Universitatea de Științe Agricole și Medicină

Veterinară a Banatului
„Regele Mihai I al României”

STRATEGIA FORESTIERĂ A UNIUNII

EUROPENE

ȘEF LUCR.DR. PETCOV ANDREEA

Studenti :
Tomescu Adrian Ilie
Bobocea Alexandru
Dragan Ion Patrut
Dragan Cristian
 UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI PĂDURILE

Dat fiind că tratatele nu menționează pădurile în mod expres,

Uniunea nu dispune de o politică forestieră comună. Cu toate că
politica forestieră rămâne, prin urmare, în primul rând o competență
națională, UE a instituit o strategie europeană pentru păduri și
sprijină numeroase acțiuni care au un impact semnificativ asupra
pădurilor din UE și din țările terțe
Ce înseamnă o pădure? Nu există un răspuns comun pentru toate
statele membre la această întrebare, aparent simplă. Cu toate
acestea, în vederea colectării de statistici forestiere internaționale,
Eurostat urmează o schemă de clasificare instituită de Organizația
Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) și aplică
următoarea definiție: „pădure” înseamnă teren acoperit cu coroane
de arbori (sau cu o densitate de acoperire echivalentă) în proporție
de peste 10 % și cu o suprafață de peste 0,5 hectare. Copacii ar trebui
să atingă o înălțime minimă de 5 metri la maturitate in situ.
SITUAȚIA PĂDURILOR ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ:
ECOSISTEME PREȚIOASE CU FAȚETE ȘI UTILIZĂRI
MULTIPLE A. Peisajul forestier european, un mozaic modelat în
mare măsură de către om Conform acestei definiții, pădurile din UE
se întind pe 158 de milioane de hectare (5 % din suprafețele
forestiere mondiale). În total, pădurile acoperă 37,7 % din suprafața
terestră a UE, iar și cele șase state membre cu cele mai mari zone
împădurite (Suedia, Finlanda, Spania, Franța, Germania și Polonia)
reprezintă două treimi din suprafețele împădurite ale UE (a se vedea
fișa 3.2.10). La nivel național, suprafața împădurită variază foarte
mult: Finlanda, Suedia și Slovenia sunt acoperite de păduri în
proporție de aproape 60 %, dar în Țările de Jos proporția este de
numai 8,9 %. În plus, spre deosebire de numeroase regiuni ale lumii
în care despăduririle rămân o problemă majoră, suprafața forestieră
a UE crește. Ea a crescut cu aproximativ 11 milioane de hectare între
1990 și 2010, ca urmare atât a expansiunii sale naturale, cât și a
eforturilor de împădurire. Numeroasele tipuri de păduri din UE
reflectă diversitatea sa geoclimatică (păduri boreale, păduri de
conifere alpine etc.), iar distribuția lor depinde în special de climă,
sol, altitudine și relief. Doar 4 % dintre păduri nu au fost modificate
de om, 8 % reprezintă plantații, iar restul aparține categoriei
pădurilor „semi-naturale”, adică modelate de om. Ar trebui remarcat
faptul că pădurile europene sunt în cea mai mare parte deținute de
proprietari privați (aproximativ 60 % din terenuri, comparativ cu 40 %
din pădurile publice).
B. Multifuncționalitatea pădurilor: rolul lor ecologic, economic și
social Pe lângă locul pe care îl ocupă în cultura și istoria europeană,
pădurile joacă un rol important în dezvoltarea ecologică și regională
în două moduri. Din punct de vedere ecologic, pădurile furnizează
