1

CURS I PEDIARIE PUERICULTURA

Pediatria - termen grecesc format din două cuvinte:

pais = copil
iatros = doctor
Pediatria are ca obiect de studiu creşterea, dezvoltarea și patologia copilului
de la naştere până la vârsta de 18 ani.

Subspecialităţi ale pediatriei generale:

 pediatria preventivă (puericultura);
 pediatria socială;
 neonatologia (copilul nou născut -0-28 zile);
 psihiatria infantilă;
 cardiologia pediatrică;
 pneumologia pediatrică;
 boli de nutriţie si metabolism;
 oncologia pediatrică;
 chirurgia, ortopedia si traumatologia pediatrică.

Puericultura provine din latină:

pueros = copil;
cultura = creştere.
Puericultura - ansamblul mijloacelor prin care se asigurăcreşterea şi
dezvoltarea normală, somatică şi psihică acopilului, precum şi ocrotirea lui de la
naştere până la vârsta adultă.

Puericultura = pediatrie preventivă = profilaxia îmbolnăvirilor şi menţinerea

sănătăţii copiilor.

Părţi componente ale puericulturii:

-preconcepţională (ansamblul de procedee şi măsuri pentru asigurarea

dezvoltării adecvate a genitorilor)

- prenatală (ocrotirea sarcinii şi protejarea produsului de concepţie)

- postnatală (asigură măsurile de îngrijire, alimentaţie, facilitează dezvoltarea

psihoafectivă şi somatică a copiilor în familie şi societate, contribuie la creşterea
rezistenţei organismului prin mijloace specifice şi nespecifice).

1
 2

I. Prima copilărie (0-3 ani)

- foarte importante - dezvoltarea, nutriţia, fiziologia şi patologia copilului

 împărțită în:

a)perioada de nou-născut (primele 28 zile de viață):

• primele 7 zile = perioada perinatală;

• adaptarea NN la viaţa extrauterină - scădere iniţială în greutate, icterul

fiziologic, criza genitală, etc..

b) perioada de sugar (1 lună – 12 luni=1 an)

- creştere staturală şi ponderală intensă;

- nutriţie intensă şi nevoi metabolice crescute;

- apariţia dentiţiei temporare (de lapte) şi dezvoltarea funcţiilor

digestive - înlocuirea alimentaţiei exclusiv lactate cu alimentaţie
diversificată;

- dezvoltarea neuropsihică rapidă cu creşterea perioadei de veghe,

dezvoltarea mijloacelor de comunicare şi necesitatea unei atenţii
educative permanente;

- dezvoltarea imunităţii proprii;

- morbiditatea crescută, dominată de infecţii ale aparatului respirator,

digestiv, malnutriţie, rahitism;

- mortalitate ridicată.

c) perioada de copil mic (12 luni -36 luni adica 1-3 ani) sau anteprescolar

- încetinirea ritmului de creştere;

2
 3

- creşterea accelerată a membrelor inferioare;

- completarea dentiţiei temporare;

- alimentaţie variată, apropiată de a adultului;

- perfecţionarea funcţiei locomotorii, îmbogăţirea limbajului, intensificarea

relaţiilor afective, formarea unor deprinderi privind somnul, mesele,controlul
sfincterelor, etc.

- morbiditatea este dominată de infecţii ale aparatului respirator, boli infecto-

contagioase, intoxicaţii accidentale, traumatisme prin căderi.

II. Copilăria a-II-a (3-6 ani prescolar mic)

-creşterea staturală şi ponderală este mai lentă;

-nevoile nutriţionale sunt mai reduse, iar metabolismul mai scăzut;

-alimentaţia apropiată de cea a adultului;

-dezvoltarea complexă a sistemului nervos, creşterea posibilităţilor de cunoaştere, a

capacităţii de înţelegere, a memoriei şi a puterii de discernământ;

-creierul are dimensiunile apropiate de ale adultului, limbajul devine gramatical,

raţionamentul apare la 5 ani, prezintă sensibilitate vie, necesită afecţiune;

-jocul are rol educativ, dezvoltă gândirea şi disciplina în colectivitate;

-independenţa mai mare faţă de familie;

-creşte capacitatea de apărare antiinfecţioasă, întărită şi prin imunizări(vaccinări);

-patologia este dominată de: boli transmisibile, apariţia bolilor cu caracter
imunologic;

-mortalitatea este scăzută.

