PREDICĂ LA SOBORUL SFINȚILOR ARHANGHELI MIHAIL ȘI GAVRIIL

ȘI AL TUTUROR CEREȘTILOR PUTERI

În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Amin

Iubiți credincioși, în calendarul nostru bisericesc, ziua de 8 noiembrie a fost
închinată Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Cuvântul „arhanghel“ înseamnă
„mai mare peste îngeri“, iar „înger“ (din latinescul „anghelos“) se traduce prin
„vestitor“. Dintre arhangheli, doar trei sunt pomeniți în Sfânta Scriptură: Mihail și
Gavriil în cartea profetului Daniel , iar Rafael, în cartea necanonică Tobit. Toți trei
sunt menționați, însă printre cei șapte îngeri „care aduc și duc înaintea slavei
Domnului“ . Creștinii înalță în această sfântă zi rugăciuni și imne de slavă ființelor
netrupești sau creaturilor spirituale ce formează lumea nevăzută.
Arhanghelul Mihail (în ebr. „cine este ca Dumnezeu“) este războinicul cu sabie
de foc, numit „îngerul morții“, care a ucis balaurul și a primit de la Dumnezeu
misiunea de a păzi legea și de a birui puterea vrăjmașilor. Când Lucifer a greşit în cer
şi au început a cădea mulţime de îngeri, atunci toate puterile cereşti tulburându-se, a
stat Arhanghelul Mihail în mijloc şi a strigat: „Să stăm bine! Să stăm cu frică! Să
luăm aminte!” Din clipa aceea a încetat căderea îngerilor, căci toţi luând aminte de
glasul lui şi la greşeala îngerilor răi, au căzut înaintea slavei lui Dumnezeu,
preamărind numele Lui. De asemenea, el a însoţit pe poporul ales din Egipt în
pământul făgăduinţei. El a adus cele zece pedepse peste poporul cel împietrit al lui
Faraon. El s-a arătat păzitor oştilor lui Isus Navi, căruia i-a zis: „Eu sunt Voievodul
oştilor Domnului şi acum am venit” (Iosua 5, 14). El a stins cuptorul celor trei
tineri din Babilon. El a păzit pe Daniil cu viaţă, în groapa cu lei. El a adus foc şi
pedeapsă peste cetăţile cele desfrânate, Sodoma şi Gomora. El a dat biruinţă lui
Ghedeon în luptă. El a scos viu pe Lot din Sodoma. Iar la sfârşitul veacului, tot el,
împreună cu ceata arhanghelilor, va suna din trâmbiţă, va scula pe cei morţi şi va
aduna toate limbile la judecată, după mărturia Sfântului Apostol Pavel care zice: „Că
Însuşi Domnul, întru poruncă, cu glasul Arhanghelului şi întru trâmbiţa lui
Dumnezeu, se va pogorî din cer” (I Tesaloniceni 4, 16).
Arhanghelul Gavriil sau Gabriel (în ebr. „omul sau viteazul lui Dumnezeu“) este
îngerul Buneivestiri, este arhanghelul bunelor vestiri de bucurie, care are misiunea de
a vesti oamenilor tainele cele mari dumnezeieşti, fapt pentru care în iconografie este
reprezentat adesea ținând în mână un crin alb, simbol al bucuriei și al păcii. El are
misiunea de a aduce pe pământ mesajul divin, așa cum citim în Evanghelia sfântului
1
Luca. El nu mai poartă sabie de foc, ci crin de neîntinată bucurie. El este foarte dulce
la vedere şi plin de dumnezeiască blândeţe. Pentru aceasta a şi fost ales şi trimis de
Dumnezeu la Fecioara din Nazaret să-i vestească taina cea mare a întrupării
Domnului. Tot el a adus vestea zămislirii Maicii Domnului dumnezeieştilor ei părinţi
Ioachim şi Ana. El a vestit în templu Sfântului Zaharia că soţia lui va naşte la
bătrâneţe pe Sfântul Ioan Botezătorul. Sfântul Arhanghel Gavriil a dus la cer
rugăciunea Fecioarei Maria când petrecea în templu. El i se arăta adesea şi-i
descoperea taine grăite. Îi aducea hrană îngerească la Sfânta Sfintelor. El a auzit cel
dintâi despre taina întrupării lui Hristos, mai înainte decât toţi îngerii. El a rostit cel
dintâi numele Preadulcelui Iisus. El a pus nume Sfântului Ioan Botezătorul. El a vestit
păstorilor că în Betleem s-a născut Mesia. El a cântat cel dintâi: „Slavă întru cei de
sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2, 14). El a
învăţat pe păstori să cânte. El a descoperit magilor taina întrupării. El a liniştit pe Iosif
când voia să lase pe Fecioara Maria. El i-a poruncit să fugă în Egipt cu Pruncul şi
iarăşi să se întoarcă în Nazaret.
