UNIVERSITATEA CRESTINA “DIMITRIE CANTEMIR”

Facultatea de Management Turistic si Comercial

Exercitarea comerţului in limitele concurenţei licite

Coordonator:
Lect. Univ.drd. Tănăsoiu Nicolae
Student:
Cristescu Oana Cristina
Grupa 5

Anul 2013-2014

1
 CUPRINS
Capitolul I – Libertatea concurenţei în economia de piaţă
1.1 Noţiunea de concurenţa………………………………………………………...3
1.2 Concurenţa licită şi concurenţa ilicită………………………………………..3-4
Capitolul II – Protecţia împotriva practicilor anticoncurenţiale şi a concentrărilor
economice
2.1 Interdicţia practicilor anticoncurenţiale……………………………………...5-6
2.2 Limitarea concentrării economice……………………………………………...6
2.3 Supravegherea concurenţei.Consiliul concurenţei……………………………..7
2.4 Sancţionarea practicilor anticoncurenţiale si a incălcării limitelor legale ale
concentrării economice………………………………………………………7-8
Capitolul III – Protecţia împotriva concurenţei neloiale
3.1 Noţiunea de concurenţă neloiala………………………………………………..8
3.2 Actele şi faptele considerate de lege manifestări ale concurenţei neloiale…8-10
3.3 Sancţionarea actelor şi faptelor de concurenţa neloiala…………………...10-11
Capitolul IV – Protecţia împotriva practicilor incorecte ale comercianţiilor in
relaţia cu consumatorii
4.1 Precizări prealabile……………………………………………………………11
4.2 Noţiunea de practici ale comercianţilor in relaţia cu consumatorii…………...11
4.3 Practicile comerciale incorecte……………………………………………..…12
4.4 Sancţionarea practicilor comerciale incorecte………………………………...12

Speţă…………………………………………………………………...…..13-14

2
 Capitolul I – Libertatea concurenţei in economia de piaţă
1.1 Noţiunea de concurenţă
În economia de piaţa,forma modernă de organizare a activitaţii
economice,agenţii economici acţionează în mod liber, pe baza proprietăţii private
şi în concordanţă cu legea cereriii şi ofertei.
Între agenţii economici care produc aceleaşi mărfuri ori servicii exista o
lupta permanentă pentru atragerea clienteli pentru mărfurile şi serviciile oferite pe
piaţă.
Concurenţa este definită ca o confruntare între agenţii economici pentru
câştigarea şi conservarea clientelei, în scopul rentabilizării propriei activităţi1.
Având în vedere rolul pozitiv, stimulativ, pe care îl are concurenţa in
activitatea economică, legea trebuie să instituie cadrul juridic necesar pentru
manifestarea acesteia2. În acest sens, însaşi Constituţia României prevede ca statul
trebuie să asigure ,,libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale,crearea
cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie” (art. 135).
Prin legi speciale sunt stabilite limitele în care trebuie să se manifeste libera
concurenţă, precum şi consecinţele pe care le au încălcările acestor limite legale.

1.2 Concurenţa licită şi concurenţa ilicită

În economia de piaţă, exercitarea concurenţei constituie un drept al oricărui

agent economic. Ca orice drept recunoscut şi protejat de lege, dreptul la concurenţă
trebuie exercitat cu bună credinţa, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi
agenţi economici, şi cu respectarea legii şi a bunelor maniere. Numai dacă
exercitarea concurenţei are loc în aceste limite, concurenţa este licită sau loială şi,
deci, ea este ocrotită de lege.
În cazul exercitării abuzive a dreptului la concurenţă, a folosirii de mijloace
nepermise de lege pentru atragerea clentelei, concurenţa este ilicită şi, în
consecinţă,este interzisă. Întrucât o asemenea exercitare a concurenţei este
păgubitoare pentru agenţii economici lezaţi, cât şi pentru insăşi desfăşurarea
activităţii comerciale în ansamblul ei, legea instituie anumite măsuri menite să
înlature consecinţele pagubitoare.
Concurenţa este protejată de lege sub un dublu aspect3.
1
A se vedea Octavian Căpăţână, Noţiunea concurenţei comerciale, în RDC nr. 1/1992, p.
31. A se vedea si Ion L.Georgescu, op. cit. , vol. I , p. 585.
2
A se vedea Y. Guyon, op. cit. , vol. I, p. 867.
3
A se vedea Octavian Căpăţână, op. cit., în RDC, nr. 1/1992, p. 32-33.
3
 Pe de o parte, legea reprimă înţelegerile şi practicile anticoncurenţiale,
monopoliste, care periclitează existenţa concurenţei. Această protecţie este
asigurată prin Legea nr. 21/1996 asupra concurenţei4.
Pe de altă parte, legea are în vedere sancţionarea folosirii unor mijloace
nelicite de atragere a clientele (concurenţa neloiala). Această protecţie face
obiectul Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale5.
În sfarşit, legea asigură combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor
în relaţia cu consumatorii. Această reglementare face obiectul Legii nr. 363/2007
privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu
consumatorii şi armonizarea reglementarilor cu legislaţia europeană privind
protecţia consumatorilor6.
Ansamblul normelor legale care urmăresc protecţia împotriva practicilor
anticoncurenţiale şi împotriva comportamentului abuziv ai agenţiilor economici în
atragerea clientele formeaza dreptul concurenţei comerciale.7

