Rs La Examen Omf Pedo

1.
Anestezia în regiunea OMF la copii; indicaţii şi contraindicaţii către anestezia locală și

generală la copii.
2. Anestezia în regiunea OMF la copii; avantaje, dezavantaje.
3. Principii de anestezie loco-regională la maxilarul inferior în raport cu particularitățile
anatomo-fiziologice de dezvoltare a copilului.
4. Tehnica anesteziei injectabile la copii în raport cu particularitățile de comportament a
copilului (Frankel).
5. Anestezia la spina spix.
6. Particularitățile spațiului pterigo-mandibular.
7. Tehnici de anestezie (Vazirani-Akinosi, anestezia directă la spina spix la copii).
8. Principii de anestezie injectabilă la copii în raport cu particularitățile de dezvoltare a
maxilarului superior.
9. Anestezia tuberală la copii.
10. Particularităţile tehnicii anesteziei tuberale la copii;
11. Anestezia tuberală la copii. indicaţii, zona de anestezie.
12. Complicații ale anesteziei locale (șoc anafilactic).
13. Principii generale de extracție dentară la copii în raport cu vârsta copilului.
14. Principii generale de extracție dentară la copii în raport cu particularitățile de
comportament.
15. Extracţia dentară la copii; indicaţii, contraindicaţii.
16. Particularităţile extracţiei dentare la copii în raport cu grupul de dinți.
17. Complicaţiile locale şi generale în timpul operaţiei extracţiei dentare şi după extracţie.
18. Profilaxia complicaţiile locale şi generale în timpul operaţiei extracţiei dentare.
19. Adenitele regiunii oro-maxilo-faciale la copii, particularităţi anatomice ale sistemului
limfatic.
20. Adenita acută purulentă la copii; etiopatogenie, clinica.
21. Adenitele regiunii oro-maxilo-faciale la copii ,diagnostic, tratament, profilaxie.
22. Adenita cronică la copii; etiopatogenie, clinica.
23. Adenitele cronice la copii, diagnostic, tratament, profilaxie.
24. Leziunile traumatice ale regiunii oro-maxilo-faciale la copii. Particularități de etiologie.
25. Leziunile traumatice ale părților moi în teritoriul maxilo-facial. Particularități de
diagnostic.
26. Leziunile traumatice ale părților moi în teritoriul maxilo-facial. Clinica și tratament.
Profilaxie.
27. Leziunile traumatice dentare la copii. Clasificare.
28. Leziunile traumatice dentare la copii. Particularități de diagnostic, aspect clinic și
tratament.
29. Leziunile traumatice dentare la copii. Profilaxie.
30. Traumatismele dento-parodontale la copii.
31. Aspecte specifice copiilor ale leziunilor traumatice ale maxilarelor în raport cu
particularitățile anatomo-fiziologice.
32. Fracturile mandibulei la copii (de tip „lemn verde”). Particularit ăți în articulația temporo-
mandibulară.
33. Fracturile mandibulei la copii (de tip „lemn verde”). Aspectul clinic și radiologic.
Metode de tratament.
34. Principii de reabilitare și dispensarizare a copiilor cu procese infecțioase odontogene a
maxilarelor.
35. Metode de tratament chirurgical al fracturilor maxilarelor la copii.
36. Metode de tratament chirurgical al fracturilor maxilarelor la copii. Indicaţii,
particularităţi.
37. Leziuni traumatice asociate ale maxilarelor şi a altor regiuni ale corpului la copii;
etiologie.
38. Leziuni traumatice asociate ale maxilarelor şi a altor regiuni ale corpului la copii clinică,
metode de tratament.
39. Metode de prelucrare chirurgicală ale plăgilor la copii; termenii de prelucrare.
40. Metode de prelucrare chirurgicală ale plăgilor la copii; principiile şi particularităţile
intervenţiei chirurgicale.
41. Complicaţiile precoce şi tardive ale fracturilor maxilarelor la copii.
42. Profilaxia complicaţiilor precoce şi tardive ale fracturilor maxilarelor la copii.
43. Dispensarizarea şi reabilitarea pacienţilor cu fracturi osoase ale maxilarelor.
44. Infecţiile regiunii oro-maxilo-faciale la copii; definiţie, clasificare. Particularităţi de
etiologie, patogenie.
45. Infecţiile regiunii oro-maxilo-faciale la copii; tabloul clinic, principiile generale de
tratament în raport cu vârsta copilului.
46. Furuncul, carbunculul feţei la copii; etiopatogenie, clinică, diagnostic.
47. Furuncul, carbunculul feţei la copii; tratament, profilaxie.
48. Caracteristica clinică a celulitei, etiologia, tratamentul.
49. Abcesele, flegmoanele regiunii oro-maxilo-faciale la copii; clasificare, etiopatogenie,
caracteristică generală.
50. Abcesele, flegmoanele regiunii oro-maxilo-faciale la copii, clinică si principiile de
tratament.
51. Adenoflegmonul la copii; etiopatogenie, clinică, diagnostic, tratament, profilaxie.
52. Abcesul şi flegmonul odontogen a regiunii submandibulare la copii; etiopatogenie,
clinică, diagnostic, tratament, profilaxie.
53. Abcesul şi flegmonul odontogen a regiunii pterigo-mandibulare la copii; etiopatogenie,
54. Tratament chirurgical şi conservativ al proceselor inflamatorii, regiunii oro-maxilo-
faciale, particularităţi de tratament.
55. Tipurile de anestezie folosite în tratamentul chirurgical al proceselor inflamatorii, regiunii
oro-maxilo-facială la copii.
56. Abcesul limbii la copii, etiologia, clinica, tratament.
57. Abcesul de orbită la copii, etiologia, clinica, diagnostic și tratament.
58. Particularitățile sinusurilor maxilare la copii, sinuzite odontogene în dependență de vârsta,
etiologia, diagnostic și tratament.
59. Complicaţiile locale şi generale ale abceselor şi flegmonelor la copii.
60. Procesele inflamatorii ale glandelor salivare la copii, clasificare, etiologie.
61. Diagnosticul diferincial între parotidita acută epidemică și bacteriană, metode de
diagnostic și tratament.
62. Caracteristica parotiditelor nou-născuților.
63. Litiaza salivară la copii, particularități, diagnonstic și tratament.
64. Particularitățile clinice ale parotiditei cronice la copii, diangnostic diferențial, principiile
de tratament.
65. Drenajul limfatic în regiunea capului și gâtului la copii.
66. Clasificarea limfadenitelor regiunii oro-maxilo-faciale la copii, etiopatogenie,
caracteristică generală, clinică.
67. Principiile de tratament a limfadenitelor regiunii oro-maxilo-faciale la copii.
68. Limfadenita acută seroasă la copii, etiopatogenie, clinica, diagnostic, tratament,
profilaxie.
69. Boala ghearelor de mâță la copii; etiopatogenie, clinică, diagnostic, tratament, profilaxie.
70. Periostita acută seroasa a maxilarelorla copii; etiopatogenia, clasificare, diagnostic
diferențiat, clinică, tratament, profilaxia.
71. Periostita acută purulentă a maxilarelorla copii; etiopatogenia, clasificare, diagnostic
72. Periostita cronică a maxilarelor la copii; etiopatogenia, clasificare, diagnostic diferențiat,
clinică, tratament, profilaxia.
73. Osteomielita maxilarelor la copii; definiţia, clasificare, etiopatogenie, particularităţile
evoluţiei clinice a osteomielitei la copii.
74. Osteomielita odontogenă acută la copii; particularități de etiopatogenie, clinica,
diagnostic.
75. Osteomielita odontogenă acută la copii, tratament, profilaxie, prognosticul.
76. Osteomielita odontogenă cronică la copii; particularități de etiopatogenie, clinică,
diagnostic.
77. Osteomielita odontogenă cronică la copii, tratament, profilaxie, prognosticul.
78. Osteomielita hematogenă acută la copii; etiopatogenie, diagnostic, clinica.
79. Osteomielita hematogenă acută la copii, tratament, profilaxie, prognostic.
80. Osteomielita cronica hiperplastică la copii(osteomielita Garre); etiopatogenie, clinică,
diagnostic diferențiat, tratament.
81. Complicaţiile locale, generale, precoce şi tardive a osteomielitelor maxilarelor la copii.
1. Anestezia în regiunea OMF la copii; indicaţii şi contraindicaţii către anestezia

locală și generală la copii.
Anestezia- este o stare creată cel mai adesea prin introducerea în organism a unor
substanţe chimice, prin care se suprimă, temporar, perceperea sau transmiterea
sensibilităţii dureroase, însoţită sau nu de somn analgezic, de stabilizare neurovegetativă
şi de relaxare musculară.
Indicaţii în anestezia generală la copii:
-probleme medicale majore: anomalii congenitale de cord, patologie hematologică etc;
-pacienţii ce au reacţii alergice la anestezicele locale;
-copiii până la 3 ani;
-pacienţii cu handicap neurologic şi dereglări psihice;
-pacienţii cu carie decompensată, care necesită multiple şedinţe pentru tratament;
-pacienţii cu dereglări comportamentale şi dentofobii de gradele III-IV, anxioşi,
necooperabili, slab adaptivi şi neadaptivi;
-traumatisme dentare şi oro-faciale întinse;
-anomalii cranio-faciale asociate.
Contraindicaţiile anesteziei generale:
-bolile acute contagioase (stomatita herpetică, infecţiile acute respiratorii virale);
-anomaliile de constituţie ce includ hipertrofia glandei tiroide;
-obstacolele căilor aeriene externe (devieri ale septului nazal, prezenţa vegetaţiilor
adenoide, rinitele cronice);
-copiii din clasa III,IV,V dupa ASA ( cu maladii cronice, cronice severe cu remisii rare,
exarcerbări frecvente)
Indicaţiile anesteziei locale:
- Absoultă: dintele in focar de osteomielită;
- Relative: dinţii temporari în perioada de schimb fiziologic cu mobilitate de gradul II
sau III;
- Intervenţii chirurgicale de volum mic: frenuloplastii ale buzelor, limbii;
- Dinţii cu rizoliză radiculară mai mult de o treime din lungimea ei;
- Abcese subperiostale, odontogene, chisturi radiculare;
Contraindicaţiile anesteziei locale:
- Absolută : dintele în focar de tumoră;
- Relative: copiii din clasa III,IV,V dupa ASA; stări de anxietate exagerată, stări
patologice (diabet, cardiopatii decompensate, epilepsie), snsibilizare la unele
anestezice locale.
2. Anestezia în regiunea OMF la copii; avantaje, dezavantaje.

Avantaje:
- Oferă confort pacientului;
- Oferă controlul complet al medicului asupra câmpului operator;
- Se administrează rapid şi este total reversibilă;
- Anestezia generală asigură imobilitatea completă a pacientului şi controlul căilor
respiratorii;
- Anestezia locală : oferă posibilitate de colaborare cu pacientul în timpul intervenţiei,
nu necesită aparatură specială.
Dezavantaje:
- Impune un grad de pregătire preoperatorie a pacientului;
- Necesită aparatură scumpa ( A. Generală);
- Solicită psihologic pacientul;
- Anestezia locală nu asigură o imobilizate a pacientului;
- Pot apărea complicaţii în urma administrării anestezicului.
*Avantajele anesteziei generale: permite realizarea tuturor tratamentelor dentare intr-o

sedinta, nu solicita psihologic pacientul, asigura imobilitatea completa a pacientului ,
asigura controlul cailor respiratorii, respiratiei si circulatiei.
*Dezavantajele anesteziei generale: necesita aparatura scumpa, necesita un grad de
pregatire a pacientului, poate duce la complicatii majore, necesita personal cu inalta
calificare.
*Avantajele anesteziei locale:limiteaza anestezia la cimpul operator, nu necesita aparatura
si pregatire speciala,tehnica de administrare simpla, asigura un cimp operator liber, ofera
posibilitatea de colaborare cu pacientul, expune la mai putine riscuri vitale.
*Dezavantajele anesteziei locale: nu se poate aplica la copii cu excitatii psihomotorii si
anxiosi, limiteaza timpul interventiei, nu asigura o imobilitate a pacientului ce poate duce
la anumite complicatii. Solicita psihologic pacientul, la copiii necooperanti este mai
deficil de efectuat.
3. Principii de anestezie loco-regională la maxilarul inferior în raport cu
particularitățile anatomo-fiziologice de dezvoltare a copilului.
- Prezenţa foliculilor dentari, rizaliza radiculară, procesul de formare a radacinilor dinţilor
primari şi permanenţi : anestezia adecvată operaţională se obţine în cele mai multe arii
ale maxilarelor prin anestezii locale infiltrative, utilizînd relativ o cantitate mică de
soluţii anestezice;
- Substenţele organice predomină asupra celor neorganice, deci oasele sunt elastice,
necalcifiate;
- Canalul mandibular este larg, situat pe marginea bazilară (la nou-născuţi) , orificiul
mentonier se deschide sub priza I molar de lapte;
- Unghiul mand. este obtuz (175), iar porţiunea condilului e situată aproape pe o linie cu
corpul mandibulei. Procesul coronoid este de mărime mare şi se proiectează mai sus
de nivelul condilului;
- În perioada primului an de viaţă, cele două segmente ale osului mandibular devin
fuzionate la nivel de symphysis, de la marginea bazilară spre procesul alveolar;
- erupţia dinţilor provoacă creşterea apofizei alveolare;
- cu timpul, distanţa dintre dinţii primari şi canalul mandibular inferior creşte, unghiul
gonial devine mai ascuţit , ramul şi corpul mandibulei devin mai mari;
- orificiul inferior alveolar : de la 9 luni-1,5 ani e situat mai jos cu 5mm de suprafaţa
ocluzală a dinţilor prezenţi ; la 3-4 ani-cu 1 mm sub plan ocluzie,6- 9 ani e situat mai
sus de supraf ocluzală cu 6 mm; de la12 ani încă cu 3 mm mai sus.
4. Tehnica anesteziei injectabile la copii în raport cu particularitățile de

comportament a copilului(Clark).
Inainte de a examina copilul in cabinetul stomatologic, in primul rind se va aprecia
starea lui psihologica şi capacitatea de a suporta un stres.
In raport cu excitatia psihomotorie (Clark),exista 3 categorii de comportament:
I. Predomina procesele de excitare şi agresiune.
II. Predomina procesele de depresie emotionala. Copiii sunt depresivi, putin
ii intereseaza mediul inconjurator. Manifesta instabilitate neurovegetativa
(tulburari de somn, pofta de mancare, dermografism labil).
Ill. Predomina procesele de astenie neurovegetativa (excitatie şi inhibitie
instabile, neechilibrate). Copiii sunt fricoşi, divergenti, nu se pot concentra
şi obosesc repede.
În functie de tipul SNC şi reactiile copiilor la interventiile stomatologice,

sunt 4 categorii de comportament (dupa Frankl):
I (extrem pozitiv)- colaborare benevola intre copil şi dentist. Tratamentul
stomatologic este suportat uşor de copii.
II (pozitiv)- dentofobie uşoara, manifestata prin refuzul pasiv al
copilului: ,,Nu mai am dureri", ,,Mai bine revin maine" . Mimica fetei
exprima incordare, priveşte in jur cu precautie , il intereseaza orice obiect
din interiorul. În fotoliul stomatologic se a aşează benevol, dar cu precautie,
indeplinind indicatiile stomatologului.
III (negativ) - dentofobie medie ,exprimată prin emotii, labilitate,
agresivitate, cu elemente de panică. Refuză activ tratamentul stomatologic,
manifestind excitatie motorie şi tremor, distonia respiratiei şi labilitatea
pulsului.
IV (extrem negativ) - dentofobie marcata: refuz sigur prin agresivitate
fizică, neurastenie (plânge încontinuu, poate sa loveasca sau să muşte),
opune rezistentă fizică la intrarea in cabinetul stomatologic, deseori intrarea
fiind imposibila. In acest moment se determina labilitatea pulsului şi
respiratiei, transpiratii abundente, midriaza, vomă, convulsii, tuse
paroxismala.
5. Anestezia la spina spix.

*Indicatii anestezie la spina Spix: inlaturarea dintilor primari cu resorbtie radiculara pin
la 1/3 din lung ei, inflamatii odontogene la nivelul apof alv, chisturi rad, tratament dentar,
inlaturare muguri dentari.
*Zona de anestezie: ramura mand la copii de 3-4 ani e de 2 ori mai mica decit la adulti,
spatiu pterigomand mic si marunt cu cant mare de tes lax, nervii care traiecteaza spatiu
mand sunt situati in apropiere unul de altul astfel sol anestezica se absoarbe rapid.
 Inteparea acului scurt pe plica pterigomand cu atit mai jos si la o distanta mai mica
de supraf ocluzala a dintilor inf cu cit mai mic e copilul. Creasta temporala a mand
se repereaza intraoral cu degetul mare si se sprijina pe mol inf, extraoral marg post
a ramului mand se repereaza cu aratatorul, fixind bine ram mand.
 Seringa se localizeaza la comisura labiala opusa, pe supraf molarilor inf, intepatura
se face medial de plica pterigomand introducind acul in profunzime pin la contactul
cu supraf interna a ramului unde se depune anestezicul.
 Se anestezaza hemimand respectiva, dintii si parodontiu respectiv, hemibuza inf si

pielea barbiei, mucoasa vestibulara inf in afara de zona inervata de nervul bucal
(reg geniana si muc V.inferioara la nivelul premol 2 si mol inf).
*Anestezia de tip La Gvardia e o modificare a anesteziei mandibulare directe, indicata

copiilor necooperaili sau potential cooperabili.
*Zona de anestezie: se repereaza intraoral marg ant a ram mand, extraoral marg post a
mand. Se departeaza partile moi ale obrazului gura fiind inchisa, inteparea acului medial
de marg ant a ram mand. Seringa se afla paralel cu planul ocluzal in vestibulul gurii, acul
fiind impins in profunzime ant post la 1-1,5 cm, mentinind contact cu suprafata interna a
ram mand. Inteparea in aceasta zona e indolora.
6. Particularitățile spațiului pterigo-mandibular.

Ramura mandibulei la copii de 3-4 ani e de 2 ori mai mica decit la adulti, spatiul
pterigomandibular este mic si marunt cu o cantitate mare de tesut lax- grăsos, iar nervii care
traiecteaza spatiul mandibular sunt situati in apropiere unul de altul, astfel, soluţia anestezica
se absoarbe rapid.
7. Tehnici de anestezie (Vazirani-Akinosi, anestezia directă la spina spix la copii).

Este o tehnică anesteziei mandibulare cu cavitatea bucală închisă. În 1960 Varizani a descris
această tehnică, iar in anul 1977, dr. Joseph Akinosi a aplicat-o pentru pacienţii cu trismus.
Indicaţii : trismus, fracturi de mandibulă, copii cu retard mental.
Tehnica include blocarea nervului alveolar inferior până la intrarea în orificiul mandibulei
din aspectul medial al ramului mandibular.
Locul punctiei: descoperim usor vestibulul bucal,din zona M2,3 si inseram acul paralel cu
planul ocluzal maxilar intro directie posterioara si laterala ,patrundem 2,5 cm.in
mucoasa,medial de ramul mandibulei, aspiram anestezia.
Arii anesteziate: mucoasa alveolară, linguală şi bucală, tegumentul buzei inferioare şi
mentonul de partea mediană, tuberozitatea, nervul alv inferior, incisiv, mentonier, lingual,
mylohyoid.
Repere: creasta zigomatico-alveolară, rădăcina mezială a molarului 2 superior,tuberozitatea
maxilara, mucoasa mobilă.
8. Principii de anestezie injectabilă la copii în raport cu particularitățile de

dezvoltare a maxilarului superior.
Sinusul paranazal, are formă de piramidă cu vîrful îndreptat spre orbită, care , intiţial are
mărime de mazăre, se măreşte în volum odată cu erupţia dinţilor primari, iar apoi cu erupţia
dintilor permanenţi.
Planşeul sinusului este ft fin, iar apexurile premolarilor 2 si molarului 1 pot penetra cavitatea
sinusului.
Peretele anterior ajunge până la apexul dintelui 3 sau acoperă apexul dintelui 3. În perioada
de formare a dentiţiei permanente marginea inferioară a sinusului nu este bine delimitată.
Creşterea lui se petrece de la medial spre lateral.
9. Anestezia tuberală la copii.

