AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

(1939-1945)

1)Cauze
-lupta pentru reîmpărţirea lumii
- cursa înarmărilor
- lupta dintre fascism, comunism şi democraţie
- naţionalismul şi militarismul
Orice eveniment istoric este îşi are originea în evenimentele care l-au precedat. Originea îndepărtată
a celui de al doilea război mondial este primul război mondial.
După primul război mondial, în lume s-au manifestat 2 tendinţe opuse. Pe de o parte, tendinţa de
menţinere a sistemului politic democratic. Pe de altă parte, tendinţa de înlocuire a acestui sistem cu
unul dictatorial.
O serie de state erau nemulţumite de prevederile tratatelor de pace încheiate după primul război
mondial şi duceau o politică de revizuire (modificare) în folosul lor a acestor tratate. Alte state
doreau menţinerea statuquo-ului ( adică a situaţiei existente). Care erau statele revzioniste:
 Bulgaria: dorea ocuparea unor teritorii care făceau parte din România
Iugoslavia şi Grecia
 Ungaria: dorea anexarea teritoriilor care făcuseră parte din monarhia
austro-ungară, şi care, prin voinţa liberă a locuitorilor lor, se uniseră cu România, Iugoslavia şi
Cehoslovacia.
 Italia fascistă urmărea să-şi impună supremaţia în bazinul Mării
Mediterane. Deşi luptase de partea Antantei, Italia era nemulţumită de tratatele de pace, deoarece
spera să obţină mai mult. Benito Mussolini declara că „ Marea Mediterană trebuie să devină mare
nostrum (marea noastră)”. De aceea el va ocupa insula grecească Corfu (1923) va obliga
Iugoslavia să-i cedeze Fiume (1924), va înfrânge brutal revolta din Libia (1922-1934) ,va ataca şi
anexa Etiopia (1935-1936) va sprijini pe naţionaliştii spanioli şi va anexa Albania (aprilie 1939)
 Japonia militaristă urmărea să-ţi asigure hegemonia în Extremul Orient.
Japonia era şi ea nemulţumită de teritoriile obţinute în urma primului război mondial ( este vorba de
fostele colonii germane din Pacific) şi se lansase începând cu 1926 într-o politică militaristă care
preconiza „o politică de sânge şi fier pentru gloria veşnică a imperiului japonez” În 1931-1932
japonezii au ocupat Manciuria (partea de nord-est a Chinei) înfiinţând aici un stat marionetă-
Manciuko (aflat sub controlul lor). Unii istorici consideră că acest eveniment marchează declanşarea
celui de al doilea război mondial. În 1932 ei au ocupat temporar cel mai mare oraş chinezesc-
Shanghai. În 1933 Japonia s-a retras din Liga Naţiunilor. În 1937 au declanşat războiul pentru
cucerirea întregii Chine. Unii istorici consideră că acest eveniment marchează declanşarea celui de
al doilea război mondial. În 1939 au invadat Mongolia ( care era un stat comunist) dar au fost
respinşi de sovietici.
 Germania nazistă urmărea să-şi stabilească supremaţia în întreaga lume.
Imediat după preluarea puterii (ianuarie 1933) Hitler a trecut la punerea în practică a programului
prezentat în cartea sa „ Mein Kamf” („Lupta mea”) scrisă pe timpul când se afla în închisoare
(1924-1925) şi care avea ca principii: obţinerea „spaţiului vital” şi purificarea etnică. Planul
expansionist al naziştilor cuprindea 3 etape:
 Încorporarea teritoriilor locuite de germani şi care făceau parte din alte
state
 Cucerirea Europei
 Cucerirea Lumii
Imediat după preluarea puterii, naziştii au trecut la aplicarea acestui plan :
 Retragerea din Liga Naţiunilor (1933)
 Reintroducerea serviciului militar obligatoriu (1935)
 Remilitarizarea Rhenaniei (1936)
  Anexarea Austriei (1938)
 Anexarea regiunii sudete (1938)
 Anexarea portului lituanian Memel (1939)
 Dezmembrarea Cehoslovaciei (1939)
 Pactul Ribbentrop-Molotov (1939)
 Rusia sovietică urmărea să extindă comunismul în întreaga lume. Încă din
momentul preluării puterii bolşevicii au lansat ideea „revoluţiei mondiale”. În acest scop a fost
înfiinţată Internaţionala III (Cominternul) al cărei scop ultim era instaurarea comunismului în
întreaga lume. În perioda interbelică au luat fiinţă partide comuniste în majoritatea statelor lumii.
