Substanţe de contrast

ecografice

1
 Ecografia cu substanţă de contrast sau CEUS (Contrast-enhanced ultrasound) este o
investigaţie ecografică superioară din punct de vedere al informaţiilor obţinute şi presupune
administrarea intravenoasă a unui agent de contrast ecografic (UCAs – ultrasound contrast agents)
pentru o mai bună vizualizare a circulaţie sangvine într-un anumit teritoriu, în timp real.
Aplicațiile CEUS au apărut la sfârşitul anilor '60 după descoperirea unei modificări a
semnalului ecografic detectabil în urma injectării unei soluții saline agitate în prealabil (Gramiak
and Shah, 1968), iar de atunci se folosește pentru ecocardiografie, ecografii vasculare, ecografii
Doppler și cele abdominale. Ȋmbunătățirea contrastului a fost determinată de nucleul gazos al
bulelor saline, permițând acestora să reflecte undele de ultrasunete aplicate. Aceste bule saline erau
instabile datorită presiunii externe înalte. Prin injectarea cu rată rapidă de sânge autolog, a fost
descrisă formarea unor bule mai stabile (Kremkau et al., 1970), dar şi acestea nu prezentau
dimensiuni definite şi timp de viață adecvat. A fost nevoie de mai bine de 20 ani pentru crearea
primului produs CEUS stabil, aprobat de FDA, care a putut fi comercializat (Feinstein et al., 1990).

Substanțele de contrast ecografice sunt compuse din microbule biocompatibile cu gaz (gaz
inert stabilizat într-un înveliș fosfolipdic elastic) cu dimensiuni între 3-5 μm (Figura 1.). Suspensia
apoasă a bulelor este injectată într-o venă periferică, doza tipică de 0,2-2 ml pe unitate de volum
conținând cca. 10 milioane bule, comparabilă cu numărul de hematii într-un ml. de sânge. După
injectare, microbulele nu pot părăsi vasele de sânge dar având dimensiuni comparabile cu hematiile
străbat și cele mai mici vase. Sub acțiunea fasciculului de
ultrasunete microbulele vibrează amplificând semnalul
ecografic emis de vase. În vederea asigurării unei durate
convenabile a examenului (cca. 20 minute), microbulele sunt
ataşate altor componente (galactoză, microsfere de albumină
umană). UCA-urile sunt expulzate din organism în câteva
minute, prin respiraţie - fără efect nefrotoxic şi nu
Figura 1. Compoziţia agentului de
interacţionează cu funcţia tiroidei şi a ficatului.
contrast ecografic (SonoVue ® )
Aparatele de ecografie performante dotate cu soft-uri speciale recepționează acest semnal și
atenuează semnalul provenit de la alte structuri obținându-se astfel o hartă a microvascularizaţiei a
regiunii anatomice investigate. Odată cu dezvoltarea agenţiilor de contrast de a II-a generaţie în
2001 şi a modului specific administrării de contrast cu un index mecanic scăzut a ecografelor, a
devenit posibilă evaluarea în timp real.

Indicele mecanic e definit ca maximul presiunii rarefiate sau negative împărțită la rădăcina
pătratului frecvenței ultrasunetului. Un indice între 1 și 2 este folosit pentru scala gri. Indicele
mecanic este corelat cu puterea ecografică a microbulelor în câmpul ecografic. La un index mecanic
foarte scăzut, microbulele sunt statice și au rol doar în împrăștia fasciculul undei. Odată cu creșterea
indexului, microtubulii oscilează la frecvența lor lineară (indice mecanic de aproximativ 0,2) sau
non-lineară (indice mecanic între 0,2 - 0,5). La indice mai mare de 0,5, microbulele oscilează
puternic și depășesc limita, rezultând spargerea lor.
Scala gri în ecografie este folosită pentru a obține informații anatomice.

2
Clasificarea agenților de contrast:

I. Prima generație
 Levovist - aer cu înveliș din microparticule de galactoză sau acid palmic. După injectarea
intravenoasă, ajunge în circulație în câteva minute, iar la 2 minute de la administrare faza
tardivă sau cea specific hepatică sau splenică se pot obține. Mecanismul se crede a fi
superpozabil celui Technețiului-99m folosit la scintigrafie sau a oxidului de fier paramagnetic
utilizat pentru RMN hepatic. Dimensiunea medie a microbulelor este de 2-5 micrometri, iar
97% dintre ele au mai puțin de 7 micrometri. Dimensiunea e suficiență pentru a trece de
microcapilarele pulmonare care au un diametru de 7 micrometri fără emboli și pot ajunge în
ventriculul stâng sau în ficat pentru a genera imaginile ecografice.

Ȋn prezent sunt trei produşi CEUS aprobați în SUA şi Europa, iar un al patrulea este utilizat
clinic în Japonia şi Coreea de Sud, dar varietatea substanțelor aflate in cercetare este mult mai mare
(Figura 2.).

Figura 2. Agenți de contrast care au fost /sunt aprobați în ecografie.

3
 II. A II-a generație
 SonoVue, OptiSon, Sonazoid, Definity - înlocuirea microbulelor cu aer cu un gaz cu difuzie
mai mică precum hexaflorură de sulf sau perfluorburan cu înveliș de albumină sau lipidic,
aprobate pentru evaluare ecocardiografică (Definity și Optison). Cele cu înveliș fosfolipidic
precum SonoVue nu interacționează cu restul moleculelor din corp şi este excretat prin plămâni.
Se folosește pentru evaluare cardiacă, macrovasculară și structuri microvasculare. Sonazoid se
poate folosi atât pentru faza vasculară, cât și pentru faza Kuppfer, obținută la 10-15 minute de la
administrarea agentului. În această fază, microbulele sunt înglobate de celulele Kuppfer și
produc o captare omogenă într-un parenchim hepatic normofuncțional. Este aprobat doar în
Japonia și Coreea pentru evaluarea leziunilor focale hepatice.