Capitolul II – Protecţia împotriva practicilor

4
M. Of. Nr. 88 din 30 aprilie 1996. Legea a fost modificată şi completată de mai multe
ori şi apoi republicată in M. Of. nr. 742 din 16 august 2005). Legea, in formă republicată, a fost
modificata si completata prin OUG nr. 75/2010 (M. Of. nr. 490 din 11 iulie 2010), aprobată cu
modificări si completări prin Legea nr. 149/2011, publicată in M. Of. nr 490 din 11 iulie 2011.
5
M. Of. nr. 24 din 30 ianuarie 1991, Legea a fost modificată şi completată prin Legea nr.
298/2001 (M. Of. nr. 313 din 12 iunie 2001). A se vedea Ovidiu Cojocaru, Consideraţii asupra
legii privind combaterea concurenţei neloiale, in Dreptul nr. 7-8/1991 , p. 106 şi urm.
6
M. Of. nr. 899 din 28 decembrie 2007.
7
A se vedea: Yolanda Eminescu, Tratat de proprietate industrială, vol. III, Concurenţa
neloială, Ed. Academiei, Bucureşti, 1984, p. 18-19; Octavian Căpăţînă, Dreptul concurenţei
comerciale, concurenţa onestă, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1993, p. 7 şi urm.; Octavian
Manolache, Regimul juridic al concurenţei în dreptul comunitar, Ed. All, Bucureşti, 1997.
4
 anticoncurenţiale şi a concentrărilor economice