Sprijiniţi de sovieticii comuniştii vor prelua puterea pentru scurt timp în Ungaria (1919) şi definitiv
Mongolia (1924). De asemenea, ei vor sprijini revoluţia spartachistă din Germania (1919).
Una din soluţiile găsite de guvernele marilor puterii pentru rezolvarea marii crize economice din
1929-1933 a fost iniţierea unor masive programe de înarmare, fapt ce a contribuit şi el la declanşarea
noii conflagraţii mondiale. În perioada interbelică s-au făcut progrese însemnate în domeniul militar,
în special al tancurilor şi avioanelor, care vor juca un rol esenţial în război. De asemenea, au început
cercetările în domeniile rachetelor (Germania, URSS) şi al energiei atomice
(Germania,Franţa,Anglia, Canada, SUA).
2.Forţe participante
• Puterile Axei: Germania, Italia , Japonia, România (până la 23 august 1944 a luptat de
partea Axei, apoi de partea Naţiunilor Unite), Finlanda, Bulgaria, Ungaria, Croaţia, Tailanda,
Regimul de la Vichy
• Coaliţia Naţiunilor Unite : Anglia, URSS, SUA, Franţa, China,Canada, Iugoslavia,
Polonia,Grecia, Cehoslovacia, Australia, India, Noua Zeelandă, Norvegia, Danemarca,
Olanda, Belgia etc
3.Teatre de operaţiuni
 Europa,
 Africa,
 Sud-Estul Asiei,
 Marea Mediterană,
 Oceanul Atlantic,
 Oceanul Pacific

4. Începutul războiului
Pactul Ribbentrop-Molotov încheiat la 23 august 1939 a contribuit în mod direct la izbucnirea
războiului, deoarece prin el, Germania se asigura de neutralitatea URSS în cazul unui război cu
puterile occidentale. Primind asigurări din partea serviciilor sale secrete că puterile occidentale nu
vor interveni, Hitler a ordonat armatei germane să invadeze Polonia, după ce ultimatumul său
adresat guvernului polonez prin care cerea cedarea coridorulul Danzig şi aderarea Poloniei la Pactul
Anticomintern (Axa Berlin-Roma-Tokio)
La 1 septembrie 1939, armata germană invadează Polonia (Planul Alb). În Polonia a avut loc
prima demonstraţie a războiului fulger (blitzkrieg). După 2 zile frontul polonez a fost rupt în mai
multe locuri. Prin breşele făcute, nemţii au înaintat foarte rapid, încercuind numeroase unităţi
poloneze şi ajungând în faţa Varşoviei la 8 septembrie. La 17 septembrie Armata Roşie a invadat şi
ea Polonia. La 29 septembrie, Varşovia a căzut în mâinile germanilor. Teritoriul Poloniei a fost
împărţit între cele 2 puteri. Guvernul polonez şi o parte a armatei poloneze au reuşit să se refugieze
în România, iar de aici în Anglia. Tot prin România a fost evacuat şi Tezaurul Băncii Naţionale a
Poloniei.
La 3 septembrie,Marea Britanie şi Franta declară război Germaniei. Însă ele nu declanşează
operaţiuni militare deosebite contra nemţilor. Polonia este înfrântă ,teritoriul său fiind împărţit
între Germania şi U.R.S.S. , ale cărei trupe invadaseră această ţară la 17 septembrie.
După căderea Poloniei, Hitler a propus Angliei şi Franţei încheierea păcii, însă cele 2 state au
refuzat.
În acest timp pe frontul de vest se desfăşura "războiul ciudat", luptele limitându-se la dueluri
de artilerie şi incursiuni de recunoaştere
În iarna anilor 1939-1940 s-a desfăşurat războiul sovieto- finlandez. Deşi iniţial au suferit grele
pierderi sovieticii au reuşit, datorită superiorităţii de forţe pe care o aveau să ocupe o serie de
teritorii finlandeze. Acest război a înrăutăţit relaţiile sovieto-germane, determinându-i pe nemţi să
trimită în Finlanda artilerie, avioane şi specialişti militari. Înfrângerile suferite la început de ruşi l-au
făcut pe Hitler să creadă că armata rusă este slabă, credinţă care se va dovedi fatală pentru
Germania. În vara anului 1940 sovieticii vor ocupa fără luptă Estonia, Letonia şi Lituania
Pe mare, operaţiunile militare au căpătat o amploare crescândă. Flota anglo-franceză a încercat
să instituie blocada asupra Germaniei, însă această acţiune s-a dovedit ineficientă atâta timp cât
Germania era aprovizionată de URSS şi prin URSS. Submarinele germane atacau vasele anglo-
franceze.
