Instituţia Publică Liceul Teoretic

,,Principesa Natalia Dadiani”

Proiect educațional
la limba și literatura română

iCarte, iParte

Cărţile sunt ca oamenii, în sensul că se

vor ivi în viaţa ta atunci când ai cea mai
mare nevoie de ele
(Emma Thompson)

Chişinău,2021
Barbu Ștefănescu Delavrancea Scriitorul român Barbu Ștefănescu Delavrancea s-a
născut pe 11 aprilie 1858, la București. Delavrancea își
face clasele primare la gimnaziul "Gh. Lazăr" din
București, după care este admis bursier la liceul "Sf.
Sava".
A fost avocat, profesor, primar al Capitalei (1899),
ministru al Lucrărilor Publice (1910 - 1912) și ministru al
Industriei și Comerîului (1917). Barbu Ștefănescu
Delavrancea a fost ales membru al Academiei Române în
anul 1912.
Scriitorul moare la Iași pe 29 aprilie 1918, și este
înmormântat la Cimitirul "Eternitatea".
 Modul de
expunere
predominant al Scrisă în proză
genului sau în versuri.
dramatic este
dialogul sau
monologul. Acțiunea este
Autorul își face declanșată de
simțită conflictul Prezintă un Identificarea
prezența doar dramatic care caracter veridic unor situaţii
prin indicații constă în
confruntarea a al întâmplărilor. comice.
scenice. Genul două personaje,
Specia
dramatic situații ori idei. dramă

Replicile sunt
precedate de Structura este
numele specifică prin:
personajului Specie a
scene, acte s-au Întâmplări şi
care le genului
tablouri. situaţii tragice.
rostește. dramatic.
 Structura operei Momentele subiectului

