodnică țărână
S-o preschimbi în cânt. Ce-a născut în suferință
Limba noastră cea română.
În limba ta
Ţi-e dor de mama, Pre pământ străvechi și magic
Şi vinul e mai vin, Numai dânsa ni-i stăpână:
Şi prânzul e mai prânz. Limba neamului meu dacic,
Şi doar în limba ta Limba noastră cea română.
Poţi râde singur,
Şi doar în limba ta În al limbii tezaur
Te poţi opri din plâns. Pururea o să rămână
Iar când nu poţi Limba doinelor de aur,
Nici plânge şi nici râde, Limba noastră cea română.
Când nu poţi mângâia
Şi nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în faţă,
Tu taci atunce
Tot în limba ta. Frumoasă-i limba noastră

Pe ramul verde tace


O pasăre măiastră,
Cu drag şi cu mirare
Ascultă limba noastră

De-ar spune şi cuvinte


Când cântă la fereastră,
Ea le-ar lua, ştiu bine,
Din limba sfântă-a noastră.
Pentru ea

Pentru ea la Putna clopot bate,


Pentru ea mi-i teama de pacate,
Pentru ea e bolta mai albastra
Pentru limba, pentru limba noastra.
Dumnezeu prima oara
Cand a plans printre astre,
El a plans peste Tara
Cu lacrima limbii noastre!
Pentru ea ninsori se cern din spatii,
Pentru ea puternici sunt Carpatii,
Pentru ea e calda vatra poamei
Pentru limba, pentru limba mamei.
Pentru ea noi varuim peretii,
Pentru ea mai sunt raniti poetii,
Pentru ea cresc florile visarii
Pentru limba, pentru limba Tarii.
Dumnezeu prima oara
Cand a plans printre astre,
El a plans peste Tara
Cu lacrima limbii noastre!

S-ar putea să vă placă și