3
 4

Copilăria a III-a (6 -16 ani)

-creşterea lentă staturo-ponderală;

-înlocuirea dentiţiei de lapte cu cea definitivă;

-dezvoltarea intelectuală intensă, în funcţie de programul instructiv-educativ la

care copilul participă;

-morbiditate redusă (reumatismul articular acut, nefropatii, accidente, tuberculoză);

-mortalitate redusă;

împărțită în:

a) perioada de şcolar mic (de la 6 ani până la 10-11 ani la fete şi 12-13 ani la
băieţi)

b) perioada de şcolar mare /pubertatea cu durată variabilă (11-14 ani la fete şi

13-16 ani la băieţi)

Caracterizată prin:

-creşterea staturală în general mare, apoi lentă;

-modificări ale dimensiunilor şi a raportului dintre segmentele corpului;

-apariţia caracterelor sexuale secundare;

-dezvoltarea intelectuală, dar cu o mare labilitate psihică şi vegetativă;

-sensibilitatea şi rezistenţa mai scăzută la infecţii;

-mortalitatea scăzută.

Aspecte specifice la băieţi

1. viteza de creştere maximă la13-14 ani este de 7,5 cm pe an;

2. creşterea ponderală este paralelă cu creşterea taliei şi continuă câţiva ani
după încetarea creşterii prin sporirea musculaturii;
3. toracele se lărgeşte, bazin îngust;
4. curbura lombară mai puţin accentuată;

4
 5

5. lăţimea umerilor depăşeşte şoldurile la 13 ani;

6. creste numărul nucleilor de osificare;
7. apare secreţia sebacee la nivelul nasului;
8. apare secreţia sudorala la axile şi picioare;
9. apare acneea;
10.caractere secundare sexuale: pilozitatea pubiană (12-13 ani) - abundentă şi
de tip masculin la15-18 ani; modificarea vocii (14-15 ani); pilozitate facială
a trunchiului şi a membrelor (16-18 ani).

Aspecte specifice la fete

1. 9-10 ani: cresc uterul şi ovarele, apar proeminenţa mamelonului şi lărgirea

bazinului;
2. 10-12 ani: apar pilozitatea pubiană, pigmentarea areolei mamare, creşterea
sânilor (iniţial asimetric);
3. 13-14 ani: cresc rapid organele genitale externe şi interne; pilozitatea
pubiană (în formă triunghiulară) şi vulvară; pilozitatea axilară şi apare
menstra;
4. creşterea staturală este maximă între 10-12 ani (câte 6,6 cm pe an), scade
după apariţia menstrelor, este minimă la 15 ani şi se opreşte la 16-17 ani;
creşte paniculul adipos perimamar, pe coapse şi fese.

Mecanismul pubertății

1. factorul declanşator = gonadotrofinele hipofizare (hormoni fără specific

de sex) - produc creşterea gonadelor, maturaţia gameţilor, secreţia
hormonilor sexuali (androgeni şi suprarenali la ambele sexe).
2. la sexul masculin - androgenii gonadici ce imprimă tipul masculin al
pilozităţii.
3. la sexul feminin - hormonii estrogeni (ovar) ce produc creşterea şi
maturarea uterului, vaginului, sânilor, labiilor mici. Progesteronul apare
după ovulaţie.
4. scăderea secreţiei S.T.H. şi creşterea tiroidei şi a secreţiei acesteia
caracterizează sfârşitul pubertăţii.
IV. Adolescenţa (16-18 ani la fete si 16-21 ani la băieţi):
 oprirea creşterii staturale şi osificarea cartilagiilor de creştere;
 dezvoltarea ţesutului muscular şi adipos subcutanat;
 desăvârşirea funcţională a tuturor organelor în paralel cu maturizarea sexuală
începută la pubertate.

5
 6

CREȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA

 Creşterea = mărirea cantitativă a celulelor, ţesuturilor şi a organelor

corpului, prin multiplicare celulară şi creşterea volumului celular.

 Dezvoltarea cuprinde
procesele calitative de modificaremorfofuncţionale a organelor şi aparatelor pentru
adaptarea lacondiţiile de viaţă şi la activităţile fizice şi intelectuale.

