Capitolul I.

Caracterizarea generală a dreptului civil

Codul Civil intrat în vigoare la 1 octombrie 2011

Noul Cod Civil a înlocuit Vechiul Cod Civil de la 1 decembrie 1865, precum și Codul
Familiei și Codul Comercial, legiuitorul optând pentru o concepție monistă, care presupune
unirea legislației și existența unui singur Cod Civil. Acest Cod reprezintă dreptul comun în raport
cu o serie întreagă de legi speciale existente sau viitoare, atât în materia profesioniștilor, cât și în
ceea ce privește raporturile de familie.1

Specific ramurei de drept civil2 este faptul că părțiile raportului juridic se află pe poziție de
egalitate juridică (nu neapărat și din punct de vedere economic), spre deosebire de alte raporturi
juridice, cum ar fi cel de drept administrativ. Faptul că părțile nu se află în raport de subordonare
unele față de celelalte reprezintă o trăsătură, dar și o metodă de reglementare a dreptului civil.3

Potrivit Codului civil intră în categoria Ordinea în care se aplică:

izvoarelor dreptului civil: 4

-Legea; -Legea;
-Uzanțele; -Uzanțele;
-Principiile generale ale dreptului. -Dispozițiile legale privitoare la situații
asemănătoare;
-Principiile generale ale dreptului.

Secțiunea I. Cadrul legal

„Art. 1 Izvoarele dreptului civil

(1) Sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzanțele și principiile generale ale dreptului.
(2) În cazurile neprevăzute de lege se aplică uzanțele, iar în lipsa acestora, dispozițiile legale
privitoare la situații asemănătoare, iar când nu există asemenea dispoziții, principiile generale ale
dreptului.
(3) În materiile reglementate prin lege, uzanțele se aplică numai în măsura în care legea
trimite în mod expres la acestea.

1
Marian Nicolae, Drept civil – Teoria generală, Vol. I. Teoria dreptului civil, Editura Solomon, București
2017, p. 27-31.
2
Ovidiu Ungureanu, Cornelia Munteanu, Drept civil – Partea generală, Ediția a II-a, revăzută și adăugită
de Cornelia Munteanu, Editura Universul Juridic, București, 2017, p. 31-49.
3
Gabriel Boroi și Carla Alexandra Anghelescu, Curs de drept civil – Partea general, Ediția a 2-a revizuită
și adăugită, Editura Hamangiu, București, 2012, p. 3.
4
Mai multe detalii cu privire la aceste izvoare cau fost reliefate în doctrină (sensurile izvoarelor dreptului
civil, problemele speciale, ierarhizare) - a se vedea Marian Nicolae, Drept civil – Teoria generală, Vol. I.
Teoria dreptului civil, Editura Solomon, București 2017, p. 173-331.
 (4) Numai uzanțele conforme ordinii publice și bunelor moravuri sunt recunoscute ca izvoare
de drept.
(5) Partea interesată trebuie să facă dovada existenței și a conținutului uzanțelor. Uzanțele
publicate în culegeri elaborate de către entitățile sau organismele autorizate în domeniu se
prezumă că există, până la proba contrară.
(6) În sensul prezentului cod, prin uzanțe se înțelege obiceiul (cutuma) și uzurile profesionale.

Art. 2 Obiectul și conținutul Codului civil

(1) Dispozițiile prezentului cod reglementează raporturile patrimoniale și nepatrimoniale
dintre persoane, ca subiecte de drept civil.
(2) Prezentul cod este alcătuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun
pentru toate domeniile la care se referă litera sau spiritul dispozițiilor sale.

Art. 3 Aplicarea generală a Codului civil

(1) Dispozițiile prezentului cod se aplică și raporturilor dintre profesioniști, precum și
raporturilor dintre aceștia și orice alte subiecte de drept civil.
(2) Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere.
(3) Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una ori mai
multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea sau
înstrăinarea de bunuri ori în prestarea de servicii, indiferent dacă are ori nu un scop lucrativ.

Art. 4 Aplicarea prioritară a tratatelor internaționale privind drepturile omului

(1) În materiile reglementate de prezentul cod, dispozițiile privind drepturile și libertățile
persoanelor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Constituția, Declarația Universală a
Drepturilor Omului, pactele și celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale
ale omului, la care România este parte, și prezentul cod, au prioritate reglementările
internaționale, cu excepția cazului în care prezentul cod conține dispoziții mai favorabile.

Art. 5 Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene

În materiile reglementate de prezentul cod, normele dreptului Uniunii Europene se aplică în
mod prioritar, indiferent de calitatea sau statutul părților.”5

Secțiunea II. Definiția, rolul și principiile dreptului civil

Posibile sensuri ale dreptului civil:6

5
Extras din Codul Civil (Legea nr. 287 din 17 iulie 2009 - privind Codul civil; Emitent: Parlamentul;
Publicat în Monitorul Oficial nr. 511 din 24 iulie 2009).
6
Ionel Reghini, Șerban Diaconescu, Paul Vasilescu, Introducere în dreptul civil, Editura Hamangiu,
București, 2013, p. 1-8.
 1. element al conținutului raportului juridic civil (posibilitatea subiectului activ de a avea o
anumită conduită, de a pretinde subiectului pasiv o conduită corespunzătoare, iar în caz de
nevoie, de a recurge la forța coercitivă a statului);
2. ramură de drept (ansamblu de norme juridice; dreptul civil văzut ca drept obiectiv);
3. ramură a științei juridice (ramură ce are ca obiect de cercetare dreptul civil ca ramură de
drept).