2.1 Interdicţia practicilor anticoncurenţiale

Legea interzice înţelegerile anticoncurenţiale şi abuzul de poziţie dominant.8

Articolul 5 din Legea nr. 21/1996 interzice orice întelegeri, exprese ori
tacite, între agenţii economici sau asociatii de agenţi economici, precum şi orice
decizii de asociere sau practice concertate între aceştia, care au ca obiect sau pot
avea ca effect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei pe piaţa
româneasca sau o parte a acesteia.
Legea are în vedere înţelegerile referitoare la: fixarea concertată, in mod
direct sau indirect, a peţurilor de vânzare sau de cumpărare, a tarifelor, rabaturilor,
adaosurilor, precum şi a oricăror alte condiţii comerciale inechitabile; limitarea sau
controlul producţiei, distribuţiei, dezvoltării tehnologice sau investiţiilor;
împărţirea pieţelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriul
teritorial, al volumului de vânzări şi achiziţii sau pe alte criteria; aplicarea, în
privinţa partenerilor comerciali, a unor condiţii inegle la prestaţii echivalente,
provocând, în acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj în poyiţia concurenţială;
condiţionarea încheierii unor contracte de acceptarea, de către parteneri, a unor
clauze stipulând prestaţii suplimentare care, nici prin natura lo şi nici conform
uzanţelor comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte; participarea, in
mod concertat, cu oferte truncate, la licitaţii sau la orice alte forme de concurs de
oferte; eliminarea de pe piaţă a altor concurenţi, limitarea sau împiedicarea
accesului pe piaţă şi a libertăţii exercitării concurenţei de către alţi agenţi
economici precumşi înţelegerile de a nu cumpăra de la sau de a nu vinde către
anumiti agenţi economici fără o justificare reyonabilă.
Prin art. 6 din Legea nr. 21/1996 este interzisa folosirea în mod abuziv a
unei poziţii dominante deţinute de către unul sau mai mulţi agenţi economici pe
piaţa româneasca sau pe o parte substanţială a acesteia, prin recurgerea la fapte
anticoncurenţiale, care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea comerţului ori
prejudicierea consumatorilor.
Practicile abuzive pot consta în: impunerea, în mod direct sau indirect, a
preţurilor de vânzare sau cumpărare, a tarifelor sau a altor clauye contractual
inechitabile şi refuzul de a trata cu anumiţi furniyori sau beneficiari; limitarea
producţiei, distribuţiei sau dezvoltării tehnologice în dezavantajul utilizatorilor sau
consumatorilor; aplicarea, în privinţa partenerilor comerciali, a unor condiţii
inegale la prestaţii echivalente, provocând în acest fel, unora dintre ei, un
8
A se vedea Octavian Căpăţînă, Noua reglementare antimonopolistă în dreptul
concurenţei, în Dreptul nr. 7/1996, p. 3 şi urm. Idem, Dreptul concurenţei comerciale,
concurenţa patologică, monopolismul, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1993.
5
dezavantaj în poziţia concurenţială; condiţionarea încheierii unor contracte de
acceptarea, de către parteneri, a unor clauze stipulând prestaţii suplimentare care,
nici prin natura lor şi nici conform uzanţelor comerciale, nu au legătură cu obiectul
acestor contracte;realizarea de importuri fără competiţie de oferte şi tratative
tehnico-comerciale uzuale, în cazul produselor şi serviciilor care determină nivelul
general al preţurilor şi tarifelor în economie; practicarea unor preţuri excesive sau
practicarea unor preţuri de ruinare, sub costuri, in scopul înlăturării concurenţiilor
sau vânzarea la export sub costul de producţie, cu acoperirea diferenţelor prin
impunerea unor preţuri majorate consumatorilor interni; exploatarea stării de
dependenţa economică în care se găseşte un client sau furnizor faţă de un asemenea
agent sau agenţi economici şi care nu dispune de o alta soluţie alternativă în
condiţii echivalente, precum şi ruperea relaţiilor contractual pentru singurul motiv
că partenerul refuză să se supună unor condiţii comerciale nejustificate.

2.2 Limitarea concentrării economice

Nevoile dezvoltării sau ale consolidării activităţii comerciale pot impune

gruparea unor agenţi economici pentru a realiya cooperarea şi specializarea în
activitatea comercială.
Potriit art. 10 din Legea nr. 21/1996, concentrarea economică se relizează
prin orice act juridic, care, fie operează transferul proprietăţii sau al folosinţei
asupra totalităţii ori a unei părţi a bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor unui agent
economic, fie are ca obiect sau ca efect să permit unui agent economic ori unei
grupări de agenţi economici de a exercita, direct sau indirect, o influenţă
determinant asupra unui alt agent economic sau mai multor alţi agenţi economici.
Cu privire la regulile autonome şi societaţiile comerciale cu capital de stat,
Legea nr. 15/1990 permite asocierea între aceşti agenţi economici sau cu terţe
persoane juridice sau fizice, române sau străine, în scopul creării de noi societăţi
comerciale în condiţiile Legii nr. 13/1990 (art. 35), precum şi asocierea pe bază de
contract de asociere, fără realizarea unei entităţi cu personalitatea juridică (art. 34).
Aceste modalităţi de concentrare a agenţilor economici pot fi folosite şi de
societaţile comerciale constituite în condiţiile Legii nr. 31/1990.
Dreptul de asociere trebuie exercitat potrivit finalitaţii sale. Exercitarea
abuzivă a acestui drept poate avea drept rezultat obstacularea concurenţei.De
aceea, potrivit art. 12 din Legea nr. 21/1996, sunt interzise concentrările economice
care, având ca efect crearea sau consolidarea unei poziţii dominante, conduc sau ar
putea conduce la restrângerea, înlăturarea sau denaturarea semnificativă a
concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia.
2.3 Supravegherea concurenţei. Consiliul concurenţei.

6
 Protecţia, menţinerea şi stimularea concurenţei şi a unui mediu concurenţial
normal se asigură de către Consiliul concurenţei.
Potrivit legii, Consiliul concurenţei este autoritatea administrativă,
autonomă, cu personalitate juridică, în domeniul concurenţei.
Consiliul concurenţei are ca principale atribuţii: efectuează, la iniţiativa ori
în urma unei plângeri, sesizări sau notificări, investigaţiile privind cazurile de
practici anticoncurenţiale şi concentrari economice şi ia deciziile necesare în
cazurile de încalcare a legii; efectueaza din proprie iniţiativă investigaţii utile
pentru cunoaşterea pieţei; sesizeaza Guvernul asupra existenţei unei situaţii de
monopol şi propune măsurile necesare pentru remedierea disfuncţionalităţilor
constante; urmăreşte aplicarea reglementărilor legale incidente în domeniul
concurenţei (art. 26 din lege).

