Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Coordonator:
Lect. Univ.drd. Tănăsoiu Nicolae
Student:
Cristescu Oana Cristina
Grupa 5
Anul 2013-2014
1
CUPRINS
Capitolul I – Libertatea concurenţei în economia de piaţă
1.1 Noţiunea de concurenţa………………………………………………………...3
1.2 Concurenţa licită şi concurenţa ilicită………………………………………..3-4
Capitolul II – Protecţia împotriva practicilor anticoncurenţiale şi a concentrărilor
economice
2.1 Interdicţia practicilor anticoncurenţiale……………………………………...5-6
2.2 Limitarea concentrării economice……………………………………………...6
2.3 Supravegherea concurenţei.Consiliul concurenţei……………………………..7
2.4 Sancţionarea practicilor anticoncurenţiale si a incălcării limitelor legale ale
concentrării economice………………………………………………………7-8
Capitolul III – Protecţia împotriva concurenţei neloiale
3.1 Noţiunea de concurenţă neloiala………………………………………………..8
3.2 Actele şi faptele considerate de lege manifestări ale concurenţei neloiale…8-10
3.3 Sancţionarea actelor şi faptelor de concurenţa neloiala…………………...10-11
Capitolul IV – Protecţia împotriva practicilor incorecte ale comercianţiilor in
relaţia cu consumatorii
4.1 Precizări prealabile……………………………………………………………11
4.2 Noţiunea de practici ale comercianţilor in relaţia cu consumatorii…………...11
4.3 Practicile comerciale incorecte……………………………………………..…12
4.4 Sancţionarea practicilor comerciale incorecte………………………………...12
Speţă…………………………………………………………………...…..13-14
2
Capitolul I – Libertatea concurenţei in economia de piaţă
1.1 Noţiunea de concurenţă
În economia de piaţa,forma modernă de organizare a activitaţii
economice,agenţii economici acţionează în mod liber, pe baza proprietăţii private
şi în concordanţă cu legea cereriii şi ofertei.
Între agenţii economici care produc aceleaşi mărfuri ori servicii exista o
lupta permanentă pentru atragerea clienteli pentru mărfurile şi serviciile oferite pe
piaţă.
Concurenţa este definită ca o confruntare între agenţii economici pentru
câştigarea şi conservarea clientelei, în scopul rentabilizării propriei activităţi1.
Având în vedere rolul pozitiv, stimulativ, pe care îl are concurenţa in
activitatea economică, legea trebuie să instituie cadrul juridic necesar pentru
manifestarea acesteia2. În acest sens, însaşi Constituţia României prevede ca statul
trebuie să asigure ,,libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale,crearea
cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie” (art. 135).
Prin legi speciale sunt stabilite limitele în care trebuie să se manifeste libera
concurenţă, precum şi consecinţele pe care le au încălcările acestor limite legale.
6
Protecţia, menţinerea şi stimularea concurenţei şi a unui mediu concurenţial
normal se asigură de către Consiliul concurenţei.
Potrivit legii, Consiliul concurenţei este autoritatea administrativă,
autonomă, cu personalitate juridică, în domeniul concurenţei.
Consiliul concurenţei are ca principale atribuţii: efectuează, la iniţiativa ori
în urma unei plângeri, sesizări sau notificări, investigaţiile privind cazurile de
practici anticoncurenţiale şi concentrari economice şi ia deciziile necesare în
cazurile de încalcare a legii; efectueaza din proprie iniţiativă investigaţii utile
pentru cunoaşterea pieţei; sesizeaza Guvernul asupra existenţei unei situaţii de
monopol şi propune măsurile necesare pentru remedierea disfuncţionalităţilor
constante; urmăreşte aplicarea reglementărilor legale incidente în domeniul
concurenţei (art. 26 din lege).
9
A se vedea Petre Poruţiu, op. cit., vol. I, p. 272.
10
Asupra materiei, a se vedea Octavian Căpăţînă, Dreptul concurenţei comerciale,
Concurenţa neloială, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1994, p. 15 şi urm.
11
A se vedea: Ion L. Georgescu, op. cit., vol. I., p. 587 şi urm; Y. Guyon, op. cit., vol. I,
p. 513-516.
8
a produce confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant (art. 5 din lege). 12
Legea nu cere existenţa intenţiei de a prejudicia.13
Intră în aceeaşi categorie şi producerea în orice mod, importul, exportul,
depozitarea, punerea în vânzare sau vânzarea unor mărfuri purtând menţiuni false
privind brevetele de invenţii, originea şi caracteristicile mărfurilor, precum şi cu
privire la numele producătorului sau comerciantului, în scopul de a introduce în
eroare pe ceilalţi comercianţi şi pe beneficiari (art. 5 din lege).14
b)Denigrarea. Acest act de concurenţă neloială constă în comunicarea sau
răspândirea,de către un comerciant, de afirmaţii mincinoase asupra unui concurent
sau asupra mărfurilor sale, afirmaţii de natură să dăuneze bunului mers al activităţii
comerciantului lezat (art. 4 din lege).
