Eduard-Alexandru Maxim

Facultatea de Teatru/ Specializarea Actorie Papusi-Marionete/ Anul I

12 Iunie 2021

CONTRIBUȚIA ESTETICĂ, STRUCTURALĂ ȘI FUNCȚIONALĂ A

ELEMENTELOR PLASTICE ÎN TEATRUL DE ANIMAȚIE

Practică artistică – Atelier de creație Lect. univ. dr. Cosmin - Mihai IAȚEȘEN

Teatrul de animație este o artă complexă; el însumează elemente de limbaj specific

artei teatrale, muzicii, dansului, sculpturii, picturii, și astfel devine o modalitate de comunicare
metaforică. Teatrul este arta care oferă omului posibilitatea de a se exprima liber, de a căuta
răspunsuri pentru frământările interioare, de a putea fioricine și orice; omul se poate revolta
împotriva principiilor ce nu corespund axei sale de valori morale sau a structurilor sociale, a
condițiilor neprielnice din viața sa.

Creatorii din teatrul de animație trebuie să aibă o multitudine de calități, de la a avea

viziune plastică, până la a fi un bun actor, dansator și un mânuitor talentat, care să se exprime și
să ,,respire” prin intermediul păpușii.

Relația dintre obiectul animat și actorul animator este una strâns legată, de neînlocuit,
personală; mânuitorul transmite păpușii starea psihologică prin tehnica de animație și vorbește
spectatorilor despre lumea lui interioară. Actorul păpușar, pornind de la propria construcție
fizică, poate transpune mișcări păpușii care depășesc limitele trupului uman. Spectatorul
contemporan pare a fi tot mai interesat de formele scenice abstracte și minimaliste; el este mereu
în căutarea noului, dorind mereu să vadă ceva diferit. Astfel păpușarul este nevoit să creeze lumi
și personaje noi cu diferite modalități de expresie.

I. MODALITĂȚI DE CONSTRUCȚIE A PĂPUȘILOR BI-BA-BO,

GABIT, WAYANG

1. Păpușa de tip Bi-Ba-Bo

Păpușa Bi-Ba-Bo - una din cele mai delicate tipuri de păpui a reprezentat pentru Serghei
Obrazțov primul pas în descoperirea artei păpușărești. Mecanica ei îi permite actorului să
mânuiască doar cu o singură mână, de regulă cea dreaptă, degetul arătător răspunde de mânuirea
capului, iar degetul mic și cel mare răspund de lucrul mâinilor, corpul fiind chiar mâna
păpușarului. Păpuşa bi-ba-bo pe mână este compusă din picioare construite din tuburi din fetru,
piele sau mesina şi mânuite cu cealaltă mână și din mâinile păpuşii care sunt prinse de degetele
păpuşarului fie cu elastic, fie cu tuburi.

Realizarea păpușii bi-ba-bo este posibilă cu următoarele materiale: lemn de tei, burete,
polistiren expandat (finisat pentru cap sau corp), fetru, burlet sau șnur gros (pentru articulații),
elasticul de diferite grosimi și culori, aracet și prenadez (pentru lipiri, îmbinări) și alte tipuri de
materiale textile (pentru îmbrăcăminte, podoaba capilară, etc.).

2. Păpușa de tip gabit (cu bilă)

In cazul în care mâna cu bilă se joacă laparavan bila se îmbracă pe degetul arătător creând
astfel capul păpușii, degetul mare și mijlociu având rolul de mâini iar degetul inelar și mezinul
fiind strânse în palmă având rolul de picioare.In lucrul cu această păpușă poziția corpului ia
următoarea formă: picioarele îndoite la genunchi, piciorul drept un pic înainte, fața sus cuprivirea
la păpușă, mâna stângă lipită de corp sau este folosită pentru a ține o recuzită.

Pentru confecționarea bilei cu gabit sunt necesare următoarele materiale: polistiren

expandat (pentru capul bilei), șmirghel (pentru eventuale finisaje ale capului), amorsă și var
lavabil alb (pentru învelișul capului), aracet și prenadez (pentru lipirea componentelor), și o
baghetă cilindrică de lemn cu o lungime de maxim 15 cm (se confecționează dupa mâna
păpușarului).

