Sunteți pe pagina 1din 6

Managementul Comunicarii in

Clasa de Elevi

Nu spune putin în vorbe multe, ci mult în vorbe puține- Pitagora

Una dintre caracteristicile principale ale procesului de comunicare este eficiența


coordonării ei. Eficiența comunicării depinde de calitatea transmisiei, adică de structura logică a
conținutului, claritatea, precizia, plasticitatea exprimării, fapte care țin de presonalitatea
profesorului, de relațiile profesor- elev, de contextul psihosocial, ca și de nivelul dezvoltării
psihice a receptorului, de structurile mentale și lingvistice ale elevului, de participarea lui activă
în procesul comunicării.

Un profesor interesat trebuie să afle cât mai multe despre clasa cu care lucrează, despre elevul pe
care îl are la clasă, caută informații despre acesta. Câteva ore petrecute la clasă nu sunt suficiente
pentru a descoperii talentele și abilitățile copilului, în condițiile în care se lucrează cu 30 de elevi.
Acesta este și motivul pentru care întâlnirea cu părintele poate fi un prilej de colectare a
informațiilor care să ajute la distrugerea bariereide comunicare dintre profesor și elev. Schimbul
de informații trebuie să aibă loc în ambele sensuri ale relației profesor-părinte. Frecvența și
consistența acestor informații despre copil , se dovedește de cele mai multe ori a fi un test dificil
de trecut pentru fiecare participant.

Observând sistematic copilul acasă sau în mediul școlar se poate depista din timp problemele de
comportament sau de adaptare la sarcinile școlare. Cunoașterea acestor probleme din timp pot să
conducă la adoptarea unui program și a unor metode adecvate fiind mai ușor să previi decât să
corectezi problemele deja instalate.
Comunicarea eficientă între toți actorii implicați in acțiunile educative reprezintă cheia de boltă a
dezvoltării corecte a copiilor și a elevilor.

Citirea, scrierea și abilitatea de a asculta cu atenție sunt cele trei abilităţi comunicative
care trebuie permanent dezvoltate la elevi. Elevii trebuie să știe - trebuie să fie învățați - printre
multe alte lucruri, cum să se prezinte în mod corespunzător, cum să stabilească contact vizual
semnificativ, cum să înceapă și să susțină conversații, cum să interacționeze cu tot felul de
oameni, cum să susţină un interviu de succes, cum să gestioneze relațiile și, în cele din urmă,
cum să se adreseze unui public, cu autoritate și încredere. Elevii trebuie să învețe să stabilească
raporturi interumane, bazate pe încredere și respect. Acestea sunt componentele de bază ale unei
interacțiuni umane de calitate, specifică secolului actual.

Formele comunicarii in clasa de elevi.

In acceptiunea unor teoreticieni din domeniul educational, comunicarea reprezinta “capacitatea


individului de a prezenta propriile intentii, nevoi sau interese, precum si de a percepe
interlocutorul, in vederea initierii unui dialog in procesul de invatamant”.

Existe mai multe forme sau tipuri de comunicare in clasa de elevi, si anume: comunicare
suportiva, comunicare asertiva, comunicare verbala, comunicare nonverbala etc.

Comunicarea suportiva poate fi considerata fundamentul relatiilor interpersonale si presupune


consideratie, respect si intelegere fata de interlocutor. Un cadru didactic care isi propune sa
devina eficient in managementul clasei de elevi trebuie sa fie preocupat de mentinerea relatiilor
pozitive cu elevii. Jones si Jones (2007) considera ca relatiile cu clasa depind de abilitatile
profesorului de a comunica interesul, grija si suportul fata de fiecare elev, in calitatea sa de
persoana care merita consideratie. Comunicarea suportului se realizeaza prin manifestarea
interesului pentru cunoasterea elevului, a familiei, a culturii din care face parte, ascultarea
(pasiva si activa a elevului) atunci cand acesta are nevoie sa se exprime, comunicarea
expectantelor pozitive cu privire la elev, oferirea feedback-urilor specifice, utile formarii si
dezvoltarii elevului. Eficienta comunicarii suportive depinde prioritar de abilitatile cadrului
didactic de a oferi elevului suport emotional in situatiile de traume, de amenintare si de stres. De
exemplu, este important ca elevul sa stie ca in situatiile de evaluare profesorul ii intelege starea
de anxietate, ca nu-i este dusman si ca il va ajuta valorifice tot ceea ce el stie.

