Sunteți pe pagina 1din 6

Universitatea Dunarea de Jos,Galati

Facultatea de Medicina si Farmacie

Specializarea: Farmacie

Anul I ,grupa I

REFERAT FIZIOLOGIE

-HORMONII-

Student: Butnaru Andreea Angela

www.referat.ro

2011
HORMONII

Glandele endocrine sintetizează şi eliberează direct în circulaţia sangvină


substanţele chimice numite hormoni. Acestea sunt produse biologice cu acţiune
extrem de puternică în doze extrem de mici, la concentraţii sangvine de miimi de
miligram (microgram) sau milionimi de miligram (picogram). În organe şi ţesuturi
există receptori specifici pentru hormoni, care au o structură complexă, care le
permite să fie activaţi de cantităţi atât de mici de hormon şi care la rândul lor
declanşeaza în celule un lanţ de reacţii chimice metabolice, care au drept
rezultat funcţionarea celulelor, a ţesuturilor şi organelor. Ca produşi ai sistemului
endocrin hormonii sunt un sistem de coordonare a funcţiilor întregului organism,
cu scopul adaptării la variatele schimbări ale mediului exterior; ca mecanism de
protecţie, organismul caută să menţină constantă compoziţia mediului intern, a
mediului în care trăiesc celulele, adică să menţină homeostazia. În acest proces
de adaptare coordonarea nervoasă şi endocrină sunt esenţiale.
Glandele endocrine tradiţionale sunt hipofiza şi epifiza, glande
endocraniene, tiroida şi 4 paratiroide, situate la gât, corticosuprarenala şi
medulo-suprarenala, situate deasupra rinichiului, ovarul (la femei) şi testiculul (la
bărbat) ca glande sexuale, pancreasul. Tranzitor, funcţionează la gravide
placenta, iar la copil timusul, ultimul cu rol esenţial în dezvoltarea sistemului de
protecţie imunologică a organismului.
În afară de aceste glande cu funcţie endocrină predominantă, există numeroase
organe ale căror celule pot produce şi hormoni, de exemplu ficatul produce
somatomedina, care asigură creşterea, tractul gastrointestinal produce numeroşi
hormoni gastrointestinali cu rol în digestie, iar creierul are neuroni care produc
cei mai activi hormoni cunoscuţi până în prezent, numiţi neurohormoni, care
asigură controlul direct al sistemului endocrin de către sistemul nervos, şi care
sunt obiectul de studiu al unei noi ştiinţe, neuroendocrinologia.
Esenţa fiziologiei şi patologiei glandelor endocrine este dependentă de
hormonii produşi de glande . Aceste substanţe chimice au o structură chimică în
general cunoscută. Majoritatea au fost sintetizaţi şi pot fi folosiţi ca medicamente.
Pentru unii din ei, a căror sinteză chimică este dificilă, cum este hormonul de
creştere (GH) al hipofizei sau insulina pancreasului, s-au pus la punct tehnici de
inginerie genetică; sînt produşi de bacterii în care s-au introdus acizi
dezoxiribonucleici recombinaţi, adică cu fragmente din acizii nucleici ai omului,
care conţin programul genetic de sinteză a acestor hormoni.
Progresele chimiei moderne au permis să se sintetizeze substanţe
înrudite cu hormonii naturali, dar mult mai puternici decît ei, numite analogi
sintetici hormonali, şi care sunt folosite curent în terapeutică. Astfel,
dexametazonul si prednisonul, ca analogi ai cortizonului suprarenal,
desmopresina ca analog al hormonului antidiuretic, dietilstilbestrolul ca analog al
hormonilor estrogeni, buseralinul ca analog al neurohormonului gonadoliberina.
Administrarea hormonilor sau a analogilor lor sintetici ca medicamente
trebuie făcută cu mare prudenţă, deoarece sunt substanţe foarte active, care
influenţează puternic echilibrul organismului şi sunt supuşi unei autoreglări
extrem de precise prin mecanisme cibernetice rapide de "feedback". Spre
exemplu, orice glandă endocrină produce hormonii ei specifici numai dacă
concentraţia lor sangvină are tendinţa să scadă şi nu mai funcţionează dacă
apare o creştere a nivelului sangvin a acestor hormoni. Dacă administrăm
hormoni din afară, ca medicamente, fapt foarte răspândit mai ales când este
vorba de hormonii cortizonici, glandele endocrine corespunzătoare sunt blocate
şi se vor atrofia. În cazul suprarenalei, atrofia acesteia prin corticoterapia
prelungită pune în pericol viaţa.
După locul de producere cunoaştem:
a) hormoni hipotalamici:-fac parte din sistemul endocrin difuz;
Factorii stimultori hipotalamici:
-hormoni eliberatori ai somatotropinei (SRH sau GH-RH)
-hormoni eliberatori ai tireotropinei (TRH) numit şi tireoliberină , este cel mai
bine cunoscut .Din punct de vedere chimic, este un triepid format din acid
glutamic , histidină şi prolină.Structura chimică a acestui compus prezintă însă
următoarele particularităţi: acidul glutamic este sub forma ciclică, parolina este
încatenată prin hidrogenul iminic , iar gruparea carboxilică a parolinei se
