Persoană și Familie

Practica de asistență socială.. pentru a indeplini... funcția socială,

pentru a aduce indivizii în situația de a avea o viață optimă, de a constitui la
turnul... al societății.
Grup: Familial
As. Soc. intervine când apare o disfuncție
Karl Rogers: definiția ca o legătură între... pt. a-i oferi individ
Practica de asistent social are ca scop ajutarea oamnilorde a indeplini
funcții sociale say de a elimina dificultățile încât cei ajutorați să-și poată
folosi la maximum capacitățile pt a trăi o viață completă/satisfăcătoare și de a
fi capabili de a contribui la bunul mers al societății.
Karl Rogers definește relația de ajutorare ca reprezentând acea
legătură in care unuia dintre părinți se folosește de creștere, dezvoltare,
maturitate, o funcție îmbunătățită l, o putere sporită de adaptare la viață.
1.1.Ancheta Socială
Def: Orice culegere de informații în baza unei scheme operaționale de
tip întrebare-răspuns.
Culegere metodică de informații pe baze observațiilor și opiniilor
indivizilor aflându-se la rezultatele cuantificatorilor cu privire la componente,
gesturi,.... de acțiune reacție la... oamenilor de a munci, de trăi, de a se distra.
Ancheta poate fi folosită ca instrument și... pe grupuri... ca
dimensiune.
Ancheta socială o tehn. de cercetare sau investigare a cazurilor care ac
aspectul as. soc pentru cunoașterea problematicii cu care se confruntă
clientul(individ, grup, colectivitate) ancheta poate fi si... de lucru

1
 Ancheta sociologică se poate baza pe chestionar sau interviu.
A. S. bazată pe chestionar parcurge etapele:
1. pregătirea anchetei
2. Redactarea și aplicarea chestionarului
3. Preluarea și interpretarea rezultatelorobținute
4. Redactarea suportului final al rezultatelor
Anchetele pe baza de interviu sunt bazate pe o schemă de întrebare-
răspuns. Pot fi diferențiate in funcție de tipurile de interviu pe care se bazează.
Interviurile pot fi:
Clinice, te tip-diagnostic sau terapeutic l, focalizate, nondirective,
directive, semi-directive, formale, informale, etc
Obiectivele anchetei constau în formularea și determinarea... de
verificare.
Conținutul anchetei diferă in funcție de scop, iar informațiile se bazează
pe declarația persoanei investigate si pe verificarea documentelor doveditoare.
Rezultatele anchetei... în asistența socială stau la baza unei decizii
importante. Se referă la posibilitatea clientului de a beneficia de anumite
drepturi în conformitate cu legislația in vigoare și la clasificarea unei...
speciale în cadrul unei intervenții sociale.
Ancheta socială se clasifică dupa scop, conținut, informație.
Calit care trebuie să caracterizeze o anchetă bună:
1. Informația să fie esențială
2. Frazele scurte
3. Simplitatea exprimării
4. Să urmărească scopul propus
5. Să aibă obiectivitate

2
 O anchetă socială cuprinde: date de identificare,... problemei..., statutul
si structura familiei, informații privind viețuirea, situația materială, medicală,
relațiile dintre membrii familiei, cu alte pers cu ccare interacționează l,
concluzia și decizia care va fi dată de... Sau pers competente.

1.2 Observația
Def: Observația provine din latinescul observare =a privi atent la,
înseamnă a cunoaște, a examina un obiect, un proces, a faxe constatări în
legătură cu o privire.
Obs contribuie la... De informații necesare pt soluționarea problemelor
sau luarea unor decizii.
Obs numită și contactul cu realitatea.

Observația:
Observația provine din latinescul observare = a privi atent la, înseamnă
a cunoaște, a examina un obiect, un proces, a face constatări și legătură cu ce
privim.
Observația contribuie la obținerea de informații necesare pentru
soluționarea problemelor sau luarea unor decizii. Observația este numită și
contactul cu realitatea.
Observația reprezintă urmărirea sistematică și atentă din exterior a
faptelor/conduitelor și stărilor psihice ale oamenilor în vederea stabilirii unor
concluzii cu privire la particularitățile conduitei individuale în situații de
interacțiune și de grup.
Metoda observației este utilizată în cercetare ca metodă descriptivă,
utilizată pentru culegerea de date primare referitor la persoane, obiecte,

3
fenomene în cazul în care cercetătorul nu comunică direct cu subiecții,
obiectele sau situațiile supuse investigației.
Observația cotidiană/zilnică este o observație naivă/spontană și se
deosebește de cea științifică care prezintă caracteristicile:
1. este ghidată de o ipoteză;
2. intențională subordonată unui scop precis;
3. sistematică, nu întâmplătoare;
4. selectivă, orientată spre anumite caracteristici;
5. înregistrată sistematic;
6. supusă controlului în ce privește validitatea;
7. are fidelitate și precizie.
Observația naivă poate furniza anumite percepții, impresii și date lipsite
de importanță, în timp ce observația științifică produce cunoștințe.
Un loc important în cadrul observației îl ocupă serendipitatea – constă
în relevarea unor fapte neașteptate, aberante și capitale care contravin
ipotezelor inițiale pe care le orientează, îmbogățind cunoașterea.

Tipuri de obervație:
Metoda observației poate fi considerată ca o contemplare sau constatare
a faptelor fără a fi modificate condițiile desfășurării.
În sociologie, observația este acel demers științific care presupune o
relevare empirică a realității, cercetătorul adoptând atitudinea de participant,
spectator sau experimentator.
În procesul de observație sunt posibile 3 atitudini care sugerează 3
tipuri de observații:
1. după criteriul mediului înconjurător:
- de laborator (concluzii artificiale);
4
 - de teren (mediu natural);
- structurată (observatorul este mult mai receptiv și are puțină
libertate de inițiativă, de decizie și se ghidează după ipoteze prescrise);
- non-structurată (observatorul are mai mare libertate de
decidere în cadrul cercetării);
2. după gradul de libertate:
- observația liberă presupune o libertate relativă limitată de
planul cercetării;
- observația controlată, o disciplină mai rigidă.
3. după poziția cercetătorului față de:
- observația obiectivă (non-participativă) în care subiectul
adoptă rol de spectator din afară (lipsește interacțiunea dintre observator și
membrii grupului). Ea poate fi mărturisită sau disimulată;
- observația participantă (observatorul adoptă stilul de actor
social în cadrul mediului studiat;
În cadrul procesului de observație, observatorul poate adopta 3 roluri:
spectator, observator participant și observator experimentat.

Avantajele observației:
- superioritate față de anchetă (colectează datele în urma
desfășurării acțiunii);
- se înregistrează comportamentul în condiții naturale;
- permite analize longitudinale prin înregistrarea comportamentelor
și evenimentelor în timp mai îndelungat.

