PERSONAJE

1. CHIRIȚA
2. GULIȚĂ(feciorul)
3. ȘARL(profu de franceză )
4. ION(care aduce plicul)
5. AGLAIA (baba necăsătorită)
6. SAFTA(glavnaia cuharca)
7. SLUJITOAREA Chiriței
8. Două bucătărese auxiliare
INTRODUCERE
Chirița, o boieroaică căsătorită, cu punga plină, care în lipsa soțului care pleacă să bată moneda
pentru dorințele nesățioase a scumpei sale soții, o face pe aristocrata și vrea să fie într-un pas
cu cu moda, dar uită de anii pe care îi are în spate și de faptul că inconștientul, nu îi permite să
se debaraseze de obișnuințele și mentalitatea țărănească. Chirița are un fiu pe nume Guliță
despre care se poate de spus că este cumva neavansat în știință, însă dorința mamei de a-l face
lector francez, nu-i permite sărmanului băiețoi să își trăiască viața pe placul său. Surplusul de
atenție de care a avut parte în copilărie, dar și mieunatul surorilor sale mai mari deja măritate
i-au zidit băiatului caracterul specific. Coana Chirița are un fel de atracție pentru domnul Șarl,
profesorul de franceză a lui Guliță, însă idee nu are cum să-i atragă atenția așa că se decide să
trăiască în pas cu moda și poate așa va reuși să-i atragă atenția celui mai arătos bărbat în
viziunea ei.
ACTUL ÎNTÂI
(Salonul coanei chirița este unul simplu cu decoruri aristocratice. Un fotoliu în care Chirița
obișnuiește să se odihnească, o masă cu scaune la care vor sta coana Chirița și Aglaia, iar masa
va avea drept decor o vază italiană cu flori. Monsiu Șarl și Guliță vor sta într-o parte a salonului
în care va fi locul lor de studiu)
Scena I
(Coana Chirița se străduie să vorbească pe jumătate franceză ca să-i atragă atenția domnului
Șarl. Monsiu Șarl se preface că nu înțelege nimic, fiindcă îi este frică de soțul coanei Chirița și o
ține la distanță)
VOCEA: Coana Chirița se află în salon, unde obișnuiește să stea într-un fotoliu de la Milano .În
salon se află și Guliță cu Șarl, iar Șarl se preface că îi bagă bumbac în cap lui Guliță.
(Bolborosind, Chirița își caută chibriturile.)
CHIRIȚA: Da oare ce mi-am făcut chibriturile?... Hait... că le-am prăpădit pe câmp. (Tare.)
Monsiu Șarlă?
ȘARL: (înaintându-se): Poroncesc, madam.
CHIRIȚA: Nu cumva ai fosfor cu d-ta?
ȘARL: (aprinzând un chibrit): Voilà, madame. (În parte.) Elle fume comme un caporal.
CHIRIȚA: (aprinzându-și o țigară groasă): Merci... Voulez-vous aussi boire une cigarre?
ȘARL: (în parte): Aie... aie... elle va recommencer ses traductions libres...
CHIRIȚA: Ils sont de minune... cigarres de Halvanne...
ȘARL :(luând o țigară): Merci, madame.
GULIȚĂ: Țigare de halva?... neneacă, dă-mi și mie o țigară.
CHIRIȚA: Auzi?... atâta ar mai trebui... cuconașii nu trag țigări.
GULIȚĂ: Ei... mata de ce tragi dacă ești cucoană?
CHIRIȚA: Tacă-ți gura, plodule... Monsiu Șarlă... ian dites-moi je vous prie: est-ce que vous
ètes... mulțumit de Guliță?
ȘARL: Comme ça, comme ça... mulțumit et pas trop.
Scena II

(slujitoarea intră grabnic în cameră și le strică flirtul la cei doi, ea aducând o veste care nu îi
este pe plac Chiriței)

SLUJITOAREA: Ai stăpână că vine coana Aglaia. Hai hai că e la ușă!