Structura Semnificația Cronotopul SI

În cetatea Sucevei, învăluită
titlului în lumina toamnei, personaje
feminine surprinse în
Dramă în 4 acte: Titlul este o metaforă Timp (1503-1504) îndeletniciri casnice, evocă
1 Act-7 scene care ilustrează drama Perioada de domnie lui personalitatea lui Ștefan,
2 Act-12 scene morții lui Ștefan cel Ștefan cel Mare. care va apărea ulterior insoțit
3 Act-8 scene Mare, asemănată cu Spațiu: de boierii credincioși.
4 Act-10 scene apusul soarelui Țara Moldovei
Data publicării 1906 Moldovei. Palatul
Nr de pagini: 290 domnesc,Suceava. DSD
CA SD Ștefan îi mărturisește
Oanei adevărul
Dezvăluirea complotului
Împlinirea voinței lui despre faptul că ea si
celor patru boieri
Ștefan prin Rareș sunt frați, iar el
înscăunarea lui este tatăl lor.
Bogdan, tensiunea
deosebită a
momentului fiind
accentuată de o
natură
dezlănțuită,vorbele SF
DA domnitorului se
Pedepsirea
Se începe cu discuția dintre însoțesc cu paharnicului Ulea și
Ulea, Stavar și Dragan tunetele, iar figura îi trecerea în odihna
privind starea de sănătate a este aureolată de veșnică a domnitorului
lui Ștefan cel Mare, fiind lumina fulgerului. Moldovei, cu numele
nerăbdători să asiste la
țării pe buze.
sfârșitul acestuia.
Tema operei Mesajul operei Ideea principală Motive principale
și simboluri
Trecutul istoric. Mesaju operei este Lupta pentru Testamentului
că noi trebuie să afirmarea conștiinței Patriotismului
prețuim țara,și că naționale. Timpului
tot ce avem în Viață-moarte
prezent este Simboluri:
datorită sacrificiului Soarele „Stăpânul
și suferinței meu, toamna a sosit,
oamenilor care au soarele apune trist și-n
urma lui o baltă de
luptat pentru ea.
sânge.”
Noi suntem cei care Sânge „Când s-a
trebuie să lăsăm născut, l-a scăldat în
moștenire sânge de șerpoaică.”
generațiilor
următoare.
 Caracterizarea personajului principal
Ștefan cel Mare
Ștefan cel Mare și Sfânt,a fost domnul Moldovei între anii 1457 și 1504.El a avut cea mai lungă domnie din epoca medievală din țările Române.El a fost considerat o
personalitate marcantă a istoriei României,înzestrată cu mari calități de om de stat,diplomat și conducător militar.
Despre Ștefan cel Mare s-a vorbit și s-a scris mult.Istorici,scriitori,oameni de stat,militari,artiști,preoți,învățători,savanți și oameni simpli ce au simțit nevoie să
vorbească despre Ștefan cel Mare.
In opera „Apus de Soare” de Barbu Ștefănescu Delavrancea,Ștefan cel Mare este prezentat ca personaj principal.Stăpânul tuturor,și inclusiv proslăvit de acei de la
curte.„Când s-a născut,l-a scăldat în sânge de șerpoaică”.„Da…Păreai un anghel”sunt vorbele Doamnei Maria,soția lui,ea creionează ideea că Ștefan este un sfânt
adus pe pământ,pentru ași apăra patria,la fel este de existență rară și toată lumea îl așteaptă să vină de la război.
Ștefan cel Mare este reprezentat într-o atmosferă pozitivă de către fetele de la curte. „Dar tu?…Ce speli? Știi tu pentru cine nălbești?” întrebă Ștefan,argumentul dat
reprezintă că toți îl așteptau cu nerăbdare și se pregăteau pentru revenirea lui „Pe două tăvi de argint,faguri de mere,pere,struguri.”
Ștefan cel Mare era bătrân și bolnav. Avea mustățile și părul alb,cu hainele împodobite,cu o sabie mare și dreaptă cu mânerul cruce.Venit de la război îl durea
piciorul,deoarece era rănit.
Cu toate că era bolnav,Ștefan revine în țară cu o dispoziție bună știind că este învingător,astfel „îmbărbăta” fetele de la curte să fie în largul lor „Smerite? Mie nu-mi
plac oamenii smeriți”. „Ți-am dat viața mea pe mâna ta” este un principiu puternic spus către domnitor,această vorbă este o trăsătură de încredere. Incredințarea vieții
stăpânului este o responsabilitate pentru o țară întreagă.
Cunoașterea și evocarea tuturor vitejilor căzuți pe câmpul de bătălie,rememorarea locurilor, a luptelor, a jertfelor este o însușire care-l particularizează între toți
domnitorii Moldovei și argumentează legătura strânsă dintre mărețul voievod și eroii neamului, precum și dragostea lui imensă pentru neam și țară:„Și pe oasele lor s-a
așezat și stă tot pământul Moldovei ca pe umerii unor uriași”.
Pe Ștefan cel Mare l-aș putea asemăna cu domnitorul Alexandru Lăpușneanu,fiind ambii domnitori din aceeași dinastie,remarcați în istorie prin curajul și vitejia
lor,extinderea țărilor române și liniște socială,echilibru economic.
Atitudinea lui Barbu Delavrancea față de Ștefan cel Mare este:„Mătura tot înaintea lui.Și toți îi jurară credință, și moldoveni și rusneci și leși.Strașnic răcnea leul
Moldovei, ce vuia valea și codrii,” atitudinea lui fiind de admirație și model.
Atitudinea mea față de acest personaj este de admirație și respect,deoarece este un erou pentru neamul și țara noastră,el și-a dat toate forțele pentru generația
înaintată.
In concluzie ,pot spune că Ștefan cel Mare și Sfânt a fost tată pentru Moldova și s-a ținut în viață cât a putut el mai mult,pentru că era loial față de patrie:„Moldova nu
este a mea și nici a voastră,este a urmașilor noștri.”
 Referințe critice

„Ce efect nemaipomenit va fi produs oare apus de soare la lectura marelui

orator si actor Delavrancea? Numai cei care au avut norocul să-i audă cuvântul
la tribuna ar mai putea spune. Textul încă răsunător ne recompune imaginea.
Tiradele se urmează o vreme liniștit și senin, cu tonuri calde, mângâietore, ca
apoi, luând o alură gravă, să izbucnească intr-un formidabil bubuit de furtună.
„În apus de soare dezlănțuirea oratorică este extraordinară, sunt părți de
Cuvintele eroului se rostogolesc vijelioase ca apele unei cascade, rupând totul
înaltă și sublimă elocvență, la nivelul poeziei lui Victor Hugo si Eminescu.
in cale. Delavrancea își cântă poemul ca pe o melodie și-l rostea ca pe un
Enumerarea, simetria, sacadarea, navală periodică, toate mijloacele bunei
discurs, cel mai nobil si cel mai pur pe care l-a harazit posterității. E si aici o
retorici infaptuiesc o superbă atmosferă epică.“
gradație, o pregătire a momentului culminant, însă pe fondul unei gesticulații
nebune, a miilor de alamuri pe care le domina vocea solemnă, voivodală,
testamentară, profetica a solistului contopit în simbol cu însuși glasul istoriei
(G. Calinescu - Istoria literaturii..., Ed. Minerva, 1894, p. 574)
românești."

