Universitatea Politehnica Bucuresti

Facultatea de Chimie Aplicata si Stiinta Materialelor

Master Biocombustibili, Biorafinarii Si Tehnologii Conexe

Acid Lactic

Conducător ştiinţific: Masterand:

Prof.Dr.Ing IOAN CALINESCU ADRIANA STOICA

2011
 Cuprins
1. Introducere

2. Proprietăţi
2.1 Proprietăţi fizice
2.2. Proprietăţi chimice
2.2.1.Esterificare interna
2.2.2. Esterificare
2.2.3. Oxidare
2.2.4.Reducerea acidului lactic
2.2.5. Alte reacţii Metabolismul acidului lactic:
Procesul glicolizei

3. Metode de obtinere
3.1. Materii Prime
3.2. Fermentarea acidului lactic
3.3. Materii prime.
3.4. Purificarea acidului lactic
3.5. Sinteza de acid lactic

4. Specificaţii de calitate

5. Utilizarea acidului lactic

6. Metode specifice de obtinere a acidului lactic

6.1. Procesul
6.1.1. Materii prime
6.1.2. Lichefierea
6.1.3. Zaharificare
6.1.4. Fermentaţia
6.1.5. Inocul fermentaţie
6.1.6. Centrifugarea
6.1.7. Ultrafiltrare
6.1.8. Electrodializa
6.1.9. Concentraţia de acid lactic prin evaporare
6.1.10. Schimbatoare de caldura

7. Alternative procesul de configuraţii

7.1. Producţia de furaje (Procesul 2)
7.2. Zaharificare simultană şi fermentare (Procesul 3)
7.3. Reciclarea hidroxidului de sodiu din electrodializa (Procesul de 4).
7.4. Mai mici valori pH-ului în etapa de fermentare (Procesul 5)
7.5. fermentare continuă cu celule de reciclare (procesul 6)
8. Bilant de materiale
8.1 Schema de flux tehnologic

9. Calcului costului unitar al produsului.

9.1 Stabilirea consumurilor specifice
9.2 Schema de personal
 1. Introducere

Acidul lactic, acid 2-hidroxipropionic, a fost descoperit in 1780 de catre

chimistul suedez Scheele, el l-a izolat din laptele acru ca un sirop maroniu impur.
Chimisti francezi Thenard, Fourcroy şi Vauquelin, şi Bouillon-Lagrange au negat
faptul că acidul lactic Scheele a fost un compus unic; au postulat că acidul era mai mult
un acid acetic combinat cu un alt compus. Un alt chimist suedez Berzelius a repetat
experimentele lui Scheele şi a concluzionat că acidul lactic a fost un compus singur. El a
descoperit, de asemenea, acid lactic în lapte proaspăt, în carne de bou, în sânge şi mai
multe alte băuturi provenite de la animale. Acidul lactic a fost redescoperit de către
chimistul francez Braconnot şi, la scurt timp după, chimistul german Vogelv s-a dovedit
identitatea de acid a lui Scheele. În 1839 Fremy produce acid lactic prin fermentarea de
glucide, cum ar fi zaharoza, lactoza, manitol, amidon şi dextrină. Fabricarea industrială a
acidului lactic a fost înfiinţată în 1881

2. Proprietăţi

2.1. Proprietăţi fizice

Acidul lactic , CH3CH (OH) COOH, acid 2-hidroxipropionic este cea mai simplă
formula de acid hidrocarboxilic cu un atom de carbon asimetric. Se găseşte ca un amestec
racemic (DL), şi, de asemenea, în două forme optic active:

Acidul lactic anhidru pur racemic este un solid cristalin alb, cu un punct de topire
scăzut.
Acidul lactic este un lichid incolor siropos, higroscopic solubil in apa, alcool si glicerina in
orice proportie. Are densitatea 1,249 la 15°C, indicele de refractie 1,4414 la 21°C si dezvolta o
volatilitate scazuta.
Alte proprietati fizice importante sunt:
- punct de topire: L-53 °C, D-53 °C, D/L-16.8 °C,
- punct de fierbere: 122 °C la 14 mmHg si 82 oC la 0,5 mm Hg,
- constanta de disociere: 1,37 x 10-4,
- caldura de combustie: 1361 KJ/mol,
- caldura specifica la 20 oC: 190 J/mol x K.
Din cauza naturii foarte higroscopică de acid lactic, acesta este în mod normal,
obţinut ca o soluţie concentrată, până la 90 % incolor şi inodor practic. Este complet
 solubil în apă, etanol, eter dietilic şi alţi solvenţi organici, care sunt miscibile cu apa,
este practic insolubil în benzen şi cloroform. Distribuţia de acid lactic între apă şi
solvenţi organici unele pot fi găsite în literatură.
Sintetic acidul lactic este produs optic adică inactiv, un amestec racemic. Acidul
lactic produs prin fermentaţie este optic de producţie activ şi D (-), poate fi L (+) sau
specific de acid lactic optic active, dacă la determinare folosim un Lactobacillus
corespunzător. D (-) enantiomerul L (+) este enantiomerul dextrogir şi L (+), acidul
levogir; cu toate acestea, sărurile şi esterii de lactic sunt, în general levogiri

2.2. Proprietăţi chimice

Acidul lactic este un acid slab, ceea ce înseamnă că disociază

doar parţial în apă. În soluţie, ca orice acid monobazic, pierde un
proton producând ionul lactat si H+. Aceasta este o reacţie reversibilă si
de echilibru:

2.2.1.Esterificare interna

Acidul lactic, fiind atât un alcool şi un ester, poate fi supus esterificarea

intermoleculare pentru a produce un ester; acid lactic dimer

Un alt ester bimolecular care pot forma în cazul în care distilarea la temperatură
înaltă a acidului lactic este încercat este dilactide, un ester ciclic

Pe deshidratare în continuare de acid lactic dimer, acizi polilactici pot fi formati.

