Spațiul românesc între diplomație și confruntare, sec.

XIV-XVIII
Sec. Domnitor Acțiuni diplomatice Acțiuni militare

XIV Basarab -1330 – Victoria de la Posada împotriva

TR ungurilor

XIV Mircea 2- 1389 – Tratat Mircea cel Bătrân-
cel Polonia – sprijin reciproc împotriva
Bătrân Ungariei – nepus în practică.
TR 4- 1395 –Brașov –tratat cu
Sigismund de Luxemburg -
cooperare antiotomană
1- 1389 – Câmpia Mierlei – alături de
Lazăr, cneazul sârb – victorie otomană
care determină campaniile la N-Dunării
3- 1394/1395- victoria românească de la
Rovine
5-1396 – cruciada târzie de la Nicopole –
victorie otomană

XV Alexan - 1402 – accepta suzeranitatea - 1420 – respinge singur o oaste otomana

dru cel poloneza ca protectie impotriva
Bun M Ungariei, reînnoita de mai multe ori
XV Iancu 1- 1443 – „campania cea lungă” –
de 2- 1443 - turcii cer pacea de la victoriile lui Iancu din pen. Balcanică îi
Hunedo Seghedin, pe 10 ani determină pe turci să ceară pacea
ara 3- 1444 – Varna- victoria ot. - pacea este
TSV încălcată de creștini din dorința de a folosi
fragilitatea I. Otoman, dar sunt învinși.
4-1456- Belgrad –vict rom - pe fondul
cuceririi Constantinopolului, turcii reiau
ofensiva dar sunt opriți de Iancu

XV Vlad - 1459- refuză plata tributului și întreprinde

Țepeș acțiuni militare în S- Dunării
TR -1462 –atacul de noapte de la Târgoviște
nu poate opri invazia otomană – Vlad
Țepeș este întemnițat de Matei Corvin, iar
Radu cel Frumos semnează o capitulație de
recunoaștere a suzeranității otomane.

` Ștefan 1-1459 – Overchelăuți- Moldova 2-1465 – reușește să scoată Chilia de sub

XV cel recunoaște suzeranitatea polonă,
Mare reînnoit în mai multe rânduri:
M 8- 1485 la Colomeea, ca urmare a
pierderii Chiliei și Cetății Albe
5-1475 – Iași – tratatul cu Ungaria-
cooperare antiotomana
9– 1489 – pace cu turcii prin care
plătește tribut și acceptă
suzeranitatea otomană.
11- 1499 – Hârlău – în urma
victoriei de la Codrii Cosminului –
relațiile cu Polonia se statuează de
pe poziții egale, fără implicarea
suzeranității
autoritatea maghiară, ceea ce determină
invazia maghiară în 3- 1467, înfrântă la
Baia; se încheie încercările maghiare de a
supune Moldova
4- 1475 – victoria de la Vaslui asupra
turcilor implică Moldova în relații
internaționale de mare anvergură, Ștefan
cere sprijinul creștinătății (papalitatea,
Ungaria) împotriva Turciei
6-1476 – înfrângere la Războieni
7-1484- pierde Chilia și Cetatea Albă
10- 1497 – oprește invazia poloneză la
Codrii Cosminului și îndepărtează orice
pretenție de suzeranitate a acesteia.

6
 XVI Mihai - 20 mai 1595- Alba Iulia, aderă la -nov.1594 – lichidarea creditorilor și
Viteazul Liga Sfântă. În schimbul ajutorului garnizoana otomană din București
antiotoman, delegația de boieri a - primăvara 1595 – acțiuni militare în S-
acceptat suzeranitatea lui Sgismund Dunării
Bathory, principele Transilvaniei și
subordonarea bisericii ortodoxe din - aug. 1595 - Călugăreni – invazia
TSV față de mitropolia Ț. otomană nu este oprită, Mihai se retrage în
Românești munți iar ajutorul din partea Ligii Sfinte
- 1597→tratat cu I. sosește în
Otoman→caracter de pace→este -oct. 1595– victoria de la Giurgiu asigură
recunoscută domnia pe viață a independența țării în raport cu turcii
domnului muntean, tributul este
scăzut la jumătate.
- 1599 - Şelimbăr→ Mihai areȚara Rom&
-1598 – Târgoviște - tratat cu I. Transilvania prin victoria asupra lui
Habsburgic - ȚR accepta Andrei Bathory→reintegrarea
suzeranitatea Austriei care recunoșta principatului în frontul antiotoman
domnia ereditară a lui Mihai românesc
Viteazul și ajutor militar (tratatul
anulează vasalitatea față de -1600→Mirăslău - Mihai Viteazul este
Sigismund Bathory) invins de oastea nobilimii maghiare
→pierde cele trei țări.
- 1601 - Guruslău - Mihai Viteazul aliat
cu habsburgii invinge oastea nobilimii
maghiare →obține Tsv. Pt imparatul
Austriei și TR pt el = pericol - asasinat
XVII Șerban - tratative secrete antiotomane cu
Cantac Austria
uzino
C-tin
Brânco
veanu
XVIII Dimitrie - 1711 Tratatul de la Luțk – cu - 1711 - înfrângerea la Stănilești pe Prut a
Cantemir Petru cel Mare – alianță antiotomană determinat instaurarea regimurilor
fanariote