Definiții:

Dreptul civil - este ansamblul normelor juridice care reglementează raporturile patrimoniale
și nepatrimoniale stabilite între persoane fizice și persoane juridice aflate pe poziții de egalitate
juridică;
Conținutul dreptului civil – reprezintă un ansamblu de norme juridice, ca ramură a
sistemului de drept;
Obiectul dreptului civil – este format din raporturile juridice patrimoniale și nepatrimoniale
care se stabilesc între persoane fizice și persoane juridice;
Raportul juridic patrimonial – raport social care datorită conținutului și valorii
economice se poate evalua pecuniar;
nepatrimonial – raport social lipsit de conținut economic, adică
care nu se poate evalua pecuniar;

Nu toate raporturile care se stabilesc între oameni sunt raporturi juridice.7

Raporturile juridice se pot stabili între: Codul Civil se aplică:

- numai între persoane fizice; - raporturilor dintre profesioniști;

- numai între persoane juridice; - raporturile dintre profesioniști și orice alte

subiecte de drept civil.
- între persoane fizice și persoane juridice.

Rolul dreptului civil:

-prin normele sale contribuie la ocrotirea valorilor patrimoniale și nepatrimoniale ale

persoanelor fizice și juridice;
- garanție a formării unei conștiințe juridice corecte și a întăririi și respectării moralei;
- drept comun față de alte ramuri de drept.

Exemplu:
7
Ovidiu Ungureanu, Cornelia Munteanu, Drept civil – Partea generală, Ediția a II-a, revăzută și adăugită
de Cornelia Munteanu, Editura Universul Juridic, București, 2017, p. 109-111.
 Legislația muncii prevede în mod expres faptul că reglementarea se întregește printre altele și
cu dispozițiile codului Civil în măsura în care acestea nu sunt incompatibile cu specificul
raporturilor de muncă.
Principii
Orice sistem de drept este guvernat de anumite principii fundamentale, adică de reguli de
bază comune tuturor ramurilor de drept.
Categorii de principii ale dreptului civil:8
1. Principii fundamentale ale dreptului român – reguli ce se regăsesc în întreaga
legislație, fiind consacrate atât în legea fundamentală a României, cât și în alte legi; aceste
principii sunt aplicabile tuturor ramurilor de drept;

2. Principiile generale ale dreptului civil – reguli cu vocație generală, vizând toate
instituțiile de drept civil; aceste principii sunt aplicabile întregii ramuri de drept civil;

Exemplu:

- Principiul proprietății;
- Principiul egalității în fața legii;
- Principiul îmbinării intereselor individuale cu interesele generale;
- Principiul garantării și ocrotirii drepturilor subiective civile;
- Principiul bunei-credințe.

3. Principiile instituțiilor dreptului civil - reguli cu vocație mai redusă, care vizează doar
una sau mai multe instituții de drept civil, uneori chiar doar o parte a unei instituții.

Secțiunea III. Întrebări recapitulative

1. Menționați ce sensuri poate avea „dreptul civil”.

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

8
Pentru mai multe detalii privind principiile dreptului, a se vedea Nicolae Popa, Elena Anghel, Cornelia
Beatrice Gabriela Ene-Dinu, Laura-Cristiana Spătaru-Negură, Teoria generală a dreptului, Caiet de
seminar, Ediția a 2-a, revizuită și adăugită, Editura C.H. Beck, București, 2014, p. 78-85.
 2. Definiți sensurile material și formal ale sintagmei „izvor de drept civil” și enumerați
izvoarele formale ale dreptului civil.

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

3. Enumerați cinci categorii de acte normative care pot constitui izvoare ale dreptului
civil.

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

4. Definiți uzanțele, arătați cum se clasifică acestea și enumerați câteva dispoziții legale
care trimit direct la uzanțe.

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

5. Enumerați principiile generale ale dreptului civil.

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

6. Argumentați în sensul includerii jurisprudenței în categoria izvoarelor formale ale

dreptului civil.

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

7. Arătați care sunt cazurile în care, în opinia dvs, jurisprudența constituie izvor
formal al dreptului civil român.

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

8. Care este rolul dreptului civil în sistemul dreptului românesc?

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

9. Definiți conținutul și obiectul dreptului civil.

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

10. Definiți profesioniștii conform art. 3 din Codul civil și art. 8 din Legea nr. 71/2011
pentru punerea în aplicare a Codului civil.

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

Secțiunea IV. Grile

1. Obiectul dreptului civil:

a. este reprezentat de raporturile patrimoniale și nepatrimoniale care se stabilesc între
persoane fizice și persoane juridice;
b. reprezintă un ansamblu de norme juridice (reguli) care constituie dreptul comun pentru
toate domeniile la care se referă litera sau spiritul Codului civil;
c. este o ramură a sistemului de drept român.

2. Faptul că dreptul civil reprezintă dreptul comun față de alte ramuri de drept:
a. înseamnă că alte ramuri de drept vor recurge la normele dreptului civil ori de câte ori în
ramurile respective de drept nu se vor regăsi norme juridice proprii care să reglementeze anumite
aspecte ale unor raporturi juridice;
b. reprezintă rolul dreptului civil în sistemul dreptului românesc;
c. reprezintă metoda de reglementare a dreptului civil.