*Anestezia la tuberozitate la copii nu se efectueaza: palatul dur al copilului e plat, vulnerabil
si desparte cav orala de cav nazala printr-o placa subtire si fina, iar peretele inf e situat doar
cu 1,5 cm mai jos de peretele inf al orbitei unde se gasesc mugurii dentari. Palatul dur nu are
ţesut lax, cu excepţia zonelor orificiilor palatin şi incisiv.
10. Particularităţile tehnicii anesteziei tuberale la copii;

Repere:
 creasta zigomaticoalv si
 mol 1 la copii sub 12 ani.
 Mucoasa mobila
Gura intredeschisa, se ridica cu degetul obrazul si se expune portiunea post a
vestibulului, reperind creasta zigomatico-alv. Ac introdus deasupra rad mol 2 sau 1, la
contact cu osul acul indarat, in sus si inauntru pe distanta egala cu jum din h max.
 Cu planul de ocluzie acul face un unghi de 45 grade.
11. Anestezia tuberală la copii. indicaţii, zona de anestezie.

*Indicatii: interventii asupra reg molarilor sup si a sinusului maxilar. Trebuie completata cu
anestezia nevului palatin ant, iar pentru rad MV a mol 1 e necesara anestezia nerv alv sup si
mijlociu sau anestezie plexala. Extracţia molarilor primari cu resorbţie radiculară nu mai
mult de 1/3 din lugnimea lor, chisturi radiculare, procese inflamatorii odontogene.
*Zona de anestezie: sensibilitatea mol sup cu exceptia rad MV a mol 1, a parodontiului,
gingivomuc V si portiunea corespunzatoare a max si sinusului max.
12. Complicații ale anesteziei locale(șoc anafilactic).

*Complicatii locale: ruperea acului, caderea in faringe sau aspiratia lui, leziuni vasculare
cu instalarea hemoragiei, leziuni ale nervilor-durere, anesteziere indelungata sau
parestezii; absenta partiala sau totala a anesteziei, dureri si edem postanestezic, ulceratia
si necroza mucoasei, comlicatii septice.
*Complicatii generale:
-accidente determinate de subst vasoconstrictorii: palpitatii, cefalee, tremuraturi,
ameteli, constrictii toracice, transpiratii reci, piele de gaina, varsaturi, hipertensiune,
pierderea cunostintei. Pin la 5 ani nu se foloseste adrenalina(predomina sis simpatic de
inervare). Dupa 5 ani 1:1000.
Tratament: nitrat de anil 5-10 pic, papaverina, diazepam injectabil.
-soc toxic: paloarea tegumentelor, transpiratii, midriaza, greturi, cianoza, cunostinta
pastrata. Tahicardie, TA si temp scazuta, respiratie superficiala. Apoi urmeaza inhibitia
contiintei, colaps, convulsii.
Tratament:stopare adm, eliberare cai aeriene, decubit lateral, capul in extensie ,mand
mentinuta in subluxatie ant.
-complicatii alergice: urticarie, prurit intens, rinita, astm, edem Quncke la nivelul
buzelor, limbii, pleoapelor.
-soc anafilactic: colaps brusc, bronhoconstrictie. Primul simptom senzatie de rau general.
Edem pulmonar, dispnee, palpitatii, disfagie, crampe abdominale, voma, diaree, uritcarie,
prurit la nivelul buzelor, platului, miinilor, ochilor, inrosirea tegumentelor, lipotemie,
colaps. Apare de la citeva sec pin la 2 ore.
Socul anafilactic se declanşeaza la contactul organismului cu o cantitate foarte mica de

alergen, contact ce se poate realiza prin ingestia, inhalarea, injectarea sau prin simpla
apropiere de substanta alergena. Cea mai severa forma a anafilaxiei este şocul
anafilactic, care apare ca urmare a declanşarii unui raspuns imun putemic, cuplat cu
eliberarea unor cantitati mari de mediatori imunologici (histamina, prostaglandine etc.)
din mastocite şi bazofile. Efectele acestor mediatori au consecinte nefaste asupra
organismului: vasodilatatia sistemica periferica, apoi centrala, care duce la o cadere
brusca a tensiunii arteriale, iar edematierea mucoasei bronhiale determina
bronhoconstrictie asociata.
Cauze ale şocului anafilactic pot fi: 1) anumite substante medi
camentoase (penicilina); 2) unele produse alimentare;3) întepaturile unor insecte.
Şocul anafilactic poate evolua in forma: a) cutanata (mîcarime, hiperemia tegumentelor,
edemul Quincke); b) neurologica (cu dezvoltarea cefaleelor acute, hiperestezie, vome,
parestezii, convulsii); c)astmatica (asfixie); d) cardiogena (tabloul clinic al miocarditei
sau infarctului miocardic); e) abdominala (mictiuni involuntare, poliurie, dureri
abdominale).
Simptomele socului anafilactic: edem pulmonar, dispnee, bronhoconstrictie cu
dificultati în respiratie, disfonie, palpitatii, tesiune arteriala scazuta, disfagie, crampe
abdominale, voma, diaree, poliurie, encefalita, urticarie, prurit la nivelul buzelor,
palatului, mânilor, ochilor şi picioarelor, înroşirea tegumentelor, lipotimie, anxietate de
plins (datorita situatiei stresante), colaps.
Apare de la citeva sec pin la 2 ore.
Tratament: incetare administrării preparatului, resucitare imediat, pozitie verticala,
eliberarea cailor respiratorii sup, se maseaza intens abdomenul si extremitatile. TA se fizeaza
la fiecare 3-4 min şi se adm oxigen incontinuu. Cînd apar semne de blocaj circular (tegument
palid, rece) copilul se culca cu picioarele in sus. Local sol adrenalina
( 0,15-0,75 ml in 2-3 ml sol fiziologica), i/m sau i/v adrenalina 1:0000 0,1-0,3 ml. I/v
prednisolon 3%, 2-5 mg/kg, dexametason 0,004 g. In tahicardie –stropantin 0,05 %-0,06,
0,4-1,5 ml. Antihistaminic-dimedrol 1%, 0,1-1,5 ml, suprastin 2%, 0,1-1 ml). In edeme
glotice diuretice-furosemid 2%, 0,03-0,02 ml/kg.
-lipotemia: pierderea cunostintei, scaderea respiratiei, tendinta de a casca, transpiratii,

paloarea fetei, uneori greturi. Ta scade usor, respiratie superficiala, puls initial crescut
apoi slab, neregulat.
-sincopa: pierderea totala a cunostintei. Forma albastra (respiratorie) cu cianoza si oprirea
resp, puls imperceptibil. Sincopa alba(cardiaca) oprirea brusca a inimii, absenta pulsului,
prabusirea TA, paloare generala, cianoza capilara.
Tratament: pozitie orizontala, capul in jos, git in hiperextensie. Flagelarea fetei cu
comprese umede, inhalare de nitrat de amil 5-10 pic. Oxigen, preparate cardiace
(cofeinum natrii benzoas 10 %, cardiamin 0,1 ml la 1 an de viata. Resucitare
cardiorespiratorie.
13. Principii generale de extracție dentară la copii în raport cu vârsta copilului.

Până la vârsta de 6 ani, dinții temporari au un rol important și în creșterea oaselor
maxilare, respectiv dezvoltarea facială a copilului. De aceea, este importantă păstrarea
acestor dinți temporari cât mai mult pe arcada dentară, până când aceștia sunt îndepărtați
în mod fiziologic din cavitatea bucală și sunt înlocuiți de cei definitivi.
Pierderea prematură a dinților temporari poate afecta dezvoltarea cranio-facială a

copilului, acest lucru putând duce la înghesuiri ale dinților definitivi, iar în cazul în care și
estetica este afectată, copilul este supus unui stres psihic, poate evita interacțiunile cu alți
copii și poate dezvolta în timp o lipsă de încredere în sine. În plus, costul tratamentelor
ortodontice poate fi substanțial.
Extracția prematură a unui dinte temporar este indicată în următoarele situații:
 dinți cu distrucții mari (cauzate de carii dentare profunde) și cu afectarea
periapicală („puroi” la vârful rădăcinii);
 un traumatism dentar sau facial care fie a dus la eliminarea directă a dintelui
afectat, fie traumatismul necesită extracția dentară ca tratament;
 dinte temporar care a ajuns la vârsta la care trebuie înlocuit, însă acesta nu este
mobil, pe radiografie nu se observă o resorbție a rădăcinii dintelui, iar rădăcina dintelui
permanent este formată în proporție de ¾ din lungimea ei;
 dinte cu tratamente endodontice eșuate, cu persistența durerii și cu recidive
de abcese dentare;
 dinți supranumerari (dinți care sunt peste numărul prevăzut);
 dinți cu probleme parodontale;
 mobilitatea dintelui, cu durere și disconfort la masticație.
14. Principii generale de extracție dentară la copii în raport cu particularitățile de

comportament.
Extracția indiferent de vârstă copilului, trebuie să fie făcută cu multă răbdare, deoarece este
un moment dificil pentru copil, datorită anesteziei,instrumentarului specific ( clește,
elevator), dar mai ales datorită faptului că pacientul copil NU poate să facă diferența între
presiune ( momentul în care cleștele este fixat pe dinte) și durere mai ales dacă este
emoționat, așa cum se întamplă în timpul extracției.
Tipuri de comportament:
 adaptiv,
 slab adaptiv
 neadaptiv.
Adaptiv: Copiii cu comportament adaptiv prezinta un risc minim de stres. Colaborarea dintre
ei și dentist este binevoitoare, ei accepta situatia cu zimbet și placere. Tratamentul dentar are
un succes evident.
Slabadaptiv: Copiii cu comportament slab adaptiv sunt copii cu diferite forme de cooperare.
Neadaptiv: Lipsa capacitaților de adaptare este diametral opusa primei grupe. În aceasta
categorie sunt incluși copiii de pina la 3 ani, handicapati, cu abateri de comportament, din
diferite cauze.
Cooperarea agresiva este specifica pentru copiii de la 3 la 6 ani. Reactiile negative apar deja
de la receptie sau chiar când se face o programare la stomatolog. Se caracterizeaza prin
labilitate emotionala, agresivitate fata de sine și dentist, emotii negative. Acești copii
necesita o corectie psihologica de diferita durata. Se recomandă sedarea copiilor.
Cooperarea negativa este caracteristica pentru orice virsta, dar mai tipica pentru copiii de
virsta scolara. Unii copii au un comportament controlat, repetind deseori: ,,Eu nu
vreau...", ,,Eu nu am sa..." De obicei, acești copii sunt supuși tratamentului stomatologic in
pofida vointei lor. Ei sunt considerati neadaptivi in serviciul stomatologic și necesita o
pregatire suplimentara la psiholog și neurolog. Se recomanda sedarea sau anestezia generală.
Adolescentii au un comportament pasiv, ei refuza sa comunice verbal. Incercarile de a-i
implica in convorbire in timpul examenului sau tratamentului nu se soldeaza cu succes. La
incercarile medicului de a-i examina ei tin gura inchisa. Se recomanda sedarea.
Cooperarea pasiva. De obicei, acești copii vin din localitati rurale, cu un numar mic de
locuitori, sau din regiuni izolate, unde rareori comunica cu strainii. Parintii pentru ei sunt
persoane de aparare, dupa care se pot ascunde. Ei nu opun rezistenta fizica, dar sunt
emotional instabili. Acești copii au nevoie de o corijare a comportamentului, iar tratamentul
stomatologic se va efectua timp indelungat. Atitudinea incorecta a personalului medical și
parintilor fata de copil poate contribui la tensionarea colaborarii.
Cooperarea tensionata. Acești copii initial accepta tratamentul stomatologic, dar in timpul
tratamentului apar tremorul capului sau miinilor, mai ales in timpul vorbirii, transpiratii, in
special hiperhidroza. Stomatologul poate sa nu observe prezenta lor. Se recomanda sedarea
copiilor pentru a minimiza emotiile si agitatia.
Cooperarea specifica a copiilor combina specificul ultimelor doua categorii. Copiii permit
examenul sau manipulatiile stomatologce, insa elementul de frica ii Insoțește intreaga
perioada de examinare și tratament. Deseori ei acuza dureri. Plinsul este controlat, constant și
nu exagerat. Se recomandă sedarea.
15. Extracţia dentară la copii; indicaţii, contraindicaţii.

*Extractia dentara-interventie chirurgicala efectuata cu scopul de a indeparta din alveola
sa dintele are nu mai poate fi recuperat prin tratament conservator sau a carui existenta pe
arcada impiedica fie eruptia,fie alinierea dintilor permanenti si stabilirea unei ocluzii
ortognatice.
*Indicatii:
 osteomielita
-extractii cu scop ortodontic, extractii in perioada de schimb fiziologic (mobilitatte grad II
sau III),
-extractia dintilor permanenti cind dintele e localizat in afara arcadei dentare si nu va
afecta forma, contactele interdentare se pastreaza maximal, nu se vor produce schimbari
in ATM.
-extractii la prezenta anomaliilor si viciilor de dezvoltare, afectiuni dentare si ale
tesuturilor limitrofe, anomalii de structura, de forma (macrodontia, anomalii de dezv a
smaltului),dinti supranumerari, ectopii si inghesuiri dentare care nu se pot supune
tratamentului ortodontic sau care prezinta afectuni ce nu se supun tratamentului
terapeutic.
-extractii dentare cu necroza pulpara si complicatiile lor: periodontite cronice, periostita
acuta si cr odontogena, osteomielita, flegmoane si abcese odontogene,
-extractii in traumatisme dentare si maxilare, in cazul proceselor tumorale (in bloc cu
tesuturile limitrofe)
*Contraindicatii relative:
-supuratii perimaxilare(extractia se face la rece)
-afectiuni acute ale MB de origine virala si alergica;
-sindroame hemoraice , leucozele acute (absolut), diabet zaharat II in stadiu de
decompensare, afectiuni cardiace compensatorii, nefropatii insotite de cresterea TA,
afectiuni hepatice, afectiuni reumatice cu interesare articulara sau cardiaca, adm
indelungata de corticosteroizi.
Contraindicatie absolute: leucemie si tumori
16. Particularităţile extracţiei dentare la copii în raport cu grupul de dinți.
17. Complicaţiile locale şi generale în timpul operaţiei extracţiei dentare şi după extracţie.
*Complicatii locale in timpul extractiei dentare: fractura radiculara ( se lasa in alveola la

copii), luxatia totala a mugurelu dentar, aspirarea dintelui exarticulat, lezarea partilor moi,
a limbii; lezari osoase-fractura alveolei, a tuberozitatii maxilare, a mandibulei, luxatia
mandibulei, deschiderea sinuslui, impingerea radacinilor in sinus maxilar, leziuni ale
nervilor sau vaselor sangvine cu instalarea hemoragiei.
*Complicatii locale dupa extractie dentara: hemoragie postextractionala, alveolita
postextractionala umeda sau uscata, creste alveolare cu exostoze, bride cicatriciale
periosoase, dezechilibru ocluzoarticular.
*Complicatii generale: diseminarea infectiei in organism in urma nerespectarii asepsiei
sau neinlaturarea completa a resturilor radicuale infectate.
18. Profilaxia complicaţiile locale şi generale în timpul operaţiei extracţiei dentare.

*Profilaxia: aplicarea unei tehnici adecvate, prin folosirea unor instrumente si manopere
adecvate, examen clinic si radiologic minutios, cunoasterea particularitatilor morfologice
a coroanei si dintelui, a maxilarelor, gingivomucoasei si tesuturilor din imediata
vecinatate a dintelui care va fi supus extractiei, curatirea minutioasa a plagii
postextractionale, respectarea asepsiei si antiseptsiei.
19. Adenitele regiunii oro-maxilo-faciale la copii, particularităţi anatomice ale sistemului

limfatic.
*infecție definitie: proces rezultat de patrunderea si dezvoltarea in organism a unor agenti
patogeni si din reactia tesuturilor la acest atac.
Inflamatia ganglionilor limfatici
*Clasificare:
-procese infectioase a tesuturilor moi: limfadenita , abces, flegmon, adenoflegmon;
*Particularitatile anatomice ale sistemului limfatic la copii:

-la nou nascuti si sugari sistemul limfatic este nedesavirsit, iar imunitatea-imatura,
ganglionii limfatii sunt reprezentati de celule tinere cu capacitate redusa de aparare, ei nu
se determina clinic si nu sunt implicati in procesele de inflamatie. Formarea lor are loc in
primii 3 ani de viata.
-la copii de 3-5 ani nodulii limfatici sunt unitati anatomice independente insa sunt
reprezentati prin celule tinere cu o capacitate de fagocitoza imperfecta. Astfel, se observa
o crestere numerica compensatorie de noduli limfatici, localizati in regiuni anatomice
unde la adulti nu se observa. Nodulii limfatici nu sunt apti sa fixeze microbii in circulatie
si elementele celulare tinere se pot infecta usor. De aceea la aceasta virsta adenitele se
intilnesc mult mai des. Odata cu cresterea si dezvoltarea organismului, multi noduli se
atrofiaza sau sunt inlocuiti cu tesut fibros sau adipos.
*Clasificare: acuta (seros si purulent), cronica (specifice si nespecifice), cronica in
acutizare.
*Etiologie:
 la 1-3 ani cauza bronsite cronice, infectii respiratorii virale ac, stomatitele;
 la 3-6 ani cauze odontogene( pulpite ac difuze, necroza pulpara, periostite,
osteomielite); -
 4-7 ani etiologie otorinolaringologica.flora microbiana polimorfa: bacterii, virusuri,
fungi, riketzii, paraziti.
*Patogenie: in stadiu de congestie ganglion creste in vol, devenind sensibil, se produce
reactie inflamatorie intensa cu diapedeza marcata.in forma supurata limfonodulul se
ramoleste, parenchimul devine friabil, apar mici focare de supuratie. Datorita reactiei de
periadenita limfonodulul este fixat de tes dn jur.
*Clinica:
-adenite acute: la debut nodul cu consistenta elastica, putin sensibil la presiune, mobil,
ulterior creste in volum, devine dureros spontan, imobil. Aparitia supuratiei se manifesta
clinic prin alterarea SG, febra, astenie, tegumentele local congestive, fluctuenta la nivelul
bombarii maxime.
-adenite cronice: nodul cu consistenta marita, dura, mobila sau usor aderenta de tes din
jur, putin dureroasa la presiune.
*Principii de tratament: suprimarea factorului cauzal prin adm Antibiotice-ampicilina,
ampiox, eritromicina, metronidazol.
Imunoterapia cu timalin, timogen la copii cu evolutia lenta a procesului infectios. Adm
vitamine C si B. pentru dezintoxicatie-Dextran, Polividon, Disol
, drenarea colectiei purulente, evitarea cronicizarii adenitelor acute, ameliorarea
simptomelor generale, indepartarea durerii.
20. Adenita acută purulentă la copii; etiopatogenie, clinica.

*Etiologie: la 1-3 ani cauza bronsite cronice, infectii respiratorii virale ac, stomatitele; la
3-6 ani cauze odontogene( pulpite ac difuze, necroza pulpara, periostite, osteomielite); 4-
7 ani etiologie otorinolaringologica. flora microbiana polimorfa: bacterii, virusuri, fungi,
riketzii, paraziti. Factori favorizanti sunt surmenajul fizic, boli cronice ale organelor si de
sis.
*Clinica: simptomele generale accentuate –febra, astenie. Local asimetrie faciala,
tegumentele hiperemiate, congestive, lucioase, tensionate, aderente la planurile profunde,
se percepe fluctuenta. Nodulul limfatic se ramoleste, parenchimul devine friabil, apar
focare de supuratie miliara. Microabcesele fuzioneaza intr-un abces voluminos,
circumscris intr-o capsula.
*Diagnostic: a adenitelor localizate superficial dupa semnele clinice, a celor localizate in
spatiile profunde necesita sonografia regiunii, punctia de diagnostic, anamneza debutului.
*Tratament: tratament general cu Antibiotice-ampicilina, ampiox, eritromicina,
metronidazol.
, vitamine. Evacuarea prin punctie a puroiului. Daca colectia este mica , bine delimitata ,
superficiala-drenaj filiform prin introducerea unor fire de setolina sau nailon. In colectii
voluminoase –deschiderea chirurgicala si drenaj.
21. Adenitele regiunii oro-maxilo-faciale la copii ,diagnostic, tratament, profilaxie.