(al. Sandulescu - Istoria literaturii române, voi. III, București, Ed.

Academiei, 1973, p. 773)
 Problema socială

Războaiele sunt o mare problemă socială .În centrul

se află problema luptei pentru asigurarea
independenței și stabilității patriei, corelate cu cea a
puterii.
De asemenea,Ștefan cel Mare ducea lupte pentru
apărarea țării.
Poezia ,,Doina” de Octavian Goga Doina
O doină plânge sus pe culme,
Din fluier unde limpezi cad,
Şi legănate lin s-afundă
În pacea cordilor de brad...

Cântare, meşteră cântare,

Te stingi acum încet-încet,
Şi-adormi pierdută-n tremurarea
Oftării blânde din brădet...

Mi-ai picurat un strop în suflet

Din taina vremii de demult,
Şi plânsul veacurilor duse
Mă înfioară când te-ascult...

Cum te-ai topit acum în noapte,

Eu stau cu inima la sfat:
În care brad, de care creangă
Plânsoarea ta s-a aninat?...

Şi cât vei mai trăi acolo,

Tu, soră pururea cu noi,
Când va fi mort de mult ciobanul,
Şi moartă turma lui de oi?...

Târziu odată - cine ştie? -

Trecând pe-aici un călător,
Te va culege dintr-o floare,
De după-o aripă de nor...

Te-a coborî în largul văii,

Şi-o lume te va asculta,
Şi-o lume-ntreagă va începe
Să plângă cu durerea ta...
 Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881,Rășinari, Austro-Ungaria – d. 7
mai 1938,Ciucea, Cluj, România) a fost:

cel de-al 37-lea

militant fascist
poet român prim-ministrul
și antisemit
României

politician de
extremă
dreaptă

La 1 iulie 1902 a apărut la Budapesta revista Luceafărul, unde Goga

și-a publicat majoritatea poeziilor.
Multe creații au fost incluse de Goga în volumul Poezii (1905) au
apărut în revista Luceafărul, în paginile căreia poetul s-a afirmat ca
talent literar autentic.
În 1904 a apărut în Luceafărul ,cunoscuta poezie Oltul, apoi poezia
Dăscălița, semnate „Nic. Otavă”, iar în 1905, poeziile:

Octavian Goga (1881-1938)

,,Plugarii” ,,Lăutarul”

,,Dascălul” ,,Rugăciune”
 Curentul literar Genul liric
utilizarea
numeroaselor
Evadarea din procedee artistice:
realitate se face imagini artistice
prin vis ori somn (vizuale, auditive,
(mitul oniric) într- dinamice, olfactive)
un cadru nocturn
Acordă o şi figuri de stil
sau exotic; (epitete, metafore,
deosebită
importanţă comparaţii etc.)
Se cultivă stări sentimentelor
precum: în text sunt prezente
omeneşti, în mărcile lexico-
sensibilitatea, special iubirii, părţile de vorbire gramaticale ale eului
imaginaţia, trăirile interioare predominante sunt
originalitatea, substantivele şi liric (pronume şi verbe
sunt armonizate la persoana I sau a II-
fantezia, cu peisajul naturii adjectivele
misterul; Romantism a, singular sau plural,
ocrotitoare. (specifice descrierii) interjecţii, verbe la
mod imperativ)