SonoVue® se utilizează pentru:

 Ecocardiografie - analiză de diagnosticare prin care se obține o imagine a inimii. Se
utilizează pentru a obține o imagine mai clară a camerelor inimii, în special a ventriculului
stâng, la pacienții cu boală arterială coronariană confirmată sau suspectată.
 Examenul Doppler - analiză de diagnosticare care măsoară viteza de circulație a sângelui.
Se poate utiliza în examenele Doppler ale vaselor mari, precum cele intracraniene, cele care
transportă sângele la cap, sau vena principală care transportă sângele la ficat, sau în
examenele vaselor mai mici, de exemplu cele de la nivelul leziunilor (zone afectate de
boală) sânului sau ficatului.
 Scanări cu ultrasunete ale vezicii și ale tractului urinar la copii și adolescenți, cu scopul
de a detecta refluxul vezicoureteral, o afecțiune în care urina curge înapoi din vezică către
rinichi, ducând la cicatrizarea țesutului și la infecții renale.
Contraindicații SonoVue®:
 Sindrom coronarian acut recent.
 Boală ischemică clinic instabilă.
 Hipertensiune pulmonară severă (presiune sanguină mare în artera pulmonară, vasul de sânge
care transportă sângele de la inimă la plămâni).
 Hipertensiune arterială sistemică necontrolată.
 Sindrom de detresă respiratorie la adulţi.
 Șunt dreapta-stânga (circulație anormală a sângelui la nivelul inimii).

Recent, SonoVue a fost sistat pentru evaluarea ecocardiogarfică datorită riscului de hipertensiune,
bradicardie, stop cardiac, infarct miocardic acut.

SonoVue se poate obține numai pe bază de prescripție

medicală şi este disponibil sub formă de set, care conține un
flacon de gaz și pulbere și o seringă preumplută cu 5 ml de
solvent (Figura 3.). După prepararea soluției, SonoVue conține
gazul hexafluorură de sulf, sub formă de „microbule” aflate în
suspensie în lichid. În cazul în care se administrează pentru
ecocardiografie sau pentru măsurarea vitezei de circulație a
sângelui, SonoVue se injectează intravenos înaintea analizei, în
doză de 2 sau 2,4 ml, în funcție de analiza efectuată. Doza poate
fi repetată. În cazul în care se utilizează cu scopul de a detecta
Figura 3. Agent de contrast
ecografic (SonoVue ® )

4
refluxul vezicoureteral la copii și adolescenți, se administrează 1 ml de SonoVue printr-un cateter în
vezică, care apoi este umplută cu soluție salină (cu sare) până când pacientul simte nevoia de a-și
goli vezica. Scanarea cu ultrasunete a vezicii și a rinichilor se efectuează în timpul umplerii și
golirii vezicii urinare.

Agenţii de contrast ecografic nu conțin colorant iar fiind inerte din punct de vedere chimic,
au o rată foarte scăzută a reacților alergice 0,001%, deci se pot administra și pacienților ce nu
tolerează substanțele de contast folosite la CT/RMN. Deși au un profil de siguranță înalt, poate fi
perceput ca un material străin de către sistemul imun. În consecință, o reacție de hipersensibilitate
poate apărea. Incidența reacțiilor de hipersensibilitate severă este de 0,002% în utilizările pentru
examinările abdominale. Imagistica CEUS nu expune pacienții sau lucrătorii din domeniul sănătății
la radiații ionizante, având un avantaj major faţă de Computer Tomografia (CT) cu substanţă de
contrast sau Rezonanţa Magneică Nucleară (RMN).

Alegerea unei metode imagistice contrast specifice se bazează pe comportamentul agentului

folosit și pe necesitățile examinării.

Astfel, agenții de contrast utilizați în ecografie sunt substanțe sigure, eficiente și bine
tolerate de pacienți iar cel mai important avantaj al CEUS este posibilitatea de a studia tumori în
timp real, cu o rezoluţie superioară oricărei alte metode, ce prezintă o rată scăzută (0,001% -
0,002%) a reacţiilor alergice şi nu prezintă toxicitate renală. Înțelegerea comportamentului bulelor
la expunerea la ultrasunete reprezintă cheia unei examinări ecografice eficiente cu substanță de
contrast.

BIBLIOGRAFIE

Articole

Greis C., Ultrasound contrast agents as markers of vascularity and microcirculation. Clinical
Hemorheology and Microcirculation 43, 1-9 (2009). Disponibil la:
https://www.researchgate.net/publication/26773495_Ultrasound_contrast_agents_as_markers_of_vascularity
_and_microcirculation (accesat la 19.11.2021)
Baz R., Deacu C., Mediile de contrast iodat şi paramagnetic utilizate în practica radiologică. Disponibil la:
https://www.srimr.ro/uploads/files/Medii_contrast_pe_scurt.pdf (accesat la 19.11.2021)
Baz R., Nişcoveanu C. Utilizarea sigură a substanţelor de contrast în radiologie şi imagistică medicală.
(2021)

Surse electronice:

http://icus-society.org/what-is-ceus/
https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/ecografia-cu-substanta-de-contrast-0
https://www.ema.europa.eu/en/documents/overview/sonovue-epar-summary-public_ro.pdf
https://www.ema.europa.eu/en/medicines/human/EPAR/sonovue