Asemănări

Bătălii

1. Rovine 1394 cu Vaslui 1475 – victorii pe fondul folosirii avantajului terenului mlăștinos

2. Atacul de noapte Târgoviște 1462 cu Călugăreni 1595 – victorii de moment pe fondul invaziei
otomane care avea ca scop înlocuirea domnului

3. Nicopole 1396 cu Varna 1444 – înfrângeri în cruciade

Tratate

1. 1395 Brașov cu 1475 Iași și 1711 Luțk – alianțe creștine antiotomane

2. 1459 Overchelăuți cu 1485 Colomeea – acceptarea suzeranității poloneze ca protecție

3. 1595 Alba Iulia cu 1598 Târgoviște – obținerea de ajutor militar cu prețul acceptării suzeranității
celuilalt

Caracteristici ale relațiilor internaționale ale ȚR în epoca medievală:

-relațiile internaționale ale Ț.Române au urmărit păstrarea ființei naționale și a independenței

- întotdeauna ȚR au realizat alianțe cu statele creștine

-relațiile suzerano-vasalice care conturează feudalismul se manifestă și la nivelul relațiilor între state
suzeranitate/vasalitate – autonomie – dependența

-statutul internațional al ȚR a fost rezultatul raportului dintre - politica marilor puteri europene

- obiectivele politicii externe rom.

- mijloacele pe care le aveau românii la dispoziție

a. Caracteristici ale relațiilor diplomatice

- plurivasalitate- acceptarea suzeranității Ungariei, Poloniei, Turciei, folosită ca pavăză

împotriva altei puteri

- se încheie tratate de cooperare economică prin acordarea de privilegii comerciale

- se încheie tratate de cooperare militară

b. Caracteristici ale relațiilor militare

- au avut mereu caracter defensiv

-au aspectul conflictului asimetric - ȚR. au resurse limitate dar folosesc mai multe tactici
compensatorii: pârjolirea pământului, otrăvirea fântânilor, crearea unui gol economico-demografic
pentru a limita posibilitățile de aprovizionare ale invadatorilor și când nu se mai poate evita
confruntarea militară, folosirea avantajului terenului – mlaștină, defileu, etc)

- au contribuit la evitarea transformării țării în pașalâc, aflată într-o poziție care a justificat
formula lui Ștefan cel Mare de „poartă a creștinătății”, primul obstacol în calea turcilor.
 1

1.Relațiile internaționale în sec. XIV- XV

- 1330 - victoria lui Basarab la Posada – deoarece Ungaria are pretenții de suzeranitate asupra ȚR, ca
urmare, TR devine independentă

- expansiunea rapidă a Imperiului Otoman duce la apariția proiectelor de cruciadă târzie, de coalizare
a creștinilor pentru a stopa înaintarea musulmană.

- TR trebuie sa fie atente la interesele statelor catolice din nord, să se poată proteja de agresiunea
acestora

Mircea cel Bătrân – T Românească

- 1389 – Câmpia Mierlei – participă alături de Lazăr, cneazul sârb – victorie otomană care
determină campaniile la N-Dunării
- 1389 – Tratat Mircea cel Bătrân- Polonia – sprijin reciproc împotriva Ungariei – nepus în
practică.
- 1394/1395- victoria românească de la Rovine
- 1395 –Brașov –tratat cu Sigismund de Luxemburg - cooperare antiotomană
-1396 – cruciada târzie de la Nicopole – victorie otomană

Alexandru cel Bun M

- 1402 – accepta suzeranitatea poloneza ca protectie impotriva Ungariei, reînnoita de mai multe ori.
Ca urmare trimite ajutor regelui polon impotriva teutonilor la Grunwald -1410 si Marienburg-1422
- 1420 – respinge singur o oaste otomana