Promovează
inspiraţia din Personajele
tradiţie, folclor, romantice nu sunt
trecutul istoric al dominate de modurile de expunere
neamului, ceea ce raţiune, ci de tipice sunt descrierea
imprimă curentului imaginaţie şi trăiri şi monologul liric
un caracter intense;
național patriotic;
Specia literară Doină cultă

ca și în realitate,
eul liric este, în sentimentele
general, poetul, sunt prezentate în versuri, în
specie a genului poetul-cetățean în general lungă, poartă ca titlu,
liric care dă glas întrepătrunderea în strofe egale deseori, „Doina”
sentimentelor lor,unul singur sau inegale
întregului popor fiind, adesea,
predominant
Structura operei
Numărul de strofe Semnificația titlului
Poezia "Doina" de Octavian Titlul este exprimat prin
Goga este alcatuită din şapte substantivul articulat, „doina“, care
catrene, dispuse în două secvenţe semnifică admiraţia şi preţuirea lui
lirice, conform ideilor poetice. Octavian Goga pentru creaţia
populară românească,din care
poetul şi-a ales pe cea mai
reprezentativă prin gama largă şi
variată de sentimente pe care o
ilustrează această specie literară
cu totul aparte, doina.
Prozodia
• măsura versurilor este de 8-9
silabe
• ritmul este amfibrah(silaba
accentuată în mijloc)
• rima este variată, de la o
strofă la alta, fiind de regulă,
una singură în fiecare strofă.
De exemplu, în prima strofă este o
singură rimă încrucişată
„cad/brad“, iar celelalte două
versuri nu rimează
„culme/afundă“.
Tema operei Mesajul operei Motive și simboluri Tipul de eu liric
Tema poeziei „Doina" Mesajul literar este că 1. Motivul lacrimii Din poezie reiese că poetul
este frumusețea noi trebuie să păstrăm 2. Motivul destinului este animat de mai multe
obţinută prin suferinţa tradițiile şi obiceiurile schimbător sentimente,cum ar fi:tristețe,
nostalgie, melancolie, jale,
poporului român. poporului.
care dau tonul elegiac.Eul liric
1.Simbolul fluierului e prezent în poezie prin
2.Simbolul dorului forme pronominale şi verbele
de persoana a ll-a ( "te stingi",
"ta", "te-ascult"), deci putem
vorbi de un discurs liric, prin
care se exprimă sentimentele
de admirație și dragoste față
de doină.
Imagini artistice Figuri de stil

Personificări:„doina
plânge”; ,,plânsul
1. Imagini auditive : "o doină plânge
veacurilor"
sus pe culme", "din fluier unde limpezi
cad", "cântare meșteră cântare",
"oftării blânde din brădet", "și plânsul
Repetiție:,,încet-încet”
veacurilor duse"
2. Imagini vizuale : "și-adormi pierdută- Metaforă:,, aripă de nor”
n tremurarea", "cum te-ai topit acum
în noapte", "în care brad, de care
creangă", "când va fi mort de mult
ciobanul"
Interogație
3. Imagini olfactive : "te va culege retorică:,,Târziu odată -
dintr-o floare" cine ştie?”
Referințe critice