Tipuri de organe după ritmul de creştere şi dezvoltare:

1. organe cu creştere rapidă în primul an de viaţă şi la pubertate –

scheletul, muşchii, aparatul respirator şi digestiv, rinichii şi marile vase.

2. organe a căror dimensiune atinge dimensiunile adultului la sfârşitul

primului an de viaţă – creier, organe de simţ.

3. organe cu creştere lentă, intensă la pubertate – organe genitale.

4. organe cu creştere rapida în cursul copilăriei, dar care descresc ulterior

– timus, ganglioni limfatici.

Mecanismele cresterii :

a) La nivel biochimic:

-conţinutul în apa totală corporală scade în mod continuu de la naştere - 70-

75% din greutatea corporală, la 50-65% la vârsta de adult; cea mai rapidă
scădere - la vârsta de sugar (sugarul deshidratindu-se f repede)

- electroliţii extracelulari Na+şi Cl scad proporţional cu apa totală.

- substanţele solide evoluează pe o curbă identica cu a apei: musculatura la

naştere reprezintă ~25% din greutatea corporală, crește continuu până la
vârsta de adult (43%) 

-K+ crește în raport cu vârsta din perioada de sugar până la adolescenţă

-  Calciul şi fosfaţii anorganici cresc constant din perioada de nou născut

până la adolescenţă

6
 7

b) La nivel celular:

-hiperplazie sau multiplicare celulară

- hipertrofie (mărirea de volum a celulelor): sinteza proteică ce are loc în

ribozomii din citosoli sub acţiunea ADN-ului nuclear.

- diferenţierea celulară.

Multiplicarea celulară = diviziunea celulară în care se realizează o distribuire

a materialului genetic la celulele fiice.

După perioada de timp în care ajung la propria diviziune, celulele se

împart în:

 ţesuturi cu o mare capacitate de diviziune (măduva hematogenă,

epidermul, epiteliul mucoasei digestive)

 ţesuturi ale căror celule au pierdut capacitatea de a se divide (sistem

nervos, miocard)

 ţesuturi cu o capacitate redusă de a se divide, dar care în condiţii speciale

se divid rapid.

Celulele sexuale se multiplică prin meioză în care celula fiică are jumătate din
numărul cromozomilor celulei mamă.

Meioza cuprinde două diviziuni successive

indirecte, fără sinteză de ADN între ele → spermatozoidul şi ovulul au material

genetic redus la jumătate. Din unirea unui spermatozoid cu un ovul, rezultă celula
fecundată cu 46 cromozomi.

Diferenţierea celulară se realizează treptat, pornind de la o bază materială

determinată genetic aflată în legătură cu mediul extern.
Celulele rezultate din primele diviziuni au potenţial mai mare de diferenţiere celule
pluripotente care sub acţiunea factorilor externi evoluează spre celule specializate
7
 8

Factorii de creștere

I. Factorii exogeni sau de mediu:

a) Alimentația:
 elementul cardinal al acestui process

 subnutriţia intrauterină determină feţi şi nou născuţi cu greutate şi talie mică

 aport proteic şi energetic insuficient în primele luni de viaţă poate determina

reducerea definitivă a taliei

 laptele uman prin modulatorii creşterii (factorul epidermal, factorul de

creştere al nervilor, factorul de stimulare al limfocitelor B, sulfihidroxilaza,
taurina) accelerează creşterea staturoponderală în primele 6 luni

 subnutriţia de durată afectează creşterea în lungime a oaselor şi, în mai mică

măsură osificarea cartilagiilor de creştere

 carenţa proteică severă produce deficitul factorilor coagulării, de enzime, de

hormoni şi hipoproteinemie cu edeme.

 carenţa de minerale influenţează procesul de mineralizare osoasă, enzimele

celulare.

 carenţele vitaminice influenţează multiplicarea şi diferenţierea celulară.

 supraalimentaţia precoce produce tulburări de digestie, obezitate şi boli
digestive prin hipertrofia adipocitelor.

b) Mediul geografic înconjurător

 Influențează creșterea mai ales în primii 5 ani de viaţă.

 Clima temperată - cea mai favorabilă

 Clima alpină sau de deşert se corelează cu talia mică.

 Creşterea staturoponderală postnatală este mai lentă la altitudinea de peste

1.500 m datorită hipoxiei prin diminuarea funcţiei respiratorii şi a oxigenării

8
 9

arteriale.

