AMANDINA CU FRISCA

Lungimea acestei piese nu trebuie sa depaseasca o ora si 10 minute, intrucat ea respecta

fidel durata unei examinari universitare. Faptele sunt inspirate din realitate. Orice
asemanare cu personajele reale este mai mult sau mai putin intamplatoare.

Theo Herghelegiu

Pesrsonajele pe scena:
Absolventul
Profesorul coordonator
Sefa de comisie, Decanitza
Prorectorul, Seful senatului si Seful de catedra
Conferentiarul
Lectorul
Sandu proiectionistul (doar voce)

Spatiul
O sala de examen

Timpul
Eternul prezent romanesc

Personajele pe film:
Un domn plinut in jur de 60 de ani
Intuneric. O muzica gen film de groaza. Lumina se aprinde brusc si muzica tace
brusc. Suntem intr-o sala de examen, unde stau in banci/pe scaune cei 5
examinatori, iar la o catedra/masa in fata lor – Absolventul. Undeva, in spatele
salii, exista un video-proiector si un proiectionist, sau – tehnicianul teatrului
poate face asta foarte bine – adica sa proiecteze filmul de examen al
Absolventului. In spatele scenei – un ecran alb, simplu.
In clipa in care s-a facut lumina, trei personaje incep sa urle, in acelasi timp :
SEFA DE COMISIE : Da’ cum iti permiti dumneata, un mucos, sa sfidezi in
asemenea hal mediul academic si sa vii cu o asemenea bazaconie pe post de
lucrare de licenta?
PRORECTORUL : Ai auzit de estetica? Ai auzit de filozofie? Ai auzit de studii
comparate? Ai citit macar o carte, in viata dumitale? Ai idee ce inseamna un
examen de absolvire a unei institutii de prestigiu?
CONFERENTIARUL : Ce-a fost in capu’ tau, ma baiatule, cand ai scris mizeria
asta? La ce te-ai gandit? Erai drogat, erai beat – sau ce-aveai? Hai, raspunde, ca
te-am intrebat ceva!
Dupa ce au terminat de urlat, cateva secunde liniste. Apoi:
ABSOLVENTUL : As dori sa raspund la intrebă –
SEFA (rage): Dumneata sa taci! Dumneata nu ai dreptul sa vorbesti peste mine,
ai inteles?
ABS : Scuzati-ma, am crezut c-ati terminat. Pot sa zic –
PRORECTORUL : Nu poti sa zici nimic. Tu n-ai dreptu’ sa vorbesti. Ai dreptu’
sa taci.
ABS : Dar mi-ati pus cateva intrebari, la care as vrea –
PRORECTORUL : Mai baiatule, tu stii prin ce trec eu? Tu stii cum arata viata
mea? Tu stii ce mi se-ntampla mie de-o sapatamana incoace, stii prin ce
incercari trec eu?... Nu stii. Habar n-ai de nimic.
ABS : Imi pare sincer rau. As putea sa –
PRORECT : Habar n-am de ce am venit azi aici. Habar n-am de ce m-am dat jos
din pat azi dimineata, de ce m-am barbierit, de ce m-am imbracat, de ce am
condus pana la Facultate… De ce?!... DE CE???... Ca sa te examinez pe tine, un
nesimtit, un imbecil, un cretin care ai impresia ca esti mai destept ca toata lumea
si mai smecher decat toti, nu?!
ABS : Nici pe departe. Va rog, eu as vrea –
PRORECT : Esti un mucos penibil, ba! Un labagiu!
ABS : Va rog sa nu ma jigniti; eu vreau doar sa raspund la –
PRORECT (urla) : Ce sa mai vrei tu, ba, rahat cu ochi? Dupa ce ai scris in
lucrarea asta, tu poti sa mai vrei ceva?! Pai tu ai pareri personale, mai baiatule?
Da’cine te crezi tu, sa ai pareri personale? Pintilie? Tarantino? Ha, cine te crezi?
ABS : Am incercat sa scriu o lucrare originala –
SEFA (tipa) : Porcaria asta infecta o numesti tu ‘lucrare originala’!?
ABS : - fara sa iau nimic cu copy si paste –
CONFERENTIARUL (ridica vocea pe parcursul replicii) : Adica tu esti peste
toti aia consascratii, care au studiat si au scris carti in secole, in milenii de
cercetare, nu?! Tu le stii pe toate, da?
ABS – fara sa iau cu copy/paste de pe internet. Sau din alta parte.
LECTORUL (urla) : Da’ cum sa-ti inchipui că dumneata, un tanar care INCA
nu are diploma-n mana – si, sincer, nici nu cred c-o s-o ai astazi! – poate sa
emita pareri proprii, in afara celor publicate pe net? Deci – cum?
ABS : Intr-o tara cu un guvern in care 4 ministri activi sunt acuzati de plagiat –
SEFA (rage) : TACI! Taci din gura in secunda asta. Sa nu-ti permiti tu sa discuti
politica in fata noastra. Vrei sa chem Politia? Vrei sa chem SPP-ul? Vrei sa
chem Comisia de etica? Vrei sa chem … sa chem… Spune! Asta vrei?
ABS : Doamna, da’-i o tara libera, pot sa am –
CONF : Taci imediat, daca nu vrei s-o-ncurci, asculta-ma ce-ti zic.
PROF COORDONATOR : Scuzati-ma, colegi, dar ăsta este un examen de
licenta. Nu e procesul de la Nurenberg. Hai sa fim seriosi. Baiatu’ e un artist, e
un pic mai neconventional si a scris o lucrare atipica – asta-i tot. N-a omorat pe
nimeni, pe bune. Haideti sa ne calmam, totusi.
SEFA : Asculta, colega, tu esti de vina! Tu i-ai fost profesor coordonator si tu l-
ai lasat sa puna aberatiile astea pe hartie! Tu esti de condamnat, nu el!
PRORECT: Da, pe tine sunt suparat si eu, nu pe el. Era sarcina ta sa-l controlezi.
CONF : Adevaru’ e ca – da, e vina dvs., domule porfesor.
LECT : Si eu sunt de aceeasi parere.
PROF COORD : Cum adica “l-am lasat”? Dar cum as fi putut sa-l impiedic!? E
viziunea lui, totusi.
ABS : Sa stiti ca domnul profesor mi-a atras atentia, insa –
LECT : Insa tu nu i-ai urmat sfatul.
ABS : Da.
SEFA : Pai tu esti de capu’ tau?
ABS : Da.
SEFA : Si ti se pare normal?
ABS : Da.
SEFA : Da’ sa-ncepi sa umbli acum, p-aici, in chiloti, ti se pare normal?
ABS (in timp ce se ridica si da sa se descheie la pantaloni) : Nu, dar daca va
bucura pe dvs–
PROF COORD : Nu forta limita. Stai jos.
Absolventul ramane cateva secunde in picioare. Suspence. Apoi isi trage
fermoarul la loc si se aseaza.
SEFA : Tinere, dumneata ai nevoie de un psihiatru – cred ca esti dereglat mintal.
ABS (rade) : Eu sunt dereglat!?
PRORECT : Vrei sa insinuezi ca noi suntem?
CONF : Ce-a fost replica asta?
ABS : A fost exact –
CONF : Nu, pe bune, ce-ai vrut sa spui?
ABS : Ca nu mi se –
PRORECT (rage) : Bai nesimtitule, bai impertinentule, tu gasesti normal sa
incepi o lucrare - academica, da?! -
SEFA , CONF, LECT : ACADEMICA!
PRORECT : - cu o fraza care suna asa (deschide lucrarea din fata lui) : “De ce
pizda ma-sii sa mai faci arta in Romania de azi?”
ABS : Eu nu am scris cuvantul pizdă in lucrare.
PRORECT : Ce cuvant n-ai scris, draguta?
ABS : … Pizdă.
SEFA : Nu l-ai scris?
ABS : NU!
CONF : Nu l-ai scris!
ABS : Nu, domnilor, nu!
LECT : Esti bolnav? Suferi de Alzheimer? E negru pe alb!
