Universitatea Politehnica București

Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor

Chimia și Ingineria Substanțelor Organice, Petrochimie și Carbochimie

Henna

Prof. coord.: Student:

Sl. Dr. ing. Cristina POP FILIP Diana Georgiana
An universitar 2015-2016

2
CUPRINS

1. Introducere........................................................................................................................3
2.Generalități.......................................................................................................................4
3.Procedee de extracție și vopsire......................................................................................5
3.1. Extracția cu soluție apoasă de NaOH....................................................................5
3.2. Extracția cu carbonat de sodiu..............................................................................8
3.3. Extracție cu amestec de solvenți organici.............................................................9
4.Utilizări...........................................................................................................................10
4.1. Cosmetică............................................................................................................10
4.2. Vopsirea materialelor..........................................................................................11
4.3. Parfumerie...........................................................................................................12
5.Concluzii.........................................................................................................................13
6.Bibliografie.....................................................................................................................14

3
1. INTRODUCERE

Coloranții naturali au ocupat un loc important în modul de desfășurare al activităților

umane și în viața oamenilor încă din antichitate. Alchimia culorilor și-a demonstrat
importanța în timp încă de la primele utilizări ale coloranților naturali pentru vopsirea
materialelor textile și în alte activități antropice. Coloranții naturali prezintă o biodegrabilitate
superioară și au în general o compatibilitate mult mai bună cu mediul înconjurător, în
comparație cu cei de origine sintetică care prezintă o toxicitatea mai ridicată și duc la reacții
alergice mai frecvente.
Astăzi, într-o lume în care oamenii sunt mult mai conștienți de impactul negativ pe
care activitățile umane îl au asupra mediului înconjurător, coloranții naturali au atras atenția
tuturor. În ciuda faptului că în industria alimentară coloranții utilizați sunt testați din motive
de siguranță, nu se cunosc toate informațiile legate de toxicitate pentru majoritatea
coloranților naturali folosiți în vopsiri și cu potențial de aplicabilitatea mult mai larg. Există
tendința de a presupune că produsele consumabile de origine naturale sunt mai bune și mai
sigure decât compușii sintetici datorită faptului că sunt naturali. Posibilitatea de a utiliza în
siguranță un colorant natural trebuie mai întâi dovedită dacă se urmărește folosirea acestuia pe
scară largă sau în procese comerciale.
Indigo-ul, un colorant albastru a fost extras din frunzele plantelor leguminoase, iar
turmeric-ul, un colorant galben, a fost extras din rădăcina șafronului indian (Curcuma longa).
Turmeric-ul a fost singurul colorant galben care nu necesită un mordant pentru a se fixa pe
bumbac sau mătase, dar este sensibil la lumină, săpunuri și alcali, ceea ce îi reduce
considerabil valoarea. Logwood este cel mai important colorant pentru culoarea albastră și
pentru negru, fiind folosit pentru colorarea bumbacului, mătăsii și a lemnului în asociere cu
diferiți mordanți pentru a-i lărgi gama de culori, dar are dezavantajul că își pierde în timp
culoarea la lumină relativ rapid.

4
 2. GENERALITĂȚI

Lawsonia alba Lam. (Lawsonia inermis Linn, Lythraceae) este o plantă nativă din
Africa de Nord și Asia de Sud-Vest, fiind parțial cultivată și în Africa de Vest, folosită fie
drept colorant, fie ca arbore decorativ de multe civilizații și culturi de-a lungul anilor.
Henna, colorantul obținut din frunzele de Lawsonia inermis, este un colorant folosit
încă din Antichitate, fapt dovedit de mumiile egiptene descoperite ale căror unghii erau
colorate cu henna. Alte utilizări includ colorarea părului și a pielii, o pastă făcută din frunzele
de Lawsonia fiind folosită de asemenea pentru a preveni inflamarea pielii.
În prezent, este folosită în multe țări pentru vopsirea părului, sprâncenelor sau
unghiilor, este inclusă în ritualurile de nuntă, de exemplu în Bangladesh, pentru vopsirea
palmelor și unghiilor, și mai este utilizată în medicina Ayurvedă.