numeroase servicii ecosistemice. Ele contribuie la protejarea solurilor
(împotriva eroziunii), participă la circuitul apei în natură și
echilibrează clima la nivel local (mai ales prin evapotranspirație),
precum și la nivel mondial (îndeosebi prin stocarea carbonului).
Pădurile protejează și biodiversitatea, ca habitat pentru numeroase
specii. Din punct de vedere socioeconomic, exploatarea pădurilor
generează resurse, în principal lemn. Lemnul poate fi obținut din 134
de milioane dintre cele 161 de milioane de hectare de pădure (nicio
restricție juridică, economică sau ecologică nu îngrădește această
utilizare). Pe aceste suprafețe, tăierile reprezintă numai circa două
treimi din creșterea volumului anual de lemn. Principala utilizare a
acestor resurse este energia, cu 42 % din volume, față de 24 % pentru
fabricile de cherestea, 17 % pentru industria hârtiei și 12 % pentru
industria panourilor. Aproximativ jumătate din energia regenerabilă
consumată în Uniune este produsă din lemn. În plus, pădurile
furnizează produse „nelemnoase” (altele decât lemnul), inclusiv
alimente (bace și ciuperci), plută, rășini și uleiuri. Ele oferă, de
asemenea, cadrul pentru anumite servicii (vânătoare, turism etc.).
Sectorul forestier (silvicultură, industria lemnului și a hârtiei)
reprezintă în jur de 1 % din produsul intern brut al Uniunii (această
valoare putând ajunge la până la 5 % în Finlanda) și asigură locuri de
muncă pentru aproximativ 2,6 milioane de persoane.
C. Amenințările abiotice și biotice, provocări agravate de
schimbările climatice Printre factorii abiotici (și anume fizici sau
chimici) care amenință pădurile se numără incendiile (în special în
zona mediteraneeană), seceta, furtunile (în medie, în ultimii șaizeci
de ani, două furtuni majore pe an) și poluarea aerului (emisii
generate de traficul rutier sau de instalațiile industriale). În plus,
fragmentarea pădurilor ca urmare a construcției de infrastructuri de
transport reprezintă un risc pentru biodiversitate. Acest lucru se
adaugă factorilor biotici, cum ar fi animalele, inclusiv cervidele,
precum și insectele și bolile, care și ele pot aduce pagube pădurilor.
În total, aproximativ 6 % dintre suprafețe sunt afectate de cel puțin
unul dintre acești factori. Schimbările climatice reprezintă deja o
provocare gravă pentru pădurile europene. Acestea pot afecta, într-
un mod diferențiat din punct de vedere geografic, rata de creștere a
pădurilor, aria suprafețelor împădurite și diversitatea speciilor, dar și
aria de răspândire a agenților biotici (inclusiv anumiți paraziți) sau
frecvența și intensitatea fenomenelor meteorologice extreme.
Adaptarea pădurilor la aceste evoluții și contribuția lor la combaterea
lor (datorită, de exemplu, folosirii lemnului în locul energiilor și
materialelor neregenerabile) sunt două provocări majore. Există,
astfel, așteptări multiple, uneori competitive, legate de păduri, după
cum o demonstrează tensiunile dintre exploatarea lor și protecția lor.
Prin urmare, una dintre principalele provocări ale guvernanței
forestiere constă în încercarea de a reconcilia obiective uneori
contradictorii.