ABS : Nu-l-am-scris!!!!
PROF COORD : A pus puncte-puncte.
SEFA (ironica) : Aaaaa, a pus puncte-puncte… Dar, oare, ce-or insemna
aceste… puncte?
LECT : Sa ne explice domnul absolvent –
CONF (il corecteaza) : Domnul student!
LECT : Pardon, sa ne explice domnul student ce inseamna “punctele”.
PRORECT : Noi am citit printre randuri, sa stii. Ca nu suntem prosti, asa cum iti
inchipui dumneata.
ABS : Dar randurile le-ati citit? Sau numai printre ele?
SEFA : Daca o singura data mai deschizi gura, primesti nota 1, interdictie in
orice mediu academic si interdictia de a mai calca in aceasta tara. Vrei asta?
ABS: Daca-mi obtineti si-o viza de State –
SEFA : Vrei s-ajungi in puscarie pentru provocare?
ABS : Ce sa fac?!
SEFA : Vrei sa te nenorocim pe viata? Esti inconstient?
PRORECT : Mai baiatule, tu esti un om destept. Noi te stim pe tine. Esti
inteligent. Si talentat. De ce-ti faci chestia asta cu mana ta?
ABS : Ce-mi fac?
PRORECT : Raspunde la intrebare.
ABS : Care?
PRORECT : Faza cu punctele. Ce-ai vrut sa spui cu punctele-alea?
ABS : Ce puncte?
CONF : Cu ‘puncte-puncte’.
ABS : Sunt semne de punctuatie. Punctele, adica… Sunt semne de –
LECT : Lasa punctuatia, nu ne lua de tampiti. Te mai intrebam o data – ce ai
vrut sa zici cu puncte-puncte?... Gandeste-te bine la ce raspunzi.
ABS : Punctele de suspensie sunt acceptate in literatura, ca omisiune a unui text
pe care –
PRORECT : Pai atunci sa le folosesti dumneata cand o sa scrii literatura. Cand o
sa ai certificat de scriitor. Cand o publici carti. Deocamdata… nu esti in pozitia
de a face asta, clar?
ABS : N-am stiut.
LECT : Student, inca o data – controleaza-ti limbajul si atitudinea!
SEFA : E cariera ta in joc. E viata ta in joc.
ABS : Viata –
PRORECT (urlet urias) : Raspunde la intrebare, student!
ABS : E o licenta lingvistica.
PRORECT : Pizda a ajuns o licenta lingvistica!?
ABS : Pai nu…; nu asta e o licenta –
CONF : Da’ cine?
ABS (ridica vocea) : PUNCTELE IN CONTEXTUL FRAZEI!
SEFA : Alo, tu-ti permiti sa ridici vocea? Tu ai tupeul sa ridici vocea?
CONF : Punctele sunt o licenta lingvistica?!
LECT : Mai, baietas, tu stii sa dai definitia unei licente lingvistice? Ce-i aia o
licenta lingvistica?
CONF : Da, chiar, poti sa ne spui ce-i aia o licenta lingvistica?
SEFA : Daca mai ridici o data vocea, vei suporta consecinte grave.
ABS (vorbeste in soapta si foarte repede, ca sa apuce sa termine) : O licenta
lingvistica este o abatere constienta de la normele limbii literare.
SEFA : Asculta, student, tu n-o sa iesi viu de-aici.
ABS : Doamna, zau, exagerati.
SEFA : Iti spun pentru ultima data – nu ma mai provoca. Nu ne mai provoca.
Inceteaza cu provocarile. Ai inteles?
ABS : Da, OK.
SEFA : Nu “da, ok”. AI INTELES?
ABS : Da.
CONF : Adica pizda este o abatere de la normele limbii literare?
ABS : Nu pizda. Toata fraza – formularea ei, adica – ce incercam sa spun eu
acolo, domnilor –
PRORECT : Te balbai ca un oligofren pentru ca habar n-ai ce-ai vrut, de fapt, sa
spui tu acolo.
ABS : Va contrazic.
PRORECT (incet-incet va plange, mai incolo) : Ma contrazici!?... MA
CONTRAZICI!?... Asta e ceva… foarte arogant. Ăsta este un veritabil soc. Ce
spuneti, colegi, de asta – domnul student ma contrazice… Tu nu ai habar, tinere
idiot, cum arata viata mea. Tu nu ai habar prin cate trec, prin cate am trecut…
Tu nu poti sa-ti imaginezi la ce nivel de combustie se ridica viata mea
interioara… ; framanatarile mele…
Un spot se aprinde pe PRORECT. Muzica de lift. Personajul isi comunica
gandurile, adresandu-se direct salii.
PRORECT : Framantarea, acceptarea, ca si renuntarea, sunt rude bune cu
amanarea. Cand renunti – amani ceva. Cand accepti – amani ceva. Cand nici
nu accepti, nici nu renunti – amani ceva. Intrebarea se pune: cand nu amani
ceva? Pai, nu amani ceva, atunci cand nu amani acel ceva. Uneori, gandesc
atat de profund, ca ma sperii si eu!... Sunt un om bun. Sunt un om bun si plin de
intentii bune. Sunt un om modest, care a pornit de jos. Eu stiu ce-nseamna
compromisul, eu stiu ce-nseamna concesia si stiu si ce-nseamna regresia. A NU
SE CONFUNDA! Doamne, sunt un om bun si destept. Merit mai mult… Ma
iubesc…. Ma iubesc.
PROF COORD : Domnule Prorector –
Spotul dispare, muzica tace.
PRORECT : Taci si lasa-ma sa vorbesc. N-o sa ajungi niciodata sa-mi iei locul –
stiu ca asta visezi, dar esti un incapabil care incurajeaza studenti derapati sa scrie
lucrari pornografice si pline de pareri personale care nu intereseaza pe nimeni –
PROF COORD : Pe mine m-au interesat.
SEFA : Esti concediat, domnule profesor.
PROF COORD : Despre asta o sa mai vedem.
PRORECT : - si care nu are niciun viitor intr-un mediu academic, atata timp cat
nu se ridica la nivelul asteptarilor si la nivelul standardelor acestei Unversitati,
care are… (incepe sa planga) o istorie…, un trecut; are o faima, pe care si-a
cladit-o in zeci de ani, cu pretul unor sacrificii uriase… pe care oameni ca
mine… si ca altii… le-au facut… in timp… Nimeni nu stie cata… cata
suferintza…
Isi aprinde o tigara si iese din sala, bocind. Moment penibil. Tacere.
ABS : Eu as vrea, totusi, sa raspund la acele intreba –
CONFE : Sa vorbim putin despre filmul dumitale.
ABS : Da.
CONFE : Titlul, in primul rand – “Amandina cu frisca”.
ABS : Da.
CONFE : Ce-i asta?
ABS : Ce anume, titlul?
LECT : Hai, nu mai face pe nebunu’. Ai inteles perfect ce te-a intrebat dl.
Conferentiar. Amandine cu frisca nu exista. E un fapt. Corect?
ABS : Da, corect. Este o licenta –
CONF (sare ca turbat) : AAAAHHHH! Inca una, domnule? Da’ ce-ai facut
dumneata aici – licente peste licente? Pizda – o licenta! Punctele – alta licenta!
Amandina – inc-o licenta! Da’ ceva consistent ai in capu-ala, in afara de licente?
ABS : Nu, n-am – … Da. Stati putin –
CONF : Ce sa mai stam, mai baiatule, ca stam de juma de ora si ne trantesti
numai aberatii. N-ai scos o fraza cu cap si coada din tine.
ABS : Pai, daca nu ma lasati!
SEFA : Ultimul avertisment.
ABS : Ma amenintati, ma insult –
SEFA (scoate un mic pistol din geanta si-l indreapta spre sutent) : Cine te
ameninta? Te ameninta cineva?
ABS : Da. Dumneavoastra.
SEFA : Cum asa?