Acestia sunt poliesteri liniari de lungimea lanţului nedefinit.
 Disponibile în comerţ soluţii apoase de acid lactic conţin cantităţi variabile de
acid lactic dimer şi acizi polilactici. Cantităţile depind de concentraţia şi vârsta a soluţiei.
Soluţii la fel de slabe ca 6,5% va conţine ≈ 0.2 % acid lactic dimer ; o soluţie 88%
greutate lactic conţine <60 % acid lactic liber şi 100 acid lactic conţine doar 32% de
acid monomerice liber.

2.2.2. Esterificare

Sinteza de lactate de alcooli inferiori se produce relativ uşor prin reacţie directă cu
alcool corespunzătoare. Randamentul poate fi crescut prin eliminarea apei prin distilare
format azeotrop. Cantitatea de apă produse în timpul de reacţie poate fi redusa
considerabil, iar randamentul a crescut de ester, în cazul în care alcoolul este reacţionat
cu acid polilactic. Esteri ai alcoolilor superioari pot fi produsi eficient prin
transesterificarea de lactate sau metil etil în prezenţa de catalizatori (acid sulfuric, acid
toluen sulfonic sau isopropilate aluminiu).

2.2.3. Oxidare

Oxidarea acidului lactic la produse diferite, în funcţie de condiţiile de reacţie şi a

metodelor de oxidare. Tratamentul cu acid cromic produce acid oxalic şi dioxid de
carbon, oxidare cu acetaldehidă N-bromosuccinimide randamentele şi dioxid de carbon.
Peroxidul de hidrogen, în prezenţa de fier (II) sulfat, oxidează acidul lactic în acid
piruvic. Acid sulfuric dă naştere la acetaldehidă, monoxid de carbon, apă şi în cazul
acidului lactic, sau acetaldehida, monoxid de carbon, alcool şi în cazul în care un ester
lactic este oxidat. Primul pas, în toate cazurile, este, probabil, formarea de piro-acid, care
este foarte dificil de izolat, deoarece este rapid oxidat mai departe. Acidul lactic
reacţionează cu bromal, produs dintr-o reacţie haloforma, pentru a da 4-metil-2-
(tribromomethyl)-5-dioxolone.

2.2.4.Reducerea acidului lactic

Se foloseste ca si catalizator iodura de hidrogen pentru a reduce acidul lactic la

acid propionic. Reducerea catalitică cu glicol pe catalizator de reniu negru la propilenă cu
randamentele (84 %) şi dilactide (16 %) la 26 MPa şi 150 ° C .
 2.2.5. Alte reacţii

Un randament cantitativ al acidului 2-cloropropionic se obţine atunci când sumele

echimolare de acid lactic şi clorură thionil sunt încălzite împreună la 80 ° C timp de
câteva ore. Aceasta reactie va produce clorură de 2-cloropropionil în cazul în care un
exces de clorură de thionil este utilizat .Acţiunea de sulfat de dimetil diazometan sau
produce metil 2-methoxipropionate.
Acizi acilati lactic poate fi sintetizat prin reacţia acidului lactic cu agenţi de
acilare, cum ar fi cloruri acide corespunzătoare, sau prin hidroliza esteri lactic acilati. Mai
importanti sunt esteri acilati lactic care sunt preparati prin reacţia de cloruri acide cu
esteri lactic. Esterii acilati lactic supusi pirolizei la 500 ° C prin eliminarea unei
molecule de acidul lactic produce un derivat corespunzător de acid acrilic.

Ammonolysis de lactat de etil, dilactide şi lungimea acizi cu lant scurt polylactic

dă naştere la lactamide. De exemplu, lactamidele este pregătit prin trecerea de amoniac
uscat peste dilactide încălzit şi acizi polylactic pot fi tratate în mod similar. Lactaţii alchil
pot fi reacţionati cu amoniac uscat, sub presiune şi folosirea clorura de amoniu ca un
catalizator. Mult mai multe reacţii diferite de acid lactic se găsesc în literatura de
specialitate. Acidul lactic este, de asemenea, de importanţă biologică mare şi o mare
cantitate de informaţii este prezentă în literatura de specialitate.
Metabolismul acidului lactic:
Probabil toată lumea a auzit vorbindu-se despre acidul lactic ca
fiind principalul “vinovat” de febra musculară. În urma respiraţiei
celulare are loc un proces deosebit de important - glicoliza, în urma
căruia se formează energia necesară proceselor biologice, care va fi
înmagazinată în molecula de ATP(adenozintrifosfat).
Atunci când oxigenul necesar oxidării este suficient, procesul
glicolizei este dus până la final cu formare de anhidridă carbonică şi
apă - glicoliză aerobică.
Dacă oxigenul e insuficient, glucoza poate fi oxidată complet şi
procesul glicolizei se termină cu formare de acid piruvic, care
acceptând un ion H+ se va transforma în acid lactic - glicoliză
anaerobică
Procesul glicolizei :
Molecula de glucoză care conţine şase atomi de carbon este
desfacută în două grupări carbon.Acest lucru se întâmplă pe parcursul
primelor zece reacţii chimice din momentul în care a început
metabolizarea unei molecule de glucoză de către ATP.
Molecula de ATP cedează glucozei o grupare fosfat, rezultând
glucoza 6-fosfat, care prin izomerizare formează fructoză 6-fosfat.
 Fructoza 6-fosfat acceptă înca o grupare fosfat provenită dintr-o
nouă moleculă de ATP, formând fructoză 1,6-difosfat. În urmatoarea
etapă, molecula de fructoză 1,6-difosfat se scindează şi se obţin două
molecule de dihidroxi-acetonă-3 fosfat, care prin izomerizare formează
două molecule de glicerin-aldehidă 3-fosfat.Glicerin-aldehida 3-fosfat
acceptă o grupare fosfat, eliberând un proton şi formând o substanţa
instabilă care sub acţiunea ADP-ului (adenozindifosfatului) va forma o
moleculă de ATP şi una acid 3-fosfogliceric, care prin izomerizare va
trece în acid 2-fosfogliceric.

