Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae

Testemițanu” din Republica Moldova

Decuplanții naturali și
sintetici- mecanism
de acțiune și rol
biomedical
A realizat: Crețu Eugenia facultatea
Medicină nr.1 ,grupa M2111
Profesor: Fulga Ala
 REZUMATUL
PREZENTĂRII

Ce sunt decuplanții
Decuplanții naturali
Mecanismul de acțiune și rol
biomedical a decuplanților
SUBIECTELE-CHEIE
 Ce sunt
decuplanții ?

Substanţe chimice, ce inhibă

sinteza ATP dar neafectînd LR
–numiși și agenţi decuplanţi.
La acţiunea lor respiraţia
creşte, iar FO este inhibată.
Decuplanţii fosforilării oxidative nu
influenţează semnificativ reacţiile
lanţului respirator,fluxul de electroni,
dar opresc sinteza de ATP .
Determină creşterea permeabilităţii
membranei internemitocondriale la
protoni.
Transportul de electroni are loc cu o
viteză mărită fără a stabili şi un gradient
normal de protoni.

AGENȚII A.G. LIBERI

DECUPLANȚI 2,4 DINITROFENOL

SALICILAŢII
(ANTIINFLAMATOARE)

Sunt acizi slabi, lipofili, care DICUMAROL (ANTICOAGULANT)

acţionează ca transportori de protoni
prin membrana internă.
T3 ŞI T4 (H.GL.TIROIDE)
Agenții decuplanți măresc
termogeneza

 15

DECUPLANȚI

2,4-Dinitrophenol
 08
AD NATURALI: TERMOGENINA
(UCP-1)
- o proteină decuplantă prezentă în
mitocondriile din ţesutul adipos brun.
are rolul de a împiedica revenirea
protonilor în matrix prin canalul protonic
(FO), ei fiind utilizaţi pentru a produce
căldură în loc de ATP.
Acest proces are loc în mod fiziologic
pentru menţinerea temperaturii corporale
la animalele care hibernează;
la noi născuți ţesutul adipos brun este
specializat în producerea căldurii: conține
în cantități mari MC; enzime ale LR și
termogenina
 Decuplanţii fosforilării oxidative

Mulţi agenţi decuplează procesul fosforilării

oxidative - decuplantul clasic e 2,4-
dinitrofenol (decuplează oxidarea de
fosforilare). La fel, drept decuplanţi pot servi
unele hidrazone, izotiocianaţi etc.

Acest fenomen are drept scop şi menţinerea homeostazei termice - energia

neutilizată ce se disipează sub fonnă de căldură. Procesele respective decurg
intensiv în ţesuturile adipoase brune, saturate în mitocondrii, cu un conţinut
mare de citocromi. Asemenea ţesuturi caracterizează animalele care
hibernează; de altfel, le posedă şi nounăscuţii. In calitate de decuplanţi servesc
acizii graşi, eliminarea cărora e reglată de adrenalină.
Cele mai puternice decuplatoare descoperite
până acum sunt fenolul împiedicat SF 6847 și
salicilanilida hidrofobă S-13, care sunt active in
vitro la concentrații în intervalul 10 nM. Pentru
inducerea decuplării, sunt necesare o grupare
disociabilă acidă, un fragment hidrofob
voluminos și o grupare puternică atrăgătoare
de electroni. Se consideră că decuplatorii slab
acizi produc decuplare prin acțiunea lor
protonoforică în membrana mitocondrială
impermeabilă H(+)
Studiile privind relația cantitativă structură-activitate de decuplare indică
faptul că activitatea de decuplare
în mitocondrii este, în cele mai multe cazuri, descris ca un liniar
funcția de hidrofobicitate determinată ca coeficient de partiție în sistemul
octanol și apă (Pot)
iar puterea de atragere de electroni reprezentată de
constanta de disociere a acidului pK. . Ca exemplu, cel
este prezentat cazul salicilanilidelor din mitocondriile hepatice de șoblon
în Ec.:
Log BR = 2,886 + 1,044 log Post + 0,272 pKa
(±0,372) (+ 0,249) (-0,144)
n = 25, r = 0,903, s = 0,370
unde valorile dintre paranteze sunt intervale de încredere de 95%, n este
numărul de compuși testați, r este
coeficient de corelație, iar s este abaterea standard.
Astfel, hidrofobicitatea ridicată și
proprietățile puternice de atragere de
electroni sunt de importanță primordială
pentru inducerea decuplării. Cu toate
acestea, gradul de conturi
Ca și în cazul salicilanilidelor, atât
butiunea acestor proprietăți la decuplare
hidrofobicitatea, cât și capacitatea de
depinde de
atragere a electronilor sunt factori
decuplator. În cazul lui S-13, cel mai
majori pentru activitățile celor mai slab
important factor
acizi decuplatori, cum ar fi fenolii, acizii
este hidrofobicitatea și puterea de atragere
N-arilantranilici, fenilhidrazole și arii.
de electroni
indanediones . Cu toate acestea,
este auxiliar.
determinarea acestora
doi parametri simplu și corect este

