Capitolul III.

Raportul juridic civil

Secțiunea I. Cadrul legal

„Art. 1166 Noțiunea
Contractul este acordul de voinţe dintre două sau mai multe persoane cu intenţia de a
constitui, modifica sau stinge un raport juridic.

Art. 1324 Noțiunea

Este unilateral actul juridic care presupune numai manifestarea de voinţă a autorului său.

Art. 1330 Condiții

(1) Există gestiune de afaceri atunci când, fără să fie obligată, o persoană, numită gerant,
gestionează în mod voluntar şi oportun afacerile altei persoane, numită gerat, care nu cunoaşte
existenţa gestiunii sau, cunoscând gestiunea, nu este în măsură să desemneze un mandatar ori să
se îngrijească în alt fel de afacerile sale.
(2) Cel care, fără să ştie, lucrează în interesul altuia nu este ţinut de obligaţiile ce îi revin,
potrivit legii, gerantului. El este îndreptăţit la restituire potrivit regulilor aplicabile îmbogăţirii
fără justă cauză.
(3) Nu există gestiune de afaceri atunci când cel care administrează afacerile unei alte
persoane acţionează cu intenţia de a o gratifica.

Art. 1341 Noțiunea

(1) Cel care plăteşte fără a datora are dreptul la restituire.
(2) Nu este supus restituirii ceea ce s-a plătit cu titlu de liberalitate sau gestiune de afaceri.
(3) Se prezumă, până la proba contrară, că plata s-a făcut cu intenţia de a stinge o datorie
proprie.

Art. 1345 Condiții

Cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogăţit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat
la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ţinut
dincolo de limita propriei sale îmbogăţiri.”1

Secțiunea II. Noțiuni, caractere, structură, izvoare

Definiție:
1
Extras din Codul Civil (Legea nr. 287 din 17 iulie 2009 - privind Codul civil; Emitent: Parlamentul;
Publicat în Monitorul Oficial nr. 511 din 24 iulie 2009).
 Raportul juridic civil2 – relația socială, patrimonială sau nepatrimonială, reglementată de
norma de drept civil.
Caracterele raportului juridic civil:

-se stabilește între oameni (relație socială

reglementată de norma de drept civil);
Caracterul social
-normele se adresează conduitei persoanelor,
chiar dacă se referă la lucruri (bunuri);
-relația socială devine raport juriddic civil,
deoarece acest lucru s-a dorit de către
legiuitor (voința de stat), însă pe lângă voința
Caracterul volițional
exprimată de norma de drept există și voința
persoanelor care au dorit încheierea actului
juridic civil;3
-metodă de reglementare;
-caracter propriu raportului juridic civil;
Caracterul de raport în care părțile sunt
-se exprimă prin nesubordonarea unei părți
pe poziție de egalitate
față de cealaltă parte a raportului juridic
respectiv.

Raport social norma juridică Raport juridic;

Structura raportului juridic civil4

Definiție:
Structura raportului juridic civil - este reprezentată de cele trei elemente ale raportului,
respectiv părțile, conținutul și obiectul raportului juridic civil.

Părțile raportului juridic civil -persoanele fizice/juridice, în calitate de

sau titulare de drepturi/obligații civile,
Subiectele raportului juridic civil profesioniștii – exploatează o întreprindere;
-totalitatea drepturilor și a obligațiilor civile
Conținutul raportului juridic civil
ale părților;5

2
Ionel Reghini, Șerban Diaconescu, Paul Vasilescu, Introducere în dreptul civil, Editura Hamangiu,
București, 2013, p. 59-79.
3
Ovidiu Ungureanu, Cornelia Munteanu, Drept civil – Partea generală, Ediția a II-a, revăzută și adăugită
de Cornelia Munteanu, Editura Universul Juridic, București, 2017, p. 208-211.
4
Marian Nicolae, Drept civil – Teoria generală, Vol. II. Teoria drepturilor subiective civile, Editura
Solomon, București, 2018, p. 4-8.
 Obiectul raportului juridic civil -conduita părților (acțiuni/inacțiuni)

Izvoarele raportului juridic civil concret

Definiție:
Izvorul raportului juridic civil concret – împrejuare (act/faptă) de care legea civilă leagă
nașterea unui raport juridic civil.

Raport juridic civil -subiectele dreptului civil;

abstract -norma juridică civilă.

-subiectele dreptului civil;

-norma juridică civilă;
Raport juridic civil -act/fapt juridic concret de care
concret legea condiționează nașterea
unui raport.