Glicerin-aldehida 3-fosfat acceptă o grupare fosfat, eliberând un

proton şi formând o substanţa instabilă care sub acţiunea ADP-ului
(adenozindifosfatului) va forma o moleculă de ATP şi una acid 3-
fosfogliceric, care prin izomerizare va trece în acid 2-fosfogliceric.

Energia sub forma ATP-ului se formează în mitocondrii pe baza

ionilor H+ eliberaţi de-a lungul reacţiilor chimice. Aceştia sunt preluaţi
de transportatori speciali, care sunt moleculele de nicotinadenine
dinucleotide (NAD+) sau flavine adenine dinucleotide (FAD+) şi
transportaţi în mitocondrii, aceasta în condiţii aerobe de producere a
energiei.
 Acidul 2-fosfogliceric va elimina o moleculă de apă sub acţiunea
enolazei şi se va transforma în acid enolpiruvic care va deveni acid
piruvic.

În mod normal, acidul piruvic va trece prin alte procese oxidative

la nivelul mitocondriei. În lipsa O2, el va accepta un proton
transformându-se în acid lactic. În momentul în care
celula are suficient oxigen, acidul lactic va fi oxidat sau va fi
reconvertit în glucoză la nivelul celulelor hepatice dar şi în alte ţesuturi.
Deci acidul lactic se formează în urma unor procese metabolice, el
având un rol foarte important în apariţia oboselii musculare, atunci
când se acumuleazâ în celulele musculare. Acea senzaţie de oboseală
care apare în urma unui efort fizic solicitant este de fapt un “semnal”
cu rolul de a preveni suprasolicitarea musculaturii.
Senzaţia de “arsură” este cauzată de schimbarea pH-ului care
devine acid din cauza acidului lactic format. O creştere foarte mare a
concentraţiei lui în muşchi poate afecta contracţia muşchiului sau îl
poate destabiliza metabolic.
În concluzie, acidul lactic nu trebuie privit ca un produs metabolic
fără
rost şi nici ca o “toxină” deoarece organismul poate utiliza acidul în
toate
celulele care posedă LDH (lactat dehidrogenaza), funcţionând în sensul
lactat-piruvat şi oxigen în cantitate suficientă pentru a utiliza NADH2
format la
nivelul lanţului respirator.

Principalele celule care utilizează lactat sunt:

-celulele hepatice: LDH hepatic functionează în sensul oxidării
lactatului în piruvat care va fi folosit local în metabolismul aerob al
celulei sau reconvertit în oxalo-acetat, apoi în glucoză pe calea
neoglicogenezei. Glucoza este eliberată în circulaţie şi poate fi
reutilizată ca substrat energetic al muşchiului;
-celulele cardiace: chiar în timpul exerciţiului de intensitate foarte
mare, celulele cardiace sunt bogate în oxigen, excepţie făcând cazurile
patologice. După transformarea lactatului în piruvat, acesta este
utilizat în metabolismul energetic aerob cardiac.
-celulele musculare în repaus utilizează acidul lactic când acesta este
în concentraţie crescândă şi când există o bună oxigenare. În acest fel,
după încetarea unui exerciţiu epuizant, nivelul acidozei se
normalizează progresiv după 30-60 minute.
O parte din acid este eliminat urinar dar cu o pierdere de energie
care nu este neglijabilă. Acumularea de acid lactic functionează ca un
semnal pentru creier pentru a reduce efortul.Interesant este că acest
mecanism nu este prezent la toate mamiferele, cel mai elocvent
exemplu este cel al cailor, la care nu apare acidul lactic în timpul
efortului..
În realitate, nu se ştie exact care este cauza apariţiei febrei
musculare, dar cea mai plauzibilă variantă rămâne cea a intoxicării
celulelor musculare.

3. Metode de obtinere

Acid lactic este produs la scară industrială, fie prin fermentare sau o metodă
sintetică. În ultimii ani, abordarea fermentarii a avut mai mult succes din cauza cererii pe
piaţă tot mai mare de acid lactic care este produs in mod natural.

3.1. Materii Prime

Materiile prime utilizate în fermentaţie constau în principal din hexoses sau

compuşi care pot fi uşor divizat în hexoses, de exemplu, zaharuri, melasa, suc de sfeclă
de zahăr, lichioruri sulfit, zer, precum şi orez, grâu, cartofi şi amidon. Proteine solubile,
fosfaţi şi săruri de amoniu sunt, de asemenea, necesare ca sursă de nutrienţi bacteriene.
Cerinţele nutritive pot fi îndeplinite prin adăugarea de germeni de malţ sau extract
de drojdie. Un compus pH-ul de control (soluţie caustică sau var sau carbonat) este de
asemenea necesar.

3.2. Fermentarea acidului lactic

Exista două tipuri diferite de fermentare a acidului lactic şi anume, fermentare

homolactica (pur lactic) sau heterolactic (lactic mixte) fermentaţie. Fermentaţia
homolactica produce in special acid lactic (Pi = fosfat anorganic).