ABS: Tineti un pistol indreptat spre –

SEFA : Tin eu un pistol indreptat spre cineva, domnilor?
CONF, LECT : Nu.
SEFA (catre PROF COORD) : Nu v-am auzit.
PROF COORD : Nu m-am exprimat.
SEFA : Deci va abtineti?
PROF COORD : Da.
SEFA : Bun. Repet intrebarea : tin eu un pistol indreptat catre cineva?
CONF, LECT : NU.
SEFA : Tin eu un pistol?
CONF, LECT : Nu.
SEFA : Tine cineva din aceasta sala un pistol indreptat catre o alta persoana din
aceasta sala?
CONF, LECT : NU.
SEFA : Ai nevoie de tratament, tinere. Halucinezi. Raspunde la intrebarea
domnului conferentiar – ce inseamna ‘amandina cu frisca’?
ABS : Un paradox.
LECT : Un ce?
ABS : O aberatie. Un paradox. O licentza.
SEFA : Daca mai rostesti o singura data cuvantul “licenta” examinarea dumitale
ia sfarsit, vizionarea nu mai are loc, iar de la diploma de regizor de film poti sa-
ti iei adio pe veci. Ai inteles?
ABS : Da.
SEFA : Bun. Deci, inca o data – ce inseamna ‘amandina cu frisca’?
ABS : O prajitura care nu exista.
SEFA : Si daca nu exista de ce o aduci in discutie?
ABS : Pentru ca in filmul meu exista.
SEFA : Deci – exista sau nu exista?
PROF COORD : Doamna, este o metafora care –
SEFA (indreapta pistolul spre el) : Iesi afara.
PROF COORD : Poftim?!
SEFA : Iesi afara. Du-te si vezi ce face domnul Prorector.
PROF COORD : Fumeaza. Se linisteste. Nu cred ca vrea sa fie deranjat. Deci, o
metafora –
SEFA : Asta eu decid. Iesi afara. Iesi si deranjeaza-l. ACUM. Sa stinga tigara si
sa pofteasca la examinare. Am nevoie de el. Ai inteles?
LECT, CONF : Ma duc eu.
SEFA : Nu. Se duce el… Du-te.
Sub amenintarea cu arma, Prof Coord iese din sala. SEFA indreapta din nou
pistolul spre student.
SEFA : Asadar – amandina cu frisca nu exista, ci este o inventie, da? Inventia
dumitale, da?
ABS : E o metafora, cum spunea si domnul pro –
SEFA : Deci e o metafora, da?
ABS : Da.
SEFA: Bine. ( Lasa pistolul jos. Pauza. Detensionare) . O metafora – pentru
CE?
ABS : Pentru lumea data peste cap in care traim, plina de mutatii hidoase–
SEFA ridica din nou pistolul, ABS e un pic intimidat, dar continua :
ABS : … plina de anomalii; de… de aberatii, de impostura si de nesim–
CONF : Ce ce ce ce ce ce? Impostura?!
ABS : Da, si aberatii si –
CONF : Stai stai stai stai stai stai… Stai asa. Sa ramanem la impostura.
LECT : Da, sa ramanem la impostura!
ABS : Pai aici o sa ramanem : LA IMPOSTURA.
SEFA : Ce-a fost asta?
ABS : O ironie.
SEFA trage cu pistolul, pe langa capul ABSOLVENTULUI. Acesta se sperie, se
fereste.
SEFA : Te-ai speriat!?.. Am vrut sa te ratez. Am facut paisprezece ani de tir.
Trag perfect, sa stii.
ABS : Nu pot sa cred. Ati tras in mine?
SEFA (in timp ce CONF se duce calm la ABS, iar PROF COORD si PRORECT
intra in sala) : Cu ce sa trag in tine? Ca sa trag in tine, mi-ar trebui un pistol.
Am eu un pistol?
LECT , PRORECT : Nu.
CONF (il pocneste pe Abs in mutra, acesta cade de pe scaun) : Nu.
PROF COORD : Domnul Prorector a revenit in sala.
SEFA : Vad.
PRORECT : Ce-am pierdut?
LECT : Amandina cu frisca.
PRORECT : Ce anume!?...
LECT : Titlul. Asa se numeste filmul studentului – Amandina cu frisca.
PRORECT : A, da. Exact. Corect…. Ce-i aia “amandina cu frisca”?
CONF : Exact despre asta dezbateam acum.
ABS (s-a recuperat de pe jos, tonul e amenintator. Catre CONFE) : M-ati
pocnit si am sa va reclam. Sa nu credeti cumva c-o sa –
CONFE : Cui?
ABS : La Minister.
CONFE : Cui?
ABS : Autoritatilor d-acolo.
CONFE : Cui?
ABS (ridica usor vocea) : Ministrului, e bine!?
CONFE : Adica nevesti-mii. Da, e bine. (Scoate telefomul mobil). Vrei s-o suni
acuma? Iti formez eu.
LECTORUL, SEFA si PRORECTORUL (scot simultan mobilele ): Iti formam
noi!
SEFA : Ce zici?!
ABS (catre Prof COORD) : Domnule profesor, vi se pare normal?
PROF COORD : Ce?
ABS : Ce se-ntampla aici.
PROF COORD : Ce se-ntampla?
ABS : Sunt umilit, sunt amenintat, pocnit in fatza – nu gasiti ca e…?!
PROF COORD : Ca e cum?
ABS : Ca e neacademic!???
PRORECT : Da’ pizda dumitale ti se pare mai academica?
ABS (tipa si se ridica in picioare) : Terminati odata cu pizda asta, ca ma
innebuniti de cap - nu e ‘pizda mea’, e o figura de stil, in pizda mamii ei da
pizda!
SEFA trage patru focuri consecutive. ABS ramane nemiscat si demn.
SEFA (zambind): Ai coaie. Interesant. Ia loc.
ABS : Spuneti-mi, e un fel de test? Faceti un snuff, cumva? E … e un fel de
farsa a colegilor mei, sau… sau ce e chestia asta, domnilor, pentru ca examen de
licenta nu este!
SEFA vine la el si ii da un sut in ficat. ABS se incovoaie.
SEFA : Ce-am stabilit noi doi despre cuvantul “licenta”, pasarel!?
Il lasa pe jos si se retrage la locul ei.
PRORECT : Deci, Amandina cu frisca. Da. Ok. Despre ce e vorba?
ABS geme de durere.
PROF COORD : Cred ca are nevoie de o pauza.
PRORECT : Domnule profesor, am crezut ca ne-am inteles pe hol.
PROF COORD : La ce va referiti?
PRORECT : La subiectivismul dvs. Este inadecvat intr-un mediu academic. Eu
va inteleg pozitia, inteleg ca va aparati studentul, dar, totusi, tineti cont de faptul
ca nu puteti sa faceti la infinit opinie separata de restul corpului didactic. Nu este
deontologic, domnule profesor.
SEFA : Ati inteles?
PROF COORD : Am inteles perfect.
Un spot se aprinde pe PROF COORD. Muzica de lift. Personajul isi comunica
gandurile, adresandu-se direct salii.
PROF COORD : Ce-am inteles?!... Am inteles un cacat. Oricum, totul e un
super-cacat. Vorba prietenului meu, poetul, mort de ciroza la 32 de ani: Ce e
viata? – Un cacat. L-am facut si l-am mancat… Poet. Da. Artist? Da. Eu?...
EU – ce?!.... Sunt poet? Sunt artist? Sunt creator? Sunt profesor?... Cine sunt
eu? CINE sunt eu?... Ce fac eu? Ce facem noi, aici?Ce facem noi, in general?
Am o criza de identitate? Am o criza?!... Nimic nu mi-e clar.
Spotul dispare, muzica tace.
PROF COORD : Insa, colegi, un lucru e clar: il doare. (Sefei): L-ati lovit in
ficat.
SEFA : Poftim? Ce-am facut? Eu – am lovit pe cineva? Pe cine? Cand?
PROF COORD : Ma rog, mie mi s-a parut ca –
SEFA : Domnule…, aici nu operam cu pareri si cu impresii, aici operam cu date
concrete, deci – repet intrebarea : am lovit eu pe cineva?
CONF, LECTOR, PRORECT : Nu.
SEFA : NU v-am auzit.
PROF COORD (vag) : Mnu.
SEFA : Sunteti vag.
PROF COORD (tare, clar, dar disconfortat de minciuna) : Nu.
SEFA : Bun. Deci – daca nimeni n-a lovit pe nimeni – de ce are studentul dvs.
nevoie de o pauza?
PROF COORD : De gandire.
SEFA: OK. Tinere, cam cata pauza de gandire doresti sa-ti acordam?
ABS (in continuare pe jos, neinteligibil) : E vorba des…pre un perso… un
personaj, care… aaauuu… care incearca sa…pfffu… care incearca sa…aaa…
LECT : Nu intelegem ce bolmojesti acolo, baiatule. Ridica-te frumos pe scaun si
