MOLDOVAN CLAUDIA

GRUP SCOLAR INDUSTRIAL MOLDOVA NOUA

Importanţa comunicãrii în procesul educaţional

Fenomenul comunicãrii este o trãsãturã centralã a culturii

întrucât prin procesele de comunicare se transmit valorile, atitudinile şi
percepţiile sociale de la o generaţie la alta. Privit istoric şi funcţional, acest
proces constituie însãşi chintesenţa umanizãrii, a formãrii şi dezvoltãrii
psihologice a indivizilor, a manifestãrii culturale şi spirituale a oamenilor. Se
poate spune astfel cã procesele de comunicare se confundã cu istoria şi
evoluţia omului însuşi. De-a lungul timpului mediile comunicaţionale s-au
multiplicat de o manierã fãrã precedent ca rãspuns la nevoile de informare
mereu în creştere ale individului.
Educaţiei îi revine misiunea de a selecta, prelucra, transmite şi
evalua informaţiile dupã criteriile flexibilitãţii, continuitãţii şi coerenţei.
Orice act de comunicare înseamnã educaţie şi orice educaţie
este un act de comunicare.
Ca act didactic fundamental, procesul de comunicare este atât
mijloc cât şi efect al educaţiei.
Comunicarea oralã ( verbalã) vizeazã patru scopuri principale:
sã fim receptaţi (auziţi); sã fim înţeleşi; sã fim acceptaţi; sã provocãm o
reacţie ( o schimbare de comportament sau de atitudine).
Exprimarea oralã devine o formã de intelectualitate, întrucât
limbajul „ traduce” gândirea. Cu cât o gândire este mai limpede şi coerentã,
cu atât limbajul este mai clar; cu cât un limbaj este mai sigur şi mai nuanţat,
cu atât gândirea este mai flexibilã.
Comunicarea verbalã este însoţitã şi întãritã de mijloace de
comunicare nonverbale şi paraverbale.
Deoarece comunicarea reprezintã un schimb de replici verbale,
într-o structurã de tip dialog, elevul trebuie sã dobândeascã deprinderea de a
fi alternativ şi vorbitor şi ascultãtor. Învãţarea limbii şi literaturii române se
realizeazã pe baza modelului comunicativ-funcţional, conform cãruia tot
ceea ce elevii învaţã trebuie sã fie util şi funcţional în activitatea de
MOLDOVAN CLAUDIA
GRUP SCOLAR INDUSTRIAL MOLDOVA NOUA

comunicare verbalã interumanã. În conformitate cu modelul comunicativ-

funcţional, nu este important ceea ce se predã, ci ceea ce rãmâne din ceea ce
se predã, adicã ceea ce se învaţã.
Comunicarea nu este o disciplinã şcolarã, ci o activitate
didacticã. Procesul de învãţãmânt, prin lecţie, forma cea mai uzualã de
organizare, pune învãţãtorul şi elevãã în situaţia unui act de comunicare.
Când unul vorbeşte, ceilalţi ascultã, iar ascultarea se realizeazã în vederea
înţelegerii mesajelor spuse de ceilalţi. Ca sã existe o bunã şi eficientã
comunicare didacticã este nevoie de asigurarea unor condiţii care sã evite
disfuncţionalitãţile, bruiajele care ar putea îngreuna schimbul de mesaje.
Curriculum-ul Naţional pentru învãţãmântul primar, care
cuprinde Programa şcolarã de limba şi literatura românã, are ca temei
necesitatea învãţãrii funcţionalitãţii comunicãrii. Nici o teorie nu se învaţã
dacã nu are o anumitã funcţionalitate, un efort practic, concret. Receptarea,
pe de o parte, şi, pe de altã parte, exprimarea mesajelor verbale constituie
douã dintre cele patru obiective cadru ale Programei şcolare de limba şi
literatura românã. Acest lucru indicã obligativitatea pentru toţi elevii de a
învãţa cum sã înveţe sã comunice între ei. În şcoalã, învãţãtorul organizeazã
exerciţii şi antrenamentede comunicare şi jocuri privind rolurile sociale,
pentru ca elevii sã deprindã abilitatea şi capacitãţile de a comunica în mod
corect şi decent cu interlocutorii lor. Totodatã, comunicarea între indivizi
este cea mai bunã formã de socializare umanã, de stabilire a unor relaţii de
bunã colaborare între oameni.
Pedagogia comunicãrii înseamnã învãţarea unui anumit
comportament în relaţiile interpersonale dintre oameni prin intermediul unui
mesaj verbal. Comunicarea umanã este necesarã din perspectiva oamenilor
ca fiinţe sociale. Trãind împreunã, oamenii au nevoie de relaţii
comunicaţionale care pot fi verbale, afective, simbolice. Comunicarea
verbalã se învaţã organizat în şcoalã, aşa cum ar trebui sã se înveţe şi
comunicarea nonverbalã (prin gesturi, mimicã) ori paraverbalã (prin
verbalizãri şi gesturi sentimentale). Când un om exprimã o relaţie
comunicativã cu semenul sãu, îi transmite un mesaj informaţional dar şi unul
sufletesc. Mesajul încorporeazã în sine gândire, iar limbajul devine
îmbrãcãmintea gândului.
Din pãcate, comunicarea dintre indivizi este adeseori blocatã de
incapacitatea vreunei pãrţi a relaţiei comunicative de a vorbi corect, de a
construi un discurs, de a gândi o situaţie. Alteori, vreun partener de
conversaţie nu are educaţia ascultãrii, vorbind neîntrerupt, sau nefiind atent
la mesaj. Iatã de ce este nevoie de un exerciţiu al comunicãrii prin limbaj,
care se realizeazã în primul rând în şcoalã. Prin exerciţiul comunicãrii, elevii
MOLDOVAN CLAUDIA
GRUP SCOLAR INDUSTRIAL MOLDOVA NOUA

învaţã rolurile sociale, modul de interacţiune verbalã, statuarea unor relaţii

democratice, în conformitate cu noul ideal educaţional. Comunicarea şcolarã
presupune învãţarea ascultãrii şi a dezvoltãrii vorbirii.