Glucoza + 2 ATP +2 Pi → 2 acid lactic + 2 + ADP

Pot fi folosite lactobacterii homolactice precum delbruckii, Lactobacillus

bulgaricus, Lactobacillus Leichmannii, Lactobacillus casei si Lactobacillus salivarius.
Fermentaţia heterolactica produce cantităţi mari de produse de fermentaţie, cum ar
fi acid acetic, etanol, acid formic şi dioxid de carbon, în funcţie de materiile prime
utilizate. Metabolismul heterolactic al glucozei decurge după cum urmează:

Glucoză + 2 ADP + 2 Pi → acid lactic + etanol + CO2 + 2ATP

 Acesta poate fi realizat prin lactobacterii heterolactice, de exemplu, Lactobacillus
brevis, Lactobacillus buchneri, Lactobacillus bifidus şi de asemenea, prin diverse alte
bacterii, de exemplu, Staphylococcus Bacillus, Actinomyces şi specii de Salmonella,
precum şi specii de fungi Rhizopus.
Lactobacteriile homofermentative produc, în general, L (+)-acid lactic sau acid
racemic, întrucât există două grupuri de lactobacterii heterofermentative, cele care produc
numai acid lactic racemic şi cele care nproduc in principal D(-)-acid lactic. Cu ambele
tipuri de fermentatie, raportul L(+):D(-)-acid lactic este influentat de pH si de varsta
culturii la unele bacterii.(de exemplu, Lactobacillus casei).
Producţia la scară industrială de acid lactic necesită cantităţi mari de bacterii
imunizate care trebuie să fie cultivate. Fermentarea are loc în recipiente din oţel
inoxidabil sau din beton (50-100 m3) si dureaza intre 2 - 8 zile pentru a se finaliza. În
aceast timp temperatura, timpul, pH-ul şi mersul reacţiei trebuie să fie monitorizate cu
atenţie. PH-ul este deosebit de important şi trebuie menţinuta între 5,5 - 6.5 cu ajutorul
unuia dintre agenţi de neutralizare menţionat în secţiunea

3.3. Materii prime.

Daca nivelul de acid lactic liber ajunge la 1-2 % de greutate din acidul lactic total
combinat, atunci bacteriile vor muri. Pentru ca fermentarea este complet anaerobă, orice
contaminare cu aer şi un posibil proces de respiraţie trebuie suprimat. Multe lactobacterii
pot fi utilizate la temperatura relativ mare, de exemplu, tulpini de Lactobacillus
leichmannii şi Lactobacillus delbruckii la 50 ° C, aceasta opreste orice fermentaţie
secundara nedorita produsa de bacteriile acidului acetic, propionic şi butiric.
Randamentele acidului lactic bazate pe zaharuri fermentabile sunt între 85-95%;
produsele secundare, cum ar fi acidul acetic, propionic, butiric şi, în cazul în care se
obtin, se găsesc în cantităţi mici, cca 0.5%.

3.4. Purificarea acidului lactic

“Supa” fermentata este, în general, încălzit la cca. 70°C pentru a distruge

bacteriile şi apoi este acidulata cu acid sulfuric la pH 1.8. Precipitatul de săruri şi
biomasă este eliminat prin filtrare şi solutia rezultata este tratata cu cărbune activ pentru a
elimina orice urma de coloranţi. Solutia limpede de acid lactic este apoi trecuta prin
schimbatoare de ioni şi este concentrata la 80%. Mirosul şi gustul pot fi îmbunătăţite
prin tratament oxidativ. Acidul lactic obţinută in această etapă este de obicei de calitate
consumabila şi este potrivit pentru anumite industrii alimentare, de exemplu, in obtinerea
de produse zaharoase şi biscuiţi. Pentru a produce acid lactic de calitate farmaceutica,
sunt necesare mai multe măsuri suplimentare de purificare. O purificare buna a acidului
lactic poate fi obţinuta prin extracţie lichid - lichid unde acidul lactic este extras cu un
solvent organic sau amestec de solventi şi apoi reextras cu apă. O buna purificare, poate fi
realizata de asemenea prin (1) distilare cu vapori , (2) esterificare, urmată de distilare şi
hidroliză , (3) prin formarea de saruri de calciu şi re-eliberarea acidului , sau (4) prin
osmoză inversă.
Fermentarea materiilor prime altele decât soluţiile de zahăr - glucoză,
de exemplu, din zer şi melasă poate fi efectuata, dar nu este un proces industrial folosit.
Acidul lactic produs din aceste materii prime necesită operaţii ample de purificare şi, prin
urmare, poate deveni nerentabil punct de vedere economic.

3.5. Sinteza de acid lactic

Inca din anii 1960 acidul lactic a fost produs în cantităţi considerabile prin
intermediul metodelor sintetice. Mai multe metode pentru producţia industrială de acid
lactic sintetice au fost luate în considerare. Sinteza industrialea actuala de acid lactic este
cunoscut bazata pe reacţia acetaldehidei cu acid cianhidric, urmată de hidroliza
lactonitrilului rezultat:

Reacţia propenei cu tetraoxidul de diazot lichid , la 15 - 20°C, dă naştere la 1-

nitropropan-2-ol, care poate fi hidrolizat cu acid clorhidric sau sulfuric la acid lactic.

Un alt produs principal al reacţiei de mai sus este acid nitratolactic (H3C-
CH(ONO2)-COOH), care poate suferi o reacţie de saponificare dand acid lactic
randamente între 75 - 85% .
O alta metoda de producţie se bazează pe o reacţie de înaltă presiune a
acetaldehidehidei cu monoxid de carbon şi apă, în prezenţa de iodura de nichel (II) sau de
catalizator - acid sulfuric. Acid lactic poate fi obtinut, de asemenea, prin clorurarea şi
hidroliza ulterioară a acidului propionic:

4. Specificaţii de calitate

Gradul de calitate pentru acidul lactic farmaceutic este considerat cel mai
important. Deşi specificaţiile de calitate pentru acid lactic farmaceutic sunt stabilite în
asociatii naţionale farmacologice din multe ţări, nu există încă nici un standard de calitate
definit pentru acid lactic