Dezavantajele observației:
- dificultatea de a pătrunde în anumite medii
5
 - limitarea la studiul unor eșantioane mici

Fișa de observație – conținut:

- date de identificare;
- elemente de dezvoltare psiho-fizică;
- deprinderi de comunicare (verbală, scrisă, non-verbală)

Adaptare și tipuri de adaptare:

- relaționarea cu ceilalți, integrarea în grup, manifestarea unui
sentiment de anxietate față de grup;
- deprinderi corespunzătoare legate de comportamentul individului
(curățenie, se îmbracă, își administrează bunurile și veniturile);
- relațiile cu persoane din instituții (prezintă atașament față de o
persoană);
- relațiile personalului instituției cu persoana observată (atenție,
atașament, profesionalism);
-concluziile asistentului social (formă de comunicare, adaptare,
scopul fișei de observație, relațiile cu familia, etc.);

1.3 Interviul și tipurile sale:

Interviul și chestionarul ocupă un loc important în cadrul modalităților
de investigare. Acestea sunt singurele moduri de a studia experiențe deja
trăite de subiecți care au importanță în sine și prefigurează comportamente
viitoare.
Tehnica interviului și chestionarului deschide calea spre percepțiile,
atitudinile și opiniile subiecților care nu se manifestă în comportamentul
observabil în primul rând și reprezintă singura modalitate de a cunoaște
6
intențiile subiecților. În al doilea rând interviul este tehnica de a obține prin
întrebări și răspunsuri informații asupra subiectului.
Spre deosebire de conversație, interviul deși are și el dialog, are un
caracter sistematic și este planificat, el presupune o bază teoretică și multă
precizie tehnică, datele urmând a fi valorificate potrivit unui sistem
conceptual, teoretic și potrivit unui set de ipoteze după ce au fost prelucrate
prin procedee științifice.
Interviul sociologic prezintă o serie de avantaje și dezavantaje.
Dintre avantaje menționăm:
- flexibilitatea;
- numărul mare de informații care pot fi obținute;
- observarea comportamentelor non-verbale;
- aplicarea unui număr mare de indivizi.
Dintre dezavantaje precizăm:
- erorile din cauza operaționalităților;
- timpul necesar aplicării interviurilor;
- lipsa de confidelitate.
Există 3 tipuri de interviu în asistența socială:
- informațional;
- de diagnostic;
- terapeutic

1. Interviul informațional sau de colectare a datelor are ca scop

realizarea unui bilanț asupra individului, grupului sau comunității în termenii
funcționării sociale. Punctul de plecare într-o astfel de exploatare este situația
de stres social care necesită intervenția asociației de ajutor. Interviul
informațional este o acumulare selectivă a materialului legat de istoria vieții
7
în concordanță cu funcționarea socială. Informația permite asistentului social
să înțeleagă clientul în relație cu informația, cu problema socială.
Cunoașterea clientului și a situației sale constituie o condiție necesară
în înțelegerea acestuia. La rândul său, înțelegerea permite ca intervenția
efectivă să aducă schimbare, astfel parametrii selectivității în colectarea
informației includ atât informația relevantă înțelegerii cât și informația pentru
natura ajutorului pe care îl poate furniza agenția sau asociația.
Asistentul social nu caută să învețe tot ce se poate cunoaște despre
client și numai ce este necesar de cunoscut pentru a înțelege așa încât să poată
ajuta efectiv informația vizată incluzând atât fapte obiective cât și sentimente
și atitudini subiective. Într-o serie de contacte cu clientul, colectarea
informației este cumulativă cu fiecare interviu și obține noi informații care nu
au fost transmise anterior.
Primele interviuri sunt destinate în mod explicit obținerii de
informației, iar interviurile anterioare atingerii altor scopuri. În unele cazuri,
un interviu de studiu social reprezintă misiunea specifică a celui care
realizează interviul.
Asistentul socio-psihiatric dintr-o clinică este solicitat uneori să
efectueze un studiu social pe care să îl prezinte la o întrunire a conducerii în
scopul determinării următorului pas pentru pacient.
Unui asistent social care funcționează într-un centru de cartier se poate
cere să intervieveze oamenii din societate pentru a determina care sunt
problemele sociale care îi preocupă în cea mai mare măsură.
2. Interviul diagnostic sau de evaluare. Interviul diagnostic sau de
luare a deciziei este adaptat pentru evaluarea și determinarea eligibității
pentru un serviciu. Aceste interviuri facilitează deciziile administrative
definite, de exemplu: asistentul social de la serviciul de bunăstare a copilului
8
intervievează solicitantul pentru foster (a da în plasament) sau pentru adopție,
pentru a stabili dacă agenția va plasa sau nu copilul.
Deși aceste tipuri de interviu sunt strict individualizate ele sunt conduse
astfel încât să permită asistentului social să evalueze unele caracteristici
particulare ale clientului considerate esențiale pentru eligibitatea unui anumit
serviciu sau pentru a justifica o anumită decizie. O anumită capacitate de
relaționare și o anumită capacitate de verbalizare sunt cerute pentru
acceptarea unui copil într-o clinică de pediatrie. O motivație pentru o
schimbare este necesară în consilierea maretală într-o asociație de servicii
maritale. Un interviu de evaluare de un anumit tip va fi necesar pentru ca
agenția să ia decizii cu privire la solicitanți întrucât cerințele și criteriile au
fost definite anterior interviului. O trecere în revistă a tipurilor de conținut
care ar putea fi acoperit în astfel de interviuri este în general disponibil
clientului.
Scopul interviului de evaluare este de a obține informație selectivă
necesară pentru a lua o anumită decizie.

1,4.Chestionarul
Reprezinta o succesiune logica si pshihologica de intrebari scrise sau de
imagini grafice cu functie de stimuli in raport cu ipotezele cercetarii care prin
administarea de catre operatorii de ancheta sau prin autoadministrare
determina din partea celui anchetat un comportament verbal sau non verbal ce
urmeaza a fi inregistrat in scris.
Chestionarul poate fi considerat instrument de investigare a unei
problematici sociale utilizat in cercetarea sociologica si in asistenta sociala.El
poate fi clasificat dupa: -continut -> si atunci vizeaza calitatea informatiei.
-forma -> cand are in vedere cantitatea informatiei.
9
 In prima categorie se includ doua tipuri de chestionare:
-chestionare de date factuale
-chestionarele de tip administrativ
Acestea viseaza fapte obiective susceptibile a fi ovservate direct si
verificate de alte persoane.
Dupa Chelcea, intrebarile de date factuale, pot fi grupate in intrebari de
cunostinte si intrebari de clasificare sau de identificare (varsta, sex, stare
civila).Pentru ca cel care raspunde sa nu creada ca este supus unui test de
inteligenta, fapt ce ar declansa teama sau reactii de aparare ale subiectului,
intrebarile de cunostinte vor fi desemnate prin intrebarile de opinie.In a doua
categorie, se includ urmatoarele tipuri de chestionare:
-chestionare speciale care sunt destinate sa puna in evidenta anumite
fenomene, scopul precis fiind actiunea.Chestionarele speciale se distinc foarte
greu foarte greu de celelalte chestionare.
-chestionare de tip "omnibus" cu mai multe teme care se intalnesc
frecvent.Superioritatea chestionarelor omnubus este data de posibilitatea de a
surprinde interactiunea si conditionarea acesteia.
Dupa forma intrebarilor se pot distinge:
- chestionare cu intrebari deschise
- chestionare cu intrebari inchise
- chestionare cu intrebari semi deschise
- chestionare cu intrebari scalate
- chestionare cu intrebari test
- chestionare cu intrebari grafice
Chestionarele cu intrebari inchise nu permit decat alegerea
raspunsurilor dinainte fixate.