*Particularitatile anatomice ale sistemului limfatic la copii:
-la nou nascuti si sugari sistemul limfatic este nedesavirsit, iar imunitatea-imatura,
ganglionii limfatii sunt reprezentati de celule tinere cu capacitate redusa de aparare, ei nu
se determina clinic si nu sunt implicati in procesele de inflamatie. Formarea lor are loc in
primii 3 ani de viata.
-la copii de 3-5 ani nodulii limfatici sunt unitati anatomice independente insa sunt
reprezentati prin celule tinere cu o capacitate de fagocitoza imperfecta. Astfel, se observa
o crestere numerica compensatorie de noduli limfatici, localizati in regiuni anatomice
unde la adulti nu se observa. Nodulii lomfatici nu sunt apti sa fixeze microbii in circulatie
si elementele celulare tinere se pot infecta usor. De aceea la aceasta virsta adenitele se
intilnesc mult mai des. Odata cu cresterea si dezvoltarea organismului, multi noduli se
atrofiaza sau sunt inlocuiti cu tesut fibros sau adipos.
*Clasificare: acuta (seros si purulent), cronica (specifice si nespecifice), cronica in
acutizare.
*Etiologie: la 1-3 ani cauza bronsite cronice, infectii respiratorii virale ac, stomatitele; la
3-6 ani cauze odontogene( pulpite ac difuze, necroza pulpara, periostite, osteomielite); 4-
7 ani etiologie otorinolaringologica.flora microbiana polimorfa: bacterii, virusuri, fungi,
riketzii, paraziti.
*Patogenie: in stadiu de congestie ganglion creste in vol, devenind sensibil, se produce
reactie inflamatorie intensa cu diapedeza marcata.in forma supurata limfonodulul se
ramoleste, parenchimul devine friabil, apar mici focare de supuratie. Datorita reactiei de
periadenita limfonodulul este fixat de tes dn jur.
*Clinica:
bombarii maxime.
*Principii de tratament: suprimarea factorului cauzal prin adm Antibiotice-ampicilina,
ampiox, eritromicina, metronidazol.
vitamine C si B. pentru dezintoxicatie-Dextran, Polividon, Disol, drenarea colectiei
purulente, evitarea cronicizarii adenitelor acute, ameliorarea simptomelor generale,
indepartarea durerii.
*Profilaxie:
22. Adenita cronică la copii; etiopatogenie, clinica.

*Etiologie: cele nespecifice prin cronicizarea unei adenite ac, in urma unor procese
infectioase repetate cu localizare amigdaliana sau dentoparodontala.
*Patogenie: este prezenta reactia fibrolimfatica cu o periadenita moderata.
*Clinica nespecifice: SG usor afectata-astenie usoara, VSH marit, creste nr de limfocite.
Local noduli mariti in volum, consistenta ferma, fara reactie de periadenita, indolori spontan
sau la presiune, acoperiti cu tegumente cu aspect normal. Uneori, stergerea reliefului
anatomic. Diagnostic extrem de dificil
-adenite specifice tuberculoasa: noduli mariti, indolori, imobili, cu o zona ramolita centrala
care uneori abcedeaza raminind fistula. SG-subfebrilitate, pierdere in greutate, transpiratii
nocturne.
Diagn: Rg, intradermoreactia, exam de lab.
-adenopatii consecutive infectarii cu HIV: semn de debut SIDA. Test serologic pentru HIV.
-mononucleoza infectioasa: adenopatie cervicala , poliadenopatie cu caracter ac. SG alterata
profund-hepatosplenomegalie. Exam serologic.
-limforeticuloza benigna de inoculare (boala ghearelor de pisica) poliadenopatii regionale cr,
semne de periadenita, dureroasa spontan, fara supuratii. In locul inocularii papula
hiperemiata.
-boala Hodgkin: adenoatie cervicala, uneori asociata cu adenopatie axilara, mediastinala,
abdominala. Febra, astenie, transpiratii nocturne, prurit generalizat, noduli simetrici, moderat
mariti, fermi, mobili si nedurerosi.
*Tratament: cedeaza in urma unui tratament antimicrobian nespecific si suprimarea factorilor
cauzali.
23. Adenitele cronice la copii, diagnostic, tratament, profilaxie.

*Clinica nespecifice: SG usor afectata-astenie usoara, VSH marit, creste nr de limfocite.
Local noduli mariti in volum, consistenta ferma, fara reactie de periadenita, indolori spontan
sau la presiune, acoperiti cu tegumente cu aspect normal. Uneori, stergerea reliefului
anatomic. Diagnostic extrem de dificil
-adenite specifice tuberculoasa: noduli mariti, indolori, imobili, cu o zona ramolita centrala
care uneori abcedeaza raminind fistula. SG-subfebrilitate, pierdere in greutate, transpiratii
nocturne.
Diagn: Rg, intradermoreactia, exam de lab.
-adenopatii consecutive infectarii cu HIV: semn de debut SIDA. Test serologic pentru HIV.
-mononucleoza infectioasa: adenopatie cervicala , poliadenopatie cu caracter ac. SG alterata
profund-hepatosplenomegalie. Exam serologic.
-limforeticuloza benigna de inoculare (boala ghearelor de pisica) poliadenopatii regionale cr,
semne de periadenita, dureroasa spontan, fara supuratii. In locul inocularii papula
hiperemiata.
-boala Hodgkin: adenoatie cervicala, uneori asociata cu adenopatie axilara, mediastinala,
abdominala. Febra, astenie, transpiratii nocturne, prurit generalizat, noduli simetrici,
moderat mariti, fermi, mobili si nedurerosi
*Diagnostic: extrem de dificil, Rg, intradermoreactia, exam de lab, test serologic
*Tratament: cedeaza in urma unui tratament antimicrobian nespecific si suprimarea factorilor
cauzali.
*Profilaxie:
24. Leziunile traumatice ale regiunii oro-maxilo-faciale la copii. Particularități de

etiologie.
*Clasificare leziuni traumatice reg OMF:
-leziuni ale partilor moi:
 leziuni inchise fara sol de continuitate: echimoze, contuzii, hematoame;
 deschise cu sol de continuitate: excoriatii, plagi, penetrante sau nu peretii
CB, asociate sau nu.
-leziuni dentare: coronare, rad, luxatii.
-leziuni ale maxilarelor, fracturi a malarului si arcului zigomatic
-leziuni ale partilor moi combinate cu cele dentare
-leziuni traumatice lae reg omf asociate cu traumatisme cerebrale inchise
-leziuni traumatice ale reg omf cu lez a altor reg: extremitati, org cutiei toracice, abd,
coloanei vertebrale.
*Etiologia: factori habituali 78,9 %, de strada 17,8 %, accidente rutiere 3,3 %.

La virsta de 0-3 ani predomina caderi simple si lovituri de margini ascutite a mobilierului, rar
muscaturi.
25. Leziunile traumatice ale părților moi în teritoriul maxilo-facial. Particularități de

diagnostic.
Plagile partilor moi pot fi clasificate in corespundere cu:
- regiunea anatomo-topografica: plagi ale buzelor, limbii, planseului bucal,
obrazului, regiunii parotido-maseteriene .a.;
- agentul vulnerant: arma de foc, copita , muscatura de animale domestice,
accidente de circulatie;
- mecanice,chimice,fizice,termice
- numarul si intinderea plagilor: unice sau multiple, limitate sau intinse;
- profunzimea lor: superficiale sau profunde;
- gravitatea: plagi usoare, care nu intereseaza elemente anatomice importante
(nerv facial, glanda salivara .a.), sau plagi grave, cu leziuni ale acestora sau cu
pierderi de substanta;
- asocierea cu fracturile planului osos subadiacent;
- timpul scurs de la accident: plagi recente, produse pina la 24 de ore de la
traumatism, sau plagi vechi, de peste 24 de ore, de obicei infectate.
Leziunile fără soluţii de continuitate sunt însoţite de edeme marcate, întinse, care pot
masca bine traumatismele oaselor maxilo-faciale. Ele sunt cauzate de particularitatile reg
omf: elasticitatea tegumentelor, stratul adipos bine dezvoltat, reteaua bogata de vase şi
noduli limfatici, schimbul metabolic accelerat şi instabil. Edemele posttraumatice,
deseori, se transformă în infiltrate infectate, care pot persista timp îndelungat. Pentru copii
sunt specifice plagile intraorale, care interesează mucoasa, diferite planuri ale cav buc şi
limba, plăgile înţepate provovcate de obiecte ascuţite, ţinute în gură în urma căderilor.
Aceste leziuni pot cauza stări de asfixie.
26. Leziunile traumatice ale părților moi în teritoriul maxilo-facial. Clinica și tratament.
Profilaxie.
*Etiologia: factori habituali 78,9 %, de strada 17,8 %, accidente rutiere 3,3 %. La virsta
de 0-3 ani predomina caderi simple si lovituri de margini ascutite a mobilierului, rar
muscaturi.
*Contuzii: leziuni inchise, fara sol de continuitate a teg si muc.
Edem, tumefactii difuze, hematoame localizate. Pot duce la trismus.
Tratament: aplicare comprese reci sau pungi de gheata, colectiile hematice se evacueaza
prin punctie.
*Excoriatii: lez superficiale ale pialii, au o supraf cruda, singerind, cu edem si echimoze.
Tratament: indepartare corpi straini, irigare cu ser fiziologic cald, zona afectata poate fi
lasata descoperita pentru a se forma crusta sau se poate aplica un pansament steril.
*Plaga: tulburare de continuitate a teg. Pot fi taiate, penetrante, transfixiante, zdrobite,
prin explozii sau muscatura. Marg desfacute, dureri, hemoragii, hipersalivatie, tulb de
mast, fonatie, deglutitie, resp.
*Tratament imediat al plagilor: explorarea si curatirea mecanica de corpi straini, spalare
cu apa si subst antiseptice a marg, antiseptizarea plagii si tes limitrofe, hemostaza si
igienizarea cav buc, imobilizarea a fracturilor si lez dento parodontale, aplicare
pansament steril. In plagi cu decolari de lambou, se aplica benzi de leucoplast sau sutura
in U care se acopera cu pansament steril.
27. Leziunile traumatice dentare la copii. Clasificare.
Clasificarea leziunilor traumatice dento-parodontale:
1. Leziuni dentare:
a) fisuri ale smaltului fara pierderi de substanta;
b) fracturi coronare:
- simple, nepenetrante 1n camera pulpara;
- complicate, penetrante in camera pulpara;
c) fracturi radiculare:
- ill treimea cervicala;
- in treimea medie;
- in treimea apicala;
d) fracturi corono-radiculare:
- nepenetrante;
- penetrante;
- cominutive.
2. Leziuni parodontale:
a) contuzii parodontale:
- In sens vestibule-oral cu luxatie vestibulara sau orala;
- 1n sens meziodistal, cu luxatie laterala In spatiul unui dinte absent;
- in ax, cu intruzie sau extruzie;
b) luxatii dentare totale, cu deplasarea completa a dintelui din alveola.
3. Luxatia: completa sau incompleta.
 Partiala- poate avea pozitie palatinizata, vestibularizata sau in sens vertical-
reincluzie sau extruzie. Tulb de ocluzie, dintii afectati sunt alungiti, marg incisivala
se proiecteaza mai jos decit a vecinilor,durerosi.
Tratament: reducerea manuala, imobilizare cu gutiere ocluzale sau ligaturi interdentare.
La dinti primari cind e o resorbtie mai mult de 1/3 din lung rad corespunzator virstei-se
extrag.
 Totala-in dentitia primara se mentine spatiu pentru dentitia permanenta cu aprat
ortodontice.
*Contuzia: in spatiu perirad mici hemoragii, cu formarea microhematoamelor , edemelor,
des inflamatii locale, hiperemie pulpara. Dureri spontane, surde, echimoza gingivala,
dintele usor mobil, senzatie de dinte mai lung.
Tratament: slefuirea dintilor antagonisti si imobilizarea.
28. Leziunile traumatice dentare la copii. Particularități de diagnostic, aspect clinic și

tratament.
*Luxatia: completa sau incompleta.
 Partiala- poate avea pozitie palatinizata, vestibularizata sau in sens vertical-
reincluzie sau extruzie.
Tulb de ocluzie, dintii afectati sunt alungiti, marg incisivala se proiecteaza mai jos
decit a vecinilor,durerosi.
Tratament: reducerea manuala, imobilizare cu gutiere ocluzale sau ligaturi
interdentare. La dinti primari cind e o resorbtie mai mult de 1/3 din lung rad
corespunzator virstei-se extrag.
 Totala-in dentitia primara se mentine spatiu pentru dentitia permanenta cu aparat
ortodontice.
*Contuzia: in spatiu perirad mici hemoragii, cu formarea microhematoamelor , edemelor,
des inflamatii locale, hiperemie pulpara. Dureri spontane, surde, echimoza gingivala, dintele
usor mobil, senzatie de dinte mai lung.
Tratament: slefuirea dintilor antagonisti si imobilizarea.
*Luxatii partiale: dureri la atingere, gingia decolata, singerind, hipersalivatie, dinte mobil,
deplasat.
Dintele se corecteaza digital, fibromucoasa se sutureaza in jurul coletului, imobilizare pe 4
sapt.
*Luxatii totale: lipsa dintelui, plaga alveolara ocupata cu cheaguri, fubromucoasa gingiala
singereaza, dintele atirna in gura sau lipseste.
Reimplantare.
*Fracturi coronare: nepenetrante. Slefuirea marg ascutite. Reconstructii coronare.
Penetrante-tratament endodontic si restabilirea integritatii coronare.
*Fracturile rad: pot fi orizontale, verticale si oblice. Pot interesa 1/3 cervicala, medie sau
apicala.
Tratament consservator, pulpotomie vitala, apexofixatia.
29. Leziunile traumatice dentare la copii .Profilaxie.
30. Traumatismele dento-parodontale la copii.
31. Aspecte specifice copiilor ale leziunilor traumatice ale maxilarelor în raport cu
particularitățile anatomo-fiziologice.
*Statistica: leziunilor partilor moi in RM la 3-7 ani 40%, 7-12 ani 25 %, 1-3 ani 21%, 2-
16 ani 11%. Traumatisme parti moi 85 %, a mand 4,4%, dentare 6%, a oaselor faciale
2%.
*Particularitatile anatomo fiziologice: la copii sunt specifice plagi intraorale, plagi
intepate provocate de obiecte ascutite tinute in gura in timpul caderii (creioane, jucarii).
Localizate pe palatin pot stabili o comunicare buconazala.
Plagile limbii si planseului bucal determina hemoragii abundente.
Lez Cav Buc la copii mici se pot complica cu edeme intinse, care pot fi cauza asfixiei.
Masa corpului mica, parti moi cu strat gros de tes adipos, bula Bichat bine dezv,
prevalenta subst organice, periostul destul de gros, cu o retea vasculara abundenta,
mugurii dentari in corpul max, canalele Havers largi-redau elasticitate tegumentelor si
oaselor, fiind intilnite forme deosebite de lez (asociate).
Proiectarea superficiala a n facial, localizarea inf a orificiului ductului gl parotide,
discrepantele apof alv sup si inf la copii mici, dezv insuficienta a max in plan vertical si
localizarea CB la nivelul planseului orbital, dezv insuficienta a mand, volum mic a CB,
forma plata a palatului dur, limba alungita si turtita, fenomenele schimbului fiziologic si
gradul crescut de contamnare a muc la erupere dentara-procese specifice copiilor care
influenteaza evolutia clinica.
32. Fracturile mandibului la copii(de tip “lemn verde”). Particularități în articulația

temporo-mandibulară.
sunt localizate in regiunea apofizei condiliene §i unghiului mandibular. Ele sunt produse
prin lovituri in menton sau in unghiul mandibulei.
Imaginile radiologice efectuate in decubit anterior sau nazofrontal denota intreruperea
continuitatii periostului §i corticalei pe aspectul lateral sau medial al mandibulei
§i pastrarea integritatii structurilor pe suprafata opusa.
33. Fracturile mandibului la copii(de tip “lemn verde”). Aspectul clinic și radiologic.
Metode de tratament.
Fracturile ,,in lemn verde" si subperiostale vor fi identificate doar prin examenul
radiologic, care va stabili localizarea, directia liniei de fractura si raportul ei cu dintii.
in fracturile subperiostale i ,,in lemn verde", se recomanda imobilizarea mandibulei

