Argumentarea

Capitolul 1- Introducere

1.1- Ce este coafura?

Ce este coafura? Am putea spune ca obiectul coafurii este părul: aranjarea acestuia,
îngrijirea lui, etc. Dar cofura nu înseamnă numai aceasta. Ea este şi unul dintre domeniile modei,
pe lângă design, machiaj şi altele, mai mult, este o meserie care aparţine de sfera esteticului, ea
se ocupă de fapt cu frumuseţea femeii. În feminitatea unei femei, un rol foarte important este
jucat de păr. De câte ori nu ne-a atras atenţia o coafură deosebită şi un păr sănătos?

A fi coafeză însemnă a iubi frumosul şi, în plus, a iubi omul! Da, coafeza este cea datorită
căreia o femeie poate arăta mai bine sau mai puţin bine, ceea ce face ea are consecinţe imediate
şi vizibile.

Odată ce sunt stăpânite tehnicile clasice de aranjare şi îngrijire a părului, o coafeză îşi
poate da frâu liber imaginaţiei şi…rezultatele le vedem pe podiumurile prezentărilor de modă, în
reviste, la televizor ş.am.d.

Meseria de coafeză aduce şi o satisfacţie materială? Răspunsul clar este “da”. Întotdeauna
o femeie va dori să arate cât mai bine, deci prin perseverenţă puteţi ajunge la un număr destul de
mare de cliente permanente şi fidele. De aici, următoarea treaptă ar mai rămâne hairstylingul…Şi
totuşi, pentru a ajunge acolo, este necesară ambiţia, dedicaţia şi nu în ultimul rând depunerea de
efort şi exerciţiul psihic al imaginaţiei.

1.2 – Igiena

Ceea ce ne atrage atenţia când mergem la coafor sunt: atmosfera şi igiena salonului şi
prestanţa coafezei. În primul rând, igiena personală a coafezei este foarte importantă.

Pe lângă igiena personală, coafeza mai trebuie: să menţină salonul/postul de lucru într-o
perfectă ordine, să menţină măsurile de igienă şi întreţinere ale instrumentarului şi să-l
dezinfecteze şi să-l sterilizeze corespunzător şi să protejeze îmbrăcămintea clientului în timpul
lucrului.
 Postul de lucru trebuie menţinut într-o perfectă ordine şi curăţenie. Se recomandă venirea
coafezei la locul de muncă cu aproximativ jumătate de oră înainte de începerea programului
pentru a-şi aranja instrumentarul şi pentru a şterge praful de pe masa de lucru, ucenic etc. În plus,
cel puţin o dată pe săptămână, se recomandă curăţenia generală a salonului, începând cu vitrina
şi terminând cu pardoseala.

Prin măsuri de igienă şi întreţinere a instrumentarului înţelegem; dezinfectarea

prosoapelor şi a instrumentarului pentru a evita transmiterea agenţilor patogeni; curăţarea
instrumentelor de murdăria vizibilă; întreţinerea instrumentarului cu scopul păstrării lui pentru o
cât mai îndelungată perioadă de timp, pentru menţinerea lui în stare de funcţionare şi, deci,
pentru uşurarea muncii. Întotdeauna, curăţirea instrumentarului are loc după dezinfectare, pentru
a evita autoinfectarea cu posibilii agenţi patogeni. Dezinfectarea se realizează în modul următor:
vă puneţi mănuşile de protecţie, turnaţi cantitatea de apă şi cantitatea de soluţie dezinfectantă
prescrisă şi apoi aşezaţi instrumentele în baia de dezinfecţie. După trecerea timpului prescris
(care este în funcţie de soluţia de dezinfectat utilizată), scoateţi instrumentele şi clătiţile temeinic
sub jet de apă. După dezinfecţie, dacă e cazul, curăţaţi instrumentele de murdăria vizibilă cu
ajutorul unei perii şi a unei substanţe de curăţat. Dacă murdăria este abundentă, reluaţi procesul
de dezinfectare încă o dată. În final, uscaţi instrumentele şi luaţi măsurile de întreţinere a lor.
Instrumentele care pot fi dezinfectate sunt: foarfeci, piepteni, briciul de ras, perii (în funcţie de
tipul ei), maşini de tuns, bigudiuri, prosoape, cutii ori porturi pentru instrumente. Prosoapele
utilizate trebuie spălate la maşină la o temperatură de cel puţin 95 de grade Celsius* .Metodele
fizice de dezinfectare sunt spălarea, fierberea şi razele UV ale aparatelor de sterilizat, iar
metodele clinice sunt Cl şi compuşii lui, detergenţii şi soluţiile de dezinfectare (ex. Glutasept).