10
 Gradul de libertate a subiectului este redus.Raspunsurile trebuind sa se
incadreze intr-una din categoriile propuse in chestionar.Acest tip de
chestionare trebuie sa acorde acelasi numar de alternative pentru opiniile pro
si contra.
Chestionarele cu intrebari inchise prezinta urmatoarele avantaje:
-faciliteaza analiza statistica a raspunsurilor
-ajuta memoria celui anchetat
-permite aplicarea unor chestionare cu multe it-muri
-servesc ca filtru pentru intrebarile anterioare
-sporesc anonimatul si securitatea celui anchetat.
*Chestionarele de opinie se refera la date de ordin subiectiv care sunt
imposibil de observat direct.Cu ajutorul acestui chestionar se incearca
cunoasterea opiniilor si intensitatea acestora.
*Chestionarele cu intrebari deschise lasa subiectului libertatea unei
exprimari personale a raspunsurilor.
*Chestionarele cu intrebari semideschise in care raspunsurile sunt
redactate si codificate ca in cazul intrebarilor inchise dar lasa posibilitatea de
a adauga raspunsuri libere ca si in cazul intrebarilor deschise.
*Chestionarele cu intrebari scalate au raspunsuri ierarhizate.Exista in
practica doua situatii:
-intrebari prescalate in care raspunsurile ocupa o pozitie ierarhica
diferita intre doua extreme.(ex: bine-rau, da si nu)
-intrebari poscalate la care raspunsurile sunt ierarhizate dupa
administrarea chestionarelesi dupa analiza lor de continut.
*Chestionarele cu intrebari test- situatie in care raspunsurile in sine
intereseaza mai putin.Ceea ce are importanta sunt semnificatiile profunde ale

11
raspunsurilor, raspunsuri le care constituie indici ale unor fapte sau a unor
opinii pe care subiectii evita a le releva.
*Chestionare cu intrebari grafice.Includerea elementelor grafice in
formulare constituie o posibilitate interesanta dar culege date si informatii cu
privire la populatia investigata.

1.5.Documentarea
Documentarea sau obs documentara se poate clasufica dupa tipul
documentelor consultate in:
-documente scrise:-arhive publice.
-presa
Arhive personale
Surse indirecte (Anuare, Dicționare, Opere literare)
-documente sub forma de cifre-statistici oficiale si statistici particulare
-documenteimagini(fotografii,etc)-literatura,presa,literatura clasica.
Imagini(iconografica, fotografia,cinematografica) Fonetica(sonora)
-obiecte

1.6.Tehnica sociometrica.
Metoda sociomettuca presupune un ansamblu de tehnici si procedee
experimentale si matematie destinate sa masoare intensitatea si intinderea
curenrelor pshihilogice(afective) in interiorul unei populatii, grup, si poste
surprinde structura grupului ,specificul activitatilor,finalitatea grupului
•Instrumentul de lucru este testul sociometric
Def:- Testul sociometric este instrumentul care serveste la masurarea
organizarii in anumite grupuri sociale .El prezinta structurile sociale in lumina
atractiilor si respingerilor care se manifesta in cadrul grupurilor.
12
 Testul sociometric este instrumentul de lucru cu ajutorul caruia putem
culege datele reflectate in sociograme si tabelele sociometrice(sociomatrici).
Tabelul sociometric cuprinde:semne ,numere critice nume de
persoane,apribari,dezaprobari.
1.7.Analiza de continut.
Def:-.Analiza de continut reprezinta analiza sistematica a ideilor
exprimate si cuprinse intr-un text,intr-un document sau comunicare verbala.
Analiza de contint reprezinta descrierea obiectiva, sistematica si cantitativa a
continutului manifest al comunicarilor cu scopul de a fi interpretat.Analiza de
continut este un procedeu indispensabil cercetarii sociologice intru cat
cunoasterea domeniului vizat nu se poate limita doar la obs comportamentelor
sau la ceea ce exprima aceste comportamente, si se impune si studiului
activitatilor umane mai ales in unele comunicari urmarindu-se identificarea:
-Cine este autorul textului a comunicarii?
-Ce cuprinde,care este continutul acesteia?
-Cui ii este adresata comunicarea respectiva?
-Prin ce sau cum s-a facut(transmis) comunicarea?
-Ce rezultat, ce efect a avut?
Caracteristici ale analizei de continut:
-obiectivitate
-sistematizare
-cuantificare
Clasificarea analizei de continut in functie de tipul de cercetare:
-analize de explorare(universul social este nou)
-analize de verificare a unei ipoteze.
Clasificarea analizei de continut in functie de metoda:
-analize cantitative cuntificarea rezulta lor
13
 -analizate calitative(istorica, literara,juridica,psihologica)
Clasificarea analzei de continut in functie de continut
-analize interne
-analize externe
Clas.in functie de gradul de profunzime
-analize asupra continutului manifest(superficial)
-analiza asupra continutului latent(ascuns in profunzime)
Modelul de analiza sistemica a lui Pincus Minahan.Patru sisteme
interationeaza in modelul analizei sistemice:
-sistemul client
-sistemul tinta
-sistemul agent al schimbarii
In anul 1973 Pincus si Minahan au pus bazele practicii in a.s ca model
si metoda.Premisa de la care se pleaca este existenta unui numar de abilitati si
concepte care sunt esentiale practicii in munca sociala si reprezinta baza
interpretarii in teoria sistemica.
-Sistemul agent al schimbarii se compune din profesionisti care sunt
angajati in mod special pt operarea schimbarii planificate din sistemul agent
al schimbari fac parte si org de angajati,prin urmare un agent de schimb este
un profesionist angajat special in vederea operarii unei schimbari planificate.
-Sistemul client este compus din persoane care aproba sau cer serviciile
agentului de schimb.Clientul este folosit intr-un sens direct de lucratori sociali
pt a se pune in acord cu persoanele sau organizatiile pe care le ajuta.
-Sistemul tinta se compune din persoane ,agentii,institutii si practici ale
organizatorilor pe care unii doresc sa le schimbe pt a atinge telul agentului de
schimb

14
 -Sistemul actiune descrie pe cei cu care lucratorul social interactioneaza
in efortul de schimbare.
Procesul de schimbare
5 trepte:
1. Contactul initial cu clientul;
2. Colectarea datelor si evaluarea primara;
3. Planificarea si contractul;
4. Interventia si monitorizarea;
5. Evaluarea finala.