Sfântul Gavriil ocroteşte pe fecioare, acoperă pe mame, păzeşte pe prunci, duce
rugăciunile cele fierbinţi la Dumnezeu şi aduce înapoi împlinirea cererilor. EI slujeşte
tainelor celor mari şi ajută la înmulţirea şi mântuirea neamului omenesc.
Dintre toţi Sfinţii îngeri, cei mai mari binefăcători ai oamenilor s-au arătat Sfinţii
Arhangheli Mihail şi Gavriil, din care pricină se şi pomenesc astăzi cu alese prăznuiri
şi cântări de laudă, dimpreună cu toate cetele îngereşti. Se cuvine deci şi nouă
păcătoşilor, ce suntem păziţi de îngeri, să ne adunăm la sfintele biserici şi să lăudăm
astăzi soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, cerând ajutorul lor.
Să nu uităm că Sfinţii Arhangheli sunt cei dintâi îngeri mijlocitori între Dumnezeu
şi noi oamenii. Ei au grijă şi milă de creştini şi-i ajută pe calea mântuirii mai mult
decât ceilalţi îngeri. Sfântul Mihail este protectorul direct al călugărilor, al armatelor
creştine, al voievozilor, care purtau cu ei pe câmpul de luptă icoana Marelui
Arhanghel. Sfântul Gavriil este, mai ales, protectorul fecioarelor creştine, al familiei
creştine, protectorul mamelor care nasc copii, ca şi protectorul copiilor şi al
călugăriţelor iubitoare de feciorie şi iubitoare de Hristos.
Astăzi cinstim și pe sfinții îngeri care sunt puteri cerești, create de Dumnezeu
pentru a împlini voia Lui și a sluji tainelor cerești. Deasupra lumii văzute, trecătoare și
limitată, în care trăim noi, există lumea sfinților îngeri, a celor fără de trup, de aceea
sunt numiți puteri netrupești, așa precum focul nu are trup, dar dă lumină și căldură.
Ei se mișcă cu o rapiditate foarte mare, pentru că nu se supun spațiului și timpului,
depășind legile fizice ce guvernează această lume.
2
 De prezența lor, în istoria lumii, vorbește Sfânta Scriptură, care este cuvântul lui
Dumnezeu, adresat lumii, și care ne demonstrează prezența și lucrarea sfintelor puteri
cerești. Ei au fost creați de Dumnezeu prin cuvânt, și primesc sfințenia de la El, fiind,
mereu, în legătură cu izvorul sfințeniei și al vieții. Istoria cercetării omenirii, după
căderea în păcat, este semnificativă în acest sens, dând mărturie de prezența sfinților
îngeri. Din grădina raiului și până la vedenia proorocului Isaia, când a văzut, în anul
morții regelui Ozia, precum și a ajutorului dăruit proorocului Daniel în groapa cu lei,
îngerii sunt cei care, trimiși de Dumnezeu, vin în ajutorul nostru, al oamenilor.