 Creşterea taliei este mai mare primăvara; creşterea ponderală este mai
accelerată toamna.

 Razele ultraviolete şi razele X în doze mici stimulează creşterea, iar în doze

mari o opresc.

c) Factorii socio-economici

 Camera individuală, orientarea spre sud, însorită cu confort tehnic şi

umiditate adecvată

 Media înălţimii şi greutăţii > la copiii din mediul urban decât la cei din
mediul rural.

d) Factorii afectiv-educativi

 Microclimatul social are cea mai mare importanţa în primii 3 ani

 Dezvoltarea intelectuală este mai mare şi mai rapidă în familie (în familiile
numeroase - exemplul fraţilor mai mari).

 Adaptarea şcolară a copiilor care au frecventat grădiniţa este mai promptă.

 Carenţa afectivă limitează posibilităţile de adaptare socială a copilului.

e) Exerciţiile fizice

• foarte importante în primul an de viaţă

• înotul dezvoltă cel mai armonios organismul.

II. Factori endogeni: genetici și hormonali

Factorii hormonali
 hormonul somatotrop hipofizar (S.T.H.) produce proliferarea celulelor
cartilajului seriat cu creşterea în lungime a oaselor. Hiperfuncţia hipofizară =
gigantism, hipofuncţia = nanism armonic fără retard mintal.

9
 10

 hormonii tiroidieni (tiroxina şi triiodotironina) acţionează asupra

cartilajului de creştere al osului (mineralizare osoasă), supra creierului şi în
maturaţia dentară. Excesul de secreție = hipertitoidie, hipofuncţia =
nanismul dizarmonic şi cretinismul.

 parathormonul controlează homeostazia calciului, intervine în calcificarea

scheletului.

 insulina are efect pozitiv asupra proceselor de creştere, facilitând sinteza

proteinelor, a acizilor graşi şi a glicogenului.

 hormonii androgeni produşi de corticosuprarenală şi gonade, activează

iniţial creşterea iar în final o limitează, accelerând maturaţia scheletică.

 cortizonul scade numărul de celule și efect pozitiv în procesele de

dezvoltare, favorizând maturarea enzimatică - funcţionalitatea celulelor.

 estrogenii şi progesteronul favorizează calcificarea cartilajului de creştere

al osului.

Metode de evaluare a indicatorilor de creştere

determinarea periodică a G(greutatii), L(lungime)= T(talie), PC(perimetrul

cranian), circumferinţei braţului, grosimii pliurilor cutanate şi a indicatorilor
antropometrici.

1. Metoda clasică
2. Metoda gaussiană

 reprezentarea grafică a valorilor desenează o curbă care teoretic are

formă de clopot, numerele care variază în jurul normalului tind să se
adune în jurul valorii medii - în vârful clopotului. Pe ramura ascendentă a
curbei se află punctele valorilor în minus, iar pe cea descendentă
variaţiile în plus.

3. Metoda modernă (folosita in ziua de azi)

• exprimă limitele normalului prin precizarea deviaţiei standard (DS) faţă de
media vârstei sau prin percentile.
• indică statusul unui copil în relaţia cu alţi copii de aceeaşi vârstă şi reflectă o

10
 11

dinamică normală sau anormală a potenţialului individual de creştere.

a) Metoda DS
se bazează pe distribuirea datelor peste şi sub valorile medii normale, cu variaţii
între +2,0 şi -2,0 DS
se măsoară T copilului și se calculeză Scorul Z cu formula:
(valoarea antropometrică – valoarea medie de referință)/DS
Exemplu:
Fetiță de 10 ani, T= 130 cm
Scor Z = (130 cm – 138, 42)/ 5,64
= - 1,49 DS

b) Metoda percentilelor

• percentilele sunt cele 99 de valori care permit împărţirea populaţiei studiate

în 100 de grupe conţinând acelaşi număr de subiecţi.

• Mediana sau percentila 50 este valoarea variabilei (T / G ) care împarte

populaţia dată în două părţi egale.
• graficele conţin numai câteva percentile: 3, 10, 25, 50, 75, 90, 97.
Grafice de IMC până la 20 ani
 IMC = indice de masă corporală
 IMC = G (kg) / T² (m)

Exemplu de grafic de creștere baiat (0-36 luni):

 evaluare a G și L între 0-13 luni
 curbele ponderală și staturală menținute, aproape constant, sub percentila
5% =  hipotrofie staturo-ponderală

Greutatea:
 în primele zile după naştere, apare scăderea fiziologică în greutate, care
reprezintă 8-10% din greutate la naştere.

 greutatea de la naştere este atinsă iar la vârsta de 10 zile.