Figura 1. a) planta din care se extrage Henna - Lawsonia; b) Henna uscată sub formă de
pudră; c) tatuaj specific culturii indiene utilizând Henna; d) păr vopsit cu Henna

5
 Compusul din Lawsonia alba responsabil pentru capacitatea de a da culoare, de a
acționa ca inhibitor de coroziune și de asemenea pentru absorbția UV, este lawsona
(2-hidroxi-1,4-naftachinonă). Prezenți mai sunt și lacoumarin, compuși aromatici, glicozide
fenolice, naftochinonă, triterpenoizi și derivați de dioxină.,

2-hidroxi-1,4-naftochinonă (lawsonă)
Acest compus este foarte puțin solubil în apă rece; puțin solubil în chloroform,
bromoform, acid acetic și eter de petrol; moderat solubil în alcool, benzen, eter și ușor solubil
în soluții alcaline de carbonați, bicarbonați și hidroxizi.
Coloranții naturali derivați din floră sau faună sunt considerați mai siguri datorită
naturii lor biodegradabile, non-toxic și non-cancerigenă. În plus, coloranții naturali nu duc la
poluarea mediului și nici nu ridică problema gestionării apelor uzate. Ca urmare a apariției
unei tendințe de a încuraja utilizarea comodităților biodegradabile și eco-friendly, cererea de
coloranți naturali crește în fiecare zi.

3. PROCEDEE DE EXTRACȚIE ȘI VOPSIRE

3.1. Extracția cu soluție apoasă de NaOH

În scopul optimizării procedeului de extracție al colorantului natural din frunzele de

henna, au fost realizate o serie de extracții atât în apă distilată cât și în soluții apoase de
hidroxid de sodiu de concentrații 0.05 M, 0.1 M, 0.15M, 0.2 M, 0.25 M, 0.3 M, 0.35 M, și 0.4
M, și cu un raport material solid la lichid de 1:10. Extracțiile au fost realizate la temperaturi
diferite și pentru intervaluri diferite de timp, la 30°C, 45°C, 60°C, 75°C, 90°C și 100°C,
pentru un timp de 15 min, 30 min, 45 min, 60 min, 75 min, 90 min respectiv 105 min. Toate
extractele au fost folosite individual pentru a colora bumbac înălbit, la temperatura de 60°C
pentru o oră, la un raport material : lichid de 15:1, cu un adaos de 50 g/L de sulfat de sodiu.

6
 Variația intensității relative a culorii în funcție de soluția
folosită la extracție

140
Intensitatea relativă a culorii

120
100
80
60
40
20
0
Apă 0.05 0.1 0.15 0.20 0.25 0.30 0.35 0.40
distilată
Concentrația de NaOH (M)

Figura 2. Dependența intensitatea culorii – concentrația de NaOH

Se observă că cele mai bune rezultate în ce privește intensitatea relativă a culorii au
fost obținute în cazul extracției cu soluție de NaOH 0.3 M. Scăderea intensității relative a
culorii la concentrații mai mari de hidroxid de sodiu este explicată de reactivitatea mare a
lawsonei în mediu alcalin concentrat.

Variația intensității relative a culorii în funcție de

temperatură
In te n s ita te a re la tiv ă a c u lo rii

120

100

80

60

40

20

0
30°C 45°C 60°C 75°C 90°C 100°C
Temperatura de extracție

Figura 3. Dependența intensitatea culorii – temperatura de extracție

7
 În ciuda obținerii unei intensități mai mare a culorii la temperaturile de 75°C și 90°C,
vopsirea cu aceste extracte nu permite o distribuție unifomă a colorantului, și se preferă
extractul obținut la 100°C care asigură uniformitatea culorii. Pentru optimizarea condițiilor în
care are loc vopsirea bumbacului s-au utilizat băi de extract optimizat, la temperaturile de
30°C, 40°C, 50°C, 60°C, 70°C și 80°C, în care au fost menținute timp de o oră.