5. Agresiunea germană în nordul şi vestul Europei
La 9 aprilie 1940 trupele germane invadează Danemarca şi Norvegia (Exerciţiul Wesser). Prin
cucerirea celor 2 ţări Germania urmărea:
 Să-şi asigure baze pentru submarine şi aviaţie pentru a putea sparge blocada
 Să-şi asigure securitatea aprovizionării cu minereau de fier din Suedia
Pretextul agresiunii l-a constituit capturarea crucişătorului auxiliar german Altmark, aflat în apele
norvegiene , de către distrugătorul englez Cossak. Danemarca a fost ocupată în 4 ore, aproape fără
luptă. În Norvegia, nemţii au întâmpinat o rezistenţă mai serioasă. La 10 aprilie Oslo a fost cucerit,
dar guvernul şi regele Haakon au reuşit să se refugieze în interior Un corp expediţionar anglo-
francez a debarcat în Norvegia ( 14 aprilie) însă după o serie de lupte a fost silit să se retragă (18
iunie). Întreaga Norvegie a fost ocupată.
La 10 iunie, Norvegia a capitulat. Regele s-a refugiat la Londra. S-a constituit un guvern condus de
colaboraţionistul Quisling. Cele 2 posesiuni daneze- Islanda şi Groelanda vor fi ocupate de englezi
şi apoi de americani.

La 10 mai a început războiul în vest, trupele germane invadând Belgia, Olanda, Luxemburgul şi
Franţa. Grupul de armate A condus de von Rundstet a atacat în regiunea Ardeni, iar grupul de
armate B condus de von Bock a atacat prin Belgia şi Olanda. Trupe de desant aerian au capturat
intacte majoritatea podurilor şi punctelor fortificate de la frontieră. Zonele din spatele frontului au
fost supuse unor crâncene bombardamente. În haosul rezultat diviziile lui von Bock, au mărşăluit
triumfal zdrobind slaba rezistenţă întâlnită. Aliaţii au înaintat în Belgia şi Olanda însă au fost siliţi să
se retragă deoarece nu au mai găsit punctele fortificate în care sperau să se instaleze şi erau
ameninţate cu încercuirea. Grupul de armate A a străpuns Ardenii şi a înaintat spre Canalul Mânecii.
La 15 mai Olanda a capitulat. La 21 mai tancurile lui Guderian au atins canalul Mânecii, la Abeville
Frontul aliat era rupt în două , 40 de divizii anglo-franceze aflate în Belgia fiind ameninţate cu
încercuirea. La 26 mai marina britanică (Royal Navy) a declanşat „Operaţiunea Dynamo”, în urma
căruia s-a reuşit evacuarea în Anglia a 350 000 de soldaţi. La 27 mai Belgia a capitulat.
La 10 mai armatele germane invadează Olanda, Luxemburgul, Belgia şi Franţa. ( Planul
Galben) . La 15 mai Olanda a capitulat. La 27 mai Belgia a capitulat.
La 5 iunie Wermachtul a început cea de a doua etapă a războiului din vest-bătălia Franţei. La 10
iunie Italia declară război Franţei şi Angliei. Mussolini spera că în acest fel Italia va prelua Imperiul
francez nord-african ( Algeria, Tunisia şi Marocul ), lucru ce nu se va întâmpla deoarece germanii
au cucerit Franţa foarte repede iar italienii au contribuit foarte puţin. Dar trupele italiene nu reuşesc
să străpungă frontiera franceză, în timp ce flota franceză bombardează Genova. Dar armatele
franceze nu pot face faţă ofensivei rapide a Wehrmachtului (numele dat armatei germane). Parisul
este ocupat fără luptă (14 iunie), guvernul refugiindu-se la Tours. La 17 iunie se constituie un nou
guvern condus de mareşalul Henri Phillipe Petain. Noul guvern va încheia armistiţiul cu Germania şi
Italia. Conform prevederilor armistiţiului:
  Teritoriul Franţei era împărţit în 2: partea de Nord şi Vest devenea zonă de ocupaţie
germană, iar în partea de sud se instala Regimul de la Vichy
 Armata franceză era demobilizată
 Flota franceză era dezarmată şi internată la Toulon şi Brest
 2 milioane de prizonieri francezi urmau să rămână în Germania până la încheierea păcii
 Trupele germane erau întreţinute de guvernul francez
În acest timp , la Londra, generalul Charles de Gaulle a lansat celebrul său apel la rezistenţă:
„Franţa a pierdut o bătălie dar nu a pierdut războiul” îndemnându-i pe compatrioţii săi să
continue lupta în colonii. Acest apel marchează naşterea mişcării „Franţa liberă”. Coloniile
franceze din Pacific şi Africa Ecuatorială se vor alătura lui De Gaulle.