Drepturile clienţilor:

1.Dreptul la satisfacerea nevoilor fundamentale;

2.Dreptul la protecţie prin sisteme legislative şi de securitate împotriva produselor şi

serviciilor care pun în pericol sănătatea sau viaţa.

3.Dreptul la informare corectă şi complexă asupra caracteristicilor calitative şi condiţiilor

de folosire a produselor şi serviciilor cosmetice.

4.Dreptul la despăgubire pentru prejudiciile aduse de produsele şi serviciile cosmetice.

 5.Dreptul la instruire şi educaţie. Pentru protejarea îmbrăcăminţii clientei se fixează un
guler de protecţie, un prosop, o pelerină (manta) de protecţie aşezată astfel încât ea să acopere
îmbrăcămintea clientei pentru a nu se păta sau uda. Gulerul are rolul de a preveni contactul direct
al pelerinei cu gâtul clientei, iar pelerina se alege în funcţie de tratamentul ce urmează a fi
aplicat: tuns, spălat, vopsit. Trebuie să ţinem seama şi de faptul că şi culoarea pelerinei are
importanţă: ea trebuie să se potrivească ambientului şi să-i placă clientei. În afară de acestea se
mai pot utiliza şi şerveţele de hârtie sau tampoane de vată pentru o piele sensibilă (mai ales
pentru tuns). Ele se aşează cu grijă între guler şi gâtul cliente având grijă să nu i se provoace o
stare de disconfort.

Capitolul 2 – Firul de păr

2.1 - Anatomia şi fiziologia firului de păr

Părul este partea cea mai expusă acţiunii factorilor atmosferici cum ar fi: praf, vapori
toxici, agenţi poluanţi, raze ultraviolete.

Atât prin structură, cât şi prin funcţiile sale, părul este un organ viu, care ia naştere dintr-
un germen. Celulele se înmulţesc, germenele se dezvoltă, căpătând forma unei sfere goale în
interior. În structura celulei se pot distinge trei tipuri de straturi:

A. stratul exterior – ectoderma – care asigură legăturile cu exteriorul;

B. stratul interior – endoderma – care reglează nutriţia;

C. stratul intermediar – mesoderma.

Prin îndepărtarea ectodermei de pe ţesutul conjunctiv se pot vedea glandele sebacee şi

papilele capilare. Părul extrage din stratul exterior (ectoderma) substanţele necesare pentru
dezvoltarea lui, iar din mesodermă substanţele necesare întreţinerii sale, asigurându-şi totodată şi
restul funcţiilor sale (hrană, respiraţie, musculatură, activitate nervoasă). Starea părului depinde
întotdeauna de tipul pielii, de starea generală a organismului. Acest lucru se poate realiza prin
îngrijirea dermatologică şi prin influenţarea circulaţiei sanguine, a nervilor şi a glandelor
 1. epiderma – stratul de solzi;

2. cortex – stratul fibros – care asigură rezistenţa părului;

3. măduva, respectiv canalul măduvei, fără funcţie specială, cu o rezistenţă slabă, formată
din celule slab îmbibate, separate prin bule de aer.

La baza firului de păr se află papilele, unde activează vasele sanguine şi cele necesare
pentru transportul hrănii, organele respiratorii ale părului şi nervii.

Sistemul nervos simpatic asigură activitatea nervoasă a papilelor, iar sistemul nervos
parasimpatic asigură activitatea nervoasă a glandelor sebacee. Acţiunea celor două sisteme
nervoase este contradictorie.

În funcţie de echilibrul acestora depinde buna funcţionare a glandelor sebacee şi a

stratului germinativ.

Buna funcţionare a stratului germinativ asigură creşterea părului. Părul creşte

concomitent cu învelişul epidermic până la nivelul de „vărsare” a glandei sebacee. Deasupra
locului de „vărsare” a canalului glandelor sebacee, părul creşte liber. Unitatea papilă – rădăcina –
glanda sebacee alcătuieşte foliculul pilo-sebaceu, ce se află într-o cavitate fibroasă ce protejează
stratul germinativ. Tot aici se află muşchiul, a cărui acţiune „zbârleşte” părul la frisoane sau dă
senzaţia „pielii de găină”.