5. Utilizarea acidului lactic

 Acidul lactic şi unii dintre derivaţii sai (săruri şi esteri) pot fi utilizati în multe
aplicaţii. Industria alimentară a devenit cea mai importanta piata de desfacere pentru
acidul lactic şi lactati. Aproximativ 25000 t/an sunt utilizate în aproape toate parte a
industriei alimentare. Acidul lactic are un gust uşor acid şi acţionează ca un conservant.
Apariţia sa naturala, înseamnă că nu se introduce în produsele alimentare un element
străin şi sărurile sale sunt foarte solubile dând astfel posibilitatea de a înlocui parţial
acidul din sistemele tampon.
Solutia tamponata de acid lactic (amestec de acid lactic - lactat de sodiu) este
folosit continuu în linii de producţie pentru obtinerea de produse zaharoase. În produsele
lactate, cum ar fi acidifierea directa a branzei telemea cu acid lactic este adesea de
preferat sa fermenteze cu riscurile asociate de eşec şi infecţie. Soluţii de acid lactic 1-2%
sunt folosite ca tratament antimicrobian pentru carne şi păsări de curte.
Este un acid natural al berii, care îmbunătăţeşte stabilitatea microbiana şi aroma,
este preferat pentru acidificarea vinurilor de cidru şi slab acide, deoarece nu este atacat de
bacteriile acid-degradante. Inlocuirea parţială a acidului acetic de catre acidul lactic în
produsele murate, cum ar fi castraveciori, ceapa argintie sau în peşte marinat, conferă o
uşoară aromă şi gust mai placut, dar şi îmbunătăţeste stabilitatea microbiana.
Alte utilizări ale acidului lactic sunt în agricultură pentru însilozare; în hrana
pentru animale pentru a ajuta fermentaţia corecta în intestine, în industria textilă ca
dizolvant, agent-acidulant de control al pH-ul şi ca intermediar biodegradabil în vopsirea
cu crom a lânii; în tiparire ca intermediar în fabricarea dubla a cernelii; în tratarea
metalelor, ca agent biodegradabil de îndepărtare a ruginii; în fabricarea de vopsele si
rasini.

Tablul 1 Proprietatile acidul lactic

Valoare Calitate Codul Calitate

farmaceutica produselor tipica
alimentare comestibil
a
Proba, % 88.0 95 – 105 * 80
Cloruri, % 0.008 0.2 0.02
Sulfati, % 0.02 0.25 0.05
Arseniu, ppm 4 3 0.2
Metale grele, 33 10 10
ppm
Fier, ppm 10 10 10
Cenusa, % 0.1 0.1 0.1
Calciu, % 0.02
* din concentratia specificata
6. Metode specifice de obtinere a acidului lactic

6.1. Procesul (Procesul 1)

În procesul de bază, (Fig. 1, Procesul 1), nu etapele procesului sunt integrate şi cele două
etape de hidroliză, lichefierea şi zaharificarea, precum şi fermentare sunt realizate ca
procese discontinue. Diferitele etape ale procesului şi ipotezele făcute sunt prezentate mai
jos.

6.1.1. Materii prime

Amidonul de grâu 65%, este o solutie de făină şi apă la o concentraţie

corespunzând concentratiei de glucoză 50-180 g / l după hidroliză totală a amidonului.
 6.1.2. Lichefierea

În acest prim pas al hidrolizei, amidonul se degradeaza enzimatic la oligozaharide,

la o temperatură ridicată, 90 ° C, folosind o amilază termostabila comercial, Termamyl
120L, cu o activitate enzimatică de 120 KNU / g, la o concentraţie de 200μl / kg făină de
grâu.
In primul rand s-a presupus ca reactiile vor fii efectuate discontinuu şi, prin
urmare, a fost necesar un rezervor de şedere. Timpului de reacţie recomandat pentru
lichefiere este de 30-60 min.
Prin urmare, un timp de rezidenţă de 45 min. a fost asumat în studiul de faţă şi de
la această valoare, volumul de lucru, care a fost asumat de a fi de 80% din volumul
rezervorului reactorului, a fost calculat.
Rezervorul de şedere se propune a fi cu 20% mai mare decât rezervorul de
reactor. Consumul de energie pentru agitare a fost calculat folosind corelaţiile putere şi
condiţiile de scară-up si se propune un agitator turbina plat şase blade, şi că viteza de
agitaţie ar trebui să fie de 300 rpm într-un litru de solutie.

6.1.3. Zaharificare

În pasul al doilea al hidrolizei, oligozaharide produse în pasul de lichefiere sunt

mai departe hidrolizate să producă glucoză folosind un amestec de enzime comercial
(SAN Super 240 l, Novo Nordisk), constând dintr-un α-amilază, amiloglucozidaza şi o
protează. Concentratia enzimei trebuie sa fie de 7 ml / kg de amidon. Ca şi în etapa de
lichefiere, se presupune că acest pas a fost efectuat discontinuu, necesitând astfel un
rezervor de reşedinţă. Timpul necesar pentru o transformare completă a oligozaharidelor
la glucoza a fost determinată de funcţionarea discontinua şi folosind un model cinetic
pentru etapa de zaharificare dezvoltat mai devreme. Sa presupus că pH-ul a fost de 5, iar
temperatura de 55 ° C în etapa de zaharificare, deoarece aceste condiţii sunt optime
pentru zaharificare. Din aceste calcule, volumul de lu sa fie 80% din volumul
reactorulat.Volumul rezervorului de şedere a fost presupus a fi cu 20% mai mare decât
volumul reactorului de fermentare. Energia si agitatorul au fost calculate ca si pentru
etapa de lichefiere.