prin aplicarea aparatelor ortodontice (Frenchel, Andrezena-Hoiplea, Veber,
Napadova), inelor linguale, vestibulo linguale, gutierelor din acrilat autopolimerizabil,
confectionate pe cale directa sau indirecta, atelelor metalice monomaxilare.
34. Principii de reabilitare și dispensarizare a copiilor cu procese infecțioase
odontogene a maxilarelor.
Reabilitarea copiilor cu leziuni infeqioase cuprinde trei etape.
I. Diagnosticul. Se stabileste la nivelul asistentei de urgenta i medicinei primare, in baza
examenului clinic local, general si radiologic.
Indicatiile in spitalizarea copiilor cu leziuni infectioase sunt:
a) formele difuze ale proceselor supurative si tendinta extensiv invaziva (osteomielite,
flegmon);
b) intoxicatia generala accentuata;
c) copiii sub virsta de 5 ani;
d) copiii din grupele de sanatate III, IV §i V (ASA);
e) motivele organizatorice (lipsa medicilor specialisti, copiii din familii vulnerabile, copiii
care locuiesc la distante mari). in unele cazuri, asistenta medicala de urgenta lo cala §i
generala, la etapa medicinei primare, are caracter paliativ (drenarea transodonta la).
II. Reabilitarea la nivelul clinicilor specializate. Se stabile§te diagnosticul definitiv in
baza celui diferential, se efectueaza tratamentul chirurgical §i general specific. Etapa a
doua se va termina cu extemarea copilului.
III. Reabilitarea la nivelul medicinei primare si specializate de ambulator. Se face
cu scopul restituirii organice §i functionale, in echipa cu medicul de familie §i cu
stomatologul. Necesitatea acestei etape este determinata de cre§terea intensiva a
organismului §i de riscul mare al complicatiilor survenite in aceasta perioada (tul burari
de dezvoltare §i eruptie a mugurilor dentari, mortificarea lor; schimbarea termenelor de
eruptie a dintilor permanenti in regiunile afectate; modificarea formei arcadelor dentare,
urmata de anomalii dento-alveolare; schimbarea reliefului anatomic al fetei).
Medicul de familie apreciaza starea generala §i gradul de sanata te prin metode
accesibile, cu scopul de a face o prognozare a actiunii leziunilor necrotice asupra
dezvoltarii organismului.
Medicul stomatolog va analiza starea regiunii oro-maxilo-facia le, va determina
intensitatea cariei dentare, modificarile patologice survenite 'in sistemul dentar, 'in oasele
maxilare i 'in paqile moi li mitrofe.
in functie de aceste schimbari, copiii var fi repartizati m trei grupe de dispensarizare.
Prima grupa - lipsa dintilor primari; schimbari destructive postinfectioase 'in tesutul osos
la nivelul apofizei alveolare a dintelui focar; mugurele dentar cu modificari moderate m
paqile moi adiacente i starea generala satisfacatoare.
Grupa a doua de dispensarizare include copiii care i-au pierdut dintii permanenti i
primari la o virsta frageda. Din aceasta cauza apar conditii impuse de repartizare a
functiei masticatorii cu peri colul de stabilire a anomaliilor de ocluzie. La ace ti copii
persista pericolul afectarii dintilor invecinati i mugurilor dentari, schimbarii organice in
apofiza alveolara i a maxilarelor, proceselor nefinisate supurative in paqile moi, care
necesita continuarea tratamentului m conditii de ambulator. De obicei, copiii fac parte din
grupele II i III de sanatate (ASA), cu schimbari 'in starea generala i modificari in
examenul sangvin i urinar (eritropenie, hemoglobina scazuta, VSH accelerata).
Grupa a treia - prezenta focarelor cronice multiple (necroze pulpare). Uneori, dintii sunt
intacti, dar cu necroze pulpare, muguri dentari mortificati, schimbari destructive ale
maxilarelor, afectarea zonelor de cre tere, cu pericolul aparitiei anomaliilor de dezvoltare
a oaselor faciale i maxilare, modificarilor de ocluzie, reliefului ana tomic al fetei.
Copiii fac parte din grupele de sanatate III, IV i V (ASA). Sunt posibile oscilatii ale
temperaturii corpului, modificari in analizele singelui i urinei. Bolnavii din aceasta
categorie necesita tratament repetat in conditii de spitalizare.
Programul de reabilitare a copiilor din grupa 1 include exa menul copilului dupa 30 zile
de finisare a tratamentului 1n perioada acuta, la 3-6 !uni i la instalarea dentitiei
permanente. Timp de 30 zile se efectueaza asanarea i igienizarea cavitatii orale, cure
fizioterapeutice, miogimnastica.
Se efectueaza examenul clinic i de laborator al organelor inteme. La 30 zile, se finiseaza
examenul i tratamentul, se confirma clinic i radiologic restaurarea tesuturilor afectate
(osoase, dentare i ale paf!ilor moi), care au fost implicate in procesul infectios. La 3--6
luni, clinic i radiologic, se face examenul stomatologic, atentionindu-se dintii tratati din
focarele infectioase. Modificarile depistate in parodontiu i tendinta de extindere a lor
sunt semne de mentinere a focarului. in astfel de cazuri este necesar
tratamentul suplimentar.
Examenul repetat in perioada instalarii dentitiei permanente de pisteaza modificarile
posibile ale tesuturilor <lure dentare i remine ralizarea lor in regiunile limitrofe.
Copiii care Jae parte din grupa a doua de dispensarizare vor fi supravegheati activ
timp de 3 luni. in aceasta perioada se efectueaza asanarea i igienizarea cavitatii orale,
reabilitarea fizioterapeutica, examenul clinic i de laborator al organelor inteme. Copiii vor
fi exa minati in fiecare luna, pentru a constata stoparea procesului infectios in tesuturile
dentare, osoase i ale paf!ilor moi. in acest scop, se vor examina statutul stomatologic,
testul vital al dintilor neafectati din zona contaminata, starea mugurilor dentari, dinamica
eruperii denta re, formarii i resorbtiei radiculare. Rezultatele vor fi comparate cu dintii
similari din paf!ile opuse. Destmctiile tesuturilor periapicale depistate, cu tendinta de
raspindire la dintii adiacenti i la mugurii dentari, necrozele pulpare in dintii invecinati cu
focarul primar vor indica trecerea procesului infectios in forma cronica i vor necesita
tratamente endodontic, chirurgical i ortopedic. in aceste cazuri, copiii vor necesita
continuarea tratamentului i examenul repetat inca 2 luni. Pentru a dirija cre terea
armonioasa a maxilarelor, se indica tratamentul ortodontic.
Modificarile locale sunt examinate paralel cu starea generala a copilului i grupa de
sanatate a lui. Daca in prima luna persista i modificarile locale, i cele generale, este
indicata terapia repetata antibacteriana, antiinflamatorie, fizioterapia locala, consultatia
specialistilor (pediatrilor, neuropatologilor etc.).
Examenul copilului la a treia luna constata restabilirea structurii osoase, dezvoltarea
mugurelui dentar, formarea apexului, eruperea dentara. Uneori, procesele cronice
periapicale i osoase persista, ceea ce se explica prin trecerea pulpitelor dentare in necroze
pul pare, formarea sechestrelor, sechestrarea mugurilor dentari, aparitia fistulelor orale
sau extrabucale. in aceste situatii, evidenta copilului la medic se va prelungi. Vor fi
indicate examenele general i local. in acest scop se vor largi indicatiile de extractii
dentare pentru den titia primara, se va trece la tratamentul endodontic la dintii perma nenti
localizati in focar, se vor 1nlatura mugurii dentari sechestrati i sechestrele osoase, se va
repeta tratamentul antibacterian. Uneori, tratamentul se face in conditii de spitalizare in
centrele specializate. Defectele osoase i dentare formate in urma 1nlaturarii sechestrelor i
dintilor vor fi rezolvate prin protezare.
Dupa 6 ]uni, printr-un examen local, general, clinic i paraclinic, se confirma restabilirea
integritatii osoase, dentare i generale.
Etapele de reabilitare in grupa a treia de dispensarizare vor fi mai anevoioase, complicate

im delungate, pma la vrrsta adolescentei. in primele 6 luni dupa extemarea copiilor, ei
necesita in dinamica supra
veghere clinica activa, paraclinica i de laborator, dt i tratament chirur gical i general
repetat, pina dnd se va constata remisiunea procesului infectios. Paralel se va efectua
asanarea i igienizarea cavitatii orale.
Dupa 6 luni se va constata gradul de afectare a zonelor de cre tere, defectele osoase ale
maxilarelor, focarele cronice periapica le, dereglarile dezideratelor anatomice ale fetei,
aparute in urma proce sului infectios. in acest scop, pina la cre terea definitiva a maxila
relor, se indica tratament ortodont ic , cu scopul de a dirija cre terea armonioasa a
maxilarelor i eruperea dintilor pe arcada dentara, asa narea dentara i a focarelor
periapicale, mioterapie intensiva, masaj ,cultura fizica, iar uneori chiar i operatii plastice,
pentru a inlatura defectele osoase i ale partilor moi.
Factorii nefaforabili: Prima grupă – factorii social-biologici - (dezvoltarea fizică,
afecțiunile acute și cronice suportate, modul de veață, factorii nefavorabili în perioada de
nou născut și sugari ca alimentarea artificială, reacțiile alergice).
Grupa 2 – social igienică (nerespectarea igienii cavității orale, nivel scăzut de cultură al
părinților, ignorarea sportului, neglijarea tratamentului la medic)
Grupa 3 - activitățile de tratament și profilaxie la nivel scăzut (grupuri de copii care nu
sunt acoperite de asanarea cavității orale, adresarea la medic numai în cazuri urgente)
35. Metode de tratament chirurgical al fracturilor maxilarelor la copii.

Maxila:
Tratamentul chirurgical al fracturilor de maxilare trebuie sa fie prompt si in volum deplin,
deoarece regenerarea are loc intr-un termen scurt, de 2-3 saptamini. Fixarea intirziata are
drept consecinte cicatricele vicioase osoase si ale partilor moi.
Tratamentul definitiv este asigurat de catre serviciile de speciali tate. Alegerea metodelor
de imobilizare la copii depinde de gradul de dezvoltare a dintilor. Fracturile de
maxilar :fara deplasari sunt asistate pe cale nechirurgicala. In cazul 1n care fracturile de
maxilar necesita fixare intraosoasa, trebuie evitata lezarea mugurilor dentari la etapa de
erupere. Pentru imobilizarea maxilo-mandibulara este indicat splintul acrilic, deseori
stabilizat prin suspendare de marginea inferi oara a aperturii piriforme si circumscrise a
mandibulei. Suspendarea la ramul orbital si marginea zigomatica la copii este
inacceptabila. in fracturile cu includerea suturii palatului sunt indicate aparatele
palatinale, cu scopul de a apropia marginile lui.
*Tratament chirurgical: indicat atunci cind dispozitivele chirurgicale nu asigura o

reducere si imobilizare eficienta, fracturi cu deplasari importante, fracturile angrenate
greu de redus, fracturi cu interpozitii de parti moi. La copii, indicatiile sunt restrinse
datorita prezentei mugurilor dentari si zonelor de activitate fiziologica intensa.
Sunt utilizate miniplaci liniare cu suruburi corticale-sistem de stabilizare.
Miniplacile resorbabile de tip Lactosorb se resorb timp de 1 an, cele metalice necesita
inlaturare dupa 3 luni de la aplicare. Miniplacile de stabilizeaza la copii se combina cu
imobilizarea maxilo mandibulara prin variate dispozitive ortodontice.
 Gutierele acrilice,
 bandajul mentocefalic,
 monoblocurile acrilice sunt indicate mai des la maxilar in imobilizarea provizorie,
imobilizare combinata cu miniplaci de stabilizare, imobilizare fracturi fara
deplasare la copii pin la 3 ani. In dentitia permanenta sstem de miniplacute cu sis
de black-uri.
*Tratamentul chirurgical la maxila: fixare cu fire metalice trec prin spina nazala, marg
inf a aperturii piriforme si marg inf a mentonului-in deplasari importante, cominutive, in
dentitia primara. Alegerea metodei de imobilizare la copii depinde de gradul de
dezvoltare a dintilor. Fracturile de maxilar fara deplasari sunt sistate pe cale
nechirurgicala. Cind e necesara fixarea intraosoasa trebuie de evitat lezarea mugurilor
dentari la etapa de erupere. Pentru imobilizarea maxilo mandibulară e indicat splinctul
acrilic, deseori stabilizat prin suspendare de marg inf a aperturii piriforme si circumscrise
a mand. Suspendarea la ramul orbital si marg zigomatica la copii e nacceptabila. In
fracturi cu includerea suturii palatului sunt indicate aparatele palatinale, cu scopul de a
apropia marginile lui.
Mandibula:
36. Metode de tratament chirurgical al fracturilor maxilarelor la copii. Indicaţii,
particularităţi.
La tratamentul chirurgical se recurge atunci cind dispozitivele chirurgicale nu asigura o
reducere si imobilizare eficienta, fracturile cu deplasari importante, fracturile angrenate
greu de redus, fracturile cu interpozitii de parti moi. La copii, indicatiile sunt restrtnse, din
cauza prezentei mugurilor dentari si zonelor de activitate fiziologica intensa. Totodata,
fracturile mandibulare cu deplasari importante, in perioada dentitiei primare si a celei de
schimb fiziologic, au conditii nefavorabile de imobilizare cu dispozitive ortodontice
. Indicaţii pentru tratamentul chirurgical reparator tardiv

• Fracturi mandibulare cu deplasare localizate la nivel de: a) menton; b) corp; c) ram
mandibular;
• Fracturi de mandibulă bilaterale;
• Fractură de condil: a) fracturi cu deplasare la vîrsta de 7-18 ani;
b) fracturi cu deplasare mai mare decît 90 grade la 1-18 ani;
• Fractură cu eschile a mandibulei;
• Fractura apofizei alveolare cu traumatisme dento-parodontale (luxații totale și
subtotale);
*Tratamentul chirurgical la maxila: fixare cu fire metalice trec prin spina nazala, marg inf
a aperturii piriforme si marg inf a mentonului-in deplasari importante, cominutive, in
dentitia primara. Alegerea metodei de imobilizare la copii depinde de gradul de
dezvoltare a dintilor. Fracturile de maxilar fara deplasari sunt sistate pe cale
nechirurgicala. Cind e necesara fixarea intraosoasa trebuie de evitat lezarea mugurilor
dentari la etapa de erupere. Pentru imobilizarea maxilo mand e indicat splinctul acrilic,
des stabilizat prin suspendare de marg inf a aperturii piriforme si circumscrise a mand.
Suspendarea la ramul orbital si marg zigomatica la copii e nacceptabila. In fracturi cu
includerea suturii palatului sunt indicate aparatele palatinale, cu scopul de a apropia
marginile lui.
37. Leziuni traumatice asociate ale maxilarelor şi a altor regiuni ale corpului la copii;
etiologie.
*Etiologie: accidente rutiere, caderi de la inaltime, agresiune, accidente habituale.
38. Leziuni traumatice asociate ale maxilarelor şi a altor regiuni ale corpului la copii
clinică, metode de tratament.
*Clinica: pe linga clinica fracturilor de maxialre sunt prezente si fracturi a extremitatilor, a
organelor cutiei toracice, abdominare, a coloanei vertebrale s.a.
*Metode de tratament: initial se trateaza starile care pun viata copilului in pericol. Dupa ce se
trasnporta la serviciu specializat se realizeaza tratamentul pe etape, in dependenta de
graviditatea leziunilor traumatice.
39. Metode de prelucrare chirurgicală ale plăgilor la copii; termenii de prelucrare.
*Termenii de prelucrare:
-primara in primele 48-72 ore.
-primara intirziata dupa 72 de ore si in plagi infectate.
-secundara precoce dupa 10-12 zile sau tardiva dupa 20 zile. Indicata cind de la producerea
plagii au trecut mai mult de 5 zile si marg plagii au inceput sa se epitelizeze.
40. Metode de prelucrare chirurgicală ale plăgilor la copii; principiile şi particularităţile

intervenţiei chirurgicale.
*Principiile interventiei chirurgicale:
-se ingrijesc de urgenta lez care ameninta viata soc, asfixie, hemoragie, lez abd, toracice,
cerebrale.
Conduita terapeutica tre sa respecte cerintele de refacere morfologica, functionala, estetica,
psihologica.
-inaintea actului terapeutic definit se face igiena si asanarea CB
-atitudine cit mai putin traumatizanta, conservatoare:se extrag dintii irecuperabili, se inlatura
fragm osoase mici fara periost, contraindicat extractia profilactica de regularizare a marg
plagii sau sectionare a lamboului.
-sutura dupa reducerea si imobilizare si dupa rezolvarea lez dento parodontale
-fixarea si sutura in poz anatomica, fixind in prealabil punctele cheie ale fetei: plurile
naturale, linii cutaneo mucosale, marg narinara, santurile V si paralinguale.
*Particularitatile interventiei chirurgicale: prelucrarea chirurgicala de la suprafata in

profunzime, incepe cu curatirea mecanica de corpi straini cu irigatii cu ser fiziologic cald.se
excizeaza tes devitalizate, marg plagii se vor aviva si regulariza, cu decolari strict necesare.
Hemostaza cit mai minutioasa. Reducerea si imobilizarea pina la suturare. Sutura plan cu
plan, din profunzime spre suprafata. Marg cutanate in contact fara tensiune, cu ace
atraumatice. In plagi intinse cu lambouri faciale acestea se pastreaza. In pierderi de substanta
se face plastia.
41. Complicaţiile precoce şi tardive ale fracturilor maxilarelor la copii.

*Complicatiile precoce in fracturi de mandibula: socul-in special la politraumatizati; asfixia-
cind exista corpi straini sau secretii in CB, in fracturi duble a acului mand cind limba cade in
faringe; comotia cerebrala; hemoragia-in fracturi cu deslocari mari hemoragii abundente prin
lezarea vaselor din canalul mand; leziuni nervoase-cind e interesat in fractura canalul mand.
*Complicatii tardive in fracturi de mandibula: infectia in special cind fractura e deschisa in
cav bucala, cind e in os patologic, dela chisturi osoase supurate, prezenta unor frag osoase-
osteite, osteomielite. Consolidarea intirziata-mentinerea mobilitatii anormale a fragm
osoase dupa 8-10 sapt de la reducere si imobilizare. Pseudoartroza-cind e o lipsa de
consolidare mai mult de 6 luni. Consolidare vicioasa-dupa imobilizare incorecta. Constrictia
mand-cicatrice in grosimea muschilor. Anchiloza TM-formare calus intre cav glenoida si
condil.
*Complicatiile precoce in fracturile de maxila: soc traumatic, hemoragia, tulb resp, comotia
cerebrala.
*Complicatii tardive in fracturile de maxila: infectia-favorizata de deschiderea fracturii in
cav septice (gura, nas, sinus) sau la ext. supuratii sinuzale sau ale obrazului, osteomielita.
Consolidari vicioase-duc la deformari faciale cu retrogatia maxilei, asimetrii faciale.
Comunicari buco nazale si buco sinusale in urma pierderii de substanta in fracturi a boltii
palatine sau crestei alv.
42. Profilaxia complicaţiilor precoce şi tardive ale fracturilor maxilarelor la copii.

43. Dispensarizarea şi reabilitarea pacienţilor cu fracturi osoase ale maxilarelor.
*Dispensarizare: aplicarea unor metode curativ profilactice imbinate cu o educatie sanitara a
bolnavului.
*Reabilitarea: se incepe dupa finisarea tratamentului. Include cultura fizica, reabilitare
sociala si psihoemotionala, fizioterapie-masaj, electroforeza, exercitii speciale.
*Copilului cit si parintilor li se face cunostinta cu necesitatea efectuarii igienizarii corecte a
cav bucale, intarirea imunitatii organismului, alimentarii corecte, efectuarea gimnasticei,
vizita la medic stomatolog o data la 6 luni, profilaxia traumatismelor.
44. Infecţiile regiunii oro-maxilo-faciale la copii; definiţie, clasificare. Particularităţi de

etiologie, patogenie.
Inflamatia este definita ca o reactie locala declansata prin patrunderea unor gerrneni
patogeni, prin actiunea unor noxe fizice, chimice sau mecanice, fiind expresia unei reactii de
aparare a organismului.
Clasificare:
 Procese infectioase a tesuturilor moi: limfadenita, abces,flegmon, adenoflegomon
 Procese infectioase a tesutului osos:periostita, osteita, osteomielita.
 Procese infectioase a dintilor si tesuturilor periodontale: pulpita, periodontita,
pericoronarita, aleveolita
Alta clasificare(de la adulti):

A. Infectii nespecifice
1. Infectii periosoase: • spatiul vestibular • spatiul palatinal • spatiul corpului mandibular
2. Infectiile spatiilor fasciale: a) primare maxilare: • bucal • canin • infratemporal
b) primare mandibulare: • bucal • submandibular • submentonier • sublingual
c) secundare: • maseterin • pterigomandibular • temporal • laterofarigian • prevertebral •
parotidian
d) localizari particulare: • abcesul limbii • abcesul orbitei
1. Supuratii difuze: • flegmonul planseului bucal • flegmonul difuz hemifacial
2. Fasciite necrozante
3. Limfadenite: • acute • cornice
4. Infectii osoase: • osteoperiostita • osteita • osteomielita • osteonecroza
B. Infectii specific
1. Actinomicoza 2. Sifilis 3. TBC
*Etiologie:
-patrunderea micoorganismelor in tesuturile reg OMF, virulenta crescuta a acestora;
-reactivitate diminuata a organismului;
-leziuni dentoparodontale: pungi parodontale, necroza pulpara;
-leziuni traumatice, fizice , chimice;
-tumorile maxilarelor mai des chisturi suprainfectate;
-corpi straini patrunsi accidental in mucoasa;
-complicatiile extractiei dentare
-complicatiile anesteziei loco regionale, nerespectarea asepsiei, antisepsiei
-complicatiile diferitor tratamente.
-tratament indelungat cu antibiotice sau corticosteroizi.
Flora microbiana din supuratiile perimaxilare provine din:
 leziunile dento-parodontale;
 accidentele de erupere a dintilor primari si permanenti;
 osteomielita maxilarelor;
 corpii straini patrunsi accidental prin mucoasa sau tegumente;
 infectiile faringo amigdaliene;
 piodermitele fetei;
 tumorile maxilarelor (chisturile);
 complicatiile extractiei dentare
Principalele microorganisme cu rol in declansarea infectiei