2.3 Sancţionarea practicilor anticoncurenţiale şi a încălcării limitelor legale ale

concentrării economice

Nerespectarea dispoziţiilor Legii nr. 21/1996 atrage după sine răspunderea

civilă, contravenţională sau penală.
a)Raspunderea civilă. Potrivit legii, actele juridice cu caracter monopolist
sunt sancţionate cu nulitatea.
Astfel, orice angajamente, convenţii sau clauze contractuale, fie exprese ori
tacite, publice sau oculte, care se raporteaza la o practică anticoncurenţială
prohibită sunt nule de drept (art. 49 din lege).
Apoi, instanţa judecătorească poate dispune invalidarea contractelor sau
clauzelor contractuale prin intermediul cărora se exploateaza abuziv poziţia
dominantă [art. 7 alin. (1) lit. a) din lege].
În sfârşit, în cazul în care prin practica anticoncurenţială s-a produs un
prejudiciu, persoana vinovată răspunde pentru repararea integrală a prejudiciului
cauzat (art. 61 din lege).
b)Răspunderea contravenţională. Anumite abateri de la dispoziţiile legii sunt
considerate contravenţii şi se sancţioneaza cu amendă: omisiunea notificării unei
concentrării economice; furnizarea de informaţii inexacte sau incomplete;
încălcarea dispoziţiilor legale care interzic înţelegerile care au ca obiect sau pot
avea ca efect practici anticoncurenţiale şi folosirea în mod abuziv a unei poziţii
dominante prin recurgerea la fapte anticoncurenţiale; încheierea unor operaţiuni de
concentrare economică cu încălcarea prevederilor legii etc. (art. 50 şi 51 din lege)
c)Răspunderea penală. Legea califică drept infracţiune participarea
frauduloasă şi în mod determinant a unei persoane fizice la conceperea,
organizarea sau realizarea practicilor monopoliste având drept scop încheierea de
înţelegeri anticoncurenţiale sau abuzul de poziţie dominantă (art. 60 din lege).
7
 Capitolul III –Protecţia împotriva concurenţei neloiale

3.1 Noţiunea de concurenţa neloială

Potrivit legii, comercianţii sunt obligaţi să îşi exercite activitatea cu bună-

credinţa, potrivit uzanţelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor şi a
cerinţelor concurenţiale loiale.
Concurenţa neloială este o formă de concurenţă ilicită.Ea constă în
săvârşirea de către comerciant, în scopul atragerii clientelei, a unor acte şi fapte
care contravin legii, bunelor moravuri în activitatea comercială şi loialităţii
profesionale.9
In sensul Legii nr. 11/1991, constituie concurenţă neloială ,,orice act sau fapt
contrar uzanţelor cinstire în activitatea industrială şi de comercializare a
produselor, de execuţie a lucrărilor, precum şi de efectuare a prestărilor de servicii”
(art. 2 din lege).
Este contrară uzanţelor comerciale cinstite utilizarea în mod neloial a
secretelor comerciale ale unui comerciant prin practici de genul neexecutării
unilaterale a contractului sau utilizării unor proceduri neloiale, abuzului de
încredere, incitării la delict şi achiziţie implică astfel de practici, de natură să
afecteze poziţia comercianţilor concurenţi pe piaţa.10

3.2 Actele şi faptele considerate de lege manifestări ale concurenţei neloiale

Actele şi faptele pe care legea le clafică drept concurenţă neloială sunt

precizate în art. 4 şi 5 din Legea nr. 11/1991.
În doctrină,actele şi faptele care constituie manifestări ale concurenţei
neloiale se clasifică în patru categorii: confuzia, denigrarea, dezorganizarea şi
acapararea clientelei prin oferirea unor avantaje.11
a)Confuzia. Prin confuzie se înţelege orice act prin care un comerciant
foloseşte o firmă, emblemă sau o desemnare specială ori a unor ambalaje de natură

