Sunteți pe pagina 1din 7

Although Ross strongly criticizes teleological theories which hold that

one's moral obligation depends entirely on the intrinsic worth of the


actual or expected results of the acts which one might perform, his type
of formalism contains important teleological elements.
Deși Ross critică puternic teoriile teleologice care susțin că obligația
morală a fiecăruia depinde în totalitate de valoarea intrinsecă a rezultatelor
reale sau așteptate ale actelor pe care le-ar putea realiza, tipul său de
formalism conține elemente teleologice importante.
It was noted above that Ross holds that it is a prima facie duty to bring into
existence things that are intrinsically good. We shall seelater in this
chapter that Ross argues for three comparatively simple intrinsic goods
(virtue, knowledge, and pleasure) and one more complex good (the
proportionment of happiness to virtue). Thus, it is one's prima ~ duty to
bring into existence these intrinsic goods. It was also noted above that
three of Ross's six prima facie duties fall under this general obligation to
produce as much good as possible. These are the duties of benevolence,
self-improvement, and justice. There is one other prima facie duty that is
related to the general obligation to produce good. This is the duty of non-
maleficence, which rests upon the fact that we ought, prima facie, not to
bring things that are bad in themselves upon others.21

Ross susține că este o datorie prima facie să creeze lucruri care sunt în
sine bune. El susține trei lucruri bune în sine (virtutea, cunoașterea și
plăcerea) și un bine mai complex (raportarea fericirii la virtute). Astfel,
este datorie prima facie a cuiva să realizeze aceste lucruri bune în sine.
Datoriile de bunăvoință, de auto-perfecționare și de dreptate se
încadrează în această obligație generală de a produce cât mai mult bine.
Datoria de non-maleficență, care se bazează pe faptul că ar trebui, prima
facie, să nu aducem asupra altora lucruri care sunt rele în sine, este o
datorie prima facie care se referă la obligația generală de a face bine.
Besides the general obligation to produce as much good as possible, there
remains the special obligations of reparation, gratitude, and promise-
keeping. And, according to Ross, the reasons for knowing that these
duties rest upon us (the facts that we have inflicted injuries on others,
accepted benefits from others, and made promises to others) are not
reducible to the general obligation to produce as much good as
possible.22

Pe lângă obligația generală de a produce cât mai mult bine posibil, rămân
obligațiile speciale de reparație, recunoștință și păstrare a promisiunilor.
Și, potrivit lui Ross, motivele pentru care știm că aceste datorii se bazează
depind de noi (faptul că am provocat vătămări altora, că am acceptat
privilegii de la alții și că am făcut promisiuni altora) nu se reduc la
obligația generală de a produce cât de mult bine posibil.

2. A Chaos of Unrelated Prima Facie Duties

There being no single principle to which these several special obligations


can be reduced, a common criticism of Ross's view is that it leaves us with
a chaos of unrelated and unexplained prima facie duties. This brings up
again the old battle between Ockham1s razor and Butler's "everything is
what it is and not another thing". But even if we would decide in favor of
Ockham1 s razor, the utilitarian critic has only pushed the explanation a
stage further back in giving as an ultimate reason for actions that they are
all productive of good (or avert evil). For even the utilitarian would have
to admit an ultimate variety of intrinsic goods. Is this any better than
admitting an ultimate variety of prima facie duties? To be sure there are
no general rules available for weighing different conflicting prima ~ duties
against each other. But neither are there general rules available for
balancing the different goods and evils of the utilitarian against each
other. 23
Pentru că nu există un principiu unic la care să poată fi reduse sau
raportate aceste obligații speciale, putem deduce că un punct comun al
criticii asupra concepției lui Ross este acela că ne lasă într-un haos al
datoriilor prima facie, fără legătură între ele și inexplicabile. Acest lucru
aduce din nou vechea luptă dintre briciul lui Ockham și asumpția lui
Butler „orice lucru este ceea ce este și nimic altceva”. Dar chiar dacă am
decide în favoarea briciului lui Ockham1, un critic utilitarist ar trimite
explicația o etapă mai în trecut, oferind drept motiv final al acțiunilor
faptul că toate sunt creatoare de bine (sau evită răul). Căci chiar și
utilitaristul ar trebui să admită o varietate finală de lucruri bune în sine.
Este acest lucru mai bun decât admiterea unei varietăți ultime de datorii
prima facie? Pentru a fi siguri că nu există reguli generale disponibile
pentru cântărirea diferitelor drepturi contradictorii unele față de altele
Dar nici nu există reguli generale pentru echilibrarea diferitelor bunuri și
rele ale utilitarului unul împotriva celuilalt. 23