Comunicarea făcută confidenţial este socotită un act de concurenţă neloială
numai când autorul comunicării ştia că faptele nu corespund adevărului.
c)Dezorganizarea. Acest act de concurenţă neloiala constă în destabilizarea
activităţii comerciantului rival. El poate consta în oferirea serviciilor de către
salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent ori acceptarea unei asemenea
oferte ori în dezvăluirea de către salariatul unui comerciant a unor date secrete
privind activitatea acestuia catre un concurent sau în oferirea, promiterea - mijlocit
sau nemijlocit – de daruri ori alte avantaje salariatului unui comerciant sau
reprezentanţiilor acestuia, pentru ca prin purtarea neloială să poată afla procedeele
sale industriale et. (art. 4 din lege).
d)Acapararea clentelei prin oferirea unor avantaje. Acest act de concurenţă
neloială constă în încheierea unor contracte prin care un comerciant asigură
predarea unei mărfi sau executarea unei prestaţii în mod avantajos, cu condişia
aducerii de către client a altor cumpărători, cu care comerciantul ar urma să încheie
contracte asemănătoare (art. 4 din lege).
12
Se consideră act de concurenţă neloială întrbuinţarea în comerţ a unei firme, embleme
sau ambalaj de natură a produce confuzie, indiferent de faptul dacă produsul comercializat ar
putea fi identic, cum sunt în general apele gayoase (Cas. III, dec. Nr., 2110/1936, în Practică
judiciară în materie comercială, vol. I, p. 180). A se vedea şi (T.M.B., s. Com., sent. civ.) nr.
284/1994, în RDC nr. 5/1994, p. 67, cu Notă de Ion Băcanu.
13
Cas. I, dec., nr. 846/1945, în Practica judiciară în materie comercială, vol. I, p. 181.
14
A se vedea Ion Schiau, Al. M. Marin, Producerea confuziei prin utilizarea unor
elemente incorporale, în RDC nr. 10/2002, p. 124 şi urm.
Cu privire la exercitarea pe cont propriu de către salariat a unei activităţi similare cele
desfăşurate în baza unui contract de muncă, a se vedea Octavian Căpăţînă, Regimul juridic al
unor fapte de concurenţă neloială, în RDC nr. 2/1995, p. 149 şi urm.
9
Intră în aceeaşi categorie şi încheierea de contracte prin care cumpărătorul ar
urma să primească un premiu, care depinde exclusiv de tragerea la sorţi sau de
hazard (art. 4 din lege).15
20
M. Of. nr. 410 din 25 iulie 2001.
21
A se vedea I. Mira, Comentariu privind infracţiunea de concurenşă neloială, în Dreptul
nr. 8/2000, p. 116 şi urm.Cristian Paraschiv, Infracţiunea de concurenţă neloială, în Dreptul nr.
3/1997, p. 63 şi urm.
Cu privire la răspunderea penală a persoanelor juridice, a se vedea Leea nr. 278/2006
privind modificarea codului penal (M. Of. nr. 601 din 12 iulie 2006).A se vedea Mihai Adrian
Hotca, Codul penal, Comentarii şi expediţii, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 284 şi urm.
22
M. Of. nr. 899 din 28 decembrie 2007. Legea a fost modificată prin Legea nr. 130/2010
(M. Of. nr. 453 din 02 iulie 2010).A se vedea Vasile Pătulea, Modificarea reglementărilor
referitoare la combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia lor cu consumatorii,
în Dreptul nr. 4/2008, p. 30 şi urm.
11
Potrivit legii, o practică comercială este incorectă dacă este contrară
cerinţelor diligenţei profesionale ori deformează sau este susceptibilă să deformeze
în mod esenţial comportamentul economic al consumatorului mediu la care ajunge
sau căruia i se adresează ori al membrului mediu al unui grup, atunci când o
practică comercială este adresată unui anumit grup de consumatori (art. 4 din lege).
Practicile comerciale incorecte pot fi practici comerciale înşelătoare sau
practici comerciale agresive.
a)Practicile comerciale înşelătoare. Ele pot fi acşiuni înşelătoare sau
omisiuni înşelătoare (art. 5 din lege).
Practica comercială este considerată ca fiind o acţiune înşelătoare dacă
aceasta conţine informaţii false sau induce în eroare consumatorul mediu cu privire
lla caracteristicile produsului, preţul produsului, drepturile consumatorului etc.