Stafilococii alb si auriu, streptococii, escherichia, corinebacterii, lactobaciei, fusobacterii,
colibacili, veillonela
Patogenie:
Mecanismele patogene de raspindire a agentilor patogeni in partile moi sunt caile
transosoasa, submucoasa si limfatica.
1. calea transosoasa prin care un process patologic periapical migreaza de-a lungul canalelor
Hawers, ajungind subperiostal. Dupa decolarea si erodarea periostului apare tabloul clinic de
supuratie periosoasa sau de supuratie a spatiilor fasciale primare.
2. calea submucoasa care este intilnita in parodontopatiile marginale profunde sau in
accidentele de eruptie dentara. Colectia supurata difuzeaza intre os si fibromucoasa
acoperitoare, dind nastere supuratiilor periosoase sau de spatii fasciale primare.
3. calea directa care este intilnita in traumatismele cu retentie de corpi straini.
4. calea limfatica in care infectiile faringoamigdaliene si dento-parodontale difuzeaza direct
in ganglionii locali sau loco-regionali
Particularitati la copii:
 Canalele radiculare largi
 Apexul lor deschis datorita proceselor de resorbtie si formare, Contactul intim intre
dinti si maduva osoasa.
 Canalele havers largi,
 Vascularizarea abundenta,
 Trabeculele osoase subtiri,
 Periostul ingrosat si elastic.
Acestea sunt premise favorabile pentru trecerea rapida a procesului infecitos de la dinte la
tesuturile parodontale, tesutul osos, periost si partile moi
-faza alterativa: modificari distrofice si necrotice. Se elaboreaza substante bilogic active care
actioneaza asupra vaselor sangvine si determina aparitia reactiilor exudative.
-faza exudativa: dilatarea vaselor sis microcirculator si dereglarea circulatiei singelui,
exudarea plasmei, migrarea elem figurate ale singelui.
-faza proliferativa: multiplicarea elementelor celulare in focarul inflamator, finalizarea
procesului inflamator prin formarea de tesut conjunctiv fibrilar.
*Particularitatile imunologice:
-la copii imunitatea dobindita pin la o anumita virsta inca nu este stabilita, astfel
sensibilitatea organismului este marita si copilul este expus la diverse infectii. Se
caracterizeaza prin reactii difuze si incapacitatea de limitare a proceselor patologice in
limitele unui tesut.
*Patogenia:
-faza alterativa: modificari distrofice si necrotice. Se elaboreaza substante bilogic active care
actioneaza asupra vaselor sangvine si determina aparitia reactiilor exudative.
-faza exudativa: dilatarea vaselor sis microcirculator si dereglarea circulatiei singelui,
exudarea plasmei, migrarea elem figurate ale singelui.
-faza proliferativa: multiplicarea elementelor celulare in focarul inflamator, finalizarea
procesului inflamator prin formarea de tesut conjunctiv fibrilar.
*Particularitatile imunologice:
-la copii imunitatea dobindita pin la o anumita virsta inca nu este stabilita, astfel
sensibilitatea organismului este marita si copilul este expus la diverse infectii. Se
caracterizeaza prin reactii difuze si incapacitatea de limitare a proceselor patologice in
limitele unui tesut.
45. Infecţiile regiunii oro-maxilo-faciale la copii; tabloul clinic, principiile generale de

tratament în raport cu vârsta copilului.
Definitie: proces rezultat de patrunderea si dezvoltarea in organism a unor agenti
patogeni si din reactia tesuturilor la acest atac.
*Clasificare:
-procese infectioase a tesuturilor moi: limfadenita , abces, flegmon, adenoflegmon;
-procese infectioase a tesutului osos: periostita, osteita, osteomielita.
-procese infectioase a dintilor si tesuturilor periodontale: pulpita, periodontita,
pericoronarita, alveolita.
Minori pina la 6-7 ani, cu anestezie genelara, 8-9 anestezie locala,
Sistemul imun nedezvoltat complet are drept consecinta usoara raspindirea a procesului
septic
*Clinica:
bombarii maxime.
-abces: Clinic aspect de tumefactii dureroase, circumscrisa. Tegumentele acoperitoare
tensionate, hipertermice, congestive, la apasare fluctuenta. Consistenta si mirosul
puroiului in functie de tipul germenilor. Sg-stare septica, febra oscilanta, frisoane,
tahicardie, neliniste, durere locala.
-flegmon: Clinic tumefactie difuza, de duritate lemnoasa, tegumente si mucoase destinse,
cianotice, fara aspect inflamator. SG(starea generala) alterata, cu aspect septico toxic.
-adenoflegmon: starea generala se agraveaza rapid-adinamie, slabiciune brusca,
transpiratii abundente.local edem difuz, cu hiperemie pronuntata. Durere, consistenta
dura, palpator fluctuenta.
-periostita: tumefactia umple santul V, bombare in dreptul a 2 sau 3 dinti pe partea V a
apof alv. Fluctuenta la palpare. Dintele cauza mobil. Copilul limiteaza functia
maxilarelor reflector, capul in pozitie antalgica. Exooral tumefactie cu asimetrie
accentuata, edeme a partilor moi palpebrale, plicei nazolabiale, buzei sup, reg submand.
Abcesul V in reg incisivilor centrali sup e insotit de tumefactia si edemul accentuat a
intregii buzesup-buza de tapir. Cel din reg caninca se manifesta prin tumefactia pleoapei
inf si reg geniene, din reg molarilor-tumefactie geniana marcata care deformeaza obrazul.
Proce in reg unghiului mand provoaca trismus, in reg mol mand duce la tumefierea
obrazului cu extindere spre reg submand. SG: insomnie, neliniste, febra 38, VSH crescut,
leucocitoza, limfopenie, in urina urme de proteine.
-osteomielita: debut brusc, SG- neliniste, excitare, insomnie, febra, frisoane, tahicardie,
adinamie, posibile vome, convulsii, tulb GI. Local tumefatia perimand sau perimax e
difuza, tegumente congestive, luciase, destinse, insotite de flegmoane a spatiilor profunde
si superficiale perimax. La maxila poate antrena si sinusurile paranazale. La mand se
afecteaza reg submand, submentoniera, reg cervicala. Prezente adenitele acute si
periadenitele. Endobucal: mucoasa tumefiata, pe toata semiarcada v si o, hipersalivatie,
disfagie, trismus. Dintii in cauza cu algii, mobili cu elim purulente din parodontiu. Rg:
demineralizare, stergerea desenului trabecular, largirea spatiilor medulare, corticala
subtiata pe alocuri erodata. Leucocitoza, limfopenie, neutrofiloza.
Descriem toate procesele inflamatorii.
Minori pina la 6-7 ani, cu anestezie genelara, 8-9 anestezie locala,
Vorbim despre dispensarizare, sistemul imun nedezvoltat complet are drept consecinta
usoara raspindirea a procesului septic
46. Furuncul, carbunculul feţei la copii; etiopatogenie, clinică, diagnostic.

Furunculul este o leziune infecțioasă necrotică a foliculului pilos
Carbunculul este o leziune infecțioasă necrotică a cîtorva folicoli piloși
Etiologie:
1. Stafilococul auriu;
2. Igiena proasta a pielii
3. Particularitățile tegumentelor în perioada de pubertate
4. Tulburări ale sistemului nervos si endocrin
5. Avitaminozele
6. Intoxicațiile
7. Diabetul Zaharat
Clinica Furuncul:
• Faza infiltrativa- hiperemie si edem fara limite clare, dureri neinsemnate, peste 1-2 zile
se formeaza un nodul limitat, dureri pronuntate.
• Faza abcedanta: dezintegrare purulenta a tesuturilor, fluctuenta, in regiunea defectului
epidermului burbionul necrotic se inlatura usor cu pensa. Dupa apare un ulcer cutanat
cu tesut granulos, infiltratie si edem a tesuturilor inconjuratoare. Este insotit de
limfadenita regionala, leucocitoza, creste brusc VSh
Clinica Carbunucul:
• Durere insuportabila la distensie. Pielea in zona infiltratului este edematiata.
Epidermul deasupra focarului de necroza se subtiaza, perforindu-se in mai multe
orificii, prin care iese puroi de culoare verde-cenusie. Simptomatologie generala: febra
pina la 40°C, greata; varsaturi, inapetenta, insomnie
Diagnostic?- se face pe baza examenului clinic.
*Clinica furuncul:
-faza infiltrativa: hiperemie si edem fara limite, dureri neinsemnate, peste 1-2 zile se
formeaza un nodul limitat, dureri pronuntate.
-faza abcedanta: dezintegrare purulenta a tes, fluctuenta, in reg defectului epidermului
burbion necrotic care se inlatura usor cu pinceta. Dupa apare un ulcer cutanat cu tes
granulos, infiltratie si edem a tes inconjuratoare. Este insotit de limfadenita regionala,
cefalee, frisoane,
*Clinica carbuncul: apare infiltrat dureros care se raspindeste in tes adipos subcutan.
Pielea cenusie rosietica. In reg centrala a carbunculului apare ramolire si detasarea tes
necrotic.limfadenita regionala, febra 39-40, frisoane pronuntate, leucocitoza, creste brusc
VSH.
47. Furuncul, carbunculul feţei la copii; tratament, profilaxie.

*Tratament: Prelucrarea cimpului operator; Izolarea cimpului operator, anestezie, incizie,
drenarea exudatului, Prelucrarea cu solutii de H2O2 3%, pansament cu ung levomicoli.
La carbuncul deschidere larga. antibiotice: ceftriaxon, eritromicina; dedzintoxicatie-sol
fiziologica, sol Ringr; desensibilizante: dimedrol, suprastin.
*Profilaxie:
 spălați-vă regulat pielea folosind un săpun antibacterian
 curățați cu atenție orice tăieturi, răni (chiar și de mici dimensiuni)
 acoperiți tăieturile, rănile și zgârieturile cu un bandaj steril până când se vindecă
 mâncați sănătos și faceți exerciții fizice în mod regulat pentru a vă stimula
sistemul imunitar
Tratamentul conservativ: Antibiotocoterapie, antialgice antiinflamatorii,
vitaminoterapie, pansamente cu levomicoli
Tratamentul chirurgical: Prelucrarea cimpului operator; Izolarea cimpului operator;
Anestezia; Incizia; Indreptarea materialului la AB-grama ; Prelucrarea cu solutii de
H2O2 3%; Drenaj; Pansament.
In cazul carbuncului: deschiderea trebuie sa fie larga
Profilaxie:
 spălați-vă regulat pielea folosind un săpun antibacterian
 curățați cu atenție orice tăieturi, răni (chiar și de mici dimensiuni)
 acoperiți tăieturile, rănile și zgârieturile cu un bandaj steril până când se vindecă
 mâncați sănătos și faceți exerciții fizice în mod regulat pentru a vă stimula sistemul
imunitar
48. Caracteristica clinică a celulitei, etiologia, tratamentul.

Celulita este forma ce corespunde cu primul stadiu de evolutie a procesului septic, stadiu
presupurativ, care este reversibil
Etiologie:
Celulita infecţioasă poate fi produsă fie de bacterii patogene exterioare organismului, fie
de flora indigenă, care poate coloniza tegumentul şi anexele acestuia. Adesea, agentul
etiologic este reprezentat de un Streptococ sau de un Staphilococ (S.aureus, S.pyogenes).
Poarta de intrare a germenilor este de multe ori reprezentată de diferite soluţii de
continuitate, cum ar fi plăgi prin tăiere, înţepare sau muşcare, sau chiar incizii
chirurgicale
Suplimentar, nu intra in intrebare (Se caracterizeaza prin vasodilatatie accentuata, cu
exsudat seros, fara fibrina, dar bogat in albumina, provenita din serul sangvin, prin
diapedeza si tumefactie limitata. Acest exsudat formeaza un edem inflamator. Celulita la
copii evolueaza ca un semn clinic al periostitelor, osteomilitelor, adenitelor acute
purulente. Tabloul clinic se caracterizeaza prin congestia locala a partilor moi ale unei
regiuni, tumefactie dureroasa, cu tendinta progresiv extensiva si alterarea starii generale:
febra, frisoane, inapetenta. Celulita este un proces reversibil spontan sau printr-un
tratament adecvat. Desi reprezinta faza acuta a inflamatiei, ea poate suferi un proces de
cronicizare, care survine pe fondul unui focar septic cronic.)
Tratament:
Tratamentul include drenajul endodontic al dintelui cauza sau inlaturarea lui,
antibioterapie, analgezice si antiinflamatoare nesteroide, prisnite reci.
49. Abcesele, flegmoanele regiunii oro-maxilo-faciale la copii; clasificare, etiopatogenie,

caracteristică generală.
*Clasificare: abcese periosoase, abcese ale lojilor superficiale, abcese ale lojilor
profunde, flegmoane (supuratii difuze), adenite supurate, fistule cutanate sau mucoase. La
copii prezinta interes abcesele in reg limbii, parafaringiene, sublinguale, buzei sup, palat
dur.
*Etiopatogenie: leziuni dento parodontale, accidente de erupere a dintilor primari si
permanenti, osteomielita, corpi straini atrunsi accidental prin muc si teg, infectii
faringoamidaliene, piodermitele fetei, tumori, complicatiile extractiei dentare. Flora
facultativ anaroba. Mecanismele de raspindire a agentilor patogeni sunt calea transosoasa,
submucoasa, limfatica, hematogena.
*Abcesul: forma localizata, circumscrisa a unei colectii cu continut purulent, delimitata de
o pelicula piogena. Clinic aspect de tumefactii dureroase, circumscrisa. Tegumentele
acoperitoare tensionate, hipertermice, congestive, la apasare fluctuenta. Consistenta si
mirosul puroiului in functie de tipul germenilor. Sg-stare septica, febra oscilanta, frisoane,
tahicardie, neliniste, durere locala. Tratament: incizia si drenajul colectiei,
antibioticoterapia, antialgice antiinflamatoare, suprimarea elem cauzal.
*Flegmonul:forma difuza a proceselor supurative, extindere nelimitata. Fenomene de liza
si necroza tisulara difuza. Clinic tumefactie difuza, de duritate lemnoasa, tegumente si
mucoase destinse, cianotice, fara aspect inflamator. SG(starea generala) alterata, cu
aspect septico toxic. Tratament: deschiderea procesului purulent, drenaj,
antibioticoterapie.
Antibiotice-ampicilina, ampiox, eritromicina, metronidazol.
50. Abcesele, flegmoanele regiunii oro-maxilo-faciale la copii, clinică si principiile de

tratament.
*Abcesul: forma localizata, circumscrisa a unei colectii cu continut purulent, delimitata de o
pelicula piogena. Clinic aspect de tumefactii dureroase, circumscrisa. Tegumentele
acoperitoare tensionate, hipertermice, congestive, la apasare fluctuenta. Consistenta si
mirosul puroiului in functie de tipul germenilor. Sg-stare septica, febra oscilanta, frisoane,
tahicardie, neliniste, durere locala. Tratament: incizia si drenajul colectiei, antibioticoterapia,
antialgice antiinflamatoare, suprimarea elem cauzal.
*Flegmonul: forma difuza a proceselor supurative, extindere nelimitata. Fenomene de liza si

necroza tisulara difuza. Clinic tumefactie difuza, de duritate lemnoasa, tegumente si mucoase
destinse, cianotice, fara aspect inflamator. SG(starea generala) alterata, cu aspect septico
toxic. Tratament: deschiderea procesului purulent, drenaj, antibioticoterapie.
51. Adenoflegmonul la copii; etiopatogenie, clinică, diagnostic, tratament, profilaxie.

Adenofiegmonul este un proces infectios purulent, care a depasit bariera limfonodulara si
a difuzat in loja respectiva. Afecteaza copii in perioada frageda - de la 2 luni pina la 7
ani. Se localizeaza in regiunile geniana, submandibulara, submentoniera, parotidiana.
*Etiopatogenie: se dezvolta din supuratia unui nodul limfatic.
Factori : infectia odontogena, trauma, infectii postraumatice.
Favorizanti: bronsite, pneumonie, otita ac.
*Etiopatogenie: se dezvolta din supuratia unui nodul limfatic. La copii mai des localizat
in regiunea obrazului, submand, submentonier. Factori : infectia odontogena, trauma,
infectii postraumatice. Favorizanti: bronsite, pneumonie, otita ac.
*Clinic: starea generala se agraveaza rapid-adinamie, slabiciune brusca, transpiratii
abundente.local edem difuz, cu hiperemie pronuntata. Durere, consistenta dura, palpator
fluctuenta. Diagn dif: flegmon, osteomielita, periadenita.
*Tratament: de urgenta, sub anestezie generala. Daca cauza este odontogena, dintele se
extrage. Incizie larga si drenarea colectiei purulente. Antibiotice, antiinflamatoare,
vitaminoterapie, dezintoxicante.
52. Abcesul şi flegmonul odontogen a regiunii submandibulare la copii; etiopatogenie,

*Topografie: lateral-marginea bazala a corpului mandibulei, medial-venterul digastricului,
sup- muschi milohioid
Inf-fascia proprie cervicala. sunt situate aici glandele salivare submandibulare, artera si
vena faciala, ganglioni limfatici, nerv hipoglos, artera linguala, tesut adipos subcutan.
*Etiologie: diverse forme de la premolari si molar inferior, pericoronarita molar III
inferior, osteomielita mandibulara
patologie glandei salivare ( sialoadenite, sialolitiaza),infectii din regiuni mai indepartate
(mucoasa cav buc, regiunea nazala, limba, buze, sinus maxilar)
*Tablou clinica:dureri pronuntate, edem pronuntat, trismus, dureri la deglutitie si miscari
a mandibulei, starea generala alterata, cefalee, insomnie , inapetenta, intoxicatie
endogena, febra majorata, asimetrie faciala vadita, pielea sub tensiune, hiperemiata, in
cuta, nu se stringe, lucioasa , pastoasa., palpator infiltrat brusc dolor , in caz avansat
fluctuatii in regiunea epicentrului, ganglioni limfatici mariti, in urma infiltratiei tesutul
imposibil de palpat, ramin amprente digitale, in urina proteine
*Diagnostic diferentiat: cancer cu alterarea procesului inflamator acut, submaxilita acuta,
sialolitiaza, trauma in regiunea corpului mandibulei sau unghiului, osteomielita
mandibulara forma acuta
*Tratament:
-incizia pielii , tesut subcutan si platisma lungime 6-7 cm, inferior 1-2 cm de marginea
bazala a corpului mandibulei si paralel cu ea
-in profunzimea tesutului de indeparteeaza bontul
-plaga drenata cu tub prin care local se iriga cu sol antiseptica
-administrarea tratamentului complex general.
53. Abcesul şi flegmonul odontogen a regiunii pterigo-mandibulare la copii; etiopatogenie,

Delimitare: medial: muschiul pterigoidian medial; lateral: fata interna a ramului
mandibular; inferior: chinga pterigomaseterina; anterior: rafeul pterigomandibular;
posterior: glanda parotida;
*Topografie: exudat purulent intre partea interna a ramului ascendent si suprafata externa
a muschiului pterigomandibular intern
*Etiologie: procese patologice in regiunea molarilor inferiori, mai des molarul III,
osteomielita mandibulei in regiunea angulara ramurei mandibulei, abcese si flegmoane
postinfectioase in urma anestezie mandibulare, ac nesteril, trauma vaselor cu aparitia
hematoamelor si supurarea lor
*Tabloul clinic: dureri la deglutitie, dureri la deschiderea cavitatii bucale ,cefalee,
intoxicatie, slabiciuni, imposibilitatea determinatii asimetriei faciale, procesul e localizat
profund pe partea interna a ramului mand, edem si hiperemie neinsemnata a pielii regiunii
unghiului mandibular, trismus gradul 2-3 , palpator sub unghiul mand si intern sub el
infiltrat dur dureros, vestibulul bucal liber , la plica pterigomand si val palatin mucoasa
hiperemiata, foarte dureroasa la palpare, fluctuatie
*Diagnostic diferentiat : abces flegmon parafaringian, a santului milohioidian,
retromandibular
*Tratament:
-incizie exobucala ocolind unghiul mand merge strict pe os, dupa deschiderea focarrului
plaga se dreneaza
-endobucal la nivelul marginii anterioare a ramului mand pe traiectul plicii
pterigomandibulare
-eliminarea puroiului si drenaj.

