În materie de costuri, contabilitatea de gestiune îndeplineşte următoarele funcţii:

întocmirea bugetelor costurilor pe sectoare (locuri) de cheltuieli şi pe purtători de costuri;

înregistrarea analitică curentă a cheltuielilor de exploatare pe perioade de gestiune şi de calcul a

indicatorilor ceruţi de metodele de calculaţie folosite la un moment dat.

controlul şi analiza comparativă a nivelului şi structurii cheltuielilor de exploatare şi implicit a costurilor

calculate pe baza lor;

toate răspunsurile de mai sus sunt corecte;

nici un răspuns nu este corect;

Sistemul de contabilitate aplicat în entitățile economice din România, în baza Legii Contabilității nr.
82/1991 este conceput ca un sistem:

dualist;

monist;

unitar;

duplicitar;

exhaustiv;

Informaţiile furnizate de contabilitatea de gestiune sunt destinate:

doar utilizatorilor externi;

doar utilizatorilor interni, manageri de la diferite niveluri organizatorice;

creditorilor financiari;

partenerilor comerciali – clienţi şi creditori;

salariaţilor entității economice;

Contabilitatea financiară spre deosebire de contabilitatea de gestiune:

este obligatorie şi standardizată, fiind puternic legiferată;

nu este obligatorie, depinzând de obiectul de activitate;

este nestandardizată, modul de organizare fiind la latitudinea fiecărei entități economice în funcție de
domeniul de activitate;

este orientată spre viitor şi are un caracter prospectiv;

are ca scop întocmirea bugetelor de venituri şi cheltuieli;

Una din următoarele categorii de cheltuieli nu poate fi inclusă în categoria cheltuielilor de producție:

cheltuieli de desfacere;

cheltuieli generale de administraţie;

cheltuieli extraordinare;

cheltuieli cu amortizarea;

cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor.

Nota contabilă aferentă înregistrării reparațiile curente executate de terți, la secția de bază, în valoare
de 14.000 lei potrivit facturilor înregistrările în contabilitatea financiară valoarea totală a acestora este
18.000 lei.

931=902/18.000

923=901/14.000;

923=901/18.000;

924=901/14.000;

923=902/18.000;

În cadrul metodei direct –costing se iau în considerare la calcularea costurilor

numai costurile directe;

numai costurile variabile;

costurile aferente cifrei de afaceri;

costurile deductibile fiscal;

costurile de exploatare;

Între metodele de calculaţie a costurilor care elaborează antecalculaţii se află:

metoda standard-cost;

metoda globală;

metoda pe faza;
metoda ABC;

metoda pe comenzi;

Confirma prezenta la examen

prezent;

absent;

O entitate economică obține două loturi succesive de produse, primul este format din 6.000 buc. și
determină cheltuieli totale de 520.000 lei, iar lotul următor este format din 7.600 buc. și determină
cheltuieli totale de 650.000 lei. Costul marginal este:

86,73 lei/buc;

88 lei/buc;

81,25 lei/buc;

92,86 lei/buc;

91,25 lei/buc;

O entitate economică produce şi vinde 500 Kg produse finite pentru care cheltuielile variabile pe
unitatea de produs sunt de 800 u.m., veniturile din vânzarea produselor finite 500.000 u.m., iar
cheltuielile fixe ale perioadei 5.000 u.m. Care este mărimea punctului de echilibru (Qe), a factorului de
acoperire (Fa), a coeficientului de siguranţă dinamic (Cs) şi a intervalului de siguranţă (Is).

5.000 20 % 40 % 250.000

20.000 20 % 80 % 500.000

25.000 80 % 20 % 500.000

25.000 20 % 95 % 475.000

800 95 % 40 % 300.000

O entitate economică produce şuruburi din acelaşi sortiment și înregistrează o structură a cheltuielilor
conform datelor din tabelul alăturat.

Cheltuielile de prelucrare se repartizează direct proporţional cu lungimea şurubului (filetului).

Care este costul de producţie al fiecărui tip de surub?

A -1.000 B-1.500 C-2.000

A-1.200 B-1.800 C-2.400

A-1.000 B-3.000 C-.000

A-1.100 B-1.700 C-2.500

A-1.500 B-2.250 C-3.000

Pentru obținerea produselor A, B și C, o entitate economică înregistrează informațiile din tabelele

alăturate. Să se determine costul unitar pentru fiecare produs utilizând procedeul indicilor de
echivalență și cunoscând faptul că baza de repartizare este produsul B. În cazul indicilor de echivalență
agregați se determină inițial ponderea costurilor fiecărui articol de calculație în totalul costurilor.

KuA = 153,85 um KuB = 139,86 um KuA = 104,89 um

KuA = 139,86 um KuB = 159,86 um KuA = 104,89 um

KuA = 133,85 um KuB = 159,86 um KuA = 104,89 um

KuA = 153,85 um KuB = 139,86 um KuA = 114,89 um

KuA = 153,85 um KuB = 149,86 um KuA = 104,89 um

O entitate economică obține două loturi succesive de produse, primul este format din 2.000 buc. și
determină cheltuieli totale de 40.000 lei, iar lotul următor este format din 2.200 buc. și determină
cheltuieli totale de 50.000 lei. Costul marginal este:

22,73 lei/buc;

20 lei/buc;

50 lei/buc;

21,43 lei/buc;

42,73 lei/buc;

11O entitate economică cheltuielile generate de obţinerea următoarelor cantităţi de produse: A =

10.000 buc, B = 40.000 buc, C = 50.000 buc sunt în sumă de 510.000 lei. Parametrul utilizat pentru
calculul indicilor de echivalenţă este lungimea produselor care în cazul produsului A este 40 cm, în cazul
produsului B 80 cm iar în cazul produsului C 24 cm. În condiţiile utilizării indicilor de echivalenţă simpli,
costul pe unitatea de produs finit este:

A=4,25 lei B=8,5 lei C=2,55 lei

A=4,74 lei B=2,37 lei C=7,82 lei

A=2,55 lei B=5,1 lei C=1,53 lei

A=85.000 lei B=340.000 lei C=425.000 lei

B=4,25 lei B=8,5 lei C=1,53 lei

12O entitate economică înregistrează o structură a cheltuielilor conform datelor din tabelul alăturat.