Există două feluri de raporturi:

Corelație între normă-raport abstract-raport concret-izvorul raportului civil concret:

-există norma de drept civil;
-norma este obligatorie pentru nașterea unui raport juridic abstract;
a raportului juridic concret este obligatorie;
izvorul raportului juridic civil concret;
-raportul juridic concret se încadrează într-un anumit tip de raport abstract, particularizându-l;
-izvorul raportului juridic civil determină o situație juridică concretă între subiectele de drept
civil.
Clasificarea izvoarelor raporturilor juridice concrete
! Un act sau fapt nu va constitui izvor al unui raport, decât dacă norma de drept civil îi
conferă acest atribut.6

-fapte (comisive/omisive) săvârșite cu intenția de a

Acțiuni ale omului produce efecte juridice, de care legea leagă nașterea,
modificarea sau stingerea raportului juridic civil
5
Ionel Reghini, Șerban Diaconescu, Paul Vasilescu, Introducere în dreptul civil, Editura Hamangiu,
București, 2013, p. 343-380.
6
Ovidiu Ungureanu, Cornelia Munteanu, Drept civil – Partea generală, Ediția a II-a, revăzută și adăugită
de Cornelia Munteanu, Editura Universul Juridic, București, 2017;
 concret;
-acțiunile omului pot consta în:
 acte juridice civile (săvârșite cu intenția de a
produce efecte juridice);
-condiții restrictive de probațiune;
 fapte juridice, stricto sensu7 (săvârșite fără
intenția de a produce efecte juridice);
-pot fi dovedite cu orice mijloc de probă permis de
lege;

fapte licite: fapte ilicite:

-se încalcă drepturi

-gestiunea de afaceri; sau interesele legitime
-plata nedatorată; ale unei alte persoane,
-îmbogățirea fără justă cauză. provocând un
prejudiciu
material/moral.
-se produc independent de voința omului, de care legea
leagă anumite efecte juridice;
Exemplu:
Evenimente (fapte naturale)
-nașterea/decesul unei persoane, fenomene naturale;
-a se vedea art. 954 Cod Civil.

! Principalele izvoare ale raporturilor juridice civile sunt:

-contractul;
-actul unilateral de drept civil;
-faptele licite;
-faptele ilicite cauzatoare de prejudicii;
-evenimentele.

7
Pentru mai multe detalii privind faptul juridic, precum și proba raportului juridic civil, a se vedea Titus
Prescure, Roxana Matefi, Drept civil. Partea generală – Persoanele, Editura Hamangiu, București, 2012,
p. 101-123.
 Capitolul IV. Conținutul raportului juridic civil

Conținutul raportului juridic civil se referă la drepturile și obligațiile părților (subiectelor).

Elementele conținutului raportului juridic civil sunt:
-dreptul subiectiv (latura activă);8
-obligația civilă (latura pasivă).
Oricărui drept îi corespunde o obligație corelativă.
Secțiunea I. Cadrul legal

„Art. 14 Buna-credință
(1) Orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi
execute obligaţiile civile cu bună-credinţă, în acord cu ordinea publică şi bunele moravuri.
(2) Buna-credinţă se prezumă până la proba contrară.

Art. 15 Abuzul de drept

Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod
excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe.

Art. 551 Drepturile reale

Sunt drepturi reale:
1. dreptul de proprietate;
2. dreptul de superficie;
3. dreptul de uzufruct;
4. dreptul de uz;
5. dreptul de abitație;
6. dreptul de servitute;
7. dreptul de administrare;
8. dreptul de concesiune;
9. dreptul de folosință;

8
Pentru noțiunea dreptului subiectiv, precum și teorii privind acest drept, a se vedea Ovidiu Ungureanu,
Cornelia Munteanu, Drept civil – Partea generală, Ediția a II-a, revăzută și adăugită de Cornelia
Munteanu, Editura Universul Juridic, București, 2017, p. 128-135.
 10. drepturile reale de garanție;
11. alte drepturi cărora legea le recunoaște acest caracter.

Art. 552 Formele de proprietate

Proprietatea este publică sau privată.