6.1.4. Fermentaţia

In etapa de fermentaţie, glucoza produsă în etapa de zaharificare este transformata

în acid lactic folosind Lactococcus lactis ssp. lactis ATCC 19435 folosind componente de
grâu ca nutrienţi. Volumul de lucru, care a fost asumat de a fi de 80% din volumul
reactorului de fermentare, a fost determinat prin simulare să lucreze discontinuu cu
ajutorul unui model cinetic dezvoltat anterior (Akerberg et al, 1998.),dar ţinând cont de
timpul suplimentar necesar pentru umplerea si golirea reactorului . Procesul de
fermentare a fost presupus a fi efectuat la pH 6 şi 30 ° C, deoarece acestea sunt condiţii
optime pentru Lactococcus lactis, si ca un proces discontinuu. Costul unui rezervor de
sedere cu 20% mai mare decât reactorul de fermentare, şi necesarul de putere pentru
agitator in etapa de lichefiere au fost incluse în evaluarea economică.
 6.1.5. Inocul fermentaţiei

Etapa de fermentare este un proces discontinuu,iar in aceasta etapa un proces

suplimentar este cel de productie al inoculului. Se presupune ca mediul de reactie a fost
total hidrolizat si că inocul a fost produs pentru a oferi o masă de celule iniţială de 0,02
g / l în etapa de fermentare.

6.1.6. Centrifugarea

Pulberi din suspensie sunt eliminati de către centrifuga după fermentare. Sa

presupus că este folosita o centrifugă de decantare şi că puterea necesară este de 40 kWh /
tonă material solid evacuate .

6.1.7. Ultrafiltrare

Proteinele aflate in soluţie sunt eliminate prin ultrafiltrare. Fluxul de retentate care conţin
proteine a fost presupus a fi de 20% din fluxul de alimentare în unitate ultrafiltrare şi a
fost asumat un de flux 20 l/m2 h.

6.1.8. Electrodializa

Fluxul de produs fără proteine este transportat la o unitate de electrodializă de

divizare de apă. Lactatul de sodiu produs în etapa de fermentare este transformat aici in
acid lactic, şi hidroxid de sodiu si sunt produsi de un modul care conţine două membrane
bipolare de disociere a apei în ioni de hidrogen şi hidroxid, şi o membrană cu schimb de
cationi ce transportă ionii de sodiu din compartimentul lactat la compartimentul hidroxid
de sodiu.
În unitatea de electrodializă, 90-95% din lactat poate fi transformat în acid lactic.
În studiul de faţă, a fost o conversie de 95%. Numărul de stive necesar, a fost calculat
presupunând că zona de membrana a fost 0,4 m2, iar densitatea de curent 1080A/m2.
Consumul de putere a fost calculat din căderea de tensiune pe membrane şi
compartimente. Căderea de tensiune se presupune a fi 4.86 V / celula peste membrane şi
6.62 V / celula peste compartimentele, cu excepţia compartimentului care conţine lactat
de sodiu în cazul în care căderea de tensiune a fost determinat de conductivitatea de lactat
de sodiu, aşa cum este descris de legea lui Kohlrausch (Atkins, 1986). Căderea de
tensiune în regiunea limita a membranei a fost neglijata.

6.1.9. Concentraţia de acid lactic prin evaporare

După electrodializă, acidul lactic este concentrat la 70% (w / w) în etapa de

evaporare. Evaporare aeste efectuata în prezent în trei paşi la presiunea atmosferică
datorită proprietăţii de polimerizare de acid lactic. Temperaturile de evaporare pentru cele
trei etape s-au considerat a fi de 89 ° C, 76 ° C şi 56 ° C. Sa presupus că acidul lactic
intrat în faza de vapori după separare şi că creşterea în punctul de fierbere a apei datorită
prezenţei de acid lactic ar putea fi calculat din
ΔT = 5.32w,
unde ΔT este creşterea la punctul de fierbere (K) şi w este fracţiunea de masă de acid
lactic (acid lactic g / g soluţie). Un condensator este, de asemenea, inclus în calcule după
ultima etapă de evaporare. Abur la 1 bar este utilizat pentru încălzirea primul evaporator.
Coeficienţilor de transfer de căldură pentru cele trei evaporatoare şi condensatorul este de
4.8, 3.0, 0.9 şi 3.0 kW/m2 K,

6.1.10. Schimbator de caldura

Cele două schimbătoare de căldură care necesită cele mai mari cantitati de
energie au fost luate în considerare în evaluarea economica; cel folosit pentru încălzirea
suspensiei de făină de grâu de la 20 ° C la 90 ° C înainte de etapa de lichefiere şi celalalt
pentru încălzire soluţiei de acid lactic de la 20 ° C la 89 ° C înainte etapei de evaporare.
În ambele cazuri, mediu de încălzire este abur la 1 bar. Coeficientii de transfer de căldură
pentru schimbătoarele de căldură pentru încălzire suspendarea se încrunta grâu şi soluţie
de acid lactic au fost presupus a fi 0,5 şi 1,5 kW/m2 K, respectiv.

7. Alternative procesul de configuraţii

O serie de procese alternative, au fost studiate în scopul de a investiga modul în

care proprietăţile fizice şi integrare includ costul de producţie de acid lactic.

7.1. Producţia de furaje (Procesul 2)

În procesul de 2, proteinele din etapa de ultrafiltrare sunt concentrate prin

evaporare într-un singur pas şi amestecat cu faina rămasa din etapa de centrifugare. Acest
amestec este apoi uscate şi produsul final vândut ca furaje. Evaporare incepe la 30 ° C,
datorită prezenţei de proteine sensibile la temperatură, folosind abur la o temperatură de
50 ° C ca mediu de încălzire. Coeficientul transferului de căldură pentru unitatea de
evaporator este de 1,5 kW/m2 K. Amestecul de proteine este uscat cu ajutorul unui
tambur uscător la o umiditate de 10%. Capacitatea de indepartare a apei din zona
tamburului este de 0.01 kg/m2s şi 35 m2, respectiv (Coulson şi Richardson,
1991).