sustine-ti disertatia.
ABS : Nu …mmmm…nu pot.
LECT : De ce?
ABS : Ma doare.
LECT : Ce te doare?
ABS : Ficatul.
LECT : Ai probleme cu ficatul?
CONF : Ai avut hepatita?
ABS : M-a lovit doamna Decan in ficat…
SEFA : Da, e clar. Avem de-a face c-un caz clinic. Bun. Sa chemam o salvare de
la spitalul de boli nervoase, sa-l ridice acum. Pana nu devine periculos.
ABS : Nu, va rog… Ma ridic… Uitati…
Se ridica cu greu, tinandu-se de scaun. Se aseaza.
PRORECT : Iei medicamente?
ABS : Ce sa…!? Nu.
CONFE : Vrei o tigara?
ABS : Nu… Nu nu. Nu fumez.
LECT : Vrei apa?
ABS : Da. Multumesc.
LECT (Sefei) : Are voie sa bea apa?
SEFA da din cap.
LECT : Sa-i dea cineva apa. Daca are la el.
PROF COORD scoate un pet de ¼ l din rucsacul sau si i-l da.
ABS : Mersi.
PRORECT : Sunteti in continuare subiectiv, domnule profesor.
PROF COORD : Mi-a ingaduit doamna Decan, doar ati vazut!
PRORECT : Da, da. Am vazut. I-ati fortat mana, asta e.
PROF COORD : Cum i-am fortat-o?
PRORECT : Ati deschis sacul, ati scos sticla… ce era sa mai zica biata femeie?
Ati sfidat-o in fata staff-ului profesoral…
PROF COORD : Nu, imi pare rau, dar n-a fost asa – mai intai a intrebat domnul
Lector daca absolventul are voie –
PRORECT : Studentul!
PROF COORD : Daca studentul are voie sa bea apa, d-na Decan a dat din cap
afirmativ, si abia dupa aceea eu am deschis rucsacul.
PRORECT : Specualti.
PROF COORD : Nu.
PRORECT : Ba da, ba da.
PROF COORD : Ba nu, ba nu.
PRORECT : Ba da, ba da, ba da. STOP. Doamna Decan a dat, intr-adevar, din
cap, de sus in jos si de jos in sus, de doua ori, dar… DAR! Asta putea foarte
bine sa fie un gest al domniei sale care exprima un gand, un monolog interior, o
stare, o reactie, o exteriorizare involuntara a unei idei care tocmai o traversa in
acel moment. De unde stiti dvs. la ce se gandea domnia-sa cand a dat din cap?
PROF COORD : Din moment ce domnul Lector tocmai intrebase ceva, am
presupus ca –
PRORECT : Aha! Ati presupus. Ati ales sa interpretati gestul doamnei Decan
intr-un sens care v-a convenit. Ati facut o supozitie, dar n-ati avut o certitudine.
PROF COORD : Bine, dar gestul domniei-sale a fost … lipit de intrebarea
domnului Lector, legata, punctual, de problema apei!
PRORECT : Domnule profesor, dvs. ati auzit de coincidente? De Karl Jung?
PROF COORD : Bineinteles c-am auzit, dar nu despre asta este vorba aici.
PRORECT : Haideti, serios, sa nu intram in polemica. Nu e in favoarea dvs, pe
cuvant. Deci – de la pizdă la Amandina cu frisca. Bun. De ce amandină si nu…
savarină, bunaoara?
ABS (care, intre timp, si-a mai revenit) : Pentru ca savarina ARE frisca.
PRORECT : Iar amandina – n-are.
ABS : Nu.
PRORECT : Pai, daca ea nu are de la mama ei, de ce i-ai pus-o dumneata?
ABS : Fiin’ca am facut o creatie.
CONF : Ce-ai facut?
LECT : Ce-ai facut?
SEFA : A facut o creatie, draga!
Toti, in afara de Prof Coord, fac o criza de ras cu tavalituri, la propriu, care
evolueaza si dureaza o vreme. Apoi tac.
ABS : Am creat un film.
SEFA : A creat un film!
A doua serie de ras, mai tare. De data asta se molipseste si Prof Coord. Sefa
devine serioasa. Trage un foc de arma in aer. Liniste.
SEFA : Cele trei reguli de baza ale comportamentului in cinematografe. Te rog
sa le enumeri.
ABS : Ce sa - ? Ce reguli?
SEFA : Deci nu le stii.
ABS : Comportamentul din cinematografe?
SEFA : Exact.
ABS : Nu, nu le stiu. Dar pot sa enunt cateva, strict din perspectiva bunul simt –
CONF : Al cui bun simt?
ABS : Pai, in general.
CONF : Niciodata, baietas, cand vorbim despre film, sau despre teatru, nu
vorbim “in general”. Asta e o regula de aur. Ca sa stii si dumneata.
ABS : Stiu.
CONF : Serios!?
ABS : Da, stiu, dar acum vorbeam despre bun simt, deci –
SEFA : Deci le stii sau nu?
ABS : Le pot intui.
SEFA : Deci nu le cunosti. O sa-ti scadem un punct pentru asta, ne pare rau.
PRORECT : Si un punct pentru licenta aia cu pizda…
ABS : Va rog frumos, iertati-ma, ati facut o fixatie cu termenul asta?!
PRORECT :… Hm. Baiete, esti cumplit de teribilist. Eu chiar te inteleg, culmea,
si chiar te admir pentru talentul tau de cineast. Ai fi avut sanse sa ajungi cineva.
Daca invatai, in toti anii astia de scolarizare pe banii statului sa te… sa te
integrezi cum se cuvine.
ABS : Sa ma inregimentez, adică?
SEFA : Sa te adecvezi mediului, obraznicule. Ai inteles?
ABS : Nu.
PRORECT : Mai, cum sa-ti explic eu….; stii vorba aia din popor – “toata lumea
are cur, da-i mai cur al cui se vede?”…
ABS : Nu, n-o stiam.
LECT si CONF scot doua carnetele si doua pixuri.
LECT : Vreti s-o repetati, va rog?
CONF : Ca s-o notam si noi, multumim.
PRORECT se ridica, ia o atitudine statuara si rosteste declamativ si patetic:
PRORECT : “Toata lumea are cuuur, da-i mai cuuuur al cui se veee-de!!!”
LECT : Doamne, ce bogatie de intelepciune la poporul asta!
CONF : Inepuizabila.
SEFA (catre Prof Coord) : Dvs. de ce nu notati?
PROF COORD : Eu retin usor.
SEFA (sceptica si insinuanta) : Aha. Inteleg… Vedeti, d-asta n-o sa avansati
niciodata. Ma rog – e cariera dvs, pana la urma. In fine. (Catre ABS) : Student,
inca o intrebare, inainte de a trece la analiza filmului dumitale – cate tiristoare
are un triac?
ABS : Poftiti?
SEFA (ridica vocea) : Cate ti-ris-toa-re are un tri-ac?
ABS : Aaa… trei?!
SEFA : Gresit, dragul meu. DOUA. Doua are. Mai scadem un punct. Bun. Sa
revenim la frisca de pe amandina – cine a pus-o acolo?
ABS : Cofetarul.
SEFA : De ce?
PRORECT : Ca sa faca o licenta culinara!
A treia criza de ras colectiv. Tacere, rasetele se sting pe rand.
ABS : Pentru ca s-a trezit intr-o dimineata cu gandul ca ar putea inventa ceva
nou, combinand doua –
SEFA : Doua tiristoare!
Criza de ras isteric. Liniste.
ABS : Doua retete clasice –
CONF : Deci bucatarul nostru e un clasic.
ABS : Face prajituri clasice, dupa retete garantate.
LECT : Aha. Interesant. De ce face el asta?
ABS : Ca sa traiasca. Sa ia o leafa din care el si familia lui –
LECT : El crede in ce face?
ABS : Adica – cum?
LECT : Adica, este el fericit cu retetele lui clasice si garantate?
ABS : Pana la un punct, da. Este.
CONF : Pana la ce punct?
ABS : Ii place munca lui. Doar ca, intr-o buna zi, isi ingaduie sa incerce o
combinatie noua – insa filmul nu este despre cofetarul care a inventat amandina
cu fri –
SEFA : Raspunde la intrebari, student, si nu ne da explicatii pe care nu ti le
cerem. Ai inteles?
ABS : Da. Bine.
CONF : Deci – e fericit si totusi, nu e. Corect?
ABS : O vreme e si p’orma nu mai e.
CONF : Cand nu mai e, de ce nu mai e?
ABS : Fiin’ca… fiin’ca s-a plictisit.
PRORECT : Plictiseala inseamna nefericire?
ABS : Implicit.