Firul de păr se formează definitiv în piele. Starea şi aspectul părului depinde în mare
măsură şi de condiţiile extreme, de îngrijire, de acţiunea agenţilor fizico-chimici exteriori. În
unele cazuri se vorbeşte despre o materie permanentă. Părul care cade este înlocuit de altul nou.
În medie, durata de viaţă a firului de păr este de 5 – 7 ani.

Creşterea firului de păr începe la bază, pornind de la stratul germinativ şi se desfăşoară

astfel:

• producerea de seebum la nivelul glandelor sebacee;

• producerea keratinei la nivelul foliculului. Keratina este o proteină compusă din oxigen,
hidrogen, carbon, azot şi sulf.

Creşterea şi dezvoltarea părului depinde de starea generală a organismului. De exemplu,

la femei, după sarcină, papilele care au avut de suferit se dezvoltă din nou, rămânând însă mai
sensibile. Creşterea părului şi secreţia sebumului sunt influenţate de 3 factori: hrana, secreţia
glandelor şi nervi.

Baza chimică necesară în formarea keratinei, a

pigmenţilor sau a sebumului secretat de glandele sebacee
depinde de:

• hrană (excesul sau deficitul de vitamine sau

aminoacizi);

• transformarea acesteia şi asimilarea ei de organism

(starea aparatului digestiv, a ficatului, a glandelor endocrine)

• agenţi motrici care transportă hrana, precum şi de

integritatea vaselor sanguine şi de variaţiile volumului de sânge transportat.
 2.2 – Tipuri de păr

În funcţie de aspectul, natura şi caracteristicile firului de păr se prezintă astfel:

1.părul normal, sănătos – este elastic, se modelează uşor şi se piaptănă uşor în stare
umedă. Prezintă elasticitate, luciu şi fineţe, deoarece stratul solzos de la suprafaţa firului de păr
este compact şi neted. Va fi spălat la un interval de 10 zile. Se recomandă folosirea unui şampon
cu P.H. neutru.

2.părul subţire şi rar – este lipsit de rezistenţă şi este rar ceea ce este determinat de
cantitatea redusă şi de grosimea redusă a firului. Deoarece fibrele elastice din interior sunt în
număr redus el prezintă un aspect moale şi ofilit. Structura firului de păr se poate întări datorită
substanţelor ( de exemplu, compuşilor de calciu), care aderă la păr din exterior şi se infiltrează în
stratul solzos. Ca întăritor acţionează asupra părului şi keratina, colagenul şi proteinele. Nu
trebuie lăsat părul subţire să crească mai lung de nivelul umerilor. Lungimea părului trebuie să
fie proporţională cu volumul. Părul tuns drept este mai acceptabil decât tunsoarea în scară. În
principiu ondularea chimică ester ideală pentru ca firele de păr să devină vizibil pufoase.

3.părul gras – este lipicios, umed, atârnă în şuviţă, se lipeşte de cap, pieptănătura îşi
pierde repede volumul şi forma pufoasă. Cauza constă în excesul de sebum (surplusul de
grăsime) care, fiind fluidă se răspândeşte uşor de-a lungul firului. Dacă sebumul este amestecat
cu mătreaţa se formează un strat umed, care se aşează pe scalp şi duce la astuparea porilor. În
acest mod părul nu mai poate respira, modificându-şi negativ aspectul şi poate duce la căderea
lui în cantităţi considerabile. Se recomandă să se spele părul atât de des cât este necesar. Este
dovedit că spălatul des nu stimulează în nici un fel secreţia suplimentară de grăsime. Pentru
îngrijire se întrebuinţează produsele speciale care cu siguranţă nu conţin nici grăsime, nici
balsam, nici substanţe nutritive cu acţiune de încărcare a părului şi favorabile căderii părului.
Părul gras nu se piaptănă prea des pentru că intensifică dispersarea grăsimii pe păr. Foarte
important este ca pieptănul şi peria să fie spălate la fiecare spălare a capului. Se vor evita
coafurile care sunt lipite de cap. Este indicată şi ondualrea chimică precum şi decolorarea
şuviţelor de păr.

4.părul uscat refractar – este de obicei de culoare închisă sau roşcată, firele conţin fibre
puternice de keratină care se opun oricărui efort de modelare. Este lipsit de luciu deoarece
glandele produc grăsime insuficientă. Se recomandă o spălare odată la 7-14 zile cu şampoane ce
au la bază gălbenuş de ou, lanolină sau lecitină.

