Floare Albastra

de Mihai Eminescu
Poiezia ,,Floare Albastra" scrisa in 1872 de Mihai Eminescu si publicata in
acelasi an in ,,Convorbiri literare" este o creatie eminesceana ce se incadreaza
in romantism datorita atitudini poieziei si motivelor predilecte precum
-iubiri - naturii , dar si conditiei omului de geniu.
In primul rand poiezia se incadreaza mai multor specii literare precum :
- poem filosofic - egloga si - elogie.
In al doilea rand poiezia este o dezvoltare pe un motiv european ce isi are
punctul de plecare din mitul Romantic al aspiratiei idealului catre fericire
intalnit la scriitorul german Novalis.
In creatia eminesceana ,,Albastru" semnifica culoarea infinitului iar ,,Floarea"
semnifica viata si iubirea.
Poiezia are o compozitie romantica fiind structurata in jurul unor serii de
opozitii :
eternitate - viata, masculin - feminin , vis - realitate , geniu - fiinta terestra ,
Emblematic pentru tema iubirii si a naturi cadrul natural se realizeaza prin
motive frecvent intalnite la Eminescu , codrul , izvoare , prapastia.
Tema geniului este evidentiata prin diferitele ipostaze umane sau portrete
spirituale care se asociaza celor doua lumi
Titlul fixeaza simbolul central un motiv romantic de circulatie europeana ce
sugereaza aspiratia spre fericire prin iubire. Cele 14 strofe alcatuiesc cele 4
secvente poetice prin alternanta a doua planuri, cosmic si terestru in dialogul
celor doua voci lirice cea masculina si cea feminina.
Prima secventa storfele 1-3 reprezinta monologul fetei care descrie lumea rece
a geniului.
Universul spiritual in care geniul este izolat se configureaza prin enumerarea
simbolurilor eternitatii , ale mortii.
,,Iar te-ai cufundat in stele
si in nori si-n ceruri nalte?"
Aspiratia spre cunoasterea absoluta este definita de timpul infinit.
A doua secventa o regasim in strofa a patra si reprezinta meditatia barbatului
reactia indragostitului la represurile fetei desi recunoaste adevarul din vorbele
ei, el se detaseaza cu ironie.
Secventa a treia reprezinta strofele 5-12 si este cea mai ampla de data aceasta
fata este cea care adreseaza chemarea la menirea iubirii in spatiul terestru.
Codrul natural se realizeaza prin motive romantice frecvent intalnite in linia lui
Eminescu. Idealul de iubire se proiecteaza intr-un paradis terestru.
Codrul obiectiv al idilei se incheie cu despartirea.
A patra si ultima secventa poetica strofele 13-14 contine a doua interventie a
vocii masculine si reprezinta meditatia barbatului asupra iubirii trecute pe care
o proiecta de aceasta data in idee si iubire.
,,Si te-ai dus dulce minune
Si-a murit iubirea noastra"
Muzicalitatea trista a poemului este sustinuta de elementele de porodie,
rima imbratisata, ritm trohaic, marimea versului de 7-8 silabe,
In concluzie poiezia ,,Floare Albastra" reprezinta o capodopera a creatiei
eminesciene din perioada de tinerete care anticipeaza marile teme si idei
poetice de mai tarziu.