54. Tratament chirurgical şi conservativ al proceselor inflamatorii, regiunii oro-maxilo-

facială, particularităţi de tratament.
-asanarea focarului care a declansat infectia si drenarea colectiilor purulente.
-la copii inciziile se fac largi, cu decolari vaste ale periostului. Inlaturarea dintilor pimari
in infectii odontogene.
-metodele moderne de diagn si tratam endodontic , particularitatile anatomice a dintilor
permanenti la copii largesc diapozonul conservarii dintilor permanenti.
-principii de alegere a AB: sensibilitatea germenului la antibiotic, concentratia suficienta
in focarul infectios, inhibarea definitiva a multiplicarii germenilor din focar-se adm
ampicilina, ampiox, eritromicina, metronidazol.
vitamine C si B. pentru dezintoxicatie-Dextran, Polividon, Disol.
-procedee fizioterapeutice si terapia cu laser contribuie la ameliorarea starii generale.
55. Tipurile de anestezie folosite în tratamentul chirurgical al proceselor inflamatorii,

regiunii oro-maxilo-facială la copii.
Anestezia infiltrative:
-anestezie loco-regionala
-nu se face in proiectia focarului septic
-se face langa plexuri (ex. Periostita dintele 7.4- se face alveolar inferior Vaziraki)
Anestezia generala:
- In caz de flegmon
Anestezia generala combinate cu cea loco-regionala infiltrative:
- se face in parallel cu anestezia infiltrative locala (hemoragia e mai mica,
postoperator durerile locale sunt mai mici)
Anestezia loco-regionala cu stare de potentiere
-nu se face anest generala dar se administreaza preparate din grupa diazepinelor
(Diazepam)
Tipurile de anestezie folosite în tratamentul chirurgical al proceselor inflamatorii, regiunii

oro-maxilo-facială la copii.
 Infiltrativ-locala( nu se injecteaza in proiectia procesului inflamator)
 Se recomanda de efectuat anestezia la plexurile nervoase;
Anestezia generala este cea mai recomandata.
in flegmon se indica an.generala si an.locala
 Anestezia loco-regionala cu potentiere( anxiolitice)
56. Abcesul limbii la copii, etiologia, clinica, tratament.

Etiologie: origine traumatica: muscaturile accidentale ale limbii cu dintii; traumatismele
produse prin intepaturi cu obiecte ascutite; traumatismele cauzate de marginile ascutite ale
coronitelor dentare ramolite, de corpi straini, suprainfectarea unui hematom.
Mai frecvent sunt localizate pe papile anterioara si laterale ale limbii. La copii, abcesele la
radacina limbii se intilnesc foarte rar. De obicei, ele sunt cauzate de chisturile congenitale.
Clinic, apar in forma de tumefactie dureroasa difuza a limbii; durere spontana i provocata
de mi carea limbii, ce iradiaza in faringe, ureche, sub mandibular; tulburari functionale in
deglutitie, fonatie, masticatie; limba este deplasata spre bolta palatina i afecteaza caile
respiratorii, cu dispnee; amprente ale dintilor la nivelul versantelor linguale; sialoree; edem
la nivelul planseului bucal; stare generala alterata, agitatie.
Diagnosticul diferential se face cu chistul dermoid, tumorile benigne.
Tratament: incizia si drenajul colectiei, antibioterapie, antialgice antiinflamatorii, suprimarea
elementului cauzal. terapie antimicrobiana, analgezice
Mai departe tratamentul se refera la general (asa ca o paranteza)

Principiile generale de tratament al proceselor infecfioase in
regiunea oro-maxilo-facialii la copii sunt identice cu ale adultului si consta in asistenta
chirurgicala a focarului si generala.
Asanarea focarului care a declansat infectia (odontogena, rinogena, otogena etc.) si
drenarea colectiilor purulente stau la baza tratamentului chirurgical.
La copii, inciziile se fac largi, cu decolari vaste ale periostului. inlaturarea dintilor primari in
infectiile odontogene nu se pune in discutie. Ramine discutabila problema conservarii
dintelui cauza permanent. Metodele moderne de diagnostic si tratament endodontic,
particularitatile anatomice ale dintilor permanenti la copii largesc diapazonul de
conservare a dintilor permanenti uniradiculari si pluriradiculari.
Tratamentul general este indicat in conformitate cu particularitatile individuale ale
organismului, gradul de manifestare a semnelor clinice locale si generale.
Antibioticele se indica in conformitate cu particularitatile infectiilor in regiunea maxilo-
faciala si se clasifica in trei grupe: folosite frecvent; folosite in cazuri grave; de rezerva.
Principiile generale de alegere a antibioticelor:

a) sensibilitatea germenului prezent la antibioticul respectiv;
b) concentratia suficienta de antibiotice in focarul infectios;
c) inhibarea definitiva a multiplicarii germenilor din focarul infeqios.
Administrarea corecta a antibioticelor se face doar dupa determinarea sensibilitatii.
Problemele referitoare la durata investigatiilor impun unele aspecte de alegere a
antibioticelor 1n primele zile de tratament. Pina la rezultatele investigatiilor se indica
antibiotice cu spectru larg de aqiune (peniclina, lincomicina, ampicilina, gentami cina) sau in
conformitate cu spectrul specific microbian in diferite forme de colectii purulente.
In infectiile de origine neodontogena se indica penicilina, oxacilina, eritromicina, iar in

cazurile grave - gentamicina, levomicitina, azocilina. Procesele infectioase de origine
odontogena, in legatura cu predominarea microorganismelor anaerobe si mixte, se
administreaza penicilinele semisintetice: ampicilina, carbenicilina, ampiox, eritromicina,
metronidazol, iar in cazurile grave - azocilina, genta micina, clindamicina, metronidazol,
gramicidin,
preparatele de rezerva - rifarnpicina, cefatoxin, ceftriaxon forte, doxiciclina.
In osteomielitele maxilarelor se indica antibiotice cu actiune osteotropa - fuzidin-natriu,

lincomicina; in cazurile grave - ristamici na, rifampicina.
Sunt deosebit de eficiente asocierile de antibiotice cu actiune si nergica (penicilina i
gentamicina, penicilina i metronidazol). Ma crolidele, tetraciclina, penicilinele semisintetice,
doxiciclina, fuzi dina actioneaza asupra microorganismelor anaerobe gramnegative:
bacteroide, Fusobacterium, veilonelii. Macrolidele sunt deosebit de eficiente in tratamentul
infectiilor oro-maxilo-faciale, deoarece se elimina prin saliva i se acumuleaza la nivelul
maxilarelor. Actio neaza sinergic cu metronidazolul, in special asupra majoritatii anae robilor
nesporulati.
Bacteriile facultativ-anaerobe se caracterizeaza prin sensibilitate selectiva. Stafilococii sunt
sensibili la oxacilina, gentamicina, fosfo micina, eritromicina, ristomicina, iar streptococii -
la penicilina.
Imunoterapia cu timalin, timogen este indicata copiilor din gru pele de sanatate III, IV i V, la
care evolutia proceselor purulente decurge lent, cu perioade de excerbare i cronicizare.
Anatoxina stafilococica este indicata in cazurile grave de evolu tie a procesului infectios.
Eficacitatea ei se manifesta prin scaderea intoxicatiei, normalizarea temperaturii, ameliorarea
starii generale, stabilizarea procesului infl.amator. Antistafilococul gamaglobulina are
actiune de dezintoxicare, antibacteriana i antivirala; activeaza fagocitoza i limiteaza
tumefactia.
In scopul stimularii fagocitozei se administreaza stimulatoare ale sistemului reticulo-

endotelial (metiluracil, nucleinat de sodiu, pen toxil).
Procesele septice sunt cauzele avitaminozei, ceea ce indica administrarea pe larg a
vitaminelor C i B (C, B1, B? , B12 , PP).
in dezintoxicarea organismului de toxinele microbiene sunt folositi substituentii plasmatici:
Dextran 70, Dextran 40, Polividon, Arnilum hidroxyaethlatum, Disol, Holosol, Dextroze.
Rareori, copi ilor Ii se administreaza parenteral albumina, aminoped, infesol etc.
In functie de faza evolutiei plagii purulente, pentru igrijirea ei
sunt indicate urmatoarele preparate medicamentoase: m prima faza (a inflamafiei traumatice)
- preparatele cu actiune de deshidratare, antinecrotica, antibacteriana, analgezice (levomicoli,
levosin, dioxi zol); in faza a doua (de proliferare) - unguente care contribuie la dezvoltarea
granulatiilor (metiluracil, vinicol, olazol, solcoseril); in faza a treia (de formare i stabilire a
cicatricei postoperatorii) - un guente care stimuleaza procesele de regenerare (vinilin,
polimerol, solcoseril).
Procedurile fizioterapeutice i terapia cu laser procesul de infla matie i reduce resorbtia
toxinelor din plaga purulenta, contribuind la ameliorarea starii generale.
Tratament: terapie antimicrobiana, incizie, drenaj, antibioterapie, analgezice
57. Abcesul de orbită la copii, etiologia, clinica, diagnostic și tratament.

este localizat in tesutul celulo-adipos din vecinatatea globului ocular .Supuratia la copii se
extinde foarte rapid in spatiile tisulare din vecinatate (sinus cavemos, pterigoidian,
temporal).
Etiologie: Cauzele acestui proces pot fi sinuzitele acute supurative, procesele periapicale
dentare, extinderea procesului supurativ din spatiile invecinate, in urma unui furuncul
abcedant (buza superioara, comisurile cavitatii bucale, plicele nazolabiale).
Clinica: Manifestarile clinice apar cu dureri localizate in orbita, accentuate la palparea
globului ocular; cefalee; edem palpebral superior sau inferior, care cauzeaza inchiderea
(obstruarea) completa a fantei palpebrale; chemosis; protruzia globului ocular cu limitarea
mobilitatii. Persistenta abcesului indica lipsa reflexului fotomotor (indice al riscului de
pierdere a vederii).
Diagnosticul diferential se face cu celulita orbitara pasagera - semne inflamatorii
moderate; tromboflebita sinusului cavernos - prezenta simptomatologiei specifice.
Diagnostic:IRM, CT, examinarea cu ultrasunet a ochiului si a orbitei,perimetrie,
tonometrie.
Tratamentul include incizia si drenajul colectiei, antibioterapie, antialgice
antiinflamatorii, suprimarea elementului cauzal.
58. Particularitățile sinusurilor maxilare la copii, sinuzite odontogene în dependență

de vârsta, etiologia, diagnostic și tratament.
Sinusul maxilar la nou-nascut apare in forma de bombare in meatul inferior, cu trei
suprafete: superioara, laterala si mediala. A patra suprafata reprezinta o muchie oblica
laterala, care este virful sinusu lui. Anterior el atinge sau depaseste canalul nazolacrimal.
Orificiul de comunicare cu meatul mijlociu este o simpla despicatura orientata sagital. in
cea de a doua luna de viata el devine oval-alungit, in luna a saptea - oval-rotunjit, iar la
sapte ani are forma rotunda.
La nastere, sinusul are dimensiunile: vertical - 5 mm, longitudinal - 8 mm, transversal -
3,5 mm.
Dezvoltarea ulterioara a sinusului are loc prin resorbtie osoasa. Cavitatea sinusala creste
in plan anterior si lateral, unde osul este mai spongios. in maltime, sinusul cre te prin
orizon talizarea peretelui inferior al orbitei. in primul an de viata, peretele inferior sinusal
se proiecteaza la o distanta de 4,2 mm de plan eul nazal. Anual, el coboara cu 0,5 mm.
La 7 ani, sinusul are forma de tetraedru.
Definitivarea cresterii are loc intre 12 si 14 ani, odata cu eruptia molarilor si cresterea lui
in plan posterior.
Cresterea intensiva a sinusurilor se manifesta la virsta de 5 ani. intre 5 si 15 ani, cresterea
este mai lenta. Marginea inferioara a sinusului, pe parcursul eruptiei dentare, apare pe
imaginea radiologica neconturata, stearsa.
Sinusurile maxilare se maturizeaza i imbraca forma anatomica identica cu a maturilor
dupa eruperea dintilor per manenti i instalarea dentitiei permanente, la 13-15 ani. La 15
ani, sinusurile paranazale ating, 1n plan orizontal, latimea maxima, iar la 20 de ani, in
plan vertical, maltimea maxima.
Sinusul paranazal sting este mai mare decit cel drept, iar la baieti el este mai voluminos
decit la fetite.
Sinusurile maxilarelor se prezinta in forma de fisuri, cu marginile inferioare terse, care se
pierd pe fondul mugurilor dentari. Pina la virsta de 8-9 ani, planseul sinusurilor se
proiecteaza la marginea inferioara a aperturii piriforme.
59. Complicaţiile locale şi generale ale abceselor şi flegmonelor la copii.

*Complicatii abces si flegmon:
-mediastinita purulenta
-tromboflembita purulenta progresiva (a plexurilor venoase profunde, venelor mari in
regiunea OMF si cervicale) hiperemie, dureri pe traiectul venelor, edem difuz, intoxicatie
pronuntata, febra, slabiciuni generale, leucocitoza.
-septicemie, septicopiemie, endocardita si miocardita, sinusiza maxilara acuta,
-angina Ludwig: inflamarea purulenta a tes moale sublingual ce poate duce la tumefierea
gitului, imposibilitatea miscarii limbii, ingreunarea resp, in cazuri grave asfixie.
60. Procesele inflamatorii ale glandular salivare la copii, clasificare, etiologie.

- Parotidită epidemică
- Sialodenită virală (apare în perioada epidemiilor infecțiilor virale. Afectează glandele
salivare mci)
- Citomegalia (afectează nou-născutul și sugarii. Virus herpes)
- Silodenită acută nespecifică (limfogen, hematogen, acțiunea directă a ductului)
- Sialodenită cronică nespecifică
- Sialolitiaza
 Parotidite acute:
a) parotiditele nou-nascutilor;
b) parotidite le acute virale: epidemica; cauzata de virusul gripal; cauzata de
alte varietati de virusuri (Coxsachie, Herpes, citomegalic etc.);
c) paroti ditele acute bacteriene; aparute in perioadele postoperatorii; aparute
pe fondul unor afectiuni, ce provoaca tulburari trofice - insuficienta cardiaca,
ca exii etc.; parotidita limfogena (Ghertenberg); parotidita de contact;
parotidita cauzata de obturarea cailor de secretie salivara cu corpi straini.
 Parotidite cronice: parenchimatoase, interstitiale, specifice (tuberculoase,
actinomicetice etc.).
 Sialolitiaza.
Parotiditele au o etiologie neurogena si neuroendocrina, care cauzeaza
tulburari de secretie salivara sau patrunderea infectiei in glandele salivare.
Sialodenitele neurogene apar in urma interventiilor chirurgicale abdominale.
Infectiile sunt cauzate de patrunderea microorganismelor in glandele parotide pe

cale stomatogena, hematogena, limfogena i de contact. Factorii stomatogeni sunt
stomatitele acute, excoriatiile mucoasei bucale, patrunderea corpilor straini in
ducturile salivare; calea hematogena - infectiile generale grave; calea limfogena -
procesele inflamatorii Ill regiunea maxilo-mandibulara.
61. Diagnosticul diferincial intre parotidita acuta epidemica si bacteriana, metode de
diagnostic si tratament.
Parotidita acuter epidemica (oreionul) este o boala contagioasa, care afecteaza glandele
salivare mari.
Are etiologie virala - virusul filtrabil, care face parte din grupa Paramyxoviridae.
Patogenie: Se transmite pe cale aeriana. Sunt afectati mai ales copiii intre 5 i 15 ani,
in 70% din cazuri se localizeaza in glanda parotida, in 10% din cazuri - 'in glanda
submandibulara, iar la cea sublinguala - in 4,9%. in 30% evolueaza asimptomatic.
Dupa o perioada de incubare de 16-20 zile, boala debuteaza brusc, cu intervale de 1-2
zile, simetric afecteaza glandele salivare.
Tabloul clinic: Tumefierea este insotita de alterarea starii generale (febra, dureri).
Local, regiunile glandelor salivare sunt voluminoase, de consistenta moale sau renitenta,
u or dureroase; ele deplaseaza lateral lobulul auricular. Pielea este intinsa, lucioasa,
congestiva, cu edem colateral. Trismus i dureri la deschiderea gurii, orificiul canalului
Stenon - hiperemiat, tumefiat.
Dupa 3-4 zile, progresarea tumefactiei se opreste si in 8 zile cedeaza.
Pot aparea complicatii inflamatorii locale, complicatii glandulare (orhita, ovarita,
pancreatita, prostatita), complcatii neurologi ce (meningita, encefalita).
Diagnosticul diferential se face cu parotidita acuta neepidemica sau cronica exacerbata,
care se pezinta prin afectare unilaterala, evolutie cronica cu perioade de exacerbari si
desen radiografic specific, in forma de pom infiorit. .
Tratamentul se face in sectia de boli contagioase i consta 1n izolarea bolnavului (20
zile), repaus, lavaje antiseptice bucale, sialogo ge i vitaminoterapie.
Parotiditele acute bacteriene. Parotidita este o afectiune acuta a parenchimului glandei

parotide; 1n majoritatea cazurilor, unilaterala.
Etiologie: De obicei, se instaleaza pe fondul unor imunodepresii cauzate de factorii
nefavorabili locali i generali. Factorii generali nefavorabili includ infectiile acute virale
(varicela, rujeola, scarlatina), ca exii i dehidratari, stari generate grave, igiena cavitatii
orale scazuta, perioadele postoperatorii, tulburarile neurovegetative. Factorii locali ce pot
declansa infectii sunt traumatismele, obstructiile mecanice ale ductului salivar (corpi
straini patrun i lil ductul salivar, limfadenitele cu localizare 1n glandele parotide) sau
rasp1ndirea infectiei pe cale limfogena din regiunile limitrofe. in declan§area afectiunii
sunt incriminati germenii saprofiti ai cavitatii orale, poarta de intrare fiind, in majoritatea
cazurilor, canalul Stenon.
Tabloul clinic se asociaza cu tulburari generate i locale. Copiii prezinta stari de excitatie,
insomnie, frisoane, dureri cu intensifica re in momentul alimentarii, xerodermii.
Local se va determina tu mefactie in limitele regiunii parotide, cu edem in ariile
adiacente: lobulul auricular - deplasat lateral; tegumentele - modificate spre hiperemie, 1n
tensiune; la palpare se determina tumefiere 1n regiuni le retromandibulare, unghiul
mandibular, cu doloritate spontana i provocata. Cu o intensitate mai pronuntata vor
evolua parotiditele bacteriene la copii.
Tabloul clinic va fi diferit ca intensitate i gravitate, in functie de forma anatomo-clinica a
afectiunii. in forma catarala se va observa diminuarea secretiei salivare; la masarea
intensiva a glandei se elimina saliva viscoasa, opalescenta, cu dopuri de fibrina.
Tumefactie dureroasa in regiunea parotida, cu senzatie de 1mpastare la palpare. Ostiumul
canalului Stenon este edematiat, congestionat.
Forma supurativa se manifesta prin stari generale alterate; dure rea are un caracter
pulsativ si iradiaza in ureche, faringe, regiunea temporala. Tumefactia masiva, ce
depaseste limitele regiunii paroti de, are o consistenµ renitenta sau dura. Prin orificiul
canalului Ste non, care este congestiv, se elimina o cantitate mare de puroi.
Afectarea glandelor salivare submandibulare se intilneste rar si evolueaza ca si in cele
localizate in regiunea parotida.
Diagnosticul diferential se va face cu: parotidita epidemica (se cretie salivara scazuta i
aspect normal), abcesul parotidian, adenita i periadenita intraparotidiana (secretie salivara
cu aspect normal), litiaza salivara, insotita de colica salivara.
Tratamentul include: regim alimentar (dieta), pentru accelerarea secretiei salivare;
administrarea antibioticelor, Bio-R administrat oral sau parenteral 1n forma de capsule
sau solutii, antiinflamatoare lor, desensibilizantelor, dezintoxicatie. Local, instilatii
endocanali culare cu tripsina, antibiotice, Bio-R (3-5 edinte).
62. Caracteristica parotiditele nou-născuților.