Art. 553 Proprietate privată

(1) Sunt obiect al proprietății private toate bunurile de uz sau de interes privat aparținând
persoanelor fizice, persoanelor juridice de drept privat sau de drept public, inclusiv bunurile care
alcătuiesc domeniul privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale.
(2) Moștenirile vacante se constată prin certificat de vacanță succesorală și intră în domeniul
privat al comunei, orașului sau municipiului, după caz, fără înscriere în cartea funciară. Imobilele
cu privire la care s-a renunțat la dreptul de proprietate conform art. 562 alin. (2) se dobândesc,
fără înscriere în cartea funciară, de comună, oraș sau municipiu, după caz, și intră în domeniul
privat al acestora prin hotărârea consiliului local.
(3) Moștenirile vacante și imobilele menționate la alin. (2), aflate în străinătate, se cuvin
statului român.
(4) Bunurile obiect al proprietății private, indiferent de titular, sunt și rămân în circuitul civil,
dacă prin lege nu se dispune altfel. Ele pot fi înstrăinate, pot face obiectul unei urmăriri silite și
pot fi dobândite prin orice mod prevăzut de lege.

Art. 554 Proprietate publică

(1) Bunurile statului și ale unităților administrativ-teritoriale care, prin natura lor sau prin
declarația legii, sunt de uz sau de interes public formează obiectul proprietății publice, însă
numai dacă au fost legal dobândite de către acestea.
(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, dispozițiile aplicabile dreptului de proprietate privată
se aplică și dreptului de proprietate publică, însă numai în măsura în care sunt compatibile cu
acesta din urmă.

Art. 555 Conținutul dreptului de proprietate privată

(1) Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod
exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.
(2) În condițiile legii, dreptul de proprietate privată este susceptibil de modalități și
dezmembrăminte, după caz.

Art. 693 Noțiune

(1) Superficia este dreptul de a avea sau de a edifica o construcţie pe terenul altuia, deasupra
ori în subsolul acelui teren, asupra căruia superficiarul dobândeşte un drept de folosinţă.
(2) Dreptul de superficie se dobândeşte în temeiul unui act juridic, precum şi prin uzucapiune
sau prin alt mod prevăzut de lege. Dispoziţiile în materie de carte funciară rămân aplicabile.
 (3) Superficia se poate înscrie şi în temeiul unui act juridic prin care proprietarul întregului
fond a transmis exclusiv construcţia ori a transmis terenul şi construcţia, în mod separat, către
două persoane, chiar dacă nu s-a stipulat expres constituirea superficiei.
(4) În situaţia în care s-a construit pe terenul altuia, superficia se poate înscrie pe baza
renunţării proprietarului terenului la dreptul de a invoca accesiunea, în favoarea constructorului.
De asemenea, ea se poate înscrie în favoarea unui terţ pe baza cesiunii dreptului de a invoca
accesiunea.

Art. 703 Noțiune

Uzufructul este dreptul de a folosi bunul altei persoane şi de a culege fructele acestuia,
întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva substanţa.

Art. 749 Dreptul de uz

Uzul este dreptul unei persoane de a folosi lucrul altuia şi de a-i culege fructele naturale şi
industriale numai pentru nevoile proprii şi ale familiei sale.

Art. 750 Dreptul de abitație

Titularul dreptului de abitaţie are dreptul de a locui în locuinţa nudului proprietar împreună cu
soţul şi copiii săi, chiar dacă nu a fost căsătorit sau nu avea copii la data la care s-a constituit
abitaţia, precum şi cu părinţii ori alte persoane aflate în întreţinere.

Art. 755 Noțiune

(1) Servitutea este sarcina care grevează un imobil, pentru uzul sau utilitatea imobilului unui
alt proprietar.
(2) Utilitatea rezultă din destinaţia economică a fondului dominant sau constă într-o sporire a
confortului acestuia.

Art. 858 Definiția dreptului de proprietate publică

Proprietatea publică este dreptul de proprietate ce aparţine statului sau unei unităţi
administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin declaraţia legii, sunt de uz
ori de interes public, cu condiţia să fie dobândite prin unul dintre modurile prevăzute de lege.

Art. 866 Drepturile reale corespunzătoare proprietății publice

Drepturile reale corespunzatoare proprietatii publice sunt dreptul de administrare, dreptul de
concesiune si dreptul de folosinta cu titlu gratuit.

Art. 1164 Conținutul raportului obligațional

Obligaţia este o legătură de drept în virtutea căreia debitorul este ţinut să procure o prestaţie
creditorului, iar acesta are dreptul să obţină prestaţia datorată.