Comunicarea asertiva . Inca de la varstele cele mai mici, copiii pot observa daca adultii implicati
in educatia lor au incredere in capacitatea de a-si indeplini rolul de parinte, profesor, model sau
lider. In virtutea statutului de educator, elevii au anumite asteptari de la adult pe care-l pot
percepe sau nu ca o autoritate. Cele mai multe dintre problemele de management al clasei sunt
determinate de modul in care este inteleasa relatia de autoritate in campul educational (de catre
profesor sau de catre elev). Tipul de manifestare a autoritatii este legat de o competenta extrem
de importanta in managementul comunicarii si al conflictelor – asertivitatea. A comunica asertiv
inseamna a sti sa exprimi sentimentele si convingerile tale, fara a ataca si jigni pe ceilalti. O
persoana asertiva nu este agresiva, nu striga la ceilalti, nu jigneste, nu se cearta, nu incalca
regulile existente si nu rezolva conflictele si problemele prin dominare si violenta.

Comunicarea verbala este definită ca un tip de comunicare în interiorul căruia se utilizează


limbajul articulat. Comunicarea verbală, care poate fi denumită orală sau directă, prin ea
realizându-se un contact direct cu interlocutorul, în cazul dialogului, are un rol important în viaţa
contemporană. Prin comunicarea verbală se realizează următoarele activităţi : obţinerea şi
transmiterea de informaţii, elaborarea unor propuneri, exprimarea unor opinii convergente sau
divergente, realizarea unei unităţi de vedere care să conducă la încheierea unor acorduri,
convenţii, contracte etc.

Comunicarea nonverbala reprezinta un element in sistemul comunicarii umane si trebuie


analizata ca atare , nu independent de comunicarea verbala.

Comunicarea nonverbala in clasa de elevi.

O buna comunicare intre elevi si intre profesor si elevi are efecte benefice pentru procesul
educativ. Comunicarea nonverbala este cumulul de mesaje, care nu sunt exprimate prin cuvinte
şi care pot fi decodificate, creând înţelesuri Aceste semnale pot repeta, contrazice, înlocui,
completa sau accentua mesajul transmis prin cuvinte.

Tipuri de comunicare nonverbala in clasa de elevi

Contactul vizual . (Daca un profesor vrea sa afle care dintre elevi a facut o “isprava”, intrebandu-
i si privindu-i in ochi pe fiecare in parte, s-ar putea sa greseasca luand lasarea privirii in jos drept
un semnal universal de recunoastere a vinovatiei. Unii copii lasa privirea in jos in semn de
respect, nu de vinovatie).

Comunicarea nonverbala si “efectul Pygmalion” . Legenda spune ca Pygmalion a sculptat o


statuie din fildes intruchipand o femeie nespus de frumoasa. S-a indragostit de opera sa.
Implorata de Pygmalion, zeita iubirii, Afrodita, a dat viata statuii. Realitatea asupra careia au
atras atentia Robert Rosenthal si Leonnore Jacobson (1968) este ca in clasa de elevi profesorii isi
fac o imagine despre elevi si reactioneaza fata de acestia in functie de imaginea creata de ei, nu
in functie de comportamentul efectiv al elevilor. ( Profesorul care crede ca are de a face cu un
elev bun aproape ca ii zambea acestuia, dadea aprobator din cap, se apleca inspre el si il priveau
insistent in ochi, toate acestea fiind simptome ale unui limbaj “pozitiv” al corpului ).

Vocalica. Ritmul vorbirii reprezinta un factor care influenteaza desfasurarea activitatilor scolare.
Profesorul trebuie sa plece de la premisa: cu cat informatia pe care doresc sa o transmita elevilor
este mai nefamiliara, cu atat ritmul vorbirii trebuie sa fie mai lent.