Strategia UE privind pădurile: rezultate

pozitive, dar limitate

Deși suprafața acoperită de păduri în UE a crescut în ultimii 30 de

ani, starea acestor păduri se deteriorează. Practicile de gestionare
sustenabilă sunt esențiale pentru menținerea biodiversității și pentru
combaterea schimbărilor climatice în păduri. Într-un raport special al
Curții de Conturi Europene, care analizează strategia UE privind
pădurile pentru perioada 2014-2020 și principalele politici ale UE în
materie, se subliniază că Comisia Europeană ar fi putut lua măsuri
mai ferme pentru a proteja pădurile din UE, în domeniile în care
aceasta are competență deplină de a acționa. De exemplu, s-ar fi
putut face mai multe pentru a combate exploatarea forestieră ilegală
și pentru a îmbunătăți orientarea măsurilor de dezvoltare rurală
destinate silviculturii către biodiversitate și schimbările climatice.
Finanțarea care se acordă din bugetul UE pentru suprafețele
acoperite cu păduri este mult mai redusă decât finanțarea pentru
agricultură, chiar dacă suprafața de teren acoperită de păduri este
aproape identică cu suprafața utilizată pentru agricultură. Finanțarea
pe care UE o acordă silviculturii reprezintă mai puțin de 1 % din
bugetul PAC și se axează pe sprijinul pentru măsurile de conservare și
pe sprijinul pentru plantarea de arbori și refacerea terenurilor
împădurite. Această finanțare este direcționată în proporție de 90 %
prin Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR).
„Pădurile sunt multifuncționale, având o utilitate economică, socială
și de mediu. Limitele ecologice pentru utilizarea pădurilor, de
exemplu în vederea producerii de energie, sunt în curs de definire”, a
declarat domnul Samo Jereb, membrul Curții de Conturi Europene
responsabil de raport. „Pădurile pot funcționa ca importanți
absorbanți de carbon și ne pot ajuta să reducem efectele
schimbărilor climatice, cum ar fi incendiile forestiere, furtunile,
seceta și declinul biodiversității, dar numai dacă sunt într-o stare
bună. Comisia Europeană și statele membre au responsabilitatea de a
intensifica acțiunile menite să asigure reziliența pădurilor.”
Curtea a constatat că principalele politici ale UE abordează într-
adevăr subiecte precum biodiversitatea și schimbările climatice în
pădurile din UE, dar că impactul lor este unul limitat. De exemplu,
deși Regulamentul UE privind lemnul interzice comercializarea în UE a
lemnului recoltat în mod ilegal și a produselor din lemn derivate din
acesta, exploatarea forestieră ilegală persistă.

Modul în care statele membre asigură respectarea regulamentului

este afectat de deficiențe, iar controalele eficace, inclusiv din partea
Comisiei, sunt adesea inexistente. Teledetecția (date de observare a
Pământului, hărți și fotografii cu etichetare geografică) prezintă un
potențial ridicat pentru o monitorizare eficace din punctul de vedere
al costurilor pe suprafețe mari, dar Comisia nu o folosește în mod
consecvent.
UE a adoptat mai multe strategii pentru a aborda starea
nesatisfăcătoare a biodiversității și a conservării în pădurile din UE.
Potrivit constatărilor Curții însă, calitatea măsurilor de conservare
pentru aceste habitate forestiere rămâne problematică. În pofida
faptului că 85 % din evaluările privind habitatele protejate indică o
stare de conservare precară sau nesatisfăcătoare, majoritatea
măsurilor de conservare urmăresc să mențină starea, nu să o readucă
la un nivel corespunzător. În unele proiecte de împădurire, Curtea a
observat grupuri de monoculturi; combinarea unor specii diferite ar fi
îmbunătățit biodiversitatea și reziliența la furtuni, la secetă și la
dăunători.
Curtea a concluzionat că măsurile de dezvoltare rurală au avut un
impact limitat asupra biodiversității forestiere și a rezilienței
pădurilor la schimbările climatice, parțial din cauza nivelului modest
al cheltuielilor destinate pădurilor (în practică, 3 % din totalul
cheltuielilor de dezvoltare rurală) și a deficiențelor care există la
nivelul concepției măsurilor. Simpla existență a unui plan de
gestionare a pădurilor – o condiție pentru a putea primi finanțare din
partea FEADR – nu oferă suficiente garanții că finanțarea va fi
direcționată către activități sustenabile din punctul de vedere al
mediului. În plus, sistemul comun de monitorizare al UE nu măsoară
efectele măsurilor din domeniul forestier asupra biodiversității și a
schimbărilor climatice.
Informații de fond
UE a aderat la acorduri internaționale (Convenția ONU privind
diversitatea biologică și Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, cu
obiectivul său de dezvoltare durabilă nr. 15) și, prin urmare, trebuie
să respecte o serie de obiective legate direct de biodiversitatea la
nivelul pădurilor. În plus, tratatele UE prevăd că Uniunea trebuie să
acționeze pentru dezvoltarea durabilă a Europei. Cu toate acestea, în
Raportul din 2020 privind starea pădurilor din Europa s-a
concluzionat că, per ansamblu, starea pădurilor europene se
deteriorează; alte rapoarte și date din partea statelor membre
confirmă că starea de conservare a pădurilor din UE este în declin.
Comisia și-a prezentat noua strategie a UE privind pădurile în iulie
2021.
Raportul special nr. 21/2021, intitulat „Finanțarea din partea UE
pentru biodiversitate și pentru schimbările climatice în pădurile din
UE: rezultate pozitive, dar limitate”, este disponibil pe site-ul Curții
(eca.europa.eu).
 Pactul verde european: Noua strategie
forestieră a UE pentru 2030

Ce prevede noua strategie forestieră a UE pentru perioada de

după 2020?