3. Prevederea art. 278 al. 1 din Codul muncii conform căreia ”dispozițiile prezentului
cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu
sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu
dispozițiile legislației civile„ ilustrează:
a. rolul dreptului civil de drept comun față de dreptul muncii;
b. rolul dreptului muncii de drept comun față de dreptul civil;
c. obiectul dreptului muncii.
 4. Sunt izvoare ale dreptului civil:
a. legea, uzanțele și principiile generale ale dreptului civil;
b. morala și jurisprudența;
c. actele normative anterioare anului 1990 în măsura în care acestea mai sunt în vigoare.

5. În categoria izvoarelor dreptului civil pot fi incluse și:

a. Convenția Europeană a Drepturilor Omului;
b. obiceiul (cutuma);
c. jurisprudența.

6. Uzanțele:
a. se aplică în materiile reglementate de lege numai în măsura în care legea trimite expres la
acestea;
b. trebuie probate de partea interesată atât sub aspectul existenței, cât și sub aspectul
conținutului lor;
c. sunt recunoscute ca izvoare de drept numai dacă sunt conforme ordinii publice și bunelor
moravuri.

7. Conform art. 3 al. 1 C. civ., dispozițiile Codului civil:

a) se aplică exclusiv profesioniștilor;
b) nu sunt aplicabile raporturilor dintre profesioniști, sau dintre aceștia și alte subiecte de
drept civil;
c) se aplică și raporturilor dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre aceștia și orice alte
subiecte de drept civil.

8. În cazurile neprevăzute de lege, se aplică:

a) uzanțele, iar în lipsa acestora, dispozițiile legale privitoare la situații asemănătoare, iar când
nu există asemenea dispoziții, principiile generale ale dreptului;
b) dispozițiile legale privitoare la situații asemănătoare, iar când nu există asemenea dispoziții,
uzanțele, iar în lipsa acestora, principiile generale ale dreptului;
c) principiile generale ale dreptului iar în lipsa acestora uzanțele.

9. Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile

fundamentale ale omului, la care România este parte, și Codul civil:
a) au prioritate normele Codului civil, în toate cazurile;
b) au prioritate reglementările internaționale, în toate cazurile;
c) au prioritate reglementările internaționale, cu excepția în care Codul civil conține dispoziții
mai favorabile.

10. Sunt principii ale dreptului civil român:

a) principiul proprietății;
 b) principiul echității;
c) principiul bunei-credințe.

Capitolul II. Normele de drept civil

Definiție:
Normele de drept civil – sunt reguli generale și abstracte care reglementează conduita
subiectelor în raporturile juridice civile (patrimoniale sau nepatrimoniale dintre persoanele fizice
și persoanele juridice, având statut de profesioniști sau nu, părți aflate pe poziție de egalitate).

Secțiunea I. Cadrul legal

„Art. 6 Aplicarea în timp a legii civile
(1) Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă.
(2) Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea
în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la
data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor.
(3) Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în
vigoare a legii noi sunt supuse dispoziţiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după
caz, eficace potrivit dispoziţiilor legii noi.
(4) Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a
legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.
(5) Dispoziţiile legii noi se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse
ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în
vigoare.
(6) Dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice
născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din
căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv
regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă
după intrarea în vigoare a legii noi.

Art. 7 Teritorialitatea legii civile

(1) Actele normative adoptate de autorităţile şi instituţiile publice centrale se aplică pe întreg
teritoriul ţării, afară de cazul în care se prevede altfel.
(2) Actele normative adoptate, în condiţiile legii, de autorităţile şi instituţiile administraţiei
publice locale se aplică numai în raza lor de competenţă teritorială.

Art. 10 Interzicerea analogiei

Legile care derogă de la o dispoziţie generală, care restrâng exerciţiul unor drepturi civile sau
care prevăd sancţiuni civile se aplică numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.
 Art. 25 Subiectele de drept civil
(1) Subiectele de drept civil sunt persoanele fizice și persoanele juridice.
(2) Persoana fizică este omul, privit individual, ca titular de drepturi și de obligații civile.
(3) Persoana juridică este orice formă de organizare care, întrunind condițiile cerute de lege,
este titulară de drepturi și de obligații civile.

Art. 602 Interesul public şi interesul privat

(1) Legea poate limita exercitarea dreptului de proprietate fie în interes public, fie în interes
privat.
(2) Limitele legale în interes privat pot fi modificate ori desfiinţate temporar prin acordul
părţilor. Pentru opozabilitate faţă de terţi este necesară îndeplinirea formalităţilor de publicitate
prevăzute de lege.

Art. 1167 Regulile aplicabile contractelor

(1) Toate contractele se supun regulilor generale din prezentul capitol.
(2) Regulile particulare privitoare la anumite contracte sunt prevăzute în prezentul cod sau în
legi speciale.