However, such an ad hominem reply would not satisfy a person like Brand
Blanshard. Says Blanshard,
Just as we must believe that there is some common character that makes true beliefs
true, so we are constrained to believe that there;ts some common character that makes
right acts right. 24

Blanshard admits that this belief may be am illusion, but he has "• • • an
'invincible surmise' that there is more to the story than an •unconnected
heap' of duties. • • .”25

Even if there is a lack of common nature among good things, the


utilitarian has the "• •• more intellectually satisfying case. 26 For the

1
Briciul lui Ockham este un principiu care în latină sună în felul următor: Pluralitas non est ponenda sine
necessitate (pluralitatea nu trebuie asumată cu necesitate). Această abordare reprezintă o viziune asupra Universului,
desemnată ulterior drept principiul parcimoniei. O altă versiune de a înţelege briciul lui Occam este
următoarea: explicaţia simplă ar trebui preferată unei explicaţii complexe a unui fenomen.
deontologist doubles the pluralism of the utilitarian by holding that there
is no common nature in what is right as well as in what is good.27

Cu toate acestea, un astfel de răspuns ad hominem nu ar satisface o


persoană precum Brand Blanshard. Spune Blanshard,

Așa cum trebuie să credem că există un anumit caracter (personaj) comun


care face o credință să fie adevărată, tot așa suntem constrânși să credem
că există un caracter comun care face ca lucrurile să fie corecte. 24

Blanshard recunoaște că această credință poate fi o iluzie, dar are o


„presupunere imbatabilă”că există mai mult în poveste decât în „grămada
de datorii fără legături între ele” 25

Chiar dacă există o lipsă de natură comună printre lucrurile bune,


utilitaristul are un caz mai satisfăcător din punct de vedere intelectual.26
Căci deontologul întărește pluralismul utilitaristului, considerând că ceea
ce este drept, precum și ceea ce este bun nu au o natură comună. 27

The argument has reached an impasse. Ross would just claim that
Blanshard's „invincible surmise” !! an illusion. However, one deontologist,
A. C. Ewing, would not be satisfied with his position unless he could in
principle bring the prima facie duties into some kind of system. For Ewing,
there is not enough rational explanation or justification in Ross s theory.
Ewing admits two criteria in ethics, self-evidence and coherence. He holds
that the different prima raoie duties confirm and support each other,
allowing for explanation within a coherent system. Such a system in
ethics would be similar to that envisaged in the coherence theory of
truth. For Ewing the fulfillment of one prima facie duty tends to the
fulfillment of others and the violation of one tends to the violation of
others.
Argumentul a ajuns la un impas. Ross doar ar pretinde că „presupunerea
imbatabilă” a lui Blanshard este o iluzie. Cu toate acestea, un deontolog
nu ar fi mulțumit de poziția sa decât dacă, în principiu, ar putea încadra
datoriile prima facie într-un fel de sistem. Pentru A. C. Ewing, nu există o
explicație suficientă sau o justificare rațională în teoria lui Ross. Ewing
admite două criterii în materie de etică, auto-justificare și coerență. El
susține că diferitele datorii prima facie se confirmă și se susțin reciproc,
permițând explicații în cadrul unui sistem coerent. Un astfel de sistem de
etică ar fi similar cu cel prevăzut în teoria adevărului coerență. Pentru
Ewing, îndeplinirea unei datorii prima facie contribuie la îndeplinirea
celorlalte, iar încălcarea uneia tinde către încălcarea altora.