Pădurile sunt aliați esențiali în combaterea schimbărilor climatice și

a declinului biodiversității: îndeplinesc funcția de absorbanți de
carbon și reduc impactul schimbărilor climatice, de exemplu prin
răcirea orașelor, prin protejarea noastră împotriva inundațiilor grave
și prin reducerea impactului secetei.

Pădurile sunt ecosisteme valoroase care adăpostesc o mare parte a

biodiversității Europei, iar serviciile lor ecosistemice contribuie la
sănătatea și bunăstarea noastră prin reglarea nivelului apelor,
furnizarea de hrană, medicamente și materiale, reducerea și
controlul riscurilor de dezastre, stabilizarea solului și controlul
eroziunii, purificarea aerului și a apei. Pădurile reprezintă un loc de
recreere, relaxare și învățare, precum și o sursă de mijloace de
subzistență.

Noua Strategie forestieră a UE pentru 2030, care se numără printre

inițiativele emblematice ale Pactului verde european, se bazează
pe Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 și abordează
toate funcțiile multiple ale pădurilor. Aceasta contribuie la atingerea
obiectivului UE de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel
puțin 55 % în 2030 și de neutralitate climatică în 2050, precum și la
îndeplinirea angajamentului UE de a spori absorbțiile cu ajutorul
absorbanților naturali, astfel cum se prevede în Legea climei.

Strategia stabilește o viziune și acțiuni concrete pentru a spori

suprafețele pădurilor din UE și pentru a le îmbunătăți calitatea,
precum și pentru a consolida protecția, refacerea și reziliența
acestora. Scopul strategiei este de a asigura adaptarea pădurilor
Europei la noile condiții, la fenomenele meteorologice extreme și la
gradul ridicat de incertitudine generat de schimbările climatice.
Această adaptare constituie o condiție prealabilă pentru ca pădurile
să își poată îndeplini în continuare funcțiile socioeconomice și să
sprijine dinamismul zonelor rurale și prosperitatea populațiilor rurale.

Promovarea unor practici de gospodărire a pădurilor care respectă

în cea mai mare măsură biodiversitatea și au cel mai redus impact
asupra climei va fi realizată în paralel și în sinergie cu sprijinirea unei
bioeconomii forestiere solide și durabile. În industriile bazate pe
valorificarea lemnului își desfășoară activitatea 20 % din
întreprinderile producătoare din întreaga UE, ceea ce înseamnă
3,6 milioane de locuri de muncă și o cifră de afaceri anuală de 640 de
miliarde EUR. Strategia lansează un apel privind folosirea optimă a
lemnului, în conformitate cu principiul utilizării în cascadă, și acordă
prioritate produselor din lemn care pot înlocui produse similare
obținute prin utilizarea combustibililor fosili, cu un accent special pe
produsele din lemn cu o durată lungă de viață. Totodată, strategia
vizează stimularea economiei forestiere bazate pe valorificarea
produselor nelemnoase, inclusiv a ecoturismului.