7.2.2. Zaharificare simultană şi fermentare (Procesul 3)

În procesul 3,se produce simultan zaharificarea si fermentare. Această cumul

poate reduce cantitatea de enzima. Datorită efectelor de inhibare ale glucozei ca produs în
etapa de zaharificare şi ca substrat în etapa de fermentare, productia de acid lactic creşte
atunci când cele două etape proces sunt integrate. În plus, numărul de tancuri de reacţie
poate fi redus. Cu toate acestea, sa observat că eliberarea de nutrienţi din cauza hidrolizei
enzimatice este critică şi ar putea reduce rata de producţie în etapa de fermentare. În
studiul de faţă, volumul reactorului a fost determinată utilizând ELS elaborate anterior in
modelul cinetic pentru paşii de zaharificare şi fermentarea presupunând că nivelul de
nutrienţi nu au fost limitati, şi că fermentarea a fost efectuată la pH 6 şi temperatura de 30
° C.

7.2.3. Reciclarea hidroxidului de sodiu din electrodializa (Procesul de 4).

În procesul 4, hidroxidul de sodiu produs în etapa de electrodializă se reciclează

în fermentator. Pentru a nu dilua amestecul de fermentare hidroxidul de sodiu trebuie
concentrat primul. Soluţia de lactat de sodiu este, aşadar, concentrata înainte de etapa de
electrodializa si de evaporare la 100 ° C într-o singura etapa la o concentraţie
corespunzând la 200 g / l de hidroxid de sodiu. Coeficientul transferului de căldură
pentru unitatea de evaporatoreste de 1,5 kW/m2 K.

7.2.4. Mai mici valori pH-ului în etapa de fermentare (Procesul 5)

În procesul 5,este folosita o valoare a pH-lui redus in etapa defermentare.

Reducerea pH-ului duce implicit la reducerea cantitatii de hidroxid de sodiu necesar. Un
pH mai mic, de asemenea, reduce costul etapei de electrodializă. Pe de altă parte,
producţia de acid lactic scade atunci când pH-ul este redus de la 6 la 4.Volumul pentru
fermentare a fost determinat folosind modelele de fermentare dezvoltate la pH 4 si pH 5.

7.2.5.Fermentare continuă cu celule de reciclare (procesul 6)

Un proces alternativ (Procesul de 6), în care fermentare se realizează continuu cu

separarea celulelor prin microfiltrare şi reciclare a celulelor in fermentator. Făină de grâu
este mutata de centrifuga înainte de etapa de fermentare. Deoarece creşterea celulară este
inhibată total la concentraţii mari de acid lactic, fermentare este facutacîn două etape.
Pentru a menţine constant concentratia de celule, ne trebuie un flux sigur (1% din fluxul
de centrifugare). Membrana este din ceramică, cu un flux de 80 l/m2 h.Costul de
producţie de acid lactic 70%, folosind configuraţia în Procesul 1, a fost calculat. O
capacitate de producţie de acid lactic de 30000 tone / an. Costul de producţie şi cantitatea
de produs format pe material unitatea de materie prima au fost evaluate pentru diferite
sortimente de grâula concentratii corespunzătoare de 50, 70, 90, 130 şi 180 g / l glucoză,
după etapa de zaharificare. Cantitatea de acid lactic produs scade pe unitatea de masa de
materie primă cu creşterea concentraţiei de grâu, în timp ce costul scade odată cu
creşterea concentraţiei făină de grâu până la glucoză 70 g / l.
Sa observat că, costurile operaţionale au contribuit cu aproximativ 80% la costul
total. Costurile operaţionale majore sunt costul materiei prime, zaharificarea, punerea la
fermentare, şi electrodializă. Pentru a reduce aceste costuri, procesul poate fi integrat sau
valoarea pH-ului redus.

8. Bilant de materiale

Regim de lucru

Proiectarea instalatiei se face la urmatorii parametri:

• productia anuala de 3000 tone/an acid lactic;
•alimentarea instalatiei se face cu faina;
• randamentul instalatiei este minim 70%;
• se lucreaza 7200 h/an
•
8.1 Schema de flux

faina si apa

F1

F2 enzime
Lichefiere

F3

F4 enzime
Zaharificare

F5
F6
Fermentare drojdii

F7

F14 F8 etanol
enzime Separare F9
CO2

F10
F11
reziduu
Evaporare F12 apa

F13
acid lactic
Reactiile chimice

416,7
OH
749,25 833,4
(C6H10O5)n + nH2O nC6H12O6 nCH3-CH-COOH + n C2H5OH nCO2

90,08
162n 180,16
M acid lactic= 90.08

M glucoza =180.16

M amidon = 162n

n= m/M = 46.25 kmoli/h acid lactic

m acid lactic = (3000 * 1000)/ 7200 = 416.7 kg/h acid lactic obtinut

m amidon folosit = 749,25 *100/70 = 1070,357 kg/h

m faina = 1070,357 *100/65 = 1646,703 kg/h

100 g solutie ........................ 25g faina

X ...........................................1646.703 x= 6586.81 kg solutie/h

M apa folosita = 4940.109 kg apa/h

timpul de stationare in reactor (t)= 45 min =0.75h

V= volumul reactorului
D = debitul de alimentare

ρ amidonului = 1629 kg/m3 ρmedie(apa + amidon)=1314.5kg/m3

Dv = D /ρmedie = 5.01 m3/h

t= V/ D rezulta V= t*D = 0.75 * 5.01 = 3.57m3

V= 3.57m3

Vp= 1.25 * V= 1.25* 3.57 = 4.46 m3 Vp= 4.46m3

Tabel 8.1 Lichefiere

intrari iesiri
jntrari F1 F2 F3

faina de grau 1646,7

apa 4940,16
2,02E- 2,02E-
enzime termamyl 06 06
enzime san super
drojdii
Iesiri
oligozaharide 1070,35
glucoza
etanol
CO2
reziduu 576,35
apa 4940,16
Acid lactic
2,02E-
Total 6586,86 06 6586,86
Total intrari/ total iesiri 6586.86 6586.86