1. Contactul initial cu clientul: cadrul teoretic al asistentei sociale ii

sporeste relevanta si isi argumenteaza necesitatea in corectitudinea activitatii
practice.
Practica efectiva in asistenta sociala necesita utilizarea unui set de
tehnici specifice fara de care gama cunostintelor acumulate de practician in
timpul pregatirii sale ramane inoperanta. Este important faptul ca tipologia
cazurilor reprezinta un reflex al dificultatilor de ordin economic si social
specific oricarei societati. Fiecare caz echivaleaza cu un destin, fiecare client
asteapta solutionarea propriei situatii .Data fiind diferenta contextelor si
personalitatii clientilor este evident ca metodologia aplicata va suporta
nuantari. Asistentul social va evalua situatia clientului pronuntandu-se pentru
utilizarea celei mai adecvate strategii. Nu se pot prescrie retete magice de
rezolvare. Exista situatii in care relatia asistentului social cu clientul a durat
ani de zile pana sa ajunga la efectul anticipat de practician. Indiferent de
metodologia utilizata, de tehnicile utilizate, de calea aleasa, importanta este in
aceasta profesiune rationalizarea actiunii. Valentele acestei prime etape pot
garanta o interventie pozitiva intre asistentul social si subiect. Nu intotdeauna
15
se intra in contact cu o persoana cooperanta care sa solicite voluntar serviciile
si sa accepte terapia ( consilierea). Dependent de anumite contexte, clientii
pot fi anxiosi, irascibili, periculosi. Principala preocupare a asistentului social
este de a surprinde rezistenta la schimbare a clientului. Etapele rezistentei la
schimbare care pot induce disconfort si teama sunt: conflict, riposta, aparare,
rezolvare, integrare. Initial clientul cunoaste relatii conflictuale determinate
de discrepantele dintre nou si vechi, fapt ce il plaseaza pe client intr-o pozitie
defensiva prin care este aparat vechiul generator de siguranta si certitudine.
Din acest motiv unii se tem de semnificatia noului si il resping discreditand
asistentul social. Daca clientul se simte sprijinit si inteles de asistentul social
el decide sa accepte mici modificari in comportamentul sau realizand
integrarea intr-un nou cadru.
Contactul initial cu clientul se realizeaza prin:
- Intalnirea fata in fata;
- Intocmirea primului referat;
- Realizarea listei de nevoi;
- Vizita la domiciliu;
- Relationarea cu diferite tipuri de clienti (manipulatori, violenti,
involuntari, persoane dificile etc.);

intalnirea fata in fata: acest prim contact favorizeaza primele impresii

reciproce. Dincolo de acest nivel empiric impactul intalnirii asupra celor doi
membri ai relatiei va determina cel putin o schimbare de comportament.
disfunctionalitatile clientului de ordin fizic sau psihic reprezinta semnale pe
care asistentul social trebuie sa le recepteze si sa le decodifice conducand
relatia lor spre obiective profesionale.

16
 In acest sens, asistentul social poate declansa o relatie pozitiva daca:
- pregateste o atmosfera placuta si propice comunicarii in biroul sau
asezand scaunele fata in fata fara a interpune un birou intre el si client;
- va fi atent la modul in care camera este aerisita, luminata, la
temperatura existenta si mai ales la limbajul propriului corp;
- asistentul social anticipeaza reactiile clientului marcat de teama si
de confuzie si este pregatit sa raspunda sentimentelor atenuand impresia
acestuia ca se afla in fata unei autoritati;
- asistentul social incepe discutia explicand cine este, pe cine
reprezinta, care sunt regulile confidentialitatii si ce demersuri trebuie sa faca
catre alte autoritati pe baza informatiei obtinute de la client (informatii
circulante);
- asistentul social trebuie sa aprecieze valorile clientului si sa
analizeze din perspectiva profesiei prioritatile reclamate de client. Asistentul
social nu se va arata surprins de afirmatiile clientului si nci nu se va grabi spre
a concluziona.;
- asistentul social trebuie sa respecte nevoia clientului de a avea timp
pentru a reflecta si decide;
- asistentul social formuleaza intrebari care sa nu forteze pe client sa
evite adevarul sau sa devina necooperant. In cazul in care clientul este
suspicios fata de aceasta procedura va fi explicata necesitatea de a fi
completate formularele.
- Asist. Social planifica o urmatoare intalnire cu clientul asigurandu-
se de faptul ca acesta accepta si are coordonatele asistentului social. In situatii

17
speciale determinate de handicapul fizic sau psihic al clientului asistentul
social se va orienta spre urmatoarele aspecte:
 In cazul pacientilor care sunt internati in spital stand in pat sau in
carucior asistentul social se va aseza la nivelul clientului pentru a evita
sentimentul de inferioritate care poate sa apara si pentru a usura efortul
clientului;
 In cazul relationarii cu un client orb asistentul social este nevoit sa
stea in dreapta sau in stanga acestuia oferindu-i sprijin doar daca este solicitat.
Fiecare obstacol va fi anuntat si se va cere permisiunea clientului pentru orice
interventie.
 Daca asistentul social interactioneaza cu o persoana cu dizabilitati
acustice principala sa preocupare este de a gasi un spatiu fizic departe de
sursa de zgomot. Este recomandata pozitia fata in fata ( se urmareste miscarea
buzelor, cuvintele vor fi substituite cu semne ale capului sau cu zambetul).
Daca persoana este surda se comunica in scris, iar daca clientul foloseste un
nou limbaj al semnelor trebuie securizata interpretarea acestora. Un astfel de
client nu trebuie interpretat ca redus mental, lipsit de educatie etc.
Intocmirea unui referat:
Realizarea referatului este relativ simpla. S-a constatat ca peste 50%
dintre clienti nu sunt orientati corect spre institutiile sau programele de care
au nevoie dupa prima intalnire cu asistentul social. Intocmirea referatului
presupune cunoasterea de catre asistentul social atat a necesitatilor clientului
cat si a resurselor care pot fi utilizate pentru acoperirea necesitatilor.
Intocmirea referatului cuprinde ca elemente principale: definirea
problemei, cumularea informatiei, decizia. Aceste deprinderi ale asistentului
social vor fi transferate catre pacientii cu probleme pentru a verifica intentia