9
A se vedea Petre Poruţiu, op. cit., vol. I, p. 272.
10
Asupra materiei, a se vedea Octavian Căpăţînă, Dreptul concurenţei comerciale,
Concurenţa neloială, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1994, p. 15 şi urm.
11
A se vedea: Ion L. Georgescu, op. cit., vol. I., p. 587 şi urm; Y. Guyon, op. cit., vol. I,
p. 513-516.
8
a produce confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant (art. 5 din lege). 12
Legea nu cere existenţa intenţiei de a prejudicia.13
Intră în aceeaşi categorie şi producerea în orice mod, importul, exportul,
depozitarea, punerea în vânzare sau vânzarea unor mărfuri purtând menţiuni false
privind brevetele de invenţii, originea şi caracteristicile mărfurilor, precum şi cu
privire la numele producătorului sau comerciantului, în scopul de a introduce în
eroare pe ceilalţi comercianţi şi pe beneficiari (art. 5 din lege).14
b)Denigrarea. Acest act de concurenţă neloială constă în comunicarea sau
răspândirea,de către un comerciant, de afirmaţii mincinoase asupra unui concurent
sau asupra mărfurilor sale, afirmaţii de natură să dăuneze bunului mers al activităţii
comerciantului lezat (art. 4 din lege).
Comunicarea făcută confidenţial este socotită un act de concurenţă neloială
numai când autorul comunicării ştia că faptele nu corespund adevărului.
c)Dezorganizarea. Acest act de concurenţă neloiala constă în destabilizarea
activităţii comerciantului rival. El poate consta în oferirea serviciilor de către
salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent ori acceptarea unei asemenea
oferte ori în dezvăluirea de către salariatul unui comerciant a unor date secrete
privind activitatea acestuia catre un concurent sau în oferirea, promiterea - mijlocit
sau nemijlocit – de daruri ori alte avantaje salariatului unui comerciant sau
reprezentanţiilor acestuia, pentru ca prin purtarea neloială să poată afla procedeele
sale industriale et. (art. 4 din lege).
d)Acapararea clentelei prin oferirea unor avantaje. Acest act de concurenţă
neloială constă în încheierea unor contracte prin care un comerciant asigură
predarea unei mărfi sau executarea unei prestaţii în mod avantajos, cu condişia
aducerii de către client a altor cumpărători, cu care comerciantul ar urma să încheie
contracte asemănătoare (art. 4 din lege).

12
Se consideră act de concurenţă neloială întrbuinţarea în comerţ a unei firme, embleme
sau ambalaj de natură a produce confuzie, indiferent de faptul dacă produsul comercializat ar
putea fi identic, cum sunt în general apele gayoase (Cas. III, dec. Nr., 2110/1936, în Practică
judiciară în materie comercială, vol. I, p. 180). A se vedea şi (T.M.B., s. Com., sent. civ.) nr.
284/1994, în RDC nr. 5/1994, p. 67, cu Notă de Ion Băcanu.
13
Cas. I, dec., nr. 846/1945, în Practica judiciară în materie comercială, vol. I, p. 181.
14
A se vedea Ion Schiau, Al. M. Marin, Producerea confuziei prin utilizarea unor
elemente incorporale, în RDC nr. 10/2002, p. 124 şi urm.
Cu privire la exercitarea pe cont propriu de către salariat a unei activităţi similare cele
desfăşurate în baza unui contract de muncă, a se vedea Octavian Căpăţînă, Regimul juridic al
unor fapte de concurenţă neloială, în RDC nr. 2/1995, p. 149 şi urm.

9
 Intră în aceeaşi categorie şi încheierea de contracte prin care cumpărătorul ar
urma să primească un premiu, care depinde exclusiv de tragerea la sorţi sau de
hazard (art. 4 din lege).15