Variația intensității relative a culorii în funcție de

temperatura de vopsire

120
Intensitatea relativă a culorii

100

80

60

40

20

0
30°C 40°C 50°C 60°C 70°C 80°C
Temperatura de vopsire

Figura 4. Dependența intensitatea culorii – temperatura de vopsire

Toate vopsirile au fost efectuate în prezența sulfatului de sodiu, fără ajustarea pH-ului.
Ulterior pentru a optimiza timpul necesar vopsirii, au fost introduse bucăți de bumbac în
extract de henna la temperatura optimizată, timp de 20 min, 40 min, 60 min, 80 min, 100 min
și 120 min. Concentrația de electrolit necesar pentru a asigura vopsirea materialului a fost
obținută prin vopsirea în condiții optime, folosind 25 g/L, 40 g/L, 55 g/L, 70g/L, 85 g/L sulfat
de sodiu. De asemenea au fost optimizate condițiile de pH și raportul lichid : material supus
vopsirii.
Cum poate fi observat în grafic, cea mai intensă culoare poate fi obținută la pH neutru.
Efectul pH-ului băii de vopsire poate fi atribuit corelării dintre structura colorantului și
bumbac. Întrucât α-hidroxi-naftochinona și materialul celuloziv devin anionici la pH mare
acestea se resping și scade capacitatea de vopsire, în plus lawsona este mai reactivă și mai
puțin stabilă la pH ridicat.

8
 Variația intensității relative a culorii în funcție de pH

120
Intensitatea relativă a 100
culorii 80
60
40
20
0
Extract 1 3 5 7 9 11 12
0.3 M
NaOH pH

Figura 5. Dependența intensitatea culorii – pH-ul băii de vopsire

3.2. Extracția cu carbonat de sodiu

Frunzele de Lawsonia, în urma spălării cu apă pentru îndepărtarea materialelor

aderente, sunt uscate în cuptor la 40°C pentru 24 ore și măcinate într-o pudră fină. Pudra este
menținută în soluție de Na2CO3 pentru 24 de ore la temperatura camerei în intervalul de
pH 8.5 – 9.2, cu obținerea unei soluții de culoare roșu-oranj. Aceasta este percolată soluții de
carbonat până la îndepărtarea culorii, și este filtrată.
Soluția alcalină de culoare roșiatică-oranj este acidifiată cu acid clorhidric până la pH
4 – 5, schimbându-și culoarea la galben-oranj sub acțiunea acidului. Soluția acidifiată obținută
este trecută într-o pâlnie de separare și extrasă cu porțiuni succesive de cloroform până ce
cloroformul rămâne incolor în urma amestecării cu soluția de carbonat.
Extractul este uscat cu sulfat de sodiu anhidru și filtrat, obținându-se o culoare
portocalie-galben, care trebuie ținută la întuneric până la evaporarea întregii cantități de
cloroform. Se obțin clustere de cristale aciculare ce amintesc ca formă de conopidă, de
culoarea mahonului.
Vopsirea mătăsii folosind acest extract implică prepararea unei soluții apoase, prin
dizolvarea unei cantități de extract reprezentând 0.9 % față de material, cu obținerea unei
soluții de culoare galbenă, și adăugarea pe post de electrolit a alaunului, 10% față de fibră.
Valoarea pH-ului băii a fost menținută la 3 prin adăugare de acid acetic și acetat de sodiu.
Raportul material : lichid a fost menținut la 1 : 20 în timpul operației de vopsire prin adăugare
de apă distilată fierbinte. Înainte de vopsire, mătasea a fost imersată în apă distilată, asigurând
o umezire uniformă prin stoarcere. Vopsirea a început la temperatura de 30°C, crescând

9
treptat până la aproape 90°C pe parcursul a 10 minute, menținându-se timp de o oră, agitând
ocazional cu o baghetă de sticlă. Materialul a fost menținut în soluție timp de încă 30 de
minute până la răcirea băii, apoi stors de excesul de soluție, spălat de două ori cu apă distilată
și uscat la temperatura camerei.

3.3. Extracție cu amestec de solvenți organici

O metodă de extracție prin care au fost izolate câteva flavonoide noi implică folosirea
unui amestec de hexan, diclormetan și etanol, la temperatura camerei, cu obținerea unui sirop
dens, care este trecut mai departe printr-un strat de cărbune și spălat cu acetat de etil și un
amestec metanol – benzen (1:1). Filtratul și lichidul de la spălări se reunesc și se concentrează
la vid. Reziduul obținut este trecut printr-o coloană cromatografică, obținându-se în total 6
fracții (notate FC01 – FC06) folosind pe post de solvent amestec hexan – acetat de etil în
raport de la 10:0 la 7:3, urmat de diclormetan. A treia fracție (FC03) a fost trecută printr-o
coloană cromatografică și diluată cu hexan, crescându-i treptat polaritatea cu acetat de etil și
amestec diclormetan – metanol în raport de la 10:0 la 0:10. Pe baza principiului
cromatografiei pe strat subțire, au fost obținute 8 fracții (notate FC03a – FC03h). FC03b a fost
purificată prin cromatografie pe strat subțire (silicagel, fază mobilă diclormetan – metanol 9.8
la 0.2) obținându-se compușii 1 (Lawsochrysin) și 2 (Lawsochrysinin).