18
de colaborare. Pentru intocmirea corecta a referatului este indicata folosirea
tehnicilor de legatura:
 Identificarea clientului: nume, adresa, stare civila, telefon.
 Stabiliea unei intalniri intre un client si o persoana neutra care poate
reprezenta o sursa.
 Realizarea unei evaluari scrise prin care sa se precizeze natura
problemei clientului si resursele necesare.
 Pregatirea si sprijinirea clientului pentru a fi capabil sa poarte o
discutie cu persoana ce poate contribui la solutionarea cazului sau.
Aceste tehnici de legatura favorizeaza comunicarea intre asistentul
social, client si o alta persoana, contribuind la impartasirea reciproca a
experientelor participantilor. In acest mod, clientul se simte sprijinit si
incurajat sa accepte ideea ca exista o problema in viata sa a carei rezolvare
depinde in egala masura de el si de alti factori.
Exemplu de referat: obtinerea de informatii de la alte agentii sau
institutii. Informatiile despre client constau in fise medicale, rapoarte de
examinare psihologica si psihiatrica si nu pot fi in mod normal completate
decat cu aprobarea clientului. Din acest motiv asistentul social trebuie sa isi
securizeze intentia de a utiliza aceasta informatie obtinand o permisiune scrisa
din partea clientului (confidentialitate). Clientului i se va explica necesitatea
informatiei si i se vor anunta consecintele refuzului de a consimti. Numai
ordinul judecatoresc poate decide utilizarea datelor despre client fara
permisiunea acestuia. Confidentialitatea presupune circulatia informatiei.
Exemplu referat: asistent social….
Agentia…..
Cere informatii de la alta institutie….

19
 Cu scopul….
Clientul are intreaga responsabilitate….(cu privire la datele completate)
Semnatura clientului, semnatura asistentului social,.

Dependenți de anumite contexte, clienții pot fi anxioși, irascibili,

periculoși.
Principala preocupare a asistentului social este de a surprinde rezistența
de schimbare a clientului.
Etapele rezistenței de schimbare care pot induce disconfort și teamă
sunt:
-conflict
-ripostă
-apărare
-rezolvare
-integrare
Inițial, clientul cunoaște relații conflictuale determinate de
discrepanțele dintre nou și vechi, fapt ce plasează pe client într-o poziție
defensivă prin care este apărat vechiul generator de siguranță și certitudine.
Din acest motiv, unii se tem de semnificația noului și-l resping,
discreditând asistentul social.
Dacă clientul se simte sprijinit și înțeles de asistentul social, el decide
să accepte mici modificări în comportamentul său, realizând integrarea într-un
nou cadru.
Contactul inițial cu clientul se realizează prin:
1. întâlnirea față-n față;
2. întocmirea primului referat;
3. realizarea listei de nevoi;
20
 4. vizita la domiciliu;
5. relaționarea cu diferite tipuri de clienți (manipulatori, violenți,
involuntari, persoane dificile etc.)

1. Întâlnirea față în față

Acest prim contact favorizează primele impresii reciproce. Dincolo de
acest nivel empiric, impactul întâlnirii asupra celor doi membri ai relației, va
determina cel puțin o schimbare de comportament.
Disfuncționalitățile clientului de ordin fizic sau psihic reprezintă
semnale pe care asistentul social trebuie să le recepteze și să le decodifice
conducând relația lor spre obiective profesionale.
În acest sens, asistentul social poate declanșa o relație pozitivă dacă:
- pregătește o atmosferă plăcută și propice comunicării în biroul său,
așezând scaunele față-n față fără a interpune un birou între el și client;
- va fi atent la modul în care camera este aerisită, luminată, la
temperatura existentă și mai ales la limbajul propriului corp;
- asistentul social anticipează reacțiile clientului marcat de teamă și
de confuzie și este pregătit să răspundă sentimentelor atenuând impresia
acestuia că se află în fața unei autorități;
- asistentul social începe discuția, explicând cine este, pe cine
reprezintă, care sunt regulile confidențialității și ce demersuri trebuie să facă
către alte autorități pe baza informației obținute de la client (informație
circulantă);
- asistentul social trebuie să aprecieze valorile clientului și să
analizeze din perspectiva profesiei prioritățile reclamate de client;
- asistentul social nu se va arăta surprins de afirmațiile clientului și
nici nu se va grăbi spre a concluziona;
21
 - asistentul social trebuie să respecte nevoia clientului de a avea timp
pentru a reflecta și decide;
- asistentul social formulează întrebări care să nu forțeze pe client să
evite adevărul sau să devină necooperant.
În cazul în care clientul este suspicios față de această procedură, va fi
explicată necesitatea de a fi completate formularele.
- asistentul social planifică o următoare întâlnire cu clientul,
asigurându-se de faptul că acesta acceptă și are coordonatele asistentului
social;

În situații speciale, determinate de handicap fizic sau psihic al

clientului, asistentul social se va orienta spre următoarele aspecte:
 în cazul pacienților internați în spital, stând în pat sau cărucior,
asistentul social se va așeza la nivelul clientului pentru a evita sentimentul de
inferioritate care poate să apară și pentru a ușura efortul clientului;
 în cazul relației cu un client orb, asistentul social este nevoit să stea
în dreapta sau stânga acestuia oferindu-i sprijin doar dacă este solicitat;
fiecare obstacol va fi anunțat și se va cere permisiunea clientului pentru orice
inntervenție;
 dacă asistentul social interacționează cu o persoană cu dizabilități
acustice, principala sa preocupare este de a găsi un spațiu fizic departe de
sursa de zgomot. Este recomandată poziția față-n față (se urmărește mișcarea
buzelor, cuvintele vor fi substituite cu semne ale corpului sau cu zâmbetul).
Dacă persoană e surdă se comunică în scris, iar dacă clientul folosește un nou
limbaj al semnelor trebuie securizată interpretarea acestora. Un astfel de client
nu trebuie interpretat ca redus mental, lipsit de educație etc.