Tabel 8.2 Zaharificare

intrari iesiri
jntrari F3 F4 F5

faina de grau
apa
enzime termamyl 2,02E-06 2,02E-06
enzime san super 7,492 7,492
drojdii
Iesiri
oligozaharide 1070,35
 glucoza 1190,33
etanol
CO2
reziduu 576,35 576,35
apa 4940,16 4820,16
Acid lactic
Total 6586,86 7,492 6594,33
Total intrari/ total iesiri 6594.35 6594.33

749,25 833,4
(C6H10O5)n + nH2O nC6H12O6

162n 180,16

Tabel 8.4 Fermentatie

intrari iesiri
jntrari F5 F6 F7

faina de grau 0
apa
enzime termamyl 2,02E-06 2,02E-06
enzime san super 7,492 7,492
drojdii drojdii drojdii
Iesiri
oligozaharide
glucoza 1190,33
etanol 303,92
CO2 290,71
reziduu 576,35 576,35
apa 4820,16 4820,16
Acid lactic 595,7
Total 6594,33 6594.33
Total intrari/ total iesiri 6594.33 6594.33
 416,7
OH
833,4
nC6H12O6 nCH3-CH-COOH + n C2H5OH nCO2

90,08
180,16

Tabel 8.5 Separare

intrari
jntrari F7 F8 F9 F14 F10

faina de grau
apa
2,02E-
enzime termamyl 2,02E-06 06
enzime san super 7,492 7,492
drojdii drojdii drojdii
Iesiri
oligozaharide
glucoza
etanol 303,92 303,92
CO2 290,71 290,71
reziduu 576,35 576,35
apa 4820,16 4820,16
acid lactic 595,16 595,7
Total 6593,792 303,92 290,71 7,49 5992.21
total intrari/ total iesiri 6594.33 6594.33

Tabel 8.6 Evaporare

intrari iesiri
jntrari F10 F11 F12 F13

faina de grau
 apa
enzime termamyl
enzime san super
drojdii drojdii drojdii
Iesiri
oligozaharide
glucoza
etanol
CO2
reziduu 576,35 576,35
apa 4820,16 4820,16
Acid lactic 595,7 595,7
Total 5991,67 576,35 4820,16 595,7
total intrari/ total iesiri 5991.67 5991,67

Tabel 8.7 Bilant total

intrari F1 F2 F4 F6 F8 F9 F11 F12 F13 F14

faina de grau 1646,7 0

apa 4940,16
2,02E-
enzime termamyl 06 2E-06
enzime san super 7,492 7,492
drojdii drojdii drojdii
Iesiri
oligozaharide
glucoza
etanol 303,92
CO2 291
reziduu 576,35
apa 4820
acid lactic 595,7
Total 6586,86 2E-06 7,492 303,92 291 576,35 4820 595,7 7,49
total intrari/ total
iesiri 6594,33 6594.33
9.Calculul costului unitar al produsului

9.1 Stabilirea consumurilor specifice

Consumurile specifice de materii prime

Din bilantul de materiale a rezultat:
• Productia de acid lactic: Dal = 416.7 kg/h;
• Consumul de faina de grau: Df = 1646,703 kg/h= 1.6467 t/h;
• Consumul de apa: Dapa= 4940.109 kg apa/h = 4.9401 t/h.

• Consumurile specifice de utilitati

a)Consumul de abur:
abur de 1 at =
b)Consumul de energie electrica = 620 kwh/t

9.2.Schema de personal

a) muncitori direct productivi = 30 (10 muncitori pe schimb)

b) muncitori indirect productivi = 12 (4 mincitori pe schimb)
• personal TESA = 5 (cate un inginer pe schimb)
Capacitatea de productie = 3000 t/an

Investitia directa = 8 000 000 RON

Investitia pentru constructii si montaj = 50 000 RON;
Rata de amortizare, 6.6% an =528 000 RON
Cota de intretinere si reparatii = 20 000 RON
Nr Consum
.
crt Articol calculat U.M. Specific Pret unitar
[U.M./t] [RON/U.M.]
1 Materiaie directe
-faina tone 1.6467 800
-apa tone 4.9401
Total
2 Materiaie auxiliare
Enzime Termamyl tone 0.038 5 000
Enzime San Super litri 7.492
drojdii
-hidroxid de sodiu tone 0.06 90
Total
 3 Utilitati
-apa de incalzire tone
-abur de 1 at tone 0,105 25
-energie electrica kwh 620 0.7
-aer tehnologic Nm3 6,25 15
-gaz metan Nm3 2,81 0.6
Total
4 Forta de munca
a)salarii directe
-muncitori d.p. numar 30 800

-muncitori i.p. numar 12 800

-personal TESA numar 5 1 500

b)taxe si impozite(57%) RON

Total

5 Cheltuieli de transport si CTA = 0,05 ( MP + MA )

aprovizionare
10. Bibliografie

1. C. Akerberg, G Zacchi. B 2000. An economical evaluation of the

fermentative production a lactic acid from wheat flour.Bioresurce
tehnology75 (2000) 119-126.
2. Birgit Kamm, Patrick R. Gruber. Michael Kamm. Biorefineries
-Industrial Processes and Products.
3. Nicolae Onita, Elisabeta Ivan.2006. Memorator pentru calcule in
industria alimentara.317-320
4.