Lawsochrysina (1) a fost obținută sub forma unei pulbere amorfă, de culoare galbenă,
formula ei moleculară C25H30O4 fiind determinată prin spectrometrie de masă cu evaporare
rapidă și ionizare (HR-EIMS). Spectrul IR prezintă un peak de absorbție la 3431 cm -1,
corespunzător grupei hidroxil, și la 1660 cm -1 corespunzătoare grupelor carbonil α, β
nesaturate. Spectrul UV o intensitate maximă la 276 nm și la 317 nm.

10
 Lawsochrysinina (2) a fost obținută sub forma unei pulbere amorfă, de culoare
galbenă deschisă. Spectrul său de masă indică ionul molecular la raportul m/z 322, formula
moleculară atribuită fiind C20H18O4.

4. UTILIZĂRI

Tulpina planetei conține cantități variabile de taninuri. Prin distilare cu vapori, florile
dau 0,01–0,02% ulei esențial (ulei de hennă), care conține în principal α- și β-ionone, care pot
servi ca bază în parfumerie. Semințele conțin aproximativ 10% de ulei nesicativ vâscos,
compus în principal din acizi oleic, linoleic și stearic. Acest ulei nu are nici o importanță
comercială, dar este folosit de exemplu în Uganda ca loțiune de corp.
Henna are proprietăți antiinflamatoare, analgezice și antipiretice, dar poate avea și
efecte secundare ca anemia hemolitică în caz de deficit de enzima glucozo-6-fosfat
dehidrogenază. Testele efectuate pe șobolani au arătat ca extractele din scoarță au proprietăți
hepatoprotectoare și anti-oxidante. Extractele din henna prezintă de asemenea proprietăți
moluscicide și tripanocide. Extractul din frunze are proprietăți antitumorale și tuberculostatice
în testele pe șoareci. El a arătat un spectru larg fungitoxic în cursul testelor pe diverse
dermatomicoze, care a fost atribuit lawsonei. În India, preparatele pe bază de henna au
demonstrat o activitate anticoncepțională.

4.1. Cosmetică

Henna este una dintre cele mai vechi surse de produse de cosmetică din lume.
Colorantul obținut din frunzele sale este folosit pentru colorarea unghiilor, vopsirea sau
decorarea mâinilor, picioarelor și vopsirea părului. 

11
 În Islam, hinduism și budism henna este utilizată în numeroase ceremonii, mai ales în
căsătorie. Utilizarea hennei pentru vopsirea palmelor mâinilor și tălpilor picioarelor de către
femeile căsătorite este răspândită la musulmane. Printre pregătirile pentru ceremonia de nuntă,
mâinile și picioarele miresei sunt adesea decorate foarte minuțios, în credința că henna
purifică și protejează; desenele variază de la o regiune și o cultură la alta, indicând de
exemplu stare bună de sănătate, fertilitate, înțelepciune și cultură spirituală. În unele părți
din Africa, se preferă desenele mari și negre, geometrice. Conform unui obicei popular, cu
deosebire în țările Magrebului, în ajunul nunții, mireasa organizează o petrecere exclusiv între
femei, „Seara de Henna”, în care participantele - rude și prietene - folosesc o cremă roșiatică
făcută dintr-un amestec de pulbere de henna cu ulei de măsline cu care își vopsesc palmele.
Mehndi (un echivalent al tatuajului) este arta tradiționala indiană sau arabă a
vopsirii cu henna a corpului. Musulmanii obișnuiesc să-și vopsească barba cu hena în
amintirea lui Mohamed, care a avut barba roșie, cât și părul cămilelor și coama cailor
demnitarilor la parade importante.