Practica comercială este considerată ca fiind omisiune înşelătoare dacă
omite o informţie esenţială necesară consumatorului mediu pentru luarea unei
decizii de tranzacţionare în cunoştinţă de cauză.
b)Practici comerciale agresive. O practică comercială este socotită agresivă
dacă, în contextul prezentării situaţiei de fapt şi ţinând cont de toate caracteristicile
şi circumstanţele, limitează sau comportamentul consumului mediu cu privire la
produs, prin hărţuire,constângere, inclusiv prin utilizarea forţei fizice, care
determină sau este susceptibilă să determine consumatorul să ia o decizie de
tranzacţionare pe care altfel nu ar fi lzat-o (art. 8 din lege).
Speţă
12
Concurentă neloială. Condiţii.
Legea nr.11/1991
13
Legea nr.11/1991(articolele 4 şi 5) şi care vizează competiţia în atragerea şi
captarea prin mijloace neoneste a clientelei agentului economic legal.
În speţă, pârâta, ca agent economic agresiv, este reclamată ca autoare a
răspândirii de afirmaţii depreciative în detrimentul competitorului său, cu scopul de
a-i ştirbi reputaţia, de a-i discredita societatea şi a destabilizării funcţionale a
societăţii rivale. A prezentat în acţiune o serie de acte şi fapte în sprijinul dovedirii
raportului juridic de concurenţă. Recurenta s-a folosit de proba cu martori şi
înscrisuri.S-a constatat că probatoriile nu au justificat susţinerile reclamantei în
dovedirea existenţei unui raport juridic de concurenţă neloială.
Astfel, a prezentat ca fiind căi de dezorganizare a societăţii, coruperea
personalului şi atragerea în întreprinderea agentului economic agresiv precum şi
deturnarea clientelei prin zvonuri nereale privitoare la salarizare. Faptul de
concurenţă neloială se poate consuma doar prin angajarea salariatului unui
concurent, cu scopul dezorganizării activităţii acestuia, provocarea concedierii
unor salariaţi în scopul înfiinţării unei societăţi concurente care să capteze clienţii
acelui comerciant, oferirea serviciilor salariatului exclusiv al unui comerciant
concurentului acestuia, dezorganizarea activităţii ca urmare a deturnării clientelei.
Or, în speţă, nu a fost dovedită consumarea faptelor invocate pentru a sta la
baza unui raport juridic de concurenţă neloială.Este ştiut că nu orice fel de
concurenţă este neloială,nu orice fel de concurenţă este ilicită, situaţie faţă de care
nu oricine în oice imprejurare poate invoca faptele sau actele concurenţiale ca fiind
neloiale sau ilicite.
Reclamanta nu a făcut dovada finalităţii faptelor invocate, nu a dovedit că
actele de deturnare a clientelei şi de corupere a salariaţilor, unul de a fi angajat la
societatea agresivă, altul de a furniza documente, cum ar fi contractul încheiat cu
Energoconstrucţia, au avut ca bază şi finalitate dezorganizarea societăţii. Cât
despre modul cum a fost organizată şi s-a desfăşurat licitaţia pentru asigurarea
pazei SC A. SA şi condamnarea salariatului societăţii agresive, acestea au fost
fapte şi acte care nu fac obiectul raportului juridic de concurenţă neloială ci ele au
fost soluţionate, conform legilor speciale, aşa cum de altfel a şi demonstrat
reclamanta prin depunerea la dosar a sentinţei civile nr.470 din 24 martie 2000 a
Judecătoriei Strehaia şi a sentinţei penale nr.1261/2000 a Judecătoriei Drobeta
TurnuSeverin.
În speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art.2 coroborat cu art.4 şi 5
din Legea r.11/1991, astfel că hotărârea pronunţată de instanţa de apel,este legală şi
temeinică, motiv pentru care conform dispoziţiilor art.321 proc.civ., recursul a fost
respins.
Concluzie
14
Obligaţia profesională a comerciantului de exercitare a comerţului în
limitele concurenţei loiale este reglementată de art. 1 din Legea nr. 11/1991
privind combaterea concurenţei neloiale în care se dispune pentru comercianţi că
sunt obligaţi să îşi exercite activitatea cu bună-credinţă şi potrivit uzanţelor
cinstite cu respectarea intereselor consumatorilor şi a cerinţelor concurenţei
loiale, precum şi de art. 1-2 din Legea concurenţei nr. 21/1996, în care se
precizează că această lege are drept scop protecţia, menţinerea şi stimularea
concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal, în vederea promovării intereselor
consumatorilor.
Instituirea unei asemenea obligaţii profesionale pentru comercianţi a avut
drept scop protecţia unor interese generale ale societăţii (protecţia relaţiilor
sociale de concurenţă, protecţia economiei de piaţă, protecţia consumatorilor)
dar şi protecţia însăşi a comercianţilor.
Dreptul la libera concurenţă impune ca exercitarea acestuia să se facă în
limitele conferite de lege, orice încălcare a obligaţiei de concurenţă licită fiind o
depăşire abuzivă a exercitării dreptului menţionat.
15