Parotiditele nou-nascu/ilor apar foarte rar la copiii prematuri, copiii cu fond premorbid
nefavorabil - patologii asociate congeni tale, infectii septice. Dezvoltarea parotiditelor
este determinata de mastita mamelor.
Tabloul clinic: debut acut, mai frecvent in prima saptamina de viata. Incepe cu o
tumefaqie in regiunea glandei parotide, uni- sau bilaterala, insotita de stari generale
septice grave (stari de nelini te, insomnie, frisoane, anorexie). Zona glandei parotide este
congestionata, dolora la palpare; din ductul salivar hipertrofiat se elimina secretii
purulente.
Diagnosticul diferential se va efectua cu osteomielita hematoge na, care apare de obicei
pe fondul septic al nou-nascutului.
Tratamentul la debutul bolii include administrarea antibioticelor, desensibilizantelor,
terapia de dezintoxicare, iar local - pri nite cu solutii de dimexid, unguente de heparina. in
stadiile avansate, este indicata evacuarea puroiului pe cale chirurgicala.
Infecția cu citomegalovirus este una de tip viral. Virusul care determină declanșarea
acestei infecții aparține familiei virusurilor herpetice. Acesta poate deveni latent pentru o
perioada, că mai apoi să se reactiveze. Infecția cu citomegalovirus este cunoscută și sub
denumirile de CMV, boală cu incluziuni citomegalice, boală cu incluziuni cu celule
gigant ori boală glandelor salivare, formă CMV.
În cazul femeilor însărcinate, există posibilitatea că virusul să se transmită la făt prin
placentă. Infecția primară cu citomegalovirus apare în aproximativ 2% din sarcini, iar
transmiterea la făt are loc în aproape jumătate dintre cazuri. Cei mai mulți dintre bebelușii
infectați la naștere, par sănătoși la primul control, dar există și cazuri când dezvoltă
simptome la împlinirea a câteva luni sau chiar ani după naștere.
Printre semnele imediate de CMV la nou-născuți se numără: icter, o pată purpurie care
apare pe corp, înălțime/greutate mică la naștere, pneumonie, convulsii. Printre
dizabilitățile care se dezvoltă în urmă infecției cu citomegalovirus la naștere amintim:
pierderea auzului, anomalii oculare, dizabilități mentale, tulburări de atenție, autism, lipsa
de coordonare, convulsii și chiar deces.
Parotidita bacteriană poate apărea și în perioada neonatală (până la 28 de zile

după naștere). Această entitate este foarte rară și are consecințe nefaste dacă
rămâne netratată; poate apărea cu predilecție la nou-născuții de sex masculin.
63. Litiaza salivară la copii, particularități, diagnonstic și tratament.

se localizeaza mai ales 1n glanda submandibulara.
Cauze ale litiazei salivare sunt considerate tulburarile de metabolism, avitaminozele,
proprietatile chimice i fizice ale salivei.
Litiaza salivara se caracterizeaza prin triada:
1) tumefacfie submandibulara, ce apare 1n timpul unei mese, cu remisiune 1n scurt timp;
2) abces salivar - o complicatie produsa prin suprainfectie, cu dureri intense care ira diaza
1n limba i ureche, cu febra, dificultati in masticatie; canalul Warton - congestionat,
deschis, cu eliminari reduse; hemiplan eul - edematiat, iar plica sublinguala - proeminenta
(,,creasta de coco ");
3) turnora salivara - cu suprafata neregulata, de consistenta ferma, aderenta la planurile
profunde, sensibila la palpare.
Tratamentul se va aplica 1n clinicile de specialitate. Calculul se va 1nlatura pe cale
chirurgicala; se vor administra antibiotice, de sensibilizante, proceduri locale
fizioterapeutice, masaj, aplicatii cu parafina.
64. Particularitățile clinice ale parotiditei croncie la copii, diangnostic diferențial,

principiile de tratament.
Factorii etiologici nu sunt determinati definitiv. Mai multi savanti pledeaza pentru
etiologia congenitala, ca rezultat al modifica rilor morfologice in structura glandelor
salivare. Unii autori pun pe primul plan cauza microbiana
Altii considera ca factorii cauzali sunt modificarile anatomice survenite in urma
parotiditei epidemice.
Declansarea parotiditelor cronice are loc pe fondul unui sistem imunitar scazut.
Sunt afectati copiii de 2-6 ani. De obicei, se manifesta m perioada de exacerbare.
Evolueaza cu perioade de remisiune si exacerbare. Cea de exacerbare dureaza l 0-14
zile, iar de remisiune, 1n unele cazuri,pina la 1-2 ani.
Perioada de exacerbare se caracterizeaza prin alterarea srarii generate - frisoane,
insomnie, stari de excitare; iar local, cu tumefactia unilaterala a glandei parotide (foarte
rar bilaterala): dolora, f'ara rno dificari ale tegumentelor acoperitoare, tuberoasa la
palpare; ductul Stenon congestionat, hiperemiat, cu eliminari purulente v1scoase. intre
episoadele acute, uneori persista parotidomegalia, cu secretie salivara u or redusa,
modificata - v'iscoasa, cu dopuri de fibrina.
Diagnosticul definitiv al parotiditelor cronice se face 1n baza imaginilor radiografice cu
contrast., glanda este presarata, 1n parte sau i totalitate, cu pete opace rotunde, de diferite
dimensiuni (1-4 mm), situate la extremitatile canaliculelor salivare, avmd uneori aspect de
,,porn foflorit" sau ,,mar cu fructe", la care se adauga dilatarea neregulata a canalului
Stenon.
Diagnosticul diferential se face cu parotidita epidemica, care se manifesta prin afectarea
simetrica a glandelor salivare, fara perioade de remisiuni i exacerbare, epidemie de
oreion; cu sialolitiaza, ca racterizata prin colica salivara i calculi in glanda
submandibulara (constatati pe imaginea radiologica); cu limfadenita intraparotida,
secretiile salivare ale careia au aspect normal.
Tratamentul in perioada acuta este acelasi ca in parotidita acuta. in perioadele de
remisiune se vor indica preparate de stimulare a factorilor imuni locali i generali. Este
importanta examinarea copi lului de catre pediatru, stomatolog i otorinolaringolog, cu
scopul de a depista i asana focarele cronice, afectiunile generale ale organe lor i
sistemelor, corectii in sistemul imunitar.
Terapia locala activa in perioadele de remisiune include proceduri fizioterapeutice (raze
ultrascurte, fonoforeza cu preparate rezolutive), masaj, aplicatii cu parafina, blocade cu
novocaina, instilatii endocanaliculare cu Ole um iodolipoli, Oleum rosae, Oleum
hippopheae, Bio-R (gel, lichid, unguent).
65. Drenajul limfatic in regiunea capului si gitului la copii.

Directa(incizie) si indirecta (prin masare)
De obicei zona cea mai afectată este: submandibular, cervical, geniana
Tehnicile de efectuare a drenajului limfatic:
-direct- se face incizie in proiectie si se dreneaza
-indirect- se face masaj, nu se face incizie
submandibular; geniana-infraorbitala.
Drenajul limfatic in regiunea capului si gitului este important pentru diagnosticul
chirurgical.
Din punct de vedere topografic, nodulii limfatici cervico-faciali sunt localizati in grupe.
1. Grupul parotidian este bine dezvoltat, dispus 1n doua planuri, 1n raport cu glanda
parotida:
2. unul - superficial, preauricular, situat sub fascie, care dreneaza regiunile frontala,
temporala i parie tala;
3. altul - profund, situat in loja glandei parotide, care dreneaza limfa din cavitatea
timpanica, fosele nazale, valul palatin, limba i glanda parotida. Inconstant, anterior de
tragus exista un nodul numit preauricular, care dreneaza limfa din pavilionul auricular,
ductul au ditiv extern i din regiunea palpebrala.
2. Grupul genian - inconstant, mtllnit doar la copii. Are dte un ganglion 1n
regiunile:
 malara (subcutanat, la nivelul muschiului ge nian sau liniei de ocluzie);
 suborbitala (In fosa canina);
 paramandi bulara (situat pe aspectul lateral al mandibulei).
Nodulii limfatici ge nieni dreneaza portiunea mediala a pleoapelor, aripile nasului, buza
superioara si obrajii.
3. Grupul infraorbital, localizat m fosa canina la nivelul straturi lor profunde si

preauriculare, dreneaza pof!iunile laterale ale pleoa pelor, conjunctiva, tegumentele jugale
si regiunea temporala a scal pului. Acesti noduli conecteaza cu cei parotidieni, situati in
lobulul lateral al glandei parotide.
4. Grupul submandibular este alcatuit din 5-15 noduli, dispusi de-a lungul marginii
inferioare a corpului mandibular. In raport cu glanda salivara submandibulara, ei sunt
localizati anterior, posterior, superior si inferior. Ei colecteaza limfa la nivelul obrazului,
nasului,
• buzei superioare, buzei inferioare, limbii, gingiilor si dintilor.
5. Grupul submentonier este format din 2-3 noduli limfatici situ ati fotre muschii
digastrici. Primeste aferente limfatice din regiunea mentoniera, jumatatea mediana a buzei
inferioare, pof!iunea media na a planseului bucal, vfrful limbii.
6. Grupul mastoidian - situat mapoia pavilionului auricular i marginii posterioare a
ramului mandibular . Este format din 3-4 no duli, care dreneaza limfa din conductul
auditiv extern, pavilionul au ricular i poqiunea temporala a pielii paroase a capului.
7. Grupul occipital i posterior auricular este alcatuit din 2-3 no duli, situati la nivelul
vertebrelor superioare cervicale. Ei dreneaza limfa din aria scalpului occipital posterior i
din poqiunea posterioa ra superioara superficiala a g1tului, spre grupul ganglionilor
cervicali profunzi.
8. Grupul nodulilor retroangulomandibulari colecteaza limfa din regiunea
amigdaliana si de la baza limbii.
9. Grupul laterofaringian prime te aferente din spatiul pterigo maxilar, peretele lateral
al faringelui i regiunea profunda a fetei.
10.Nodulii limfatici cervicali sunt localizati tn regiunile profun de (ce se 1ntind de-a
lungul venei jugulare, sub mu chiul stemoclei domastoidian). Poqiunea superioara
dreneaza limfa din regiunile limbii i faringelui posterior. Grupul inferior primeste limfa
din re giunile profunde cervicale (laringe, trahee, glanda tiroida i esofag). Nodulii
cervicali superficiali sunt localizati deasupra mu chiului stemocleidomastoidian.
Ganglionii limfatici anteriori (localizati la nivelul venei jugulare anterioare) si cei
posteriori (localizati in triun ghiul posterior cervical) primesc limfa din regiunile
superficiale ale gitului, regiunile mastoide, postauriculare i nazofaringiene.
66. Clasificare limfadenitelor regiunii oro-maxilo-faciale la copiir, etiopatogenie,

caracteristică generală, clinică.
Etiologia si patogenia.
Infectarea se produce pe cale directa sau indirecta (hematogena).
Cauzele pot fi: procesul infectios dento-parodontal cronic si acut (pulpite acute difuze,
necroze pulpare, periostite, osteomielite), infectiile farin go-amigdaliene, infectiile virale
respiratorii acute, bron itele acute, infectiile tegumentare ale fetei si gitului (piodermitele,
furunculele), afectiunile contagioase (rujeola, oreionul, scarlatina etc.).
Spre deosebire de adulti, pentru copii sunt caracteristice afectarea citorva grupe de noduli
limfatici si posibilitatea reactiei nodulilor limfatici din partea opusa focarului infectios.
Etiologia adenitelor la copii variaza in functie de vfrsta. Astfel, la 1-3 ani, cauzele
adenitelor sunt bronsitele acute, infectiile respi ratortii virale acute, stomatitele; la 3-6 ani,
cele mai frecvente sunt cauzele odontogene. Etiologia otorinolaringologica apare mai des
in perioada 4- 7 ani.
In producerea limfadenitelor este incriminata flora microbiana polimorfa (bacterii,
virusuri, ricKetsii, fungi, paraziti), corespunzind cu cea prezenta la nivelul portii de
intrare.
La copiii mai mari de 3 luni, cele mai multe adenite acute sunt cauzate de Staphylococcus
aureus si Streptococcus pyogenis (grupa A Streptococcus), de ana erobii care, in mod
normal, se afla in cavitatea orala.
La copiii de pina la 3 luni deseori depistam Streptococcus agalactiae (grupa B
Streptococcus). Probabilitatea infectiilor cauzate de Staphylococcus aureus este mare la
acesti copii. Rareori, infectiile sunt cauzate de microorganisme gramnegative, ca
Escherichia coli. Starea septica, ca o complicatie importanta a adenitelor bacteriene, se
intilne te mai des la copiii de pma la 3 luni.
67. Principiile de tratament a limfadenitelor regiunii oro-maxilo-faciale la copii.
68. Limfadenita acuta seroasa la copii, etiopatogenie, clinica, diagnostic, tratament,

profilaxie.
Adenita seroasa se considera prima faza (congestiva reversibila) de dezvoltare a
procesului infectios, localizat in stroma ganglionului limfatic. La aceasta etapa se produce
o reactie inflamatorie acuta, cu diapedeza leucocitara accentuata.
Clinica: Debuteaza sub forrna unui nodul marit usor in volum, de consistenta elastica,
sensibil la presiune, rara elemente de periadenita, mobil; tegumentele acoperitoare -
nemodificate; semnele generate - nesemnificative (subfebrilitate).
In decurs de 1-2 zile, nodulul creste in volum, aderind la planurile profunde (periadenita).
La aceasta etapa, apar dureri spontane si provocate In regiunea ganglionului limfatic
afectat.
La copiii mici, din cauza stratului gros de tesut adipos, ganglionii limfatici mariti nu se
observa la debutul bolii.
De obicei, apar manifestarile clinice de alterare a starii generale (subfebrilitate, insomnie,
scaderea poftei de mmcare, stari de nelini te, frisoane). in 98% din cazuri,
adenitele acute evolueaza paralel cu infectiile odontogene, rinogene, stomatogene etc.
Uneori, cauzele nu pot fi depistate.
Diagnosticul adenitelor localizate tn planurile superficiale nu prezinta dificultati, iar al

celor localizate 1n planurile profunde necesita sonografia regiunii, punctia de diagnostic,
anamneza debutului.
Diagnosticul diferential al adenitelor cu localizare tn regiunea submandibulara se face cu
submaxilita acuta, parotidita epidemica cu debut 1n glanda salivara submandibulara, care
se caracterizeaza prin retentie salivara, congestia crestei sublinguale i a orificiului
canalului Warthon. Palparea bimanuala evidentiaza glanda submaxilara marita.
Tratament: antibiotice, desensibilizante, vitamine, aplicatii locale de pri$nite $i suprima

rea focarului cauzal. Colectiile purulente cu periadenita $i supuratiile extinse in toata loja
se deschid $i se dreneaza timp mdelungat, pentru a permite eliminarea colectiei purulente
$i tesutului ganglionar afec tat. Uneori, pentru eliminarea tesutului ganglionar se face
chiuretajul focarului.
Adenitele cronice, care sunt consecinta adenitei acute, vor ceda in urma unui tratament
antimicrobian nespecific $i suprimarii factorilor cauzali. Daca rezultatul tratamentului
este negativ, se indica examinari suplimentare (citologia, biopsia, probe de laborator),
deoarece adenopatia poate fi doar o manifestare a unei afectiuni loco regionale sau
sistemice.
69. Boala ghearelor de mâță la copii; etiopatogenie, clinică, diagnostic, tratament,

profilaxie.
Limforeticuloza benignii de inoculare (boala ghearelor de pisica; boala Debre-Mollaret)
evolueaza sub forma unei poliadenopatii regionale cronice, cu semne de periadenita,
dureroasa spontan si la presiune, fara supuratie.
Microorganismele ce provoaca maladia sunt Rochalmae henselae si Atipiafelis. Aceasta
forma este cea mai frecventa cauza a adenopatiilor cronice la copii. La 50-90% din pa
cienti prezinta o inflamatie in locul de inoculare - o papula hiperemiata aparuta la 3-10
zile dupa traumatism. Adenopatiile se dezvolta dupa 1-2 saptamini. Boala evolueaza spre
vindecare spontana in decurs de 2-3 saptammi. Uneori insa, dupa 3-4 saptamini, nodulii
se maresc considerabil. in 85% din cazuri este afectat doar un nodul limfatic, situat distal
de locul de inoculare. in 50% din cazuri sunt afectati nodulii din regiunea capului $i
gitului.
Rareori, la copiii mici procesul infectios se poate generaliza. Examenul citologic
evidentiaza o hiperemie marcata a tesutului reticular in placarde, intre care
se gasesc limfocite rare.
tratament antimicrobian nespecific $i suprimarii factorilor cauzali, examen de laborator
70. Periostita acută seroasa a maxilarelor la copii; etiopatogenia, clasificare, diagnostic
Patogenia. Periostita acuta seroasa odontogena debuteaza prin fenomene de periodontita
apicala acuta sau pulpite acute difuze .
Procesul de rizaliza si formare radiculara, cu apexul dentar permanent deschis, mentine
comunicarea intima a fasciculului neurovascular cu maduva osoasa, iar canalele nutritive
(Havers) ale maxilarelor largi determina raspindirea rapida a leziunilor infectioase din
pulpa dentara si periodont spre tesuturile osoase, periost si partile moi .
Sistemul imunitar imatur, sistemul neurologic si cel endocrin nedesavirsit determina
gradul de raspindire si alterare a starii generale a procesului infectios. Agresiunea infectiei
creste la copiii care au suportat surmenari fizice, infectii virale acute sau infectii
contagioase (varicela, scarlatina, oreieon etc.). In perioada epidemiei infectii lor virale
frecventa periostitelor si osteomieliteor acute creste.
Periostul maxilarelor la copii, aflindu-se intr-o stare activa de multiplicare, cu o
vascularizatie deosebit de accentuata, reactioneaza chiar si la agentii patogeni cu virulenta
scazuta. La etapa initiala de dezvoltare a procesului infectios, se manifesta infiltratia
seroasa a periostului (stadiul intraosos).
Morfologic, vasele sangvine sunt hiperemiate; se manifesta diapedeza leucocitara,
infiltratia si ingrosarea periostului. Intre fibrele periostului apare lichid seros, facindu1
fragil.
Clinica periostitelor este determinata de vrrsta copilului. Periostita acutii seroasii (stadiul
intraosos al abcesului vestibular) debuteaza prin fenomene de pulpita acuta, parodontita
acuta sau cronica exacerbata, cu dureri spontane sau provocate la atingerea dintelui cauza.
Clinic, In stadiul intraosos mucoasa este congestionata, edematiata , cu tumefactie dis
creta in santul vestibular, in dreptul dintelui cauza sau in limitele a doi dinti.
 La palpare este extrem de dureroasa si evidentiaza o 'impastare fara delimitari
precise. Se manifesta asimetrii faciale , localizate 1n functie de dintele cauza.
 Nodulii limfatici regionali sunt mariti in volum, durerosi la palpare.
 Starea generala se altereaza: subfebrilita te, insomnie, anorexie, jena la masticatie,
stari de agitatie etc.
Periostita in stadiul intraosos nu se recunoaste ca forma nozologica, ea este doar un
simptom ce insoteste leziunile infectioase ale pulpei si parodontiului. La virsta de 3-5 ani,
periostita seroasa deseori se manifesta in pulpitele acute. Ea prevesteste o activitate inalta
microbiana si o rezistenta scazuta a organismului la agresiunile in fectioase.
Periostita acuta este un simptom permanent in periodonti ta acuta sau in exacerbarea
periodontitei cronice. Uneori, pe fondul periostitei acute se dezvolta tumefactia partilor
moi, la nivelul dintelui afectat, care se mentine citeva zile dupa extractia dentara.
Diagnosticul diferential se face cu pulpitele acute difuze, periodontitele acute,
periostitele acute supurative.
Tratamentul se indica in functie de cauza periostitei. Dintii pluri radiculari care au cauzat
periostita acuta se inlatura, iar cei monora diculari si cu radacinile formate se trateaza.
Periostitele in pulpitele acute difuze trebuie tratate. Se indica antibiotice in forma de
pastile sau siropuri, sulfanilamide in doze corespunzatoare virstei, gluconat de calciu,
regim de pat, o cantitate mare de lichid.
71. Periostita acută purulentă a maxilarelorla copii; etiopatogenia, clasificare, diagnostic