CHIRIȚA: Da să o ieie ploaia pe această fudulă!. Babă necăsătorită. Are acuș 62 și nu se
astâmpără acasă. Repede femeie, strânge aici ș pune colea ceva pe masă să se vadă că avem.
SLUJITOAREA: Mă duc să deschid coană!
CHIRIȚA: Dute, dute...(își îndreaptă fusta și își înalță gâtul)
AGLAEA::(Intră pompoasă în cameră) Ai coană Chirița, bonjour!
CHIRIȚA:(cu un zâmbet fals) Bonjour madam. Hai intră intră, stai, stai aicea.
(ambele doamne se așează la masă)
AGLAEA: Da să-ți zic cum este. M-am săturat de casă, de mâncare și de lichior. Și am zis, ea
să mă duc să văd ce mai faci și cum te distrez,i tu coană în lipsa soțului.
CHIRIȚA: Ei da ce mă rog pot eu să fac...așa colea, aicea mă relaxez Aglae. Iaca mai vine și
domnul Șarl și îmi mai trece din tristețe . De toate câte oliacă. Ia să vezi că mă înveselește Guliță
cu reușitele sale EXTRAORDINARE(cu accent concret) coană. Am așa un băiețel deștept...măi
măi măi! Nu-i așa domnule Șarl?
ȘARL :(care stă într-o parte cu Guliță și încearcă să-i bage ceva în cap ) Da, da coană! Așa-i!
CHIRIȚA: Gugulea nineacăi... Auzi ce spune monsiu Șarlă... zice că ai să vorbești franțuzește ca
apa...
ȘARL: Comme?... Ah oui, oui... vous dites comme ça en moldave. Oui... oui.
CHIRIȚA: Da ia să-i fac eu un examen... Guliță, spune nineacă să-i arătăm lui tanti Aglaia cât de
deștept ești. Cum se cheamă franțuzește furculița?
GULIȚĂ:(care nu știe nici o boabă trage cu ochiul la profesorul ce stă speriat în spatele mamei
sale): ăăă…. mmm… ooouuu.......Furculision!
CHIRIȚA:(accentuat) Frumos... dar friptura?
GULIȚĂ: îîmmm...Fripturision.
CHIRIȚA: Prea frumos... dar învârtita?
GULIȚĂ: Învârtision.
CHIRIȚA: Bravo... Guliță... bravo, Guliță... (Îl sărută.)
ȘARL (în parte): Gogomanition, va!...
AGLAIA măi să fie, da chiar coană ai un băiet bun!
Scena III

(Sluga Ion aleargă cu un plic în mână și dă buzna în cameră)

ION: Coană, coană... Iaca un răvaș de la Ieși.