3.3 Sancţionarea actelor şi faptelor de concurenţă neloială

Potrivit Legii nr. 11/1991, comercianţii sunt obligaţi să îşi exercite

activitatea cu bună-credinţă şi potrivit uzanţelor cinstite.16Încălcarea acestei
obligaţii atrage răspunderea civilă, contravenţională ori penală, în condiţiile legii.17
a)Răspunderea civilă. În cazul săvârşirii unui act de concurenţă neloială,
comerciantul vinovat va putea fi obligat să înceteze sau să înlăture actul respectiv
(art. 6 din lege).
În caz de urgenţă, măsurile pot fi luate prin ordonanţă preşedinţială, în
condiţiile art. 581 şi 582 C. Pr. Civ.
După prin săvârşirea actelor şi faptelor de concurenţă neloială prevăzute de
art. 4 sau 5 din lege s-au cauzat daune patrimoniale sau morale, comerciantului
prejudiciat are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile suferite (art. 9 din lege).18
Dreptul la acţiune se prescrie în temen de un an.Acest termen curge de la
data la care păgubitul a cunoscut ori ar fi trebuit sa cunoască prejudiciul şi pe cel
care l-a cauzat, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârşirii faptei (art. 12 din
lege)19
b)Răspunderea contravenţională. Săvârşirea unui act sau fapt prevăzut de
art. 4 din Legea nr. 11/1991 constituie contravenţie, dacă nu sunt săvârşite în astfel
de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracşiuni.
Contravenţia se sancţionează cu o amendă al cărei cuantum este diferenţiat,
în funcţie de abaterea săvârşită.
Sancţiunea se poate aplica şi persoanelor juridice.
Contravenţia se constată, la sesizarea părţii vătămate, de către persoanele
anume împuternicite de camerele de comerţ şi industrie teritoriale sau de Inspecţia
comercială de stat. Amenda este aplicată de agentul constator odată cu
15
A se vedea Ion Turcu, Metode nepermise de stimulare a vânzărilor sau a prestaţiilor
care împiedică rolul liberei concurenţe, în RDC nr. 4/1992, p. 45 şi urm.
16
Dispoziţiile Legii nr. 11/1991 se aplică şi persoanelor fizice sau juridice străine care
săvârşesc acte de concurenţă neloială pe teritoriul României.
17
A se vedea Benonica Vasilescu, Concurenţa neloială sancţionată de Legea nr. 11/1991,
în RDC nr. 10/2007, p. 19 şi urm.
18
Cererea de despăgubiri nu este condiţionată de constatarea prealabilă de către organul
competent a faptelor de concurenţă neloială (CSJ s. Com., dec. Nr. 288/2000, în Dreptul nr.
8/2001, p. 214).
19
A se vedea Gabriel Boroi, Dana Boroi, Consideraţii referitoare la acţiunea în
concurenţă neloială, în Juridica nr. 4/2001, p. 7-8/2001, p. 109 şi urm.
10
constrângerea contravenţiei. Acestor contravenţii le sunt aplicabile dispoziţiile
O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.20
c)Răspunderea penală. Constituie infracţiune de concurenţă neloială
săvârşirea faptelor prevăzute de art. 5 din Legea nr. 11/1991.21
Această infracţiune se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu
amendă.
În sfârşit, acţiunile izvorând dintr-un act de concurenţa neloială sunt de
competenţa tribunalului locului săvârşirii faptei sau în a cărui rază teritorială se
găseşte sediul pârâului sau inculpatului (art. 7 din lege).

Capitolul IV – Protecţia împotriva practicilor incorecte ale

Comercianţilor în relaţia cu consumatorii

4.1 Precizări prealabile

În scopul unei bune functionări a pieţei şi asigurării protecţiei

consumatorilor, a fost adoptată Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor
incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii.22

4.2 Noţiunea de practici ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii

Sunt considerate practici ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii orice

acţiune, omisiune, comportament, demers sau prezentare comercială, inclusiv
publicitate şi comercializare, efectuate de un comerciant, ăn strânsă legătură cu
promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs consumatorilor [art. 2 lit. d) din
lege].