În Noul Testament, îngerul, cel mai întâi stătător, din cer, a fost trimis să spună
Născătoarei de Dumnezeu: „Bucură-te!” (Luca 1, 28). Deci prezența lor, la cele mai
mari minuni și evenimente din istoria mântuirii noastre, demonstrează că cerul
coboară pe pământ, iar ei nu lasă omenirea în starea de tristețe și frică, ci o mângâie,
cu prezența lor, fiind purtători ai darului și bunătății cerești. Îngerii însoțesc pe
Mântuitorul Hristos de la Naștere până la Înălțarea Sa la ceruri, anunțându-ne că va
reveni pe pământ, să judece pe cei vii și pe cei morți.
Și în viața și activitatea Bisericii, sfinții îngeri însoțesc pe Sfinții Apostoli, iar, la
sfintele slujbe, împreună cu noi slujesc, de aceea, în timpul Sfintei Liturghii, cântăm:
„ca pe Împăratul tuturor primind, pe Cel înconjurat, în chip nevăzut, de oștile
îngerești”.
Mântuitorul Hristos ne învață că, fiecare dintre noi, la taina Sfântului Botez am
primit un înger păzitor, care mijlocește pentru noi, se bucură și se întristează atunci
când săvârșim binele sau răul: „Vedeți să nu disprețuiți pe vreunul din aceștia
mici, căci zic vouă că îngerii lor, în ceruri, pururea văd fața Tatălui Meu Care
este în ceruri” (Matei 18, 10). Lucrările lor sunt, în primul rând, de a preamări
puterea dumnezeiască, mereu, zi și noapte „serafimii stăteau înaintea Lui, fiecare
având câte șase aripi și strigau unul către altul zicând: Sfânt, Sfânt, Sfânt, este
Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui” (Isaia 6, 3).
Sfinții îngeri sunt și trimișii lui Dumnezeu, care fac cunoscută voia Lui oamenilor.
Ei sunt împărțiți în număr de nouă cete pe care Sfântul Dionisie Areopagitul le-a
clasificat astfel: Scaune, Heruvimi, Serafimi, Domnii, Stăpânii, Puteri, Începătorii,
Arhangheli și Îngeri.
Cetele arhanghelilor și îngerilor, pe care îi prăznuim și-i cinstim astăzi, sunt cei
mai apropiați de oameni, îi ajută și îi ocrotesc cu prezența și rugăciunile lor.
La sfintele slujbe ne rugăm ca Dumnezeu să ne dăruiască înger păzitor, credincios,
îndreptător. Oare, nu de multe ori, pe sfântul nostru înger, l-am alungat, prin viața și
obiceiurile noastre, rele? Fiecare creștin are îngerul lui.
3
 Pe lângă ei, există o lume a îngerilor căzuți, sau diavoli, care s-au ridicat împotriva
lui Dumnezeu, așa a apărut răul în lume, prin răzvrătire și mândrie. Paginile Sfintei
Scripturi, cu durere, mărturisesc căderea cetei îngerești, înainte de căderea omului:
„cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare! Cum ai fost aruncat pe pământ,
tu biruitor de neamuri? Tu, care ziceai în cugetul tău: Mă voi ridica în ceruri și
mai presus de stelele Dumnezeului Celui puternic voi așeza tronul meu! Mă voi
sui deasupra norilor și asemeni Celui Preaînalt voi fi. Și acum, tu te cobori în iad
și în cele mai de jos ale pământului. Iadul se mișcă în adâncurile lui, ca să iasă în
întâmpinarea ta. Sub tine se vor așterne viermii, și viermii vor fi acoperământul
tău” (Isaia 14, 9-15), iar ultima carte a Noului Testament, Apocalipsa, în capitolul
12, prezintă luptele care s-au dus, în ceruri, în momentul acestei revolte, când Mihail
Arhanghelul a biruit, pentru totdeauna, puterea diavolului: „Și s-a făcut război în
cer: Mihail și îngerii lui au pornit război cu balaurul, și se războia și balaurul cu
îngerii lui, și n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în ceruri. Și a fost
aruncat balaurul cel mare, șarpele cel de demult, care se numește diavol și
satana, cel ce înșeală toată lumea, și aruncat a fost pe pământ, el și îngerii lui au
fost aruncați cu el. Pentru aceasta, bucurați-vă ceruri și cei ce locuiți în ele. Vai
vouă, pământule și mare, fiindcă diavolul a coborât la voi, având mânie mare,
căci știe că timpul lui este scurt” (Apocalipsa 12, 7-12), iar Mântuitorul Iisus
Hristos, Care a venit în lume să elibereze lumea de tirania diavolului, mărturisește
despre căderea lui: „am văzut pe Satana, ca un fulger, căzând din cer” (Luca 10,
18), diavolul fiind „tatăl minciunii și urâtor de oameni” (Ioan 8, 44).
