Portofoliu

la istorie elevei clasei a VI a

Bernavschi Ana-Maria

Profesor : Tartus Taisa

 Domnitorii Țării Române

Basarab I - În lipsa oricăror elemente documentare, începutul domniei

lui Basarab I a fost situat cu aproximaţie în 1310, potrivit tradiţiei
consemnate în cronica lui Luccari cu privire la întronarea lui Negru Vodă. Un
document maghiar atestă faptul că Basarab domnea cu siguranţă încă din
1317, când este implicat într-un conflict local între nobilii din zona
cetăţii Mehadiei. Istoricul Constantin Kogălniceanu socoteşte că în perioada
luptelor pentru tron din Ungaria (deci până în 1318) Basarab ar fi unit
cnezatele din sudul Carpaţilor, rezultând astfel Ţara Românească. Curţile
domneşti şi clădirile din piatră aflate în Câmpulung au fost reconstruite de
către urmaşul lui Basarab, Nicolae Alexandru, pe fundaţiile unor construcţii
mai vechi.

Mircea cel Bătrân -Mircea urcă pe tron după moartea fratelui

său Dan, petrecută la 23 septembrie 1386. El găsește Țara
Românească în plin proces de dezvoltare datorită politicilor înțelepte
promovate de înaintașii săi și va continua consolidarea economiei, armatei,
administrației și Bisericii.Rezultatele obținute i-au permis să reziste
tendințelor de expansiune ale Regatului Ungar și ale Poloniei, care
urmăreau în special controlul asupra gurilor Dunării și să stăvilească forțele
otomane aflate în plină expansiune în Balcani. Pentru a evita campania
sultanului, Mircea semnează spre sfârșitul domniei (1415 sau 1417) un
tratat de pace cu Imperiul Otoman, care recunoștea libertatea Valahiei în
schimbul unui tribut anual de 3.000 de piese de aur. Totodată, domnul
român a fost obligat să trimită turcilor un fiu ostatic drept garanție.

Vlad Țepeș-În iarna anului 1436, Vlad Dracul a devenit domn al Țării

Românești și s-a stabilit la Curtea domnească din Târgoviște.
Vlad Drăculea și-a urmat tatăl și a trăit acolo șase ani. În 1442, din motive
politice, el și fratele său mai tânăr, Radu cel Frumos, au fost ceruți ca
ostatici de către sultanul Murad al II-lea; Vlad al III-lea a fost ostatic până
în 1448, iar fratele său până în 1462. Această perioadă de captivitate a
jucat un rol important în formarea și ascensiunea la putere a lui Vlad. Turcii
l-au eliberat, în 1447, după moartea tatălui său - asasinat la comanda
lui Vladislav al II-lea, rival la tronul Țării Românești. Tot atunci, Vlad a aflat
și de moartea fratelui său mai mare, Mircea, torturat și îngropat de viu

de boierii din Târgoviște.
 Legenda Țării Române

Descălecatul Țării Românești se referă la

totalitatea evenimentelor ce au dus la formarea
statului medieval Țara Românească în perioada
1290–1330. Înainte de consolidarea acestui
stat, zona era controlată de triburi migratoare,
dintre care ultimii erau cumanii, care îi
învinseseră pe pecenegi cu ajutorul Imperiului
Bizantin. O legendă vorbește despre Negru
Vodă, un herțeg din zona Făgărașului care ar fi
traversat Carpații împreună cu unii coloniști și i-
ar fi învins pe tătari, fondând Țara Românească
și orașele Câmpulung și Curtea de Argeș.
Înființarea statului, însă, este legată istoric de
figura lui Basarab I, vasal al
regelui Ungariei Carol Robert de Anjou, care s-
a răzvrătit împotriva acestuia și a învins
armatele trimise de rege în bătălia de la
Posada.
 Domnitorii Țării Moldovei

Bogdan I- Este privit drept întemeietorul țării Moldovei, stat de sine

stătător, cu reședința la Baia. Perioada domniei lui Bogdan I în Moldova a
fost de patru ani.Înainte de anul 1342, Bogdan, voievodul Maramureșului, a
primit în stăpânire de la regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, un cnezat
de vreo 17-18 sate stăpânite cu diplomă de întărire, cu reședința
la Cuhea, și pentru sprijinul oferit regelui în campaniile sale militare acesta
îi concedase stema sa de familie (crini de aur în câmp albastru). În cazul
stemei lui Bogdan I, alt autor consideră că acesta avea pe stemă doar
floarea heraldică cu cinci petale.

Petru I Mușatinu- A fost domn al Moldovei de la sfârșitul

anului 1367 până după iulie 1368. Petru I a fost fiul mezin al lui Ștefan
Voievod, fiul cel mare al lui Bogdan I. Deoarece Ștefan Voievod,
moștenitorul de drept al tronului Moldovei, a murit în anul 1358, după
moartea lui Bogdan I în anul 1367, domnia Moldovei a fost disputată de cei
doi fii ai lui Ștefan Voievod, Petru și Ștefan. Petru, deși, a fost mezinul a
fost susținut de majoritatea românilor și de provincialii unguri, adică
maramureșenii din Moldova și și-a însușit domnia.

Alexandru cel Bun-Potrivit celor scrise de Grigore Ureche,

Alexandru cel Bun a întreprins o importantă operă de organizare politică,
administrativă și ecleziastică a Moldovei. A încurajat comerțul, confirmând
negustorilor polonezi un larg privilegiu în 1408, act în care este atestat și
orașul Iași. A obținut recunoașterea Mitropoliei Moldovei de către Patriarhia
de Constantinopol. Ca domn al Moldovei, Alexandru cel Bun avut un
blazon format dintr-un scut și un cap de taur suprapus.

Ștefan cel Mare- Ștefan cel Mare este considerat o personalitate

marcantă a istoriei României, înzestrată cu mari calități de om de stat,
diplomat și conducător militar. Aceste calități i-au permis să treacă cu bine
peste momentele de criză majoră, generate fie de intervențiile militare ale
statelor vecine fie de încercări, din interior sau sprijinite din exteriorul țării,
de îndepărtare a sa de la domnie. În timpul domniei sale Moldova atinge
apogeul dezvoltării sale statale, cunoscând o perioadă îndelungată de
stabilitate internă, prosperitate economică și liniște socială.
 Legenda Țării Moldovei

Potrivit legendei , atunci când Dumnezeu împărțea

diferitor popoare pământ nu s-a prezentat nici un
moldovean. Timp de câteva zile Dumnezeu decidea,
cine si unde va trăi . În sfârșit toata lumea s-a
împraștiat și Domnul a răsuflat ușurat.
Însa a mai venit un solicitant , un moldovean .
Dumnezeu l-a întrebat : ,,De ce’’ ai întârziat ? La
care moldoveanul a răspuns : ,,Eu munceam și nu
știam că toți au plecat dupa pământ” , după care s-a
rugat :,,Doamne , dă-ne barem o bucățică de
pământ , oricât de mică, iar noi îl vom prelucra cu
drag’’.
Dumnezeu s-a gândit , a luat un strugure de poamă
și a spus :,,Vă dau o bucată de pământ ca acest
strugure și vă binecuvântez să-l cultivați pe acest
pământ.
Oamenii de pe acest pământ cultiva viță de vie de
când e lumea , o alintă , o iubesc ca pe proprii săi
copii, o proslăvesc în cântece și se bucura de
recoltă, mulțumindu-i Domnului pentru generozitate .