Art. 1168 Regulile aplicabile contractelor nenumite

Contractelor nereglementate de lege li se aplică prevederile prezentului capitol, iar dacă
acestea nu sunt îndestulătoare, regulile speciale privitoare la contractul cu care se aseamănă cel
mai mult.”9

Secțiunea II. Izvoare, clasificare, aplicare și interpretare

Posibile sensuri pentru izvor de drept civil:
1. Sens formal - forma specifică de exprimare a normelor de drept civil;10

9
Extras din Codul Civil (Legea nr. 287 din 17 iulie 2009 - privind Codul civil; Emitent: Parlamentul;
Publicat în Monitorul Oficial nr. 511 din 24 iulie 2009).
10
Ionel Reghini, Șerban Diaconescu, Paul Vasilescu, Introducere în dreptul civil, Editura Hamangiu,
București, 2013, p. 8-22.
 - Legea (actele normative – emană de la organele de stat învestite cu prerogativa
legiferării);11
-
Exemplu:

Constituția, legile (constituționale, organice, ordinare), ordonanțele Guvernului (inclusiv

ordonanțele de urgență), hotărârile Guvernului, ordinele, instrucțiunile și regulamentele
conducătorilor organelor centrale ale administrației de stat, actele normative emise de autoritățile
administrației publice locale.12

! Sunt incluse în această categorie și actele normative anterioare anului 1990 în măsura în
care acestea mai sunt în vigoare, precum și reglementările internaționale și care au devenit parte
integrantă a dreptului nostru intern.
- Uzanțele;13
Exemplu:

Obiceiul (cutuma)14 – constituie o practică îndelungată, înrădăcinată și continuă, pe care cei ce

o aplică o consideră obligatorie;
Uzurile profesionale – reguli care reglementează raporturile stabilite între membrii unei
profesii sau, după caz, între membrii și clienți, cu ocazia exercitării profesiei.

! Uzanțele sunt recunoscute numai în măsura în care nu contravin ordinii publice și bunele
moravuri și dacă partea interesată face dovada existenței și conținutului lor.
- Principiile generale ale dreptului.
! Principiile generale sunt izvor doar dacă în acea situație nu poate fi aplicată o lege, o
dispoziție legală asemnănătoare sau o uzanță.
2. Sens material – condițiile materiale de existență care generează normele
acestei ramuri de drept.
Precizări privind morala și jurisprudența

11
Ovidiu Ungureanu, Cornelia Munteanu, Drept civil – Partea generală, Ediția a II-a, revăzută și adăugită
de Cornelia Munteanu, Editura Universul Juridic, București, 2017, p. 49-56.
12
Ovidiu Ungureanu, Cornelia Munteanu, Drept civil – Partea generală, Ediția a II-a, revăzută și adăugită
de Cornelia Munteanu, Editura Universul Juridic, București, 2017, p. 58-60.
13
Pentru exemple în care legislația face trimitere expresă la uzanțe, a se vedea art. 44 alin. (7) Constituție,
art. 603 Cod Civil, art. 1349 alin. (1) Cod Civil.
14
Ovidiu Ungureanu, Cornelia Munteanu, Drept civil – Partea generală, Ediția a II-a, revăzută și adăugită
de Cornelia Munteanu, Editura Universul Juridic, București, 2017, p. 61-64.
 Morala – nu reprezintă un izvor de drept distinct, dar este încorporată de actul normativ
respectiv, dacă legea face trimitere la ea;15
Jurisprudența – nu constituie izvor al dreptului civil, 16 dar în anumite cazuri s-ar putea
recunoaște jurisprudența cel puțin în fapt, caracterul de izvor de drept civil.17
Clasificarea normelor juridice civile
Norma de drept civil poate fi înțeleasă ca regula generală și abstractă care reglementează
conduita subiectelor în raporturile juridice civile.18

În funcție de caracterul conduitei prescrise, normele se împart în:

Norme juridice civile dispozitive – suplinesc
sau interpretează voința neexprimată sau
insuficentă exprimată a subiectelor de drept
civil, îngăduind, prin chiar conținutul lor, să
se deroge de la dispozițiile pe care le cuprins.
Se împart în:
1.Norme permisive – permit ca subiectele de
drept să aibă o anumită conduită, dacă vor.
Exemplu:
A se vedea art. 1698 alin. (1), 1780 alin. (1),
2284 Cod civil.
Norme juridice civile imperative – impun
subiectelor de drept civil o acțiune sau le
obligă la o abstențiune și care, sub sancțiune,
nu permit să se deroge de la ele sau să nu se
aplice.
Se împart în:
1.Norme onerative – prevăd obligația pentru
părți de a avea o anumită conduită.
Exemplu:
A se vedea art. 1204, 1011 alin. (1) Cod civil.

2.Norme supletive – stabilesc o anumită 2.Norme prohibitive – interzic expres o

conduită care este obligatorie pentru părți anumită conduită a părților.
numai în cazul în care acestea nu au prevăzut, Exemplu:
prin voința lor, o altă conduită.
Exemplu: A se vedea art. 1569 alin. (1), art.1634 (6), art.
2252 (1) Cod civil.

15
Ovidiu Ungureanu, Cornelia Munteanu, Drept civil – Partea generală, Ediția a II-a, revăzută și adăugită
de Cornelia Munteanu, Editura Universul Juridic, București, 2017, p. 67-69.
16
A se vedea art. 124 alin (3) Constituție, art. 9 alin (3) Cod Civil.
17
A se vedea art. 147 alin (4) Constituție; Deciziile Curții Constituționale, precum și cele a Înaltei Curți
de Casație și Justiție au un rol important în aplicarea unitară a legii. A se vedea Gabriel Boroi și Carla
Alexandra Anghelescu, Curs de drept civil – Partea general, Ediția a 2-a revizuită și adăugită, Editura
Hamangiu, București, 2012, p. 10-11, pentru mai multe detalii legate de anularea unui act administrativ
cu caracter normativ. Ovidiu Ungureanu, Cornelia Munteanu, Drept civil – Partea generală, Ediția a II-a,
revăzută și adăugită de Cornelia Munteanu, Editura Universul Juridic, București, 2017, p. 69-79.
18
Ovidiu Ungureanu, Cornelia Munteanu, Drept civil – Partea generală, Ediția a II-a, revăzută și adăugită
de Cornelia Munteanu, Editura Universul Juridic, București, 2017, p. 57.
 A se vedea art. 1670, 2015, 2256 alin. (2) Cod
civil.