Noi avem apărători pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, care biruie răul și pe
diavoli, fiind îngeri ce ne apără, această realitate este descoperită de cuvântul lui
Dumnezeu, care rămâne în veac.
Sfinții îngeri se bucură nespus când ne întoarcem spre Dumnezeu și împlinim voia
Lui: „că așa se face bucurie pentru îngerii lui Dumnezeu în cer, când se întoarce
un păcătos la Dumnezeu” (Luca 15, 10) și se întristează atunci când noi nesocotim
poruncile și legea lui Dumnezeu, când nu ne îngrijim pentru sufletele noastre, când nu
venim la sfânta biserică și când petrecem, scurtimea vieții noastre, departe de
Dumnezeu și de voia Lui. Atunci, sfântul înger păzitor se depărtează de noi, rămânând
fără ajutor și apărare, din toate părțile, fiind asaltați de duhurile cele viclene și rele:
„căci lupta noastră este împotriva începătoriilor, impotriva stăpâniilor,
împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății
care sunt în văzduhuri” (Efeseni 6, 12).

4
 Este mare bucurie în ceruri când ne întoarcem spre Dumnezeu, prin lacrima
pocăinței, care transformă ziua aceasta, închinată sfinților îngeri, în zi de mare
sărbătoare. Să nu fim ca ceilalți, care, în necunoștință și în lipsă de credință, aduc
întristare sfinților îngeri, mai ales astăzi, când uită de menirea lor și, fără nici o
responsabilitate, petrec ziua în beții și neiertate fapte de ocară, care aduc dreptatea și
mânia lui Dumnezeu asupra propriei vieți.
Noi avem misiunea de a imita pe sfinții îngeri, în această lume a suferințelor și
tristeții, când intrăm în sfânta biserică, împreună cu cetele îngerilor, slăvim pe
Dumnezeu, amestecându-ne cu ei, în rugăciune și cântare sfântă, iar, după părăsirea
sfântului locaș, împlinind fapta cea bună, spre mântuirea sufletelor noastre.
Pe pământ viețuind, au fost îngeri în trup, Ioan Botezătorul, de aceea sfintele
icoane îl înfățișează și cu aripi, pentru a arăta că viața lui a fost asemeni îngerilor; Ilie
Tesviteanul, îngeri în trup au fost toți sfinții cuvioși: Parascheva, Dimitrie cel Nou și
toți sfinții care, oameni fiind, au biruit cele omenești, trăind asemenea îngerilor.
Pentru că îngerii sunt alături de noi și ne călăuzesc pașii spre o trăire curată,
pașnică, ferită de necazuri, în măsura în care voința noastră este îndreptată spre fapte
bune, fiecare dintre noi să ascultăm îndemnurile și imboldurile îngerului nostru
păzitor, dat nouă de la Sfântul Botez. El ne ajută să ne întărim și să sporim în credință,
să ne îndreptăm mereu ochii minții spre Mântuitorul Hristos. Prin asistența îngerului
păzitor, mintea noastră se luminează spre lucrarea cea dreaptă și voința ni se întărește
spre împlinirea voii lui Dumnezeu. Lăsându-ne conduși de îngerul nostru bun, vom
învinge pe cel rău, vom învinge păcatul. Astfel, cu fiecare biruință a noastră asupra
celui rău, se bucură îngerul nostru împreună cu toate oștile cerești.