PRORECT : Deci intotdeauna?
ABS : Da.
PRORECT : Fals. Confunzi cu spleen-ul, dragul meu. Spleen-ul este altceva. Nu
este nefericire.
ABS : Da’ nici fericire nu-i. Adica io n-am auzit de spleen fericit.
SEFA : Abtine-te de la comentarii. Ai inteles?
ABS : Da.
SEFA : AI INTELES?
ABS : Da, da. Scuze. Deci, cofetarul e plictisit si cauta ceva nou si face faza asta
cu frisca pe amandina. Si gata… Mesajul filmului, insa, este un pic mai
complex.
Liniste lunga.
PRORECT : Copile, te-a-ntrebat cineva ceva?
ABS : Pai – nu?
PRORECT : Pai, nu.
ABS : Scuze. Am… Scuze!
CONF : Se accepta.
Un spot se aprinde pe CONF. Muzica de lift. Personauul isi comunica
gandurile, adresandu-se direct salii.
CONF : Scuzele sunt niste insecte ce trebuie exterminate. Lumea este un loc
unde nu e loc pentru toata lumea. Lumea nu este o carafa cu apa din care sa ne
adapam la comun si lumea nu este un hamac, pe o plaja insorita din Grecia…,
sau din Bora-Bora, in care sa ne leganam impreuna, fericiti, impacati si gata sa
ne lingem ranile unul altuia. Lumea este acolo unde trebuie sa ne facem rani
unii altora, pentru ca locul asta se numeste RAZBOI. Lumea noastra este un
razboi. Am vazut asta undeva…Era un cineaste de referinta!... Lumea este o
batalie pierduta, atunci cand ea nu este o batalie castigata…
Spotul dispare, muzica tace.
CONF : Deci, revenim – personajul dumitale se plictiseste, da?
ABS : Nu.
CONF : Nu se mai plictiseste?! Adineauri se plictisea - chiar dumneata ai spus
asta.
ABS : Cofetarul se plictiseste.
CONF : Devii confuz si confuzant, tinere.
ABS : Cofetarul NU ESTE personajul meu.
LECT : Dar al cui?
ABS : Al dumneavoastra... Cred.
LECT : Poftim?
ABS : Dumneavoastra ati facut din cofetar un personaj. Eu – nu.
PRORECT : Dar dumneata ce-ai facut din el? O pizda!?
Rasete colective.
ABS : Doamne fereste. N-am facut nicio pula. Nici nu există.
SEFA : Controleaza-ti exprimarea.
CONF : Deci, daca el nu există, cine a inventat amandina cu frisca, cea care da
titlul… “creatiei” tale!?
ABS : Cofetarul.
LECT : Deci exista.
ABS : Extratext. Exista intr-un extratext pe care eu nu l-am filmat niciodata.
SEFA : De ce?
ABS : N-am avut nevoie.
SEFA : Si cum justifici frisca, atunci?
ABS : Pai, n-o justific.
CONF : Lipsa de justificare, in film sau in teatru, este cea mai profunda, mai
grava, mai odioasa, mai stupida si mai de neiertat greseala.
SEFA: O sa-ti scadem 3 puncte… Cum ti-ai permis sa lasi titlul filmului
nejustificat? Chiar ai trecut degeaba prin scoala asta?!
ABS : Las spectatorul sa-si justifice singur.
PRORECT : O eroare impardonabila.
PROF COORD : Daca-mi permiteti –
SEFA : Nu-ti permitem!
PROF COORD : OK.
SEFA : Are rost sa te intrebam mai departe!? Adica, daca nici macar titlul…
Intelegi?
ABS : Da.
SEFA : Si?
ABS: Si ?
SEFA : Crezi ca examinarea asta mai are sens?
ABS : Nu. (Se ridica). Pot sa plec?
PRORECT : Inca nu… Eu as mai avea cateva intrebari, daca se poate.
SEFA : Da, d-le Prorector. Va rog. Daca dvs. ii mai acordati o sansa…
PRORECT : Pe mine ma intereseaza sa inteleg cum gandesc tinerii; cum se
dezvolta procesul punerii in pagina a ideii lor cinematografice… Trec printr-o
perioada dificila…, grea…, sunt un pic mai sensibil in ultimul timp si, probabil,
ca o consecinta directa a acestei acutizari emotionale, si curiozitatea mea a
crescut. Daca sunteti de acord, domnilor…
LECT, CONF, PROF COORD : Da-da. Sigur ca da. Sigur ca da, domnule sef de
senat, domnule sef de catedra, domnule prorector.
SEFA (sec) : Deci – da.
ABS (inca in picioare) : Pot sa plec, va rog?
SEFA : Esti surd? Sau esti impertinent?
ABS : Nu, dar as vrea sa plec; mi-a ajuns. Picati-ma. Asta e. O sa plec. Buna
ziua.
ABS se indreapta spre usa. CONF si LECT il placheaza, ABS se zbate. Primeste
o lovitura in testicule, se chirceste si este tarat inapoi. SEFA isi deschide poseta
si le arunca o rola de banda adeziva. Cei doi il bruscheaza si-l leaga de scaun.
Intre timp, cat dureaza actiunea lor cu legatul:
SEFA : Deci, draga, ati vazut ultimul Almodovar?
PROPRECT : (regret major, dureros) : Nuuuuu. (Realizeaza brusc) : Da’ ce, l-a
terminat?
PROF COORD: A iesit deja!?
SEFA : N-a iesit draga, e-n montaj la ora asta.
PROF COORD: Pai si… atunci, cum sa – !?
SEFA : Mai, dar voi nu va activati sursele?! Asteptati sa iasa-n cinematografe,
ca sa mergeti la Mall, sau cum!?
PROF COORD: Stiti, in principiu, aveti dreptate. Doar ca e o problema.
CONF : Da. Cu Spania.
PRORECT: Sursele din Spania sunt extrem, dar extrem de necooperante. Nu
transpira nimic, nu se scurge nimic pana ce dau ei avizul de public.
PROF COORD : Din pacate, comunitatea cinematografica spaniola este putin
inchisa; putin ezoterica, as zice.
PRORECT : Ceea ce se si reflecta in estetica lor vizuala, de altfel.
PROF COORD : Mereu au fost probleme cu Spania.
PRORECT : Da. Si cu Portugalia.
LECT : Bine, dar cinematografia portugheza…
PRORECT : Ce-i cu ea?!
LECT : E un pic mai obscura decat cea spaniola.
PRORECT : Colega, sa nu mai spui asta niciodata. Poate trece drept ignoranță.
Portugalia are vocea ei si se exprima foarte vizibil. Are un nou val, de forța unui
tsunami. Ca si Romania, de altfel…
Intre timp, cei doi au terminat de legat ABS de scaun cu banda adeziva.
ABS : E un abuz.
SEFA : Ce? Romania? Romania este un abuz? Asta vrei sa spui?
ABS : Nu, nu asta. Ba da –si asta. Dar nu asta!
PROF COORD : Esti foarte derutat deja.
ABS : Ce-mi faceti voi este un mare abuz!
PROF COORD : Aaa, asta. Da, OK. Uite, gandeste-te ca ti se face un serviciu,
dragul meu. Inca o serie de intrebari si apoi iti vom viziona filmul. S-ar putea sa
echilibrezi dezavantajele pe care singur ti le-ai produs. Eu te-am avertizat, nu
poti sa negi.
ABS : Nu neg, m-ati avertizat. Mi-am asumat un risc. Dar acum – gata. Vreau sa
merg acasa. Nu mai raspund la nicio intrebare. Dati-mi nota 1. Nota minus 100,
nu ma intereseaza – vreau sa plec acasa. Asta e privare de libertate!
Cei patru scot simultan telefoanele mobile.
SEFA, PRORECT, LECT, CONF : Pe cine vrei sa sunam?
ABS (plangand aproape) : Va implor sa fiti atat de buni si sa-mi permiteti sa
plec acasa. Se poate?
PRORECT : Da, draguta. De indata ce imi termin de pus intrebarile si de indata
ce noi, toti; noi, cei prezenti in aceasta sala, iti vom fi vazut filmul. Ar fi o mare
lipsa de respect sa nu fii de fata la vizionarea filmului tau. Nu gasesti?
Tacere. ABS e usor distrus. Tace.
SEFA : Nu gasesti?
Tacere.
PROF COORD : Te rog raspunde la intrebarea domnilor profesori.
Tacere.
LECT si CONF : Nu gasesti?
Tacere.
LECT, CONF, PRORECT, SEFA, PROF COORD : Nu gasesti?
Tacere.
LECT : Poate mai vrea putina apa!? Mai vrei putina apa?