În funcție de interesul ocrotit, normele se împart în:

Norme juridice Norme juridice civile de ordine privată
civile de ordine
publică
- ocrotește un - ocrotește un interes privat (individual);
interes general, - pot fi și norme dispozitive (nu întotdeauna);
public; (Normele dispozitive sunt întotdeauna și de ordine privată.)
- sunt
întotdeauna și !
În anumite condiții normele imperative pot fi norme de ordine privată,
norme dacă părțile nu pot deroga de la aceste norme în momentul încheierii actului
imperative; juridic, dar ulterior pot deroga;
(Nu toate
Exemplu:
normele
imperative sunt Partea poate renunța la dreptul de a invoca nulitatea relativă.
și de ordine
publică.) !
Normele de ordine privată pot fi și norme de ordine publică când nu se
poate deroga de la ele nici după încheierea actului juridic.
Exemplu:
Partea nu poate confirma nulitatea absolută, cu anumite excepții.19

În funcție de câmpul de aplicare a normelor, acestea se împart în:

Norme juridice civile generale Norme juridice civile speciale
- sunt norme de aplicare generală, -sunt norme care se aplică doar în cazurile prevăzute
care se aplică în orice materie, expres de către lege;
dacă legea nu prevede altfel; -reprezintă o situație de excepție;
-reprezintă situația de drept
comun.
!
Norma specială derogă de la norma generală, dar norma
generală nu derogă de la norma specială. (specialia
generalibus derogant, generalia specialibus non derogant)
! Norma specială se aplică cu prioritate față de norma
generală, chiar și atunci când norma speială este mai veche
decât norma generală.

19
A se vedea art. 1247 alin. (4) Cod Civil.
 ! Norma de drept civil specială nu poate fi modificată sau
abrogată decât expres de o normaă generală ulterioară.
! Norma specială se completează cu normele generale în
materie, iar nu cu alte norme, cu excepția cazului în care
legea prevede altfel.20

Aplicarea legii civile

Aplicarea normelor de drept civil21
Legea civilă22 acționează sub trei aspecte:23

-legea nouă poate produce efecte imediate (prezent), retroactive

(trecut), ultraactive (viitor);
-în caz de succesiune a legilor civile, se pot ivi probleme privind
aplicarea în timp - în acest caz se aplică două principii care se suprapun
Aplicarea legii civile
și se completează reciproc:
în timp24
1. Principiul neretroactivității legii civile noi; 25
2. Principiul aplicării imediate a legii civile noi;
-excepție de la cel de-al doilea principiu: ultraactivitatea
(supraviețuirea legii vechi).
Aplicarea legii civile -prezintă un aspect intern (raporturi între subiecte de drept civil de
în spațiu cetățenie/naționalitate română)26 și un aspect internațional (raporturi
civile cu element de extraneitate).27
20
A se vedea art. 1168 Cod Civil.
21
Ionel Reghini, Șerban Diaconescu, Paul Vasilescu, Introducere în dreptul civil, Editura Hamangiu,
București, 2013, p. 37-59.
22
Coordonator Prof. univ. dr. Marilena Uliescu, Colectiv, Noul Cod Civil – Studii și comentarii, Volumul
I, art. 1-534, p. 41-82.
23
A se vedea Marian Nicolae, Drept civil – Teoria generală, Vol. I. Teoria dreptului civil, Editura
Solomon, București, 2017, p. 400-503.
24
Ovidiu Ungureanu, Cornelia Munteanu, Drept civil – Partea generală, Ediția a II-a, revăzută și adăugită
de Cornelia Munteanu, Editura Universul Juridic, București, 2017, p. 84-95.
25
Pentru principalele teorii ale retroactivității legii noi, precum teoria drepturilor câștigate - a se vedea
Marian Nicolae, Drept civil – Teoria generală, Vol. I. Teoria dreptului civil, Editura Solomon, București,
2017, p. 436-448.
26
Actele normative adoptate de autoritățile române/instituții publice centrale se aplică pe întreg teritoriul
țării, (există și unele excepții în care legea prevede altfel - unele acte normative emise de organele
centrale ale statului se aplică doar în anumite părți a teritoriul țării, spre exemplu Legea 84/1992 privind
regimul zonelor libere, Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România etc.) iar actele
normative adoptate de autoritățile/instituțiile administrației publice locale se aplică doar în raza lor de
competență teritorială.
 -există norme care au vocație generală de aplicare, adică legea se
aplică atât persoanelor fizice, cât și persoanelor juridice;

Exemplu:
A se vedea art. 1357 C. Civ.

-există norme care au vocație de a se aplica numai persoanelor fizice;

Aplicarea legii civile Exemplu:
A se vedea O.G. nr. 41/2003 privind dobândirea și
asupra persoanelor
schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, cu
modificările și completările ulterioare;

-există norme care au vocație de a se aplica numai persoanelor juridice;

Exemplu:
A se vedea art. 200 C.Civ.