4.3 Practicile comerciale incorecte

20
M. Of. nr. 410 din 25 iulie 2001.
21
A se vedea I. Mira, Comentariu privind infracţiunea de concurenşă neloială, în Dreptul
nr. 8/2000, p. 116 şi urm.Cristian Paraschiv, Infracţiunea de concurenţă neloială, în Dreptul nr.
3/1997, p. 63 şi urm.
Cu privire la răspunderea penală a persoanelor juridice, a se vedea Leea nr. 278/2006
privind modificarea codului penal (M. Of. nr. 601 din 12 iulie 2006).A se vedea Mihai Adrian
Hotca, Codul penal, Comentarii şi expediţii, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 284 şi urm.
22
M. Of. nr. 899 din 28 decembrie 2007. Legea a fost modificată prin Legea nr. 130/2010
(M. Of. nr. 453 din 02 iulie 2010).A se vedea Vasile Pătulea, Modificarea reglementărilor
referitoare la combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia lor cu consumatorii,
în Dreptul nr. 4/2008, p. 30 şi urm.
11
 Potrivit legii, o practică comercială este incorectă dacă este contrară
cerinţelor diligenţei profesionale ori deformează sau este susceptibilă să deformeze
în mod esenţial comportamentul economic al consumatorului mediu la care ajunge
sau căruia i se adresează ori al membrului mediu al unui grup, atunci când o
practică comercială este adresată unui anumit grup de consumatori (art. 4 din lege).
Practicile comerciale incorecte pot fi practici comerciale înşelătoare sau
practici comerciale agresive.
a)Practicile comerciale înşelătoare. Ele pot fi acşiuni înşelătoare sau
omisiuni înşelătoare (art. 5 din lege).
Practica comercială este considerată ca fiind o acţiune înşelătoare dacă
aceasta conţine informaţii false sau induce în eroare consumatorul mediu cu privire
lla caracteristicile produsului, preţul produsului, drepturile consumatorului etc.
Practica comercială este considerată ca fiind omisiune înşelătoare dacă
omite o informţie esenţială necesară consumatorului mediu pentru luarea unei
decizii de tranzacţionare în cunoştinţă de cauză.
b)Practici comerciale agresive. O practică comercială este socotită agresivă
dacă, în contextul prezentării situaţiei de fapt şi ţinând cont de toate caracteristicile
şi circumstanţele, limitează sau comportamentul consumului mediu cu privire la
produs, prin hărţuire,constângere, inclusiv prin utilizarea forţei fizice, care
determină sau este susceptibilă să determine consumatorul să ia o decizie de
tranzacţionare pe care altfel nu ar fi lzat-o (art. 8 din lege).

4.4 Sancţionarea practicilor comerciale incorecte

Utilizarea de către comercianţi a unor practici comerciale incorecte, definite

de lege, constituie contravenţii şi se sancţionează în condiţiile art. 15 din Legea nr.
263/2007.
Odată cu aplicarea amenzii contravenţionale se poate aplica şi sancţiunea
complementară a suspendării activităţii comerciantului până la încetarea practicii
comerciale incorecte.

Speţă

12
Concurentă neloială. Condiţii.
Legea nr.11/1991

Întrucat nu s-a făcut dovada că actele de deturnare a clientelei şi de corupere

a salariaţilor pentru trecerea la societatea agresivă şi furnizarea de documente au
avut ca finalitate dezorganizarea societăţii reclamante, pentru a invoca un raport
juridic de concureţă neloială, rezultă că,în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile
cerute de art. 2 coroborat cu art. 4 si din Legea nr.11/1991.

(Secţia comercială, decizia nr. 1698 din 13 mai 2004)

Reclamanta, Agenţia de Pază P. S. SRL Drobeta Turnu Severin a chemat-o

în judecată pe pârâta SC V. SRL Drobeta Turnu Severin, pentru ca prin hotărârea
ce se va pronunţa să fie obligată să înceteze concurenţa neloială, să fie obligată să
nu intre în obiectivele şi posturile de pază unde prestează servicii.
Judecătoria Drobeta Turnu Secerin a declinat competenţa de soluţionare a
cauzei formulată de reclamantă în favoarea Tribunalului Judeţean Mehedinţi.
Prin sentinţa civilă nr.230 din 24 aprilie 2001, Tribunalul Mehedinţi Secţia
comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea, reţinând că
reclamanta nu a făcut nici o dovadă în susţinerea cererii sale.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel, care a fost respins ca
nefondat de către Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr.951 din 4 octombrie
2001, reţinându-se că acţiunea nu este dovedită. Reclamanta a declarat recurs,
susţinând că instanţa de judecată a restrâns obiectul cererii doar la constatarea
contravenţiei prevăzută de art.4 lit.”h” din Legea nr.11/1991, deşi cererea se
referea la comiterea mai multor acte şi fapte contrare uzanţelor cinstite în
activitatea comercială, prevăzute de art.2 din aceeaşi lege. Astfel a precizat că
societatea pârâtă îi racolează forţa de muncă şi face intervenţii în sensul câştigării
licitaţiilor, anexând o hotărâre a Judecătoriei Strehaia prin care a fost anulată o
astfel de licitaţie, susţinând că această probă este concludentă în demonstrarea
concurenţei neloiale. De asemenea, a invocat sentinţa penală nr.1261/2000 a
Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, potrivit căreia unul dintre angajaţii pârâtei a
fost condamnat în temeiul art.180 alin.(2) C., penal pentru lovirea unui angajat al
reclamantei.

Recursul este nefondat.