Aprecierea aproximativă a greutăţii medii normale la diferite vârste -

formule:
 3-12 luni: G (kg) = [vârsta (luni) + 9] / 2
 1-6 ani: G (kg) = vârsta(ani)x 2 + 8

11
 12

 6-12 ani: G (kg) = [vârsta(ani)x7 – 5] / 2

Lungimea / înălțimea:

 la naştere, L cuprinsă între percentilele 10 şi 90 este de 48-54 cm.

 creşterea în primul an de viaţă se face cu 25 cm: 5 cm în L1, 3 cm în L2, câte
2 cm /lună între 3-7 luni şi câte 1 cm/lună între 8-12 luni.

După vârsta de 1 an valoarea medie aproximativă a înălţimii (cm):

- formula Geldrich în cm = 80 + 5 V (V = vârsta în ani)
- formula Weech în cm = 77 + 6 V.

Perimetrul cranian (circumferinţa fronto-occipitală)

• uneşte bosele frontale cu protuberanţa occipitală şi reprezintă un

indicator antropometric fidel, deoarece utilizează repere osoase
• la naştere PC=34,3 cm pe percentila 50.
• la 6 luni este de 42,4 cm; la 1 an - 45,6 cm; la 2 ani - 48,1 cm; la 3 ani
- 49,3 cm; la 4 ani - 50,4 cm; la 5 ani - 50,8 cm.

FOAIA DE OBSERVAȚIE CLINICĂ GENERALĂ

Cuprinde:
 datele personale ale pacientului
 data și ora internării și externării, nr. zile spitalizare
 grup sanguin ± alergii (cu roșu)
 diagnostic de internare ± la 72 ore, externare
În josul paginii se completează:
• Secția, diagnosticul, data si ora internării și externarii, numărul de zile de
spitalizare
• Starea la externare
• Tipul externării

FIȘA UPU
Cuprinde:
• date personale ale pacientului
• starea pacientului la primire
• anamneză + ex. obiectiv
• investigații ± consultații efectuate în UPU
• diagnostic de internare.

12
 13

Anamneza se completează de la aparținătorul copilului și cuprinde:

• motivele internării
• AHC
• APF și APP
• condiții de viață și muncă
• consum de tutun, alcool
• medicația primită
• Istoricul bolii (debutul, simptomatologia, durata, etc.)

Examenul clinic general

1. Starea generală (bună, satisfăcătoare, modificată, influențată)
2. Temperatură, G, L / T
3. Starea de nutriție: normoponderal / eutrofic, obez / paratrofic, supra- /
subponderal (distrofic)
4. Starea de conștiență (agitație, somnolență, obnubilare, comă)
5. Facies (necaracteristic, vultuos, încercănat, palid, suferind, caracteristic unui
sindrom – se descrie)
6. Tegumente și mucoase: normal colorate, palide, cianotice, erupții sau
leziuni inflamatorii, etc)
7. Fanere: normal implantate, palide, cianotice, aspecte caracteristice
8. Tesut conjunctivo-adipos: normal /slab/ foarte bine reprezentat
9. Sistem ganglionar: prezența / nu a adenopatiilor cu precizarea localizării,
mobilității, căldurii locale, consistenței, prezenței durerii
10.Sistemul muscular: normo-/ hiper-/ hipo-/ a -ton, -trofic, -kinetic
11.Sistemul osteo-articular: craniul – fontanele (închise / deschise, diametrul,
bombare / deprimare), suturile (dehișcente /încălecate / osificate); toracele –
normal conformat/ aspect în carenă, piramidal, globulos, cu cifoză/ scolioză;
membrele – eventuale îngroșări epifizare/ diafizare, curburi anormale, picior
strâmb, platfus
12.Aparat respirator: aspectul toracelui, amplianța respirațiilor (simetrice,
diminuate), matitate pulmonară prezentă/ absentă, FR, prezența
simptomatologiei afectării CRS (rinoree, coriză, obstrucție nazală, dispnee,
tiraj, cornaj, tuse), auscultația (MV prezent/ diminuat/ absent bi-/ unilateral;
raluri bronșice- ronflante, sibilante sau subcrepitante, crepitante)
13.Aparat CV: frecventa si caracterul pulsului; TA; inspectia:aspectul regiunii
precordiale si vizibilitatea socului apexian(spatiu 4 ic la 1-2 cm lateral de
linia mediala - la sugar; spatiu 5 ic stg pe LMC); percutie(delimitarea
matitatii cardiace); palpare:soc apexian, freamat precordial, puls periferic la
femurala, radiala; ausculatatie: AV - masurat pe 15 s, caracterul si ritmul
zgomotelor cardiace - in toate focarele, în cazul zgomotelor sau suflurilor