-este un principiu constituțional;

-potrivit acestui principiu legea se aplică numai situațiilor juridice care
se ivesc după intrarea ei în vigoare;
 Facta praeterita (trecut): fapte constitutive, modificatoare sau
extinctive de situații juridice realizate în întregime înainte de intrarea
în vigoare a legii – se aplică exclusiv legea veche;
Principiul  Facta pendentia (prezent): situațiile juridice în curs de formare,
neretroactivității modificare sau stingere la data intrării în vigoare a legii noi – se aplică
legii civile legea nouă, însă există cazuri în care legiuitorul poate opta pentru
aplicarea legii vechi;
 Facta futura (viitor): situațiile juridice care se vor naște,
modifica sau stinge după intrarea în vigoare a legii noi, precum și
efectele viitoare ale situațiilor juridice trecute – se aplică legea nouă,
cu excepția cazului în care legiuitorul optează pentru supraviețuirea
legii vechi;

27
Elementul de extraneitate constă în faptul că un anumit raport juridic/situație juridică se află sub
incidența unor reglementări ce aparțin unor sisteme de drept diferite. Determinarea legii în cazul prezenței
unui element de extraneitate se face conform normelor conflictuale ale dreptului internațional privat
cuprinse în Codul Civil.
 -potrivit acestui principiu legea civilă nouă se aplică tuturor actelor,
faptelor încheiate sau, după caz, produse sau săvârșite după intrarea sa
în vigoare, situațiilor juridice ivite după intrarea ei în vigoare, dar și
(ca excepție) efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior
intrării în vigoare a acesteia, dar numai în cazurile prevăzute de lege,
respectiv derivate din:
 starea şi capacitatea persoanelor;
Principiul aplicării
 din căsătorie;
imediate a legii civile
 filiaţie;
noi
 adopţie;
 obligaţia legală de întreţinere;
 din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al
bunurilor;
 din raporturile de vecinătate,
dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii
noi;

Interpretarea normelor juridice

Interpretarea normelor juridice constă în operațiunea de stabilire a conținutului, precum și a
sensului normelor de drept civil supuse analizei.28
Rolul interpretării rezidă în aflarea situațiilor concrete în care norma de drept civil analizată se
va aplica.
Interpretarea normelor de drept civil este necesară datorită faptului că există un interval de
timp între adoptarea normei și aplicarea sa, realitatea socială conducând adesea la dinamicitate. 29
Din acest punct de vedere scopul interpretării unei norme este acela de a afla dacă un anumit caz
poate fi sau nu încadrat în situația descrisă de norma juridică. Acest lucru este necesar și datorită
faptului că legiuitorul tinde să folosească pentru redactarea textelor termeni generali, uneori cu
sens diferit față de vorbirea curentă, ori chiar o formulare ambiguă, tocmai pentru a nu omite
anumite situații din practică.
Etape:

28
Ovidiu Ungureanu, Cornelia Munteanu, Drept civil – Partea generală, Ediția a II-a, revăzută și adăugită
de Cornelia Munteanu, Editura Universul Juridic, București, 2017, p. 95-108; pentru mai multe detalii
privind interpretarea clauzelor contractuale în contractul de vânzare, a se vedea Răzvan Dincă, Contracte
civile speciale în Noul Cod Civil – Note de curs, Editura Universul Juridic, București, 2013, p. 97.
29
Pentru mai multe detalii privind dinamicitatea raporturilor obligaționale, dinamica formării contractului
ori dinamica contractului, a se vedea - Adriana Almășan, Drept civil. Dinamica obligațiilor, Editura
Hamangiu, București, 2018, p. 1-258.
 1. norma se interpretează;30
2. norma se aplică în cazul corect.
În funcție de organul ori persoana de la care provine interpretarea este:

-provine de la însuși organul de stat care a edictat norma

Interpretare oficială
Interpretare jurisdicțională
juridică supusă interpretării, concretizându-se în norme
interpretative;
-provine de la un organ neguvernamental învestit de lege cu
prerogativa reglementării (dacă se emite un act cu caracter
normativ care are ca obiect interpretarea unui text dintr-un
act normativ anterior al său);
-provine de la un organ de jurisdicție (instanță
judecătorească/alt organ cu atribuții jurisdicționale);
-interpretarea judiciară reprezintă principala componentă a
acestei interpretări (interpretare obligatorie doar în speța
respectivă, cu excepția deciziilor asupra recursului în
interesul legii pronunțate de către ÎCCJ, cât și deciziile
pronunțate de către CC în cazul excepțiilor de
neconstituționalitate, care sunt obligatorii pentru instanțe),
dar se poate adăuga de asemenea și interpretarea dată de
către doctrină sau profesioniști din domeniul dreptului (o
astfel de interpretare nu are forță obligatorie, dar poate fi
însușită de către organul căruia i se adresează; se mai
numește și interpretare neoficială);

În funcție de rezultatul interpretării, se poate distinge între:

-există concordanță deplină între formularea textului legal interpretat

și situațiile practice care se încadrează în ipozeta acestuia;
-se mai numește și declarativă;
-este cea mai frecventă;
Interpretare literală
-are în vedere concluzia interpretării;
-nu se confundă cu interpretarea gramaticală (aceasta din urmă
reprezintă o varietate a interpretării normelor juridice civile în funcție
de metoda de interpretare);
Interpretare -între formularea textului legal interpretat și cazurile din practică la
extensivă care se aplică acesta nu există concordanță (formularea textului este
mai restrânsă decât intenția reală a legiuitorului, astfel încât este

30
A se vedea Marian Nicolae, Drept civil – Teoria generală, Vol. I. Teoria dreptului civil, Editura
Solomon, București, 2017, p. 504-547.
 necesară întinderea aplicării acestui text și la alte situații);31
-între formularea textului legal interpretat și cazurile de aplicare
Interpretare practică nu există concordanță în sensul că fomularea este prea largă
restrictivă față de ipotezele ce se pot încadra în text;
-este opusă interpretării extensive.

