Sunteți pe pagina 1din 3

Ultima noapte de dragoste,

intaia noapte de razboi


De Camil Petrescu
-roman modern de tip subiectiv-
-roman psihologic-

Romanul modern promovat de Camil Petrescu imprima un nou univers epic,o alta
perspectiva narativa si un nou tip de personaj , ca o constiinta lucida , analitica , intelectualul ,
inadaptatul superior. Este un roman de analiza psihologica cu naratiunea la persoana I,cu
focalizare interna si viziunea “impreuna cu” care presupune ex/.
istenta unui narator implicat in actiune.
Romanul “Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi” este scris sub forma unei
confesiuni a personajului principal Stefan Gheorghidiu care traieste doua experiente
fundamentale : iubirea si razboiul.
Accentul cade pe factorul psihologic si analiza ecoului pe care evenimentele exterioare il
au in constiinta personajului. Prima parte a romanului reprezinta rememorarea iubirii
matrimoniale esuate dintre Stefan Gheorghidiu si Ela , iar a doua parte este construita sub
forma unui jurnal de campanie a lui Gheorghidiu care urmareste experienta de pe front in
timpul Primului Razboi Mondial.
Prima parte este in intregime fictionala , in timp ce a doua parte valorifica jurnalul de
campanie al autorului, articole si documente din epoca respectiva , ceea ce confera
autenticitate textului.
Cuvintele din titlu “Ultima” si “intaia” reprezinta frontierele temporale ale unei epoci definite
fundamental prin viziune si traire. Noaptea constiintei este legatura dintre cele doua parti ale
romanului data de trairile interioare ale personajelor si de timpul psihologic.
Daca incipitul este construit in maniera realista cu detalii de timp si spatiu , finalul lasa loc
interpretarilor multiple asa cum se intampla in general in proza de analiza psihologica. In acest
roman , Camil Petrescu surprinde drama intelectualului lucid , insetat de absolutul
sentimentului de iubire , dominat de incertitudini , care se salveaza prin constientizarea unei
drame mai puternie , aceia a omenirii atrasa intr-un razboi absurd vazut ca o eminenta a
mortii.
Romanul este alcatuit pe baza unui jurnal de campanie pe care sublocotenentul Stefan
Gheorghidiu il incepe o data cu experienta frontului in care consemneaza drama iubirii adusa
in memoria eroului de o discutie pe aceasta tema purtata de diferiti ofiteri la popota
regimentului.
Incipitul romanului il prezinta pe Stefan Gheorghidiu ca proaspat sublocotenent rezervist
in primavara anului 1916 contribuind la amenajarea fortificatiilor de pe Valea Prahoveu si din
aproprierea Dambovitei .
In jurnalul de campanie scris la persoana I , naratorul personaj critica cu ironie usturatoare
vulnerabilitatea sistemului de aparare-militara a tarii in preajma Primului Razboi Mondial .
Realizata prin dialog, discutia contradictorie purtata la popota de ofiteri are ca punct de
plecare un fapt divers publicat in ziar in care se comenta decizia tribunalului de a achita un
barbat care-si omorase sotia surprinsa in fragrant de adulter . Fiecare opinie este insotita si de
trasaturile fizice si morale ale fiecarui ofiter ceea ce demonstreaza ca autorul stapaneste
foarte bine arta portretistica . Parerile sunt total diferite in ceea ce priveste iubirea si relatia de
cuplu . Gheorghidiu reactioneaza exploziv si surprinzator exprimandu-si ideea absoluta despre
iubire “cei care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt”.
Prin memoria involuntara , Gheorghidiu aduce aminte in prezent prin retrospectie
experienta erotica pe care o noteaza in jurnalul de campanie “eram insurat de doi ani si
jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma insala” . Sentimentul de iubire este
alimentat la inceput de orgoliul studentului la Filosofie intrucat Ela era cea mai frumoasa
studenta de la Litere . Casnicia lor este linistita o vreme , mai ales ca duc o viata modesta ,
aproape de saracie .Invitati la masa de unchiul Tache , Stefan Gheorghidiu il infrunta pe
batranul avar in dicutii , dar moartea unchiului ii aduce tanarului o mostenire substantiala , fapt
ce schimba radical viata tanarului cuplu . Stefan este incapabil sa se descurce in afaceri si-si
da seama ca nu face parte din aceasta lume si se intoarce la studiul Filosofiei si la cursurile de
la Universitate .
Sub influenta unei veriosare a lui Stefan , Anisoara , Ela este atrasa intr-o lume moderna ,