Bazele de repartizare sunt consumul de materii prime pentru cheltuielile cu întreţinerea şi reparaţiile
utilajelor şi consumul de manoperă direct productivă pentru cheltuielile generale de producţie.

Care este costul de producţie al fiecărui obiect de calculaţie?

A-200 B-600 C-1.000 D-1.400 E-1.800

A-300 B-700 C-1.100 D-1.500 E-1.900

A-400 B-800 C-1.200 D-1.600 E-2.000

A-500 B-900 C-1.300 D-1.700 E-2.100

A-600 B-1.000 C-1.400 D-1.800 E-2.200

O entitate economică produce şi vinde 500 kg produse finite pentru care cheltuielile variabile pe
unitatea de produs sunt de 800 lei, veniturile din vânzarea produselor finite 500.000 lei, iar cheltuielile
fixe ale perioadei 5.000 lei.

Care este mărimea punctului de echilibru (Qe), a factorului de acoperire (Fa), a coeficientului de
siguranţă dinamic (Cs) şi a intervalului de siguranţă (Is)?

Qe =800 Fa =95 % Cs =40 % Is =300.000

Qe =25.000 Fa =80 % Cs =20 % Is =500.000

Qe =5.000 Fa =20 % Cs =40 % Is =250.000

Qe =25.000 Fa =20 % Cs =95 % Is =475.000

Qe =20.000 Fa =20 % Cs =80 % Is =500.000

Factorii care determină organizarea contabilităţii de gestiune sunt:

profilarea entității, tehnologia producţiei, structura organizatorică a activităţii de exploatare şi

administrative, normele legislative şi normele organizaţiilor profesionale;

profilarea entității, tehnologia producţiei, standardele internaţionale de contabilitate şi metodele şi

tehnicile de management;

profilarea entității, tehnologia producţiei, structura organizatorică a activităţii de producţie şi

administrative şi metodele şi tehnicile de management;

profilarea entității, tehnologia producţiei, structura organizatorică a activităţii de exploatare şi

administrative, metodele şi tehnicile de management şi nevoia de informaţii a utilizatorilor externi;

utilizatorii externi ai entității, poziţia entității pe piaţă, tehnologia de fabricaţie, structura organizatorică
a entității, legislaţia în domeniu.

1. Contabilitatea de gestiune poate cuprinde următoarele activităţi, una din ele nefiind
corectă. Care este aceasta?:
 a. gestiunea analitică a stocurilor;
b. calcularea costurilor produselor, serviciilor, activităţilor şi funcţiilor;
c. determinarea rezultatelor analitice prin compararea costului produselor cu preţul
lor de vânzare;
d. previziunea cheltuielilor şi veniturilor prin întocmirea bugetelor interne;
e. înregistrarea fluxurilor financiare şi monetare;
f. controlul respectării bugetelor.

2. Scopul contabilităţii de gestiune este:

a. întocmirea situaţiilor financiare;
b. să ajute managerii în planificare şi control;
c. înregistrarea fluxurilor reale şi monetare;
d. întocmirea declaraţiilor fiscale;
e. întocmirea registrelor contabile.
3. Managerii, pot stabili reguli proprii, majore, privind
a. Formatul situaţiilor financiare;
b. Formatul şi conţinutul informaţiei contabile care este folosită în interiorul
entității.
c. Elaborarea situaţiilor financiare;
d. Formatul şi conţinutul informaţiei contabile destinată utilizatorilor externi;
e. Formatul şi conţinutul informaţiei contabile destinată proprietarilor entității;

4. Contabilitatea de gestiune înregistrează, urmăreşte şi centralizează, în expresie valorică şi

cantitativă, în mod cronologic şi sistematic, cu ajutorul mijloacelor proprii de lucru:
a. Fluxurile intrapatrimoniale ale unităţilor economice.
b. Fluxurile globale specifice relaţiei de investire şi finanţare a elementelor
patrimoniale;
c. Fluxurile globale specifice relaţiei de finanţare a elementelor patrimoniale;
d. Operaţiuni economico-financiare ce produc modificări de volum sau de structură
ale patrimoniului;

5. Structura organizatorică a activităţii de exploatare şi administrative a entității, respectiv

gruparea acestor activităţi pe sectoare, secţii, ateliere şi alte locuri de cheltuieli
influenţează organizarea contabilităţii cheltuielilor de exploatare şi calculaţiei costurilor
îndeosebi sub aspectul:
a. localizării cheltuielilor, al eşalonării lucrărilor de calculaţie
b. opţiunii pentru o metodă de calculaţie de tip clasic sau modern;
c. stabilirii obiectelor de calculaţie şi metodelor de calculaţie corespunzătoare;
d. rezultatelor în care se concretizează diferitele activităţi - bunuri materiale, prestări
de servicii sau lucrări;
e. stabilirii unităţilor de calculaţie;