La 5 iunie începe bătălia Franţei. La 10 iunie Italia intră în război.. La 22 iunie Franţa
capitulează în timp ce la Londra se constituie mişcarea "Franţa Liberă" condusă de generalul
Charles de Gaulle.
Cauzele înfrângerii Franţei:
 Inferioritatea armatei franceze în ceea ce priveşte dotarea
 Concepţia tactică superioară a comandamentului german faţă de aceea a comandamentului
francez. Comandamentul francez continua să fie tributar concepţiei războiului de poziţii. Ea
se baza pe crearea unei linii puternic fortificate. Concepţia comandamentului german avea la
bază doctrina Blitzkriegului (războiului fulger). Ea prevedea:
 Crearea unor armate de tancuri care să poată acţiona autonom
 Aceste armate trebuiau să rupă frontul inamic prin realizarea unei superiorităţii
zdrobitoare în punctul de ruptură
 Împiedicarea refacerii frontului inamic prin bombardamente masive în spatele
dispozitivului inamic.
 Pătrunderea rapidă prin breşa creată a armatelor de tancuri care trebuiau să
încercuiască trupele inamice şi să le distrugă.

După înfrângerea Franţei, Marea Britanie a rămas să înfrunte singură forţele Axei. La 19 august ,
Hitler a propus Angliei încheierea păcii (Germania să fie stăpâna Europei, iar Anglia stăpâna
mărilor). Propunera a fost respinsă de guvernul englez condus de Winston Churchill, care în
discursul ţinut în momentul preluării funcţiei declarase:” Nu am nimic altceva de oferit decât
sânge, trudă, lacrimi şi sudoare. Mă întrebaţi care este scopul nostru. Vă pot răspunde într-un
singur cuvânt. Victoria”
Pus în faţa acestui refuz Hitler a hotărât invadarea Angliei (Operaţiunea Seelowe- Leul de mare).
Pentru a se asigura succesul acestei operaţiuni era necesar ca nemţii să obţină supremaţia aeriană.
Bătălia Angliei a fost o bătălie aeriană între aviaţia germană ( Luftwaffe) şi cea britanică ( RAF) şi
s-a desfăşurat în 4 etape:
 Atacarea navelor şi porturilor
 Atacarea aeroporturilor şi staţiilor de radiolocaţie
 Atacarea centrelor industriale
 Atacuri nocturne
Bătălia Angliei a fost pierdută de germani, . Era prima lor înfrângere, cu atât mai mult cu cât
englezii nu numai că au rezistat dar au executat şi raiduri de bombardament asupra unor
obiective din Germania şi ţările ocupate de ea. Bătălia Angliei a marcat prima cotitură militară (
cea aeriană) în desfăşurarea celui de al doilea război mondial. Cauzele victoriei engleze:
 Buna organizare a apărării antiaeriene
 Folosirea radarului
 Eroismul piloţilor britanici
 Superioritatea avioanelor de vânătoare engleze Spitfire („Scuipă foc”) faţă de
omoloagele lor germane Messerschmit.
  Germanii nu dispunea de bombardiere cu rază lungă de acţiune neputând bombarda
întregul teritoriu al Insulelor Britanice, fapt ce a permis RAF (Royal Air Force- Forţele
Aeriene Regale) să construiască noi avioane şi să-şi pregătească nestingherită piloţii
În lunile august 1940-mai 1941 s-a desfăşurat o violentă bătălie aeriană între aviaţia germană
(Luftwaffe) şi aviaţia engleză (RAF). Bătălia Angliei a fost pierdută de germani.