Tacere.
PROF COORD: Ostilitatea asta nu face decat sa-ti agraveze situatia.
SEFA : Iti mai scadem un punct pentru ostilitate.
PROF COORD : Doamna Decan, cu respect – mai avem din ce sa-i mai
scadem?
SEFA: Eu cred ca da. A tinut cineva scorul?
CONF : L-am tinut eu.
SEFA : Si?
CONF : Intotdeauna mai avem.
PRORECT : Da, deci e-n regula. Intrebarile teroretice aplicate lucrarii practice:
spune-mi, student, cate abordari estetice exista? Care sunt principalele curente,
in ce ani au aparut si care sunt reprezentatii de marca ai fiecarui curent?
CONF : Asa cum stim, estetica are in vedere conceptualizarea frumosului
artificial, adica – al frumosului creat de om; prin urmare – conform teoriilor
consacrate din filozofie, etică, logica filozofiei, matematică, logica matematicii -
ce parametri ai frumosului definesc o amandină cu frisca? Unde ai incadra-o?
LECT : Bineinteles, exista si o estetica a uratului.
Un spot se aprinde pe LECT. Muzica de lift. Personauul isi comunica
gandurile, adresandu-se direct salii.
LECT : Uratul e peste tot si mie mi-e frica de urat pentru ca, o data, uratul a
venit peste mine si a vrut sa ma manance, dar eu m-am aparat vitejeste si l-am
alungat– uratul se teme de mine de atunci si ma ocoleste , sau eu il ocolesc pe
el, inca nu stiu exact care pe care, dar tot ce stiu este ca mie nu-mi place uratul
si nici uratele nu-mi plac si cateodata mi se pare ca si eu sunt urat, atunci cand
nu dorm bine, de exemplu si am cearcane dimineata in oglinda – a-a-a-a-a,
trebuie sa-mi cumpar o oglinda, pentru ca aia din dormitor s-a crapat, asta
aduce ghinion, iar ghinionul e ceva cat se poate de urat.
Spotul dispare, muzica tace.
LECT : Poate doresti sa te plasezi pe acest teritoriu, student!?...
CONF : Daca ai fi lecturat sau ai fi googalit informatii despre estetica uratului,
ai fi stiut faptul ca acest concept a fost introdus si fundamentat in secolul 19.
Karl Rosenkranz a publicat pe la jumatatea acestui secol o carte care se numea
chiar asa.
LECT : Chiar asa!
PRORECT : Stii, una din definitii; una din tezele celebre ale esteticii tuturor
timpurilor, de la Aristot incoace; adica de la parintele esteticii incoace, este cea
legata de branzitatea branzei. O cunosti, student?
Tacere.
PRORECT : Ea suna astfel : “Branza, la orice distanta de branza, este tot
branza”.
CONF si LECT scot carnetelele.
CONF : Mai spuneti o data, va rugam?
LECT : Ca sa notam si noi, multumim.
PRORECT (se ridica, e solemn) : “BRANZA!... la orice distanta de branza, este
tot branza!”.
CONF : Genial.
LECT : Da. E minunata asta. Eu o stiam p’aia cu capra.
PRORECT : Cu capra!?... Pe asta n-o stiu eu. Esti bun sa ne-o impartasesti,
colega?
LECT : In mare, e tot cam acelasi lucru, cu niste mici deosebiri de nuanta, de
plan referential, de categorie si de proportii volumetrice.
PRORECT : Te-ascultăm.
LECT : Deci e asa : “Capra, la orice distanta de capra, este tot capra”.
PRORECT : Aaaah, da. Deci – da. A dumitale este mai buna, pentru ca e mult
mai complexa.
LECT : In mare, e cam tot aia…
PRORECT : Nu, nu. Colega, imi pare rau – nu-i tot aia. Sa-ti explic de ce:
branza, la orice distanta de branza, ramane tot branza, deoarece nu are constiință
de sine, nu are functii motrice – deci nu poate lua decizii, nu se poate auto-
modifica; nu poate nici macar sa se deplaseze un milimetru. Corect?... Da. Pe
cand CAPRA…. ei, bine, capra – ia ganditi-va. Capra, la orice distanta data fata
de capra, se poate schimba de un numar de ori care tinde spre infinit, si, chiar
daca presupunem, de dragul exemplului, o capra priponita, sedata si imobilizata,
deci care nu misca, ea, totusi, poate sa behaie. Si chiar daca nici nu behaie,
imbatraneste, domnilor. Capra este un organism viu, peste care Timpul trece si o
modifica in fiecare secunda, deci – capra la distanta de O SECUNDA de capra
de adineauri, nu mai este ACEEASI capra! Quod Erat Demonstrandum!
LECT : Da, dar asa… pana si branza se modifica.
CONF : Se-mpute. Nu?
LECT : Timpul nu iarta nici branza.
SEFA (trista; simte cum imbatraneste) : Timpul nu iarta nimic, domnilor.
ABS : Pe mine as vrea sa ma iertati… Va rog sa ma iertati… Am nevoie sa fac
pipi.
CONF : Stai putin, student. As vrea sa aduc in discutie o problema, domnule
Prorector. Legata de abordarea estetica prin prisma paradigmei exemplului
caprei – cred ca se ridica o intrebare esentiala: capra, animal fiind ea, are sau nu
are constiinta de sine?
PRORECT : Oooo, asta e o tema grea, domnule conferentiar.
CONF : Caci, daca are, distanta pe care o ia fata de ea insasi, in fiecare unitate
de timp per unitate de spatiu, este deliberata; prin urmare, ea devine un demers
estetic de gradul doi – un frumos articifial constient ca devine astfel dintr-un
frumos natural, care, la randul sau, stie ca este un frumos natural. Pe cand, daca
ea nu are const –
ABS : Fac pipi. Va rog.
LECTORUL : Asteapta un pic. Continuati, domnule conferentiar.
CONF : Deci, daca nu are – tot ceea ce devine ea, ramane la nivel de natural, de
inconstient adica, si atunci, intrebarea se pune astfel: daca in cazul acestei
deveniri, deci a unei reprezentari de gradul doi, mai putem vorbi despre frumos
artificial, adica – despre obiectul de studiu al esteticii. Ceea ce pune sub semnul
indoielii chiar stiinta in sine, iar ceea ce rezulta de aci este un paradox.
PRORECT : Nu e un paradox, e un silogism.
LECT : Da, este un silogism, domnule Conferentiar.
ABS : Fac pipi.
PROF COORD : Faci pe tine?!
ABS : Cam da. Aproape.
PROF COORD : Mai tine-te un pic. Un picut. 10 minute. 5 minute. Poti sa te
mai tii 5 minute?
ABS : Nu stiu.
SEFA (urla la el) : Atunci fa pe tine! Si gata!
PROF COORD : A fost cam dur.
SEFA (rage la Prof Coord; monologul ei este o criza in toata regula, exceptand
momentul de ‘iesire din real’- cel in care isi spune gandurile la public) :
Ajunge! Mi-a ajuns! M-am saturat de toate interventiile tale perfide, perverse,
partinice, paranoice, prostesti, perimate, protestatare, parsive, persuasive,
pidosnice si ce alte cuvinte or mai fi –
PRORECT : Pizdoase.
SEFA : Mersi, colega; da, da, da, da, DA! M-am saturat sa te tot bagi peste mine
si sa-mi tot spui ce sa fac si ce sa nu fac; sa-i tii partea acestui mic monstru
obraznic si semi-retardat, sa te agati cu o inversunare demna de mila de
subiectivismul dumitale complet inadecvat acestui mediu profesional !
Un spot se aprinde pe SEFA . Muzica de lift. Personauul isi comunica
gandurile, adresandu-se direct salii.
SEFA : M-am ingrasat. Imbatranesc. Apare cate un rid nou din doua-n doua
zile. Ieri mi-au cedat locul in metrou. Ieri!?... In metrou!?... Da’ io nu merg cu