22
 2. Întocmirea unui referat
Realizarea referatului este relativ simplă. S-a constatat că peste 50%
dintre clienți nu sunt orientați spre instituțiile sau programele de care au
nevoie după prima întâlnire cu asistentul social.
Întocmirea referatului reprezintă cunoașterea de către asistentul social,
atât a necesităților clientului, cât și a resurselor care pot fi utilizate pentru
acoperirea necesităților.
Întocmirea referatului cuprinde ca elemente principale:
- definirea problemei;
- cumularea informației;
- decizia
Aceste deprinderi ale asistentului social vor fi transferate către pacienții
cu probleme pentru a verifica intenția de colaborare. Pentru întocmirea
corectă a referatului este indicată folosirea tehnicilor de legătură:
-identificare client: nume, adresă, stare civilă, telefon;
-stabilirea întâlnirii între un client și o persoană neutră care poate
reprezenta o sursă.
 Realizarea unei evaluări scrise prin care să se precizeze natura
problemei clientului și resursele necesare
 Pregătirea și sprijinirea clientului pentru a fi capabil să poarte o
discuție cu persoana ce poate contribui la soluționarea cazului său . Aceste
tehnici favorizează întâlnirea dintre asistentul social , clientul și o altă
persoană ,contribuind la împărtășirea reciprocă a experiențelor participanților
 În acest mod, clientul se simte sprijinit și încurajat să accepte ideea
că există o problemă în viața sa, a cărei rezolvare depinde în egală măsură de
el și de alți factori.

23
 Ex. de referat: obținerea de informații de la alte agenții sau instituții,
rapoarte de examinare psihologică și psihiatrică. Din acest motiv, asistenții
sociali trebuie să-și securizeze intenția de a utiliza această informație ,
obținând o permisiune scrisă din partea clientului. Confidențialitatea pentru
circularea informației.
As. Social......
Agenția....
Informații de la altă instituție.......
Cu scopul...
Clientul are întreaga responsabilitate....
Semnătura clientului....
Semnătura as. Social........

Întocmirea listei de probleme

 Definirea problemei întâmpină dificultăți, deoarece pentru mulți a

exprima verbal sau scris lipsurile prin care trec sau crizele ,echivalează cu
precăderea demnității, cu senzația de disconfort psihic.
 Intocmirea unei liste de probleme pe baza experienței sale a
determinat varietatea ideilor și sentimentelor declanșate de situații limită
 Lista de nevoi reprezintă un ajutor esențial , deoarece permite
obținerea unui plus de informație de la subiecți
 Unul dintre dezavantajele listei se referă la faptul că se subliniază
punctul forte al personalității clientului, iar dezechilibrele create trebuie

24
contracarate prin situații în care asistentul social stimulează clientul să
vorbească despre sine
Ex.: îngrijorări în legătură cu:
o Cheltuielile din spital
o Propria sănătate a copilului
o Hrănirea și îngrijirea copilului
o Sursele de informare și ajutor în creșterea copilului
o Cu posibilitatea de a rămâne însărcinată înainte de a fi pregătite
pentru apariția unui al 2-lea copil
o Cu problemele financiare ale creșterii copilului
o Dezarmonia familială creată în legătură cu protecția copilului
o Teama de resentimente față de copil
o Îngrijirea față de prietenii ce nu o vor accepta cu copil
o Sentimente de tristețe referitor la situația unuia
o Frica pentru faptul că reprezintă o povară pentru părinți
o Îngrijirea pentru că locuiește singură cu copilul
o Frica că părinții nu acceptă copilul

Vizita la domiciliu
Considerată mult timp un mod de intervenție neprofesionalist, vizita la
domiciliu a recâștigat aprecierea. Vizita poate provoca nervozitate datorită
imprevizionalitățiireacției clientului
1. Observarea clienților în modul de viață familial reprezintă o sursă
de raționalitate necesară reacțiilor de apărare a clientului
2. Cunoașterea clientului în propria locuință. Această tehnică nu
trebuie confundată cu o vizită de curiozitate, de prietenie.

25
 3. Vizita trebuie programată din timp, deși sunt situații în care clientul
nu este contactat telefonic :nu se poate citi o adresă sau orice încercare de
întâlnire a eșuat.
Primul impact al asistentului social cu locuința nu trebuie să
generezeexteriorizarea impresiilor negative. Este indicat să fie apreciate
lururile semnificative pentru personalitatea clientului , chiar dacă nu
reprezintă o valoare
Clientul poate fi surprins de asistentul social în timpul vizitei la
domiciliu discutând cu prietenii, vizionând programe radio-TV...ele sugerează
viața reală a familiei. Clientul are dreptul ca în timpul interviului să opteze
pentru prezența unor rude foarte apropiate pentru a se simții protejat
emoțional. Dacă clientul locuiește în cartier periferic, as. social va planifica
vizite la domiciliu în acord cu clientul la o oră când pot fi evitate riscurile.
Asistentul social nu are dreptul să judece modul de viață al clientului și
trebuie să respecte dorințele și intențiile acestora. Relația cu clientul
interlocutor se referă la clienții care datorită unor situații de maximă
dificultateau fost obligați să intre în relația profesională cu asistentul social
Exersarea de as. soc. cu care este investit reprezintă o activitate
terapeutică.

Pe lângă abordările tradiționale, utilizarea psiho-traumei, consilierii, a

lucrului cu persoane dificile, se va înregistra evoluție pozitivă dacă se
folosesc metode neconvenționale.

Client particular:
În această situație, asistentul social este necesar să-și anunțe colegii de
planurile lui de vizită la domiciliu a unui asemenea client sau de discuția de la
26
birou sau din alt loc. De o extremă utilitate sunt codurile referitoare la
comportamentul clientului violent. Transmiterea codificată a mesajelor în caz
de urgență (dosar roșu) contribuie la intervenirea rapidă a poliției și salvarea
asistentului social. În cameră cu persoanele violente e recomandatî mișcarea
lentă, evitarea centrului încăperii și observarea fiecărui obiect care nu pare a fi
la loc potrivit.
Pentru a reduce agresivitatea, asistentul social va încerca să evite
sfaturile sau lectura unor texte. Este obligatorie folosirea tehnicii parafrazării
prin care se clarifică ideile și sentimentele clientului. Exemplu: să înțeleg că
(se repetă o parte din mesajul lui).
Asistentul social va induce clientului autocontrolul, reducând obsesia
acestuia referitoare la verificarea din partea acestuia. Este interzisă
exprimarea verbală care ar putea fi interpretată ca o provocare.

Relația cu un client dependent de drog/alcool/substanțe chimice:

Efectele alcoolismului:
- Halucinații
- Nu se poate opri
- Modificări ale memoriei
- Singurătatea
- Neglijența
- Modificări ale ritmului noapte/zi a orelor de somn

Probleme inter-persoanale – servicii:

- Problem financiare
- Prieteni
- Copii
27
Probleme generale:
- Rezerve – ascunde sursele:
- Atacarea organelor vitale

Probleme psihice:
- iritabilitate
- violența
- pierderea echilibrului
- tremurături

Lista indicilor alcoolismului:

- Dependența progresivă de alcool
- Găuri negre în memorie
- Pierderea noțiunii de timp
- Preferarea singurățiții
- Nevoia de a bea în următoarea dimineață
- Neglijența aspectului exterior

Grup anonim:
Sunt două modalități eficiente de abordare terapeutică a alcoolsimului:
- GAA
- Cluburile alcoolicilor

Grupuri AA:

28
 Asociația AA a fost înființată în 1935 în SUA și s-a extins în toată
lumea, reușind să organizeze o adevărată rețea de grupuri terapeutice pentru
alcoolici.