CHIRIȚA: (tresărind): De la Ieși? A fi de la d-lui... Cine l-o adus?
ION: Un jăndar de la isprăvnicie... Cică-i grabnic.
CHIRIȚA: Grabnic?. .. adă... (Vrea să ieie răvașul și se oprește.) Da așa s-aduce răvașul, măi
oblojitule?
ION: Apoi cum?
CHIRIȚA: Cum?... Nu ți-am spus c-acum îi moda s-aducă răvașele pe talgere?... Ha?
ION: Iaca... parcă răvașele-s alivenci.
CHIRIȚA: Ce-ai zis?... lipsești de-aici... și doar nu mi le-i aduce acu îndată după modă...
c-atâta-ți trebuie.
ION: Da unde să găsesc eu talgere, cucoană?... că nu-s sofragiu.
CHIRIȚA: Du-te sus la jupâneasa de cere un talger ș-un șervet.
ION: Și șervet?
CHIRIȚA: Și după ce-i pune șervetu pe talger și răvașu pe șervet... să mi-l prezentezi frumos... ai
auzit?
ION: Am auzit. (Se duce în casă zicând:) Să pun talgeru pe șervet și răvașu pe șervet... ba
șervetu pe răvaș... ba...
AGLAE: Bine,coană , cum ai răbdare s-aștepți, când îi răvaș grabnic de la soțul tău poate?
CHIRIȚA: Fie măcar de la Pon-împărat... am hotărât să introduc în provinție obiceiurile din Ieși,
doar ne-om mai roade puțintel și noi...N-am dreptate, monsiu Șarlă?
ȘARL: Mult dreptat, mult... în care pricin?
CHIRIȚA: În predmetul civilizației.
ȘARL: Civilization... cu serviette?
CHIRIȚA: Pe assiette.
ȘARL: C’est l’ étiquette?
CHIRIȚA: Cu serviette.
ION: Cucoană... iaca răvașul de modă.
CHIRIȚA: Adă-l încoace... (Căutând în talger.) Unde-i, că nu-l văd în talger?...
ION: Cred și eu dacă-i de desubt.
CHIRIȚA: (ridicând talgerul): Dedesubt?... Așa te-am învățat eu?... Nu-i nici sub talger?... Ce-ai
făcut răvașu, tontule?
ION: Dec!... se face că nu știe... îi sub șervet... ca de modă... Nu mi-ai spus?...
CHIRIȚA: Sub șervet?... (Azvârle șervetul și găsește răvașul în palma lui Ion.) Bată-te cucu,
mangositule... Ian vedeți, mă rog, c-o făcut cu totul dimpotrivă... (Ia răvașul.)
ION: Ei!... parcă eu am fost de gemene cu moda... așa mi-ai poruncit, așa am făcut.
CHIRIȚA: Ai noroc că-i răvaș grabnic de la bărbatu-meu... că ți-aș arăta eu...
AGLAEA: Da lasă-l încolo, cumnățică, și citește azi...
CHIRIȚA: Ian să videm. (Citește adresa răvașului:) „Isprăvnicia ținutului către preaiubita mea
soție, Chirița Bârzoi, ot Bârzoieni.”
ȘARL: Comment?... Madam est maritat c-un ispravnicie?
CHIRIȚA (zâmbind):, ce semn îi când îți țiuie urechea stângă?
AGLAEA: Semn bun, coană.
CHIRIȚA: Să vedem... Cruce-agiută
CHIRIȚA: Kirie eleison!... iată-mă-s isprăvniceasă!... (Nebună de bucurie.) Cumnățică, Guliță,
monsiu Șarlă, Ioane... îs isprăvniceasă și unde mai pui că vine soțul meu acasă!
TOȚI (cu bucurie): Isprăvniceasă!
ȘARL: S’il vous plaît?
CHIRIȚA: Pardon... Ioane, Ioane...ia stai că tre să pun în funcție pe toate babele din casă...OF
OF OOOF! Mă duc la bucătărie să le pun pe jar că toantele alea stau și își scarchină călcâiele.
Scena IV
(Chirița dă buzna în bucătărie unde bucătăresele care
nu își iubesc deloc stăpâna stau de vorbă)
(Slugile din bucătărie își cunosc stăpâna după mers și se apucă repede să se prefacă că fac
ceva ca să nu fie luate pe sus ori să nu zboare ceva în ele)
SAFTA :Ea stați așa că vine zgripțuroaica....tulaii, repede, repede. Nu sta în brânci că zbori pe
geam acuș!
CHIRIȚA: Da ce faceți aici mohorâtelor. Repede, repede, făina pe masă și la făcut aluat. Trei
duzine de plăcinte o să faceți acuș. Stai să mă uit așa. Tu , hai repede la făcut o zeamă. Hai, hai
apucă-te de tăiat (o vede pe o slujnică cum pune câte puțină sare în castron și o se infoaie la ea.
Îi izbește vasul cu sare )
CHIRIȚA: da ce te linșirești. Pune fato cu socoteală și cu tolc. Ea uite așa(aruncă un boț de sare
în castron)
SLUJNICA: Da stai doamnă să nu moară cinevaю Halal de casa aceasta!
CHIRIȚA: tulai că te-a împins păcatul să vorbești așa. Eu știu ce fac, că nu-s prima zi în fața
mâncării.
(observă cum Safta întinde aluatul și se întoarce la ea )
CHIRIȚA Da tu ce Saftă, prima dată întinzi un aluat. Eu trebuie să vă mân din urmă ca pe niște
capre. Ea, ea.... iaca așa (cu citoriul face rafală în aluat)
SAFTA : (iritată) Da, că ai ajuns tu coană să mă înveți treburile gospodăriei!
(Chirița se întoarce și Safta se îndârjește cu citoriul cât aceasta nu o vede. Chirița se întoarce, iar
Safta se preface că nu a fost nimic. Celelalte slujnice se chicotesc, iar Chirița nu înțelege ce se
întâmplă)
CHIRIȚA:Ofofof, să se termine odată toate treburile că nu îmi simt picioarele…(somnoroasă)
.sărmanele mele piciorușe….(cască).

VOCEA: și uite așa Chirița învârtindu-se de colo colea, prinde la lene și se cuibărește în fotoliul
soțului său și adoarme, sforăind, iar Șarl se strecoară afară, bucuros că a primit plată pentru încă
o zi pentru care nu s-a trudit deloc).