Iancu de Hunedoara – voievod al TSV

- 1442 – victorie antiotomana pe Ialomița
- 1443 – „campania cea lungă” – victoriile lui Iancu din pen. Balcanică au ca urmare
-1443 - turcii cer pacea de la Seghedin, pe 10 ani – pacea este încălcată de creștini din dorința de a
folosi fragilitatea I. Otoman, dar sunt învinși in
- 1444 – Varna- cruciada târzie - victoria otomană.. Moartea regelui maghiar îl propulsează pe Iancu
în funcția de guvernator al Ungariei
-1456- Belgrad –victorie creștină - pe fondul cuceririi Constantinopolului, turcii reiau ofensiva dar
sunt opriți de Iancu
 2
Vlad Țepeș -T Românească
- 1459- refuză plata tributului și întreprinde acțiuni militare în S- Dunării. Ca urmare, turcii
invadeaza in
-1462 –atacul de noapte de la Târgoviște nu poate opri invazia otomană – Vlad Țepeș este
întemnițat de Matei Corvin, iar Radu cel Frumos semnează o capitulație de recunoaștere a
suzeranității otomane.
Ștefan cel Mare -Moldova

-1459 – tratat – la Overchelăuți- Moldova recunoaște suzeranitatea polonă, reînnoit de mai multe
ori:
-1465 – reușește să scoată Chilia de sub autoritatea maghiară, ceea ce determină invazia maghiară în
1467, înfrântă la Baia; se încheie încercările maghiare de a supune Moldova
- 1475 – victoria de la Vaslui asupra turcilor implică Moldova în relații internaționale de mare
anvergură, Ștefan cere sprijinul creștinătății (papalitatea, Ungaria) împotriva Turciei
- 1475 – Iași – tratatul cu Ungaria- cooperare antiotomana
- 1476 – înfrângere la Războieni
-1484- pierde Chilia și Cetatea Albă. ca urmare
- 1485 la Colomeea reinnoieste suzeranitatea polona
– 1489 – pace cu turcii prin care plătește tribut și acceptă suzeranitatea otomană.
- 1497 – oprește invazia poloneză la Codrii Cosminului și îndepărtează orice pretenție de
suzeranitate a acesteia.
- 1499 – Hârlău – relațiile cu Polonia se statuează de pe poziții egale, fără implicarea suzeranității
 3

2. Relațiile internaționale ale Țărilor Române în sec. XVI

- acțiunile diplomatice precumpănesc față de cele militare, ca urmare a expansiunii și consolidării

otomane în vremea lui Soliman Magnificul.

- sec. XVI- toate cele trei ȚR se află sub dominație otomană, capitulațiile (tratate) conturează
autonomia în schimbul tributului – libertate internă și obligația de a însoți Turcia în campanii

- se păstrează instituțiile românești, dar domnii sunt confirmatí de sultan in urma plății tronului

- se inăsprește aspectul economic al dominației otomane: tribut sau haraci, peșcheșuri (cadouri),
mucarer (plăti de confirmare a domniei la 1 și 3 ani), obligații de aprovizionare

Mihai Viteazul – T. Românească

-nov.1594 – lichidarea creditorilor și garnizoanei otomane din București

- primăvara 1595 – acțiuni militare în S-Dunării
- 20 mai 1595- Alba Iulia, aderă la Liga Sfântă. (Papa, Spania, ducate italiene, Austria, Tsv). În
schimbul ajutorului antiotoman, delegația de boieri a acceptat suzeranitatea lui Sgismund Bathory,
principele Transilvaniei și subordonarea bisericii ortodoxe din TSV față de mitropolia Ț. Românești
- aug. 1595 - Călugăreni – invazia otomană nu este oprită, Mihai se retrage în munți iar ajutorul din
partea Ligii Sfinte sosește în
-oct. 1595– victoria de la Giurgiu asigură independența țării în raport cu turcii
- 1597→tratat cu I. Otoman→caracter de pace→este recunoscută domnia pe viață a domnului
muntean, tributul este scăzut la jumătate.