Așadar, pentru a nu se ajunge într-o asemenea situație, misiunea părinților și a
bunicilor creștini este de a-i așeza pe copii și pe nepoți, încă din fragedă pruncie, sub
ocrotirea Sfinților Îngeri. Să-i învățăm, așadar, pe copii să se roage, sa-i însoțim în
mod regulat la biserică, să nu-i lăsăm să crească străini de Dumnezeu și indiferenți
față de valorile Bisericii și ale neamului nostru.
Purtăm, cu toții, în suflet anii copilăriei, când mama sau bunica ne împreuna
mânuțele și rostea cu noi „Îngerașul“. O rugăciune simplă, potrivită pentru cei mici,
pioasă, conformă cu învățătura Bisericii. O evocăm cu duioșie, pentru că prin ea ne-
am pus sub ocrotirea îngerului păzitor. Când spuneam „Înger, îngerașul meu...“,
oare nu simțeam cum creștem sub ocrotirea îngerului păzitor, cum ni se luminează
mintea cu fiecare zi, cum ni se întărește voința pentru cele bune, bucurând pe îngerul
nostru în cer și familia noastră pe pământ? „Îngerul păzitor, «prietenul nostru
ceresc», ne stă alături îm clipa morții, ne călăuzește prin vămile postume, ne
5
apără la Judecata de Apoi și ne duce «în sânul lui Avraam» . Îngerii se apropie
de tine înconjurându-te ca un zid și prin acesta toți cei ce te ispitesc se
depărtează din apropierea ta“, așa încât „omul e la fel de inseparabil de îngerul
său pe cât de inseparabil e ecoul de prototipul sonor căruia îi corespunde“  (
Andrei Pleșu, „Despre îngeri”).
Câți dintre părinții creștini mai conștientizează astăzi acest lucru? Câți se mai
gândesc la marea răspundere pe care o au în fața lui Dumnezeu pentru copiii lor?
Dumnezeu vrea însă ca niciunul dintre acești mai mici ai Lui să nu se piardă, ci să
creadă în El, să iubească Biserica, pavăza neclintită a neamului nostru de-a lungul
veacurilor, să-și cinstească părinții, să crească frumos și să contribuie la mai binele
familiei și al societății în care trăiesc.
Nu este imagine mai frumoasă și mai înălțătoare ca aceea de a vedea în Biserică,
duminică de duminică, copiii care stau în fața Sfântului Altar, cu chipurile luminate,
cu inimile deschise pentru cuvântul lui Dumnezeu, pregătiți să primească „Sfintele și
de viață făcătoarele Lui taine“.
Binecuvântarea și harul sfinților se revarsă cu belșug asupra lor, ferindu-i de
tentațiile, ispitele și pericolele care-i pândesc la fiecare pas și care se răspândesc
amenințător prin imaginile deșănțate promovate prin intermediul televiziunilor, al
internetului și al unor reviste tipărite cu scopul vădit de a atrage copiii și tinerii spre
imoralitate, spre păcat, spre pierderea sufletului.
În această luptă grea cu duhurile necurate, se cuvine să chemăm în ajutor puterile
cerești, așa după cum am auzit cântându-se la slujba Utreniei din acestă dimineață de
sărbătoare: „Mai marilor Voevozi ai lui Dumnezeu, slujitori ai dumnezeieștii
slave, povățuitori ai oamenilor și căpetenii ale îngerilor, ceea ce este de folos
cereți pentru noi și mare milă, ca niște mai mari voevozi ai celor fără de
trupuri“ .
Ce suntem noi oamenii, că Dumnezeu ne-a micșorat cu puțin față de îngeri? Să-i
imităm pe Sfinții Mihai și Gavriil, pe îngerul dreptății și al darului. Ei să ne fie
ocrotitori, apărători și ajutători împotriva răului, tot mai prezent, în lume. Amin!