5.părul deteriorat – suprafaţa firului de păr este aspră, stratul solzos este discontinuu,
sfărâmicios. Dacă firele sunt lungi atunci capătul firului este distrus datorită unui proces de
îmbătrânire, iar vârfurile despicate. Se recomandă folosirea unor preparate curative cu substanţe
nutritive grase precum şi substanţe de refacere care nivelează şi încleiază stratul solzos.

6.părul creţ – vălurit sau chiar buclat, aproape întotdeauna rezistent şi stabil, şi cel mai
adesea uscat, din această cauză fiind şi friabil. Părul ondulat de la natură posedă din abundenţă
ceva ce lipseşte părului drept, adică elasticitatea. Părul arată vioi şi natural însă este greu a-i
imprima forma dorită, deoarece tinde mereu spre forma sa iniţială. Această forţă a părului poate
fi „îmblânzită” încărcând părul cu substanţe nutritive. Preparatele sunt din seria părului uscat şi
friabil. Buclele pot deveni mai strălucitoare cu ajutorul lacului ce conţine grăsimi sau ulei de
rapiţă. Ele trebuie dozate corect, frecându-le între palme şi apoi netezind părul cu ele. Cea mai
potrivită tunsoare este cea în trepte, cărarea şi bretonul evitânduse.

7.părul ciufulit, zbârlit – este la prima vedere neted dar pe alocuri creşte în vârtejuri ceea
ce împiedică aranjarea lui. Ondularea chimică ce îmblânzeşte vârtejurile este recomandată. Se
recomandă preparate speciale pentru păr uscat sau deteriorat.

8.părul friabil – părul care de abia a crescut din rădăcină este perfect sănătos. Stratul
cornos este întreg, părul luceşte, este elastic şi moale. Situaţia se schimbă când părul
îmbătrâneşte. Deoarece părul creşte destul de încet (de exemplu, 1-1,5 cm pe lună) atunci vârful
părului care a crescut de la cărare până la lobul urechii are vârsta de un an. La două spălări pe
săptămână întregul păr a suportat 100 de spălări, a stat sub jetul fierbinte al feonului 24h şi a
suportat câteva mii de pieptănături pe an. În final părul s-a degradat. Stratul solzos care apără
firele de păr s-a uzat, astfel că părul şi-a pierdut luciul şi se încurcă uşor mai ales la vârfuri.
Substanţele nutritive grase, precum şi substanţele de refacere, nivelează şi încleiază stratul
solzos. Este foarte important ca după fiecare spălare să se facă o clătire specială pentru păr
deteriorat, pentru ca pieptănul să alunece cu uşurinţă fără să agaţe stratul solzos. La fiecare a 3-4
spălare, în loc de substanţe nutritive se folosesc creme curative. Ele conţin o concentraţie mai
mare de substanţe de refacere şi acţionează un timp mai îndelungat.
 Atenţie:

1.fluidul pentru păr aşchiat conţine silicon, care încleiază rupturile, iar vârfurile părului
sunt acoperite cu o peliculă protectoare.

2.părul friabil distrus nu se piaptănă cu peria, pentru că îi dăunează şi mai mult. Peria este
bună pentru păr uscat de la natură pentru că ajută ca grăsimile să se disperseze mai uşor pe firele
de păr.

3.pentru a evita încâlcirea părului, după spălare se foloseşte piptenele cu dinţi rari şi
rotunjiţi la vârf, care nu afectează stratul solzos. Nodurile sau ghemotoacele din părul încâlcit se
descâlcesc cu atenţie şi răbdare. Niciodată nu trebuie rupte sau întinse.

2.3 – Tratamente pentru întreţinerea părului

Distrugerea părului poate proveni din următoarele cauze: executări prea frecvente ale
permanentului, executarea necorespunzătoare a permanentului, spălarea părului cu un produs
necorespunzător, executarea vopsirii în mod necorespunzător sau decolorarea părului cu o
concentraţie prea mare a apei oxigenate. Din aceste motive, numeroase lucrări (vopsit, decolorat,
permanent) nu se pot executa. Datoria coaforului este de a contribui prin tratamente
corespunzătoare la regenerarea părului. Clătirile care se mai numesc şi „recondiţionări” sau
„balsamări” acţionează ca preparate curative pentru păr. Sarcina lor constă în a netezi din nou
stratul solzos deranjat prin spălare, astfel încât părul să poată fi pieptănat uşor. Clătirea se face
după spălare.