Art. 1165 Izvoarele obligațiilor

 Obligaţiile izvorăsc din contract, act unilateral, gestiunea de afaceri, îmbogăţirea fără justă
cauză, plata nedatorată, fapta ilicită, precum şi din orice alt act sau fapt de care legea leagă
naşterea unei obligaţii.

Art. 1396 Categorii de obligații

(1) Obligaţiile pot fi pure şi simple, obligaţii simple sau afectate de modalităţi.
(2) Obligaţiile pure şi simple nu sunt susceptibile de modalităţi.

Art. 1397 Obligații simple

(1) Obligaţia simplă nu este afectată de termen sau condiţie şi poate fi executată imediat, din
proprie iniţiativă sau la cererea creditorului.
(2) Obligaţia este simplă, iar nu condiţională, dacă eficacitatea sau desfiinţarea ei depinde de
un eveniment care, fără ca părţile să ştie, avusese deja loc în momentul în care debitorul s-a
obligat sub condiţie.

Art. 1398 Obligații afectate de modalități

Obligaţiile pot fi afectate de termen sau condiţie.

Art. 1399 Obligația condițională

Este afectată de condiţie obligaţia a cărei eficacitate sau desfiinţare depinde de un eveniment
viitor şi nesigur.

Art. 1411 Obligația afectată de termen

(1) Obligaţia este afectată de termen atunci când executarea sau stingerea ei depinde de un
eveniment viitor şi sigur.
(2) Termenul poate fi stabilit de părţi sau de instanţă ori prevăzut de lege.”9

Secțiunea II. Dreptul subiectiv civil, clasificare, obligația civilă

Dreptul subiectiv civil10

Cu toate că în doctrină11 există mai multe opinii cu privire la definirea dreptului subiectiv,
acesta poate fi definit ca fiind posibilitatea (facultatea, puterea) subiectului activ (titularului), în
limitele normelor juridice civile, de a avea o anumită conduită, de a pretinde subiectului pasiv
o conduită corespunzătoare, iar în caz de nevoie, de a solicita concursul forței coercitive a
statului.
9
Extras din Codul Civil (Legea nr. 287 din 17 iulie 2009 - privind Codul civil; Emitent: Parlamentul;
Publicat în Monitorul Oficial nr. 511 din 24 iulie 2009).
10
Marian Nicolae, Drept civil – Teoria generală, Vol. II. Teoria drepturilor subiective civile, Editura
Solomon, București, 2018, p. 8-176.
11
Pentru teorii privind drepturile subiective, a se vedea Ovidiu Ungureanu, p. 130-133.
 Clasificarea drepturilor subiective civile

 absolute;
 relative;
 nepatrimoniale;
 patrimoniale;

Dreptur
i
reale; de creanță;
 principale;
 accesorii;
 pure și simple;
 afectate de modalități.

! Întrucât legislația Codului Civil menționează și altfel de drepturi, în doctrină se mai face
diferența între drepturi eventuale și drepturi viitoare.12
În funcție de modalitatea de exercitare cu sau fără concursul altei persoane, deosebim între:

-în temeiul căruia titularul său poate avea o anumiptă conduită, fără a
avea nevoie de concursul altuia pentru a și-l exercita;
Drept absolut
-sunt incluse în această categorie atât drepturile patrimoniale, cât și
drepturile nepatrimoniale;
-în temeiul căruia titularul poate să pretindă subiectului pasiv o
Drept relativ
anumită conduită, fără de care dreptul nu se poate realiza;

În funcție de natura conținutului drepturilor, acestea sunt:

Drept nepatrimonial
-al cărui conținut nu poate fi -drepturi care privesc existența și
exprimat în bani. integritatea fizică sau morală ale
persoanei;
-drepturi care privesc identificarea
persoanei;
-drepturi decurgând din creația
intelectuală;
-nu depind de alte drepturi, deci

12
A se vedea art. 956, 2370 Cod civil.
 sunt drepturi principale.
-al cărui conținut are o valoare pecuniară;
Drept patrimonial13
-sunt drepturi patrimoniale și drepturile accesorii.