*Periostita (abces vestibular): afectiune inflamatorie a periostului, cauzata de infectiile

tes dentare si parodontale.
*Etiologie: de origine dentara, cu flora microbiana caracteristica gangrenei pulpare:
stafilococi, beta-streptococi, eneterococi, anaerobi.
*Patogenie periostite purulente: este stadiul subperiostal al abcesului V. Evolueaza din
cea acuta seroasa. Lichidul purulent din reg periapicala dentara traverseaza osul prin
canalele osoase si tesutul meducalr. Lichidul se acumuleaza sub periost si formeaza
abcesul subperiostal, are loc erodarea treptata a periostului si patrunderea lichidului
submucos. Trecerea formei seroase in purulenta la copii e un proces destul de rapid,
evolutie in cteva ore.
*Clinica: tumefactia umple santul V, bombare in dreptul a 2 sau 3 dinti pe partea V a apof
alv. Fluctuenta la palpare. Dintele cauza mobil. Copilul limiteaza functia maxilarelor
reflector, capul in pozitie antalgica. Exooral tumefactie cu asimetrie accentuata, edeme a
partilor moi palpebrale, plicei nazolabiale, buzei sup, reg submand. Abcesul V in reg
incisivilor centrali sup e insotit de tumefactia si edemul accentuat a intregii buzesup-buza
de tapir. Cel din reg caninca se manifesta prin tumefactia pleoapei inf si reg geniene, din
reg molarilor-tumefactie geniana marcata care deformeaza obrazul. Proce in reg unghiului
mand provoaca trismus, in reg mol mand duce la tumefierea obrazului cu extindere spre
reg submand. SG: insomnie, neliniste, febra 38, VSH crescut, leucocitoza, limfopenie, in
urina urme de proteine.
*Diagn.dif:furuncul, adenoflegmon, osteomielita acuta odontogena, pulpita ac difuza.
*Tratament: chirurgical si medicamentos. Sub anestezie generala. Dintii primari infectati
se extrag, cei permanenti doar atunci cind coroana e ramolita. Inciziile de pe plica de
tranzitie mari, cu decolari periostale la nivelul a 2-3 dinti.
72. Periostita cronica a maxilarelor la copii; etiopatogenia, clasificare, diagnostic

*Periostita cr: proces inflamator a maxilarelor cu dinamica lenta, caracterizat prin
tumefierea traptata , indolora a osului.
*Etiologie: tratament nerational endodontic, evolutie cronica cind insoteste periodontita
cronica, tratament nerational a periostitelor acute si formelor cronice de osteomielita sau
dupa traumatism. La copii se intilnesc forma simpla care cedeaza la tratament
endodontic , si forma productiva –prin formarea hiperostozelor.
*Clinic: ingrosarea cortico periostala periferica localizata, asemanatoare unui chist
radicualr. Se determina la palpare. Partile moi limitrofe usor tumefiate, tegumentele nusi
modifica culoarea.
*Diagn.dif: osteomielita cronica productiva , tumorile benigne ca sarcomul, osteomul,
displazia fibroasa.
*Tratament: lichidarea focarelor cronice periapicale. Dintii cauza primari se inlatura,
permanenti se trateaza. Nu se adm antibiotice. Fizioterapie, ionoforeza cu tinctura de
iodura de potasiu, comprese cu sol de dimexid, sulfanilamide, vit.
73. Osteomielita maxilarelor la copii; definiţia, clasificare, etiopatogenie, particularităţile

evoluţiei clinice a osteomielitei la copii.
*Osteomielita: proces declansat de patrunderea germenilor patogeni la nivelul tes osos,

provocind procese supurative intinse, cu dezvoltarea zonelor de osteonecroza.
*Clasificare: dupa mec de patrundere-odontogene, hematogene, traumatice. In raport cu
evolutia clinica –acute si cronice (specifice-tuberculoase, sifilitice, actinomicotice si
nespecifice-distructive, proliferative, distructiv-proliferative).
*Etiologie: patrunderea germenilor patogeni-stafilococi, streptococi din focarele
periapicale, in 80 % mol de lapte si 1 mol permanenti, rar in urma chisturilor radiculare
supurative.
*Patogenia: incepe cu un proces de supurate ce provoaca necroza osoase. Procesul infectios
trece etapele de congestie, supuratie, necroza, reparatie. Sunt 3 ipoteze:
1) Ipoteza embolică infecţioasă 2) ipoteza sensibilizării organismului şi 3) ipoteza
dereglărilor neuro-reflectorii.
*Particularitatile evolutiei la copii:

-risc crescut de diseminare in circulatie pentru copiii mici favorizat de surmenarea fizica,
procese cronice, infectii virale, infectii contagioase frecvente (scarlatina, rujeola).
-formele grave generalizate se intilnesc la copii in perioada epidemiilor virale de iarna
-particularitatile de virsta ale sis neurologic si limfatic, sistemul dentar, patomorfologia si
functia maxilarelor favorizeaza raspindirea procesului inectios.
-intensitatea raspindirii procesului in os e direct proportionala cu schimbarile fiziologice
ale osului in perioada de crestere, formare, erupere, schimb dentar.
-mineralizarea insuficienta a maxilarelor, predominarea subst organice, structura tes
spongios fragil, corticala subtiata inlesneste raspindirea difuza. Astfel la copii nu intilnim
osteomielita acuta cu localizarea in apof alv.
-procesul infectios se extinde cu citeva zile inainte de aparitia semnelor clinice: la max –
spre peretele ant, mugurii dentari si sutura maxilo malara; la mand-spre unghiul mand si
ramul mand.
-cu cit mai mic e copilul cu atit mai grav e evolutia la maxilar si mai usor la mand, cu
vorsta acest raport se schimba.
-la copii perioada de trecere a formelor acute in cronice e mai scurta, osteomielitele cr se
intilnesc mai rar.
74. Osteomielita odontogenă acută la copii; particularități de etiopatogenie, clinica,

diagnostic.
*Etiologie: patrunderea germenilor patogeni-stafilococi, streptococi din focarele
periapicale, in 80 % mol de lapte si 1 mol permanenti, rar in urma chisturilor radiculare
supurative.
*Patogenia: incepe cu un proces de supurate ce provoaca necroza osoase. Procesul
infectios trece etapele de congestie, supuratie, necroza, reparatie.
*Clinic: debut brusc, SG- neliniste, excitare, insomnie, febra, frisoane, tahicardie,
adinamie, posibile vome, convulsii, tulb GI. Local tumefatia perimand sau perimax e
difuza, tegumente congestive, luciase, destinse, insotite de flegmoane a spatiilor profunde
si superficiale perimax. La maxila poate antrena si sinusurile paranazale. La mand se
afecteaza reg submand, submentoniera, reg cervicala. Prezente adenitele acute si
periadenitele. Endobucal: mucoasa tumefiata, pe toata semiarcada v si o, hipersalivatie,
disfagie, trismus. Dintii in cauza cu algii, mobili cu elim purulente din parodontiu. Rg:
demineralizare, stergerea desenului trabecular, largirea spatiilor medulare, corticala
subtiata pe alocuri erodata. Leucocitoza, limfopenie, neutrofiloza.
*Diagh dif: periostite acute odontogene, procese inflam a parotidei, sarcoame.
75. Osteomielita odontogenă acută la copii, tratament, profilaxie, prognosticul.

*Tratament: chirurgical si terapeutic. Dintii cauzali la extractie. Abcesele se deschid cu
incizii si decolari largi a periostului. Evacuarea lichidului purulent in stationar sub
anestezie generala.
*Profilaxie: asanarea cavităţii bucale,

*Prognostic: cu cât este mai mic copilul, cu atât mai grav evoluează osteomielitele acute
la maxilar şi cu atât mai uşor la mandibulă. Cu cât este mai mare copilul, cu atit mai grav
evoluează osteomielita la mandibula, şi mai uşor la maxilar. La mandibulă se complică de
obicei cu flegmoane submandibulare.
76. Osteomielita odontogenă cronică la copii; particularități de etiopatogenie, clinică,

diagnostic.
*Etiopatogenia: se dezvolta dupa 3-4 luni de la debutul osteomielitei acute. Au loc
procese distructive ale subst osoase: lezarea elem oasoase, cu formarea focarelor de
necroza, paralel au loc reactii de osteogeneza pe cale endoosoasa si periostala la copii.
-distructiva: consecinta oastemielitei ac, pe fondul starii generale si locale alterate. Clinic
SG ameliorata, leucocitoza, eozinofilie. Local ameliorare, dar se mentine tumefactia
moderata a partilor moi, indolora. Pe mucoasa apar fistule. Osul diminuat de periost,
rugos, sechestre mobile de diferite marimi. Rg sectoare difuze de resorbtie a subst
corticalei si maduvei osoase, sclerozarea sechestrului, inconjurat de o zona transparenta.
Tratament: sechestrectomie cind sunt sechestre mari fara tendinta spre resorbtie, prezenta
muguri dentari mortiificati.
-distrucitv proliferativa: alterarea proceselor de distructie in forma de sechestre mici si
multiple si proliferare osoasa. Sechestrele se resorb sau se elimina prin incizii de drenare.
Paralel are loc si o osteogenerare periostala stratificata. Rg alterarea sectoarelor de
opacitate si sclerozare.
-proliferativa (Garri): la 12- 15 ani. Cauza agenti microbieni atipici cu virulenta scazuta,
folosirea irationala a AB, deprimarea sis imun. Clinic: nu afecteaza SG, la debut
simptome locale atenuate. Evolutie 1-2 ani, cu fistule intraorale sau aexoorale, care se pot
deschide spontan. In perioada de exacerbare pot fi semne clinice locale de inflamatie.
Rg: ingrosarea difuza a osului din contul stratificarii periostale, urmata de modificari
structurale si osteogeneza endoosoasa.
Tratament: complex (chirurgical, stomatologic, terapeutic). Chirurgical se elimina focarul
periapical, tesutul osos de pe corticala mand si modelarea reliefului mand.
77. Osteomielita odontogenă cronică la copii, tratament, profilaxie, prognosticul.

TRATAMENT:
-distructiva: sechestrectomie cind sunt sechestre mari fara tendinta spre resorbtie,
prezenta muguri dentari mortiificati.
-distrucitv proliferativa: Sechestrele se resorb sau se elimina prin incizii de drenare.
Paralel are loc si o osteogenerare periostala stratificata. Rg alterarea sectoarelor de
opacitate si sclerozare.
-proliferativa (Garri): complex (chirurgical, stomatologic, terapeutic). Chirurgical se
elimina focarul periapical, tesutul osos de pe corticala mand si modelarea reliefului mand.
*Profilaxie: :asanarea cavitatii bucale ,respecatrea princiipiilor de tratamet in perioada

acuta, diagnosticul precoce al osteomielitelor acute odontogene ,tratamentul in conditii de
spitalizare ,asistenta medicala chirurgicala si in volumul deplin ,terapia conservative
rationala
*Prognostic
78. Osteomielita hematogenă acută la copii; etiopatogenie, diagnostic, clinica.
*Etiopatogenie: pe fond de stare septica. Infectii umbilicale, piodermiile cutanate,

afectiuni contagioase, infectii resp, otite, etmoidite, traumatismele muc, lez muc
faringiene, mastita. Factori predispozanti: nastere prematura, patologia sarcinii, infectii ac
repetate. Stafilococ auriu si alb. Factorii diseminarii pe cale hematogena: sis imunitar
imatur, functia nedesavirsita a sis endocrin si histiocitar. La max: la apof frontala si
malara, la mand in procesul articular.
*Clinic: in primele luni de viata, des pin la 1 an. Instalare brusca,
-la maxila: instalarea fistulelor si sechelelor precoce cu localizare in cav buc, la unghi
median si lateral al ochiului, pe partea lat a nasului. Distructia si resorbtia stratului
cortical osos bilateral cauzeaza evadarea procesului infectios in cav nazala si sinusala. Rg
zone de resorbtie osoasa focara sau difuza. Mugurii dentari devin sechestre, mentinid
focarul de inflamatie cronica.
-la mand: boala evolueaza mai lent. Tumefactia in reg parotidei sau submand apare la a 3-
4 zi. Poate fi afectat ductul auditiv cu resorbtia per inf. Apar fistule submand, retromand
sau pe plica de tranzitie in cav buc.
*Tratament: evacuarea lichidului purulent. Sechestrectomia in stationare specializate in
echipa cu chirurgul stomatology,pediatru,otolaringologul ,oculistul.
79. Osteomielita hematogenă acută la copii, tratament, profilaxie, prognostic.
*Tratament: evacuarea lichidului purulent. Sechestrectomia in stationare specializate in

echipa cu chirurgul stomatology,pediatru,otolaringologul ,oculistul.
*Profilaxie:
*Prognostic:
80. Osteomielita cronica hiperplastică la copii(osteomielita Garre); etiopatogenie, clinică,

diagnostic diferențiat, tratament.
-proliferativa (Garri): la 12- 15 ani. Cauza agenti microbieni atipici cu virulenta scazuta,
folosirea irationala a AB, deprimarea sis imun.
Clinic: nu afecteaza SG, la debut simptome locale atenuate. Evolutie 1-2 ani, cu fistule
intraorale sau aexoorale, care se pot deschide spontan. In perioada de exacerbare pot fi
semne clinice locale de inflamatie.
Rg: ingrosarea difuza a osului din contul stratificarii periostale, urmata de modificari
structurale si osteogeneza endoosoasa.
Tratament: complex (chirurgical, stomatologic, terapeutic). Chirurgical se elimina focarul
periapical, tesutul osos de pe corticala mand si modelarea reliefului mand.
81. Complicaţiile locale, generale, precoce şi tardive a osteomielitelor maxilarelor la copii.
*Complicatiile osteomielitei: supuratii ale partilor moi faciale, ale orbitei, ale sinusului
maxilar, trombeflebita sinusului cavernos, supuratii pulmonare, septicopioemii (forma de
septicemie, predomina febra de tip supurativ, metastaze septice multiple), artrite TM.
Procesul de sechestrare se insoteste de pierderi de substanta osoasa care diminua
rezistenta osului, cu posibilitatea producerii fracturilor in os patologic, pseudoartroze.
Dintii din vecinatatea focarului infectios se mobilizeaza si sint eliminati fie spontan, fie
odata cu eliminarea sechestrelor.

Rs La Examen Omf Pedo

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Rs La Examen Omf Pedo

Titlu original:

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

1.

Anestezia în regiunea OMF la copii; indicaţii şi contraindicaţii către anestezia locală și

1. Anestezia în regiunea OMF la copii; indicaţii şi contraindicaţii către anestezia

2. Anestezia în regiunea OMF la copii; avantaje, dezavantaje.

*Avantajele anesteziei generale: permite realizarea tuturor tratamentelor dentare intr-o

4. Tehnica anesteziei injectabile la copii în raport cu particularitățile de

În functie de tipul SNC şi reactiile copiilor la interventiile stomatologice,

5. Anestezia la spina spix.

 Se anestezaza hemimand respectiva, dintii si parodontiu respectiv, hemibuza inf si

*Anestezia de tip La Gvardia e o modificare a anesteziei mandibulare directe, indicata

6. Particularitățile spațiului pterigo-mandibular.

7. Tehnici de anestezie (Vazirani-Akinosi, anestezia directă la spina spix la copii).

8. Principii de anestezie injectabilă la copii în raport cu particularitățile de

9. Anestezia tuberală la copii.

10. Particularităţile tehnicii anesteziei tuberale la copii;

11. Anestezia tuberală la copii. indicaţii, zona de anestezie.

12. Complicații ale anesteziei locale(șoc anafilactic).

Socul anafilactic se declanşeaza la contactul organismului cu o cantitate foarte mica de

-lipotemia: pierderea cunostintei, scaderea respiratiei, tendinta de a casca, transpiratii,

13. Principii generale de extracție dentară la copii în raport cu vârsta copilului.

Pierderea prematură a dinților temporari poate afecta dezvoltarea cranio-facială a

14. Principii generale de extracție dentară la copii în raport cu particularitățile de

15. Extracţia dentară la copii; indicaţii, contraindicaţii.

16. Particularităţile extracţiei dentare la copii în raport cu grupul de dinți.

*Complicatii locale in timpul extractiei dentare: fractura radiculara ( se lasa in alveola la

18. Profilaxia complicaţiile locale şi generale în timpul operaţiei extracţiei dentare.

19. Adenitele regiunii oro-maxilo-faciale la copii, particularităţi anatomice ale sistemului

*Particularitatile anatomice ale sistemului limfatic la copii:

20. Adenita acută purulentă la copii; etiopatogenie, clinica.

21. Adenitele regiunii oro-maxilo-faciale la copii ,diagnostic, tratament, profilaxie.

22. Adenita cronică la copii; etiopatogenie, clinica.

23. Adenitele cronice la copii, diagnostic, tratament, profilaxie.

24. Leziunile traumatice ale regiunii oro-maxilo-faciale la copii. Particularități de

*Etiologia: factori habituali 78,9 %, de strada 17,8 %, accidente rutiere 3,3 %.

25. Leziunile traumatice ale părților moi în teritoriul maxilo-facial. Particularități de

28. Leziunile traumatice dentare la copii. Particularități de diagnostic, aspect clinic și

30. Traumatismele dento-parodontale la copii.

32. Fracturile mandibului la copii(de tip “lemn verde”). Particularități în articulația

in fracturile subperiostale i ,,in lemn verde", se recomanda imobilizarea mandibulei

Etapele de reabilitare in grupa a treia de dispensarizare vor fi mai anevoioase, complicate

35. Metode de tratament chirurgical al fracturilor maxilarelor la copii.

*Tratament chirurgical: indicat atunci cind dispozitivele chirurgicale nu asigura o

. Indicaţii pentru tratamentul chirurgical reparator tardiv

40. Metode de prelucrare chirurgicală ale plăgilor la copii; principiile şi particularităţile

*Particularitatile interventiei chirurgicale: prelucrarea chirurgicala de la suprafata in

41. Complicaţiile precoce şi tardive ale fracturilor maxilarelor la copii.

42. Profilaxia complicaţiilor precoce şi tardive ale fracturilor maxilarelor la copii.

44. Infecţiile regiunii oro-maxilo-faciale la copii; definiţie, clasificare. Particularităţi de

Alta clasificare(de la adulti):

Principalele microorganisme cu rol in declansarea infectiei

45. Infecţiile regiunii oro-maxilo-faciale la copii; tabloul clinic, principiile generale de

46. Furuncul, carbunculul feţei la copii; etiopatogenie, clinică, diagnostic.

47. Furuncul, carbunculul feţei la copii; tratament, profilaxie.

48. Caracteristica clinică a celulitei, etiologia, tratamentul.

49. Abcesele, flegmoanele regiunii oro-maxilo-faciale la copii; clasificare, etiopatogenie,

50. Abcesele, flegmoanele regiunii oro-maxilo-faciale la copii, clinică si principiile de

*Flegmonul: forma difuza a proceselor supurative, extindere nelimitata. Fenomene de liza si

51. Adenoflegmonul la copii; etiopatogenie, clinică, diagnostic, tratament, profilaxie.

52. Abcesul şi flegmonul odontogen a regiunii submandibulare la copii; etiopatogenie,

53. Abcesul şi flegmonul odontogen a regiunii pterigo-mandibulare la copii; etiopatogenie,

Antibiotice-ampicilina, ampiox, eritromicina, metronidazol.

54. Tratament chirurgical şi conservativ al proceselor inflamatorii, regiunii oro-maxilo-