-1598 – Târgoviște - tratat cu I. Habsburgic - ȚR accepta suzeranitatea Austriei care recunoșta

domnia ereditară a lui Mihai Viteazul și ajutor militar (tratatul anulează vasalitatea față de Sigismund
Bathory)
- 1599 - Şelimbăr→ Mihai areȚara Rom și Transilvania prin victoria asupra lui Andrei

Bathory→reintegrarea principatului Tsv în frontul antiotoman românesc

-1600→Mirăslău - deoarece impune nobilimii taxe, Mihai Viteazul este invins de oastea nobilimii
maghiare →pierde cele trei țări. Austria promite ajutor pt recuperarea T Rom in schimbul cuceririi
Tsv
- 1601 - Guruslău - Mihai Viteazul aliat cu habsburgii invinge oastea nobilimii maghiare

→obține Tsv. Pt imparatul Austriei și TR pt el = pericol - asasinat

 4

3. Relații internaționale ale ȚR în sec. XVII-XVIII

- Europa este măcinată de războiul de 30 ani, în timp ce ȚR încearcă să contrabalanseze prin acțiuni
diplomatice înăsprirea regimului de dominație otomană

- Spre sf. Sec. XVII, ca urmare a înfrângerii turcilor la Viena, Austria și Rusia vor începe o politică
de împingere a Turciei spre limitele Europei, ce va contura în secolele viitoare „criza orientală”

- 1699- pacea de la Karlowitz- Turcia recunoaște apartenența TSV la Austria

- domnii ȚR inițiază tratative secrete cu marile puteri creștine

- Șerban Cantacuzino și C-tin Brâncoveanu - ȚRom – tratative secrete antiotomane cu

Austria- 1711 Tratatul de la Luțk – D. Cantemir și Petru cel Mare – alianță antiotomană – urmată
de înfrângerea la Stănilești pe Prut, mazilirea lui D, Cantemir și alui C-tin Brâncoveanu

– 1714 - ȚR intră în perioada domniilor fanariote.

- domniile fanariote – domni numiți direct de sultan din Fanar pe perioade scurte, autonomia este
grav încălcată

- integritatea teritorială a ȚR are de suferit ca urmare a evoluției raporturilor dintre Rusia, Austria și
Turcia, în contextul declanșării crizei orientale
 5
FIȘĂ DE LUCRU – POLITICĂ ȘI DIPLOMAȚIE

A. „Cea dintâi ameninţată de expansiunea otomană a fost Ţara Românească sub Mircea cel Bătrân
[...]. Timp de câţiva ani după înscăunarea sa, el a continuat înfruntarea cu Regatul Ungar urmând
direcţia dominantă a politicii externe a predecesorilor săi. În 1389, el a încheiat alianţă cu regele
Poloniei, Vladislav Jagiello, act cu caracter explicit antiungar. Curând însă, evoluţia evenimentelor în
nordul Peninsulei Balcanice, urmare a marilor succese ale puterii otomane, l-a determinat să-şi
reorienteze politica externă spre Ungaria regelui Sigismund de Luxemburg, la fel de ameninţată ca şi
Ţara Românească de expansiunea otomană. Alianţa cu Ungaria s-a încheiat pe baza recunoaşterii
stăpânirii domnului Ţării Româneşti în Amlaş şi Făgăraş, în sudul Transilvaniei, cu titlul de feud, şi în
Banatul de Severin.” (M. Bărbulescu, D. Deletant, K.Hitchins, Ş. Papacostea, P. Teodor,
Istoria României)

B. „Desfăşurată precumpănitor în cadrul creat de acţiunea Ungariei, Poloniei şi Imperiului Otoman,

politica externă a lui Ştefan (cel Mare) a fost un efort constant de a emancipa Moldova de sub tutela
lor, de a-i reîntregi teritoriul amputat în deceniile precedente de <protectorii> străini ai pretendenţilor
la domnie şi de a preîntâmpina primejdiile care pândeau ţara la orizont. [...] Adus la domnie de forţele
care şi în trecut se străduiseră, în repetate rânduri, să desprindă Moldova din legătura cu Polonia,
pentru a o readuce în sfera de influenţă a Ungariei, Ştefan nu a rămas prizonierul lor. Îndată după
înscăunare, fixând priorităţile politicii sale externe, el s-a străduit să restabilească legătura tradiţională
cu Polonia în dublul scop: pentru a-şi consolida domnia şi a restaura controlul Moldovei asupra
gurilor Dunării.”
(Ş. Papacostea, Ştefan cel Mare domn al Moldovei 1457-
1504)

