Sunteți pe pagina 1din 2

Moara cu noroc

De Ioan Slavici

Ioan Slavici , prozator ardelean , este un autor moralist, un fin psiholog , un creator de
tipologii umane. Intreaga creatie artistica a lui Slavici este o pledoaire pentru echilibrul
moral,pentru chibzuinta si intelepciune, pentru fericire prin iubirea de oameni si mai ales
pentru pastrarea masurii in toate , iar orice abateri de la aceste principii este grav
sanctionata de narator . Ioan Slavici construieste o opera literara bazata pe cunoasterea
sufletului omenesc cu un puternic caracter moralizator.
Nuvela este o opera epica in proza cu o constructie riguroasa si cu un fir narativ central.
Personajele relativ putine pun in evidenta evolutia personajului principal ,complex,puternic
individualizat. Este o nuvela psihologica prin tematica , prin modalitati de caracterizare a
personajelor si de investigare psihologica , dar si de natura conflictului interior.
Actiunea se desfasoara prin continue acumulari si izbuciniri de tensiune epica.
Naratiunea este realistica si obiectiva realizata la persoana a III-a de catre un narator
omniscient ,omniprezent si neimplicat. Inlantuirea dintre capitole se face prin tehnici epice
prezente : dialog, descrieri la timpul prezent, semnalarea unor relatii temporare anterioare
fata de cele povestite.
Tema nuvelei sustine caracterul psihologic , efectele nefaste si dezumanizante ale
dorintei de imbogatire pe fundalul societatii ardelenesti la sfarsitul secolului al XIX-lea . Din
perspectiva psihologica , nuvela prezinta conflictul interior trait de Ghita care este sfasiat de
dorinte pe cat de puternice,pe atat de contracdictorii: pe de o parte dorinta de a ramane om
cinstit , iar pe de alta parte dorinta de a se imboti alaturi de Lica.
Titlul nuvelei este mai degraba unul ironic .Toposul ales ,carciuma de la moara cu noroc
inseamna mai degraba “moara cu ghinion” pentru ca aduce nenorocirea . Actiunea se
desfasoara pe parcursul unui an intre doua repere temporale cu valoare religioasa de la Sf.
Gheorghe pana la Paste,iar in final apa si focul purifica locul.
Nuvela ae 17 captole si debuteaza cu vorbele pline de intelepciune ale batranei mamei-
soacre: “Omul sa fie fericit cu saracia sa,ca,daca e vorba,nu bogatia,ci linistea colibei tale te
face fericit.”.Batrana este adepta pastrarii traditiei, in timp ce Ghita ,capul familie, doreste
schimbarea, bunastarea materiala “cizmar sarac,da onest,harnic si muncitor”, Ghita ia in
arenda pentru trei ani carciuma de la moara cu noroc pentru a castiga rapid bani. Carciuma
este asezata la o rascruce de drumuri , izolata de restul lumii si inconjurata de pustietati
intunecoase.
In expozitiune descrierea drumului care duce la moara cu noroc si a locului in care se afla,
fixeaza un peisaj cadru obiectiv al actiunii: “De la ineu drumul de tara o ia printre paduri si
peste tarini (…) apoi drumul e bun , vine apoi un pripas pe care il urci si dupa ce ai coborat in
vale trebuie sa faci popas fiindca drumul a fost cam greu, iar mai departe locurile sunt rele”.
Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului. Simbolistica initiala a
drumului se completeaza in final cu sugestia drumului vietii care continua si dupa tragedia
de la moara cu noroc: “Apoi ea lua copiii si pleaca mai departe”.
Ghita se dovedeste la inceput harnic si priceput , iar primele semne ale bunastarii si ale
armoniei in care traieste familia nu intarzie sa apara: “Sambata seara Ghita se punea cu Ana
si cu batrana sa numere banii si atunci el privea la Ana , Ana privea la el , amandoi priveau la
cei doi copilasi , iar batrana privea la catespatru si se simtea intinerita caci avea un ginere
harnic , o fata norocoasa , doi nepoti sprinteni , iar sporul era dat de Dumnezeu dintr-un
castig facut cu bine”.
Aparitia lui Lica Samadaul la moara cu noroc , un personaj ciudat, seful porcarilor si al
turmelor de porci de prin imprejurimi tulbura echilibrul familiei . Orgoliul lui Lica e unul de