13
 14

supraadaugate este necesara localizarea focarului si directiei lor de

propagare, aprecierea tonalitatii si intensitatii lor.
14.Aparat digestiv: aspect cavitate bucală, inspecția abdomenului (meteorizat,
aspect cicatrice ombilicală, circulație colaterală), percuția (timpanism sau
matitate), auscultația, palparea (localizarea durerii, starea turgorului, apărare
musculară, hepato - ± splenomegalie), aspect scaun.
15.Aparat uro-genital: rinichi palpabili/ nu în flancuri, puncte ureterale
dureroase/ nu, manevra Giordano +/-, glob vezical, diureză; dureri în fosele
iliace, malformații, secreții genitale anormale.
16.Sistem nervos, endocrin, organe de simț: cefalee, redoare de ceafă; aspect
ochi, urechi, nas.
17.Orientare temporo-spațială și reflexe prezente, diminuate sau absente.

Foaie de evoluție și tratament:

• se trec data și ora fiecărei consemnări și tratamentul efectuat zilnic.

Exemplu de anamneză, istoric, examen obiectiv

 Pacient P.O. , sex feminin, vârstă 5 ani 6 luni

 Motivele internării :
- febră, tuse seacă, rinoree, apetit diminuat

 Istoricul bolii :
Debutul bolii cu tuse seacă și rinoree de 2 zile la care se adauga în ultimele 24
ore - febra (39 ºC) și stare generală modificată, motiv pentru care se decide
internarea.
 APF: al-II-lea copil, născută la termen, operaţie cezariană, GN =2900 g,
LN= 50 cm, APGAR =9, alimentată natural 3 săpt. apoi lapte praf Humana,
dieversificată la 4 luni (gluten introdus la 4-5 luni), dezvoltare psiho-motorie
bună în perioada de sugar, vaccinată conform schemei MS, profilaxia
rahitismului efectuată cu Vitamina D3 picături orale soluţie 20000 UI/ml – 2
pic/zi până la 2 ani.
 APP: nu a mai fost internată .
 AHC:
- mama – 35 ani, tata – 35 ani, sora- 12 ani → sănătoşi clinic
- bunicul matern dignosticat cu diabet zaharat la vârsta de 56 ani.
 Condiţii de viaţă : bune.
Examenul clinic la internare :
 Febrilă (39 °C), G =19 kg ( G ideală = 20 kg) , T = 117 cm ( T ideală = 110

14
 15

cm), IMC = 13,97 kg/m² → p 10%

 Stare generală bună
 Facies încercănat
 Tegumente calde, discret palide
 Fanere trofice, normal implantate
 Ţesut conjunctiv-adipos slab reprezentat
 Sistem ganglionar nepalpabil superficial
 Sistem muscular : normoton, normokinetic, normotrofic
 Sistem osteoarticular : aparent integru morfofuncţional, articulaţii mari
mobile
 Aparat respirator : torace normal conformat, stetacustic pulmonar nu se
percep raluri, SaO2-98%, tuse seacă, rinoree
 Aparat cardio-circulator: zgomote cardiace ritmice, bine batute ,fara sufluri
patologice, AV=103 b/min., artere periferice pulsatile.
 Aparat digestiv: faringe discret congestiv, apetit diminuat, abdomen suplu,
depresibil, nedureros; scaun afirmativ normal.
 Fara hepato-splenomegalie
 Rinichi nepalpabili, puncte ureterale nedureroase , diureză prezentă, urini
normocrome
 Neurologic: fara semne de focar, fara deficit motor, ROT și RFM prezente
 Fara semne de iritatie meningeala

Diagnostic de internare-peumonie interstitiala,viroza respiratorie

15