metrou’. Ce cautam eu ieri, im metrou?!... Ah… da – masina mea e-n service.
De ce e-n service?!... Scrumiera… N-am golit scrumiera… Ah, da – a dus-o
cretinu’ de barbata-miu… Revizie?!... Imbatranesc… Imi scade libido-ul. Aurul
coloidal am auzit ca face minuni… Aur in suspensie. Adica sa bei aur. Da,
vreau sa beau aur! Vreau sa beau sange! Vreau sa beau ceva. Orice. Vreau sa
am 28 de ani. Nu vreau sa-mbatranesc. M-am saturat de diete. De crème anti-
rid. De Pillates. De aerobic. De cure homeopate. De trait in micro. Vreau sa
traiesc in macro. M-am saturat de salate. De salata cu morcovi… De salata cu
salata…
Spotul dispare, muzica tace.
SEFA : Si, in general, m-am saturat sa fac pe dadaca dumitale si sa te-mping de
la spate intr-o cariera pe care, pesemne, dumneata insuti NU ti-o doresti! Din
partea mea, poti sa te duci acasa si sa-ti dai foc!
PROF COORD (in timp ce isi da foc (la haina) si o ia spre iesire) : Cred ca e
suficient. Ati sarit calul. Ma confundati… Imi pare rau, colegi, am si eu limitele
mele. Domnule Prorector… Maine imi prezint demisia. La revedere.
Prof Coord iese in flacari din sala. Dupa ce a iesit:
SEFA (tipa) : Am spus sa te duci acasa și sa-ti dai foc! Nu invers, idiotule!
Scurta liniste.
PRORECT : Nu mi se pare in regula faptul ca si-a abandonat studentul in
mijlocul examinarii.
LECT : Propun sa fie penalizat.
CONF : Daca supravietuieste.
LECT : Credeti ca…?
CONF (aproba din cap) : N-are cum sa scape din chestia asta – arsuri grave,
gradul IV, sau asa ceva…; moarte prin axfisiere… Dar e clar, nu!?
LECT : Pai atunci, cineva trebuie ca e responsabil.
SEFA (calm, catre ABS) : Criminalule.
ABS : Da. Fac pipi… Eu!?!...
SEFA : Nu realizezi, nu-i asa?
ABS : Ce?
SEFA : Ca te afli in spatele acestei crime.
PRORECT : Sinucideri.
SEFA : Sinucideri. Da. Esti autorul ei moral. Esti vinovat.
ABS : Eu?
SEFA : Dar cine, eu!?... Cine crezi ca poate fi de vina ca s-a ajuns aici, ca
lucrurile au escaladat si ca domnul profesor si-a dat foc? Cine?
PRORECT : Cine a scris cuvantul “pizda” in lucrarea de licenta?
ABS (intre urlet si planset) : Nu am scris cuvantul ‘pizda’… Fac pipi… Dati-mi
drumul… Ajutor… Va rog, va rog…. Ajutati-ma… Vreau la toaleta. Vreau
acasa. Va implor. Nu am scris acel cuvant... Da, l-am scris. Am scris si n-am
scris tot ce vreti… Cand pot sa plec?
SEFA (colegilor ei) : Ce ar trebui sa raspundem unui criminal, care intreaba
“Cand pot sa plec?”!?...
CONF : Avem o certitudine indisolubila ca el este autorul?
SEFA : Moral? Da.
LECT : In fapt?
SEFA : In fapt, un suicid este un… suicid.
CONF : Estetic vorbind – un suicid, la orice distanta de suicid, ramane un
suicid.
PRORECT : QED.
SEFA : QED.
CONF : Bun. Ce facem?
ABS : Fac pipi. Lasati-ma sa fac pipi si pe urma chemati Politia. Va rog mult de
tot sa chemati Politia. Trebuie sa ma dati pe mana Politiei. Dupa ce fac pipi. Da?
SEFA: Student, de cand ne spui tu noua ce trebuie sa facem?
ABS : Doamna… M-ati invins. Ati castigat, gata. M-ati ingenuncheat. De ce
pizda ma-sii sa mai faci arta in Romania de azi?!... Publicul consumator are
nevoie de entertainment si de pastile ieftine. Oferta nu respecta cererea.
Artistul se afla la confluenta unor timpuri ingrate. Personal, nu stiu incotro
ma-ndrept – tot ce simt este o imensa nevoie de a ma exprima. Dar ma tem ca
directia mea nu va fi inteleasa”. Am incheiat citatul, eu am scris asta, recunosc.
M-ati auzit, toata lumea? RE-CU-NOSC. Imi asum. Fiecare cuvintel – mi-l
asum. E ireal ceea ce faceti. M-ati transformat intr-o marioneta; apoi intr-o
victima. Acum ziceti ca sunt criminal. De ce?! Habar n-am. Dar, pentru
Dumnezeu, pot, va rog, sa merg la toaleta?
PRORECT : Tinere, iarta-ma, dar tu ce-ncerci sa faci acum – sa te auto-citezi?
Scuza-ma, cred ca te-am mai intrebat asta – cine te crezi? David Lynch?
Schopenhauer?... Nu-nteleg.
ABS : Este un circ.
PRORECT : Toata existenta omenirii pe aceasta planeta este un circ, dragul
meu.
ABS : Da, OK, numai ca acum, eu sunt in arena, la lei, iar dvs…. sunteti leii. De
ce!?
CONF : De ce nu?
ABS : Pentru ca am scris P puncte-puncte in introducerea lucrarii mele?
D’asta!?... Din aceasta cauza? Asta e!?
PRORECT : Nu fi copil!
SEFA : Nu e asta, dar este si asta.
ABS: Si mai ce?
SEFA : N-am terminat. Un limbaj academic nu poate niciodata, in niciun loc din
lumea civilizata, sa includa asa o exprimare. Sunt reguli. Sunt norme. Tu nu poti
sa le incalci doar pentru ca asa ai chef si pe urma sa te-astepti ca noi sa trecem
cu vederea aceasta bravada imberba. Da’ chiar – cine te crezi?!
PRORECT : James Dean?!
ABS : Nu.
PRORECT : Nu nu, da’ faci pe rebelul!
ABS : Nu fac.
CONF : Ar putea sa raspunda, in apararea lui, ca de vina este varsta la care, nu-i
asa, revolta si spiritul rebel fac parte inseparabila din firea omului. Ar putea sa
se prevaleze de acest argument.
SEFA : Ar putea?!... NU! N-ar putea! Spiritul rebel nu exclude spiritul
academic, domnule Lector. Poti sa te revolti in termeni validati de dictionar.
ABS : Cuvantul ‘pizda’ e-n dictionar.
SEFA (ironica) : ‘Ai, lasa-ma. In ce dictionar?
ABS: In Șeineanu, jur.
SEFA : Șeineanu a iesit in editie limitata si este oricum, un dictionar depasit.
Lazar Șeineanu a murit in 1934. In plus, a fost editat in Republica Moldova, nu
la noi. Asa ca sa scrii dumneata cu termeni din Șeineanu cand o sa sustii teze la
Chisinau. Sau la Paris, unde a si crapat domnul Șeineanu, de altfel. Ai inteles?
ABS : Da. Pot sa merg la pipi?
SEFA : Nu, nu poti.
ABS : De ce nu pot?
SEFA : Pentru ca urmeaza sa-ti vizionam filmul.
LECT: “Amandina cu frisca”!!! Cine misca, nu mai misca… Ha ha ha ha ha…
LECT rade singur, ca un bou, ceilalti se uita la el. Isi ia seama, se opreste. E
stingher.
PRORECT (catre ABS) : Student, nu ne-ai lamurit care este ideea filmului, in
decursul examinarii; n-ai fost in stare sa-ti sustii teza si nici sa ne explici ce-ai
vrut cu mesajul dumitale, dar, poate o sa ne lamurim, cat de cat, nu-i asa, la
vizionare. Precum ai ocazia sa constati – bunavointa noastra este nelimitata iar
obiectivitatea noastra nu cunoaste exceptie de la regula. In plus, personal,
traversez o perioada infernal de grea.
SEFA : Sa vedem filmul.
LECT : Sandule, da te rog proiectia. E pregatita?
SANDU (vocea proiectionistului, plina de amaraciune): E pregatita, sefu’...
Heblu. Urmeaza proiectia filmului Amandina cu frisca. Scenariul de mai jos.
Pe durata proiectiei SEFA paraseste sala. Dupa un timp scurt CONF si LECT
parasesc, impeuna, sala. Mai apoi, PRORECT paraseste sala. Cand se
reaprinde lumina, ABSOLVENTUL este singur, legat de scaun.
Secventa 1, interior bucatarie, zi