Conform dispoziţiilor art.2 din Legea nr.11/1991, constituie concurenţa
neloială, orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea comercială sau
industrială. Aceste practici se materializează prin diferite activităţi enumerate de

13
Legea nr.11/1991(articolele 4 şi 5) şi care vizează competiţia în atragerea şi
captarea prin mijloace neoneste a clientelei agentului economic legal.
În speţă, pârâta, ca agent economic agresiv, este reclamată ca autoare a
răspândirii de afirmaţii depreciative în detrimentul competitorului său, cu scopul de
a-i ştirbi reputaţia, de a-i discredita societatea şi a destabilizării funcţionale a
societăţii rivale. A prezentat în acţiune o serie de acte şi fapte în sprijinul dovedirii
raportului juridic de concurenţă. Recurenta s-a folosit de proba cu martori şi
înscrisuri.S-a constatat că probatoriile nu au justificat susţinerile reclamantei în
dovedirea existenţei unui raport juridic de concurenţă neloială.
Astfel, a prezentat ca fiind căi de dezorganizare a societăţii, coruperea
personalului şi atragerea în întreprinderea agentului economic agresiv precum şi
deturnarea clientelei prin zvonuri nereale privitoare la salarizare. Faptul de
concurenţă neloială se poate consuma doar prin angajarea salariatului unui
concurent, cu scopul dezorganizării activităţii acestuia, provocarea concedierii
unor salariaţi în scopul înfiinţării unei societăţi concurente care să capteze clienţii
acelui comerciant, oferirea serviciilor salariatului exclusiv al unui comerciant
concurentului acestuia, dezorganizarea activităţii ca urmare a deturnării clientelei.
Or, în speţă, nu a fost dovedită consumarea faptelor invocate pentru a sta la
baza unui raport juridic de concurenţă neloială.Este ştiut că nu orice fel de
concurenţă este neloială,nu orice fel de concurenţă este ilicită, situaţie faţă de care
nu oricine în oice imprejurare poate invoca faptele sau actele concurenţiale ca fiind
neloiale sau ilicite.
Reclamanta nu a făcut dovada finalităţii faptelor invocate, nu a dovedit că
actele de deturnare a clientelei şi de corupere a salariaţilor, unul de a fi angajat la
societatea agresivă, altul de a furniza documente, cum ar fi contractul încheiat cu
Energoconstrucţia, au avut ca bază şi finalitate dezorganizarea societăţii. Cât
despre modul cum a fost organizată şi s-a desfăşurat licitaţia pentru asigurarea
pazei SC A. SA şi condamnarea salariatului societăţii agresive, acestea au fost
fapte şi acte care nu fac obiectul raportului juridic de concurenţă neloială ci ele au
fost soluţionate, conform legilor speciale, aşa cum de altfel a şi demonstrat
reclamanta prin depunerea la dosar a sentinţei civile nr.470 din 24 martie 2000 a
Judecătoriei Strehaia şi a sentinţei penale nr.1261/2000 a Judecătoriei Drobeta
TurnuSeverin.
În speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art.2 coroborat cu art.4 şi 5
din Legea r.11/1991, astfel că hotărârea pronunţată de instanţa de apel,este legală şi
temeinică, motiv pentru care conform dispoziţiilor art.321 proc.civ., recursul a fost
respins.

 Concluzie
14
 Obligaţia profesională a comerciantului de exercitare a comerţului în
limitele concurenţei loiale este reglementată de art. 1 din Legea nr. 11/1991
privind combaterea concurenţei neloiale în care se dispune pentru comercianţi că
sunt obligaţi să îşi exercite activitatea cu bună-credinţă şi potrivit uzanţelor
cinstite cu respectarea intereselor consumatorilor şi a cerinţelor concurenţei
loiale, precum şi de art. 1-2 din Legea concurenţei nr. 21/1996, în care se
precizează că această lege are drept scop protecţia, menţinerea şi stimularea
concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal, în vederea promovării intereselor
consumatorilor.
Instituirea unei asemenea obligaţii profesionale pentru comercianţi a avut
drept scop protecţia unor interese generale ale societăţii (protecţia relaţiilor
sociale de concurenţă, protecţia economiei de piaţă, protecţia consumatorilor)
dar şi protecţia însăşi a comercianţilor.
Dreptul la libera concurenţă impune ca exercitarea acestuia să se facă în
limitele conferite de lege, orice încălcare a obligaţiei de concurenţă licită fiind o
depăşire abuzivă a exercitării dreptului menţionat.

15