În funcție de procedeele cu ajutorul cărora interpretul stabilește înțelesul normei juridice:

-lămurirea conținutului unei norme juridice pe baza regulilor

Interpretare gramaticală
Interpretare sistematică
Interpretare istorico-
teleologică
Interpretare logică
Interpretare prin analogie
(ubi eadem est ratio, eadem lex aplicate aceleași norme juridice, trebuie dată aceeași soluție
esse debet
sau
ubi eadem esst ratio, ibi
eadem solutio esse debet)
gramaticii (analiză morfologică, sintactică, ținându-se cont
de înțelesul termenilor utilizați în textul respectiv,
punctuație, construcția propoziției sau a frazei);
-implică lămurirea înțelesului unei norme juridice ținându-se
cont de legăturile sale cu alte norm juridice, fie din același
act normativ, fie dintr-un alt act normativ;
-stabilirea sensului unei dispoziții legale ținându-se seama de
finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea acelei norme,
eventual într-un context istoric dat;
-lămurirea sensului unei norme juridice pe baza legilor
logicii formale și a sistemului de argumentare pe care se
sprijină;
-se bazează pe ideea că unde există aceleași rațiuni, trebuie
(cauza este aceeași, deci trebuie să producă același efect).

Secțiunea III. Întrebări recapitulative

1. Determinați ce tip de norme juridice civile (dispozitive – permisive sau supletive;

imperative – onerative sau prohibitive) sunt cele ce urmează:
Art. 607 Obligaţia proprietarului căruia îi prisoseşte apa
_______________________________
(1) Proprietarul căruia îi prisoseşte apa pentru necesităţile curente este obligat ca, în schimbul
unei juste şi prealabile compensaţii, să ofere acest surplus pentru proprietarul care nu şi-ar putea
procura apa necesară pentru fondul său decât cu o cheltuială excesivă.

31
A se vedea art. 10 Cod civil
 Art. 614 Fereastra sau deschiderea în zidul
comun____________________________________
Nu este permis să se facă fereastră sau deschidere în zidul comun decât cu acordul
proprietarilor.
Art. 627 Clauza de inalienabilitate. Condiţii. Domeniu de
aplicare_______________________
(1) Prin convenţie sau testament se poate interzice înstrăinarea unui bun, însă numai pentru o
durată de cel mult 49 de ani şi dacă există un interes serios şi legitim. Termenul începe să curgă
de la data dobândirii bunului.
Art. 956 Actele juridice asupra moştenirii nedeschise_________________________________
Dacă prin lege nu se prevede altfel, sunt lovite de nulitate absolută actele juridice având ca
obiect drepturi eventuale asupra unei moşteniri nedeschise încă, precum actele prin care se
acceptă moştenirea sau se renunţă la aceasta, înainte de deschiderea ei, ori actele prin care se
înstrăinează sau se promite înstrăinarea unor drepturi care s-ar putea dobândi la deschiderea
moştenirii.
Art. 634 Întinderea cotelor-
părţi__________________________________________________
(1) Fiecare coproprietar este titularul exclusiv al unei cote-părţi din dreptul de proprietate şi
poate dispune în mod liber de aceasta în lipsă de stipulaţie contrară.
Art. 1698 Modificarea sau înlăturarea convenţională a
garanţiei_________________________
(1) Părţile pot conveni să extindă sau să restrângă obligaţia de garanţie. Acestea pot chiar
conveni să îl exonereze pe vânzător de orice garanţie contra evicţiunii.
Art. 1670 Preţul
promisiunii_____________________________________________________
În lipsă de stipulaţie contrară, sumele plătite în temeiul unei promisiuni de vânzare reprezintă
un avans din preţul convenit.
Art. 1780 Preţul locaţiunii______________________________________________________
(1) Chiria poate consta într-o sumă de bani sau în orice alte bunuri sau prestaţii.
Art. 2015 Durata mandatului____________________________________________________
Dacă părţile nu au prevăzut un termen, contractul de mandat încetează în 3 ani de la
încheierea lui.
Art. 1011 Forma donaţiei_______________________________________________________
(1) Donaţia se încheie prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute.
Art. 277 Interzicerea sau echivalarea unor forme de convieţuire cu
căsătoria________________
(1) Este interzisă căsătoria dintre persoane de acelaşi sex.

2. În data de 01.01.2009 a fost încheiată căsătoria lui Ion P. și Maria P., căsătorie din care a
rezultat un copil, Mihai P, născut în data de 10.11.2010. La data de 01.02.2013 Ion P. se prezintă
în fața instanței, solicitând pronunțarea divorțului, încredințarea minorului Mihai P spre creștere
și educare și stabilirea în sarcina pârâtei a unei obligații de întreținere în cuantum echivalând cu o
pătrime din venitul net al acesteia, conform prevederilor Codului Familiei, abrogate la data
depunerii cererii. În întâmpinare, pârâta Maria P. pretinde ca cele trei capete de cerere să fie
soluționate conform reglementărilor în vigoare la data depunerii cererii, invocând principiul
neretroactivității legii civile.