-drept subiectiv patrimonial în temeiul căruia titularul său își poate

exercita prerogativele asupra unui lucru în mod direct și nemijlocit,
fără concursul altei persoane (obligația generală și negativă de a nu i
se aduce atingere);
-drept patrimonial;
-cunoscut titularul dreptului;
-subiectul pasiv este nedeterminat;
-drepturile reale sunt limitate ca număr;
-există prerogativa urmăririi14 și prerogativa preferinței;
Drept real (ius in re) -pot fi totodată și drepturi accesorii (presupun șu un drept principal de
creanță);

Exemplu:

Sunt drepturi reale principale:

-dreptul de proprietate (publică/privată);
-drepturile corespunzătoare dreptului de proprietate privată
(dezmembrămintele dreptului de proprietate – superficie, uzufruct,
uz, abitație, servitute).15
Drept de creanță (ius -drept subiectiv patrimonial în temeiul căruia subiectul activ, numit
ad personam) creditor, poate pretinde subiectului pasiv, numit debitor, să dea, să
facă ori să nu facă ceva, sub sancțiunea constrângerii de către stat;
-drept patrimonial;
-cunoscut titularul dreptului;
-subiectul pasiv este determinat;
-drepturile de creanță sunt nelimitate;
-izvorăște din acte juridice/fapte juridice (stricto sensu);

13
Irina Sferdian, Drept civil – Drepturile reale principale, Editura Hamangiu, București, 2013, p. 70-93.
14
Prerogativa urmăririi reprezintă psibilitatea titularului dreptului real de a pretinde de la orice persoană,
lucrul asupra căruia poartă dreptul său. Prerogativa preferinței reprezintă posibilitatea titularului dreptului
real de a-și vedea dreptul împlinit cu prioritate față de ceilalți titulari a unor altor drepturi. A se vedea
Gabriel Boroi și Carla Alexandra Anghelescu, Curs de drept civil – Partea general, Ediția a 2-a revizuită
și adăugită, Editura Hamangiu, București, 2012, p. 59.
15
Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, Bogdan Nazat, Curs de drept civil – Drepturile reale
principale, Ediția a 2-a revizuită și adăugită, Editura Hamangiu, București, 2013, p. 165-201.
 -pot fi totodată și drepturi accesorii;

Exemplu:

-dreptul creditorului de a pretinde de la debitor dobânda aferentă

creanței principale;
-dreptul născut din convenția accesorie numită clauză penală;
-dreptul subiectiv care izvorăște din fideiusiune;
-dreptul de a pretinde arvuna.

În funcție de criteriul corelației dintre drepturile subiective civile, acestea se împart în:

Drept subiectiv civil -drept care are o existență de sine stătătoare (nu depinde de vreun alt
principal drept).
-drept care nu are o existență de sine stătătoare (se află pe lângă un alt
Drept subiectiv civil drept subiectiv civil principal);
accesoriu -soarta acestui drept este legat de a celui principal (accesorium
sequitur principale).

În funcție de gradul de certitudine conferit titularului, drepturile pot fi:

Drepturi
-conferă certitudine titularului său, întrucât nici existența și nici
subiective civile
exercitarea lui nu depind de vreo împrejurare viitoare;
pure și simple
Drepturi -nu conferă Termenul:
subiective civile certitudine, întrucât -constă într-un eveniment viitor și sigur ca
afectate de atât existența, cât și realizare;
modalități exercitarea acestui -afectează doar exercițiul dreptului subiectiv civil
drept pot depinde de (amână/pune capăt).
o împrejurare Condiția:
viitoare, certă sau -constă într-un eveniment viitor și nesigur ca
incertă. realizare;
-afectează existența dreptului subiectiv civil.

Abuzul de drept16
16
Pentru mai multe detalii privind teoria abuzului de drept, a se vedea Ovidiu, p. 158-164; Marian
Nicolae, Drept civil – Teoria generală, Vol. II. Teoria drepturilor subiective civile, Editura Solomon,
București, 2018, p. 602-615; pentru distincția între abuzul de drept, abuzul de putere și abuzul de poziție
dominantă, a se vedea - Adriana Almășan, Drept civil. Dinamica obligațiilor, Editura Hamangiu,
București, 2018, p. 176-178; Coordonator Prof. univ. dr. Marilena Uliescu, Colectiv, Noul Cod Civil –
Studii și comentarii, Volumul I, art. 1-534, p. 82-106.
 Exercitarea abuzivă17 a dreptului subiectiv civil se poate recunoaște după următoarele
caracteristici:
-există un drept subiectiv civil;
-autorul abuzului este titularul dreptului subiectiv civil și este capabil să-l exercite;
-dreptul este exercitat în alt scop decât cel prevăzut de către lege (cu scopul de a vătăma sau
păgubi pe altul sau este exercitat într-un mod excesiv și nerezonabil);
-dreptul este exercitat cu rea-credință (contrar bunei-credințe).
Exercitarea dreptului subiectiv civil este guvernată de următoarele principii, în mod
cumulativ:
-dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu respectarea legii și a moralei;
-dreptul subiectiv civil trebuie exercitat în limitele sale externe (atât din punct de vedere
moral, cât și din punct de vedere juridic);
-dreptul subiectiv civil trebuie exercitat în limitele sale interne, adică numai potrivit scopului
economic și social în vederea căruia este recunoscut de lege, iar nu în scopul de a vătăma
sau păgubi pe altul ori întreun mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe;
-dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu bună credință.
În ceea ce privește abuzul de drept, în literatura de specialitate se menționează că acesta
vizează doar ultimele două principii care guvernează exercițiul dreptului subiectiv civil.
Elementele abuzului de drept:

 element subiectiv: constă în exercitarea dreptului subiectiv civil cu rea-credință;

 element obiectiv: constă în deturnarea dreptului subiectiv civil de la scopul pentru care a
fost prevăzut de către lege (nu există niciun motiv legitim).
Sancțiunea care se dispune pentru nerespectarea cerințelor privind exercitarea dreptului în
mod legal constă în obligarea titularului dreptului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul
suferit (răspundere civilă delictuală).18 Aceasta reprezintă sancțiunea generală care se dispune,
dar pot interveni și alte sancțiuni cu caracter special dacă sunt prevăzute în mode expres prin
norme speciale.
Obligația civilă

17
Pentru mai multe detalii privind sancționarea abuzului de drept în vechea reglementare și diferențele
aduse de noua reglementare, a se vedea Ionel Reghini, Șerban Diaconescu, Paul Vasilescu, Introducere în
dreptul civil, Editura Hamangiu, București, 2013, p. 373-380.
18
Pentru noțiunea de răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei fizice/juridice, a se
vedea Florin I. Mangu, Răspunderea civilă – Constantele răspunderii civile, Editura Universul Juridic,
București, 2014, p. 114-272/272-315.
 Posibile sensuri pentru obligația civilă:
1. Această noțiune mai este folosită și pentru a desemna un raport juridic obligațional.
2. Prin obligație civilă se poate înțelege și înscrisul constatator al unei creanțe.

Obligația civilă19 – reprezintă îndatorirea subiectului pasiv al raportului juridic civil de a avea
o anumită conduită corespunzătoare (acțiune/abținere), respectiv de a da, a face sau a nu face
ceva; dacă nu se respectă îndatorirea se poate apela la forța coercitivă a statului.
Clasificarea obligațiilor civile20

 a da;
 a face;
 a nu face;

 pozitive;
 negative;

 de rezultat;
Obligații21
 de mijloace;

 obișnuite;
 scriptae in rem;
 propter rem;

 perfecte;
 imperfecte.

-constă în îndatorirea de a constitui sau de a

Obligația de a da
transmite un drept real;
-constă în îndatorirea de a preda un bun, a
Obligația de a face
executa o lucrare sau a presta un serviciu;
Obligația de a nu face -constă în îndatorirea debitorului de a se
abține de la anumite acțiuni sau inacțiuni pe

19
Marian Nicolae, Drept civil – Teoria generală, Vol. II. Teoria drepturilor subiective civile, Editura
Solomon, București, 2018, p.176-229.
20
Irina Sferdian, Drept civil – Drepturile reale principale, Editura Hamangiu, București, 2013, p. 94-110;
pentru mai multe detalii privind obligațiile plurale, a se vedea - Adriana Almășan, Drept civil. Dinamica
obligațiilor, Editura Hamangiu, București, 2018, p. 201-205.
21
Pentru ai multe detalii privind clasificarea în obligații simple, obligații pure și simple și obligații
afectate de modalități, a se vedea Fl. A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei, Colectiv, Noul
Cod civil – Comentariu pe articole, art. 1-2664, Editura C.H. Beck, București, 2012, p. 1480-1497.
 care ar fi putut să le facă dacă nu s-ar fi
obligat față de creditor;

Importanța clasificării:
-calificarea unor acte juridice civile;
-posibilitatea aducerii la îndeplinire silită a obligațiilor.