găseşte sub formă de amidă
- hormoni eliberatori ai corticotropinei (CRH) se mai numeşte şi corticoliberină a
fost pus în evidenţă prin cercetările lui Saffran şi Schally(1955).S-a arătat mai
tîrziu că acest polipeptid aste alcătuit din 41 resturi de aminoacizi
.Concomitent ce stimularea eliberarii de corticotropină(ACTH),CRH-ul
stimulează şi eliberarea de către adenohipofiză a unui alt compus biologic
activ numit b-endorfină.Aceasta are de asemenea structură polipeptidică şi are
acţiunea opusă CHR ului ; este deci un inhibator al ACTH ului.
- hormoni eliberatori ai aigonadotropinelor(Gn-RH)
- hormoni eliberatori ai somatostatinei(GH-RH)
b)hormoni hipofizari:
-somatotropina (GH, growth hormone) este esenţial în procesul de creştere, iar la
adult are un rol important în activităţile metabolice. Este sintetizat în celulele
acidofile ale hipofizei anterioare, iar secreţia sa din granulele de depozit
intracelulare este reglată de hormonii hipotalamici GHRH (growth hormone-
releasing hormone) şi SRIF (somatotropin release-inhibiting factor); sinteza lor
depinde de neurotransmiţători, ca serotonina, dopamina, norepinefrina şi
peptidele de eliberare a hormonului de creştere.
-corticotropina (ACTH, adenocorticotripina hormone) hormonul adenocorcotrop
sau corticotropina (ACTH) stimulează creşterea, dezvoltarea şi activitatea
secretorie a glandelor corticosuprarenale. Hipersecreţia de ACTH determina
hipertrofierea corticosuprarenalei şi hipersecreţie de hormoni ai acesteia, având
ca urmare tulburări metabolice.
-gonadotropina (Gn – LH Şi FSH) Hormonii gonadotropi controlează funcţiile
gonadelor feminine şi masculine. De asemenea, controlează secreţia glandelor
mamare la femeie.
-tireotropina (TSH) stimuleaza cresterea, dezvoltarea si secretia de hormoni ai
glandei tiroide.
-prolactina (PRL) este secretată de hipofiza anterioară şi eliberată episodic.
Prolactina apare în ser sub trei forme diferite. Predomină forma monomerică (80
%) care este activă din punct de vedere biologic şi imunologic; urmează în
procent de 5-20 % forma dimerică (big prolactina) care este biologic inactivă, iar
în proporţie de 0.5-5 % forma tetramerică (big-big prolactina) cu activitate
biologică scǎzutǎ.
Organul ţintă pentru prolactină este glanda mamară unde îşi exercită funcţia
lactogenică şi galactopoietică.
c) hormoni gastrointestinali:
-gastrina: gastrina reprezintă un hormon secretat de celulele G (localizate în
porţiunea distală a stomacului şi în duoden) ca răspuns la stimularea vagală,
ingestia de alimente/alcool/calciu sau prezenţa de secreţie gastrică alcalină.
După eliberarea în circulaţie ajunge la nivelul stomacului unde stimulează
secreţia de acizi, pepsină, factor intrinsec şi insulină.
-colecistokinina: hormon secretat de celulele duodenale, ca răspuns la prezenţa
de alimente parţial digerate în duoden.
-secretina: hormon polipetidic secretat de mucoasa duodenală sub influenţa
conţinutului gastric acid. Are rol stimulator asupra secreţiei pancreatice.
d)hormoni pancreatici:
-insulina: este singurul hormon al organismului cu acţiune hipoglicemiantă, el
face ca glucoza din sânge să intre în celule, care o folosesc pentru producerea
de energie.
-glucagonul: este un hormon secretat de către pancreas şi care creşte
concentraţia sangvină a glucozei.Glucagonul este indicat pacienţilor diabetici în
caz de hipoglicemie cauzată de o supradozare în insulină care a antrenat o stare
de rău sau o comă.
e)hormoni trombocitari:
-tromboxani:
f)hormoni linfocitari:
-leucotrienele: substanţe chimice sintetizate de celulele mastoide, bazofile,
macrofage şi alte ţesuturi din ţesutul arahidonic. Leucotrienele sunt implicate în
reacţiile inflamatorii şi în răspunsul imun; ele cresc permeabilitatea vaselor
sangvine mici; produc contracţia muşchilor netezi şi atrag neutrofilele la locul
infecţiei.
g)hormoni suprarenali
-epinefrina: adrenalina este un hormon produs de glanda suprarenală ce are un
rol primordial în funcţionarea sistemului nervos sinaptic.
-norepinefrina:
-cortisol: este un hormon corticosteroid produs de către cortexul glandei
suprarenale şi care este implicat în răspunsul la stress. El creşte tensiunea
arterială, glicemia, şi poate cauza infertilitate la femei
-aldosteronă:
h)hormoni renali:
-renina: enzimă secretată de o zonă a rinichiului situată în apropierea
glomerulilor şi denumită aparat juxtaglomerular. Nivelul reninei în sânge creşte în
cursul anumitor hipertensiuni, în cursul insuficienţelor renale sau cardiace. Din
contră, nivelul său scade în cursul unor dereglări hormonale de origine
suprarenaliană (hipercorticism, sindromul lui Conn).
i)hormoni din ţesutul miocardic atrial:
-polipeptidul natrinuretic