foarte dificil
deoarece acești compuși sunt
întotdeauna puțin solubili în apă

Mecanismele de inducere a activității biologice pot fi clasificate în două tipuri
Într-una
compușii de caz interacționează cu un anumit
situs receptor din membrană. Acești compuși
bioactivi sunt clasificați ca specifici locului și
mecanismul lor :Interacțiune specifică cu
receptorul
-* Activitate biologică specifică
În celălalt caz compușii interacționează în a
manieră nespecifică site-ului. Mecanismul acestor
compuși poate fi descris astfel:
Interacțiunea nespecifică cu membranele
-. Răspuns biologic specific
Compușii de primul tip pot induce foarte specifici
și activități biologice puternice deoarece au un
situs specific receptor de legare în membrană.
Compuși
de al doilea tip nu exprimă în general o asemenea
specificitate și potență deoarece nu au un specific
situs de legare a proteinelor. În acest din urmă caz,
un dispozitiv molecular în compus facilitează orice
specificitate observată
si potenta. De exemplu, acțiunea slab acidului
decuplatorii așa cum pot prezenta compușii de tip
non-specific
potență și specificitate foarte ridicate, așa cum s-a
observat cu SF
6847.

Astfel, compuşii bioactivi nespecifici de situs pot

au acțiuni foarte specifice și puternice, chiar dacă ele
nu au un receptor specific în membrană.

Unii compuși care nu posedă o grupă acidă disociabilă sunt, de

asemenea, cunoscuți că induc decuplarea. Cu toate acestea, activitățile
lor sunt mai slabe decât cele ale decuplatorilor protonoforici și își arată
acțiunile la mai mult timp.
decât ordinele micromolare de concentrare.
Este în general
a observat că cationii hidrofobi induc decuplarea în
mitocondriile dar nu în particulele submitocondriale și
cloroplaste unde orientarea proteinelor membranare si semnul
potentialului membranar este
opus celor ale mitocondriilor
 Cele mai frecvente afecţiuni cauzate de disfuncţii ale
proteinelor sau ale RNA mitocondrial sunt:
a) sindromul OXPHOS care reuneşte afecţiunile cauzate de
disfuncţia unuia dintre complexele lanţului respirator;
b) sindromul MERRF, afecţiune neurodegenerativă produsă
de prezenţa unei mutaţii în gena mitocondrială care codifică
tRNA-Lys, ceea ce condiţionează perturbarea biosintezei
tuturor proteinelor mitocondriale;
c) sindromul MELAS, afecţiune neurodegenerativă fatală,
produsă de prezenţa unei mutaţii în gena mitocondrială
pentru un alt tip de RNA de transfer (tRNA leu)-UU
BIOGRAFIE

Biochimie medicala.pdf (usmf.md)

Metabolism Energetic - PDF free (scribful.com)

https://officemagazine.ru/no_category/213785

http://www.myshared.ru/slide/1130613/
Mulțumes pentru atenție