Argumentați-vă poziția.
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
3. Într-o speță o persoană invocă o uzanță. Cine îi probează existența, conținutul? Este
această uzanță izvor de drept?
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
4. Menționați ce norme juridice se aplică în cazul contractelor. Precizați de asemenea
care sunt dispozițiile legale aplicabile în materia contractelor nenumite.
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
5. Ce se înțelege prin interpretare jurisdicțională?
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
6. Menționați diferențele dintre interpretarea literală, extensivă și restrictivă.
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

7. Menționați în ce constă următoarele interpretări: interpretarea gramaticală,

sistematică, istorico-teleologică, logică și interpretarea prin analogie.
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
8. Definiți ultraactivitatea (supraviețuirea) legii civile vechi.
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
9. Arătați deosebirile dintre neretroactivitate și aplicarea imediată a legii civile noi.
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
10. Stabiliți care lege se aplică prescripțiilor, decăderilor și uzucapiunilor începute și
neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi.
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

Secțiunea IV. Grile

1. Aplicarea legii civile în timp se supune următoarelor principii:

a. principiul neretroactivității legii civile noi;
b. principiul aplicării imediate a legii civile noi;
c. principiul ultraactivității (supraviețuirii) legii civile vechi.

2. Facta praeterita se supun, ca regulă:

a. legii vechi;
b. legii noi;
c. ambelor legi, după caz.

3. Facta futura se supun, ca regulă:

a. legii vechi;
b. legii noi;
c. ambelor legi, după caz.
 4. Facta praeterita sunt:
a) fapte constitutive, modificatoare sau extinctive de situații juridice, realizate în întregime
înainte de intrarea în vigoare a legii noi, cât și efectele produse de acea situație juridică înainte
de acest moment;
b) fapte constitutive, modificatoare sau extinctive de situații juridice, realizate în întregime
înainte de intrarea în vigoare a legii noi, cu excepția efectelor produse de acea situație juridică
înainte de acest moment;
c) situațiile juridice în curs de formare, modificare sau stingere la data intrării în vigoare a
legii noi.

5. Un litigiu cu privire la un contract de antrepriză încheiat și executat în întregime

(inclusiv în ceea ce privește durata garanțiilor) cât timp era în vigoare legea veche:
a) dacă litigiul a început după abrogarea legii vechi, va fi judecat după legea nouă;
b) va fi judecat pe legea veche chiar dacă litigiul a fost început după abrogarea legii vechi;
c) va fi judecat pe legea nouă chiar dacă litigiul a fost început după abrogarea legii vechi.

6. Cu privire la un testament care îndeplinește condițiile de formă conform legii în

vigoare la data întocmirii lui, însă nu mai îndeplinește aceste condiții conform legii
aplicabile la data deschiderii moștenirii:
a) va fi considerat valabil, întrucât va fi supus legii în vigoare la data întocmirii lui din punctul
de vedere al formei, însă efectele vor fi supuse legii în vigoare la data când acestea se produc
(legii noi);
b) va fi considerat nul, întrucât va fi supus legii în vigoare la data deschiderii succesiunii
(legea nouă);
c) atât forma, cât și efectele vr fi supuse legii în vigoare la data întocmirii lui (legii vechi).

7. Un act juridic nul sau anulabil conform legii vechi, care, însă, îndeplinește condițiile
de validitate conform legii noi:
a) va fi considerat în continuare nul saui anulabil;
b) va fi considerat valabil;
c) dacă nesocotirea condițiilor de validitate este sancționată cu nulitatea absolută, va fi
considerat nul în continuare, iar dacă nesocotirea condițiilor de validitate este sancționată cu
nulitatea relativă, însă conform legii noi, actul îndeplinește condițiile de validitate, va fi
considerat valid.

8. Cu privire la faptele ilicite:

a) caracterul ilicit al faptei și celelalte condiții ale răspunderii delictuale se vor aprecia
conform normelor juridice în vigoare la data săvârșirii faptei ilicite (legea veche);
b) efectele răspunderii se vor stabili conform normelor juridice în vigoare la data săvârșirii
faptei ilicite (legea veche);
c) efectele răspunderii se vor stabili conform legii noi.

9. Norma interpretativă:
a) produce efecte numai pentru viitor;
b) fiind o interpretare oficială a unui text legal deja în vigoare, are un caracter accesoriu și
produce efecte încă din momentul aplicării normei interpretate, în toate cazurile;
c) fiind o interpretare oficială a unui text legal deja în vigoare, are un caracter accesoriu și
produce efecte încă din momentul aplicării normei interpretate, însă cu respectarea drepturilor
câștigate ale părților.

10. Cu privire la aplicarea normelor juridice civile în spațiu:

a) de regulă, normele juridice emise de autoritățile centrale ale statului își găsesc aplicare pe
întreg teritoriul statului și pentru toate raporturile juridice care formează obiectul lor de
reglementare;
b) normele juridice emise de autoritățile locale se aplică, în privința raporturilor juridice care
intră în sfera lor de reglementare, doar în unitatea administrativ-teritorială pentru care este
competent organul emitent;
c) aspectele internaționale ale aplicării normelor juridice civile în spațiu fac obiectul normelor
conflictuale ale dreptului internațional privat cuprinse în cartea a VII-a a Codului civil.