Domnul plinut e asezat la masa din bucataria lui. Mananca o amandina cu frisca,
de pe o farfurie alba, mare, cu o lingurita deosebita, vintage. Fiecare imbucatura
pe care o ia, ii face placere. Manaca incet, nu se grabeste, se mai uita in jur.

CUT TO :

Imagini din bucatatrie, din PoV-ul Domnului plinut.

CUT TO :

Domnul plinut se mai scarpina-n cap, mai cade pe ganduri… La un moment dat,
dupa ce a trecut de jumatea prajiturii, gaseste in amandina sa un mare cui…
eventual ruginit. Intai nu-i vine sa creada, apoi se amuza, apoi se decide – suge
cuiul si linge resturile de prajitura lipte pe el.

CUT TO:

Domnul plinut spala cuiul la chiuveta, il curate bine cu o un smirghel, il

lustruieste cu o carpa, il verifica in lumina, daca luceste. Ia un ciocan. Ar vrea sa
bata cuiul pe un perete, insa nu se prea decide unde. Incearca 2-3 variante, dar
nu-l satisfac. Perete alb, scharff-unscharff.

FADE TO:

Unscharff –scharff pe farfurie. Domnul plinut e din nou asezat in fata amandinei
sale si o termina de mancat, la fel de calm si voluptuous. Camera descrie o
miscare de pan vert si descoperim ca, pe peretele din spatele Domnului plinut,
de undeva de sus, atarna o mare rama de tablou, goala, prinsa in cuiul din
amandina….

Liniste. ABS e singur. Intoarce capul. Vede publicul:

ABS (catre sala, implora; striga): FAC PIPI !
Heblu brusc. Muzica vesela.
THE END