A problem arises in the case of clashes that occur at times between


different prima facie duties. Ewing thinks that most of these clashes are
the result of wrongdoing on the part of someone. And if prima facie
duties constitute a coherent system, we would expect that a violation of
one would tend to lead to situations in which they clashed. But there are
cases in which clashes of prima facit duties are not the result of violations
(e. g., the case of lying to keep an invalid from hearing bad news or the
case of saving the life of one's child rather than the lives of two strangers
in an earthquake). The fact that cases like these exist weakens
considerably the explanation in term of coherence.28

O problemă apare în cazul conflictelor care apar uneori între diferite


datorii prima facie. Ewing crede că majoritatea acestor conflicte sunt
rezultatul unor fapte greșite din partea cuiva. Și dacă datoriile prima facie
constituie un sistem coerent, ne-am aștepta ca o încălcare a uneia să aibă
tendința de a duce la situații în care acestea intră în conflict. Există însă
cazuri în care conflictele între datorii prima facie nu sunt rezultatul
încălcărilor (de exemplu, cazul minciunii pentru a nu permite unui invalid
să audă vești proaste sau cazul salvării vieții copilului cuiva decât a vieții a
doi străini în urma unui cutremur). Faptul că există astfel de cazuri
slăbește considerabil explicația în termeni de coerență.28
So the most we can say is that in general and on principle the rrima facie duties fit
together, that to fulfil one tends, of its trinsic nature, to fulfil others, and to violate one
tends to the violation of other.. But this much we can say, and this helps to confirm the
belief that any one of them is a genuine prima facie duty.29

Deci, cel mai mult putem spune că, în general și, în principiu, datoriile prima facie se potrivesc,
acela de a îndeplini unul tinde, de natura sa trinsică, de a-i îndeplini pe ceilalți și de a încălca
unul are tendința de a încălca alteia ... putem spune și acest lucru ajută la confirmarea
credinței că oricare dintre ei este o datorie autentică prima facie.29

Ross certainly would want to say that the prima facie duties fit together in
the sense that they do not contradict one another. But it remains an open
question whether he would want to say that the fulfillment of one prima
facie duty tends, of its intrinsic nature, to fulfill others. Once, however,
one accepts the view that the prima facie duties need to be brought
together into some kind of system, the attempt at rational explanation in
terms of coherence seems to be the most rationally adequate approach.

Ross cu siguranță ar dori să spună că datoriile prima facie se potrivesc în


sensul că nu se contrazic. Dar rămâne o întrebare deschisă dacă ar dori să
spună că îndeplinirea unei datorii prima facie tinde, prin natura sa
intrinsecă, să le îndeplinească pe altele. Cu toate acestea, odată ce se
acceptă părerea că îndatoririle prima facie trebuie reunite într-un fel de
sistem, încercarea de explicație rațională în termeni de coerență pare a fi
cea mai adecvată rațional.
2lsee Ross, The Right !nd the Good, pp. 24-27.

22see ~., P• 24.

23see ibid., p.

23. See also A. c. Ewing, The Definition of Good (New York: The'""iaclllillan c., 1957), PP• 202-o3.

24Brand Blanshard, Reason and Goodness (London: George Allen and Unwin, Ltd., 1961), P• 154.
2Srbid. 26rbid. 27see ~., PP• 153-SS.

28see Ewing, "Recent Developments in British Ethical Thought,• in c. A. Mace, ed., British Philoso by in the
Mid-centur (London: George Allen and Unwin Ltd., 19 1 , PP• 1 -19. See also Ewing, The Definition of ~~ PP•
203-11.

29Ewing, The Definition of Good, p. 206.