lipsita de griji , preocupata numai de moda , distractii , lume in care se simte nemaipomenit de
bine . In casa ei , cei doi cunosc un avocat foarte cautat de femei, un oarecare Domn G. .
Stefan observa ca Ela pare foarte fericita in preajma lui, ba mai mult se straduia sa se afle
mereu alaturi de el. Fire reflexiva si pasionala , Stefan Gheorghidiu diseca si analizeaza cu
luciditate noul comportament al Elei acumuland nelinisti si indoieli interioare , pe care le
exprima printr-un monolog interior: “ nu mai puteam citi nicio carte , parasisem Universitatea” .
Cu toate acestea , respinge cu ferimitate ideea geloziei : “Nu, n-am fost nicio secunda gelos,
desi am suferit atata din cauza iubirii”.
Excursia la Odobesti pune sub semnul indoielii fidelitatea Elei. Ea sta la masa langa
Domnul G , mananca din farfuria lui si toate acestea ii provoaca lui Stefan o suferinta
chinuitoare , dare se sileste sa-si ascunda chinurile , se dedubleaza. Altadata , sosind pe
neasteptate intr-o noapte de la Azuga , unde fusese concentrat doua saptamani , nu-si
gaseste sotia acasa. Drama se amplifica si-o alunga pe Ela din casa fiind convins ca: “femeia
asta nu ma iubise niciodata” .
Dupa un timp cei doi se impaca , sublocotenentul Gheorghidiu fiind concentrat in armata
pe Valea Prahovei, aranjeaza ca Ela sa-si petreaca vara la Campulung , dar il zareste in oras
pe Domnul G si atunci nu se mai indoieste ca venise pentru ea si ca sigur ii era amant .
Planuieste sa-i omoare pe amandoi , dar pe drum se intalneste cu un locotenent-colonel cu
care merge la regiment fiind astfel impiedicat sa-si duca planul la indeplinire .
Partea a doua a romanului incepe cu capitolul “Intaia noapte de razboi” care ilustreaza o
imagine de groaza a frontului cu o armata dezorganizata , cu ofiteri incompetenti si ostasi cu
totul dezorientati . Gheorghidiu participa efectiv luptand pentru eliberarea ardealului de sub
ocupatia trupelor austro-ungare . El descopera realitatea dramatica lipsita de egoism cu ordine
date anapoda de catre conductorii militari , cu marsuri istovitoare , foamete , dar mai ales
iminenta permanenta a mortii cu care oamneii se afla fata in fata in fiecare clipa . Acestea sunt
redate prin episoade cutremuratoare . De pilda , un odin de retragere este dat in directia
opusa si cand un ofiter il imobilizeaza pe Gheorghidiu si striga : “ Prizioner, prizioner “ , isi dau
seama ca sunt amandoi romani si fac parte din aceeasi armata “ne pufneste pe toti un ras ca
de morti”.
Sunt surprinse momente reale din razboi , episodul surorilor ,Maria si Ana Manciulea , in
capitolul intitulat “Intamplari de pe apa Oltului” .Dupa ce sunt arestate sub acuzatia de
spionaj , Maria Manciulea este decorata cu “Virtutea Militara” , deoarece calauzise armata
romana sa treaca Oltul si sa invinga inamicul .
Camil Petrescu infatiseaza imagini de apocalism ca acelea din capitolul “Ne-a acoperit
pamantul lui Dumnezeu” cand soldatul Marin Tuchei sopteste intruna obsesiv: “Ne-a acoperit
pamantul lui Dumnezeu”. Altul este socat pentru ca a vazut pentru ca un obuz i-a retezat capul
lui Amariei care “fugea asa fara cap , a mers cam la vreo 4-5 pasi si pe urma a ingenuncheat
si a cazut “.
Ranit si spitalizat , Stefan Gheorghidiu se intoace la Bucuresti si Ela-i pare o straina . Ii
propune sa se desparta gandind nepasator : “ Sunt obosit , neindiferent , chiar daca e
nevinovata , desi candva as fi putut ucide pentru femeia asta”. Isi da seama cu luciditate ca
oricand ar fi putut gasi alta la fel. Ii daruieste Elei casele de la Constanta , bani “absolut tot ce
e in casa de la obiecte de pret la carti , de la lucruri personale la amintiri , adica tot trecutul”.
Stefan Gheorghidiu traieste drama singuratatii , a intelectualului lucid , analitic si reflexiv
care devine constient ca “o iubire mare e mai curand un proces de autosugestie”.
In concluzie , putem observa ca romanul lui Camil Petrescu “Ultima noapte de
dragoste,intaia noapte de razboi” este un roman modern de tip subiectiv prin discursul
narativ , prin reactiile imprevizibile ale personajului , prin deceptiile si bucuriile lor , aflandu-se
in permanenta cautare de sine si de autoanaliza. Exista o perfecta concordanta deplina intre
trasaturile romanului obiecitv si elementele de continut si de forma din romanul lui Camil
Petrescu .