Cei 12 pași ai alcoolicilor:

1. Am admis că eram neputincioși în fața alcoolismului
2. Am ajuns la credință că o putere superioară ne-ar putea reda
sănătatea mintală
3. Am hotărât să ne lăsăm voința în grija lui Dumnezeu așa cum și-l
închipuie fiecare dintre noi
5. Am făcut fără teamă un inventar moral amănunțit al propriei
persoane
6. Am consimțit fără rezervă că Dumnezeu o să ne scape de aceste
defecte de caracter
7. Cu umilință I-am cerut să ne îndepărteze de defecte
8. Am întocmit o listă cu toate persoanele cărora le-am făcut rău și am
consimțit să separăm acest rău
9. Ne-am reparat greșelile direct față de acele persoane acolo unde a
fost cu putință
10. Ne-am recunoscut greșelile de cum ne-am dat seaam de ele
11.
12. După ce am trăit o trezire spirituală, am încercat să transmitem
mesajul altor alcoolici și să punem în aplicare acest principiu în toate
domeniile vieții noastre.

Strângerea datelor – obținerea infrormațiilor despre client:

29
 Evaluarea inițială = activități intelectuale de interpretare și
conceputalizare a acestor date.
Asistentul social utilzează în această etapă cunoștințe de psihologie
aplicată, sociologie, drept, economie, etc. el va interpreta concepte, valori,
corespunzător unor cadre teoretice bine definite.
Dimensiunea politică – opțiune, decizii personale.
Dimensiunea familială – interacțiunea între membrii
Dimensiunea socială – interacțiunea cu grupul de prieteni și colegi,
aportul la comunitate, setul de relații, status-uri obținute de subiect, identitate
etnică.

Tehnica Istoricul Social:

1. Informațiile de identificare: numele, adresa, statut marital, etc.
2. Motivul întocmirii istoricului: prezentarea succintă a problemei
subiectului
3. prezentarea familiei subiectului
4. prezentarea stării de sănătate fizice și mentale
5. Relevarea educației intelectuale a subiectului
6. Prezentarea capacității subiectului de a rezolva problem
7. Situația economic și prezentarea situației emoționale ale subiectului
8. prezentarea situației de locuit și de transport
9. Capacitatea subiectului de a securiza propria familie

10. Impresii ale asistentului social despre informațiile oferite de

subiect:

30
 11. plan succinct de intervenții – acest istoric coincide cu sutdiul de caz
(ex. Istoric: scopul istoricului social este de a trasmite altor specialiști
inormații relevante despre un anumit client).

Raportul de evaluare socială și istoricul social adesea pregătit de

asistenții sociali se practică în contrast cu un raport pregătit cu un medic ce se
bazează pe funcționare fizică, raportul pregătit de un asistent social
profesionist se bazează pe funcționarea socială.
Majoritatea rapoartelor conțin două tipuri de informații:
-fapte sociale
-evaluarea asistenului social despre sursele acelor fapte

Un raport bun este caracterizat de calitățile prezentate în lista

următoare:
1. Scurtime - raportul trebuie să precizeze ce este necesar celor ce-l
vor folosi
2. Simplitate - este necesară alegere cuvintelor celor mai puțin
complicate
3. Utilitate - este necesară păstrarea scopului raportului în minte în
timp ce este pregătit
4. Organizare - util să se folosească numeroase titluri pentru a grupa
informațiile în categoriile actuale

Grila istoricului social:

A V L F Ș S
n ârst ocalitat amili coala tarea de
a ea a sănatat
31
 e
1 1 0 B M - N
97 ani acău ama aștere
6 18 normal
ani ă
T
ata
21
ani
2 1 1 B S - -
97 an acău e
7 naște
Ioan
a
3 1 2 B - - -
97 ani acău
8
4 1 3 F S - S
97 ani ocșani e pitaliza
9 naște re 3
Vasil zile
e pentru
asm
bronșic
5 1 4 F T G S
98 ani ocșani ata rădiniț pitaliza
0 înce re
32
 pe să ă câteva
bea zile
pentru
asm

Matricea ciclului de viață:

M 0 2 5 8 1 1
embrii -1 -4 -7 -12 3-17 8-20
familiei ani ani ani ani ani ani
M
aria
(b
unica)
Io
n
(t
ata)
Iu
lia
(
mama)
Io X
nel
(f
iul)
C X

33
ătălin
(f
iu)
L X
ucia
(f
iica)

Mecanismul apărării egoului:

Reprezintă o parte din teoria psiho-dinamică referitoare la structuri ale
sentimentelor, atitudinilor, gândurilor care sunt relativ involuntare și care
determină răspuns la perceperea pericolelor psihice.
O folosire improprie a acestor mecanisme împiedică soluționarea
problemelor clientului, mai ales dacă acesta prezintă tulburări de
personalitate. Adesea clienții declanșează mecanismul de auto-apărare prin
utilizarea:
- raționalizării: care presupune justificarea unui comportament
inadecvat prin conștientizarea unui argument. Ex: părintele care își abuzează
copilul fizic argumentând astfel: „singurul lucru pe care îl înțelege copilul
este frica, de aceea trebuie bătut”.
- distorsiunea adevărului: nu echivalează cu minciuna pentru că
mecanismele de auto-apărare sunt atât de des folosite încât subiectul încearcă
în mod deliberat să fabrice un fals mecanism de protecție. Ex: consumul de
substanțe chimice, alcool.

Planificare și contract:

34
 În timpul acestei etape, asistentul social și clientul implicați pe
colectarea datelor și evaluarea inițială, vor încheia un acord asupra
obiectivelor intervenției și asupra unui plan care să permită realizarea
acestuia.
În această etapă, asistentul social va trebui să respecte în mod specific
dreptul la auto-determinare a clientului. În acest sens, îl va informa asupra
impactului tuturor deciziilor și asupra semnificațiilor acestora în viața
clientului.