La preparatele normale, puterea de acţionare durează de la o spălare la alta. Preparatele

mult mai active pe bază de uleiuri şi creme trebuie utilizate la părul care se aşchiază puternic. În
acest caz, ele încleiază stratul solzos şi hrănesc părul devenind mai moale şi mai elastic. Acest
procedeu este necesar dacă părul a fost supus de mai multe ori la permanent chimic sau
decolorare, dacă nu a fost apărat de soare sau a fost supus acţiunii apei sărate sau clorurate, după
care părul nu a fost spălat bine.

Preparatele curative conţin acxeleaşi substanţe ca şi cele de clătire, dar într-o concentraţie
mult mai mare. Este necesar un timp mult îndelungat pentru ca părul să le absoarbă (15-30 mi).
Acest proces se poate intensifica la căldură. După aplicarea preparatului pe păr, capul trebuie
înfăşurat într-o folie şi deasupra acesteia se înfăşoară un prosop încălzit. Este foarte important ca
preparatul să se înlăture bine de pe păr prin spălare uşoară.

Aceste tratamente ajută unora iar altora nu. De regulă, preparatele de acest gen conţin
extracte din plante, extracte şi preparate albuminice care stimulează circulaţia sângelui şi
schimbul de substanţe. Ele au menirea să întărească rădăcinile pentru formarea noilor fire de păr
şi să asigure substanţele necesare. Îngrijirea suplimentară şi întrebuinţarea oricăror substanţe
nutritive nu dăunează niciodată pielii capului.

Capitolul 3 – Tunsori de zi și de noapte pe păr mediu

3.1 - Tunsoarea „ASIMETRICĂ”

Se poate executa şi pe un păr cu un permanent „melanj”.

Se împarte părul de deasupra urechii spre gât, în jos. Restul părului
se prinde în clipsuri. Tunsoarea se începe de la perciunele
descoperit pe care îl tundem frizereşte (filat foarte bine) şi
cojntinuăm către ceafă. Se desprinde părul, se piaptănă în direcţia
de creştere, după care se tunde 1 cm deasupra urechii descoperite.
Se merge în linie oblică către cealaltă ureche. Asimetria poate fi
mare, mijlocie sau mică. Bretonul se tunde tot oblic (dacă nu îşi poate pune meşă).

3.2 – Tunsoarea ,,SASSON”

Sassoon pentru ambele fete tinere și femei mature. tunsori clasice de realizare de pe par
de lungime medie pentru a crea o imagine elegantă, rafinată. Da femeilor un aspect mai tineresc
va fi lansat prin reducerea lungimii, sublinia frumusetea ochilor, linia de gât. Buclele umerii săi
adăuga în mod eficient un pic mai complicat decât ar părea la prima vedere. Pentru că petrece
mult timp la încheierea dimineții pentru multe fete este inacceptabilă, soluția ideală ar fi sessun.

3.3 – Buclele
Buclele – un stil romantic, care nu se va demoda niciodată, este acela al coafurilor din
bucle. Fie că sunt prinse, fie că sunt lăsate libere, pe umeri sau imediat sub aceștia, buclele au un
aspect foarte natural și foarte elegant.
 3.4 – Coc simplu
Pasul 1 - La o șoseată, tăiți cu foarfeca partea unde sunt degetele de la picioare. Dupa
aceea, rasuciți materialul într-un cilindru improvizat.

Pasul 2 - Prindeți părul într-o simplă coadă in vârful capului si fixați-o cu ajutorul unui
elastic subțire, însa trainic.

Pasul 3 - Treceți coada prin buretele special procurat din magazin sau prin șoseta
pregatită personal. Despicați coada astfel încat părul să acopere in totalitate șoseta sau buretele.
Pentru ca accesoriul sa nu fie vizibil de sub păr, alegeți un cilindru care sa fie într-o nuanță cu
culoarea părului dumneavoastră.

Pasul 4 - Puneți peste părul divizat egal in jurul șosetei un elastic strâns si cât se poate de
invizibil.
Pasul 5 - Răsuciți firele rămase din coadă în jurul cocului si fixați-le cu ace de păr sau cu agrafe.
Pentru un efect mai reușit, pulverizați rezultatul muncii dumneavoastră cu un spray fixativ.

Pasul 6 - Cocul este gata! Pentru a da coafurii o notă de originalitate, rasuciți in jurul cocului o
eșarfă potrivită dupa culoarea evenimentului si dispoziția dumneavoastră!