Efectul contactului cutanat. Atingerile cutanate se desfasoara conform unui model sociocultural,
care prevede cine pe cine are dreptul sa atinga (in acord cu statusul social si ocupational), in ce
situatie concreta (in spatiul public sau privat) si ce parte a corpului poate fi atinsa, in functie de
sex si varsta. La modul general, atingerile cutanate intre profesor si studenti sunt considerate
politically incorect, mai ales cand este vorba de studente.

Comunicarea eficientă se realizează atunci când vorbitorul reușește să se facă înteles de


auditoriu. În acest sens, un rol foarte important în comunicare îl deține ascultarea.

Dacă procesul de comunicare poate avea loc în absența unuia din parteneri, ascultarea se
produce doar în prezența emițătorului și receptorului. Eficiența în comunicare nu depinde doar de
competențele de comunicare ale emițătorului, ci și de competența de ascultare, de abilitățile de
receptare a mesajului. În mediul educațional, comunicarea este perturbată adesea de faptul că nu
există o ascultare eficientă fie din partea elevului, fie din partea profesorului. Principala sarcină a
profesorului în cadrul clasei de elevi nu este aceea de transmitere a mesajului ci de implicare a
elevilor în activitățile de învățare și transformarea lui într-un partener de comunicare. Receptarea
eficientă a mesajului este condiționată de atitudinile interlocutorior și de abilitățile specifice
dezvoltate în timp.

Conform autorului Garry Hornby, lipsa de eficiență în receptarea mesajelor este cauzată
de cele mai multe ori de ascultarea propriilor gânduri (self-listening). Aceasta se manifestă prin
preocuparea cu alte gânduri, idei în timp ce o persoană transmite un mesaj. Tendința de a asculta
propriile gânduri poate fi redusă prin menținerea unui nivel înalt al atenției, ascultarea pasivă și
ascultarea activă.

Menținerea unui nivel înalt al atenției se poate realiza prin păstrarea contactului vizual cu
interlocutorul, dorința de învăța de la alții, crearea unui mediu lipsit de zgomot, distanța
interpersonală adecvată.

Ascultarea pasivă are scopul de a favoriza deschiderea elevilor care au dificultăți în


comunicarea ideilor și sentimentelor. Acest tip de ascultare este indicat la începutul comunicării,
însă ulterior el trebuie combinat cu alte metode de ascultare. Comunicarea pasivă are la bază o
serie de reguli: persoanei ascultate i se acordă toată atenția, nu se va spune nimic care ar putea
bloca comunicarea, ascultătorul îi adresează interlocutorului invitașia de a vorbi despre ce îl
preocupă, receptorul arată atenție față de ceea ce i se spune prin limbaj non-verbal, receptorul
oferă interlocutorului feedback-uri și utilizează încurajări prin limbajul trupului.

În contrast cu ascultarea pasivă, cea activă presupune implicarea receptorului în


explorarea și clarificarea ideilor interlocutorului. Ascultarea activă se realizează prin încurajarea
de a comunica și adresarea întrebărilor deschise, parafrazarea elevului redându-se astfel
punctele-cheie ale mesajului transmis de acesta.

Succesul în comunicarea educațională este rezultatul competențelor de comunicare și a


abilităților manageriale ale cadrului didactic în cadrul clasei de elevi prin asigurarea emiterii și a
receptării de mesaje în condiții optime. Rolul profesorului în comunicare nu este doar cel cde
transmitere a conținuturilor, ci și acela de relaționare. Astfel, perfecționarea competențelor de
comunicare devine esențială în procesul instructiv-educativ, atât pentru profesori cât și pentru
elevi.
Bibliografie

Ion Ovidiu Pânișoară - Comunicarea eficientă, editura Polirom, Iași, 2006

Jean- Claude Abric- Psihologia comunicarii, editura Polirom, Bucuresti, 2002

Loredana Ivan,Adina Chelcea - Comunicarea nonverbala, gesturile și postura. editura

Comunicare.ro , Bucuresti, 2000

S-ar putea să vă placă și