Obligație pozitivă -implică o acțiune (a da, a face);

Obligație negativă -presupun o abstențiune (de a nu face);

Importanța clasificării:
-încălcarea unei obligații negative face ca debitorul să se afle de drept în întârziere;
-încălcarea unei obligații pozitive conduce la punerea în întârziere a debitorului;
-în cazul încălcării obligației de a face, creditorul poate să execute el însuși obligația sau să
facă să fie executată obligația, dar pe cheltuiala debitorului;
-în cazul încălcării obligației de a nu face, creditorul poate să pretindă executarea obligației în
fața instanței, înlăturând efectele neexecutării obligației pe cheltuiala debitorului.

-constă în îndatorirea debitorului de a obține

Obligație de rezultat
un rezultat determinat;
-constă în îndatorirea debitorului de a depune
toată stăruința pentru atingerea unui anumit
Obligație de mijloace (de diligență)
rezultat, fără a se obliga la însuși rezultatul
preconizat;

Importanța clasificării:
-este diferită modalitatea de a proba neexecutarea obligației: în cazul obligației de rezultat se
naște prezumția de culpă în sarcina debitorului, pe când în cazul obligației de mijloace
neatingerea rezultatului preconizat va trebui dovedit de către creditor, în sensul că debitorul nu a
depus toată stăruința pentru îndeplinirea obligației asumate.

Obligație obișnuită -incumbă debitorului față de care s-a născut;

-îndatorire ce se naște în legătură cu un lucru
și care își produce efectele și asupra unei terțe
Obligație scriptae in rem persoane care dobândește ulterior un drept
(opozabile și terților) real asupra lucrului respectiv, deși această din
urmă persoană nu a participat în vreun fel la
nașterea raportului juridic;
 -îndatoriri ce incumbă, fie în temeiul legii, fie
în temeiul unei convenții, din diferite rațiuni,
Obligație propter rem
precum protecția unor lucruri de importanță
(reale)
națională, conservarea unor lucruri, existența
unor raporturi de vecinătate etc;

! Cu toate că obligațiile propter rem se mai numesc și obligații reale, acest lucru nu semnifică
faptul că această obligație este corelativă unui drept real.

-constă în posibilitatea creditorului de a apela

Obligație perfectă și de a obține ajutorul de la forța coercitivă a
statului (are sancțiune juridică);
-constă în imposibilitatea creditorului de a
Obligație imperfectă (naturală)
obține pe cale silită executarea obligației;

Importanța clasificării:
-în cazul în care s-a executat o obligație imperfectă, debitorul obligației nu va putea pretinde
restituirea prestației executate de bună voie.

Secțiunea III. Întrebări recapitulative

1. Calificați, din punctul de vedere al clasificărilor studiate, următoarele drepturi:

a. dreptul de uzufruct;
______________________________________________________________________________
b. dreptul împrumutătorului de a i se restitui împrumutul la un anumit termen;
______________________________________________________________________________
c. dreptul autorului unei opere la a i se recunoaște paternitatea operei;
______________________________________________________________________________
d. dreptul autorului operei la a încasa drepturile de creație intelectuală aferente operei sale;
______________________________________________________________________________
e. dreptul băncii creditoare de a încasa de la debitorul-împrumutat dobânda lunară aferentă
sumei împrumutate;
______________________________________________________________________________

f. dreptul de ipotecă instituit în favoarea împrumutătorului pentru suma împrumutată.

______________________________________________________________________________

2. Care sunt obligațiile corelative acestor drepturi?

 Drepturi Obligații corelative
a. dreptul de uzufruct

b. dreptul împrumutătorului de a i se restitui

împrumutul la un anumit termen
c. dreptul autorului unei opere la a i se
recunoaște paternitatea operei
d. dreptul autorului operei la a încasa
drepturile de creație intelectuală aferente
operei sale
e. dreptul băncii creditoare de a încasa de la
debitorul-împrumutat dobânda lunară aferentă
sumei împrumutate
f. dreptul de ipotecă instituit în favoarea
împrumutătorului pentru suma împrumutată

3. Ce tip de obligații sunt următoarele:

a. obligația împrumutatului de a constitui un drept de ipotecă în favoarea împrumutătorului;
______________________________________________________________________________
b. obligația asumată printr-un contract de împrumut de a nu înstrăina un anumit bun până nu
se va restitui împrumutul;
______________________________________________________________________________
c. obligația avocatului de a-și consilia clientul în vederea câștigării procesului;
______________________________________________________________________________
d. obligația vânzătorului de a preda bunul vândut cumpărătorului;
______________________________________________________________________________
e. obligația proprietarului unui imobil monument istoric de a întreține, folosi și exploata
imobilul cu respectarea Legii nr. 422/2001, republicată.
______________________________________________________________________________