stapan care nu doar isi subordoneaza oamenii , dar se substituie destinului lor. El isi impune
de la inceput regulile: “Eu sunt Lica Samadaul si voiesc sa stiu totdeauna cine umbla pe drum
, cine trece pe aici, cine ce zice si cine ce face , si voiesc ca nimeni inafara de mine sa nu stie”.
Lica este un personaj periculos pentru el si familia lui , nu se poate sustrage influenti malefici
pe care acesta o exercita asupra lui si nici tentatia imbogatirii. Mai intai Ghita isi ia toate
masurile de aparare impotriva lui Lica ; merge la Arad si isi cumpara doua pistoale , isi ia doi
caini pe care ii asmute impotriva turmelor de proci si isi angajeaza inca o sluga ,pe Marti, un
ungur inalt cat bradul. Din momentul aparitiei lui Lica la moara cu noroc incepe procesul
iremediabil de instrainare a lui Ghita fata de familie. Devine tot mai ursuz , nu mai zambea ca
inainte , radea in hohot astfel incat te speriai de el, iar cu Ana isi pierde repede cumpatul si ii
lasa urme vinete pe brat. Ghita ajunge sa regrete ca are familie si copii pentru ca nu isi putea
asuma total riscul imbogatirii alaturi de Lica.Prin intermediul monologului interior sunt
redate framantarile sale sufletesti : “Ei ! Ce sa-mi fac ? Asa m-a lasat Dumnezeu . Ce sa-mi
fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea ? Nici cocosatul nu e insa vinovat ca are
cocoasa in spinare”.
Datorita Samadaului , starea materiala a lui Ghita devine tot mai infloritoare numai ca el
incepe sa-si piarda increderea in sine . Intelegerea dintre el si Lica marcheaza pentru Ghita
inceputul obisnuirii cu raul.Isi indeamna sotia sa joace cu Lica ,aruncandu-o definitiv in
bratele acestuia si astfel isi distruge imaginea pe care ceilalti o aveau fata de el ajungand sa
fie implicat in furtul de la arendas si in uciderea unei femei si a unui copil.
Axa vietii morale se frange si intr-un moment de remuscari , ii cere iertare Anei : “Iarta-
ma ,Ana,iarta-ma cel putin tu, caci eu n-am sa ma iert cat voi trai pe fata pamantului”.
Altadata,sarutand pe unul dintre copilasi le spune : “Sarmanilor mei copilasi , voi nu mai
aveti cum avusesera parintii vostri un tata om cinstit ,tatal vostru e un ticalos”.
Prin faptul ca jura stramb la proces acoperindu-I nelegiuirile lui Lica , Ghita devine
complice la crima. Hotaraste sa-l dea in vileag pe Lica cu ajutorul lui Pintea, dar nu este
sincer pana la capat nici fata de Pintea , nici fata de Lica , lucru care ii va aduce peirea. Ghita
aunge pe ultima treapta a degradarii morale in momentul in care orbit de fuire si dispus sa
faca orice pentru a se razbuna pe Lica ,isi arunca nevasta la sarbatorile Pastelui drept
momeala in bratele Samadaului .Spera pana in ultima clipa ca se va produce o minune , insa
Ana dezgustata de lasitatea lui Ghita, intr-un gest de razbunare i se daruieste lui Lica
spunandu-I : “Lica e om ,pe cand Ghita nu e decat muiere imbracata in haine barbatesti”.
Dandu-si seama ca l-a inselat ,Ghita o ucide pe Ana, la randul sau,Ghita este ucis de Raut
din ordinele lui Lica,iar acesta pentru a nu cadea viu in mainile lui Pintea se sinucide, izbindu-
se cu capul de u copac . Un incediu teribil mistuie carciumna de la moara cu noroc in
noaptea de Pasti si singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si copiii.
Nuvela se incheie in mod simetric cu vorbele batranei care pune intamplarile pe seama
destinului necrutator : “Simteam eu ca n-are sa iasa bine ,dar asa le-a fost dat”.
Ghita este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici a carui destin ilustreaza
consecintele nefaste ale setei de imbogatire.Este un personaj “rotund” si parcurge un drum
sinuos al dezumanizarii cu framantari sufletesti si cu multe ezitari.
In concluzie ,nuvela “Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvela psihologica deoarce
au trasaturile acestei specii, analizeaza conflcitul interior al personajului principal ,urmareste
procesul sinuos al instrainarii lui Ghita fata de femeie si procesul de degrajare a acestuia de
ispita imbogatirii.