1. Selectați din sursa A o acțiune diplomatică realizată de Mircea cel Bătrân.

2. Selectati din sursa A două informaţii aflate în relaţie cauză–efect.
3. Extrageți din textul B o direcție a politicii externe a lui Ștefan cel Mare.
4. Prezentaţi două fapte istorice referitoare la acţiunile militare susținute în spaţiul românesc în
secolele al XV-lea - al XVI-lea, aparținând altor voievozi decât cei prezentați în texte.
5. Formulați un punct de vedere în legătură cu politica externă dusă de Mircea cel Bătrân și susțineți-l
cu două informații din sursa A.
6. Formulați un punct de vedere referitor la obiectivele politicii externe a lui Stefan cel Mare și
susțineți-l cu 2 inf din sursa B
7. Argumentați printr-un fapt istoric relevant afirmația conform căreia Stefan cel Mare a consolidat
statul prin acțiuni diplomatice.
2. Elaborați, în aproximativ două pagini, un eseu despre diplomație si conflict în Evul Mediu si la
începuturile modernității, în spațiul românesc, având în vedere:
- menționarea a doi factori de context extern care au influențat evoluția relațiilor internaționale ale
Țărilor Române în sec. XIV-XVI ;
- prezentarea unei caracteristici a relațiilor internaționale ale Țărilor Române în sec. XIV-XVI
- precizarea unei asemănări între două conflicte militare desfășurate în spațiul românesc în sec.
XIV-lea - XV;
- formularea unui punct de vedere referitor la rolul unei acțiuni diplomatice desfăsurate în spațiul
românesc, în secolele al XIV-lea – al XVIII-lea si susținerea acestuia printr-un argument istoric.
Subiectul 2

„Ștefan cel Mare s-a impus cu dificultate la tron, fiindcă avea inamici chiar între membrii familiei
sale, dornici de putere și avea dușmani între boieri. Cu tenacitate, el a învins toate opozițiile [...] și și-a
consolidat domnia. A mărit domeniul domnesc, a întărit Sfatul Țării, a dezvoltat orașele și a pregătit
bine armata. A asigurat funcționarea și prosperitatea economiei și, mai ales, a negoțului și i-a răsplătit
pe cei credincioși cu slujbe și moșii [...]. Nici în exterior nu era înconjurat de prieteni. [...] Domnul a
folosit cu dibăcie rivalitatea ungaro-polonă pentru a asigura independența țării. Inițial, s-a recunoscut
vasal al regelui polon și, în paralel, s-a confruntat militar cu Ungaria, a cărei oaste a învins-o, la Baia,
în 1467. Nu mult după aceasta, regele Ungariei a înțeles că este mai bine să aibă un aliat în Ștefan cel
Mare, iar relațiile dintre cele două țări s-au îmbunătățit. Între Moldova și Ungaria s-au încheiat tratate
de alianță, ca între două țări creștine [...]. Spre finalul secolului [...], Polonia a devenit agresivă, voind
să impună pe tronul Moldovei un prinț polon. Dar oastea polonă invadatoare a fost învinsă de
moldoveni în 1497, la Codrii Cosminului, iar după aceasta, și între Polonia și Moldova s-a încheiat un
tratat de alianță. Mai dificile și mai complicate au fost raporturile cu Poarta. Când totul era pregătit,
domnul a refuzat plata tributului, după care sultanul a trimis contra Moldovei o armată de 120000 de
oameni (din care făcea parte și oastea Țării Românești). Ștefan, cu vreo 40000 de oameni, plus câteva
mii de ardeleni și de polonezi, a reușit să obțină marea victorie de la Vaslui, la 10 ianuarie 1475. După
bătălie, domnul român a trimis o [scrisoare] [...] către toți monarhii creștini din Europa, prin care
aducea la cunoștință biruința .

1. Numiţi lupta antiotomană precizată în sursa dată. 2 puncte

2. Precizaţi secolul la care se referă sursa dată. 2 puncte
3. Menţionaţi domnul Moldovei și o cauză a conflictului cu otomanii, precizate în sursa dată. 6
puncte
4. Menţionaţi, din sursa dată, două inf. Ref. la măsurile adoptate de către domn în politica internă.
6p
5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la relațiile Moldovei cu Polonia și
Ungaria, susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă. 10 puncte
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia românii se implică prin
diplomație în relațiile internaționale din a doua jumătate a secolului al XVI-lea. (Se punctează
prezentarea unui fapt istoric relevant şi conectorii care exprimă cauzalitatea şi concluzia.) 4
puncte

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre acțiunile militare și diplomatice desfășurate de
români în Evul Mediu şi la începuturile modernității, având în vedere:

- precizarea unei instituții centrale din spațiul românesc, în Evul Mediu;

- menționarea a două acţiuni militare la care participă românii în a doua jumătate a secolului al XIV-
lea – prima jumătate a secolului al XV-lea și a două asemănări între acestea;

- prezentarea unei acţiuni militare desfășurată în spațiul românesc, în a doua jumătate a secolului al
XV-lea;

- formularea unui punct de vedere referitor la diplomația promovată de români la sfârșitul Evului
Mediu și începuturile modernității şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.