4. Comparați, din punctul de vedere al caracteristicilor, următoarele tipuri de drepturi:

a. dreptul patrimonial real și dreptul patrimonial de creanță;
Definiție:
Dreptul patrimonial real este
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

Dreptul patrimonial de creanță este

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
Asemănări:

Deosebiri:
Dreptul patrimonial real Dreptul patrimonial de creanță

b. dreptul nepatrimonial și dreptul patrimonial real;

Definiție:
Dreptul nepatrimonial este
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

Dreptul patrimonial real este

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

Asemănări:
 Deosebiri:
Dreptul nepatrimonial Dreptul patrimonial real

c. dreptul absolut și dreptul relativ;

Definiție:
Dreptul absolut este
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
Dreptul relativ este
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

Asemănări:

Deosebiri:
Dreptul absolut Dreptul relativ

d. dreptul absolut și dreptul patrimonial real;

Definiție:
 Dreptul absolut este
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

Dreptul patrimonial real este

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

Asemănări:

Deosebiri:
Dreptul absolut Dreptul patrimonial real

e. dreptul relativ și dreptul patrimonial de creanță.

Definiție:
Dreptul relativ este
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

Dreptul patrimonial de creanță este

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
 Asemănări:

Deosebiri:
Dreptul relativ Dreptul patrimonial de creanță

5. Enumeraţi drepturile reale principale dezmembrăminte ale dreptului de proprietate.

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
6. Enumeraţi drepturile reale accesorii.
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
7. Dreptul de opțiune succesorală intră în sfera drepturilor reale sau a celor de creanță?
Argumentați!
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
8. Prezentați diferențele între obligațiile de a da și cele de a face.
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
9. Definiți obligațiile de a nu face și evidențiați diferențele între cele corelatgive unui
drept absolut și cele corelative unui drept relativ.
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
 10. Definiți obligațiile de rezultat și cele de mijloace și arătați care este interesul
clasificării.
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

Secțiunea IV. Grile

1. Drepturile reale accesorii depind de:

a. un drept real;
b. un drept de creanta;
c. un drept absolut.

2. Dreptul de uzufruct este:

a. un drept real accesoriu, dezmembrământ al dreptului de proprietate;
b. un drept real principal, dezmembrământ al dreptului de proprietate;
c. un drept de creanţă accesoriu unui alt drept de creanţă.

3. Spre deosebire de dreptul real,

a) dreptul de creanță are un titular cunoscut;
b) dreptul nepatrimonial are un subiect pasiv nedeterminat;
c) dreptului de creanță îi corespunde fie o obligație de a da, fie o obligație de a face, fie o
obligație de a nu face;

4. Drepturile nepatrimoniale:
a) sunt drepturi absolute;
b) acestora le corespunde, ca și obligație corelativă, fie o obligație de a da, a face sau a nu
face;
c) au un subiect pasiv nedeterminat;

5. Sunt drepturi subiective civile accesorii:

a) dreptul de uzufruct;
b) dreptul de a pretinde arvuna;
c) dreptul creditorului de a pretinde dobânda aferentă creanței principale;

6. Obligațiile rezultate din contractual de joc sau prinsoare:

a) sunt obligații care, dacă sunt executate de bunăvoie de către debitor, acesta nu are dreptul
să solicite ulterior restituirea prestației;
b) sunt obligații imperfecte;
c) sunt obligații a căror executare nu se poate obține pe cale silită.

7. Sunt drepturi subiective civile afectate de modalități:

a) dreptul de uzufruct;
b) dreptul la nume;
c) drepturile nepatrimoniale decurgând din creația intelectuală;

8. Sunt drepturi subiective civile cu subiect pasiv nedeterminat:

a) drepturile patrimoniale reale;
b) drepturile patrimoniale de creanță;
c) drepturile absolute;

9. Drepturile patrimoniale:
a) presupun un subiect pasiv care, în toate cazurile, are obligația de a da, a face sau a nu
face ceva;
b) pot fi reale sau de creanță;
c) sunt limitate ca număr;

10. În privința obligațiilor de mijloace:

a) neatingerea rezultatului dorit constituie o prezumție de vinovăție a debitorului;
b) în cazul neatingerii rezultatului preconizat, creditorul are sarcina de a proba faptul că
debitorul nu a depus toate diligențele pentru îndeplinirea obligației;
c) debitorul va fi ținut să folosească toate mijloacele necesare pentru atingerea rezultatului
promis.