,,Și Eminescu și Goga cântă un inefabil de origine

metafizică, o jale nemotivată, de popor străvechi,
îmbătrânit în experiența crudă a vieții, ajuns la bocetul ,,Particularitățile artistului se relevă în special în dinamica
ritual, transmis fară explicarea sensului. De aceea poezia viziunii. Există un stil Goga, grandios-vizionar, rezultând
lui Goga este greu de comentat, fiind cu mult deasupra
din amplificarea dimensiunilor și repetiția în ritm suitor. ()
goalelor cuvinte, de un farmec tot atât de straniu și
Ca autor de panouri ample, Goga înaltă întâi câteva
zguduitor. După Eminescu și Macedonski, Goga e întâiul coloane de sprijin. Pe treptele edificiului urca tribunul,
poet mare din epoca modernă, sortit prin simplitatea
adresându-se ascultătorilor; lirica lui, expozitivă, retorica,
aparența a liricei lui să patrundă tot mai adânc în sufletul
descinde din balada, fiind structural orală.”
mulțimii, poet național tot deodată și pur ca și Eminescu. “
(Constantin Ciopraga - Literatura română între 1900 și
(G. Călinescu - Istoria literaturii române de la origini până 1918, Editura Junimea, lași, 1970, pp. 229-230)
în prezent, ediția a ll-a, revăzută și adaugită, Editura
Minerva, București, 1986, p. 610)
 Comentariul literar al operei
Poezia „Doina " de Octavian Goga a fost publicată în volumul de poezii „Din umbra zidurilor ,apărut în 1913. Denumit si poetul durerii tărăneşti, opera
lui Octavian Goga se constituie intr-o monografie lirică a satului ardelenesc de la final și început de secol, oglindind destinul tragic al poporului român
din ţinuturile Transilvaniei.
Poetul aparţine curentului literar romantism,deoarece promovează inspirația din tradiţie,folclor și din trecutul istoric pe care îl consideră opus realitații
contemporane ,,Mi-ai picurat un strop în suflet/Din taina vremii de demult,/Şi plânsul veacurilor duse/Mă înfioară când te-ascult".Poezia aparţine genul
liric şi specia doina cultă,deoarece eul liric este, în general, poetul, poetul-cetățean care dă glas sentimentelor întregului popor; ca şi în realitate,
sentimentele sunt prezentate în întrepătrunderea lor unul singur find, adesea, predominant.
Elementele de pastel prezente în ,, Doina" lui Goga sunt evidențiate prin modalitați artistice specifice acestuia: imagini auditive şi imagini vizuale.
Imaginile auditive apelează la personificările - ,,doina plânge", „plânsul veacurilor", o lume-ntreagă va începe / Să plângă cu durerea ta" care au ca
simbol amintirea trecutului. Imaginile vizuale compun un tablou al naturii nocturne, al liniştii, o atmosferă ocrotitoare pentru sufletul omenesc. Cadrul
nocturn este sugerat de metafora personificatoare „Şi- adormi pierdută-n tremurarea /Oftării blânde din brădet" care are ca simbol întunericul care
simbolizează lăsarea serii ca încheierea unei perioade.
Motivul lacrimii atestat în versul ,, 0 doină plânge sus pe culme" sugerează durerea şi importanța tradiţiilor şi doinei.Acelaşi motiv îl întâlnim în
volumul ,,Marea trecere" de L. Blaga, lacrimile evocă durerea înăbuşită: „Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit aşa de mult sa plângă şi n-au
putut". Lacrima sugerează curgerea neîntreruptă a apei sufletului .Apa, lacrima şi roua nu senzualizează doar natura, ci ne orientează spre plasma
sensibilă a sufletului uman şi motivul destinului schimbător în versurile ,,Te va culege dintr-o floare,/De după-o aripa de nor..." sugerează schimbarea
timpului. Acelaşi motiv îl întalnim în poezia „Glossa" de Mihai Eminescu care subliniază aceeaşi idee.
Tema poeziei „Doina" este frumusețea obţinută prin suferinţa poporului român. Mesajul literar este că noi trebuie să păstrăm tradiţile şi obiceiurile
poporului.
Titlul este exprimat prin substantivul articulat, „doina", care sintetizează admiraţia și preţuirea lui Octavian Goga pentru creaţia populară românească,
din care poetul şi-a ales pe cea mai reprezentativă prin gama largă şi variată de sentimente pe care o ilustrează această specie literară cu totul aparte,
doina.
Din poezie reiese că poetul este animat de mai multe sentimente, cum ar fi: tristețe, nostalgie, melancolie, jale, care dau tonul elegiac.Eul liric e
prezent în poezie prin forme pronominale și verbele de persoana a ll-a ( "te stingi", "ta", "te-ascult"), deci putem vorbi de un discurs liric, prin care se
exprimă sentimentele de admirație și dragoste față de doină.Principalul mod de expunere este monologul îmbinat cu descrierea.
Aceeaşi temă o are şi poezia ,,Patria română" de George Coşbuc.Ideea permanenţei de veacuri a poporului român pe aceste meleaguri este ilustrată
prin sentimentul dragostei de ţară,care constituie singura legătură strânsă între generaţiile de români,strămoşi şi urmaşi:,,unde-au vitejit strămoşii",
,,pământul/Celor ce suntem în viaţă" şi ne-or trăi nepoţii".
Poezia ,,Un răsunet" de Andrei Mureşanu are la bază tema luptei pentru apărarea fiinţei naţionale şi pentru afirmarea conştiinţei naţionale,,Deşteaptă-
tr române,din somnul tău de moarte,/În care te-adânciră barbarii de tirani!".
În concluzie,poezia ,,Doina" de Octavian Goga are o mare importanţă pentru cunoaşterea tradiţiilor poporului român şi păstrarea pentru generaţiile
următoare.