1. Selectarea obiectivelor:
Deși în relația cu clientul, asistentul social ajunge la un acord cu privire
la obiectivul urmărit, totuși mulți clienți întâmpină dificultăți în a selecta
obiectivele intervenției și ajutorului.
Principiul auto-determinării precizează dreptul clientului de a decide
asupra problemei care prezintă motivația intervenției sau ajutorul asistentului
social. Nu este etic să influențăm clientul spre orientare sau schimbare pe care
nu o înțelege.
Următoarele idei conduc spre selectarea corectă a priorității necesare
formulării obiectivelor:
- întocmirea unei liste de probleme indentificate de client;
- întocmirea unei liste de probleme indentificate de asistentul social
și alți profesioniști
- se clasifică și se grupează acele probleme în combinări logice care
permit corelarea lor;
- se cere clientului să ierarhizeze problemele în funcție de importanța
și urgența lor;
- se explică punctele de vedere ale asistentului social
35
 Asistentul social și clientul răspund de ierarhizarea realizată punându-și
următoarele întrebări:
„Care dintre problemele enunțate au o semnificație deosebită pentru
situația clientului?”
„Care dintre problemele enunțate pot genera consecințe negative dacă
nu sunt rezolvate?”
„Care problemă poate fi schimbată și soluționată cu investiții moderate
de timp, efort și bani?”
Se aplică, în final, regula celor 3, alegându-se 3 probleme de maximă
urgență.

Identificarea problemelor:
Este considerat de specialiști un mini-contract deoarece prin această
tehnică se dezvăluie natura problemei clientului.
Se folosește în situațiile următoare:
1. când clientul a fost determinat de autorități să solicite ajutor
profesional;
2. când clientul a solicitat servicii sociale, iar asistentul social a
reconsiderat oportună gama de probleme datorită redefinirii acestora

iar asistentul social a reconsiderat oportună gama de probleme datorită

redefinirii acestora.
Identificarea problemei reclamă, 5 aspecte:
1. explicarea de către asistentul social a avantajelor și discuțiilor
profesionale oferindu-se exemple despre genul de ajutor care poate fi acordat
2. clientul este întrebat dacă interesul explorativ poate prezenta o
valoare pentru el, în cazul răspunsului se identifică motivul răspunsului
36
 3.dacă clientul e de acord și programează alte întâlniri este bine, dacă
este împotriva cooperării asistentul social își va exprima îngrijorarea .
Ex: „eu vă înțeleg dorința, dar îmi exprim îngrijorarea/ dorința de a
menține legătura. Explic acest lucru prin...”.
4.procesul de identificare a problemelor începe cu două aspecte
prioritare, clientul trebuie să fie întrebat permanent dacă este de acord si dacă
are vreo neînțelegere.
5. asistentul social poate clarifica relația sa în cazul în care clientul va
identifica semne clare de neînțelegere a problemelor sale.

Mecanismul apărării ego-ului

Reprezintă o parte din teoria psiho-dinamică care se referă la
sentimente, atitudini, gânduri care sunt relativ involuntare și care determină
răspuns la perceperea proceselor psihice.
O folosire improprie a acestui mecanism impiedică soluționarea
problemelor clientului mai ales dacă acesta prezintă tulburări de personalitate.
Adesea clientul declanșează mecanismul de auto-apărare prin utilizarea
raționalizării care presupune justificarea unui comportament inadegvat prin
conștientizarea unui argument.
Părintele care își abuzează copilul fizic. Argument astfel: "Singurul
lucru pe care îl înțelege copilul, este frica, de aceea trebuie bătut".
Distorsiunea adevărului nu echivalează cu minciuna pentru că
subconștientele de auto-apărare sunt atât de des folosite încât subiecții
încearcă în mod deliberat să fabrice un fals mecanism de protecție.
Ex: Subiectul dependenți de substanțe chimice va găsi un fals motiv.
Mecanismul proiectării mentale folosite de subiectul care consideră că
alții sunt responsabili, că el are un comportament inadecvat.
37
 Ex: individ care ... tineri da vina pe victime.
Izolarea Socială : Mecanismul ce protejează individul de ... sau
dezamăgiri adesea asociat cu izolare emoțională.
ex: Copii mutați dintr-o casă în alta.
Intelectualizarea: pentru utilizarea unor concepte abstracte cu o
modalitate de a evita sentimentele negative. Un individ care a pierdut o slujbă
pentru care era foarte bine pregatit se protejează oferind argumentul inflație și
condițiile sociale nefavorabile.
Planificarea și contract
1.-selectarea și formularea obiectivelor
-identificarea problemelor
-. selectarea obiectivelor
-. formularea obiectivelor
2. Contractul scris
3.Planificarea și caracterizarea reprezintă a treia etapă a procesului de
schimbare.
In timpul acestor etape a asistentul social și clientul, implicați deja în
colectarea datelor și în evaluarea inițială vor înlocui un acord asupra
obiectivelor intervenite asupra unui plan care să permită realizarea acestora.
In această etapă asistentul social va trebui să respecte în mod special
dreptul la auto-determinare
Deși în relația sa cu clientul , asistentul social ajunge ca un acord cu
privire la obiectivul urmărit, mulți clienți întâmpină dificultăți în a selecta
obiectivele intervenite și ajutorul.
Principiul auto- determinării precizează dreptul clientului asupra
problemei care reprezintă motivația intervenției sau ajutorul asistentului
social.
38
 Nu este etic să influențăm clientul spre o orientare sau schimbare pe
care nu o înțelege. Următoarele idei spre selectarea corectă a priorității
necesare formulării obiectivelor:
1. întocmirea unei liste de probleme identificate de către client
2. întocmirea unei liste de probleme identificate de asistentul social
3. se clarifică și se grupează aceste probleme în consensuri logice care
permit observarea corelațiilor
4. se cere clientului să verbalizeze problemele în funcție de importanța
și urgența lor
5. se explică punctul de vedere al asistentului social .
Asistenți social si clientul discută despre .... realizate răspunzând la
următoarele întrebări:
- Care dintre problemele enunțate cu semnificație deosebită pentru
asistentul-client ?
-care dintre problemele enunțate pot genera consecințe negative dacă
nu sunt rezolvate?
Care problema poate fi solicitată și soluționată cu o investiție moderată
de trup, efort și bani.
6. se aplică regula celor trei, alegând o problemă de maximă urgență.
Identificarea problemelor
... de specialiști un mini contract deoarece prin această tehnică se
dezvăluie natura problemei clientului și se folosește în situațiile următoare:
- când clinetul a fost determinat de autorități să solicite ajutor
profesional.
- când clientul a solicitat servicii sociale și asistentul sicial a
considerat optimă extinderea gamei de servicii datorită definirii problemelor.
Identificarea problemei incude 5 etape:
39
 - explicarea de către as. soc. a ... ... profesionale oferindu-se exemple
despre gen, de ajutor care poate fi acordat;
- clientul întrebat , dacă consideră că intern explică ..................
- (nu mai erau enumerate)

Formularea obiectivelor
Un obiectiv corect ales răspunde la întrebările: Cine?, Ce face?, Cu ce
mijloace?, În ce condiții?, Când?.
Un exemplu de obicetiv pregătit de un asistent social care lucrează în
spital.
Ex: Un asistent trebuie să determine cel puțin 80% din pacineții
internați sau membrii familiilor acestora care să primească bilet de ieșire.

40