3. Păpușa de tip wayang

Acest tip de păpușa este unul dintre sistemele primordiale și cu o vastă cultură în spate în
arta teatrului de animație. Primele atestări ale Teatrului Javanez Wayang datează de mai bine de
1000 de ani în urma zilelor noastre.

Sunt mai multe forme de wayang: wayang kulit sunt păpușile din umbră sau păpusile din
piele (kulit însemnând piele în limba indoneziană), wayang golek sunt papușile din lemn, acestea
reprezintă actorii principali în piesele de teatru.Wayangul folosit în special în Europa în prezent
are o structură diferită față de rădăcinile sale din Asia.

Păpușa cu gabit (wayang) sau păpușa cu ghenă și tije este manevrată de o mână a
păpușarului care se află în interior mânuind capul prin intermediul gabitului, iar cealaltă susține
două tije care acționează mâinile păpușii.

Acest tip de păpușă este confecționată din următoarele materiale: tije metalice (pentru
construcția mâinilor), materiale textile precum pânză, burlet, fetru, (pentru ghena, brațele și
palmele păpușii), gabit (pentru manevrarea capului), polistiren expandat, șmirghel, amorsă, var
lavabil, vopsea (pentru construcția și finisarea capului), cârlige și ventuze de plastic (pentru
atașarea tijelor de palme).

II. MODALITĂȚI DE CONSTRUCȚIE ȘI DE RESTAURARE A

MARIONETEI

Spre deosebire de păpușa care este manipulată într-un mod convenient de către actorul
mânuitor, marioneta este o păpușă manevrată cu ajutorul unor sfori. Marioneta, ca element
teatral, se înscrie în familia mai largă a teatralității predominant vizuale, care minimalizează
limbajul verbal. Principala caracteristică a acestui tip de discurs este ludicul.

Marioneta studiată de-a lungul acestui semestru este cea articulată cu 12 fire și cruce
orizontală. Crucea are 2 elemente: traversa fixă (de care sunt prinse majoritatea firelor) și
traversa mobilă (folosită pentru mersul marionetei, firele corespondente fiind cele de la
genunchi). De asemenea, firele au clasificarea lor proprie, în cazul de față avem fire gestuale (pot
fi adaugate si scoase in functie de nevoile manuitorului) și fire de bază (cele care îi conferă
marionetei stabilitate și echilibru). Aceasta este articulată în specificul corporalității umane, de
aceea nivelul de expresivitate al acestei marionete este fără cusur.

In lucrul cu această păpușă corpul actorului ia următoarea formă:picioarele drepte la

nivelul umerilor, corpul un pic încovoiat cu privirea în jos la păpușă, mâinile la nivelul pieptului,
palmele drepte cu degetele desfăcute gata de acțiune.
 Pentru a realiza acest tip de marionetă va fi nevoie de: lemn de tei (uscat, pentru
confecționarea membrelor și a traverselor), șuruburi (pentru anumite îmbinări), snur gros (pentru
articulatii), silicon (pentru lipire), bucăți de sârmă subțiri care 6 vor deveni în cele din urmă
clenci (pentru prinderea corpului marionetei de sistemul de comandă), foiță de plumb (greutate
pentru membrele inferioare ale marionetei), materiale textile (confecționarea unor elemente
specifice marionetei personale) și în cele din urmă sfori (legătura dintre cruce și corp, mijlocul de
mânuire al marionetei).

Bibliografie:

 Ciprian Huțanu- Teatrul de animație - Tradiție. Modernitate. Kitsch, editura Artes,

Iași, 2012

 Bujoreanu, Raluca, Autonomia limbajului păpușăresc, editura Artes, Iași, 2008

 Ciobotaru, Anca Doina – Teatrul de animatie – intre magie si arta, Editura

Princeps Edit, Iasi, 2006;

 Pepino, Cristian - Construcţii de păpuşi, Editura UNATC, Bucureşti, 1995;

 Tomanek, Alais – Anatomikos Atlas Kouklas, 1995