Strategia reafirmă necesitatea și angajamentul de a proteja cu

strictețe ultimele păduri primare și seculare rămase în UE. Deși nu
reprezintă decât o mică parte din pădurile UE, acestea vor contribui
la asigurarea faptului că principalele rezervoare de biodiversitate și
stocurile de carbon importante sunt bine conservate pentru
generațiile viitoare. Strategia stabilește, de asemenea, acțiuni de
consolidare a conceptului de gestionare durabilă a pădurilor în ceea
ce privește aspectele legate de climă și biodiversitate, promovează
practicile de gospodărire a pădurilor care respectă în cea mai mare
măsură biodiversitatea și au cel mai redus impact asupra climei și
prevede stabilirea unor obiective obligatorii de refacere a naturii
pentru păduri în viitoarea legislație a UE referitoare la refacerea
naturii, astfel cum s-a anunțat în Strategia UE privind biodiversitatea
pentru 2030.
 Strategia prevede, de asemenea, dezvoltarea unor scheme de plată
pentru serviciile ecosistemice furnizate de proprietarii și gestionarii
de păduri, de exemplu prin menținerea intactă a unor părți din
pădurile lor. Strategia invită statele membre să instituie, printre
altele, în cadrul politicii agricole comune (PAC), scheme de plată
pentru serviciile ecosistemice furnizate de proprietarii și gestionarii
de păduri, menite să acopere costurile și pierderile de venit. De
asemenea, strategia invită statele membre să accelereze
implementarea practicilor de sechestrare a carbonului în solurile
agricole, de exemplu prin intermediul programelor ecologice din
cadrul PAC privind agrosilvicultura sau intervențiile pentru
dezvoltarea rurală. O inițiativă specifică privind sechestrarea
carbonului în solurile agricole, anunțată în Strategia „De la fermă la
consumator” și care urmează să fie prezentată de Comisie la sfârșitul
anului 2021, va promova în continuare un nou model de afaceri verzi
care să recompenseze practicile favorabile climei și mediului ale
gestionarilor de terenuri, inclusiv cele ale gestionarilor și
proprietarilor de păduri, pe baza beneficiilor climatice pe care le
oferă. În strânsă cooperare cu statele membre și cu părțile interesate
din sectorul pădurilor, se vor elabora orientări privind practicile
forestiere mai apropiate de natură, iar adoptarea acestora va fi
promovată prin intermediul unei scheme voluntare de certificare.

Totodată, strategia prevede o serie de alte mecanisme de sprijin,

de la cercetare și formare la servicii de orientare și consiliere. Acestea
vor crea condițiile necesare pentru a îmbunătăți starea pădurilor din
UE. În plus, structura de guvernanță actualizată pentru păduri va oferi
un spațiu mai incluziv, care le va permite statelor membre,
proprietarilor și gestionarilor de păduri, industriei, mediului academic
și societății civile să discute despre viitorul pădurilor în UE și să
contribuie la păstrarea acestor atuuri prețioase pentru generațiile
viitoare.

Strategia este însoțită de o foaie de parcurs pentru plantarea a cel

puțin 3 miliarde de arbori suplimentari în UE până în 2030, cu
respectarea deplină a principiilor ecologice.
 Pentru a avea o imagine cuprinzătoare și comparabilă a situației, a
evoluției și a perspectivelor de dezvoltare ale pădurilor din UE,
Strategia forestieră anunță o propunere legislativă privind observarea
pădurilor din UE, precum și privind raportarea și colectarea de date
referitoare la acestea. Sistemul armonizat de colectare a datelor la
nivelul UE, alături de planificarea strategică la nivelul statelor
membre sunt esențiale pentru asigurarea faptului că pădurile își pot
îndeplini funcțiile multiple în ceea ce privește clima, biodiversitatea și
economia, astfel cum s-a convenit la nivelul UE.

Nu în ultimul rând, Comisia consolidează acțiunile de asigurare a

respectării legislației, pentru a garanta că statele membre ale UE
aplică dreptul UE privind protecția pădurilor și comercializarea
lemnului.
 Bibliografie

1. https://asfor.ro/2021/08/08/
intrebari-si-raspunsuri-pactul-verde-
european-noua-strategie-forestiera-
a-ue-pentru-2030/
2. https://www.europarl.europa.eu/
RegData/etudes/fiches_techniques/
2017/N51911/doc_ro.pdf
3. https://asfor.ro/2021/10/07/
strategia-ue-privind-padurile-
rezultate-pozitive-dar-limitate/