Sunteți pe pagina 1din 1

Reprezentativa pentru creatia eminesciana si pentru curentul romantic este

poezia “Floarea albastra”care are la baza motivul “florii albastre”, intalnit la romanticii
europeni pentru a ilustra sentimentul de iubire si chipul iubitei ,precum si tendinta de
proiectare a iubirii in infinit .
Poezia este alcatuita din petru secvente lirice, doua ilustrand monologul lic al
iubirii,iar celelalte doua monologul lirico-filosofic al poetului. Incipitul este o
interogatie retorica a iubitei catre iubitul visator “Iar te-ai cufundat in stele/ Si in nori
si-n ceruri nalte?”.
Titlul poeziei are o semnificatie aparte pentru ca motivul “florii albeastre” se
intalneste la romanticul german Norvalis si semnifica implinirea iubirii ideale dupa
moarte,intr-o alta lume cu speranta realizarii cuplului.
In romantismul emnescian motivul “florii albastre” semnifica aspiratia spre iubirea
ideala posibila proiectata in viitor, dar si imposibilitatea implinirii cuplului. Aceasta
idee va fi imbogatita de poet cu aspecte filosofice profunde privind imcompabilitatea
dintre doua lumi diferite din care fac parte cei doi indragostiti.
Ideea poetica exprima tristetea si nefericirea omului de geniu pentru neputinta de
a atinge absolutui iubirii. Poezia incepe prin chemarea iubitului in lumea reala
indemnandu-l sa abandoneze idealurile sale oferindu-I in schimb fericirea terestra :
“Nu cata in departare/Fericirea ta,iubite”. Lirismul subiectiv din aceasta secventa
atesta prezenta eului liric prin adresarea directa a fetei care ar dori ca iubitul sa
aparitna lumii obisnuite si sa-si gaseasca fericirea alaturi de ea. Marcile lexico-
gramatica sunt prezentate prin vocativul “iubite” si prin verbele si pronumele la
persoana a doua “te-ai cofundat”, “nu cata”, “fericirea ta”.
Secventa a doua corespunde strofei a doua si ilustreaza monologul liric al eului
poetic care accentueazasuperioritatea preocuparilor si gadirii sale. Iubita e “mititica”
si desi poetul recunoaste ca ea spune adevarul ,se distinge o usoara urma de ironie
privind neputinta lui de a fi fericit cu aceasta iubire banala ,atmosfera exprimata cu
superioritatea omului de geniu “Eu am ras,n-am spus nimic”.
Urmatoarea secventa poetica cuprinde strofele 5-12 si exprima monologul liric al
fetei care incepe printr-o chemare a iubitului in mijlocul naturii ale caror motive
romantice specifice liricii emnesciene: codrul,izvorul , vaile, stancile,prpastiile sunt in
armonie desavarsita cu starile indragostitilor: “Hai in codrul cu verdeata/ Und-izvoare
curg in vale/ Stanca sta sa se pravale/ In prapastia mareata”. Natura umanizata
vibreaza emotional cu starile indragostitilor,idee exprimata prin personificarea
“izvoarele plang in vale”.