Figura 6. Barba unui musulman Figura 7. Cămilă decorată cu henna

colorată cu henna
Henna este folosită ca pigment al vopselelor de păr în întreaga lume. O gamă largă din
nuanțe, de la acaju blond strălucitor până la șaten și negru profund și intens pot fi obținute
prin utilizarea aditivilor sau prin combinarea cu alți pigmenți - pentru a da o culoare neagră
părului se adaugă, de obicei, indigo.
Pentru a prepara vopsea pentru piele, unghii și păr, frunzele proaspete sau uscate sau
pudra de henna sunt amestecate cu apă adăugându-se suc de lămâie și oxid de calciu pentru a
obține o pastă. În funcție de utilizare, de culoarea dorită și de locul aplicării, pot fi adăugate
alte substanțe, ca extractul din gambir (Uncaria gambir), pulberea din nuca de areca (Areca
catechu), indigo sau alaun. Se aplică pasta cu grijă pe piele sau pe unghii sau se fricționează

12
părul, apoi se lasă pentru a acționa 6-12 ore, capul este acoperit cu un prosop umed sau,
uneori, cu o frunze de betel (Piper betle). Culoarea este durabilă și rezistentă la spălare.

4.2. Vopsirea materialelor

Henna a fost utilizată pe scară largă pentru vopsirea mătasei, lânii și într-o măsură mai
mică a bumbacului, fără mordansare sau după o baie cu mordant, scufundând fibrele textile
într-o baie de henna fierbinte și acidulând cu oțet sau, suc de lămâie. Diverse culori portocalii
și roșii pot fi obținute prin adăugarea altor ingrediente. Acest colorant servește adesea ca
culoare de fond pe care este aplicat apoi indigo pentru a se obține un negru profund și care nu
iese la spălat. Piele marocană este de altfel încă vopsită cu henna.

4.3. Parfumerie

Utilizarea parfumului din flori de henna este în mare măsură limitată la Egipt, nordul
Indiei și Java. De culoare verzuie, acesta este obținut prin macerarea florilor în ulei, preferabil
în ulei de ben (Moringa peregrina) care nu râncezește ușor.

13
 5. CONCLUZII

Plantele au tendința de a da o cantitate mai mică de colorant prin extracție cu apă

pentru vopsirea textilelor. Asta influențează costurile de producție ale coloranților naturali și
este de asemenea un factor care limitează domeniile de aplicație ale acestora în comparație cu
cei sintetici.
Una dintre direcțiile de cercetare în prezent în domeniul coloranților naturali, este
găsirea unor modalități de extracție ale componentelor colorate, ținându-se cont însă de
conceptul de chimie verde ce a căpătat importanță recent. În locul solvenților organici,
periculoși pentru mediul înconjurător, se preferă utilizarea unor soluții apoase alcaline.
Procedeul de extracție în mediu alcalin este de preferat și în cazul colorantului din
Lawsonia alba, condițiile de extracție și de vopsire fiind optimizate pentru a asigura o
competitivitate din partea coloranților naturali din punct de vedere economic.
Colorantul denumit henna se folosește pentru diverse operații de înfrumusețare, cum ar
fi vopsirea pielii și a părului, aceste utilizări fiind cunoscute încă din antichitate, căpătând
popularitate din ce în ce mai mare la nivel mondial, nu numai în zonele originare pentru
Lawsonia alba.

14
 6. BIBLIOGRAFIE
[1] Shaukat Ali, Tanveer Hussain, Rakhshanda Nawaz, Optimization of alkaline
extraction of natural dye from Henna leaves and its dyeing on cotton by exhaust method,
Journal of Cleaner Production 17, anul 2009, paginile 61–66

[2] Nizam Uddin, Bina Shaheen Siddiqui, Sabira Begum, Huma Aslam Bhatti, Ajmal
Khan, Shahida Parveen, Muhammed Iqbal Choudhary, Bioactive flavonoids from the leaves of
Lawsonia alba (Henna), Phytochemistry Letters 4, anul 2011, paginile 454–458

[3] M. M Alam, M. L. Rahman and M. Z. Haque, Extraction of Henna Leaf Dye and its
Dyeing Effects on Textile Fibre, Bangladesh J. Sci. Ind. Res. 42(2), anul 2007, paginile 217-
222

[4] Har Bhajan Singh, Kumar Avinash Bharati, Handbook of Natural Dyes and Pigments,
cap. 6 – Enumeration of dyes, anul 2014, paginile 33-260

[5] http://silknstone.com/About-Henna.html, accesat la data de 09.11.2015 la ora 17:35

15